You are on page 1of 3

____________________

E D

____________________

Victor Anestin – părintele proto-SF-ului românesc
Inst. Diaconu Ionel-Cătălin,
Şcoala „Dr. Alexandru Şafran“ Bacău
„Jules Verne e pentru copii şi pentru cei cari
vor să se distreze, obosiţi de ocupaţiuni prea grele;
Flamarion e pentru cei cari vor să judece şi să
înţeleagă. Din nenorocire, pare că o parte din cei
cari citesc au rămas tot la Jules Verne.“1
Astfel, Victor Anestin avea să remarce încă
din 1898 un fenomen care se menţine şi în zilele
noastre: includerea greşită (de cele mai multe ori) a
literaturii science-fiction (SF) în categoria celor „de
divertisment“. Dacă în urmă cu un secol acest lucru se explica prin însăşi
conținutul lucrărilor (caracter senzaţional, popularizare ştiinţifică,
anticiparea mai mult sau mai puţin corectă a realităţii viitoare), astăzi,
această prejudecată se menţine din cauza cinematografiei, care abundă în
gadget-uri şi motive SF, chiar şi în filmele care descriu banala realitate.
Pentru a înţelege la justa valoare rolul purtat de Anestin în literatura
de anticipaţie românească se impune a preciza câteva aspecte referitoare la
ceea ce numim astăzi science-fiction, ce se înţelege prin proto-SF şi cum a
reuşit craioveanul născut la Bacău2 să fie mai mult decât un deschizător de
drumuri în domeniu.
Literatura SF, „născută în domeniul imaginarului, al fanteziei şi al
dorinţei, a trebuit să se întâlnească, în secolul XIX şi la începutul secolului
XX, cu realismul ştiinţei“3 pentru a se naşte cu adevărat. Cu un istoric nu
prea îndelungat, science-fiction-ul4 şi-a descoperit de puţină vreme
personalitatea. Înrudit cu fantasy-ul, fantasticul şi horror-ul, de multe ori
neexistând o linie clară de demarcaţie între ele, SF-ul profesionist actual se
caracterizează prin maturitate şi excelenţă.
1
Victor Anestin, Romanul ştiinţific în În anul 4000 sau o călătorie la Venus, Editura „Dacia“,
Cluj-Napoca, 1986
2
Victor Anestin se naşte la Bacău în data de 17 septembrie 1875, fiu al actorilor Ion şi Maria
Anestin, originari din Craiova, aflaţi în turneu prin ţară. Deşi nici el însuşi şi nici cei care i-au
studiat opera nu au dat importanţă localităţii natale, înclin să cred că aceasta i-a fost sortită ca şi
soarta-i asemănătoare cu a altui mare băcăuan, Bacovia. (n.n.)
3
Florin Manolescu, Literatura SF, Editura „Univers“, Bucureşti, 1980
4
Science-fiction (prescurtat sci-fi sau SF) reprezintă un gen literar, cinematografic şi nu numai.
Denumiri mai vechi ale genului: ştiinţifico-fantastic, de anticipaţie (tehnico-ştiinţifică).

____________________ E 104 D ____________________

____________________

E D

____________________

La sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX, România lua la
cunoştinţă de romanele ştiinţifice scrise de Camille Flammarion, Jules
Verne, H.G. Wells şi alţi pionieri ai SF-ului. De altfel, acest termen de
romane ştiinţifice avea să indice naşterea unui gen literar nou cu ocazia
traducerilor sau pentru a individualiza literatura originală a lui Victor
Anestin şi, ceva mai târziu, a lui Henric Stahl.
Nu se poate stabili cu exactitate care sunt începuturile sciencefiction-ului în lume. Cercetarea istorică şi teoretică a literaturii SF a găsit
elemente de proto-SF în scrieri datate cu secole în urmă, caracterizate în
special de dorinţa de a pune în comun lucruri nemaintâlnite până atunci:
imaginaţia debordantă, perspectivele deschise de ştiinţă şi dorinţa de a
împărtăşi acestea.
Un loc aparte şi bine conturat în literatura pe care o vom numi protoSF îl ocupă aşa numitele romane ştiinţifice, lucrări cu o bogată tentă de
popularizare dar care îndrăzneau să emită anticipări şi ipoteze uluitoare,
unele verificate ulterior prin descoperiri ale ştiinţei, altele căzând în
desuetudine datorită infirmării lor.
În România majoritatea exegeţilor îl consideră pe Anestin autorul
primului roman de acest gen şi în consecinţă primul scriitor important de
proto-SF din literatura noastră. Contrautopia1 ingenuă În anul 4000 sau o
călătorie la Venus apărea în 1899 la editura revistei „Foaia populară“ din
Bucureşti şi propunea cititorului două lumi asemănătoare, pe Terra şi
Venus, scindate în caste, guvernate de reguli stranii, dictate de precepte
precum „morala noastră este ştiinţa“.
Romanul a rămas fără ecouri la vremea respectivă, poate şi datorită
faptului că era oarecum lipsit de virtuţi artistice, cu o construcţie narativă
liniară, abundent în pasaje descriptive referitoare la călătoria celor 2 savanţi
terrieni Asales şi Saitni în lumea venusiană. Având ca temă pluralitatea
existenţei lumilor, atât acest prim roman ştiinţifico-fantastic din România
cât şi continuarea lui, O tragedie cerească (1914) deschid frontiere
nemaigândite până atunci şi ridică probleme de ordin filosofic: viitorul
iubirii şi al omenirii, sofocraţia, apocalipsa.
Pentru a ajunge să scrie acest roman cu adevărat revoluţionar pentru
acea vreme în ţara noastră, Victor Anestin a trebuit să acumuleze o
experienţă bogată în domenii precum publicistica, literatura, traducerile,
astronomia. Autodidact, a învăţat singur franceza, germana, engleza şi
italiana2, citind şi traducând din scrierile unor personalităţi ale vremii din
1

