You are on page 1of 12

Ivan Pilchin, Literatura universală (sec.

XIX, I), USM, FLLS, 2014

Alexandr Sergheevici PUȘKIN (1799-1837) este poetul
național al Rusiei, întemeietorul literaturii ruse noi și primul
scriitor rus de valoare universală.
Figură centrală a romantismului rus, Pușkin s-a format în
atmosfera avîntului național, specific societății ruse după victoria
asupra armatei napolioniene în Războiul Patriotic din 1812. În
Rusia acelei periode s-a lansat o adevărată mișcare civică în
frunte cu decembrisții – reprezentații nobilimii care optau pentru
schimbarea vieții social-politice din țară și pentru eliminarea
despotismului țarist.
Prima perioadă de creație (1813-1817) a lui A.S. Pușkin
ține de anii de liceu, cînd tînărul poet își publică primele sale versuri, devine membru al cercului
literar Arzamas, angajîndu-se în confruntarea estetică cu reprezentanții poeticii vechi. Sînt anii
de ucenicie și de încercare a propriilor puteri sub influența poeților ruși (G. Derjavin, K.
Batiușkov) și vesteuropeni. La această etapă creația sa lirică era dominată de motivele prieteniei,
dragostei, naturii, hedonismului. După absolvirea liceului, Pușkin se mută cu traiul la Petersburg,
unde își găsește o slujbă în sfera diplomatică. Aici începe o nouă etapă a creației scriitorului
(1817-1820) în care se evidențiază caracterul individual novator al poeziei sale, se caută și se
găsește propriul stil, se creează limbajul poetic original. Punctul decisiv în evoluția proprie a
poetului dar și a întregii literaturii ruse a fost publicarea în 1820 a poemului Ruslan și Ludmila,
care marchează abandonarea fermă a principiilor poetice clasiciste.
Simpatizînd în mod deschis idealurilor revoluționare ale timpului, Pușkin se apropie de
reprezentanții opoziției politice. Versurile sale cu caracter politic (Către Ceaadaev, Libertate) se
răspîndesc în manuscrise prin capitala Rusiei, autorul lor fiind luat în vizorul cenzurii și a poliției
secrete. La porunca țarului Alexandru I, poetul este exilat în provinciile sudice ale imperiului.
Astfel poetul vizitează Caucazul, Crimeea, Basarabia. Perioada exilului din 1820-1824 a fost
marcată de viziuni romantice ale lui Pușkin aflat sub influența „byronismului”. În exil autorul
creeză o nouă specie a poemului romantic (Prizonierul din Caucaz, 1821; Fîntîna din
Bahcisarai, 1824; începutul poemului Țiganii) urmînd modelul poemelor orientale de G.G.
Byron. În lirică, la fel, se observă prezența trăsăturilor eroului byronian: personaj liric
individualist, singuratic, revoltat, dornic de libertate (Captivul, Către mare, Demonul). Timpul
petrecut la Chișinău și Odesa a fost foarte fructuos în planul reevaluării viziunilor revoluționare,
istorice, existențiale ale poetului. Tot aici, Pușkin începe studiul sistematic al folclorului, care
devine o parte indispensabilă a creației sale. Rezultatul căutărilor literare din ultimii ani ai
exilului a fost conceperea romanului în versuri Evgheni Oneghin (1825-1832), o realizare-cheie a
literaturii ruse din această perioadă.
Odată cu publicarea primelor capitole din roman în 1825 Pușkin se îndreapră pe pozițiile
realismului literar, care îi permite să pătrundă în esența evenimentelor istorice și contemporane,
să cerceteze pornirile ascunse ale comportamentului uman, că creeze personaje-tipuri. Pe lîngă
poezie, autorul se axează pe texte în proză, printre care cele mai importante sînt Povestirile
răposatului Belkin (1831), romanul Dubrovski (1832), scriere cu caracter istoric Istoria lui
Pugaciov (1834), romanul Fata căpitanului (1836). În această perioadă Pușkin lucrează și în
domeniul dramei: Micile tragedii (1830), Boris Godunov (1831). În anul 1836, Pușkin își publică
primul număr al revistei Sovremennik. Articolele și notele sale tipărite în această și în alte reviste
au avut un rol important în dezvoltarea critii literare ruse.
A.S. Pușkin a murit în anul 1837, în urma unui duel.
