Termoreglarea

Reprezinta mecanismele prin care organismul isi mentine temperatura corpului constanta, indiferent de variatiile de temperatura din mediul
ambiant.
Homeostazia termica este foarte importanta pt organism deoarece sistemele enzimatice fuctioneaza intre limite precise si inguste de
temperatura.
Exemplu: -reactiile enzimatice din procesele neuronale
-transportul activ transmembranar
Homeostazia este realizata printr-un echilibru foarte fin intre procesele de termogeneza (producerea de caldura) si termoliza (pierderea
de caldura)
Pastrarea temperaturii se realizeaza cu ajutorul unui aparat complex de termogeneza, care functioneaza pe principiul termostatului. Aceste
aparat, cu cei 2 centri, se gaseste situat in hipotalamus si mentine permanent si dinamic echilibrul dintre producere si pierdere de caldura.
In hipotalamusul anterior, in zonele supraoptica si preoptica se gaseste centrul termolitic cu activitate nervoasa de tip parasimpatic.
In hipotalamusul posterior se afla centrul termogenetic cu activitate de tip simpatic.
Acesti 2 centri au conexiuni cu numerosi alti centri din hipotalamus si bulb.
Prin temperatura corporala intelegem temperatura organelor interne, adica temperatura centrala profunda, care se masoara la nivel oral,
sublingual, axilar, rectal.
Intre temperatura rectala, care este mai crescuta, si cea axilara exista o diferenta de 0,5C pana la 1C .
Temperatura cutanata sau periferica are diferente mari intre diferitele segmente ale corpului, adica este mai scazuta la membrele inferioare
decat pe torace sau pe frunte. Intre temperatura centrala si cea periferica exista un gradient de temperatura din profunzime spre suprafata corpului.

TERMOGENEZA
In conditiile bazale ( de repaus a organismului) sursa de termogeneza e reprezentata de fosforilarile oxidative si pompe de NA/ K de la
nivelul membranelor celulare.
a)Sediul principal de termogeneza este reprezentat de musculatura scheletica striata, care produc caldura in efort si in repaus datorita tonusului
muscular. Temperatura de la nivelul muschilor este de 38 C
Cand este necesara o termogeneza intensa, activitatea musculaturii striate creste pana la aparitia contractilor involuntare, frison.
b) Alt sediu de termogeneza este ficatul (tesutul hepatic), deoarece hepatocitele au activitate metabolica intensa. Temperatura ficatului 38-38.5
Termogeneza hepatica depinde de viteza proceselor metabolice si este controlata prin mecanisme hormonale ce realizeaza adaptarea rapida prin
(actiunea catecolaminelor) sau lenta (hormonul tiroidian) a termogenezei la necesitatile procesului de termoreglare.
horm. tiroidieni cresc rata fosforilarilor oxidative, stimuleaza glicoliza, induc hipertrofie mitocondriala
horm glucocorticosteroizi cresc disponibilul tisular prin substante energogene (glucoza, ac. grasi) prin stimulare produc lipoliza,
gluconeogeneza, proteoliza.

TERMOLIZA
Se realizeaza prin 2 tipuri de mecanisme: fizice si fiziologice.
Mecanismele fizice sunt radiatia, convectia, conductia si evaporarea.
a) Radiatia inseamna pierderea de caldura prin radiatii electromagnetice infrarosii. Este dependenta de gradientul de temperatura dintre organ si
mediu. Pentru a realiza radiatia este necesar ca obiectele din mediu sa aiba o temperatura mai mica decat a organismului. In caz contrar exista
pericolul de supraincalzire
b) Convectia insemana pierderea de caldura prin curentii de aer si implica transferul de caldura de la organism la aerul inconjurator. Ea este
favorizata cand in mediu exista curenti de aer: ventilator, vant.
c) Conductia inseamna transfer de caldura de la un corp cald la unul rece prin contact direct. Pierderea de caldura prin aceste fenomen are
importanta redusa cand corpul este imbracat pt ca imbracamintea are rol izolator.
d) Evaporarea este cel mai eficient mijloc de termoliza daca mediul inconjurator este uscat.
Perspiratia insensibila inseamna evaporarea apei care difuzeaza la nivelul tegumentului si mucoasei respiratorii., este evaluata la 400-500 ml/zi.
intr-un mediu supraincalzit si uscat cand efectul de termoliza este f crescut, intervine procesul de sudoratie
in condtii bazale, termoliza prin evaporarea secretiei sudorale are o importanta redusa si se realizeaza prin perspiratie insensibila
in cazul unui efort intens de termoreglare, in mediu supraincalzit, un rol important revine procesului de sudoratie
Evaporarea lichidului sudoral este un mijloc eficient intr-o atmosfera uscata, dar devine insuficient intr-o atmosfera umeda cand transpiratie curge
fara sa se evapore.
In caz de hipertermie a organismuli transpiratie e foarte intensa si apare snezatia de sete, hipoTA si creste vascozitatea sangelui.

