You are on page 1of 34

UNIVERSITATEA “DUNAREA DE JOS’’ DIN GALAȚI

FACULTATEA DE STIINȚE JURIDICE, SOCIALE ȘI POLITICE

Cooperare judiciară internațională în
materie penală
REFERAT : EXTRĂDAREA

Specializarea: Administrație Publică și Integrare Europeană
Student: GRIGORAȘ ALBERTO

Cuprins
1. Introducere............................................................................................................. 1
2. Scurt istoric privind evoluția extrădării..........................................................................4
3. Noțiunea de extradare și sistemele acesteia......................................................................9
3.1 Sistemul politic sau guvernamental.........................................................................10
3.2 Sistemul jurisdicțional......................................................................................... 10
3.3 Sistemul mixt.................................................................................................... 12
3.4 Notiunea și natura juridică a extrădării.....................................................................13
3.5 Cadrul legal privind extrădarea.............................................................................. 14
3.6 Conventii internaționale...................................................................................... 14
3.7 Cadrul legal intern.............................................................................................. 15
3.8 Condiţiile privind extrădarea................................................................................. 17
3.8.1 Condiţii referitoare la infracţiune......................................................................17
3.8.2 Condiţii referitoare la pedeapsă........................................................................18
3.8.3 Condiţii ce privesc infractorul..........................................................................18
3.9 Procedura extrădării............................................................................................ 19
3.10 Extrădare activă (atunci când România este stat solicitant)..........................................19
3.11 Extrădarea pasivă............................................................................................ 22
3.12 Mandatul de arestare european............................................................................. 23
3.13 Refuzul unui mandat de arestare european...............................................................25
3.14 Comisia rogatorie............................................................................................. 26
4. Considerații finale.................................................................................................. 28
5. Bibliografie.......................................................................................................... 30

Introducere
În lumea contemporană care are drept caracteristică principală deschiderea fara precedent a
granițelor , problema menționată apare intr-o dimensiune nouă de o importanță fundamentală
pentru înfăptuirea actului de justiție.1Progresul tehnico-ştiinţific înregistrat, precum şi
extinderea procesului de democratizare la nivel internaţional, a creat posibilitatea mişcării cu

1 Georgiana Tudor,Mariana Constantinescu,Mandatul european de arestare.Aspecte
teoretice şi practicăjudiciară,Ed.Hamangiu,Bucureşti 2009,pag.5.

uşurinţă a persoanelor şi mărfurilor, conducând implicit la dezvoltarea societăţii umane în
ansamblul său.
Efectul indiscutabil benefic, pentru întreaga umanitate, a creat însă şi posibilitatea unei largi
proliferări a fenomenului criminalităţii la nivel mondial. Pericolul tot mai accentuat
determinat de creşterea criminalităţii transnaţionale, necesitatea prevenirii şi combaterii cu
mai multă eficienţă într-un cadru organizat la nivel mondial, a determinat adoptarea unor
instrumente regionale sau mondiale care să unifice eforturile statelor lumii în stoparea
proliferării criminalităţii transnaţionale.
A apărut treptat nevoia cooperării între state pentru predarea sau primirea persoanelor care au
săvârşit infracţiuni pe teritoriul unui stat, refugiindu-se apoi în alt stat în vederea evitării
urmăririi penale, judecăţii sau executării pedepsei.
Un elemement principal,care a stat la baza apariţiei şi dezvoltării ulterioare a cooperării
internaţionale şi fără de care aceasta nu se putea concepe,l-a constituit încrederea reciprocă
într-un cadru instituţional bine reglementat.
Cooperarea judiciară internaţionala în materie penală reprezintă doar un domeniu în cadrul
activităţilor specifice de cooperare între statele lumii,domeniu extrem de important care s-a
impus cu necesitate încă de la începutul secolului trecut.
Cooperarea judiciară internaţională în materie penală nu este o noţiune inventată în secolul
trecut,fiind cunoscută din cele mai vechi timpuri.Fireşte că la început cooperarea judiciară se
rezuma la rezolvarea intereselor,de multe ori personale ale monarhilor în lupta acestora cu
opozanţii lor politici.
Dezvoltarea fără precedent a relaţiilor internaţionale în societatea contemporană a fost însoţită
de o creştere,de asemenea fără precedent, a criminalităţii internaţionale, prin proliferarea unor
forme ale criminalităţii organizate pe teritoriul mai multor state.2
Pericolul tot mai accentuat determinat de creşterea criminalităţii transfrontaliere,necesitatea
prevenirii şi combaterii cu mai multă eficienţă într-un cadru organizat la nivel mondial, a
determinat adoptarea unor instrumente internationale, zonale, regionale care să unifice
eforturile statelor lumii. Un pericol deosebit la adresa securităţii statelor este reprezentat de
2 Alexandru Boroi,Ion Rusu,Cooperarea judiciară internaţională în materie
penală,Ed.C.H.Beck,Bucureşti, 2008,pag 16.
2

ori din alte state care nu fac parte din Uniune sau chiar de pe alte continente.3 Dacă la nivelul României.dar şi în perspectivă. muniţii şi substante radio-active.fără a implica nici un risc. Teorismul.ascunderea elementelor infractoar viza ca locaţie numai teritoriul ţării sau în unele cazuri.alte elemente infractoare din alte ţări din cadrul UE.manifestându-se în majoritatea cazurilor pe teritoriul mai multe state sau continente.acum.destul de greu.cu toate formele sale de organizare. La mometul actual.fuga acestora şi ascunderea lor pe teritoriul altor state membre este mult mai simplă. 16 3 siguranţa statelor.afectând deseori 3 Alexandru Boroi.cea mai gravă ameninţare la adresa existenţei umanităţii este reprezentată de recrudescenţa terorismului internaţional.până la aderearea la UE. Ion Rusu.activităţile infracţionale comise de grupuri infracţionale organizate au depăşit graniţele unui singur stat.fenomen care a luat o amploare fără precedent. că singura posibilitate de realizare a unui control mai eficient sub aspect preventiv este cea legată de realizarea unei cooperări judiciare internaţionale corespunzătoare.statele lumii cunoscute cu regimuri democratice au înteles totuşi. În ultimii ani. Cit pag.cu riscuri.traficul de carne vie reprezintă principalele forme de manifestare a crimei organizate transfrontaliere în epoca contemporană.destabilizând economii . Încă de la începutul secolului trecut. op. nu se poate realiza decât în contextul perfecționării cooperării judiciare in materie penală între statele membre. traficul şi consumul de droguri. aceste forme complexe de manifestare a criminalităţii au depăşit graniţele unui singur stat.mai ales în perspectiva integrării în spaţiul Schengen. declarat și asumat de UE. securitate și justiție deziderat.alte ţări prin trecerea frauduloasă a graniţei. Crearea unui spațiu de libertate .În acelaşi timp şi ţara noastră poate deveni un spaţiu în care să se refugieze pentru a scapa de consecinţele legii. traficul de armament.dezvoltarea crimei organizate.extinzându-se în plan regional sau chiar mondial. Chiar dacă. La momentul actual cooperarea judiciară internațională in materie penală reprezinta o necesitate pe care majoritatea statelor au ales sa adere pentru obținerea de rezultate impotriva criminalitatii transfrontaliere.

panicată. 4 . art. speriată şi indignată de mijloacele crude şi josnice folosite de terorişti. respectiv Constituţia Regatului României din 1923.organizaţii şi instituţii. 32 se spune: „ Extrădarea refugiaţilor politici este oprită”. La 20 aprilie 1929 se semnează un Protocol privind considerarea infracţiunilor de falsificare de monedă ca infracţiuni de drept comun. unde.Însă cele mai elocvente izvoare despre instituţia extrădării sunt cele de la începutul secolului XX. 2.rasfrângându-se implicit asupra populaţiei civile. Scurt istoric privind evoluția extrădării Instituţia extrădării în dreptul român apare de la sfârşitul secolului al XIX – lea. iar la 3 mai 1930 Regele semnează Decretul 1460 privind promulgarea legii privind ratificarea Protocolului. în Titlul II. în ceea ce priveşte extrădarea.naţionale.