1

De viață. 1825 Și inima sublim se zbate. Poezia a fost prezentată „la despărțire” cu A. A doua întîlnire. Mai mult timp Pușkin și Kern corespondau și se aflau în relații apropiate. Dar iată-mă iar plin de-ardoare Și iar mi-apari ca din senin O năzărire trecătoare. Al frumuseții duh curat.S. USM. Țin minte clipa uimitoare. duioasă. mai de durată. Al frumuseții duh curat. Al frumuseții chip divin. a avut loc în vara anului 1825 cînd ea se afla în vizită la P. Trecut-au anii. lacrimi și amor. Și de căință. Vedenie ce piere-n pripă. Ci-n suflet raze se-nfiripă: Și iarăși tu te-ai arătat. I). în grea uitare Priveam la zilele-mi ce mor. de-ncîntare. În furtună S-a risipit visul senin. 2014 Către. zeitate. Pușkin a întîlnit-o pe frumoasa A. Trăire. Vedeam în vis chipul tău drag. De-alean și dor venindu-mi ceasul. Mi-aduc aminte sfînta clipă: Nainte-mi tu te-ai arătat. În scrieri memorialiste despre Pușkin A. În bezna vieții-nstrăinate Timpuș trecea ostenitor. Lipsit de crezuri. Al frumuseții chip divin. lacrimi și amor. Și inima-mi în piept tresare. Ani lungi de vreme furtunoasă Visările mi-au spulberat Și vorba ți-am uitat. Traducere de Pavel Starostin. În trist surghiun.. Prima dată A. beată. O năzărire trecătoare. Trezită iar îmbietor De-nsuflețire. Kern nota: „El a venit dimineața și mi-a adus la despărțire un exemplar al capitolului 2 din „Oneghin” în foi netăiate.. Osipova în ținutul Trigorskoe.A. Poezia Către K. Uitat-am glasul tău cum sună. Kern la un bal din Sankt-Petersburg în anul 1819 și a rămas impresionat de ea. Literatura universală (sec. Kern în ziua plecării ei din ținut. zeitate.. lacrimi și amor. freamătă de dor. 2..Ivan Pilchin. De viață..P. între care eu am găsit o foaie poștală strînsă în patru cu următoarele versuri: „Țin minte clipa uimitoare” 2 . de-ncîntare. Ai apărut ca din senin.P. lacrimi și amor. Fără elanuri. Vedenie ce trece-n pripă.P. Oriunde trudnic pus-am pasul În al vieții vălmășag. XIX. Uitat-am chipul tău divin. FLLS. 1825 Traducere de Mihai Beniuc. În forfota din jurul meu. nepoata vecinei familiei Pușkin la ținutul Mihailovskoe. Coordonate ale operei: 1. Eu auzeam sunîndu-ți glasul. Uitării chipul ți l-am dat. Și.. Trăire. este adresată către Anna Petrovna Kern (1800-1879). Îți auzeam mult gingaș glasul Și chipul drag visam mereu. Către K.

Dragostea aici este redată ca o bucurie nespusă și ca un sentiment cu totul înălțător („. triste. etc.. La fel. 326) Cu o altă ocazie ea mărturisește că îl admira pe A. În viziunea lui P.A. O astfel de compoziție oferă conținutului o unitate armonioasă și organizează receptarea poeziei de cititor. În baza poeziei „Țin minte clipa uimitoare” compozitorul rus M. / Trăire. I). / Al frumuseții chip divin” reluată de două ori subliniază impresia a ceva extraordinar de frumos. Pușkin este prietenia și dragostea. tema acestei poezii nu este atît A. „Al frumușeții chip divin” determină renașterea spiritului poetului în plinătatea desăvărșită asociată cu „. „chipul drag”. Jukovski asociată de acesta din urmă cu chipul Madonei Sicstine de Rafael din Muzeul de Arte din Dresda.. Annenkov. zeitate. Literatura universală (sec. Л. USM. Kern.P. cu greu i-am cerut înapoi. În acest sens relevantă este interpretarea titlului poeziei: acesta este doar o adresare și nu dedicație. și acest text reprezintă o poveste a decoperirii și trăirii a unei dragoste adevărate și a etapelor ei. Poezia se deosebește prin muzicalitatea versului și structură compozițională clară – ea se împarte în trei părți egale cîte două strofe în fiecare. 5. „chip divin”.P. Atunci cînd vroiam să ascund cadoul poetic în lădiță.Ivan Pilchin. cît cea a Madonei Sicstine lipsite de oarecare simbolistică religioasă.K.K. lacrimi și amor”. 2014 3. Lipsa trăsăturilor concrete a chipului central din poezie o transformă într-un imn adresat ideii generale de dragoste înflăcărată. 