You are on page 1of 32

Istoria Germaniei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Istoria Germaniei

Acest articol este parte a unei serii

Antichitatea
Triburile germanice
Perioada migrațiilor
Imperiu Francilor
Evul Mediu
Sfântul Imperiu Roman
Colonizarea răsăritului
Apariția națiunii germane
Confederația Rinului
Confederația Germană
Confederația Germană de Nord
Imperiul German
Imperiul German
Primul Război Mondial
Republica de la Weimar
Republica de la Weimar
Germania nazistă
Germania nazistă
Al Doilea Război Mondial
Germania postbelică
Germania între 1945-1990
Ocupația și împărțirea
Expulzarea germanilor
Republica Democrată Germană

Germania de Vest
Reunificarea Germaniei
Germania modernă
Germania

Portal Germania
v•d•m

Comunitatea și limba germană au apărut cu mii de ani în urmă, însă ca țară/teritoriu Germania a
apărut abia în 1871, când, sub conducereacancelarului Otto von Bismarck s-a format Imperiul
German, înglobînd partea de nord a Germaniei actuale - Confederația Germană de Nord(dominată
de Prusia), apoi Bavaria (în germană: Bayern) precum și diferite alte regiuni, excluzând însă păr țile
vorbitoare de germană dinAustria. Acesta a fost deja cel de al doilea Reich german, tradus de obicei
ca "imperiu". Primul Reich - cunoscut pentru mult timp dreptSfântul Imperiu Roman de Națiune
Germană—provenea din divizarea Imperiului Carolingian în 843, existând sub diverse forme până în
anul 1806. Cel de-al Treilea Reich (și ultimul) a fost cel al naziștilor; el a durat doar 12 ani,
din 1933 până în 1945.
Germania, care devenise una dintre importantele puteri din Europa, s-a implicat în Primul Război
Mondial prin aliatul ei Austro-Ungaria(1914). Germania a invadat de câteva ori Franța. Războiul s-a
încheiat în 1918, și, ca una din urmări, împăratul german a fost forțat să abdice. În Tratatul de la
Versailles de după război, Germania a fost considerată responsabilă pentru război.
Unii politicieni consideră că condițiile grele impuse Germaniei prin Tratatul de la
Versailles din 1919 și problemele economice ale crizei economice mondiale începând cu 1929 i-au
permis partidului nazist al lui Hitler NSDAP să fie ales de către cetățenii germani și în cele din urmă
să formeze un nou guvern în 1933, cu Hitler în funcția de cancelar. Anul următor Hitler a preluat tot
controlul, devenind șeful statului și scăpând de opoziție prin aplicarea for ței. În 1935 antisemitismul a devenit o politică oficială de stat germană, justificată formal prin Legile de la
Nürnberg - Nürnberger Gesetze. A făcut o alianță cu Italia și Japonia numită Axa Berlin-Roma-Tokyo.
Politica lui Hitler de a anexa țările vecine a culminat cu izbucnirea celui de- Al Doilea Război
Mondial în Europa la 1 septembrie 1939.
În prima parte a războiului Germania a avut succese militare, câștigând controlul asupra
principalelor teritorii din Europa, unei mari părți aURSS și nordului Africii. În 1941 naziștii au pus în
aplicație Holocaustul ca politică de stat de ucidere în masă, bazată pe argumente și pretexte rasiste,
a milioane de evrei și alte naționalități. Între 1942-1943 balanța în război s-a schimbat, succesele
trecând de partea Aliațilorîmpotriva Germaniei, printre care URSS, Marea Britanie și Statele Unite
ale Americii. În aprilie 1945 Hitler și-a recunoscut eșecul său total și s-a sinucis. La 8
mai 1945 Germania a capitulat fără condiții.
În urma cererilor făcute de către Stalin la conferințele de la Yalta și Potsdam, părțile din Germania
situate la est de râurile Odra ( Oder ) și Nisa ( Neiße ), conținând Pomerania, Silezia, orașul
hanseatic Danzig (astăzi: Gdansk în Polonia) și Prusia de Est, au fost detașate de Germania și
anexate la Polonia și la URSS. Locuitorii germani ai acesor zone, care înainte de război numărau
circa 10 milioane, au fost expropriați. În jur de 2 milioane dintre aceștia chiar și-au pierdut via ța în
război și prin expulzare.
În urma războiului, Germania inclusiv Berlinul au fost împărțite în patru sectoare, controlate de
către Franța, URSS, Regatul Unit și Statele Unite. Această împărțire a culminat prin constituirea pe

teritoriul Germaniei a două state germane: partea de apus s-a numit Republica Federală
Germania (RFG, Germania de Vest sau Bundesrepublik Deutschland), iar partea de răsărit,
orientată spre URSS, s-a numitRepublica Democrată Germană (RDG, DDR, Germania de Est sau
de Răsărit).
Germania de vest și-a recuperat rapid nivelul de dinaintea războiului, devenind o putere economică
importantă a Europei. În 1990, după căderea comunismului în Europa, cele două state germane sau reunificat, prin aceea că landurile fostei RDG au aderat oficial la RFG, adoptând bine-în țeles și
constituția RFG.
Tratatul care a definit această reunificare se numește "Doi Plus Patru" (a fost încheiat de către cele
două state germane și cele patru puteri care dețineau suveranitatea asupra întregii Germanii: SUA,
Marea Britanie, Franța și URSS).
Statul unit este acum una dintre cele mai importante țări din Uniunea Europeană și din lume.
Cuprins
[ascunde]

1Al doilea Reich
o

1.1Primul Razboi Mondial

2Republica de la Weimar

3Al Treilea Reich
o

3.1Al Doilea Razboi Mondial
4Germania postbelicǎ

o

4.1Germania de Est

o

4.2Germania de Vest

o

4.3Germania reunificată

5Lectură suplimentară

6Legături externe

Al doilea Reich[modificare | modificare sursă]

.

.

Baden și Saxonia erau însă încă sub influență Austriei și Fran ței. parlament și armatǎ. Bavaria. . Astfel. În 1866. Prusia. Austria a fost înfrântă. a început războiul împotriva Austriei. Austria nu era admisă. Bavaria. și 240 din Prusia care nu utiliza însă vot universal ) și Camera Superioară. statele germane își mențineau autonomia. În 1873 a fost creată moneda germană-Marca Imperială. Prusia conducea statele germane către o uniune vamală-Zollverein. din care făceau parte deputați din Alsacia și Lorena. Pacea a fost semnată. mai ales în Renania care era cea mai dezvoltată zonǎ. Economia germană se industrializase. Wurtemberg.Germania și-a realizat unitatea politică prin câteva războaie ce au dus la triumful politicii imaginate de cancelarul Otto von Bismarck. Între 1871-1875 au fost înființate 1000 de societăți comerciale și industriale. și de către cancelar.Prima cale ferată fusese construită în 1833 care lega Nurnberg de o localitate din apropiere. unele mai multă. În 1884 a fost adoptată o lege care nu permitea unei societăți să-și depună ac țiunile la bursă pentru a nu o lasă să sufere din cauza unor întreprinderi sau societăți fragile. Sistemul de credit era însă foarte solid. guvern. depășind principala concurență-Marea Britanie la începutul secolului XX. succedat de Wilhelm al II-lea). Wurtemberg. Holstein de Austria. Wurtemberg și Saxonia. Schleswig a fost luat de Prusia. Marca era una dintre ele mai solide monede europene alături de lira și francul. creditul fiind ieftin și statul acceptând repede să cedeze banii. între statele contractate și menținea taxe vamale la frontierele acesteia. Băncile acordau credit pentru că creșterea economică nu era posibilă. Tendința de a controla producția crescuse. Bismarck îi impune Franței să plătească o despăgubire de război de 5 miliarde de franci. După 1828 . altele mai puțină. Baden și Saxonia sunt alipite. Germania era un stat federal. Statul intervenea prin elemente legislative. fiind creată o uniune monetară. câștigând războiul franco-prusac și cucerind Alsacia și Lorena .Bundesrat: Consiliul Imperiului sau Consiliul Federal (60 de membri). multe întreprinderi falimentând. Parlamentul era bicameral: o camera inferioară-Reichstag (400 de deputa ți ale și prin vot universal. În 1867. iar Confederația Germană prezidată de Austria a fost desființată. În cadrul acestei construcții statale erau patru regate: Prusia. Prusia și alte state germane din nordul Austriei au clădit un stat constituțional denumit Confedera ția Germană Nordică. alături de secretarii de stat și miniștrii. În 1870-1871 a dus un război împotriva Franței. concentrarea industrială devenind caracteristică economiei germane. funcție care apare după 1870. Dar conjuctura s-a schimbat și depresiunea a început. Prusia domină cultural. aflate în litigiu. Bavaria. Puterea executivă era exercitată de împărat. Economia germană a devenit până la sfârșitul secolului XIX prima din Europa și a două din lume. care era regele Prusiei(Wilhelm I. în ianuarie 1871 este creată Germania Unită-Imperiul German (cel de-al doilea Reich) care va dura până în 1918. aliată cu Italia. iar în 1875 a apărut Reichsbank care emitea moneda. în întreprinderi trebuind să existe un reprezentant al băncii respective. fiind o serie de teritorii locuite de germani. Creditele erau înso țite de condiții. precum și o serie de ducate și orașe libere-Hamburg. În 1864 Prusia a dus un război împotriva Danemarcei ce părea un nonsens. Danemarca a fost înfrântă și a cedat ducatele Schleswig și Holstein. Bismark a încercat să le alipească de noul stat. Bavaria era un regat predominant catolic cu propria dinastie. Bremen și Lubeck-portul german cel mai mare.

