ETICA SI DEONTOLOGIA

PROFESIEI DE ASISTENT MEDICAL

ANCA SOCEA
asistent principal sef terapie intensiva
ANCA MAN
asistent medical terapie intensiva
CORINA BRONESCU
asistent medical principal terapie intensiva
Spitalul de Psihiatrie si Neurologie Brasov

Etica reprezinta teoria sau studiul filozofic al moralei, calitate in care se ocupa de
studiul principiilor, normelor si valorilor morale, de studiul originii, dezvoltarii si
justificarii continutului lor. Se mai numeste si "filosofie morala", alcatuind impreuna
filosofia politica, ceea ce se cheama "filosofie practica". Ea cauta raspuns la
intrebarea cum trebuie sa actioneze individul in raport cu sine insusi, cu semenii sai
si cu lumea din jur.
Numele disciplinei vine de la cuvantul grec "ethos" care inseamna "obicei",
"caracter", "comportament".
Etica medicala se ocupa de normele morale si comportamentale ale celor ce
ingrijesc si trateaza bolnavii. Ea defineste obligatiile si sarcinile de serviciu, modul
de conduita in raport cu bolnavul, responsabilitatea fata de reusita actului medical,
calitatile psiho-morale ale personalului medico-sanitar: cinstea, solicitudinea,
spiritul de daruire.
In primele decenii ale secolului XX, unul dintre cele mai elecvente documente de
etica medicala este "decalogul lui Masci", cu recomandari adresate personalului
sanitar, referitoare la:
1. respectul absolut al bolnavului, indiferent de varsta,
2. necesitatea tratamentului pacientilor, indiferent de pozitia sociala,
3. respectul absolut pentru profesia medicala si pentru confrati,
4. respectarea riguroasa a regulii confidentialitatii,
5. acordarea suportului afectiv pentru pacient in fiecare faza a bolii,
6. interzicerea comentariilor asupra recomandarilor si prescriptiilor medicale,
7. tratarea pacientului cu dragoste si credinta,
8. sa nu consideri niciodata profesiunea ta o povara, o corvoada,
9. sa nu distrugi la nici un bolnav iluzia vindecarii, sa-i mentii treaza speranta,
credionta,

10.obligatia morala a autoperfectionarii profesionale continue.

Cel care a utilizat pentru prima data termentul de "deontologie" a fost Jeremy
Bentham (1748-1832), in lucrarea sa "Deontology or science of morality"
("Deontologia sau stiinta moralei"), aparuta postum in 1834. Bentham opune
adjectivul "deontology"- in sensul de ceea ce trebuie sa fie, ceea ce trebuie
respectat, celui de "ontology"- in acceptiunea de ceea ce exista, ceea ce este.
Termenul de "deontologie" provine din doi termeni grecesti: "deontos"- cea ce se
cade, ceea ce este necesar si "logos" - stiinta. El desemneaza, in sens larg, acele
teorii etice care se ocupa de studiul datoriei morale, al originii, al naturii si formelor
acestora, in calitate de componenta a constiintei morale.
In sens restrans prin deontologie se intelege un ansamblu de norme (datorii, reguli)
morale specifice unei anumite profesiuni (medicina, drept, stiinta).
In domeniul medicinii, la locul de munca, asistenta medicala trebuie sa manifeste
un respect deosebit fata de persoana ingrijita. Ea isi va desfasura activitatea cu
respect pentru demnitatea umana a pacientului si pentru faptul ca pacientii sunt
diferiti unii de altii. Ei vor fi tratati la fel, indiferent de statutul lor social sau
economic, indiferent de personalitate.
Atitudinea asiestentei fata de toti bolnavii trebuie sa fie egala si dreapta (obiectiva).
Singura situatie care nu starneste nemultumiri este atentia cu totul deosebita
pentru bolnavii mai gravi.
Conduita personalului medico-sanitar fata de bolnav nu trebuie sa fie nici distanta,
dar nici sa nu evoce familiaritate, sa nu evidentieze nici duritate, dar nici slabiciune,
sa fie binevoitoare, dar si autoritara, atunci cand i se acorda pacientului ingrijiri,
chiar daca acesta depaseste limita bunei cuviinte.
Comportamentul atent si afectuos apropie bolnavul, ii ridica tonusul psihic,
increderea in sine, in actul medical influentand pozitiv evolutia bolii. Un
comportament rece si indiferent creaza antipatie si chiar repulsie din partea
bolanvului si orice solicitare sau sugestie adresate acestuia raman fara raspuns.
Asistenta medicala trebuie sa fie constienta ca nu lucreaza cu un material
neinsufletit, ci cu o fiinta vie a carei stari sufletesti se modifica de la un moment la
altul, sub influenta suferintelor interne sau a agentilor externi. Ea trebuie sa aiba in
vedere faptul ca omul bolnav este mai sensibil decat omul sanatos, din cauza
rezonantei psihice la starea de inferioritate pe care o induce boala si ca, uneori,
reactiile lui par a fi paradoxale si chiar aberante. De aceea corectitudinea in
aplicarea tratamentului, punctualitatea, ordinea, cresc autoritatea profesionala.
Comunicarea cu bolnavul trebuie sa fie in concordanta cu starea lui actuala, cu
posibilitatile lui de a intelege si sa fie asociata cu elemente de sprijin pentru a
influenta pozitiv evolutia bolii sale.
Prin sinceritate dozata, dezvaluind bolnavului adevaruri limitate (optimiste), evitand
vorbaria, dicutiile contradictorii si adevarurile descurajante, dar ocolind in
permanenta afirmatiile gratuite sau neadevarate, se capata increderea bolnavului,

