You are on page 1of 98

2.

CANALE RADIO MOBILE

1

2.1 Aspecte generale privind propagarea radio VHF şi UHF
2.1.1 Propagarea în spaţiul liber

Vom pleca de la definiţiile câtorva parametri caracteristici
antenelor
• directivitatea antenei sau câştigul în putere pe direcţia de
radiaţie maximă, G:
Desitatea spectrala de
W
|
d
W | W |
G=

max d

W |d

=

max d

PT
4πd 2

PT

putere la distanta d
Putereea emitatorului
la antena de baza

• Pe direcţia de radiaţie maximă se poate scrie

G
Wmax |d = PT 2T
4πd
2

• Aria efectivă a antenei:
2
G
λ
A =

• Puterea disponibilă la ieşirea antenei de recepţie,
caracterizata de area efectivă a antenei:

PR

2
λ
P
G
P
G
G
T T
T T
R
=
A
=
,

2
2

4 πd
4 πd

3

ecuaţia Frijs:  λ  PR =  GT G R   4 πd  PT 2  c  = GT G R    4 πfd  2  Exprimată în dB: L = 10 lg P R = 10 lg GT + 10 lg G R − 20 lg f − 20 lg d + k PT c k = 20 lg = 147.6 4π 4 . Rezultă relaţia fundamentală de propagare în spaţiul liber .

având ca parametru frecvența 5 .Variația pierderilor de propagare în funcție de frecvență.

= W= . 2 d Z 0 4πd  Ecuaţia lui Frijs se poate scrie şi sub forma: G R  Eλ  π G R  Eλ  G R λ E = = = . Tinând cont de intensitatea câmpului electric și desitatea spectrală de putere: 2 30 PT GT PT GT E E= .   PR =  2π  120  2π  Z 0 Z 0 4π Z0 E2A 2 2 2 2 6 .

2. la distanță mare deasupra pământului Înălțimile antenelor deasupra pământului sunt hT și hR ∆ l = TPR − TR 2π ∆ ϕ = ∆l λ 7 .1.2. Propagarea deasupra suprafeţelor reflectante curbe Două antene având LOS.

j∆ϕ )) Ed intensitatea câmpului electric la antena de recepție ρ = ρ (σ . ε .j ( ∆ϕ .• Intensitatea câmpului recepţie (datorită numai undei directe) poate fi scrisă: E = E d (1 + ρ exp(.  8 .coeficientul de refexie al pământului.ψ ) =| ρ | e aici: jθ ρ .θ ) )] . depinde de polarizarea undei (orizontală sau verticală) Expresia pierderilor de propagare în funcție de coeficientul de reflexie complex PT GR GT = L= PR 4d 2  c   2πf 2  2  [1+ ρ exp(.

Comparație între pierderile de propagare în spațiul liber si în apropierea suprafetelor de reflexie curbate 9 .

• se admite că unghiul ψ este foarte mic deci: ρ = −1 10 .3.1.2. Propagarea deasupra suprafeţelor reflectante plane Reprezintă un caz apropiat propagării undelor deasupra suprafetelor curbate de reflexie  Ipoteze: • distanţe mici (câteva zeci de km) ⇒ se poate neglija curbura Pământului .

z d-z hT hR ∆l = R2 − R1 ≅ d 11 .

E = 2 E d sin ∆ϕ  2πh T h R  = 2 E d sin  .exp[.  λd  2 12 . Rezultă: E = E d (1.j∆ϕ]) = E d (1.cos ∆ϕ + j sin ∆ϕ ) .

deci relaţia de propagare în spaţiul liber se modifică după cum urmează:  c PR = 4{PT GT GR   4πfd 2   2πhT hR f   } sin 2   . cd     Rezultă ecuaţia de propagare deasupra suprafeţelor netede atunci când d>>hT si d>>hR PR  hT h R  = G TG R  2   d  PT 2 . 13 . Puterea recepţionată este proporţională cu pătratul intensităţii câmpului.