1/3 erau catolici care erau reticen ți când au simțit că li se încălcau drepturile religioase. având la dispoziție bani mulți. Se formase o cultură antreprenorială în care întreprinzătorii germani își demonstraseră că au talentul antreprenorial pentru a obține succes. Bismark îi acuză într-un articol anonim pe catolici că nu aveau loialitate fa ță de Germania. contractare.Întreprinderile în industria metalurgică. Peste 90% era sub controlul statului. Alte partide importante erau Partidul Progresului (1861)-liberali radicali. Bismark era supus unor presiuni ale unor industria și și proprietari din estul Germaniei. S-au stabilit cote de producție pentru a evita o supraproduc ție ce ducea la scăderea prețurilor. politică anticlericală germană a aniilor 1870. când exista un post vacant de episcop. Știință germană deținea supremația. școli politehnice. reglementări și dezvoltarea unei infrastructuri. . Statul contribuia cu legi. În domeniul siderurgic dominau Thyssen și Krub. apărând premizele Kultur Kampf. Primul cartel apare în 1881. această fiind al treilea producător de cărbune la nivel global. parohii erau ale și de comunitatea locală. Bismark și succesorii sau au fost interesați să caute o majoritate în parlament că să. Bismark. Strânsă legătură dintre marile întreprinderi și cercetarea științifică. 2/3 din locuitorii Germaniei erau protestanți. reprezentată de cele ale lui Alfred Krup și August Thiessen î și cumpărau mine. Kultur Kampf avea o serie de legi:  Retragerea controlului asupra școlilor  Căsătoria civilă obligatorie  Măsuri împotriva ordinelor și congregratiilor catolice. bazându-se pe Partidul Liberal care l-a sprijinit înainte de unificare și Partidul Conservator. de astfel. Premiile Nobel erau decernate de savanții germani. era iritat de deciziile Conciliului de la Roma din 1870. Dispuneau de laboratoare. mijloace de transport pentru materii prime. Schering și Merck. profiturile erau mari. Se apela la instituții și centre de cercetare din universitățile germane. industria farmaceutică care lansase aspirina. fiind interzis Ordinul Iezuit  Legi privind formarea clericilor pentru a fi supuși unui examen de cultură generală. Științele inginerești erau studiate numai în Germania. BADE. Partidul Social Democrat și Zentrumpromotorul unei politici anticlericale și de reforme sociale și promovarea libertă ții religioase. În domeniul industriei electrice și electrotehnice dominau Siemens și AEG. Germania făcea progrese formidabile în privin ța flotei comerciale. iar protestanții au găsit un pretext pentru a-i suspectă pe catolicii germani că nu erau onești. astfel. Învățământul superior în domeniul tehnic și științific era dezvoltat. dar fără să depășească Marea Britanie. servici proprii de vânzare.și aplice politicile. În 1883 este înfiin țat cartelul cărbunelui în Renania. Bismark devenise promotorul protec ționismului. întreprinderi. Bismark nu a fost membrul unui partid. Cei care depășeau producția erau sancționați. Multe întreprinderi și-au creat propriile instituții și laboratoare de cercetare precum industria chimică Bayer. Devenise însă ulterior unul confesional și reprezenta catolicii. fiind împotriva politicii centralizatoare și hegemoniei Prusiei.  Autorizarea expulzării clericilor care se opuneau legilor adoptate Conform unei legi din 1871. Cartelul producea 50% din cărbunele din Germania. după care profitul era distribuit în funcție de numărul acțiunilor pe care le avea fiecare de ținător care a intrat în acest cartel. Cartelul se ocupă de vânzarea produsului. În industria chimică se remarcaseră Bayer. centre de cercetări. statele investind sume importante în cercetarea științifică. în producerea potaisului.

cel mai apropiat colaborator al lui Engels . cea mai importantă apărând în 1899. În preajma Primului Război Mondial. . dar numeroasă (7 milioane. Bismarck voia să se adopte o lege care în mod definitiv să îi scoată în afară legii pe sociali ști. dar în anumite cazuri au constituit anumite majorită ți. Bernstein a scris mai mult lucrări. După 1878. Zentrum obținuse autonomie în raport cu papalitatea. când s-a adoptat programul acestui partid.Ultimele alegeri în Germania au loc în 1912. cel din urmă fiind tatăl lui Karl Liebknecht.și demisia din func ția de cancelar în urma unor conflicte între el și Wilhelm II.Se publică ziare social-democrate în exil. Iezui ții însă nu mai puteau să revină în Germania. mai ales în Elveția. Acest program de la Erfurt a influențat și alte partide.Din această cauza Marx lansează Critică partidului de la Gota. În 1875.Social-democrații au crezut că a sosit momentul să se revizuiască marxismul. când Bismark abandonase politică anticlericală. renunțând la multe din ideile partidului marxist. mai ales împotriva Bisericii Catolice. care avea o politică revoluționară. anul următor. când apare cartea.O parte din profețiile lui Marx nu se confirmă . cele două partide socialiste se unesc. Kautsky.La 1900. boală și accident. creat de Ferdinand Lassalle. conform sociologilor germani). dându. Apar în 1863 două organizații: Asocia ția Federală a Muncitorilor Germani. tradusă în mai multe limbi. militând pentru interven ția statului pentru reglementarea raporturilor dintre muncitori și corporatiști.Principalul lider al Zentrum este Ludwig von Windhorst Partidul Social Democrat German avea cea mai puternică politică socialistă din Europa și asta datorită industrializării și urbanizării extinse (Berlin. fondatorul Partidului Comunist German).Este cel mai numeros grup parlamentar din Reichstag.Cereau ziua de muncă de opt ore.Numele de care se asociază criza revizionistă este cel al unui important lider. Papa ceruse partidului Zentrum pentru ca Bismark să voteze bugetele militare. Acest program prezintă o serie de solicitări. ideolog. Bismark înțelege că nu catolicii erau inamicii statului german. și o asociație care în 1869 va formă Partidul Social Democrat al Muncitorilor din Germania (liderii acestui partid sunt August Bebel și Wilhelm Liebknecht. Wilhelm dorea să rezolve problemele sociale și îi cere demisia lui Bismarck. iar activitatea politică în Germania nu dispare. care au elaborat programe politice copiind programul de la Erfurt. Au fost adoptate mai multe legi privind asigurarea pe caz de bătrânețe. În 1887. După moartea Papei Pius IX. ci marxiștii. Partidul Socialist german avea peste 1 milion de membri (cotizanți). are loc un congres. Dresden. În 1878 au fost adoptate legi care scot din afară legii Partidul Social Democrat. Hamburg. Imediat.Membrii lor candidează sub alte nume. SFIO nu avea nici măcar 100 de membri.Eduard Bernstein. În 1890 are loc înlăturarea lui Bismarck de la conducerea Germaniei.Cei mai mulți lideri se stabilesc în străinătate. dispus să facă compromisuri. Kultur Kampf a luat sfârșit în 1880. pe baza unui compromis. legile severe împotriva bisericii au fost abrogate. intensitatea acestei politici anticlericale se diminuează. scris de principalul idolog. evoluțiile anticipate de Marx nu s-au confirmat ca lupta de clasǎ. Curând. În ceea ce privește acordarea de drepturi politice (social-democrații germani cereau dreptul de vot și pentru femei). până în 1890. Leon al XIII era mai flexibil. Munchen. În 1882 sunt reluate relațiile cu Sfântul Scaun.Concepțiile și viziunile erau diferite. dar nu au majoritatea. În 1890 au fost abrogate legile care i-au scos în afară legii pe social-democrați. iar PSD obține aproximativ 35 % din voturi.Curând.Social-democrația germană organiza anual congrese.Burghezia era o clasa socială simplu stratificată. Leipzig). În 1891 are loc un congres la Erfurt. În 1874 Zentrum avea 90 de deputați în Reichstag. Kultur Kampf începe un asalt împotriva bisericilor. cereau desființarea armatei permanente. Catolicii s-au opus deciziei în Reichstag. În 1878 sunt scoși în afară legii. ducând la apariția unui proletariat numeros. în exil. La guvernare nu au fost până în 1914.

