You are on page 1of 2

Fluxurile de numerar sunt folositoare la stabilirea capacităţii unei întreprinderi de a

genera numerar şi echivalente de numerar şi dau posibilitatea utilizatorilor să dezvolte
modele de evaluare şi comparare a valorii actualizate a fluxurilor de trezorerie viitoare
ale diferitelor întreprinderi, informaţiile privind trezoreria sunt disponibile în bilanţul
contabil.
De asemenea, aceste informaţii sporesc gradul de comparabilitate al raportării rezultatelor
din exploatare între diferite întreprinderi, deoarece elimină efectele utilizării unor
tratamente contabile diferite pentru aceleaşi tranzacţii şi evenimente.
Societatea prezintă situaţia fluxurilor de numerar pentru fiecare perioadă pentru care sunt
prezentate situaţiile financiare anuale. Situaţia fluxurilor de numerar prezintă modul în
care o entitate generează şi utilizează numerarul şi echivalentele de numerar.
Fluxurile de numerar sunt intrările sau ieşirile de numerar şi echivalente de numerar:

numerarul cuprinde disponibilităţile băneşti şi depozitele la vedere;
echivalentele de numerar sunt investiţiile financiare pe termen scurt, extrem de
lichide, care sunt uşor convertibile în sume cunoscute de numerar şi care sunt
supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii.

Situaţia fluxurilor de numerar trebuie să prezinte fluxurile de numerar ale entităţii din
cursul perioadei, clasificate pe activităţi de exploatare, de investiţie şi de finanţare.


Activităţile de exploatare sunt principalele activităţi generatoare de venituri ale
entităţii, precum şi alte activităţi care nu sunt activităţi de investiţie sau finanţare.
Activităţile de investiţie constau în achiziţionarea şi cedarea de active
imobilizate şi de alte investiţii care nu sunt incluse în echivalentele de numerar.
Activităţile de finanţare sunt activităţi care au drept rezultat modificări ale
valorii şi structurii capitalurilor proprii şi împrumuturilor entităţii.

O entitate trebuie să raporteze fluxurile de numerar din activităţi de exploatare folosind
una dintre cele două metode:
1. metoda directă, prin care sunt prezentate clasele principale de plăţi şi încasări
brute în numerar;
2. metoda indirectă, prin care profitul net sau pierderea netă este ajustată cu
efectele tranzacţiilor ce nu au natură monetară, amânările sau angajamentele de
plăţi sau încasări în numerar din exploatare trecute sau viitoare, şi elementele de
venituri şi cheltuieli asociate cu fluxurile de numerar din investiţii sau finanţări.
Formulele de calcul pentru determinarea celor 3 fluxuri de numerar se prezintă astfel:
Activitatea de exploatare – metoda directă
* Încasări de la clienţi

ajustări de depreciere şi provizioane (+) Venituri din reluarea ajustărilor din depreciere şi provizioane (-) Venituri aferente diferenţelor de curs valutar nerealizate (-) Cheltuieli aferente diferenţelor de curs valutar nerealizate (+) Subvenţii pentru investiţii virate la venituri (-) * Eliminarea cheltuielilor şi veniturilor care nu sunt aferente exploatării    Rezultatul din cesiunea imobilizărilor şi plasamentelor (+ / -) Cheltuieli privind dobânzile (+) Venituri din plasamente (-) = Rezultat înaintea variaţiei NFR      Variaţia stocurilor (+ pentru reduceri.pentru creşteri) Variaţia clienţilor şi a altor creanţe din exploatare (+ pentru reduceri. .– Plăţi către furnizori şi salariaţi + Dobânzi şi dividende aferente activităţii de exploatare încasate – Dobânzi şi dividende aferente exploatării plătite – Impozit pe profit plătit – Alte plăţi generate de exploatare = Flux net de numerar din activitatea de exploatare (A) Activitatea de exploatare – metoda indirectă * Rezultat înainte de impozit * Eliminarea cheltuielilor şi veniturilor cere nu au influenţă asupra trezoreriei      Cheltuieli cu amortizări. + pentru creşteri) Dobânzi şi dividende plătite (-) Impozit pe profit (-) = Flux net de numerar generat de activitatea de exploatare .pentru reduceri.pentru creşteri) Variaţia furnizorilor şi a altor datorii din exploatare (. .