Mecanisme fiziologice
Vasoconstrictia reduce conductanta tesuturilor superficiale astfel ca transferul de caldura din profunzime catre suprafata este diminuat,
scazand termoliza prin radiere si convectie
Prin vasodilatatie cresterea fluxului sanguin este favorizata termoliza prin radiatie si convectie.
Pierderea de caldura la nivel cutanat, prin radiatie, convectie si conductie este puternic influentata de curentii de aer din mediu sau de temperatura
ambientala.

Rolul hipotalamusului in termoreglare

Integritatea mecanismul de termogeneza si termoliza este realizata de un sistem de control compus din:
1) receptori (termoreceptori) care sesizeaza temperatura de la nivel periferic si central.
2) mecanismele efectorii care constau in modificari vasculare, sudorale si metabolice.
3) centrii de integrare din hipotalamus care sesizeaza daca temperatura organismului difera de temperatura determinata genetic, activand
mecansimele efectorii adecvate pt mentinerea homeotermiei.
Integrarea nervoasa poate fi comparata cu un termostat care raspunde la diversi stimuli:
1) temperatura sangelui care iriga centri hipotalamici
2)temperatura cutanata
3) influenta endocrina
4) influenta comportamentala
5) efortul fizic
Centrul hipotalamic anterior (centrul termolitic) este sensibil la cresterea temperaturii sangelui care iriga aceasta zona. Se opune
tendintei de supraincalzire a organismului si are activitate de tip parasimpatica.
Stimularea acestui centru declaseaza:
cresterea termolizei prin vasodilatatie cutanata si hipersudoratie.
este activat centrul bulbar cardiomotor care produce tahicardie.
se activeaza centrul bulbar respirator, producand polipnee, crescand pierderea de caldura prin aerul respirat.
limitarea termogenezei prin scaderea tonusului musculaturii striate.
In hipotalamusul posterior se gaseste centrul termogenetic, centru care se opune tendintei de scadere a temperaturii organismului.
Stimularea acestui centru declanseaza:
cresterea tonusului musculaturii striate scheletice cu producerea de frison si declansarea mecanismului de conservare a temperaturii
vasoconstrictie cutanata
inhibarea sudoratiei
inhibarea contrului termolitic
creste stimularea activitatii metabolice si oxidarile celulare
este inhibat centrul termolitic si sunt inhibati centri bulbari, cardiomotori si respiratori.

Reactia febrila
Feste cresterea temperaturii interne a organismului peste 37C, cu pastrarea echilibrului dintre termogeneza si termoliza.
Trebuie facuta diferenta intre febra si hipertermie; pt ca in ambele situatii se produce cresterea temperaturii interne peste 37 gr C.
febra este o reactie nespecifica de aparare a organismului, care se produce indiferent de temperatura mediului.
hipertermia se produce cand organismul se afla intr-un mediu supraincalzit si mecanismele termolitice sunt depasite.
Reactia febrila,in anumite limite,are efecte benefice pt organism, si anume:
- inhiba dezvoltarea bacteriilor;
- stimuleaza actiunea limfocitelor T;
- stimuleaza productia medulara a limfocitelor cu efect citotoxic;
- stimuleaza activarea limfocitelor B si producerea de anticorpi;
- stimuleaza celulele fagocitare (macrofagle si leucocitele)
AGENTII ETIOLOGICI AI FEBREI:
- bacterii, virusuri, paraziti,
- unele substante farmacologice (nicotina),
- unii hormoni in exces (testosteronul)
- unele leziuni cerebrale care afecteaza direct centrii termoreglarii ( accident vascular cerebral- AVC, tumori cerebrale sau abcese cerebrale).