Contrautopia (sau distopia) este o specie a science-fiction-ului, „o povestire utopică îndreptată
împotriva iluziilor din utopia socială.“ (Florin Manolescu)
2
Eugen Budău, Bacăul literar, Editura Universitas XXI, Iaşi, 2004

____________________ E 105 D ____________________

____________________

E D

____________________

străinătate, întemeiază reviste şi societăţi1, susţine prelegeri, lucrează ca
reporter, corector, redactor sau secretar de redacţie.
Viaţa plină de privaţiuni materiale l-a împiedicat să frecventeze şi să
termine Facultatea de Litere şi Filozofie din Bucureşti, dar nu l-a oprit să
aibă o adevărată patimă pentru lectură sau pentru scris. Anestin afirma:
„Cititul, studiul, formează singura distracţiune interesantă şi în acelaşi timp
e şi folositoare.“
Cele mai grele lovituri ale sorții le primeşte în 1915 când a trebuit să
vândă la anticari „la un preţ de nimic aproape întreaga sa bibliotecă“
păstrând „cele 30 de volume ale Enciclopediei engleze Nelson, singura
avere ce-i rămăsese.“2
Dedicat scrisului, Victor Anestin şi-a făcut din tenacitatea de a
convinge cititorii prin cărţile sale crezul vieţii. Camille Flammarion.
Biografie (1901), Stele. Noţiuni populare de astronomie (1909), Ce sunt
cometele? (1910), Giordano Bruno. Viaţa şi opera lui (1911), Povestea
Cerului (1912), Cum să înveţi stelele (1913), Calela Laptelui şi construcţia
universului (1914), Poveşti astronomice (1916), Povestea ştiinţei (1916)
sunt doar câteva dintre scrierile acestuia.
Asemeni unui tată, Anestin a dat naştere science-fiction-ului
românesc prin romanele sale ştiinţifice, l-a hrănit prin scrierile sale de
popularizare şi prin prelegerile ţinute, l-a crescut prin încurajările celor care
i-au călcat pe urme3 şi, în cele din urmă, a făcut sacrificiul suprem, dându-şi
viaţa la 5 noiembrie 1918, la numai 43 de ani, ca urmare a bolii aduse de
viaţa austeră pe care o dusese.
Acest „Flammarion al României“, „apostol al astronomiei populare“,
„adevărat cetăţean al cerului“ – cum i s-a spus în epocă şi după aceea –,
autodidact erudit şi entuziast a fost mereu purtat „un fel de ardoare euforică
a dăruirii de sine în care s-ar zice că-şi găsea suprema, dacă nu unica
bucurie a vieţii.“ (Cornel Robu)
Prin unicitatea şi importanţa operei, prin contribuţia adusă la
deschiderea unui drum nou în literatura noastră dar şi prin sacrificiul său,
Victor Anestin se ridică pentru eternitate la rangul unui Meşter Manole al
science-fiction-ului românesc.
1

Amintim doar câteva: la doar 17 ani editează singur revista literară „Freamătul“, revista
„mensuală de astronomie populară“ Orion (1907-1912) pe care a înfiinţat-o şi condus-o,
Societatea Astronomică Română „Camille Flammarion“ (1907), Universitatea populară din
Bucureşti (1912) împreună cu chimistul Constantin Istrati, Societatea „Prietenii ştiinţei“ (1913)
împreună cu matematicianul Gh. Ţiţeica şi fizicianul Ştefan Hepites etc.
2
Cornel Robu în Victor Anestin, Op.cit., pag.33
3
Victor Anestin elogiază în 1914, în articolul Romanele ştiinţifice o lată carte de referinţă a
proto-SF românesc, Un român în Lună, de H. Stahl

____________________ E 106 D ____________________