a fost plină de dificultăți. fiind depășiți de francezi. Congresul de la Amsterdam. apărea un acționariat. Marx mai spunea că avea loc un proces de strângere a resurselor în mâna unei singure clase. condamnându-l pe Eduard Bernstein de „erezie”. Primul Razboi Mondial[modificare | modificare sursă] Republica de la Weimar[modificare | modificare sursă] Rebeliunea marinarilor Philipp Scheidemann se adreseaza multimii Perioada Republicii de la Weimar a fost o perioada din Istoria Germaniei ce a durat de la sfâr șitul Primului Război Mondial până la ascensiunea lui Hitler la putere.8 %.Sarcinile PSD sunt în privința adoptării de reforme. Rată șomajului a fost aproape 2. Deși este considerată a fi o perioada constituțională democratic și marcată de dezvoltare culturală.Germania cunoștea socialismul municipal. În 1904 a avut loc un congres al Internaționalei a II-a. americani. revizionismul este tot mai mult pus în operǎ. dar în practică. Revizionismul este respins pentru că marxismul creează o anumită unanimitate. Nu aveau cele mai mari salarii. Totuși.În plus. Nici măcar o generație nu a beneficiat de avantajele și nici nu a suferit din . englezi. salariile crescteau . socialiștii conducând marile ora șe (Berlinul are primar social-democrat). care a discutat problema revizionismului. care însă nu schimbă societatea. .În Germania a avut loc o singură greva la Ruhr.Dar Bernstein își făcea și mai mulți discipoli.

3 de la USPD. Zentrum. Însă răspunsul a întârziat două săptămâni și a fost unul nefavorabil prin care se cerea capitularea și implementarea unor schimbări profunde. revolu ția s-a extins la Berlin și socialistul Scheidemann a proclamat Republica în timp ce spartakistul Liebknecht a proclamat Republica Socialistă. Împăratul Wilhelm al II-lea a abdicat. împreună cu liderul guvernului austro-ungar.plin de dezavantajele sale. Pe 10-15 noiembrie au fost create 10 000 de sfaturi ale muncitorilor și soldaților în Germania. Pe 28 noiembrie SPD a început pregătirile pentru alegerea Constituantei. marinarii au protestat astfel. fiind legalizate sufragiul feminin. fiind cuprinsă din plin de drama înfrângerii. Revolta s-a extins în marile orașe germane de pe urm căreia au profitat for țele politice de stânga și pe 7 noiembrie socialistul independent Kurt Eisner a proclamat în Bavaria o Republica a Sfaturilor după model sovietic. Armata a fost chemată pentru a apară guvernul și pe 9-12 ianuarie au loc lupte sângeroase în Berlin. formându-se primele consilii ale muncitorilor și marinarilor. deși a avut un rol ofensiv extrem de periculos în război. Comisarii USPD au părăsit guvernul. Capitala a fost cuprinsă de înfruntări violente între susținătorii USPD și SPD. organizarea unor comitete de uzina. Germania s-a prăbușit din interior printr-o disoluție. iar la Berlin s-a format un guvern alcătuit din 6 comisari ai poporului-3 de la SPD. Partidul Liberal. l-a pierdut datorită limitărilor economice și epuizării populației. Germania și-a menținut echilibrul și restrângerea teritorială drept efect al accentuării conștiinței apartenenței la germanitate. ce propuneau o revoluție bolșevică. Republica a fost constestata însă de represiunea insurec ției spartakiste. Conflictul dintre socialiști și spartakisti s-a agravat pe 6 decembrie. Liderul guvernului german. Revendicarea teritoriilor germane pierdute a devenit tema naționalistă după 1919. La începutul lunii octombrie 1918 a fost schimbat guvernul. Reformarea a început să fie aplicată. ce a primit ordin de a ieși în larg și a provoca flota britanică. Regimul a fost determinat să-și asume responsabilitatea Tratatului de la Versailles. liberalizarea moravurilor.9%  Partidul Liberal-18 % . satele erau însă neatinse de revoluție. care solicită armistițiul. La 19 ianuarie 1919 a fost aleasă Adunarea Constituantă dominată de Coali ția Weimar-SPD. Nici nu se încheiase războiul că au fost ini țiate mi șcări revoluționare. politizarea tineretului. Stânga socialistă era însă divizată între Partidul Social Democrat GermanSPD. iar guvernatorul Berlinului l-a destituit pe perfectul comunist al poliției.7&  Zentrum-21. în timp ce spartakiștii au devenit liderii extremismului de stânga. Adunarea Constituantă era alcătuită din:  SPD-39. libertatea sindicală. iar societatea era marcată de o anarhie organizată. Armata s-a declarat neutră dacă era restabilită ordinea. eliberarea deținuților politici și abdicarea Kaiserului și Organiza ția Radicală Spartakus-USDP. începând "revoluția germană" ce a schimbat vechea ordine. Muncitorii din Arsenal au intrat în greva. condus de Ebert. Pe 15 noiembrie s-a încheiat un acord între patroni și sindicate prin care se ob țineau următoarele: ziua de lucru de 8 ore. Pe 9 noiembrie. iar spartakistii au fondat Partidul Comunist. Spartakiștii au organizat manifestații ce au degenerat în conflicte armate cu forțele de ordine. i-au cerut președintelui american încetarea războiului. Deși a pierdut teritorii. în timp ce reprezentanții socialiști ai muncitorilor au renunțat la revendicările privind naționalizarea. aflat sub control USPD. Guvernul a decis dizolvarea Comitetului Sfaturilor din Berlin. iar insurec ția spartakista a fost învinsă și liderii spartakisti Rosa Luxemburg și Karl Liebknecht au fost arestați și executa ți. Republica de la Weimar a fost o perioada de experimentare a democrației. însă s-a dovedit a fi un atac sinucigaș. Mișcarea a pornit din orașul Kiel unde era amplasată flota de război. fiind adus un civil în fruntea acestuia. Pe 11 noiembrie 1918 a fost semnat armisti țiul. Urmele imperiului au dispărut complet. Germania. Apar partidele de dreapta. iar militarii urmăreau să lase răspunderea pe seama civililor.

