You are on page 1of 22

Adjuvanţii pentru vaccinuri

Dezvoltarea de noi vaccinuri, conţinând antigene protectoare din ce
în ce mai bine caracterizate, se heurte an manque adjuvanţi
permiţând de a amplifica răspunsul imun generat tout en controlant
din punct de vedere calitativ.
Termenul de «adjuvant» derivă din latinescul adjuvare care
semnifică a ajuta, a asista. Acesta desemnează toate substanţele
capabile de a intensifica răspunsul imun îndreptat împotriva unui
antigen administrat împreună cu una din aceste substanţe. Există o
multitudine de adjuvanţi de natură şi origini extrem de diverse.
Printre aceştia se disting agenţii imunostimulanţi şi «vehiculele».
Primii, activează direct celulele imunitare, legându-se la diferiţi
receptori în timp ce vehiculele leagă antigenul şi determină maniera
prin care acesta va fi prezentat sistemului imunitar. Cu toate
acestea, vehiculele au adesea proprietăţi imunostimulante deoarece
şi ele reprezintă corpi străini.

puterea imunogenă a unui vaccin neadjuvantat mai ales dacă acesta este inactivat. adjuvanţii sunt folosiţi mai ales în calitate de constituenţi de vaccinuri. . S-a observat că. Vaccinurile subunitare în curs de dezvoltare.• Testaţi în cadrul a numeroase imunoterapii. deoarece vaccinarea nu poate imita perfect o infecţie naturală. este mult mai slabă. care sunt reprezentate uneori de simple peptide. De obicei ei sunt indispensabili pentru instalarea unui răspuns imun protector. se referă în particular şi ele la această problemă.

Pentru medicina umană. În scop experimental. ambele categorii de vaccinuri beneficiază de dezvoltarea continuă a noilor adjuvanţi ca saponinele. oligonucleotidele CpG. În acelaşi timp dacă exigenţele în materie de inocuitate şi eficacitate sunt asemănătoare pentru ambele categorii.• Adjuvanţii se folosesc atât în vaccinurile veterinare cât şi în cele de uz uman. în dezvoltarea noilor vaccinuri de uz veterinar trebuie să se ţină absolut cont şi de alte constrângeri precum costul de producţie şi mai ales limitele reziduurilor în produsele de origine animală destinate consumului uman. de exemplu. fiind utilizat în numeroase vaccinuri. ş. . alaunul este actualmente singurul adjuvant înregistrat.a.

adjuvanţii veziculari. citokinele. toxinele bacteriene. constituenţii bacterieni. aminele lipofile. adjuvanţii minerali.• Dintre categoriile de substanţele adjuvante utilizate în activitatea de producţie şi în cea de dezvoltare de noi vaccinuri menţionăm următoarele: adjuvanţii uleioşi. imidazoquinolonele şi polizaharidele. oligodezoxinucleotidele (CpG). saponinele şi complexele imunostimulante. . copolimerii sintetici.

Adjuvanţii uleioşi clasici sunt emulsii «apă în ulei» sau picături de soluţie apoasă de antigen hidrofil cu diametrul de ordinul nanometru sau milimetru. reprezentat printr-o emulsie de ulei de parafină ce conţine ca emulsifiant Arlacel A (mannide monoleate). înglobaţi într-o fază lipofilă continuă. . Exemplul tipic printre aceste formule este antigenul Freund incomplet (AIF).Adjuvanţii uleioşi • Sub această denumire sunt regrupate diferite tipuri de emulsii.

dar cu un nivel de toxicitate mult mai scăzut (Jensen şi col. 1998). În aceste formule noi. .Adjuvanţii uleioşi • Interesul crescut pentru bunăstarea animalelor de laborator a condus la dezvoltarea de adjuvanţi echivalenţi adjuvantului Freund complet şi incomplet ACF şi AIF). totuşi ele sunt în aceiaşi măsură potenţial cancerigene. Mycobacterium tuberculosis a fost spre exemplu înlocuit prin componenţii de perete ai micobacteriilor iar uleiurile vegetale au fost înlocuite cu parafină.