8. Excepția reprezintă doar momentul cu „mult gingaș glas” deoarece Kern întradevăr a cîntat foarte frumos. scrisă în perioada maturizării poetului.. ieșit din comun.P. înălțătoare și înnobilatoare. XIX. pură. Astfel. Kern. 4. meditative. înălțării. Astfel. Formula versului „Al frumuseții duh curat” sau „Al frumuseți chip divin” («Гений чистой красоты») a fost inspirată lui Pușkin de V.. Portretul feminin prezent în poezie este zugrăvit prin cîteva trăsături foarte generale: „mult gingaș glas”. Comparația „O năzărire trecătoare. Pușkin a A. etc.V. pure. («Пушкин в воспоминаниях и рассказах современников».P. стр. principala „colizie” a poeziei este prezentă deja în „Către ea” din 1817.’nsuflețire. 1936. Kern în timpul exilului poetului din Mihailovskoe. ce i-a trecut atunci prin cap – nu știu”. Glinka a compus în 1840 o romanță în care melodic a redat sentimentul dragostei adevărate.. a necuprinsului care nu ar putea fi definită într-un chip concret. FLLS. 3 . Una din temele centrale ale creației poetice lui A. 6. deoarece în text domină ideea divinului. În plan biografic. Ai frumuseții chip divin”).I. această trezire a spiritului a fost provocată de apariția lîngă A. poezia nu redă portretul A. el îndelung privea la mine. apoi febril mi l-a smuls din mîini și nu a vrut să mi-l întoarcă. 7. Pușkin ca pe un „geniu al bunătății”.

. Un șoim. Dar dac-aș spune-acum să pună 4 ... Se-oprește și. Plutește-odaia-ntr-o luminp De chihlimbar și soba plină Trosnește. pe unde mereu Cutreieră slobod doar vîntul. USM. 2014 POEZII Captivul În temniță umedă zac zăvorît. Acum în calea Aurorii Ca steaua nordului răsari. capul spre geam întorcînd. Spre marea albastră. Aseară viscolea întruna. Brazii verzi se-mbracă În străvezie promoroacă Și rîu-i sclipitor de sloi. uită-te pe geam: Albastru-i cerul și covoare De nea se-ntind lucind la soare. I). gălbuie pată. El parcă ghicește ascunsul meu gînd. Literatura universală (sec. Arar ieșea pe ceruri luna Din nouri.. Să mergem spre munți cu piscuri în nori. XIX.. ciugulește-un hartan De carne. FLLS. amărît. și-o asemănam Cu-o palidă. Visarea lîngă foc e bună.. Iată zorii. Copacii în pădure-s goi Și negri. Iar tu stăteai îngîndurată. ca și cum Mi-ar spune: „E vremea să mergem la drum! Și tu ca și mine vrei liber să zbori. Iubita mea. Din ochi mă îndeamnă țipînd. și eu!” 1822 Traducere de George Lesnea Dimineață de iarnă Ce zi frumoasă! Ger și soare. în robie de mic. bătînd din aripi lîngă geam.Ivan Pilchin.. E plăcut aici. mai dormi tu oare? Deschide ochii larg și sari Din somnul dulce. Și-acuma. Tovarăș al meu..

1829 Traducere de Maria Banuș. Eu te-am iubit și poate că iubirea În suflet încă nu s-a stins de tot: Dar nici neliniște și nici tristețe Ea nu îți va mai da. De gelozie. de sfială chinuit. Literatura universală (sec.. Dea domnul să mai fii cîndva iubită... XIX. Și pe la mult iubitul rîu. Philippide Poetul Cît timp pe-altarul de jertfire Poetul nu este chemat De Apolon. 1829 Traducere de Al. 2014 Pe roib la sanie?. FLLS. Ce zici? Pe pîrtii să zburăm departe Pe unde calu-o să ne poarte. 1827 Traducere de Leonida Lari Eu te-am iubit și poate că iubirea.Ivan Pilchin. Așa adînc. Sălbatic. Dar e destul verbul divin Să-atingă-auzul său și-n clipă Sufletul bate din aripă Ca vulturul pe munți stăpîn. Atît de zbuciumat în frîu: Pe cîmpul cu zăpada groasă Și prin pădurea ieri stufoasă. De cîntec lira sa nu știe. Pătruns de dor și melodii Pe țărm și ape străvezii Și-n largi dumbrăvi răsunătoare. fără nădejde. 5 . așa gingaș cu te-am iubit. Fără cuvinte te-am iubit. Și-n mrejele întunecimii I-i trist și totu-i pare fum Și înspre idolul mulțimii Nu-și pleacă mîndrul cap de-acum.. USM. el se pierde-n zare. Sufletu-n somn e împietrit Și-n viața de nimicnicie Poate-i cel mai înlănțuit. – în amăgire Și-n griji lumești e cufundat. așa socot. I).