Prin finalitatea sa. pe bază de reciprocitate şi. în lipsa acestora.. 6 alin. 2. Cuba.U. Siria. aliniatele 1-6 condiţiile de fond. prin care un infractor este transferat dintr-un stat în altul pentru a fi tras la răspundere pentru infracţiunea săvârşită. denumit şi Codul Penal Carol al II-lea.Codul Penal din 1936. Rodica Mihaela . Germania. partea I. din 1975 şi 1978. Codul penal român din 1968. invitând statele membre să 4 Stănoiu.R. Rusia. 9 denumit „ Extrădarea” se prevede că aceasta se acordă sau poate fi solicitată pe bază de convenţie internaţională. 1977. Bulgaria. „Extrădarea apare ca un act bilateral ce intervine între două state: unul pe teritoriul căruia se află infractorul refugiat şi căruia i se adresează cererea de extrădare ( statul solicitat ) şi altul care este interesat în pedepsirea infractorului şi care adresează în acest scop cererea de extrădare (statul solicitant ).N. Adunarea Generală a O. a adoptat acest Tratat prin Rezoluţia nr. 4/1971 Constituţia României din anul 1991. Editura Academiei R. şi anume: Albania. potrivit art. Cel de-al VIII-lea Congres al Naţiunilor Unite pentru prevenirea crimei şi tratamentul delicvenţilor a aprobat tratatul tip extrădare. Grecia. Franţa. Polonia. Algeria. Tunisia. În art. 45/116 din 14 septembrie 1990. Republica Populară Democrată Coreeană. Ungaria. Belgia. din 13 decembrie 1957. la data de 14. Convenţia europeană de extrădare. precum şi cele două protocoale adiţionale la aceasta. extrădarea este deci un act de asistenţă judiciară internaţională în materie penală. Mongolia.05.„ Asistenţa juridică internaţională în materie penală” ( Bucureşti. aliniatele 1 şi 2 stipulează: „ Cetăţeanul român nu poate fi extrădat sau expulzat din România” şi „ Cetăţenii străini şi apatrizii pot fi extrădaţi numai în baza unor convenţii internaţionale sau în condiţii de reciprocitate” Parlamentul României a ratificat şi a fost publicată în Monitorul Oficial. Prima lege privind extrădarea este Legea nr. în articolul 19. pag.99) 5 .S. în articolele 6 şi 9 are reglementări privitoare la extrădare.1997.” 4 România a încheiat convenţii de asistenţă juridică cu mai multe state. „ Pentru infracţiunile îndreptate împotriva intereselor statului român sau contra unui cetăţean român. Turcia. condiţiile privitoare la infracţiune. stipulează. infractorul poate fi judecat şi în cazul în care s-a obţinut extrădarea lui”. în capitolul IX. Maroc. articolul 634. Astfel. în temeiul legii. Italia. pedeapsă şi cu privire la urmări.

proliferarea criminalităţii transnaţionale. 59 6 Art. ea a lăsat loc unor modificări individuale de către părţi. care deşi a prevăzut obligaţia generală a statelor semnatare de a extrăda.colaboreze. Bucureşti. prin excepţie statele aveau dreptul de a refuza extrădarea naţionalilor. Tot în 1957 a fost semnată şi Convenţia Europeană de Extrădare. 13 6 . All Back.5 În Europa în Tratatul privind Comunitatea Europeanã a Cãrbunelui si Oţelului (1951) şi Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europeane (1957) păreau a fi create doar întrun scop pur economic. în vederea întăririi măsurilor de prevenire a criminalităţii şi de întărire a procesului de justiţie penală. 2000. Alexandru – „ Drept penal. ar fi fost iluzorie. Parte generală”. se preconiza deja la acel moment o uniune politică care să contrabalanseze puterea crescândă într-un mod periculos a Statelor Unite. această soluţie era probabil cea mai potrivită. Astfel. În ceea ce priveşte cooperarea între statele membre ale UE. lăsând astfel a marjă largă de acomodare Convenţiei la legislaţia internă. 15 al Convenţiei. odată cu amplificarea cooperării între statele membre ale Comunităţilor Europene şi prin urmare. 5 Boroi. Aceste dezvoltări. Consiliului Europei a adoptat Convenţia Europeană pentru reprimarea terorismului în anul 1977 în Strasbourg. au fost în strânsă legătură cu naşterea mandatului european de arestare. În acel moment. începând cu dezvoltarea unei pieţe comune şi libere s-a apropiat din ce în ce mai mult de realitate. în cadrul unor aranjamente bilaterale şi multilaterale. pag. care prevede posibilitatea unei re-extrădări în favoarea unui alt stat membru fără acordul primului stat executant. extrădarea pe motivul lipsei dublei incriminări şi extrădarea pentru infracţiuni politice. aceasta era facilitată prin art. În anii 1970. instituţia extrădării şi-a dovedit din ce în ce mai clar limitele. deşi exista obligaţia generală a statelor de a extrăda. 1 din Convenţia Europeană pentru reprimarea terorismului 7 Art. datorită conjuncturii istorice. visând –cel puţin – la o Europă unită. Eventuala încercare de a impune o formă de cooperare care presupune o încredere reciprocă în sistemele de drept penal ale celorlalte state. care mai târziu. cu anumite rezerve7. după cum s-a dovedit ulterior. prin care s-a urmărit excluderea excepţiei infracţiunilor politice în cazuri de extrădare pentru faptele legate de terorism6. În consecinţă. Ed.

al infracţiunilor fiscale şi al spălării de bani. tratatul prevăzând că cooperarea în spaţiul european va trebui făcută cu respectarea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului9. etc 9 Michael Plachta şi Wouter van Ballegooj. precum Marea Britanie şi Irlanda au privit cu scepticism Acordul. Reacţia statelor membre a fost diferită: pe când majoritatea statelor din UE şi unele state terţe au aderat într-un termen destul de scurt la Acord 8. mai ales în domeniul traficului de droguri. op. nefiind părţi la acesta. 10. a persoanelor şi a serviciilor. arme şi persoane. exista o dispută între statele membre în privinţa necesită ții desfiin țării controlalelor la frontiere. Norvegia. în cadrul Convenţiei de Implementare a Acordului Schengen în anul 1990. s-a dezvoltat cu o viteză considerabilă. 2007. fapt pentru care procedura iniţială şi anevoioasă a extrădării a devenit ineficientă10. alte state. prevăzând astfel eliminarea controalelor la frontierele comune. În urma acestor dispute s-a elaborat Acordul Schengen. accesat în 09. dat fiind că armonizarea sistemelor penale ale statelor membre în acel stadiu de dezvoltare era încă o utopie. 2015. Cu referire la cea de-a doua libertate. caracterizată prin libertatea circulaţiei bunurilor. 15:35.În anul 1986 în Actul Unic European s-au pus bazele pieţei comune. În urma Tratatului de la Maastricht.sipri. Teza de proiect SIPRI. Rezultatul a fost parcurgerea a doi paşi 8 I. Franţa şi Germania. îmbunătăţi şi accelera procedura extrădării. Spania. Consiliul European a început să elaboreze un program care avea menirea de a simplifica.org/search?SearchableText=fabry. The European Arrest Warrant: no security without Human Rights. Grecia. p. Rezervele şi acordurile bilaterale adiţionale Tratatului au subminat de asemenea efectivitatea instrumentului.pe site-ul http://www. p 19-20 10 Kristof Fabry.cit. 3 7 . A fost prima oară când s-a propus în mod explicit o armonizare a sistemelor penale şi tot atunci s-a atras atenţia asupra importanţei respectării drepturilor omului. Italia. Aceasta părere a fost susținută de Benelux. liderii UE s-au mărginit la încurajarea unei cooperări judiciare în cadrul pilonului 3.e: Portugalia. În următorii ani infracţionalitatea transfrontalieră. iar cerinţa dublei criminalităţi şi excepţia predării propriilor naţionali au fost şi ele obstacole în calea executării cererii de extrădare. începând cu anul 1993. Au apărut probleme legate de durata excesivă a procedurii de extrădare. Ca răspuns la aceste probleme.

Se introduce de asemenea un nou instrument. p 22 12 Idem. acestea au fost reticente la adoptarea măsurilor prevăzute prin Convenţii. la latitudinea statelor12. de exemplu. care va putea fi adoptat în 11 Michael Plachta şi Wouter van Ballegooj. azil. rezerve de care în practică majoritatea statelor s-au prevalat.din pilonul III în pilonul I. Nu în ultimul rând. motiv pentru care niciuna dintre cele două Convenţii nu au fost ratificate. Autorii Convenţiei din 1996. Totodată. Or. majoritatea statelor s-au folosit de acest drept11. prin „mecanismul inversării”. excepţia acestor infracţiuni este desfiinţată ca şi regulă. excepţia infracţiunilor politice poate fi ridicată doar în cazuri excepţionale. convenţia obligă statele la extrădarea propriilor naţionali. cit. 3 al Convenţiei conţine clauze de derogare de la principiul dublei incriminări în materie penală. cu acordul statului executant. statele având însă dreptul de a limita abolirea acestei excepţii numai cu privire la fapte de terorism şi crimă organizată. aduc modificări cu privire la motivele de refuz. fiind conştienţi de dezavantajul numeroaselor excepţii de neexecutare ale cererii de extrădare. p 23 13 Art. 61-69 Tratatul de la Amsterdam 8 .mărunţi înspre scopul propus. imigraţie şi alte politici vizând libera circulaţie a a persoanelor13 .precum domeniile legate de vize. Cu toate că aceste două Convenţii lăsau o libertate destul de mare statelor. în competenţa pilonului III trunchiat rămâne în urma acestor modificări cooperarea în domeniul poliţiei şi justiţiei 14. Tratatul de la Amsterdam introduce poate cele mai semnificative modificări: transferă unele competenţe . Astfel. mai ales în privinţa renunţării la o parte din suveranitate sau în privinţa cedării principiilor deja înrădăcinate în politica penală naţională. respectiv Convenţiile din 1995 şi 1996 privind procedurile simplificate între statele membre ale Uniunii Europene. Astfel. op. respectiv decizia-cadru. lăsând însă o marjă considerabilă de apreciere în vederea aplicării sau neaplicării a principiului. art. În practică însă. cu unele rezerve. Convenţia restrânge totodată regula specialităţii la pedepse privative de libertate cu posibilităţi de renunţare la regulă printr-o declaraţie a statului. Convenţia din 1995 obligă predarea persoanei în condiţiile procedurii simplificate în măsura în care persoana în cauză îşi dă acordul la a fi extrădat.