Mecanismul reactiei febrile

Centrii termoreglarii au temperaturi de 37C stabilita genetic.
Mecanismul general de producere a reactiei febrile presupune modificarea nivelului de echilibru al termostatului hipotalamic.
Febra apare prin modificarea temperaturii de 37C de la nivelul centrilor termoreglarii la o temperatura crescuta. La o temperatura crescuta
echilibrul dintre termogeneza si termoliza se reface.
Modificarea temperaturii la o temperatura crescuta se face prin intermediul unor substante numite pirogeni, care pot fi de origine exogena
sau endogena.
Pirogenii exogeni: virusuri gripale, enterotoxine produse de stafilococul auriu, C3a, C5a, IL2, etc
Ei nu actioneaza direct,ci prin intermediul unor citokine ce au rol de pirogeni endogeni. Ei sunt cei care actioneaza la nivel hipotalamic si modifica
activitatea centrilor termoreglarii

Pirogenii endogeni sunt polipeptide produse de monocite si macrofage care actioneaza la nivelul hipotalamusului, modificand activitatea
centrilor termoreglarii in sensul cresterii temperaturii.
Exemplu de pirogeni endogeni: IL -1,IL-6, TNF
Pirogenii endogeni actioneaza prin cresterea sintezei de prostaglandine la nivelul hipotalamic, in special PG E2. Acest proces al sintezei
de prostaglandine explica efectul antipiretic al unor medicamente care inhiba sinteza de PG.
In producerea febrei sunt 3 mecanisme:
formarea si difuzarea pirogenilor;
transformarea informatiei patologice de la pirogeni la aparatul de termoreglare prin intermediul mediatorului
trecerea de la temperatura normala la cresterea temperaturii

Fazele reactiei febrile

1) Faza prodromala apar semne nespecifice ca cefalee, greturi si dureri musculare. In aceasta faza circulatia la nivelul tegumentelor este normala.
2) Faza de crestere a temperaturii predomina termogeneza fata de termoliza si este declansata de modificarea pragului centriilor termoreglatori cu
cresterea temperaturii de referinta peste 37
Organismul percepe temperatura 37 ca insuficienta si apare o nevoie de adaptare la frig cu stmuliare simpatica manifestata:
a) vasoconstrictie cutanata
b) piloerectie sau "piele de gaina"
c) frison
Tegumentele devin progresiv moi, palide si reci. Racirea tegumentului (scaderea fluxului sanguin) va fi sesizat de pacient ca fiind o
senzatie de frig ce va creste stimularea centrului hipotalamic posterior activand termogeneza (frison)
3) Perioada de stare are o durata variabila in functie de agentul etiologic.In acest stadiu se reface echilibrul dintre termogeneza si termoliza, dar la
un nivel crescut al temperaturii corpului.
De asemenea,se produce vasodilatatia reflexa cutanata ( manifestat clinic prin tegumente calde si rosii); tahicardie si cresterea frecventei
respiratorii. Aceste modificari se produc in scop termolitic.
4) Faza de revenire a temperaturii la normal.Scaderea temperaturii, apare cand cauza reactiei febrile dispare. Centrii termoreglarii revin automat
la temperatura stabilita genetic. In acest stadiu predomina termoliza,produsa mai ales prin secretie sudorala.
Revenirea la temperatura normala se poate face:
brusc in crysis, este periculoasa, pt ca secretia sudorala creste brusc si organismul se deshidrateaza rapid
lent in lysis

Manifestari ale reactiei febrile

1) La nivelul aparatul cardio-vascular. In perioada de febra, debitul cardiac creste ca urmare a cresterii consumului de O2 si revine la normal in
stadiul 4
2) La nivelul aparatul respirator creste frecventa respiratorie si a debitului respirator, desi volumul curent este scazut (respiratie superficiala)
3) Modificarie digestive -diminuarea motilitatii si secretiilor gastrice explica inapetenta(lipsa poftei de mancare) bolnavului febril.
4) La nivelul SNC temperatura crescuta poate agrava un edem cerebral si scade pragul convulsivant, determinand aparitia de convulsii febrile.
5) Modificarile metabolice pot fi nefavorabile si consta in cresterea catabolismului proteinelor de la nivelul muscular
6) Tulburari ale metabolismului hidromineral sunt consecinta pierderilor de apa in urma sudoratiei excesive din cursul efortului de termoreglare. In
final apare deshidratarea globala care reprezinta un stimul fiziologic pentru aparitia senzatiei de sete