Ribi Adjuvant System sau SAF (Syntex Adjuvant Formulation) sunt emulsii «ulei în apă» în care uleiurile sunt înlocuite printr-un copolimer sintetic şi un ulei netoxic metabolizabil scualenul sau forma sa naturală de skalen. TDM (dimicolatul de trehaloză) sau treonil-MDP (treonil muramil dipeptidul).Adjuvanţii uleioşi • Adjuvanţii noi de tipul Titer Max. Compuşii de perete bacterian ce intră în compoziţia acestor adjuvanţi sunt reprezentaţi prin MPL (monofosforil lipidul A). . skalanul.

. Ei se prezintă sub forma unui precipitat insolubil de tip gel. Este o soluţie coloidală alb-lăptoasă. la prepararea unor vaccinuri de uz veterinar se foloseşte hidroxidul de aluminiu. urmată de spălarea cu apă pentru îndepărtarea anionului SO4. Aceste proteine interacţionează cu ionii din gel prin intermediul forţelor electrostatice. fosfatul de potasiu şi fosfatul de calciu. pe care sunt adsorbite proteinele antigenice în soluţie apoasă. care constă în precipitarea alaunului.Adjuvanţii minerali • Această categorie cuprinde ca principali reprezentanţi: hidroxidul de aluminiu. • În România. Al(OH)з obţinut după tehnica lui Georgescu (1958). fosfatul de aluminiu sau alaunul. care lăsată în repaus formează sediment.

. proteine serice.Adjuvanţii minerali • Produsul are însemnate proprietăţi adsorbante faţă de bacterii. sporind mult imunogenitatea suspensiilor virale şi bacteriene inactivate.. ş. toxine bacteriene. fermenţi. şi adjuvante.a. virusuri.

considerabile are în formula sa constituenţi bacterieni reprezentaţi de o tulpină de Mycobacterium tuberculosis inactivată prin căldură. inactivate de exemplu diferite specii de Salmonella. • Adjuvantul Freund complet (ACF) folosit încă în experimentare în pofida efectelor sale secundare. .Constiuenţii bacterieni • La început aceşti adjuvanţi au fost reprezentaţi prin constituenţii bacteriilor întregi.

Constiuenţii bacterieni • Preparatele de perete bacterian disponibile azi pe piaţă sunt reprezentate prin extracte din bacilul lui CalmetteGuerin (BCG). Dintre acestea muramil dipeptidul (MDP) este cel mai mic component din peretele micobacteriilor cu proprietăţi de adjuvant iar dimicolatul de trehaloză (TDM) este un alt component de perete eficient ca adjuvant şi relativ puţin toxic. Au fost puse pe piaţă şi derivate sintetice de MDP numite peptide adjuvanţi. . Din lipopolizaharidul (LPS) bacteriilor Gram negative care îndeplineşte rol de endotoxină şi este activ şi ca adjuvant se poate obţine prin tratament cu HCl monofosforil lipidul A compus mult mai puţin toxic ce îşi conservă eficacitatea ca adjuvant.

Din molecula de toxină subunitatea B purificată (CTB) serveşte ca adjuvant. Toxina pertusică de Bordetella pertusis (PT) sub formă inactivată serveşte şi ea ca adjuvant ca de altfel şi enterotoxina termolabilă (LT) de Escherichia coli. omul fiind în mod natural mult mai sensibil la această toxină.Toxinele bacteriene • Toxina holerică (CT) produsă de Vibrio cholerae este un puternic adjuvant utilizat la vaccinurile de uz veterinar. .

Contrar ADN-ului de vertebrate. totodată activitatea fiecărui mobil variază considrabil în funcţie de specia vizată.Oligodezoxinucleotidele CpG • Reprezintă un tip de adjuvant apropiat de constiuenţii bacterieni. aceste dinucleotide formează «mobilul CpG» recunoscut de către sistemul imunitar de manieră nespecifică. Capacitatea de recunoaştere a mobilelor CpG pare conservată la speciile animale. . genoamele de procariote sunt bogate în dinucleotide CpG (CytidineGuanosine). Mobilele CpG grupând în interiorul lor oligonucleotide sintetice sunt din ce în ce mai mult folosite ca adjuvanţi. Cu secvenţele lor specifice.