Nu. mîndre. iubește iar – Să nu iubească ea nu poate. de tine una doar Și tulburarea n-o străbate. Nenumărate graiuri pe mii și mii de buze. Literatura universală (sec. I). de-obidă să n-ai teamă. Vuiește-Aragvi lîngă mine. va dăinui mereu. 2014 *** Pe munții Gruziei lin neguri s-au lăsat. Am deșteptat în inimi cu lira-mi bunătatea. Și inima îmi arde-n piept. Cît timp poeți pe lume cîntările-și resfiră Slăvit socot să fiu și eu. Philippide 6 . Sînt trist.Ivan Pilchin. M-or pomeni-n Rusia cea mare. pîn’ departe. de porunca lui Dumnezeu ascultă! Să nu rîvnești răsplată. Vlăstare de slavi. Nu-ți pese de elogiu. n-am să mor cu totul și sufletu-mi în liră. Mai sus decît columna lui Alexandru. muză. nu cu mîna. nu-ți pese de insultp Și nu-i lua pe proști în seamă! 1836 Traducere de Al. FLLS.-n zare Se va-nălța triumfător. calmîci din zări deșarte. De-aceea de popoare mult timp voi fi iubit. 1829 Traducere de Leonida Lari *** Exegi monumentum Cioplit-am. Lăsînd în țărnă trupul. USM. XIX. Fineji și seminții tunguze. În veacul meu cel crîncen slăvit-am libertatea Și mila pentru cel lovit. dar sufletul îmi e înseninat. O. Tristețea mea-i plină de tine. De tine-i plină ea. un monument spre care Vor fi cărări bătute întruna de popor.

Monsieur din curte-a fost gonit.. Amici ai lui Ruslan. Pe unde m-am plimbat și eu. Drag cititor.. Dar Nordul. În datorii bogatu-i tată Dădea pe an vreo trei ospețe Și-și irosi averea toată. Cînd o recit. În neglijența-i captivantă I-a pus nimicuri dulci și sterpe. Exemplul lui e-nvățătură... Madame de mînă-l poartă. Pășind tiptil.” Cneazul Viazemski I „Mi-e unchiu-n toate om corect: De cînd căzu la pat și zace.-n grabă. 7 . Ludmila.. XIX. să citească Perfect în limba franțuzească. zău! Capitolul al treilea „Elle était fille. Adesea îl plimba prin parc. Nu înțeleg! Dar iată.. nu-mi priește. imaculată În suflet dragostea-i îmi cîntă. Apoi Monsieur o-nlocuia: Copil ștrengar.. Capitolul întîi „Și-n viață se grăbește. O țin ca pe-o relicvă sfîntă. Și-n seri de vară. În lume a pășit în fine: Știa să scrie. FLLS. II Așa. Trist să-l îmbii cu doctorie. Pe orice rudă la scadență S-o moștenească i-a fost dat. Dar. iată.Ivan Pilchin.. cine-n slova-i elegantă. Literatura universală (sec. Permiteț-mi. Dansa mazurca foarte bine.. Trezind speranțe și tristețe. Mustrîndu-l rar pe năzdrăvan. cuprins de-un gînd mișel: Cînd naiba voi scăpa de el!” IV Iar cînd aprinsa tinerețe Și la Evgheni a sosit.. și-n simțuri – se pripește. Pe-al meu erou să vi-l prezint: Oneghin. Ce vreți mai mult? Toți spun anume Că e deștept și om de lume. dar bun era. Pe unde poate-ai strălucit. USM. vorbind în șoapte?. oare nu-i tortură Să stai c-un bòlnav zi și noapte. Născut pe-al Nevei țărm slăvit. El le-a pretins la toți respect Și nu putea mai bine face. Malfilâtre XXXI Scrisoarea Tatianei.. 2014 EVGHENI ONEGHIN Roman în versuri Evgheni fu cruțat de soartă: Întîi. elle était amoureuse”... Sub coaste perna să-i așezi. și tu de mic. Ce josnică fățărnicie: Pe-un muribund să-l delectezi. Oftînd. într-un cuvînt. bunul meu amic. Oneghin zburdă-n libertate! Un dandy strălucit în toate. gonind în diligență. O. Și Zevs îl copleși cu mila. Deprins cu viața lui comodă. Gîndea un tînăr zvăpăiat. Monsieur l’Abbé. Doamne. I). plin de noblețe. Tuns după cea din urmă modă.. A inimii nebune verbe Suave și periculoase?. franțuz sărman. Și tălmăcirea lor prea slabă – III Slujbaș distins. pe sub arc. Nu-l îndopa prea mult cu carte: Din toate-l învăța o parte.