• deoarece d>>ht şi d>>hr unghiul ∆ϕ este mic şi ecuaţia este independentă de λ şi. implicit. • variază cu d-4 faţă de d-2 . de frecvenţă. 14 . Se remarcă două diferenţe faţă de ecuaţia de propagare în spaţiul liber.

Pierderile de propagare pentru f=100MHz 15 .L p = 10 lg G T + 10 lg G R + 20 lg h T + 20 lg h R − 40 lg d .

Reflexia pe suprafeţe cu neuniformităţi • Decizie – este sau nu necesar să se ţină cont de neuniformitate? ∆θ: ∆l = BM − NB ' ≅ 2d sin ψ 16 .2.4.1.

suprafata poate fi considerata plana). C>10 ( fenomen de refelxie difuza. accentuat de intensitatea campului electric a undelor refectate Exemplu: F=900 MHz.1 (fenomentul se numeste reflexie speculara.Un criteriu care delimiteaza cele doua tipuri de suprafete (cele cu neuniformitati neglijabile si cele cu neuniformitati care trebuiesc luate in considerare) este valoarea diferentei de faza: ∆θ = 2π ∆l = 4πd sin ψ λ λ • Rezultă criteriul Rayleigh: dR ≥ λ 8 sinψ ≅ λ 8ψ > π 2 Neuniformitati accentuate Aproximarea se poate realiza deoarece in CM radio unghiul Ψ este foarte mic  σ. deviaţia standard a iregularităţilor terenului relativ la înălţimea medie 4πσ sin ψ 4πσψ C= ≈ . λ λ C<0. σ≈15cm 17 .

2.1. Pierderile de difracţie 18 .5.

A • Pentru h<<d1 şi h<<d2 diferenţa de drum se poate scrie: ∆ = h 2 + d 12 + 2 h d1 + d 2 ) ( 2 2 h + d 2 − d1 − d 2 ≈ 2d 1d 2 19 .

v: 2(d 1 + d 2 ) v=h λd 1d 2 20 .A ∆ϕ = 2π∆ λ 2π h 2 d 1 + d 2 π 2 = = v λ 2 d 1d 2 2 • parametrul de difracţie Fresnel-Kirchoff.

∆ d1d 2 h = rn = nλ .  − x + y + z =  df  2 4 21 . d1 + d 2 • Parametrul Fresnel: pentru cercuri de ordin n: v = 2n .primul elipsoid Fresnel nu e obturat • Elipsoizi Fresnel: 2 nλ  d nλd  2 2 . LOS.• Cercuri Fresnel: ∆ϕ = nπ .

Elipsoidul pentru n=3. f=100 MHz 22 .

23 .

pentru v > 2.95v )).4 .1v )2 .   20 lg  0.5 − 0. 2   v ∫ 0  πt 2  exp − j  dt 2   •Pierderile de propagare in functie de pierderile in spatiul liber: 1 − C(v) − S(v) + C 2 (v) + S 2 (v) LKnifeEdge Re l (v )= 2 2 Formula aproximativa:  20 lg (0. pentru 0 < v ≤ 1   L KnifeEdge Rel (v) ≈  20 lg 0.1184 − (0.4   v  ( ) 24 .4 − 0.225  .E 1+ j = E0 2 ∞ ∫ v C(v) − j S(v) =  πt 2  exp − j  dt .38 − 0.8 < v ≤ 0  20 lg (0. pentru − 0.5 exp(− 0. pentru 1 < v ≤ 2.62v ).

25 .

6.2. Extinderea metodei 'muchie de cuţit' în cazul mai multor obstacole 1.1. Bullington E R 1 e 2 •simplă dar poate ignora obstacole importante 26 .

Epstein-Peterson E R d1 1 d2 2 d3 3 L = ∑ Lk d4 • Erori dacă există două obstacole prea apropiate 27 .2.