putând cel mult să emită hotărâri preliminare cu privire la validitatea şi interpretarea deciziei. Astfel. accelerând astfel aplicarea ei. întrucât aceste domenii sunt cele mai sensibile la încălcarea suveranităţii naţionale15. protecţia drepturilor fundamentale ale acestor persoane este lăsată la latitudinea instanţelor naţionale şi CEDO. Un alt dezavantaj este faptul că persoanele fizice sau juridice nu au dreptul să declanşeze un control al legalităţii deciziilor adoptate în pilonul 3. o trăsătură bine-venită în domeniul dreptului penal naţional şi al procedurii penale. Totodată. p 9 . Dezavantajul de netăgăduit este însă lipsa unui control eficace cu privire la implementarea ei corectă: nici Comisia. nici Consiliul nu sunt înzestraţi cu mijloace de verficare a implementării şi nici CJCE nu este abilitat să cenzureze modalitatea de implementare.vederea apropierii legislaţiilor naţionale şi al cărui mod de implementare este lăsat la latitudinea statelor membre.cit. 29-42 TA 15 Kristof Fabry. intrarea în vigoare a deciziei-cadru nu necesită ratificarea ei anterioră de către state. op. Această libertate în implementare are avantajul flexibilităţii. 14 Art. această prerogativă fiind asigurată doar statelor membre. cu condiţia ca statul membru să emită o declaraţie în acest sens.

A Borooi. la 13 decembrie 1957 si a protocoalelor sale adiționale.18 Legea Nr.16 Conceptul de extradare s-a bucurat de o atenție deosebită în literatura de specialitate. Dobrinoiu. extradarea apare ca un act bilateral ce intervine între doua state: unul pe teritoriul căruia se află infractorul refugiat și căruia i se adresează cererea de extrădare și altul care este interesat în pedepsirea infractorului și care adresează in acest scop cerea de extradare. Bucuresti Ed. încheiate la Strasbourg la 15 octombrie 1975 si la 17 martie 1978. care consta în acceptarea remiterii unui infractor de către statul solicitat. pag.17 Opiniile formulate de Gh. Ed.Drept penal . V Lazar. Noțiunea de extradare s-a dezvoltat treptat pe fondul implicării tot mai accentuate a statului. Noțiunea de extradare și sistemele acesteia Extradarea este definita ca un act juridic bilateral. 58 10 . I Pascu.3. trebuie amintite și anume că extradarea este un act bilateral. Nistoreanu. în vederea judecării sau pentru a executa o pedeapsă. pe al cărui teritoriu se află un infractor străin. În conformitate cu punctul de vedere al profesorului Rodica Mihaela Stanoiu. All Beck 2000. în vederea tragerii la răspundere penală ori a executării pedepsei la care a fost condamnat printr-o hotarâre definitive. 18 din 9 mai 1977 pentru ratificarea convenției europene. respectiv acordată de 16 Constantin Butiuc – Institutii de drept penel . în art. V. pag. fiind emise o multitudine de definiții cu nuanțări de la un autor la altul. 3 că extradărea va fi cerută și. 100 17 Stanoiu Rodica Mihaela. pag. Bucuresti 2002. Lumina Lex. 99 18 Alexandru Boroi. vol I. Academiei R. pe teritoriul căruia acesta se află. 1977. statului solicitant. prevede. Editia a II – a. predă pe acesta statului unde s-a săvâr șit infracțiunea ori statului ale cărui interese au fost afectate prin comiterea faptei sau ale cărui cetațean este. politic și juridic prin care statul.Asistenta juridical internationala in materie penala. incheiată la Paris.S. de la un sistem la altul. I. Ed. Partea generala.R. Molnar.

16 alin. extrădarea a avut un caracter exclusiv guvernamental până în secolul al XVIII-lea. extradarea se realizează pe baza voinței liber exprimate a statelor. In alin.România . 100 11 . pentru că admiterea sau respingerea cererii se face de către guvern. incheiata la Paris la 13 decembrie 1957 si a protocoaleleor sale aditionale. pe baza datelor culese de la organele administrative sau judiciare. incheiata la Strasbourb la 15 octombrie si al 17 martie 20 Constantin Butiuc – Institutii de drept penel .2 Sistemul jurisdicțional În sistemul jurisdicțional. 3. atrage. În evoluția sa istorică. care dispune efectuarea unor verificari cu privire la persoana reclamantă și la temeinicia cererii. 80din 9 mai 1977 pentru ratificarea conventiei europene de extradare . pag. în vederea urmăririi sau judecării. cererea se adreseaza pe cale diplomatica statului solicitant. vol I. Codul penal. verificări care pot fi efectuate fie de organele legislative.sistemul mixt20 3. hotărârea sa fiind fundamentată mai puțin pe îndeplinirea unor condiții de formă și de fond și mai mult pe oportunitatea extrădării. Bucuresti 2002. numai dacă pedeapsa privativa de libertate este mai mare de un an sau mai severă. potrivit legislatiei parții solicitante și a păr ții solicitate. iar în vederea executării pedepsei. guvernul decide admiterea sau respingerea cererii de extrădare în funcție de interesele sale politice interne sau externe. sițuatie ce se poate explica prin faptul că facea obiectul unor relații interstatale. în art. fie de cele judiciare. (2) 19 Legea nr.1 prevede că extradarea poate fi acordată sau solicitată pe bază de convenție internațională ori pe bază de reciprocitate.sistemul jurisdicțional . În sistemul politic al extradării. Caracterul politic rezultă din faptul că. o pedeapsa privativă de libertate mai mare de 2 ani sau o pedeapsă mai severă. Indiferent de rezultatul cercetărilor. Decizia guvernului nu este supusă controlului justiției. Lumina Lex. respectâdu-se suveranitatea și independența lor.19 În materie de extrădare sunt cunoscute trei sisteme: . Ed.sistemul politic sau guvernamental .1 Sistemul politic sau guvernamental Sistemul politic sau guvernamental prevede că extrădarea este considerată ca un act cu caracter politic. numai pentru fapte a caror savârsire. domeniu în care suveranul era singurul competent.

prin aplicarea sa. punând în joc raporturile interstatale stabilite pe cale diplomatică. Atât verificarea condițiilor de formă și de fond ale extrădării. întrucat. instan țele judecătorești fiind singurele abilitate să decidă asupra acordării sau respingerii extrădării. de cele mai multe ori. extrădarea este un act judiciar represiv din partea statului caruia i se solicită. realizarea scopului institu ției de drept și producerea consecințelor urmărite. Extrădarea este o formă de cooperare judiciară în materie penală. potrivit 21 Codul penal adoptat prin Legea nr. cât și decizia finală de respingere sau acordare a extrădării aparține organelor judiciare. apreciindu-se în mod corect că este singurul în măsură să asigure protecția drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor extrădabile și în același timp ca fiind cel mai corespunzător cooperării internaționale în lupta cu criminalitatea în etapa actuală de evoluție a civilizației umane. evitarea abuzurilor și a arbitrariului. dar. decizia asupra extrădării fiind luată de guvern. Numai privită ca act jurisdicțional extrădarea poate să garanteze apararea drepturilor fundamentale ale omului. fiecare stat stabilind. 301/2004 publicat in Monitorul Oficial nr. presupune și arestarea unui infractor a carui judecare sau sua condamnarea nu intră în competența sa. marcând trecerea de la sistemul mixt de acordare a acesteia. care facilitează realizarea justiției naționale. Constitutia Romaniei din 1991 a modificat în mod semnificativ regimul juridic al extradării. 575 din 29 iunie 2004 12 . Sistemul jurisdicțional al extrădării s-a generalizat în a doua jumatate a secolului XX. fiind în prezent operațional în majoritatea statelor lumii. la un regim jurisdicțional de acordare a extrădării.condițiile în care se acordă sau se solicită extrădarea prevăzute în convenții interna ționale sau declarații de reciprocitate se completează cu cele prevazute în legea spicială21. autoritatile administrative asigurând doar logistica activităților corelative actelor dispuse de instanță și transmiterea pe căi diplomatice a acestora. în sistemul jurisdicțional aceasta este atribuită în exclusivitate organelor judiciare. în care hotararea instanțelor judecatorești avea doar rol de aviz prealabil pentru puterea executivă. În ceea ce privește competența autoritătii publice chemată să se pronunțe cu privire la admisibilitatea cererii de extrădare.