... Frîngînd – cu timpul – (cine știe?. mai mult ce vă pot spune? Ce alt cuvînt mă-ngăduiți? Sînt la capriciul voiei bune: Puteți să mă disprețuiți! Dar. fie! Soarta mea umilă Ți-o-ncredințez.. I)... glasul tău deschis Vibrau în inima-mi adîncă!. de frică Să rătăcească-n van începe. vedenie-adorată... De la-ntîlnirea cea dintîi! Trimis de Providența dragă. chiar – de bună seamă – Să fiu o virtuoasă mamă!.. La noi de ce v-ați abătut În colț pustiu.. nevăzut de mine încă. ție: Cerîndu-ți ocrotire... Vărsîndu-mi lacrima tîrzie. vai. nicicînd în lume!.. Ce poate-i numai rătăcire.. am vrut să nu vă scriu: Mă credeți.. Au va veni a mea pieire?!. cum ai intrat. Și alta-mi este-a mea menire?.. Îmi tulburai amarul vis: Privirea... De mult? Nu! asta n-a fost vis!.... Ursuz și plicitisit – o știm… Iar noi… cu ce să strălucim?.... Sau un ispititor perfid?. chiar acum.. Zălog îmi este viața-ntreagă... Tu. Și-a sufletului meu suspin. Scrisoarea Tatianei către Oneghin Vă scriu.. C-o meritată dojenire!. milă... Dezleagă-mi gîndul împietrit. Și nu-nduram amarul chin!. sînt a ta!... XIX. poate. Deșertăciune.. în sat străin?.. Că doar la săptămînă-o dat’ Ne vom vedea la noi.. Nu!... Literatura universală (sec. Un altul?. Destramă-mi tainica-ndoială.. Închipuie-ți: sînt singurică Și nimenea nu mă pricepe. Să-i port credință-n căsnicie Și. cînd bate clipa. Altuia inima n-aș da!... Dar. Nu tu cu dragostea-ți curată Mi-mbii speranțele în șoapte: Mi-ești înger păzitor în noapte... pentru cruda-mi soartă-anume Un strop de milă veți avea: Eu știu că nu mă veți lăsa... Pîn’ la mrmînt o să-mi rămîi!. Și toată m-am cutremurat: Și-n gînd: Acesta-i El!..) Mi-aflam un soț și un cămin.. Dintîi. Ușor ți-ai sprijinit aripa De fruntea mea înfierbîntată?.. De-aș fi nădăjduit să știu.. 8 . rușinoasa pată N-ați fi aflat-o niciodată. La fel cum opera Freischütz Printre eleve o asculți. Cînd la săraci le dam eu pîine. E hotărîr de sus anume: De ce sortită. în sat. cu bucurie!... USM. FLLS... Și. Și-ntr-un crîmpei de convorbire Să vă aud cuvîntul bun.. Trăiți retras. ca-ntr-o pustie. în nopți.. Te-am cunoscut. mi-am zis… Nu-i drept?.Ivan Pilchin. În noaptea mea înfrigurată. de astăzi. Dar te-așteptăm.. Nicicînd nu v-aș fi cunoscut. fatală!. Și-apoi un vis de fericire Să-mi torc în taină – zi și noapte Să-mi depăn gîndurile-n șoapte – Pîn’ la o nouă întîlnire.. A sufletului amăgire. Nu tu. Și mintea mea. Eu te-auzeam pe tine Și tăinuiam în noi tăcerea. Eu doar o vorbă să vă spun. c-o sigură privire Nădejdea inimii mi-o îmbie: Sau curmă-mi visul pe vecie. Sau cînd prin rugăciuni divine În suflet potoleam durerea?.... 2014 Imagini vii deși sfioase.... Te-aștept...