T12 d2 2 2.T'23 3 d3 d4 3.3. Metoda Japoneză E'' E' E R d1 1 1. 28 .T''3R • este o variantă relativ optimistă.

muchie principală.4. • muchia cu νmax . Metoda Deygout • metoda 'muchiei principale’ • se evaluează parametrul ν pentru fiecare muchie ca şi cum ar fi singura. L = L p + Le − p + L p − r E R 1 2 (p) 3 29 .

30 . • rezultatele sunt relativ pesimiste.• practic se aleg trei obstacole.

Difracţia pe un cilindru 31 .1.7.2.

7 πr α [dB] λ 32 .In practica sunt multe obiecte a caror dimensiune este mult mai mare decat lungimea de unda S-a demonstrat ca pierderile de propagare sunt mai mare decat in cazul obiectelor car epot fi aproximate ca fiind foarte ascutie Sunt doua modele care pot fi folosite la caracterizarea pierderilor de putere datorita difractiei printr-un cilindru • modelul Hacking: L Hacking (λ ) [dB]= L KnifeEdge (λ ) [dB]+ 11.

13 33 . ρ (λ )][dB] + U [v(λ )ρ (λ )][dB] • ρ este un parametru adimensional: λ 3 d1 + d 2 6 ρ= r π d1d 2 A(0.02ρ2+3.5νρ ) log10 (1 + νρ ) − 6 − 6.7νρ νρ < 2 U (νρ ) =  νρ ≥ 2 22νρ − 20 log10 (νρ ) − 14.63ρ3-0.75ρ4 ρ<1.19ρ-2.ρ)=6+7.• modelul Dougherty L Dougherty (λ ) [dB]= L KnifeEdge (λ ) [dB]+ A[0.6 + 23.4 (43.

Polarizare orizontala 0 10kHz 100kHz 1MHz 10MHz 100MHz 1GHz f -50 -100 -150 -200 -250 L[dB] KE Ha Do 34 .

2.2. absorbţia şi dispersia produse de copaci şi vegetaţie 35 .  în zonele rurale: umbrirea. Modele de predicţie a pierderilor de propagare • Predicţia acoperirii cu semnal radio şi proiectarea sistemelor radio mobile • Alături de aspectele deja menţionate propagarea semnalului mai este influenţată de o serie de alţi factori:  în zonele urbane. efectul clădirilor şi al altor obstacole.

d. frecv.v al efectului unei perdele de vegetaţie ptr. cuprinse între 230MHz şi 95GHz: 1.389 [dB] 14m < d < 400m L = 0.284 d 0. 45 f d [dB] 0 < d < 14m  36 .• De exemplu din p.284 0 .33 f 0.

f=90.1. Modele de predicţie a pierderilor în zone cu neregularităţi 2.1000MHz.2.1 Modelul Egli  Un model rezultat prin analiza statistică a unei mari cantităţi de rezultate obţinute prin măsurători..  predicţia pierderilor medii: adică pierderile care NU SUNT depăşite în mai mult de 50% din locaţii şi / sau pentru mai mult de 50% din timp.2.1. 37 .2.

în funcţie de teren şi de frecvenţă.  f [MHz]  β =   Au fost construite curbe pentru abaterea lui β de la valoarea medie la 40 MHz. are la bază propagarea în prezenţa unor suprafeţe plane şi un factor de corecţie 2 L50   = G R G T  h T h2 R  β .  d   2  40  . 38 .  Înălţimea terenului este considerată a avea o distribuţie lognormal în jurul valorii medii.

39 .

Metoda Carey  O serie de curbe pentru intensiataea câmpului electric. 40 . bazate pe analiza statistică a unei mari cantităţi de date strânse în mai multe ţări şi publicate de CCIR.2.1.2. ( Definiţie iregularitate teren) • frecvenţa semnalului este cuprinsă între 450 şi 1000MHz.  Curbele sunt aplicabile pentru zone deluroase din Europa şi America de Nord: • iregularitatea terenului.2. Modelul CCIR. ∆h. E. tipic este de 50m.

considerând: • suprafaţă continentală cu teren uscat sau suprafaţa mării. 41 . • antena mobilă de înălţime: 1.5m. se determină folosind un coeficient de corecţie a atenuării care depinde de distanţă şi de iregularitatea terenului. 3m sau 10m . • antena staţiei de bază de înălţime cuprinsă între 30 şi 1000m.  Se consideră o distribuţie lognormală a câmpului în jurul valorii medii  Din curbele de referinţă CCIR se poate obţine valoarea intensităţii câmpului care este depăşită la recepţie pentru mai mult de 50% din locaţii şi pentru mai mult de 50% din timp. Valoarea câmpului pentru o poziţie mai precisă.