Ed. echitate etc. stabilind documentele în baza cărora se poate dispune extrădarea. decizia lui. cu ocazia încheierii unei convenții între Franța și Țările de Jos. să țină seama și să refuze.22 În evoluția sa istorică.3 Sistemul mixt În cazul sistemului mixt. Bucuresti 2002. Prima țară care a atribuit și autorității judiciare competența în materia extrădării a fost Belgia. instanțele judecătorești sunt cele care se pronunță asupra admisibilității și temeiniciei cererii de extrădare. lasă guvernului o margine de apreciere. pe de o parte. politic. într-o epoca în care autorii de drept s-au axat mai mult pe problema legitimității în dreptul public. iar pe de altă parte. respectiv gradele jurisdicționale pe care le traversează un proces de extrădare. prin Legea din 1. soluția este obligatorie pentru guvern. la ce nivel jurisdicțional se judecă cererile de extradăre. atribuia puterii jurisdicționale un rol consultativ în fundamentarea deciziilor guvernamentale. căile de atac ce pot fi exercitate. ca o reac ție împotriva caracterului absolut al extrădarii văzută exclusiv ca act guvernamental. hotărârea nu este obligatorie. oricând. 22 Constantin Butiuc – Institutii de drept penel . vol I. precum și condi țiile și durata arestării preventive. atunci când a hotărât ca cererea de extrădare trebuie sa fie admisă. În opinia profesorului Vintila Dongoroz „acest sistem are îndoitul merit ca. ea trebuind să se conformeze legilor. asigură persoanei a cărei extradare se cere posibilitatea de a se apăra și de a se evita extrădarea în condiții neregulate. fiind mai pu țin interesați de modul de reglementare al procedurii extrădarii.10. pe teritoriul sau. Dacă isntan ța hotărăște să respingă cererea de extrădare. pe care justiția nu poate sa le invoce.1833. fiindcă pot exista consideratiuni de ordin moral. Tot Belgia. Lumina Lex. sistemul mixt a apărut în secolul al XVIII-lea. 3. chiar în cazul când extradarea este admisibilă. o cerere de extrădare”. considera țiuni însă de care guvernul poate. 101 13 . pag. neputând fi atacată în justi ție. in 1736.dreptului sau intern. guvernul putând să se conformeze sau nu..

S. Constitutia Romaniei in vigoare astazi. 19 alin..1991) a functionat sistemul mixt.”.Sustinatorii sistemului mixt al extradarii considera ca atat autoritatea guvernamentala. purtatoare directa a suveranitatii de stat. pg. pe constatarea daca toate conditiile de fond si de forma ale extradarii sunt sau nu indeplinite. Certitudinea că fuga nu poate asigura sustragerea de la răspunderea penală este o condiţie indispensabilă eficacităţii preceptului penal. autoritatea guvernamentala. Partea generala. Aceasta activitate de cercetare a situatiei de fapt si de verificare a conditiilor extradarii. 24 Costica Bulai – „Manual de drept penal. indirect însă. Bucuresti. fiindcă prevenirea şi reprimarea infracţiunilor devine pe plan infracţional o preocupare de interes colectiv. Editura Academiei R. Editura ALL. 14 . In opinia lor. trebuie in mod firesc sa decida asupra cererii de extradare. Extrădarea este o instituţie care funcţionează direct în interesul statului care o solicită. pana la intrarea in vigoare a Constitutiei Romaniei (8. 116.R. Bucuresti. 3 ca extradarea se hotaraste de justitie.23 In dreptul nostru penal. Decizia luata este necesar sa fie intemeiata insa pe o cunoastere a situatiei de fapt. Ea însă nu poate acoperi toate 23 Rodica Mihaela Stanoiu – „Asistenta juridica internationala in materie penala”. conform caruia. cat si organele judiciare ale unui stat trebuie chemate sa se pronunte asupra cererii de extradare. stipuleaza in art. ea serveşte intereselor tuturor statelor. 1975. ceea ce subliniaza ca aplicabil este sistemul jurisdictional.4 Notiunea și natura juridică a extrădării Extrădarea este considerată expresia cea mai vie a asistenţei juridice în domeniul dreptului penal. 107. pg. este o activitate judiciara si deci de competenta organelor judiciare. prevazut in cuprinsul legii 4/1971. in cazul extradarii pasive.12.24 3. care va decide intr-un mod suveran. 1997. hotararea judecatoreasca de extradare are rolul unui simplu aviz pentru Guvern.

necesităţile asistenţei juridice internaţionale în lupta împotriva infracţiunilor. În aceste situaţii. Bucureşti 1997. Pentru rezolvarea acestor cazuri a fost creată instituţia extrădării ca fiind „instituţia menită să asigure cooperarea juridico-penală dintre state pentru a nu crea posibilitatea infractorilor dintr-un stat. All Back. Alexandru – „ Drept penal.6 Conventii internaționale În situaţia în care criminalitatea transnaţională organizată a dobândit o amploare din ce în ce mai mare. cooperarea juridică internaţională în materie penală constituie singurul mijloc eficient de a răspunde acestui fenomen. 115 15 . infractorul nu poate fi tras la răspundere.5 Cadrul legal privind extrădarea Extrădarea se situează în cadrul dreptului internațional public mai exact al dreptului internațional penal. extrădarea reprezintă o necesară și obligatorie componentă judiciară. în lipsă. adeseori nu există probe referitoare la săvârşirea infracţiunii. după ce săvârşeşte o infracţiune pe teritoriul statului său. 2000.26 3. Bucureşti. De asemenea sunt situaţii când infractorul a fost judecat. Ed. România a ratificat cele mai importante instrumente multilaterale în domeniul asistenţei judiciare internaţionale în materie penală sau conţinând dispoziţii în această materie. pag. 79 26 Boroi. condamnatul se refugiază pe teritoriul altui stat. Adoptata la paris pe 13 decembrie 1957 . Lumina Lex. în ţara unde s-a săvârşit infracţiunea iar în ţara în care se refugiază nu se ştie dacă acesta este infractor sau. dacă se ştie. să se refugieze pe teritoriul altui stat. fiind forma de asistenţă cu cele mai importante efecte. Ed. fiind ratificata de în prezent de aproape toate statele europene. Parte generală”. pag. dar înainte de a începe executarea pedepsei sau în timpul executării. a intrat în vigoare la 18 aprilie 1960. Însă pe planul dreptului intern. Se întâmplă deseori ca un infractor. pentru a scăpa de tragerea la răspundere penală. care s-au refugiat pe teritoriul altui stat. Convenția europeana de extrădare reprezintă cel mai important document în domeniul extrădării adoptat în secolul trecut.”25 3. adoptate sub egida Organizaţiei Naţiunilor Unite şi a Consiliului 25 Matei Basarab – Drept penal partea generală. să scape de răspunderea penală ori să se sustragă de la executarea sancţiunii aplicată printr-o hotărâre de condamnare definitivă.

19. însă legiuitorul român a completat art.7 Cadrul legal intern Constituţia României.” 28 Cadrul constituţional şi dispoziţiile Codului penal privitoare la extrădare.1. stabilind că. Astfel România este parte la Convenţia europeană de extrădare şi la Protocoalele sale adiţionale.R. De asemenea.27 România a încheiat convenţii de asistenţă juridică internaţională.45/116 din 14 decembrie 1990.11/2004 28 Art. precum şi convenţiile 27 F. cuprinzând reglementări în domeniul extrădării cu mai multe state. Adunarea Generală ONU a ratificat acest tratat prin Rezoluţia nr.1. Codul penal prevede că “extrădarea se acordă sau poate fi solicitată pe bază de convenţie internaţională. ţara noastră a încheiat. La Paris în 1957 s-a încheiat Convenţia europeană de extrădare şi protocoalele adiţionale din 1975 şi 1978 de la Strasburg pe care România le-a ratificat prin Legea 80/1997. se aplică dispoziţiile referitoare la extrădare din tratatele şi convenţiile bilaterale privind asistenţa juridică. stabileşte principiul potrivit căruia România nu îşi extrădează proprii cetăţeni. numeroase înţelegeri bilaterale privind asistenţa juridică în materie penală. în temeiul legii.Codul penal român 16 .Radu “Legea nr. 3. alin. securitate şi de justiţie al uniunii europene” Dreptul nr. dată fiind necesitatea de a ţine pasul cu formele noi ale criminalităţii transnaţionale. prin dispoziţiile art. Cel de-al VIII-lea Congrea al ONU pentru prevenirea crimei şi tratamentul deligvenţilor a aprobat Tratatul tip extrădare. prin derogare de la prevederile alin. invitând statele membre să coopereze în cadrul unor aranjamente bilaterale şi multilaterale.19 cu o excepţie. în lipsa acestora. pe bază de reciprocitate şi. Acquis-ul în domeniul cooperării judiciare internaţionale în materie penală se află într-o continuă evoluţie. În relaţiile cu statele care nu sunt parte la Convenţia europeană de extrădre şi cu care nu a fost încheiată o înţelegere bilaterală în această materie. cetăţenii români pot fi extrădaţi în baza convenţiilor internaţionale la care România este parte.Europei.304/2004 privind cooperarea juridicară internaţională în materie penală – un pas important spre integrarea României în spaţiul de libertate. de-a lungul timpului.9 . în condiţiile legi şi pe bază de reciprocitate.

