You are on page 1of 3

1. Seminarul 2 - 25.02.

2013
1.1. Tema.
Problema 1.1. (i) Fie E/F o extindere de grad m si P ∈ F [X] un polinom de grad
n. Sa se arate ca, daca gcd(m, n) = 1, atunci P e ireductibil in

√ E[X].
(ii) Sa se arate ca X 5 − 9X 3 + 15X + 6 e ireductibil peste Q( 2, 3).
Proof. (i) (Solutia data de Miron Stanciu) Fie Q un factor ireductibil al lui P in
E[X]. Fie α o radacina a lui Q intr-o inchidere algebrica a lui E si fie q = deg Q.
Atunci [E(α) : E] = q si [F (α) : F ] = n, caci polinoamele minimale ale lui α peste
E, respectiv F , sunt asociate in divizibilitate cu Q, respectiv P . Tinand cont de
egalitatile
[E(α) : F ] = [E(α) : E] · [E : F ] = [E(α) : F (α)] · [F (α) : F ]
deducem ca n | mq. Cum gcd(m, n) = 1, avem n | q, deci n ≤ q. Pe de alta parte,
q ≤ n, deoarece Q divide P . Rezulta ca P si Q sunt asociate in divizibilitate in E[X],
deci P e ireductibil in E[X].
(2) Rezulta √din√(1) de indata ce observam ca X 5 − 9X 3 + 15X + 6 e ireductibil 

peste Q si [Q( 2, 3) : Q] = 4.
Problema 1.2. Sa se determine corpul de descompunere peste Q al polinomului
X 8 + 1.
Proof. Corpul de descompunere peste Q al lui X 8 + 1 se obtine prin adjunctionarea
la Q a radacinilor complexe ale lui X 8 + 1.
Avem X 8 + 1 = (X 4 − i)(X 4 + i). Tinand cont ca aplicatia C[X] → C[X], P → P ,
unde P e polinomul obtinut din P prin conjugarea coeficientilor, e morfism de inele,
nu e greu de vazut ca radacinile complexe ale polinomului X 4 + i sunt conjugatele
radacinilor complexe ale polinomului X 4 −i. Prin urmare, pentru a gasi radacinile lui
X 8 + 1 e suficient sa le gasim pe acelea ale lui X 4 − i. Acestea sunt solutiile ecuatiei
x4 = cos π2 + i sin π2 :    

π kπ
π kπ
xk = cos
+
+ i sin
+
,
k = 0, 1, 2, 3
8
2
8
2
√ √
√ √
2+ 2
2
π
π
Cum cos 8 =
si sin 8 = 2−
, avem
2
2
p
p


2+ 2
2− 2
x0 =
+i
= −x2
2
2
p
p


2− 2
2+ 2
x1 = −
+i
= −x3
2
2
Prin urmare, corpul de descompunere
al lui X 8 p
+ 1 peste Q este Q(x0 , x0 , x1 , x1 ).
p


Observand
ca
x
+
x
=
2
+
2
si
x
+
x
=
2

2, avem Q(x0 , x0 , x1 , x1 ) =
0
0
1
1
p
p
√ p


Q( 2 + 2, 2 − 2, i) = Q( 2 + 2, i), unde, la ultima egalitate, am folosit de
relatia

q

2
2− 2= p
√ .
2+ 2
1

2 

1.2. Extinderi normale. Pentru o extindere algebrica E/F urmatoarele afirmatii
sunt echivalente:
(1) E e corpul de descompunere al unei familii de polinoame din F [X]
(2) Orice polinom ireductibil din F [X] care are o radacina in E spliteaza peste
E, i.e. se descompune in factori liniari in E[X]
(3) Daca F e o inchidere algebrica a lui F care contine pe E si σ : E → F e un
F -morfism, atunci σ(E) ⊆ E
O extindere algebrica care verifica una din conditiile de mai sus se numeste extindere
normala.
Remarca 1.3. Daca E = F (α1 , . . . , αn ) e o extindere algebrica, finit generata, a
lui F , atunci E/F e normala daca si numai daca polinoamele minimale peste F ale
elementelor α1 , . . . , αn spliteaza peste E.
Problema 1.4. Decideti care dintre urmatoarele extinderi sunt normale:

3
2)/Q,
(1) Q(√

(2) Q(p2, 3)/Q,

(3) Q(p1 + 2)/Q,

(4) Q( 2 + 2)/Q,

(5) Q(ζn )/Q, unde ζn = cos 2π
n + i sin n .

Proof.
(1) Polinomul minimal al lui 3 2 peste Q este X 3√− 2. Asadar, conjugatii
lui



3
3
3
3
2 peste Q (i.e. radacinile polinomului minimal
al lui 2 peste Q) sunt 2, ζ3 2



3
3


1
2
si ζ3 2, unde ζ3 = cos 3 + i sin 3 = − 2 + i 2 . Daca extinderea Q( 3 2)/Q ar fi


normala,
atunci conjugatii lui 3 2 peste Q s-ar afla in Q( 3 2), deci si ζ3 s-ar √
afla in

3
3
Q( 2). Cum ζ3 nu e real, s-ar obtine o contradicitie. Asadar, extinderea Q( 2)/Q
nu e normala.






iar cei
(2) Conjugatii lui 2 peste
√ Q√sunt 2 si − 2, √
√ ai lui 3 sunt 3 si − 3.
Deoarece toti se afla in Q( 2,p 3), extinderea Q( 2, 3)/Q e normala.

(3) Polinomul minimal al lui 1 + 2 peste Q este X 4 − 2X 2 − 1. Aceasta rezulta
din faptul ca
p
p
p
p




X 4 − 2X 2 − 1 = (X − 1 + 2)(X + 1 + 2)(X − 1 − 2)(X + 1 − 2)
si, oricum as inmulti doi factori din membrul drept
de mai sus,p
nu voi obpal egalitatii


tine un polinom
cu
coeficienti
rationali.
Deoarece
1

2
nu
se
afla
in
Q(
1
+
2),
p

extinderea Q( 1 + 2)/Q nupe normala.

(3) Polinomul minimal al lui 2 + 2 peste Q este X 4 − 4X 2 + 2. Deoarece
p
p
p
p




X 4 − 4X 2 + 2 = (X − 2 + 2)(X + 2 + 2)(X − 2 − 2)(X + 2 − 2)
p
p
p



si 2 − 2 ∈ Q( 2 + 2) (vezi problema 1.2), extinderea Q( 2 + 2)/Q e normala.

3

(4) Polinomul minimal al lui ζn peste Q e al n-lea polinom ciclotomic, Φn . Radacinile
acestuia sunt ζnk , k ∈ {1, . . . , n}, gcd(k, n) = 1. Deoarece Φn are toate radacinile in
Q(ζn ), extinderea Q(ζn )/Q e normala.