la 31 iulie 1919. Mareșalul Hindenburg. monarhist convins. Adunarea a votat proiectul de constitu ție al liberalului Hugo Preuss. tenta țiile revoluționare din Saxa și Thuringia) au făcut că proiectul să fie amendat. Constituția de la Weimar a prevăzut egalitatea în față legilor. al cărui proiect inițial propunea un stat puternic centralizat pentru a distruge hegemonia prusacă. a fost al doilea președinte din 1925 până în 1934. insubordonarea Bavariei. fiind preferat denumirea de "statul poporului" decât "stadul federal". .3% Wilhelm Cuno si Friedrich Ebert După lungi negocieri. veteran. Opoziția de dreapta. evreu de origine. militare și politicii externe. iar constituțiile și instituțiile să se conformeze dreptului federaL. iar puterea executivă era reprezentată de președintele Reichului ales prin vot universal pentru 7 ani și putea numi guvernul condus de cancelar. Partidul Național German-10. socialist. educa țională și economică. A respectat Constituția și atrăgea atenția opiniei publice. libertățile publice. Reich-ul de ținea exclusivitatea competențelor financiare.6%  Partidul Populist-4. Friedrich Ebert. iar parlamentul era comus din adunările Reichstag. Reichul german a devenit o republica cu 17 landuri. lăsându-l pe cancelar să guverneze și nu a intrat în conflict cu executivul. tensiunile dintre autoritatea centrală și landurile (separatismul Rhenan. ales prin sufragiu pentru 4 ani ce vota legile și controla executivul și Reichsrat ce adună reprezentanții landurilor. A fost reales în 1932 și a început să deconsidere pozi ția parlamentului în dauna statutului autorității centrale. apelul la referendum.6%  USPD-5. landurile să câștige autonomie relativă religioasă. a fost ales că primul președinte din 1919 până un 1925. erou al războiului.

Paul von Hindenburg Wilhelm Marx Clasa politică era dominată de :  Partidul Socialist-Democrat-SPD. având că lideri pe Rathenau și Max Weber. a căror practici vor degrada democrația germană. partid al catolicilor. industriașii din Rhenania . având un milion de membri. dar a reușit să impună guverne comuniste în Saxa și Thuringia. respingând modelele bolșevice și propunându-și reforme democratice. . erau ostili revoluției și având un electorat stabil.  Zentrum. care a fost principala for ță politică. fiind un partid de personalități și nu de mase. având scor de 38% în alegeri în 1919 și 20% în 1932. ostil dictaturii și violenței. având ca lideri importanți pe Ebert. A avut ca lideri importanți pe Bruning. evoluând după 1925 spre conservatorism. și avea că zone electorale nobilimea sileziană . von Papen. țăranii bavarezi și muncitorii din Ruhr  Partidul Liberal reprezenta aripa stânga a liberalismului german. Muller. Scheidemann. iar baza sa electorală era în regiunile industriale. fiind votat doar de burghezia urbană  Partidul Comunist-KPD respingea regimul de la Weimar și a încercat prin greve și insurec ții să preia puterea fără succes. Wirth.

Hugenberg. iar din 1926. armata luând poziție față de agitația politică. fiind ostil condițiilor impuse de Tratatul de la Versailles. Însă au fost ofițeri activi care au participat la tentative de puci la Berlin și Munchen. luterani și proprietari funciari din landurile estice. iar din 1928. fiind sprijinit de industriași  Partidul Național-German era alcătuit din pangermaniști. Stinnes și Thyssen. a contribuit la reprimarea insurec ției comuniste și salvarea socialiștilor. în 1930. având că personalități pe Stresemann. Noua genera ție de . s-a orientat spre extremă dreaptă. Schacht. era ostil socialismului și monarhismului.reprimate prin mod sângeros. condus de un magnat al presei. Veteran mutilat cersind Soldati dansand pe Jazz Soldati care ofera mancare saracilor Armata sau Reichswerh a rămas ostil revoluției. colaborând cu NSDAP. Era dependentă de Internaționala a Treia și de ordinele primite de la Moscova și dispunea de 330 000 de membri disciplninati cu trupe de șoc-Frontul Roșu. și încerca să preia puterea.  Partidul Populist-reprezenta burghezia protestantă. Ofițerii republicani au fost eradicați. Conducerea era preocupată de reconstituirea potențialului militar german prin antrenarea clandestină a voluntarilor și testarea de noi arme în Rusia. precum și formarea unor noi genera ții de ofițeri recrutați din rândul aristocrației. corpul de cadre a fost constituit.

A fost eliberat repede în 1924 pentru bună purtare. iar în 1923. Puciul Halei de Bere al lui Hitler este înăbușit. Reichstagul a fost dizolvat repetat între 19301932. 1922-186 mărci. Guvernul Guno a frânat livrările în natură destinate reparațiilor de război. Extremă stânga s-a manifestat violent. Hitler era un anonim care încerca să instituie o dictatură de dreapta în Germania. Secțiile de Asalt ce cuprindea 300 000 de membri național-socialiști în 1932. Frontul de Fier cu trupe de șoc antifasciste organizate de socialiști (1930) și Frontul Roșu cu trupe paramilitare comuniste cu peste 100 000 de membri. Economia s-a dezorganizat. Aflat la închisoare.cadre militare era sedusă de național-socialism în timp ce ofițerii în vârstă erau conservatori și monarhiști. fiind numite de președinte. agitație socială și politică. greva insuretionala a fost reprimată violent. iar instabilitatea ministerială (19 guverne în 13 ani) marca societatea germană. fiind o adeverata "teroare albă"-376 de crime. puciul organizat de o brigada franca de la Marea Baltică a eșuat. fiind interzis în 1929. Puciul Halei de Bere al lui Hitler Mein Kampf Cabinetele erau minoritare după 1930. Numărul asasinatelor crescuse. În 1920. În 1919-1923 este Coali ția Weimar la guvernare. Se formează guverne de coaliție pentru că nici un partid nu obținea majoritate în Reichstag. după instaurarea regimului nazist. în 1920 ocupând cu armata roșie câteva orașe din Ruhr. printr-un marș de Feldherrnhalle în Munchen. însă își păstra dorința de a obține puterea. iar în noiembrie 1923 a fost rezolvată criza bavareză. însă fără succes. În 1932. Situația noului regim era precară. la 9 noiembrie 1923. iar noul guvern de coaliție condus de Stresemann a pus capăt rezistenței pasive și a reluat plata repara țiilor. Pe 11 ianuarie 1923 Franța a ocupat Ruhr și guvernul german a organizat rezistență pasivă. în 1923-1928-partidele de centru-dreapta. Părea că Republica de la Weimar eșuase. dintre care 354 fiind îndreptate împotriva stângii sau moderaților. sumbinand Constituția. Inflația s-a agravat. a scris lucrarea ideologică Mein Kampf. Puciul monarhist Kapp este reprimat. inflația făcea ravagii. guvernând fără sprijinul parlamentului prin decrete. iar în 1920-84 mărci.2 mărci în 1914. se alătură Fuhrerului. mișcările extremiste iau amploare. În 1923 Rhenania și-a problamat independența cu sprijinul trupelor franceze. iar în 1928-1930-marea coali ție alcauita inclusiv din socialiști și național-germani. iar în Saxa și Thurigina sunt înfrânte insurecțiile comuniste. un dolar fiind 4. În 1920. Au apărut și grupări paramilitare precum Căștile de Oțel (1918) ce numără 500 000 de membri. Deși dreapta are câștiguri electorale. . cuprinsă de sărăcie. arestat pentru tentativă de puci. iar în 1921.

