You are on page 1of 4

Marin Sorescu - Iona – tema si viziunea despre lume

Poetul Marin Sorescu nu a adoptat o forma teatrala in care sa-si
dezvolte metaforele lirice,ci, fiind scriitor de factura intelectuala, a
scris
teatru de idei; piesele sale reprezinta fie monologuri dramatice, fie
dialoguri
parabolice, inspirate vadit din teatrul existentialist si absurd.
“Iona” este realizata compozitional in patru tablouri, sub forma
unui monolog de tip solilocviu, cu trei personaje: Iona, Pescarul I si
Pescarul II, cu precizarea in
cazul celor doi, “fara varsta”, figuranti, reprezentand alter-ego-uri.
Drama
este o reusita metafora pe tema destinului omenirii, dupa cum
marturisea
autorul: “imi vine pe limba sa spun ca Iona sunt eu... Cel care traieste
in Tara
de Foc e tot Iona, omenirea intreaga este Iona, daca-mi permite. Iona
este
omul in conditia sa umana, in fata vietii si a mortii”. “Ca orice om
foarte
singur, Iona vorbeste tare cu sine insusi, isi pune intrebari si-si
raspunde, se comporta tot timpul ca si cand in scena ar fi doua
personaje. Se dedubleaza si se strange dupa cerintele vietii sale
interioare”.
Piesa lui Marin Sorescu are ca punct de plecare mitul biblic al lui
Iona,
sugerat inca din titlu. Iona este insarcinat in taina sa plece la Ninive
pentru a
propovadui cuvantul Domnului si a-i avertiza pe locuitori sa se
pocaiasca.
Insa, nu da ascultare poruncii si fuge cu o corabie la Tarsis. Dumnezeu
starneste o furtuna pe mare iar Iona este aruncat in valuri si inghitit de
un chit. Dupa trei zile de rugaciune, este aruncat pe tarm, dar trebuie
sa se intoarca la Ninive, unde locuitorii ii vor da crezare si se vor pocai.
Eroul lui Sorescu, este, intr-un anumit sens, chiar opusul lui Iona din
mitul biblic, care este eliberat dupa pocainta. Pescarul lui Sorescu se
afla de la inceput in gura pestelui, fara posibilitatea eliberarii in fapt si
fara a fi savarsit vreun pacat.
Din punct de vedere tematic, “Iona” porneste de la metafora lui
Nietzsche: “Solitudinea m-a inghitit ca o balena” si da expresie
strigatului

In cele patru tablouri. el pescuieste deriziunea propriului destin. careia omul se straduieste sa-i reziste. dupa Jaspers. spatiul visceral. multiplicat la infinit. Cei doi pescari ce au in spate cate o barna semnifica hiperconstiinta si subconstientul lui Iona. il inghite. care se razbuna: un peste urias. Iona descopera ca existenta sa se consuma intr-un univers din care nu are cum sa iasa. inscenand realitatea. Iona este pescar. Iona spinteca burta pestelui cu propria sa unghie “ca o sabie goala”. Actiunea este insa in van. el traieste intr-un perpetuu orizont al asteptarilor. . aflat in fata marii – perceputa fie ca libertate. “Moara de vant “ din tabloul al III –lea apare ca un avertisment simbolic al luptei zadarnice cu destinul. experientele sale ontologice. Pe de alta parte. prin joc. caci eliberarea dintr-un cerc al existentei este intotdeauna inchiderea intr-un altul. Tabloul al II –lea se desfasoara in interiorul pestelui I. piesa urmareste avatarurile devenirii lui Iona. unde incearca sa-si demonstreze siesi ca este inca liber :”Pot sa merg unde vreau. monologul amplu al lui Sorescu dezvolta imaginea lumii ca “ierarhie de sfere” sau “serie biologica de stereotipii” . Treptat. Facand din existenta pretext pentru joc. detasarea omului de regn si actiunea constienta. Sa vedem daca pot sa si tac”. Eu sunt Iona!” – spune in final personajul. ce semnifica.tragic al omului insingurat. asemeni eroilor lui Becket. Vorbesc. Isi aduce de acasa un acvariu si imita gestul ancestral: vaneaza cate o “fata” pe care o arunca inapoi. iluzie sau aspiratie.aratandu-i fata nevazuta a lumii. sa-si contrafaca destinul. iar Iona incearca. Pestele fabulos intarzie sa apara. ducandu-si existenta si acceptandu-si destinul.Fiindca nu poate prinde miticul peste visat. iesit din haul apelor. ce face eforturi disperate spre a-si regasi identitatea: “Mi-am adus aminte: Iona. Iona nu isi da seama ca in micul vas e prefigurat modelul universului la scara redusa. Fac ce vreau.

si viata. Iona intrerupe astfel circuitul inconstient al naturii pentru a renaste.In acest moment. Ne-am putea intreba daca prin sinucidere. a gresit sensul. de jucarie a destinului si de destin. in speranta unei libertati iluzorii. oamenii. un exemplu de inviere. pe parcursul existentei sale. Intelege ca. Drumul parcurs de Iona pare incheiat. in care rezida viziunea centrala a piesei:”toate lucrurile sunt pesti”. ci in sinea sa deplina libertate :” Razbim noi cumva la lumina!”. in loc de a mai taia burti de peste. sa nu capituleze in fata misterelor. Iona se descopera pe sine ca ins captiv intr-un labirint in care fiintele au dubla identitate. iar Iona nu este altceva decat . Urmeaza momentul clarificarii. aflat intr-un univers repetitiv. pe plaja. Fiinta rationala. si venirea pe pamant. al misterului mortii. prin moarte. motivand: “ noi. imbatranit. ca niste geamuri puse unul langa altul. cu sentimentul de a fi gasit nu inafara. dar ajuns aici in mormant nu mai poate invia”. apoi ne vom duce linistiti pe la casele noastre”. isi spinteca propriul abdomen. Iona a gasit intr-adevar leacul solitudinii. se afla el: “Sunt ca un Dumnezeu-exclama el. de aceea trebuie sa ne nastem mereu”. pe care am trait-o eu” si isi regaseste identitatea: “Eu sunt Iona! “. in maniera psalmilor arghezieni. Iona crede ca a iesit in sfarsit la lumina. omul e in lupta cu jocul absurd al existentei. formata din ani.dar nu ma las. trebuind sa incerce calea inversa: “Totul e invers. insa. disperat – care nu mai poate invia. Plec din nou”. Gaseste un motiv experientei umane: “ ne scapa cate ceva din viata. Iona invoca semnul divinitatii. numai atata vrem. pana si moartea. cand reuseste sa afle o definitie a vietii :” dracia aceea frumoasa si minunata si nenorocita si caraghioasa. I-au iesit toate minunile. se observa limpede sensul metaforei pestelui. spintecand burta ultimului peste. In pantecele chitului. intre ele. Strigandu-si numele in departarea in care se ratacise. Umanitatea a invatat. In tabloul IV.Inspaimantat insa de orizontul alcatuit din burti de peste.

Acesta este adevarul pe care ni-l propune Marin Sorescu. printr-un limbaj aparent prozaic. .dovada acestei crancene lupte a omenirii. intr-o formula liricoironica in masura sa patrunda in profunzime toate marile probleme.