302/2004 privind cooperarea internaţională în materie penală. care intră în vigoare de la data aderării. sub garanţia reciprocităţii. procedura extrădării. a deciziei cadru privind mandatul european de arestare şi 29 F. securitate şi de justiţie al uniunii europene”Dreptul nr.756/2001 privind transferarea persoanelor condamnate în străinătate. era imperios necesară modificarea legii privind extrădarea. Ca urmare. Ministerul Justiţiei a luat hotărârea de a elabora proiectul unei legi privind cooperarea juridică internaţională în materie penală. Legea nr.704/2001 privind asistenţa judiciară internaţională în materie penală şi Legea nr.R. pe care le completează în situaţiile nereglementate. respectiv.4/1971. în vederea stabilirii condiţiilor în care cetăţenii români pot fi extrădaţi29 . iar în absenţa unei convenţii internaţionale. prin dispoziţiile Titlului III.304/2004 privind cooperarea juridicară internaţională în materie penală – un pas important spre integrarea României în spaţiul de libertate.internaţionale în materie la care România este parte reprezintă o bază legală importantă.Radu “Legea nr. însă nu suficientă.11/2004 17 . Prevederile acestei legi se aplică numai în baza şi pentru executarea normelor referitoare la extrădare cuprinse în convenţiile internaţionale la care România este parte. De aceea în anul 2001 a fost adoptată Legea nr. Pentru a facilita aplicarea instrumentelor internaţionale au mai fost adoptate Legea nr. Însă procesul de integrare a României a impus revizuirea cadrului constituţional privind extrădarea. Cea mai importantă măsură menită a asigura integrarea deplină a României în spaţiul juridic comun european o constituie transpunerea în dreptul intern. aplicabil de statul romîn în virtutea curtoaziei internaţionale. efectele extrădării şi aşa-numita extrădare aparentă.296 privind extrădarea care a înlocuit Legea nr. Astfel. acestă lege reprezintă dreptul comun în materie. devenită inaplicabilă după apariţia Constituţiei din 1991 şi depăşită de noua concepţie europeană.296/2001 reglementează condiţiile în care extrădare se acordă. De asemenea. poate fi solicitată. concretizat prin Legea nr. practica a dovedit că legile adoptate în anul 2001 prezentau o serie de lacune.

acestea vor fi aplicabile doar în relaţiile cu ţările nemembre ale Uniunii Europene. competenţă şi de ordin procedural. acest Titlu III referitor la cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în baza unui mandat european de arestare şi predare intrînd în vigoare doar la aderarea României la Uniunea Europeană. dispoziţiile în materie de extrădare vor fi înlocuite de dispoziţiile privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii europene în baza unui mandat european de arestare şi predare. persoanele aflate pe teritoriul său care sunt urmărite penal sau trimise în judecată pentru o infracţiune ori sunt căutate în vederea executării unei pedepse de către autorităţile judiciare ale statului solicitant. 24 din lege. cu reglementări moderne. dispoziţiile în materie de extrădare” . pedeapsa prevăzută de lege sau aplicată de instanţă. în relaţia cu statele membre ale Uniunii Europene. cetățenii romanipot fi extrădați din România în baza convențiilor internaționale multilaterale la care aceasta este parte și pe bază de reciprocitate. armonizate cu dispoziţiile internaţionale. în relaţiile cu statele membre fiind aplicabile prevederile Titlului II. Trebuie precizat faptul că conform art. 302/2004 au intrat în vigoare la data adoptării acestei legii. 18 .procedurile de predare între statele membre. Însă. începând cu data aderării României la Uniunea Europeană. Astfel. 2 din lege “începând cu data aderării României la Uniunea Europeană. 189.8 Condiţiile privind extrădarea Potrivit dispozițiilor art. dacă este îndeplinită cel putin una din următoarele condiții România poate să predea. preconizată pentru 2007. 3. dispoziţiile titlului III vor înlocui. Deci.Titlul II al aceleaşi legii reglementează extrădarea. după data aderării Romaniei la Uniunea Europeană. numai în relaţia cu statele membre ale Uniunii. alin. la infractor. Pentru realizarea extrădării trebuie îndeplinite anumite condiţii referitoare la infracţiune. la solicitarea de extrădare a unui alt stat. prevederile referitoare la extrădare cuprinse în Legea nr.

dacă statul solicitant este membru al uniunii Europene.30 3. dacă pentru acestă faptă este exclusă cerinţa dublei incriminări print-o convenţie internaţională la care România este parte. Astfel trebuie îndeplinită condiţia dublei incriminări fără de care statul solicitant n-ar avea temei să-l ceară pe făptuitor. a rolului acestei condiţii. cât şi în cea a statului solicitat să efectueze extrădarea. Fapta săvârşită trebuie să fie considerată infracţiune atât în legislaţia statului solicitant. numai dacă aceasta este mai mare de un an”. O altă condiție cerută de lege pentru admisibilitatea extrădării este aceea că fapta pentru care este învinuită sau a fost condamnată persoana a cărei extrădare se cere este prevăzută ca infracțiune atât de legea statului soclicitant cât si de legea română.3. Persoana extrădabilă are și cetățenia statului solicitant. se are în vedere tendinţa de diminuare. Însă extrădarea poate fi acordată şi dacă fapta respectivă nu este prevăzută de legea română. G.2 Condiţii referitoare la pedeapsă “Extrădarea este acordată de România. întrucât nu l-ar considera infractor.4. în contextul evoluţiei rapide a criminalităţii. Editura ALL Beck 19 .8. iar statul solicitat nu l-ar preda.8. iar în vederea executării unei sancţiuni penale. 30 A. în vederea urmăririi penale sau a judecăţii.Boroi. o pedeapsă privativă de libertate mai mare de 2 ani. Prin introducerea acestei condiţii s-a urmărit să nu fie folosită acestă instituţie deosebit de complexă şi cu multe implicaţii. ori prin fapta săvârşită să fie lezate interesele acelui stat. potrivit legislaţiei statului solicitant şi legislaţiei române. pe plan european. care cunoaşte noi forme. numai pentru fapte a căror săvârşire atrage. pentru fapte cu o periculozitate redusă. - Persoana extrădabilă domiciliază pe teritoriul statului solicitant la data formulării - cererii de extrădare.Nistoreanu – Drept penal partea generală Ediţia. Deci.1 Condiţii referitoare la infracţiune Pentru a se îndeplinii această condiţie trebuie să se fi săvârşit o infracţiune pe teritoriul statului solicitant sau de către un cetăţean al acestui stat. Persoana extrătabilă a comis fapta pe teritoriul sau împotriva unui cetățean al unui stat membru al Uniunii Europene.

În cazul respingerii cereri de extrădare. dacă există vreun impediment în realizarea extrădării. Statul solicitant este obligat să comunice părţii solicitate informaţii cu privire la finalizarea procesului penal în care a fost implicat cel extrădat. 20 . adică al ţării căreia i se cere extrădarea. persoanele de cetățenie romană nu pot fi extrădate. După pronunţarea hotărârii judecătoreşti definitive se va transmite şi o copie a sentinţei dată în cauza respectivă. Statul solicitat care primeşte cererea de extrădare este obligat să-l aresteze pe făptuitor pentru ca acesta să nu aibă posibilitatea să dispară. Infractorul trebuie să se găsească pe teritoriul statului solicitat. persoanele aflate pe teritoriul lor. vor fi pedepsite de legea penală română potrivit principiului personalităţii. Statul solicitat este obligat să comunice statului solicitant data şi locul predării făptuitorului care este extrădat.3 Condiţii ce privesc infractorul Persoana a cărei extrădare se cere trebuie să fie cetăţean străin. Potrivit constituţiei. pentru a fi trase la răspundere. spre a constata dacă între România şi statul solicitant există norme convenţionale ori o înţelegere privind declaraţia de reciprocitate.3. Dacă în termen de 15 zile de la data stabilită pentru predare. 3. Dacă acestea vor săvârşi infracţiuni în străinătate. În convenţiile internaţionale se stipulează că statele se obligă să-şi extrădeze reciproc. a fost reglementată ca excepţie în legea de revizuire a constituţiei. Cererea şi actele privitoare la extrădare în vederea judecăţii sau pentru executarea pedepsei sunt însoţite de traduceri. Prin derogare de la prevederile constituţionale. făptuitorul nu este luat în primire statul solicitat nu mai este obligat să satisfacă cererea. putând chiar pune în libertate pe făptuitor. Acest termen nu va putea fi prelungit decât cu cel mult încă 15 zile. faptul că cetăţenii români pot fi extrădaţi în baza convenţiilor internaţionale şi pe bază de reciprocitate. această obligaţie nu mai există.8.9 Procedura extrădării Pentru a putea opera extrădarea trebuie să existe o cerere de extrădare din partea unui stat care are interesul să-l pedepsească pe făptuitor sau să-l pună să execute pedeapsa pe cel condamnat. la cerere. autorităţile judiciare române trebuie să realizeze examenul de regularitate internaţională. De asemenea.