nici suflet. mărturisind pe fațp. Apoi. Din suflet revărsînd iubirea: Îmi place-a ei sinceritate. I).. Și. XIII Dac-aș fi fost menit de soartă Să-mi înfirip un cald cămin. Viața ne-ar fi doar suferință. unde soața De soțul său – nedemn de nume – Și-ar plînge zi și noapte viața?! Unde bărbatul. Cu suflet pur și-nflăcărat. Din voia blîndului destin. Cum schimbă florile-un cais În primăvara revenită: Așa a hotărît Preanaltul.. Eu v-am citit mărturisirea. Să fiu un tandru șoț și tată. Să-mi fii tu vechiul ideal.... XV Ce poate fi mai rău pe lume.. pățind spre ea. drept răsplată. a zis Oneghin: – Fără vorbe multe. să-ntorci nu se mai poate! Nici ani. onoarea voastră-mi este: Și mă încred cu îndrăzneală!. mi-e sufletul străin: XVII 9 . e-n zadar. Gelos și pururi abătut! La fel sînt eu.. Și întrucît nu v-aș iubi. ce roze ni-o așterne. v-aș dușmăni. Cum scris-ați simplu și cuminte? Și-atît s-aducă-ntr-un cămin Răsplata crudului destin?.. Mă credeți.. Curînd vei îndrăgi pe-un altul!.. vă rog. tăcut. Să m-ascultați fără mînie: Fecioara tînără se-mbie Să-și schimbe visul c-un alt vis. fără flori de madrigal.Ivan Pilchin. 2014 Vă e-n zadar desăvîrșirea... C-aleasă mi-ați fi fost pe-o viață. Chiar fericit aș fi fost poate!. De-ar fi – la rînd cu altă lume – Un cuib plăcut să-mi fac anume. Apoi. vă rog. mă judecați... Căci pasiuni de mult uitate Mi-au răscolit simțirea iar. Mereu e încruntat.. Himeneu.... Literatura universală (sec. Dar fiți. Mărturisirea-mi fără artă Primiți-o. Și-atunci. În căsnicie. N-o spun spre lauda deșartă. nu-mi aflam sub soare Mireasa mai încîntătoare! Și..... prețuind-o (Și totuși soarta-i blestemînd-o). V-o spun. mai stăpînită: Nu toți la fel vă vor cunoaște Și ceasul rău din umbră paște!” XIV Dar nu-s născut spre fericirea Cuiva. Și lacrimile ce-ați vărsa N-or îmblînzi inima mea: Gîndiți. și mai gingaș chiar. V-o spun că vă iubesc ca frate. Eu nu sînt vrednic de-un cămin! Credeți-mă (pe conștiință!). Capitolul al patrulea „La morale est dans la nature des choses”. Mă prinde frica și-o sfială… Chezaș.. XIX.. doar hohote în perne!. FLLS. Decît căminul. Luați aminte! Atare om ați căutat. Să recitesc aceste. Necker XII Tăcură două-trei minute. USM. Zălog frumosului în toate. dar Destăinuirea mi-ascultați. Deprins altfel. Ținîndu-ne legați mereu! Închei!.. XVI Ce-a fost.. poate. Să recunoașteți că mi-ați scris.