Viața cotidiană a germanilor a fost bulversată. acoperită nu de aur. a lansat Rentenmark.Bancnota de 50 de milioane de marci. ministrul de finan țe. Nivelul de trăi s-a prăbu șit. Propaganda electorala promovata de Hindenburg . un dolar valorând 410 mărci.200 000 000 de mărci. Moneda era calculată la 1RM=1 miliard de mărci. în 1923 crescând de la 7260 la 4. corupte datorită specula țiilor. însă rezistență pasivă a costat-o 3. în iulie 1922. Moneda na țională era detașată de etaloanele și criteriile de valoare tradiționale. Austeritatea bugetară. fixarea și blocarea dobânzilor pentru credite de către Reichsbank au contribuit la stabilizarea masei monetare.1923 Bancnote Cozile la magazine-efectele hiperinflatiei Germania a achitat în bani și în natură 8.2 miliarde de mărci de aur în perioada 1919-1923. prețurile și salariile variau zilnic. Marca s-a prăbușit. deținătorii de venituri fixe și micile întreprinderi au falimentat. Schacht. În octombie 1923. orașele și satele au fost autorizate să emită monede auxiliare. ci de recunoașterea datoriilor industriale și agricole de către stat.5 miliarde de mărci de aur. țăranii au revenit la troc.

Se mizează pe raționalizarea producției și pe exporturile industriale. iar în 1932 se cerea relansarea economică prin intervenția statului. proprietarii funciari au solicitat ajutoare. În 1931 s-a impus scăderea salariilor muncitorilor. iar succesorul sau.5 milioane în 1929 la 6 milioane de germani rămași fără muncă în 1931. alegerile preziden țiale sunt câștigate de mareșalul Hindenburg cu 15 milioane de voturi. fiind înlocuit de von Papen. reprezentant al Zentrumului. NSDAP a ob ținut 37 % din voturi-230 locuri în parlament. Adolf Hitler ce a ob ținut 13 milioane de votuir.1%. SPD-20. Sindicatele reclamau indemniza ții crescute pentru șomaj. În 1932 au loc alte alegeri prezidențiale în care Hindenburg a fost reales cu 19 milioane de voturi în defavoarea candidatului NSDAP. iar balanță comercială era deficitară. Solurile erau însă supraexploatate. Șomajul a crescut de la 1.4%. producția crescând încet și șomajul micsorandu-se. iar producția s-a prăbușit în 1932 cu 50% față de 1929. For țele politice au încercat diferite soluții pentru ieșirea din criză. iar în noiembrie 1932 a înregistrat 33. iar guvernul și-a pierdut sprijinut oferit de sociali ști. Guvernul Bruning a încercat să crească impozitele. În urmă alegerilor marcate de incidente violente între stânga și național-socialiști. guvernând prin decrete-legi. iar partidele de dreapta se opuneau creșterii impozitelor în timp ce partidele de stânga au refuzat o politică de austeritate. Bălanța plăților a fost echilibrată prin aflux de capital străin. Dar din cauza crizei din 1929 fondurile sunt retrase. În 1930. Șomajul s-a agravat. În 1930 apar 3000 de carteluri. 72% din exporturi fiind produse manufacturate. privată de credite. iar marea industrie a solicitat relansarea investi țiilor prin scăderea fiscalității și economiei bugetare. În 1925. scăzând salariile. Germania supraindustrializată nu a putut să exporte suficient pentru a plăti importurile de materii prime. deși Hindenburg s-a opus. care a încercat să dizolve de două ori Reichstagul pentru a obține o majoritate. pre țurile erau în urmă celor industriale. iar economia aparent prosperă se destabilizează. doar 1/4 din întreprinderile germane beneficiind de investiții. Se dezvoltă o antipatie împotriva capitalismului considerat vinovat pentru criză. iar Von Papen a fost nevoit să propună o coaliție cu Partidul Nazist. Von Papen a demisionat în decembrie 1932. pre țurile și chiriile și a preluat o parte din capitalul bancar pentru a controla sistemul financiar și instaurând un control asupra schimburilor comerciale. Germania devenind cel mai mare importator de capital.Paul von Hindenburg Prosperitatea s-a reinstalat aparent. 45% din societă ți controlau 84% din capitalul industrial german. iar în 1932. În mai 1932 guvernul Bruning a căzut. proprietățile erau îndatorate. învingându-i pe candidatul Zentrumului și pe Ernst Thalmann susținut de comuniști. generalul Schleicher a încercat să instaureze o .

În prima sesiune parlamentară. statul german s-a reorientat de la democra ție la dictatură. Hitler a profitat și a suspendat drepturile politice de baza. Toată puterea legislativă a fost transferată în mâinile guvernului lui Hitler. toți legislatorii. Hitler deținând întreagă putere. la 27 februarie 1933. În ultimele alegeri din 5 martie 1933. Hindenburg l-a investit pe Adolf Hitler în funcția de cancelar al Reich-ului. și Hitler a preluat func ția de președinte al statului. au fost arestat. acțiune represivă denumită autoapărare națională. acestora li s-au asigurat salarii mari. creând premise aparent legale pentru a desfiin ța constitu ția democratică. Partidul Nazist s-a proclamat partid de stat. La 30 iulie 1934. toate celelalte partide politice din opozi ție au fost destrămate rapid. Pentru a-i lini ști pe muncitorii organiza ți prin constrângere în Frontul Muncitorilor Germani. iar DNPV este obligat să se retragă. Până în 1939. toate parlamentele landurilor au fost dizolvate și înlocuite de guvernatori ai Reichului noului regim. exceptând social-democrații și comuni știi. iar în doi ani. Au fost create noi locuri de muncă. Guvernul nazist a desființat federalismul nazist și a instituit dominația unipartita. liderii trupelor SĂ au fost asasinați. După incendierea clădirii Reichstagului. iar trupele SĂ au fost considerate că fiind o amenințare pentru că cereau preluarea puterii militare a statului. Printr-un decret de urgență. în ciuda intimidării popula ției. autoproclamandu-se Fuhrer și Cancelar al Reichului German. dar eșuează. Teroarea. iar ideologia nazistă domină statul și societatea. sub pretextul prevenirii unui puci. protec ție . Germania devenea un stat al Fuhrerului. în iulie 1933. programele masive de înarmare au cauzat o criză a locurilor de muncă. A menținut formal Constituția de la Weimar.dictatură corporatistă pentru a distruge nazismul și comunismul. La 2 august 1934. În ianuarie 1933. Aparitia publica a lui Hitler Hitler devine cancelar Din 30 ianuarie 1933 până pe 2 august 1934. Hitler a suprimat opoziția internă din cadrul partidului sau. naziștii nu au putut obține majoritatea în parlament. După interzicerea Partidului Social-Democrat. acesta fiind singurul punct de referință pentru grupurile de putere rivale. SĂ-trupele Partidului Nazist au început primele acțiuni de persecuție împotriva social-democra ților și a comuniștilor. succesul în relațiile externe și măsurile sociale bine coordonate au consolidat imaginea Fuhrerului în percepția poporului german. la Berlin. legalizând persecuția rivalilor politici și inlaturandu-i din structurile de stat. Armata germană a fost obligată să depună un jurământ în față Fuhrerului. șomajul a fost redus la jumătate. Până în 1934. Hindenburg moare.

