You are on page 1of 31

Căutarea, evaluarea, selectarea și
prelucrarea informațiilor

Surse de informare
Surse formale: manuale școlare, bibliotecile

reale sau virtuale), programele mass-media
educative
Surse informale: emisiunile de

divertisment, experiența directă, rețeaua
socială (persoanele cunoscute: prieteni, rude,
specialiști într-un domeniu).

Utilizarea informației (extragerea informației relevante pentru sarcina de realizat) 5. Sinteza (organizarea informațiilor din diverse surse) 6. Identificarea surselor disponibile și selectarea celor mai potrivite 3. eseu. Definirea sarcinii (referat. Evaluarea rezultatelor . proiect. Localizarea surselor și accesarea lor 4. studiu de caz) 2.Pași în căutarea informațiilor 1.

discrepanța dintre mesaj și cunoștințele anterioare ale receptorului. trăirile afective pozitive.Factori care influențează prelucrarea informației Sursa: credibilitatea și atractivitatea ei Mesajul: lungimea mesajului. valorile persoanei . Particularitățile receptorului: tipul de argumente preferate. amenințările produse.

La ce folosesc informațiile? La rezolvarea de probleme La luarea deciziilor .

Învățarea în era TIC Care sunt avantajele? Care sunt dezavantajele? .

. motivational și comportamental asupra propriei învățări.Autoreglarea învățării Se referă la capacitatea elevilor/studenților de a exercita un control activ metacognitiv.

 metodele. strategii și abilitați metacognitive. cât și surse motivaționale . Autoreglarea reunește atât cunoștințe. strategiile folosite în autoreglarea învățării  organizarea timpului de studiu  monitorizarea propriei învățări  controlul mediului de studiu  dimensiunea socială a autoreglării (ex. . orientarea spre modele). tehnicile. solicitarea la nevoie a ajutorului colegilor sau profesorilor. Zimmerman (1997) distinge șase dimensiuni ale autoreglării academice:  motivația elevilor de a-și regla propriul proces de învățare.

Identificarea punctelor care necesită dezvoltare 3.Planul individual de învățare Reprezintă o modalitate complexă de proiectare și realizare a învățării. Alegerea metodelor 6. Etape: 1. Planificarea activităților 5. Stabilirea criteriilor de reușită 7. Formularea obiectivelor de învățare 4. Realizarea programului . Cunoașterea potențialului de învățare personal (autodiagnoza învățării) 2.

Duce la rezultate măsurabile.Învățarea eficienta are 3 caracteristici importante: Este orientata către scop. . Este activă.

. estimarea efortului necesar pentru a realiza o achiziție cognitivă.Metacogniția – condiție esențială a unei învățări eficiente Aplicarea metacogniției în învățare presupune: conștientizarea permanentă a felului în care învățam. a metodelor pe care le folosim și a rezultatelor pe care acestea le produc.

STRATEGII DE ÎNVĂȚARE Strategii motivaționale Strategii cognitive Strategii metacognitive .

.Strategii motivaționale STRATEGII DE CONTROL COGNITIV Ignorarea intenționată a alternativelor atractive și a aspectelor irelevante pentru învățare. STRATEGII DE CONTROL EMOTIONAL Managementul stărilor emoționale care pot inhiba sau amâna acțiunea. STRATEGII DE CONTROL AL MEDIULUI Îndepărtarea de surse de zgomot și de distragere.

Strategii cognitive Au în vedere prelucrarea cognitivă a informațiilor Utilizarea operațiilor gândirii (analiză. . sinteză) Strategii deductive Strategii inductive Rezolvarea de probleme Memorarea etc.

Strategii metacognitive Au în vedere controlul și eficientizarea învățării. precum și dezvoltarea potențialului intelectual:  Planificarea  Monitorizarea  Evaluarea  Organizarea  Stabilirea scopurilor .

Jurnal metacognitiv Ce am învățat in cursul de astăzi? Cum am învățat? Cum m-am simţit? .

Emoțiile în învățare (a se vedea emoțiile de realizare de la seminarul 1) .

Gândirea critică în învățare .

. formarea acesteia presupunând respectarea anumitor condiții:  Crearea unor situații de învățare. să reflecteze. Gândirea critică îi învață pe elevi să-și emită și să-și susțină propriile idei.  Acceptarea diversității de opinii și idei.  Încurajarea elevilor să gândească independent. a unor ocazii în care elevii să-și exerseze procesul gândirii critice și alocarea timpului necesar pentru aceasta. să speculeze. „cu propriul cap”.

 Încrederea în capacitatea fiecărui elev de a gândi critic. . prin cooperare și colaborare. pentru a găsi soluții adecvate.  Convingerea elevilor că nu riscă să fie ridiculizați pentru opiniile exprimate.  Aprecierea pozitivă a gândirii critice manifestată în orice situație. Implicarea activă a elevilor în realizarea învățării prin confruntarea de idei.

Un model de predareînvățare care dezvoltă gândirea critică. Evocare Realizarea sensului Reflecție .

Tehnici de eficientizare a învățării Mnemotehnicile Luarea notițelor Utilizarea organizatorilor cognitivi Logica si argumentarea Creativitatea Gândirea critica Strategiile metacognitive .

La ce folosesc informațiile? (rezolvarea de probleme). 4.Întrebări interpretative Ce vrea să spună textul (ce legături există) 3.Întrebări care se pun în timpul predării-învățării 1.Întrebări ce vizează nivelul literal al unui conţinut.Întrebări aplicative. Ce spune textul? (descrie) 2.Întrebări analitice De ce e așa și nu altfel? Ce motiv are? (analizează) .

Întrebări de transpunere Am putea vedea lucrurile de altfel? 7.Întrebări sintetice Ce probleme ar mai putea fi rezolvate cu aceste informații? (sinteza) 6.Întrebarile de evaluare Ce părere aveți despre aceste idei? .5.

Exemple de organizatori cognitivi .

.

Stiluri de învățare .

Stilurile de învățare (Kolb) .

Stilul concret reflexiv (Experiență+reflecție) Stilul abstract reflexiv (Reflecție+conceptualizare) Stilul abstract activ (Generalizare+testare) – pragmatic Stilul concret activ (testare + experiență) .activ .

Procesul propriu-zis de invatare C.Evaluarea invatarii Etapele Invatarii E.A.Situatia pentru invatare F.Strategia de invatare .Scopul invatarii D.Motivarea pentru invatare B.