QS21.Saponinele şi complexele imunostimulante • Saponinele sunt substanţe de origine vegetală cu proprietăţi de agenţi tensioactivi amfipatici utilizate în diverse sectoare industriale ca detergenţi şi emulsifianţi.).a. Sunt extrase din scoarţa arborelui Quilleja saponaria molina ce creşte în America de Sud. . ş. Extractele brute heterogene au efecte puţin previzibile ceea ce a condus la obţinerea de preparate standardizate precum Quil-A sau saponinele pure (QS-7.

structuri veziculare de aproximativ 35 nm diametru. având aspectul unei cuşti sunt uşor de preparat prin amestecarea Quil-A cu colesterol şi fosfatidilcolină. . permite încorporarea unui antigen amfipatic prin domeniul său hidrofob. Această proprietate stă la baza obţinerii ISOCOMs («Immuno Stimulating CoMplexes»). Quil-A şi colesterolul formează structura complexului iar fosfatidilcolina mai puţin rigidă. proprietate ce le conferă efecte toxice.Saponinele şi complexele imunostimulante • Au capacitatea de a interacţiona cu colesterolul producând pori în membranele celulare.

Ei includ mai ales lipozomi şi învelişurile virale reconstituite sau virosomi. a căror proprietăţi fizico-chimice pot fi modificate prin adăugarea de agenţi tensioactivi.Adjuvanţii veziculari • Structura de bază a acestor adjuvanţi este o dublă cuşcă lipidică variabilă ca şi compoziţie. . ce delimitează o microsferă apoasă.

unde ei permit prezentarea imunogenului la suprafaţa picăturilor uleioase.Copolimerii sintetici • Aceşti polimeri amfipatici sunt cel mai adesea compuşii lanţurilor hidrofile de polioxietilen (POE) şi de lanţuri hidrofobe de polioxipropilen (POP). Făcând să varieze lungimea relativă şi aranjamentală a blocurilor de POP şi POE. . Ei sunt utilizaţi îndeosebi ca agenţi de suprafaţă în sânul emulsiilor ulei în apă. în acelaşi timp prin stabilirea de punţi de hidrogen cu POE şi prin interacţiuni hidrofobe cu POP. este posibil de a genera orice serie de compuşi şi de ai reţine pe cei care au cele mai bune proprietăţi tensioactive.

Această structură le permite formarea de micele în soluţie apoasă.Aminele lipofile • Sunt compuşi ce poartă pe de-o parte una sau mai multe grupări aminate încărcate pozitiv şi pe de alta lanţuri lungi hidrocarbonate cu 10 atomi de carbon sau mai mulţi. care s-a dovedit foarte activă şi un alt compus asemănător avidina. Cele mai cunoscute sunt DDA (dimetildioctadecilamonium bromide sau cloride. . o amină cuaternară).

Citokinele • Proteine cu masă moleculară mică. acţionează direct în calitatea lor de mediatori ai răspunsului imun. Această calitate poate permite orientarea acestui răspuns de manieră foarte precisă. .

precum şi alţi membri ai acestei familii sunt molecule mici capabile de a acţiona asupra numeroşilor receptori membranari ai macrofagelor şi a altor celule imunitare (în principal a receptorilor de tip Toll).Imidazoquinolonele • Imiquimodul. modulând astfel sinteza de citokine prin aceste celule. .

Polizaharidele • Grupă numeroasă de substanţe din care menţionăm: dextranii. ş.. . par să constituie în prezent vehicule eficace la nivelul mucoaselor prin capacitatea lor de a permeabiliza mucoasele la antigene (Van der Lubben şi col. 2001). au fost utilizate în calitate de adjuvanţi.a.. glucanii. Chitozanii – sunt polimeri obţinuţi prin deacetilarea chitinei. mananii.