Sigmund Freud și Carl von Ossietzky au fost arse în public. Regimul și-a ținut sub observație camarazii na ționali. În 1934.împotriva șomajului și concedii plătite. Din 1936. Ziua de 1 mai este consemnată că Ziua Muncii Naționale. Cărți și lucrări ale lui Walter Benjamin. după eliminarea trupelor SĂ. For țele SS au preluat administrarea lagărelor de concentrare. Lucrările literare care nu se conformau liniei partidului a fost distrusă. Thomas Mann. Hitler si trupele SS . Adolf Hitler S-a acordat atenție îndoctrinării tineretului. Erich Kastner. chiar și în timpul liber. a devenit cel mai important instrument de lupta împotriva adversarilor politici. Sute de scriitori au emigrat. că Bertolt Brecht și Ștefan Zweig și chiar Ossietzky. toate grupurile de tineret fiind absorbite de Tineretul Hitlerist și de Liga Fetelor Germane. toți tinerii de 10-18 ani au fost obliga ți să devină membri. iar în 1939. menținând sub control departamente ale poliției și serviciilor secrete. au fost închise 25 000 de persoane neloiale. după ce a petrecut trei ani în lagăr de concentrare a primit premiul Nobel pentru Pace. elită detașamentelor. supraveghiind viață culturală. Organizația nazistă de partid Kraft durch Freude a organizat manfiestari și excursii necostisitoare. SS. ministrul propagandei. Camera de Cultură a Reichului era sub conducerea lui Joseph Goebbels. S-au creat rețele de agenții naționale de supraveghere.

a organizat un boicot na țional al afacerilor evreie ști. iar Legea restabilirii serviciului civil al carierelor din 7 aprilie 1933 a lansat un va de decrete discriminatorii care-i obligă pe evrei să renunțe la profesie. toți cetățenii Reichului fiind obliga ți să dovedească că au sânge german. Evreilor li se interzic practicarea medicinei și profesiile în domeniul culturii sau a avocaturii și era interzis orice contact cu popula ția ariană. Economia s-a germanizat for țat. incitați de ziarul antisemit Der Sturmer. ministrul propagandei. Evreilor li s-au impus taxa de răscumpărare de 1 miliard de mărci. a organizat atacuri împotriva evreilor. În aprilie 1933. toate sinagogile și prăvăliile evreiești au fost incendiate. 100 de persoane au fost ucise și 30 000 au fost trimise în lagăre de concentrare. liderii naziști au încercat să asasineze un diplomat german că pretext pentru declanșarea unui progrom la scară largă asupra evreilor. și tot capitalul le era confiscat. Era considerat "evreu" numai cel care avea trei strămo și de origine evreiască și care practică iudaismul. Conducătorii naziști au transformat persecuțiile evreilor într-o activitate de stat. În noaptea 9-10 noiembrie 1938. Hitler si Mussolini Hitler in regiunea Sudeta . iar proprietă țile. Legile rasiale din 1935 au anulat toate drepturile politice ale evreilor. Goebbels. În noiembrie 1938.Grupările SA. acțiunile și bijuteriile erau vândute prin constrângere. urmând rapid lichidarea tuturor afacerilor și întreprinderilor evreiești.

însă din 1941. trupele naziste au invadat vestul Poloniei sub un pretext înscenat. Al Treilea Reich[modificare | modificare sursă] Al Doilea Razboi Mondial[modificare | modificare sursă] Germania postbelicǎ[modificare | modificare sursă] . În 1936. Prin pactul Ribbentrop-Molotov de la 23 august 1939. Hitler renunță la politică de pace după împărțirea Cehoslovaciei în martie 1939. homosexualii și alte minorită ți etnice sunt ucise în masă. declanșând al doilea război mondial. În 1935. Hitler introduce recrutarea obligatorie. Naziștii se implică în Războiul Civil din Spania și sunt înfiin țate Axa BerlinRoma și Pactul Anticomintern cu Japonia. regiunea demilitarizată a Rinului este ocupată. menit să asigure drepturile Bisericii Catolice în Germania. iar puterile aliate recunosc dreptul de autodeterminare al germanilor. Germania și URSS își împart sferele de influen ță în Polonia. pactele de neagresiune cu alte state și găzduirea Jocurilor Olimpice în 1936 au confirmat politică sa. Acordul Reichului cu Vaticanul. fiind coaliții antosovietice. emigrarea a fost interzisă. Germania părăsește Societatea Națiunilor. Sarlandul se alătură Germaniei printr-un plebiscit. Hitler plănuia un război pentru a recupera teritoriile pierdute și a răzbună umilin ța Germaniei în Primul Război Mondial. anun ță reînarmarea și semnează un acord naval cu Marea Britanie. Rromii. După Anschluss (anexarea și unirea Austriei cu Germania) și anexarea Regiunii Sudete prin Acordul de la Munchen. Restricțiile impuse prin Tratatul de la Versailles au fost revizuite. În 1933.Parada nazista Liderii naziști au recurs și la un program de emigrare forțată. La 1 septembrie 1939. stabilind un Birou al Emigrării Evreie ști. iar Hitler face cunoscută dorin ța de pace aparență. evreii. În 1935.

zona de la est de râurile . Au creat un Consiliu de Control al Aliaților și au demilitarizat tara. dominația nazistă a luat sfârșit.Berlinul distrus Copii germani deportat din Germania de Est Zonele de ocupatie După capitularea forțelor naziste. Austria a redevenit o republica separată. foametea. Saarland a intrat sub control francez. fiindui acordată suveranitatea după 10 ani. Reconstruc ția politică s-a aflat în sarcina Aliaților. Aliații au împărțit teritoriul și capitală în patru zone de ocupație. exodul populației au marcat primii ani de după război. Consecințele distructive ale politicii naziste.

Capacitatea industrială a zonei de est a fost redusă cu 80 % în siderurgie și cu 20 % în minerit. care acoperea sentimentele de la deziluzie. În zona sovietică au fost ridicate și demontate până în iunie 1948 cca 1400 de întreprinderi. ele erau legate de politica militaristă și au intrat în vizorul aliaților. mașini lente. distrusă din punct de vedere economic. pe Oder și Neisse. iar statul prusac a fost desființat.oricum mai grele și mai puțin justificate din punct de vedere etnic decât în Primul Război Mondial. La Nurnberg s-a desfășurat procesele asupra naziștilor acuza ți de crime împotriva umanității. prizonierii cca.Īn zona sovietică. 10 milioane de germani din Polonia.Între 1948-49 . mai ales după dezvăluirea crimelor și genocidelor ce au avut loc. până la culpabilitate. 3 milioane erau germanii sude ți. anexată de Cehoslovacia. Dresda. și încă un milion din teritoriile din est și din Balcani. 2-3 milioane în zona sovietică) se adaugă și dezechilibrul între sexe. tractoare. Diminuarea potențialului economic presupunea ca prin acordul din 1946 să fie ridicate din zona de vest circa 1800 de întreprinderi. planul industrial adoptat de Consiliul de Control Aliat. Hamburg. Nurnberg erau toate grămezi de ruine.Germania ruinată. deși la nivel istoric a fost pozitiv. ci noua graniță s-a fixat mult în interiorul Germaniei. odată cu evidențierea Războiului Rece.La Berlin se culitva cartoful în centru. de clădiri distruse. până în 1949. radio) și alte liste de limitări procentuale (25 % din producția din oțel din 1938).Germanii căutau o cale pentru supraviețuire. În domeniul bancar au apărut 20 de societăți bancare din cele trei trusturi. Peste 2.În Europa. cel pu țin.Oder și Neisse a fost transferată Poloniei care a intrat sub control sovietic.Pierderile economice erau considerabile. La aceste probleme demografice (peste 2 milioane de vieți omenești. Armata a fost dizolvată. privea dezindustrializarea Germaniei. 1520 % din industria chimică. benzină și cauciu sintetic. aeronautică.Hotărârea aceasta din 1946 stabilea o listă lungă de industrii interzise (construcții navale.Popula ția celor trei zone occidentale a crescut până în octombrie 1946 și din nou. elibera ți. Decartelizarea – Germania avea patru concerne monopoliste.La pierderile economice se adaugă alte pierderi materiale. Koln. populația a crescut în acești trei ani cu 300. a trebuit să absoarbă în circa 2-3 ani după încheierea războiului circa 14 milioane de germani. demontările și interzicerea unor industrii în Germania În privința distrugerilor ele variază de la 25 % în Ruhr.000 de locuitori. Pe plan moral domina pesimismul.Nu doar că au fost pierdute teritoriile anexate din 1938. numărul femeilor este peste cel al bărbaților. cu rare excep ții. Pentru cele patru zone de ocupație a fost impus principiul celor „patru D”: 1.3 milioane de locuințe.Germania a pierdut cam 1520 % din capacitatea industrială din 1938. care era o aplicare a celebrului Planul Morgenthau. Pierderile teritoriale erau la fel de grele. politica aliaților s-a schimbat și s-a renunțat la politica decartelizării . Repopularea a fost un fenomen la fel de dramatic. Popula ția germană din regiunea sudetă. Ele pot fi privite din trei puncte de vedere:  reducerea capacității de producție în perioada războiului  despăgubirile  distrugerile. ulterior reducându-se mai întâi la cca 1000 și apoi la 500.Pe plan politic deja țara lor nu mai exista. orice material de război.După aceea sovieticii au creat în est întreprinderi mixte a căror producție mergea majoritar în Uniunea Sovietică. la 10 % în est. Orașe precum Berlinul. a fost strămutată.A pierdut 10 % din capacitatea industriei siderurgice. În plus. aluminiu.