USM. În viață fericit m-or face!.. vestind furtună! Cînd v-am văzut întîmplător. pace. În zori de zi. Ținînd la mîndra libertate. Tristeți din suflet să gonim!. imprudent La ce batjocură tîrzie Vă dau prilej de-amuzament? XXIII Ce s-a întîmplat. I).. de ghicit! Nebuna inimii iubire Nu s-a astîmpărat.. Dar. FLLS. iubiți amici.. Mereu a dovedot noblețe.. din prag... timpul s-o mărite!. Tatiana l-a urmat tăcută. desigur. Străin de toți și degajat. Ca-n Moscova cea-nfumurată! XXIV Tatiana mi se vestejește. XVIII Tu. Deși alți oameni (injustețe!) Nu au cruțat la el nimic: (Nu-s doup noțiuni opuse!) Toți îl cinsteau – la fel – pizmași!. Nu am voit s-o pierd.. Și nu e-ntîia oară. XIX. Pornirea-mi stăvilind. Capitolul al optulea Fare thee well. Să răsfoim și alte pagini: Cu-ale iubirii dragi imagii. Vă pomenesc pe voi aici!.” Destul cu grijile-amărîte! E vremea să ne-nveselim. zace: Se mistuie de chin și tace. Sărmanul Lenski – jertfă-anume – Și tot ce mi-a fost scump și drag. cum norii grei s-adună. sau ironie-amară!. vezi... Mi-am smuls din piept. Oneghin brațul i-a întins (Ea mașinal doar l-a atins).. Gîndeam că libertate. Și-n sufletu-i fără nădejde S-ațîțe patimi. Literatura universală (sec. 2014 Așa îi predica Tatianii Evgheni.Ivan Pilchin. Regret să mă despart. Se stinge-n floarea tinereții: La fel. prin răzoară. N-am cutezat să cred scînteia. Ah. plecînd în lume.. Pe gînduri dusă și-abătută! Pornind spre casă. far thee well...... Ce grea pedeapsă mi-am luat!. Isuse!... Pălind.. zîmbetu-i sfios Sînt toate-acuma de prisos. Byron Scrisoarea lui Oneghin către Tatiana „Prevăd că va stîrni jignire Destăinuirea mea bizară: Vă va aprinde în privire Dispreț. De-amici păzește-ne.. Dar care om n-are vrăjmași?!.. cititorule. și. 10 . nu-n zadar.. Tatiana nu mai doarme. Șoptesc vecinii. Still for ever.. sărmana!. rînd pe rînd: „E timpul.. Putere. fără jelanii. se mistuie și tace! Nimic n-o mai ademenește. cu mine Vei fi de-acord: amicul meu Cu Tania s-a purtat prea bine.. poate. nicicît. bucuria vieții Și pace.. Ce mai doresc? Ce mă îmbie Să tulbur spuza. and if for ever.. Cu-ochii în pămînt De lacrimi plini. zău!. de-aceea. deznădejde. Simțind înfiripatul dor. Și nimeni nu i-a bănuit: Are și viața de la țară – Noroc de libertate-o dată. de draga mea Tatiana. Se-ntoarseră-amîndoi grăbit.. Și ne-a mai despărțit.. Tatiana n-a spus un cuvînt.. Nimic – în suflet – nu-i mai place! Grav capetele clătinînd. după-ntîlnire? Nu-i greu.

aflîndu-se în 1883 într-un sanatoriu din împrejurimile Odesei. Să arzi! Iar mintea să-ți îmbie Tot sîngele la potolire! Să vrei să-ți plîngi tot avatarul Și să te tîngui la picioare. 1963. poet liric.. o privire-n pripă S-o prind cu dragoste-n extaz! S-ascult prelung. rînduit de soartă. să vă-nțeleg Cu sufletu-mi desăvîrșirea Și-n chinuri mistuit – întreg Să pier. aflîndu-mi fericirea! Lipsit de-aceasta. Eu știu că. îți zguduie existența. să vă văd în orice clipă.. spre-al tău prag Pornesc mereu în furișate. I). Chișinău: Litera. Monumentul). S-adun dojenile grămadă. În sfîrșit. și omul complet al culturii ruse.. Tamara Gane. Pușkin – creator al unei proze geniale. mărturisindu-și admirația și prețuirea față de Pușkin în aceste cuvinte cioplite. care se dezvăluie tot mai plenar cititorului modern. dacă-ați ști ce grozăvie E să-nsetezi după iubire.. USM. exponent al conștiinței naționale. În conversații. Curînd mi-o bate moartea-n poartă. Că – peste zi – vă pot vedea!. izvore de apă vie”. Căci zilele-mi sînt numărate.Ivan Pilchin. Versificatorul vetust. Pușkin. Scriitorul de la începutul secolului trecut. Elena Loghinovschi. ceasul drag. Literatura universală (sec. uneori doar la lirică. aruncat de către poeții moderniști „de pe corabia contemporanietății”. – p. Elegie. în disputa dintre aceste voci se naște un Pușkin al zilelor noastre – o figură compleză și grandioasă. Poezii. ci și din Europa. 