Astfel așa cum a fost modificată prin Legea nr. care se transmite Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Ministerului. extrădarea va fi activă atunci când țara noastră va înainta o cerere de extrădare către un alt stat la propunerea motivată a procurorului competent în faza de urmarire penală. la propunerea procurorului sesizat în acest scop de către organele de poliţie. după caz. 66 din Legea nr.107 apud. emite un mandat de urmărire internaţională în vederea extrădării. iar în faza de judecată sau de punere în executare a hotărârii la propunerea motivată a președintelui instanței competente32. procedura de extrădare prevăzută de Legea nr.107 32 Al. s-a revenit la competenţa Ministerului Justiţiei de a întocmi cererea de extrădare. Trebuie subliniat însă că Ministerul Justiţiei întocmeşte cererea de extrădare numai pe baza încheierii motivate a instanţei judecătoreşti competente. instanţa care a emis mandatul de arestare preventivă sau instanţa de executare. în cazul în care un mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei nu poate fi adus labîndeplinire întrucât inculpatul ori condamnatul nu se mai află pe teritoriul României. op. Actuala lege care reglementează instituția extrădării face distincție între extrădarea activă și extrădarea pasivă. Ioan Rusu. Astfel.57 21 . Boroi. p. 224/2006. p. în raport cu poziția României de stat solicitant sau stat solicitat sau stat solicitat. 661 s-a reglementat o procedură clară de dare în urmărire internaţională. 302/2004. Cooperare judiciară în materie penală. care stabileşte că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în prezenta lege pentru a se solicita extrădarea. Boroi. Ioan Rusu. Administraţiei şi Internelor. Cit. 31 3. în vederea difuzării prin Mandatul de urmărire internaţională în vederea extrădării trebuie să conţină toate elementele necesare identificării persoanei urmărite 31 Al. Al Boroi.10 Extrădare activă (atunci când România este stat solicitant) Prin modificarea art.p. Astfel. Cooperare judiciară în materie penală.Prin art. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală este următoarea: extrădarea activă și extrădarea pasivă.

În termen de 48 de ore de la primirea încheierii prin care s-a constatat că sunt întrunite condiţiile pentru solicitarea extrădării şi a actelor anexe. examenul de regularitate internaţională are ca scop verificarea conformităţii cererii de extrădare a actelor anexate acesteia cu dispoziţiile tratatelor internaţionale aplicabile. 4. în termen de 24 ore de la pronunţare. Încheierea nu se pronunţă în şedinţă publică. Recursul se judecă în termen de cel mult 3 zile. de către instanţa superioară în grad. ci şi de o altă structură în cadrul Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională. cu o copie la Ministerul Justiţiei.). Instanţa de recurs va restitui dosarul primei instanţe în termen de 24 de ore de la soluţionarea recursului. dar şi de Ministerul Justiţiei. instanţa poate fi informată nu numai de Biroul Naţional Interpol. prin structura specializată. prin orice mijloc care lasă o urmă scrisă şi a cărui autenticitate poate fi verificatăInstanţa de executare sau instanţa care a emis mandatul de arestare preventivă stabileşte. are obligaţia de a informa instanţa de executare sau instanţa emitentă a mandatului de arestare preventivă de îndată ce Biroul Central Naţional Interpol corespondent îi notifică faptul că persoana care face obiectul mandatului a fost localizată. prin intermediul său urmărindu-se astfel să se constate: a) dacă între România şi statul solicitant există norme convenţionale ori reciprocitate pentru extrădare. 22 . o expunere sumară a situaţiei de fapt şi date privind încadrarea juridică a faptelor. dată de un singur judecător. în camera de consiliu. şi se consemnează într-un registru special. Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională. cu participarea procurorului şi fără citarea părţilor. Conform dispoziţiilor art. 67 alin. Dosarul cauzei este înaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore. inclusiv cu declaraţiile formulate de România în baza dispoziţiilor unei convenţii multilaterale. prin direcţia de specialitate. Informarea va fi transmisă direct. efectuează un examen de regularitate internaţională. Potrivit dispoziţiilor art. Despre localizarea pe teritoriul unui stat străin a unei persoane date în urmărire internaţională sau căutate de autorităţile judiciare române pentru aducerea la îndeplinire a unui mandat de executare a pedepsei închisorii sau a unui mandat de arestare preventivă. încheierea poate fi atacată cu recurs de procuror. Instanţa se pronunţă prin încheiere. pentru a se respecta confidenţialitatea procedurii (Deşi era prevăzută şi de legea iniţială. 40 din lege. printr-o încheiere motivată. confidenţialitatea era deseori încălcată de unele). Ministerul Justiţiei.(incluzând fotografii. dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a se solicita extrădarea. impresiuni digitale etc.

în cel mult 72 de ore. Dacă instanţa constată că cererea de revizuire este neîntemeiată. prin modificările aduse legii s-a prevăzut şi posibilitatea ca. dacă constată că cererea de revizuire este întemeiată. o respinge. 17 din lege. menţinând încheierea atacată. Încheierea prin care se constată că sunt întrunite condiţiile pentru a se solicita extrădarea se transmite Ministerului Justiţiei – Direcţia Drept Internaţional şi Tratate. anulează încheierea atacată. conform prevederilor art. informând în ambele situaţii Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor. În cazul în care. 3. înainte de a întocmi şi transmite cererea de extrădare direcţia de specialitate a Ministerului Justiţiei să poată solicita instanţei competente să îi transmită.11 Extrădarea pasivă Procedura de extrădare pasivă are caracter urgent şi este de competenţa curţii de apel în a cărei rază teritorială domiciliază sau a fost identificată persoana extrădabilă şi a parchetului de pe lângă aceasta. actele suplimentare necesare potrivit tratatului internaţional aplicabil. 10). direcţia de specialitate a Ministerului Justiţiei constată că nu sunt întrunite condiţiile de regularitate internaţională pentru a se întocmi şi transmite cererea de extrădare. Astfel. în cazul în care constată că actele sunt incomplete. Instanţa. Serviciul drept internaţional public şi cooperare judiciară internaţională în materie penală. 23 . astfel încât se elimină orice eventuală critică de neconstituţionalitate care putea fi adusă vechii proceduri.b) la cererea de extrădare sunt anexate actele prevăzute de tratatul internaţional aplicabil. c) cererea şi actele anexate acesteia sunt însoţite de traduceri. în vederea iniţierii procedurii de revizuire a încheierii definitive prin care s-a dispus solicitarea extrădării. Totodată. în ambele situaţii. d) există una dintre limitele acordării cooperării judiciare prevăzute la art. Hotărârea instanţei de revizuire este definitivă şi se comunică în termen de 24 de ore de la pronunţare ministrului justiţiei şi procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (art. ministrul justiţiei îl sesizează pe procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. 67 alin. potrivit atribuţiilor care îi revin. hotărârea finală revine instanţei.