Goring. Numero și criminali de război au reușit prin intermediul atestatelor e deculpabilizare sau Certificate Persil să se spele de păcate. Circa 12-13 milioane de oameni au completat chestionarul.Sociologia a scos în evidență faptul că războiul a fost unul între trei ideologii: democrație. În iarna 1945-1946. a început pe 22 noiembrie 1945 și s-a terminat pe 1 octombrie 1946. Democratizarea – a fost înțeleasă în mod diferit în diferitele zone. Bundeswehr (Apărarea Statului) are în 1955 350. Partidul Comunist a fost în totalitate sprijinit.Americanii doreau să afle ce s-a întâmplat în Germania. după intrarea țării în NATO.000 de oameni puternic specializa ți. În aprilie 1946. 4. profesioniști și având o altă ideologie. judecarea celor legați de Partidul Nazist. Armata era grav compromisă pentru aservirea față de regimul nazist. în special în zona de ocupație din vest. Demilitarizarea – Aliații au urmări desființarea unităților militare germane.Noua armată a RFG. așa că au adus și cerut completarea unor chestionare.Tribunalul Internațional a pronunțat sentințe pentru 12 de criminali de război: Ribbentrop. URSS planificase reforme agrare și exproprierile pentru a pregăti terenul pentru o economie planificată centralizată. trimise individual popula ției germane din august 1946.2. După eșecul sovieticilor de a furniza suficiente alimente. Problema e remediată de pachetele CARE (Cooperarea pentru expedieri americane în Europa). a durat mult. iar în toamna 1946. în Germania. . fiind condusă de mareșalul Keitel.Armata RFG va fi constituită dintr-o necesitate a Războiului Rece abia din 1955. americanii. ca și Procesul de la Tokio. celelalte partide politice fiind integrate cu forță în unicul partid. nazism și comunism. în acela și timp. combustibilii și alimentele s-au epuizat. sovieticii însă ducând la fuziunea partidelor socialiste și la crearea unui partid comunist. au avut loc primele alegeri. Denazificarea – urmărea desființarea Partidului Nazist. deși cerea formarea partidelor politice. a tuturor organizațiilor afiliate și distrugerea spiritului nazist din învățământ și cultura nazistǎ din spiritul oamenilor. a companiilor care produceau tancuri. Bormann etc. Procesul de la Nuremberg După 1946. 3. S-au creat state federale. scriitor de extermă dreapta. În est. a scris o operă în legătură cu chestionarul. epurarea atingând propor ții colosale. francezii și britanicii au căutat instaurarea unui regim democratic.Ernst von Salomon. armata de ocupație sovietică. avioane. Partidul Social Democrat și Partidul Comunist au format Partidul pentru Unitate Socialistă.Până la sfârșitul lui 1946 au fost arestate și puse sub cercetare zeci de mii de persoane bănuite de a fi colaboraționiste. condus de imigranți germani din Uniunea Sovietică ai Grupului Ulbricht. Au fost condamnări la închisoare/moarte și achitări. Alia ții din Vest au blocat plata despăgubirilor Germaniei către URSS. fiecare vest-german trebuia să completeze formulare de inspec ție politică.Procesul de la Nurnberg. Rosenberg.

Camera Poporului dominată de Partidul Unită ții Socialiste a semnat în mai 1949 o schița de constituție care trebuia să fie aplicată întregii Germanii. aprobat de alia ți și proclamat la 23 mai 1949. Au implementat o reforma monetară în zona unificată. În spațiul sovietic. Pe 7 octombrie 1949 a fost înființată Republica Democrată Germană. ca parte a planului Marshall. Când statele vest germane au introdus marca germană în sectoarele lor din Berlin. semnată la 8 mai 1948 de către Consiliul Parlamentului. Pe 21 iunie 1948 a fost introdusă noua marcǎ germană. Timp de 11 luni.3 milioane de tone de mărfuri în ora ș înainte de ridicarea blocadei sovietice din 1949. sovieticii au răspuns printr-o blocadǎ a orașului. constituit din parlamentele statului federal.Drapelul RDG La 1 ianuarie 1947. În iulie 1948. Miniștrii au elaborat constituția. Prin înființarea celor două state concurente. americanii și britanicii au unificat zonele ocupate. Reformele monetare au fost urmate de înfiin țarea a două state germane. 277 000 de zboruri au adus 2. Aliații au cerut premierului statelor federale să organizeze alegeri pentru constituirea unei Adunări Naționale. Berlinul a fost aprovizionat printr-un pod aerian. împărțirea Germaniei avea să dureze 40 de ani Germania de Est[modificare | modificare sursă]  Walter Ulbricht  Erich Honecker .

Tanc sovietic reprimand protestul. Leipzig Construirea Zidului Berlinului Zidul Berlinului-vedere aeriana .

Walter Ulbricht. PUS a prezentat primul plan cincinal în 1951. În 1952. RDG a fost acceptată în Consiliul de Ajutor Reciproc-CAER. Alia ții din vest au .Erich Honecker si Helmut Kohl Trabantul Aprovizionare aeriana Unul dintre fondatorii Partidului Comunist German. a devenit primul secretar al Partidului Unității Socialiste a Germaniei –PUSG în iulie 1953.

Mulți cetă țeni și-au pierdut viața când au încercat să traverseze Zidul. Sub protec ția bisericii. RDG și RFG au fost primite în ONU. Honecker a fost primit la Bonn de către cancelarul vest-german Helmut Kohl. Cântărețul Wolf Biermann a fost expatriat în 1976 fiindcă critica politica RDG. În septembrie 1987. Din cauza mdoernizarii inadecvate. Rezistența din partid și societate a fost înlăturată prin epurări și reprimări. 130 000 de cetățeni est-germani au fugit în vest. Est-germanii cheltuiau doar 5% din venit în chirii în raport cu vest-germanii care cheltuiau 20% din venit în chirie. a acordat un împrumut de 1 miliard de mărci. S-a implementat reforma locuințelor. ambele participând egal la Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa-CSCE. Natalitatea crescuse. Honecker a refuzat să aplice reformele impuse de Gorbaciov. o șeptime din populație părăsind Germania de Est până la construirea zidului. În 1984. determinând opoziția unei largi părți a populației față de guvern. au izbucnit revolte în Berlin și în orașele mari. regimul RDG a fost înlăturat. Golurile financiare au fost ameliorate prin creditele obținute din RFG. Erich Honecker. a proclamat socialismul realist. iar guvernul a apelat la STASI. a fost construit Zidul Berlinului. cu toate onorurile unui lider de stat. până în 1988 numărul crescând la 110 000. după mărirea normelor de lucru. în 1953 numărul celor care părăseau RDG ajungând la 330 000. poliția secretă proaspăt înființată în cadrul Ministerului de Apărare. au apărut mișcări ecologiste și pacifiste. Populația trebuia să-și asigure pe cont propriu traiul. PIB-ul a crescut spectaculos și a atins punctul culminant în 1975. A urmat revoltă „votul cu picioarele” al cetățenilor. Agricultura a fost naționalizată prin cooperative de produc ție și întreprinderi publice. Un cetățean trebuia să a ștepte 10 ani ca să primească o mașină și era nevoit să cumpere Trabantul local de proastă calitate. guvernul a accentuat propagandă și dezvoltarea STASI. ulterior la 2. care a preluat func ția din 1976. În urma nemulțumirilor. S-a decis închiderea granițelor pentru a salva Germania de Est de colaps. 32 000 de cetățeni au cerut permisiunea să părăsească RDG. În câteva luni. Țara nu putea finanța dezvoltarea societății. premierul Bavariei. dar tot mai puține mărfuri erau vândute. URSS continuă să exporte alimente în RDG. condusă de Erich Mielke.5 milioane de estgermani. În 1983.respins propunerea lui Stalin de creare a Germaniei neutre. productivitatea a stagnat. Tancurile sovietice au reprimat răscoalele. Germania de Vest[modificare | modificare sursă] Aderarea RFG la NATO . Franz Josef Strauss. Serviciile medicale erau gratuite. Pe 16-17 iunie 1953. Pe 13 august 1961. În 1974. Salariile au crescut. Nivelul de producție nu s-a îmbunătățit. Secretarul general al RDG. Erau televizoare în 90% din case și prindeau posturi din vest.