PAR=1kW.Unde decimetrice. dBµV/m 42 .

Factorul de corecţie dat de neuniformitatea terenului faţă de media considerată (50 m) 43 .

• Plecând de la valorile câmpului se pot determina valorile piederilor de propagare: c2 G m . L[dB] = 20 lg E + 10 lg 2 4 π f Z0 Pb c2 G m L[dB] = E[dB( µV m)] − 120 dB + 10 lg 4 π f 2 Z0 Pb 44 .

Unghiul de iluminare α T T α 45 .

10
5

dB

0
-5

-5

-4

-3

-2

-1

0

0.5

-10

UHF
VHF

-15
-20
-25
grade

Variaţia factorului de corecţie funcţie de unghiul de
iluminare pentru VHF (galben) şi UHF (roşu)
46

 În banda de 450MHz, pentru sisteme de CM analogice, pe baza
recomandărilor CCIR a fost dezvoltat modelul Carey:

110,7 − 19,1lg h b [ m] + 55 lg d[ km] , pentru 8 ≤ d[ km] < 48
LCarey [dB] = 
91,8 − 18 lg h b [ m] + 66 lg d[ km] , pentru 48 ≤ d[ km] < 96

47

48

1.2. d ) + H b + H m Se prezic pierderile însumând:  pierderile în spaţiul liber.  factori de corecţie datorită abaterilor antenelor de la valorile standard.2. Modelul Okumura L50% = LFree Space + A mu (f.2.2.2. Modele de predicţie a pierderilor în zone populate 2. 49 .  atenuarea medie în mediul urban considrând mediu cu neuniformităţi sub 20 m şi antene standard.

Mediu cvasineted iregularităţi sub 20m 50 .

Rezultă: Lo= (147.Exemplu: un sistem de comunicaţie lucrând la 1 GHz. hr=2m. d=10km. GT=6dB.6-180-80+6+2)+30-2=-76. Gr=2dB.4dB 51 . ht=200m.

150MHz≤f≤1500MHz A + B log10 (d ) zone urbane   L p =  A + B log10 (d ) − C zone preurbane  A + B log (d ) − D zone deschise 10  52 .• Formulele (empirice) propuse de Hata: •Terenuri cvasi-netede şi valori ale parametrilor între limitele: 1m≤hm≤10m. 30m≤hb≤300m. 1km≤d≤20km.

hm ) = 69.4 28   2 [ ] D = D( f ) = 4. 75 ) f − 4.7]hm − [1.56 log10 ( f ) − 0. hb . 2 log ( 11 .1dB f ≤ 200MHz a = a (hm ) =  2 [ ] 3 .55 log10 (hb ) 2 f   C = C ( f ) = 2 log10 ( ) + 5.9 − 6.1log10 ( f ) − 0.54 f )]2 − 1.82 log10 (hb ) − a (hm ) • Pentru oraşe mici şi medii a = a (hm ) = [1.49 53 .29[log10 (1.8] • Pentru oraşe mari:  8.15 log10 ( f ) − 13.33 log10 ( f ) − 40.97 dB f ≥ 400 MHz 10  B = B(hb ) = 44.A = A( f .55 + 26.78 log10 ( f ) − 18.