2014 Vreo uneltire-nchipuită.. la timpul lor. – p. 12-13 Marele Mihail Eminescu. poetul tuturor timpurilor. creatorul Luceafărului a încercat și cîteva traduceri (dintre care Către Ovidiu. doar celor mai rafinați și sinceri iubitori de frumos – nu doar din Rusia. așa cum apare adesea pentru cititorul străin din cauza traducerilor inabile. Să fii cu zîmbetul pe față!.. parcă. și cel redus numai la poezie. în orice dimineață. Nu!. XXXI (BPT) 11 .. În dialog sau. totuși. mai exact.S.. Privirea aspră să nu vadă Traducere de Ion Buzdugan Aprecieri critice: Cunoaștem un Pușkin clasic și un Pușkin romantic.. București: Editura pentru literatură. Să vă-nsoțesc la orice pas. și un poet care. Fascinat de „spontanietatea plină de frăgezime și de inspirație” a poeziei pușkiniene. Un zîmbet. Studii de intertextualitate. În: A. uneori printr-un singur vers sau o singură strofă. în dorința de a gusta în original versurile confratelui său rus. citit în original. să rămîi de gheață. Dar ca să mai rîvnesc la viață.. Mă vreau călăuzit de-o stea: Să știu. așa cum li s-a dezvăluit.” Mă tem că-n ruga mea smerită.. FLLS. flușturaticul „franțuz”.. și – întruchiparea acestui suflet. 2000. se îndeletnicea cu studiul limbii ruse.. Pușkin și problemele existenței în memoria literaturii. Și. Să-ndur îmi e peste putință: În mîna voastră a mea ființă V-o-ncredințez cu-al meu destin!. Să-ți verși tot chinul și amarul Din sufletul plin de ardoare!. strpin sufletului rus. Mi-e clipa dragă. XIX. în privire: Să-ți tăinuiești orice simțire. Dar fie! Mistuit de chin. în marmură: „Sînt copleșit de versurile lui. O. Pușkin..

XIX. În: A. Eminescu și Pușkin s-au întîlnit temeinic pe linia motivelor romantice ale demonismului. fiindcă visul are ceva unilateral în el. bineînțeles. să fii un obsedat. ar trebui să procedezi uneori ca Pușkin: să fii de o fermitate de neclintit.S. Chișinău: Editura Museum. să fii gata să suferi. În: A. Mihai Cimpoi. pecetluind felul său de a fi..Ivan Pilchin. a prilejuit importante manifestări și editarea unui număr special al prestigioasei reviste „Viața Basarabiei”. să fii îndrumat doar de voința ta. oricît de unilaterală ar fi. De aceea. îndoială în dulceața lui și iubirea. Și. Întîlnirile lui de la Chișinău cu scriitorii noștri clasici i-au determinat pe Constantin Stamati și Alecu Donici să realizeze primele traduceir din opera sa într-o altă limbă.Pușkin rămîne oricînd și oriunde în operele sale poetul plinității existenței. Acad. Literatura universală (sec. spune undeva academicianul D. – p. să ai un sentiment acut al propriei demnități. Pușkin și Basarabia: Bibliografie. Goethe pentru germani. să dai dovadă de consecințele faptelor tale. I). Și în periaoda postbelică Pușkin a avut un impact deosebit asupra procesului cultural din Republica Moldova. poetl o alege pe aceasta din urmă. Sărbătorirea centenarului morții la Chișinău. 2014 . ce ascunde un sens tragic și presupune chinurile cele mai groaznice. iar realitatea. este Totul pentru ruși. Acad. Pușkin și Basarabia: Bibliografie. 11 12 .. poetului în raport cu mersul strîmt și mulțimea cerului și a pămîntului. 1999. ca să-ți relizezi vocația de excepție. are un farmec. să-ți fii credincios și să întreții nestinsă credința în sine. Soarele poeziei ruse. Exponențialitatea sa îl delegă să fie un mijlocitor între cultura rusă și cea română. asociat respectului pentru alții. acțiunea lui netrădînd. în 1937. 1999. USM. Shakespeare pentru englezi. geniului. – p. Soarele poeziei ruse. 9-10 Pușkin. ci. Folclorul moldovenesc i-a fost o sursă de inspirație. O traducere ca cea făcută de Ion Buzdugan și editată în 1966 era considerată de Perpessicius drept un act al culturii românești. între vis. din contra. Mihai Cimpoi. FLLS.S. să suferi și pentru alții. Este un Poet-simbol. mării și universului. precum Eminescu este Totul pentru români. Chișinău: Editura Museum. […] Cu toate acestea. Lihaciov.