John F. Kennedy si Willy Brandt D' Estaig si Schmidt Kohl Volkswagen Beetle .

În timpul guvernării lui Helmut Schmidt. a fost autorul miracolului economic. Următorul cancelar. A facilitat aderarea RFG în Comunitatea Europeană a Cărbunelui și a Oțelului. În 1952. Pe plan extern. Schmidt a vizitat RDG și a participat la întâlnirile OSCE. profitând de politică lui Gorbaciov. S-a înființat Mișcarea Verzilor are a intrat în parlament ca al patrulea partid politic. până la începutul anilor 60. care a promis modernizarea țării. zeci de mii de cetățeni est-germani au părăsit RDG cu sprijinul ambasadelor vest-germane. d’Estaing. În 1969 a venit o nouă coaliție formată din PSD și PLD (Partidul Liber Democrat). Acesta a urmărit să lege țara de occident. Unitatea europeană a fost realizată împreună cu președintele Fran ței. perioada social-liberală s-a încheiat cu retragerea din coaliție a PLD-ului. Climatul intern a fost dominat de acte de terorism ale grupării Armata Roșie. Ludwig Erhard. Konrad Adenauer (UCD) a fost ales cancelar federal la o diferența de un vot. exceptând URSS care recunoștea RDG. Guvernul Kohl a stabilizat finan țele. care nu recuno ștea Germania comunistă. a început criza economică. Schmidt a pledat poentru staționarea rachetelor nucleare intermediare în Europa. condusă de Willy Brandt. cei doi șefi de guvern au inițiat cooperarea economică și poiltica în cadrul G-6. Succesorul lui Adenauer. La 14 august 1949 au avut loc primele alegeri. s-a format o opoziție extraparlamentară ca protest împotriva structurilor solidificate și a Decretelor de urgență din 1968. idee respinsă de mișcarea pacifistă. La început. A dus o politică de armistițiu cu estul. Kohl a încercat să stabilească contacte cu estul. În 1975. Adenauer a semnat Acordurile de la Luxemburg cu ministrul de externe israelian Sharett. . bazându-se și pe Constituție (care prevede că este legea tuturor germanilor). Helmut Kohl a devenit noul cancelar. Bonn a rupt rela țiile cu orice stat. fiind încheiat Tratatul de la Elisee din 1963 care prevedea cooperarea strânsă. Către 1980. Au izbucnit protestele pacifiste împotriva guvernului est-german. a primit critici pentru fosta sa apartenențǎ la partidul nazist. în Bundestag. Adenauer a urmărit reconcilierea cu Franța. După deschiderea graniței vestice a Ungariei. promovând unitatea europeană prin parteneriatul cu Fran ța. formând alianța cu UCD. doctrina politicii externe este numită Doctrina Hallstein. A urmat apoi o coaliție din UCD și PSD. deși a fost criticat de UCD. În 1951. Nu s-a rezolvat problema ratei șomajului. Pe plan extern. În 1982. Atitudinea această s-a reflectat în Doctrina Hallstein din 1955. a micșorat impozitele pe afaceri și pe veniturile private și a stopat inflația. Kurt Georg Kiesinger. politică a fost dominată de tensiuni. Adenauer a susțint ca RFG să reprezinte întreagă populație germană. în EURATOM și în Comunitatea Economică Europeană. punând baza pentru legislația despăgubirilor. Fiindcă opozi ția lipsea. Populația era tot mai nemulțumită de politicieni. Tratatul de la Paris a pregătit terenul pentru că RFG să devină un stat suveran și să între în NATO în 1955. dominat de Uniunea Cre știn Democrată și de Partidul Social Democrat. iar Hans-Dietrich Genscher a devenit noul ministru de externe.Caderea Zidului Berlinului Republica Federală Germană-RFG și-a clădit un sistem multipartit.

Situația economică tot mai gravă din RDG. 300 000 de protestatari au defilat prin centrul Leipzigului cu sloganul „Noi suntem poporul”. un milion de cetățeni s-au strâns pe Alexanderplatz din Berlin și au cerut libertate de exprimare și alegeri libere. La 45 de ani de la sfârșitul războiului. Primele alegeri libere au loc în RDG pe 18 martie 1990. PUS a deschis granițele către RFG pe 9 noiembrie. și valul continuu de emigranți au condus la formarea unei uniuni economice. La 4 noiembrie 1989. PSD.  Konrad Adenauer  Ludwig Erhard  Kurt Georg Kiesinger . A fost începută negocierea Acordului Doi plus Patru între ambele guverne și mini ștrii de externe ale forțelor aliate. a preluat puterea și a început negocierea unui tratat de reunificare cu guvernul vestgerman. reunificarea a fost proclamată la 3 octombrie 1990. monetare și sociale între cele două state pe 1 iulie 1990. Alianța conservatoare pentru Germania. iar succesorul PUS. Fiziunea reală dintre RFG și RDG într-o Germanie unică s-a realizat prin acordul puterilor victorioase în al doilea război mondial. a câștigat 10% din voturi. condusă de președintele-ministru-Lothar de Maiziere.La 23 octombrie.

 Willy Brandt  Helmut Schmidt  Helmut Kohl Germania reunificată[modificare | modificare sursă]  Gerhard Schröder  Angela Merkel .

A pledat pentru unitatea europeană și pentru formarea uniunii monetare Euro. STASI a fost dizolvat după deconspirarea unor documente secrete. A fost președintele Consiliului European și a prezidat G8. Germania s-a implicat în operațiunea ONU din Kosovo.Angela Merkel Grupurile est-germane s-au alăturat Verzilor vest-germani și au format o alianțǎ. A impus o politică de austeritate în lupta cu criza financiară. Deși industriile din est s-au prăbușit. aprobată de coali ția Ro șu-Verzilor codnusǎ de Gerhard Schroder. Angela Merkel. Este considerată a fi liderul de facto al Uniunii Europene și a fost clasată pe primul loc în ultimii ani ca fiind cea mai puternică femeie din lume conform revistei Forbes. A consolidat relațiile economice transatlantice prin semnarea acordului cu Consiliul Economic Transatlantic în 2007. Germania a devenit țară cea mai populată a Europei și cu cea mai puternică economie. ceea ce a determinat diverse atacuri ale radicalilor de stânga asupra străinilor și emigran ților. adoptată la nivel european. Pe 22 noiembrie 2005 a fost aleasă prima femeie cancelar din istoria Republicii Federale Germania. precum și pentru extinderea UE. . În 1999. realeasă în 2009 și în 2013. Primele alegeri ale Germaniei unificate sunt câștigate de Kohl. și se men ținea un șomaj ridicat în est. A jucat un rol central în negocierea Tratatului de la Lisabona și Declara ției de la Berlin. A reformat sistemul de sănătate și s-a preocupat de dezvoltarea viitorului energiei.