2. • clădirile sunt dispuse în şiruri paralele şi echidistante. • Ipoteze: • AE–SB este înălţată peste nivelul acoperişurilor • propagarea câmpului electromagnetic are loc peste acoperişuri. de înălţimi identice. Modelul Walfish-Ikegami • Un model potrivit pentru zone urbane cu construcţii dense. • Se iau în considerare în mod explicit pierderile de difracţie.2. • şirurile de clădiri sunt considerate cu lungime infinită 57 .4.2.

pierderile prin difracţie datorate tuturor acoperişurilor dintre staţia de bază şi clădirea imediat vecină staţiei mobile.LWalfish − Ikegami [dB] = L Free Space [dB] + 20 lg Q + 20 lg P1 .pierderile de propagare corespunzătoare traseului dintre ultimul acoperiş şi staţia mobilă. • Q . 58 . • P1 .

(Land Usage Factor) procentajul din zonă acoperit cu clădiri. indiferent de înălţime. 59 . • factorul de utilizare a terenului. • gradul de urbanizare. (Degree of Urbanization) procent din clădiri care au o înălţime de 4 sau mai multe etaje.5. (este în esenţă empirică). U.2. O expresie care are la bază ecuaţia pierderilor de propagare în cazul reflexiei pe suprafeţe plane.2.2. 2. Modelul Ibrahim-Parsons • Două variante de modelare: 1. L. O expresie derivată din rezultate practice prin analiză regresivă multiplă.

15 log 156 • factorul H pune în evidenţă efectul diferenţei de înălţime între pătratele R şi E  Experimente pentru: frecvenţe cuprinse între 150 MHz şi 1000 MHz.• Pe o hartă adecvată se definesc pătrate cu latura de 500m f f f + 100 LIP = 20 log(0. Hm<3m.1dB la frecvenţe mici la 4.37 H − 0.2dB la frecvenţe mari..300m. • Erorile variază de la 2.30%. L=3.087U + 5. d<10km.7 H b ) + 8 log( H m ) − − 26 log + 86 log − 40 40 156 f + 100 ] log(d *1000) − 0.265 L + 0.5 − [40 + 14.. Hb=30. 60 .

P0=10W.2.2. 61 . Arie la arie b. Punct la punct  Varianta (a): foloseşte câţiva parametrii deduşi pe bază experimentală pentru f0=900MHz.2. • un factor de corecţie F0. hm=3m. hb=30. Gb0=6dB: • atenuarea mediană la d=1km.6 Modelul Lee  Model propus pentru gama de 900MHz  Prezintă două moduri de operare: a. • panta de creştere atenuării. L0.48m. γ.

L = L 0 + γ log d + F0 F0 = F1 F2 F3 F4 Mediu 2  h b L0[dB]  hb  F1 =   =   Spaţiu liber  h r  91.1 62 .3  30.5   Pe  Pe ( W )  = F2 =  Rural  Pe 0  91.3 10 G b 104 Gb F3 = = G b 0112.3 30…43.8…128 4 Urban Suburban 2 γ 20 43.5 38.

L = L 0 + γ log d + F0 F0 = F1 F2 F3 F4  hb F1 =   hr 2   hb   =    30.5   2  Pe  Pe ( W )  = F2 =  10  Pe 0  Gb Gb F3 = = G b0 4  hm   F4 =   hm 0  2 hm > 10m 63 .

 Varianta b. comunicaţie punct la punct:  Ține cont mai exact de teren  Dacă există căi neobturate se foloseşte expresia  he L = L + 20 log  h b0 '     he înălţimea efectivă a antenei SB 64 .

• Erori tipice: a) 8 dB. b) 3 dB 65 .

4.manifestare • Fading rapid . • Fading lent.2. Fadingul  Cauze – căi de propagare multiple . şi chiar de 30dB. Fenomenul propagării pe căi multiple.4.variaţii lente ale mediei amplitudinii semnalului recepţionat datorate distribuţiei lognormale a mediei pierderilor de propagare 66 . fiind frecvente scăderi de 20dB. de umbrire sau fading lognormal . Caracterizarea fenomenului de propagare pe căi multiple 2.cauzat de propagarea pe căi multiple • Fadingul rapid este observat la distanţe de aproximativ λ/2.1.

