You are on page 1of 2

Istoria atomilor, descoperirea electronilor

Descoperirea uriașelor resurse de energie care puteau fi obținute din reacții
atomice și nucleare au dus la dezvoltarea susținută a fizicii atomice și nucleare.
Noțiunea de atom este foarte veche și datează de la începuturile gândirii științifice
asupra naturii.
Filozofii greci au prezis existența atomului, prin faptul că ei au considerat că toate
corpurile din natură sunt formate din unități minuscule care nu pot fi văzute și nici
nu pot fi divizate. Termenul de atom provine din greacă și înseamnă indivizibil.
Leucip și Democrit –considerau că atomii constau din aceeași substanță
primordială , dar au forme variate, iar poziția și aranjamentul lor determină
caracterul diferit al substanțelor.
Aristotel a elaborat teoria sa asupra elementelor –principii din care provine tot ce
există în natură. La baza lumii stă un subtrat material- materia primă, originală.
Aceasta este înzestrată cu 4 însușiri primordiale-două câte două , formează 4
”elemente”: pământul, apa, aerul și focul. Din umed și rece rezultă apa, cald și
uscat întruchipează focul, pământul rezultă din combinarea între rece și uscat, iar
aerul rezultă din umed și cald. Unindu-se la rândul lor în diferite proporții cele 4
elemente dau naștere celor mai diferite substanțe.
La începutul sec. XIX –lea, savantul Dalton reintroduce în gândirea chimică
noțiunea de atom, într-o formă mult mai concretă decât sensul dat de filozofii
materialiști ai Antichității. El considera că fiecare element chimic este constituit
dintr-o mulțime de atomi(particule de formă sferică, indivizibile prin mijloacele
cunoscute atunci).
În acel timp se știa că în natură există o serie de substanțe care nu pot fi
descompuse în alte părți componente și care se numesc elemente chimice. Fiecare
element chimic conține același tip de atomi.
Atomii sunt caracterizați de o masă definită și o anumită capacitate de a se
intercombina în raporturi simple. Conform teoriei lui Dalton un atom se unește cu un
număr întreg de alți atomi. Dalton publică primul tabel de mase atomice ale
elementelor și introduce o simbolistică chimică a elementelor.
Berzelius a calculat masele atomice ale mai multor elemente în raport cu oxigenul
(și apoi în raport cu hidrogenul) .El a introdus în 1814 simbolurile literale ale
elementelor (provenite de la inițialele denumirilor lor latinești) . El a clasificat
elementele în funcție de proprietățile electrochimice ale atomilor (metale,
nemetale).
În 1869 Mendeleev a întocmit tabelul periodic al elementelor .El a scris
elementele în ordinea crescătoare a maselor lor atomice, pe mai multe rânduri ,

unul lângă altul, având grijă ca elementele care se aseamănă foarte mult prin
proprietățile lor chimice să se găsească întotdeauna unul sub altul. Astfel a
descoperit legea periodicității –proprietățile fizice și chimice ale elementelor, care se
manifestă în proprietățile substanțelor simple și compuse pe care le alcătuiesc, sunt
într-o dependență periodică de greutățile lor atomice.
Poziția pe care o ocupă fiecare element în tabelul periodic este foarte importantă ,
de aceea ea este notată cu un număr care se numește număr atomic(număr de
ordine) care se notează cu Z.
Descoperirea electronului
M.Faraday , s-a ocupat cu studiul fenomenelor care apar ca urmare a trecerii
curentului electric prin soluții. El a observat că la trecerea curentului electric prin
soluții conductoare, la electrozi se separă anumite substanțe, în funcție de natura
substanței dizolvate în soluție. În urma determinărilor făcute a stabilit că masa
substanței separate la electrozi (mărime măsurabilă) este proporțională cu sarcina
electrică transportată în același interval de timp prin soluție. Faraday a stabilit că
sarcina electrică cea mai mică existentă este sarcina electrică elementară . Ea este
egală cu sarcina electrică a particulei care a fost ulterior numită electron. Particula
în care numărul electronilor este diferit de numărul protonilor din nucleul atomului
din care provine se numește ion. Ion în limba greacă înseamnă călător.