Recursul declarat împotriva hotărârii prin care sa respins cererea de extrădare este suspensiv de executare. Hotărârea definitivă asupra extrădării se comunică procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel care a judecat cauza în primă instanţă şi direcţiei de specialitate din Ministerul Justiţiei.165 24 . La cererea expresă a statului solicitant. Ratificarea are laoc la Paris în anul 1957 în ziua de 13 decembrie consolodată de protocoalele 33 Al. în Europa este dată de Convenția europeană de extrădare ratificată de țările membre în Consiliul Europei . aceasta fiind înlocuită cu procedura mandatului european de arestare. 54 alin. în caz de opunere la extrădare. În cadrul procedurii de extrădare pasivă. 3. persoana extrădabilă poate să opteze fie pentru extrădarea voluntară. la Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Recursul declarat împotriva hotărârii prin care s-a dispus extrădarea este suspensiv de executare. Reglementarea regimului extrădării în legislația română.I. Retca. cu aprobarea instanţei competente.107 apud . în termen de 5 zile de la pronunţare.12 Mandatul de arestare european Prima formă de cooperare judiciara internațională în domeniul extrădarii. fie pentru continuarea procedurii. Începând cu 1 ianuarie 2007. p. în relaţiile cu celelalte state membre nu se mai aplică procedura extrădării. Boroi. p. Procurorul general competent poate declara recurs din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei. hotărârea asupra extrădării poate fi atacată cu recurs de procurorul general competent şi de persoana extrădabilă. Potrivit dispoziţiilor art. la soluţionarea cererii de extrădare. 8. Ioan Rusu. reprezentanţi ai acestuia pot participa. de când România a devenit membră a Uniunii Europene.În extrădării pasive . 2/2005. statul solicitant este reprezentat de autoritatea centrală şi de Ministerul Public din România. Dreptul nr. statul român primește o cerere de extrădare din partea unui stat străin prin Ministerul Justitiei.33 În procedura de extrădare pasivă. Cooperare judiciară în materie penală. cu excepţia dispoziţiilor referitoare la starea de arest provizoriu în vederea extrădării.

a judecăţii sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate. Condiţiile necesare a fi îndeplinite pentru ca instanţele române să poată emite un mandat european de arestare sunt următoarele: . 224/2006 şi Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. a intrat în vigoare Titlul III al Legii nr. și a protocoalelor sale adiționale. autorităţile judiciare române emitente sunt instanţele judecătoreşti. dacă fapta este pedepsită de legea penală română cu o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin 1 an. autoritatea judiciară română poate transmite direct autorităţii judiciare de executare mandatul european de arestare. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală. dacă pedeapsa aplicată este mai mare de 4 luni. 103/2006.în vederea executării pedepsei. în timp ce în a doua situaţie. 25 . lege prin care a fost transpusă decizia-cadru nr. 34 Legea nr.în vederea efectuării urmăririi penale sau a judecăţii. 78 din lege.adiționale ce au fost semnate la Strasbourg în anul 1957 în ziua de 15 octombrie si 17 martie 197834.06. 584/JAI/13. În ceea ce priveşte procedura de transmitere a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare române există o distincţie între situaţia în care se cunoaşte locul unde se aflăpersoana solicitată şi situaţia în care acest loc nu este cunoscut.80/1997 pentru ratificarea Convenției europene de extrădare . mandatul de arestare european este definit ca fiind decizia judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene. iar ca autorităţi judiciare de executare au fost desemnate Curţile de Apel.2002. fie transmiterea mandatului de arestare prin Interpol. încheiată la Paris la 13 decembrie 1957. încheiate la Strasbourg la 15 octombrie 1957 și 17 martie 1978 (M. 77 din lege. În prima situaţie. în vederea arestării şi predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate în vederea efectuării urmăririi penale. Potrivit dispoziţiilor art. poate să decidă introducerea descrierii persoanei în cauză în Sistemul de Informaţii Schengen. Potrivit dispoziţiilor art.Of nr. Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană. privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare către statele membre ale Uniunii Europene. . aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 89 din 14 mai 1977).

Din această categorie fac parte faptele care vizează participarea la un grup criminal organizat.când persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte de către un stat membru. Legea reglementează în art. dacă autorităţile române au. 85 din lege distinge între fapte pentru care predarea poate fi subordonată condiţiei dublei incriminări şi fapte pentru care nu se cere îndeplinirea acestei condiţii. înainte ca aceasta să se fi pronunţat asupra predării efective. traficul ilicit de droguri şi de arme. în vederea obţinerii informaţiilor necesare de la statul membru de executare. de materiale nucleare şi radioactive. dar pedeapsa prevăzută de legea statului emitent să fie închisoarea sau o măsură de siguranţă privativă de libertate de cel puţin trei ani. datorită vârstei sale. respectiv: . Atunci când nu se cunoaşte autoritatea judiciară de executare. respectiv să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea. acesta poate fi transmis şi prin intermediul Reţelei Judiciare Europene. inclusiv prin punctele de contact ale Reţelei Judiciare Europene sau prin direcţia de specialitate a Ministerului Justiţiei. 26 . În privinţa faptelor pentru care se îndeplineşte procedura de predare. în cazul condamnării. .pedeapsa graţiată ori infracţiunea amnistiată. conform legii române. potrivit legislaţiei interne. cu condiţia ca.De asemenea. pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare. autoritatea judiciară emitentă va efectua cercetarea necesară. 88 doar trei motive obligatorii de refuz al executării unui mandat european de arestare. terorismul. competenţa de a urmări acea infracţiune.când infracţiunea pe care se bazează mandatul european este acoperită de amnistie în România. Atunci când s-a emis mandatul european de arestare în vederea efectuării urmăririi penale sau a judecăţii. sancţiunea să fi fost executată ori în curs de executare sau executarea să fi fost prescrisă. în vederea ascultării sale sau va putea solicita să fie autorizată luarea declaraţiei acestei persoane pe teritoriul statului de executare a mandatului. autoritatea judiciară emitentă român va putea solicita autorităţii judiciare de executare. . predarea temporară în România a persoanei urmărite. altul decât statul emitent.când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal. art. . crimele aflate sub jurisdicţia Curţii penale Internaţionale etc. traficul de persoane.

reţinerea şi prezentarea ei în faţa instanţei.3. c din Legea nr. 302/2004. (1) lit. în prezenţa sa. La solicitarea acesteia. dar şi în situaţiile prevăzute la alineatul 2 al aceluiaşi articol. respectiv: . 88 alin.Când persoana care este supusa manadatului de arestare nu răspunde penal. dispoziţiile legale ale statului emitent trebuie să prevadă posibilitatea revizuirii pedepsei sau a măsurii aplicate ori liberarea condiţionată. Dacă persoana în cauză consimte la predare se întocmeşte un proces-verbal şi se pronunţă apoi o hotărâre prin care se ia act de acest consimţământ. persoana este prezentată instanţei care dispune prin încheiere motivată arestarea acesteia. punându-i-se în vedere că poate consimţi la predare. în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate. Legea instituie şi trei condiţii speciale pentru predare. autoritatea judiciară emitentă trebuie să dea o asigurare suficientă care să garanteze persoanei care face obiectul mandatului de arestare că va avea posibilitatea să obţină rejudecarea cauzei în statul emitent. Instanţa competentă să soluţioneze cauza care are ca obiect mandatul european de arestare este curtea de apel. De asemenea. persoana în cauză este audiată. datorită vârstei sale. persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.13 Refuzul unui mandat de arestare european Executarea unui mandat european de arestare poate fi refuzată de către autoritatea judiciară română de executare şi dacă nu este îndeplinită condiţia dublei incriminări. cu condiţia ca.în cazul în care mandatul de arestare european a fost emis în scopul executării unei pedepse aplicate printr-o hotărâre pronunţată în lipsă sau dacă persoana în cauză nu a fost legal citată cu privire la data şi locul şedinţei de judecată care a condus la hotărârea pronunţată în lipsă. pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare în conformitate cu legea română. . cu modificările și completările ulterioare 27 . după executarea a 20 de ani din pedeapsă sau măsura de siguranţă aplicată. hotărâre care este 35 Art. ori aplicarea unor proceduri de clemenţă. . a .În cazul în care infracţiunea în baza căreia s-a emis mandatul este sancţionată cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă. procurorul general al parchetului de pe lângă curte ia măsurile necesare pentru identificarea persoanei.35 . În termen de 24 de ore de la reţinere.Cetăţenii români sunt predaţi în baza unui mandat european de arestare emis în vederea efectuării urmăririi penale sau a judecăţii.