iar actul psihoterapeutic ii va sugera acestuia speranta insanatosirii, va antrena

convingerea in fortele proprii.
In permanenta, in conduita profesionala, trebuie retinut faptul ca cel care apreciaza
direct activitatea nu este numai "seful" ci si bolnavul si ca judecatorul suprem al
acestei nobile, dar foarte complexe profesiuni ce se exercita adesea la granita dintre
viata si moarte, unde greselile pot fi usor fatale, este propria noastra constiinta.
Secretul profesional este si el o notiune de etica la locul de munca. Asistenta trebuie
sa asigure dreptul pacientului la confidentialitate prin mentinerea secreta a
informatiilor de natura confidentiala.
O alta obligatie morala si deontologica a asistentei este sa eclipseze si chiar sa
anihileze anumite supozitii interpretative ale bolnavului legate de tratamentele
anterioare, fara rezultat, mai ales atunci cand el, cautand o culpa, acuza cadrele
medico-sanitare care l-au tratat anterior.
Modificandu-i aceasta viziune prevenim discreditarea profesiei.
Pregatirea profesionala continua este o indatorire a asistentei medicale deoarece
orice utilizare a unui procedeu sau metoda noi, fara o pregatire sufucienta, poate
agrava starea bolnavului. De la banala injectie efectuata gresit si nu in locul de
electie, injectarea unor solutii uleioase intravenos, injectii paravenoase, supradozari
neprescrise de medic, a netestarii sensibilitatii la unele substante, transfuzii
eronate, pana la aplicarea brutala a tratamentului, fara o pregatire prealabila in
sensul relaxarii si acceptarii lui de catre bolnav, sunt doar cateva dintre elementele
negative ce pot sa apara in activitatea asistentei medicale si care pot pune sub
semnul intrebarii atat competenta ei profesionala, cat si profilul ei moral.
Asistenta medicala trebuie sa-si asume responsabilitatea actiunilor si deciziilor pe
care le ia. Ea mentine un nivel ridicat de competenta ingrjirile si participa la toate
activitatile care contribuie la imbogatirea cunostiintelor sale in acest domeniu.
Asistenta trebuie sa faca eforturi constante pentru a stabili si mentine conditiile de
lucru la un nivel ridicat al activitatilor de ingrijiri medicale.
O grija deosebita a asistentei este aceea ca eventualele discordante in serviciu sa
nu fie cunoscute de bolnav si nici o eventuala situatie contradictorie in echipa de
lucru sa nu se desfasoare in fata bolnavului care neputand deslusi adevarul si-ar
pierde increderea in cadrele sanitare respective.
Fata de colegele de serviciu, asistenta trebuie sa dea dovada de modestie, stima,
respect, spirit de intrajutorare si cooperare, actionand ferm impotriva oricaror
manifestari de individualism, egoism, barfa, invidie, neprinciapialitate, de natura sa
vicieze climatul psiho-social si relatia bolnavului cu ambianta spitaliceasca.
Sprijinul si siguranta in serviciu sunt date si de mentinerea unor relatii de respect
reciproc cu medicul -in echipa, prin respectarea cu prudenta si atentie a indicatiilor
si prescriptiilor lui.
Asistenta medicala trebuie sa realizeze si educatia sanitara a bolnavului prin sfaturi
practice privind pastrarea sanatatii, a igienei individuale, continuarea tratamentului

dupa iesirea din spital, prin furnizarea unor notiuni sumare asupra bolii de care
sufera, a cauzelor ei si a impiedicarii recidivei.
A fi asitenta medicala inseamna sa nu fii niciodata plictisita, sa fii deseori frustrata,
sa fii inconjurata de probleme, sa ai atat de multe de facut si atat de putin timp, sa
porti o raspundere foarte mare si sa ai putina autoritate, sa intrii in vietile oamenilor
si sa marchezi o diferenta.
Unii te vor binecuvanta, altii te vor blestema!
Vei vedea oameni in starea lor cea mai proasta dar si in cea mai buna!
Nu vei inceta niciodata sa fii uluita de capacitatea de a iubi, a indura, si de
curajul lor!
Vei vedea viata incepand si sfarsindu-se, vei experimenta trairi si esecuri
devastatoare, vei plange si vei rade mult, vei sti ce inseamna sa fii om si
sa fii uman!