mandatată să îndeplinească.417 28 . unele activităţi judiciare privitoare la un anumit proces penal. respectiv compatibilitatea comisiei rogatorii cu legea internă. sechestrul şi confiscarea specială. transmiterea de informaţii necesare într-un anumit proces. ridicarea de obiecte şi înscrisuri şi sechestrul. cercetarea la faţa locului şi reconstituirea. interceptările şi înregistrările audio şi video. constatarea tehnico-ştiinţifică şi constatarea medico-legală.14 Comisia rogatorie Comisia rogatorie internațională reprezintă una din modalitățile (formele) prevăzute de lege pentru realizarea asistentei judiciare internaționale în materie penală. 160 din lege. expertizele. recurs care este de competenţa Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. în termen de 10 zile de la pronunţarea hotărârii judecătoreşti de predare. Predarea persoanei urmărite se realizează de către poliţie. percheziţia. predarea poate fi amânată pentru motive umanitare serioase. În mod excepţional. p.transmiterea mijloacelor materiale de probă. Cooperare judiciară în materie penală. se procedează la audierea sa şi la administrarea probelor.localizarea şi identificarea persoanelor şi obiectelor. Hotărârea instanţei prin care se dispune asupra executării mandatului de arestare european poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare. În cazul comisiilor rogatorii care au ca obiect percheziţii. în locul şi în numele său. legea română condiţionează efectuarea acestora de următoarele: infracţiunea care motivează comisia rogatorie trebuie să fie susceptibilă de a da loc de extrădare în România ca stat solicitat. 36 Al.definitivă şi executorie. dacă există temerea că predarea va periclita în mod evident viaţa sau sănătatea persoanei solicitate. audierea părţii vătămate. comisia rogatorie este definită ca acea formă de asistenţă judiciară care constă în împuternicirea pe care o autoritate judiciară dintr-un stat o acordă unei autorităţi din alt stat. audierea inculpatului. precum şi confruntarea. În situaţia contrară. examinarea documentelor de arhivă şi a fişierelor specializate şi alte asemenea acte de procedură. 3.comunicarea de documente sau dosare. a martorilor şi experţilor. ridicarea de obiecte şi înscrisuri. Aceasta are ca obiect: . a celorlalte părţi. Ioan Rusu. Boroi. . .36 Potrivit dispoziţiilor art.

mai ales o anumită ofensivă a crimei organizate şi a terorismului care fac tot mai multe victime. la fel ca și comisia rogatorie internă este o activitate procesuala care implică o deplasare de competență teritoriala de la un organ judiciar la un altul . instituţia extrădării a constituit un subiect de permanentă actualitate. numeroşi autori şi specialişti în domeniul dreptului au prezentat extrădarea activă şi extrădarea pasivă în diferite modalităţi. 1 29 . determinate în special de evoluţia juridică a instituţiei. Între aceste precizări există o serie de deosebiri care însă nu sunt prea importante. 236/1998 (M. s-a constatat o intensificare a fenomenului infracţional la nivel european. Ioan Rusu. chiar din momentul constituirii construcţiei unionale. Legea nr. De-a lungul timpului. Boroi. Of. definitorii fiind abordările realizate în acord cu prevederile legale care reglementau instituţia extrădării în diferite perioade. 37 Al. organe care au posibilitatea să efectueze actul procedural respectiv. art. p. 2 parag. Aceste realităţi presupun colaborarea eficientă între autorităţile judiciare penru realizarea unui spaţiu european de securitate juridică şi mai ales pentru judecarea în cadrul unei jurisdicţii unice a infractorilor. deplasarea se face extrateritorial. în viaţa internaţională s-au impus unele realităţi noi. către organele judiaciareale unui stat străin . Nr 492 din 21 decembrie 1998). Spre deosebire de comisia rogatorie internă în care deplasarea de competență are loc către organele judiciare dintr-o altă localitate în același stat în cazul comisiei rogatorii externe .37 Considerații finale La nivelul Uniunii Europene.421 apud. Cooperare judiciară în materie penală.Comisia rogatorie externă . După cum se observă.

persoana extrădată fiind un inculpat sau un condamnat penal. deoarece implică. acesta poate admite sau refuza predarea persoanei a cărei extrădare se solicită. Câteva reguli sunt deja de largă aplicaţie. extrădarea se admite şi se practică în cazurile de piraterie marină şi aeriană. universal recunoscute de sistemele juridice şi practica aferentă. existenţa unei cereri de extrădare din partea statului solicitant şi pe de altă parte. instituţia extrădării este reglementată prin convenţiile de extrădare sau cele de asistenţă juridică încheiate de state în acest scop. predarea extrădatului de către statul solicitat. aceste norme apar ca şi consecinţă a teritorialităţii penale şi se bazează pe colaborarea internaţională în ceea ce priveşte asistenţa juridică între state. act jurisdicţional solicitat şi acordat exclusiv în scopul realizării represiunii. S-au desprins următoarele trăsături. Astfel. prin convenţiile bilaterale prin care se incriminează infracţiuni grave. iar în absenţa acestora. Sub raportul finalităţii sale. care pun în lumină aspectele specifice ale instituţiei extrădării: act de suveranitate intervenit în relaţiile dintre două state. extrădarea fiind un atribut suveran al statului. 30 . Extrădarea este un act bilateral. În prezent. act de asistenţă juridică internaţională. nu se admite extrădarea pentru raţiuni politice sau atunci când în ţara respectivă persoana în cauză ar putea fi condamnată la moarte ori ar exista riscul de a fi supusă altor tratamente inumane. dar şi în cazurile de trafic de arme sau stupefiante. degradante. şi desigur a legislaţiei naţionale. precum şi prin legislaţia internă a fiecărui stat. prin aplicarea principiului reciprocităţii. în condiţiile legii sau pe bază de reciprocitate. extrădarea este un act de reciprocă asistenţă juridică internaţională şi poate fi acordată numai în baza unei convenţii internaţionale. Extrădarea este o instituţie ce este reglementată prin norme de drept cuprinse în convenţii bilaterale sau multilaterale prin care se reglementează această materie.Urmează ca autorităţile care vor avea de rezolvat asemenea probleme să procedeze la o interpretare şi aplicare a normelor juridice internaţionale care privesc direct sau tangenţial domeniul extrădării. pe de o parte.

Editia a II – a. Dispoziţiile examinate anterior referitoare la extrădarea pasivă şi extrădarea activă se aplică în mod corespunzător. extrădarea are şi un pronunţat caracter politic. după cum am prezentat pe parcursul lucrării. 2008 A. Boroi. Cooperarea judiciară internaţională în materie penală. Universul Juridic. 2007 31 . Bucureşti. B. fără a se aduce însă atingere obligaţiilor rezultate din aderarea la Convenţia privind simplificarea procedurii de extrădare între statele membre şi la Convenţia privind extrădarea între statele Uniunii Europene. H. Editura ALL Beck Alexandru Boroi. Ed. Partea generală. ci este în acelaşi timp un act de suveranitate şi un act jurisdicţional definitoriu în cadrul cooperării judiciare în materie penală.4. Lucrări de specialitate : A. All Back.Drept penal .Fiind o instituţie juridică. Bucureşti. Editura C. Bucureşti. Extrădarea. în funcţie de aspectele de fapt şi de drept care o caracterizează. Ed. G. All Beck 2000 Boroi. respectându-se suveranitatea şi independenţa lor. Beck. I. Partea generala. Ed. Bibliografie Tratate. 2000 C. ea nu este un simplu act de asistenţă juridică. Rusu. Extrădarea are aşadar o natură juridică mixtă. Bulai. întrucât ea se realizează pe baza voinţei liber exprimate a statelor. Bulai. Manual de Drept penal. Alexandru – „ Drept penal. Parte generală”. N.Nistoreanu – Drept penal partea generală Ediţia. poate fi activă sau pasivă.Boroi.

Editura Academiei R. Bucuresti.R.Aspecte teoretice şi practică judiciară. Lumina Lex. Ed. Ed. Dreptul nr. Bucuresti 2002 Costica Bulai – „Manual de drept penal. Extrădarea în lumina dispozițiilor Legii nr. 301/2004 publicat in Monitorul Oficial nr. 2006 M. Bucureşti.Curs de Drept penal. 1977 V. Lorincz. M. Rodica Mihaela . Damaschin. 61-69 Tratatul de la Amsterdam Codul penal adoptat prin Legea nr. Partea generală. Global Lex. Constantinescu.S. revizuită si adăugită.C. Iorgovan.Mariana Constantinescu. Theodoru. Neagu.Bucureşti 2009 Gr. Editura Hamangiu. Muraru. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală. Editura ALL.Hamangiu. 575 din 29 iunie 2004 Legea nr. 2004 Constantin Butiuc – Institutii de drept penel . A. 2006 L. Bucureşti. Bucureşti. ed. Drept procesual penal. Partea generală. Partea generala. Tratat. Constituţia României revizuită.Mandatul european de arestare. Bucureşti 1997 Stănoiu. încheiată la Paris la 13 decembrie 1957 32 . Lumina Lex. Partea generală. 2004 Matei Basarab – Drept penal partea generală. Paraschiv. Bucureşti. Editura Pro Universitaria. 11/2004 L. 1 din Convenţia Europeană pentru reprimarea terorismuluiArt. vol I.80/1997 pentru ratificarea Convenției europene de extrădare .Ed. comentarii şi explicaţii. Bucureşti . Ed. a II-a. Drept procesual penal.„ Asistenţa juridică internaţională în materie penală” ( Bucureşti. I. Dongoroz. Tratat de drept procesual penal. 2007 I. 1941 Legislaţie: Art. Ed. Coraș. 1997 Georgiana Tudor.. Bucureşti.”. Lumina Lex. 302/2004 cu modificările şi completările ulterioare Legea nr. S. Editura All Beck. Drept procesual penal.80/1997 Legea nr.

sipri.Pagini internet http://www.avocatnet.org/search?SearchableText=fabry www.ro 33 .