67 . efectul Doppler duc la variaţii temporare sau schimbări dinamice ale contribuţiei căilor de propagare. indirect. Deplasarea receptorului şi.  Rata schimbării fazei care apare datorită deplasării ⇒ o deplasare Doppler în frecvenţă pentru fiecare cale de propagare.

∆l = d cos α d = v∆t ∆ϕ = − 2π λ ∆l = − 2πv∆t λ cos α 1 ∆ϕ v δf = − = cos α 2π ∆t λ 68 .

Ulterior a fost propus un model.a ţinut cont de difuzie: câmpul incident la antena mobilului este compus dintr-un număr oarecare de unde plane de faze aleatoare.2. 4.2. mult mai laborios din punct de vedere matematic. care conduce la rezultate aproximativ similare cu modelul 3 (propus de Parsons). 2. mai complex.4. Au urmat o generalizare a modelului 2(Clarke) prin considerarea unor traiectorii tridimensionale pentru undele polarizate vertical (propus de Aulin). 69 . Un model ulterior. Metode de modelare matematică a fadingului 1. .(Clarke) 3. Un prim model a explicat fenomenul prin interferenţa undei directe cu undele reflectate de clădiri amplasate aleator (Ossana).

2. Modelul de difuzie  Compunerea a N unde plane  Unda de indice n este caracterizată prin câţiva parametri aleatori şi statistic independenţi: • amplitudinea cn. 70 .1.2. • defazajul ϕn faţă de o referinţă arbitrară . • unghiurile spaţiale αn şi βn.4.

71 .

precum şi de direcţia de mişcare ωn v = cos α n cos β n δf n = 2π λ • toate componentele spectrale ale semnalului transmis sunt afectate Doppler în mod similar deci. este suficientă studierea comportării purtătoarei nemodulate 72 . pentru studiul fadingului. Unghiul de dispersie al semnalului recepţionat • Dacă emiţătorul sau receptorul sunt în mişcare.4.2. componentele semnalului recepţionat vor fi deplasate Doppler • Generalizând cele prezentate mai înainte deplasarea frecvenţei este funcţie de unghiurile spaţiale de sosire ale undei.2.2.

• Pentru unghiul β o astfel de funcţie trebuie să aibă următoarele caracteristici: • să aibă valoare medie 0o • să nu aibă discontinuităţi • pentru unghiuri mici să fie concentrată în jurul originii • să nu prezinte valori nenule peste anumite limite 73 .• Pentru a caracteriza unghiurile spaţiale de dispersie au fost propuse mai multe variante de funcţii densitate de probabilitate (PDF).

pentru β ≤ β ≤   m =  4 βm 2  2 βm  0. β ≤ βm ≤  =  sin βm 2 0. in rest  π π β  π cos .• Expresia PDF pentru unghiul de sosire al undelor în plan vertical β pentru cele trei modele: p β ( β ) Clarke = δ ( β ) Clarke: Aulin: Parsons: p β ( β ) Aulin p β ( β ) Parsons π  cos β . in rest  • Funcţia densitate de probabilitate a unghiului α este cea propusă de Clarke pα (α ) = 1 2π 74 .

5.pentru timp.  Notaţii: t .1 Canalul determinist • Sisteme clasice . f .5 Canalul radio mobil . y (t ) = Re{w(t )e j2π f c t } x(t) z(t) CANAL y(t) w(t) • Canalul radio mobil – SLVT – mai multe funcţii de sistem.pentru frecvenţă.SLIT – funcţia de transfer şi funcţia pondere x(t ) = Re{z (t )e j2π f c t }.pentru întârziere.2.pentru deplasarea de frecvenţă 75 .sistem cu parametri variabili în timp: funcţii de sistem 2. ξ . ν .

τ) 0 • SLVT funcţia pondere h0(t.τ) – integrala de convoluţie 76 .A) Funcţii de sistem în domeniul timp • SLIT funcţia pondere h0(t) δτ (t) w1(t) • răspuns la δ(t) aplicat la momentul τ δ τ(t) ⇒ h0(t . τ) τ t t • Pentru un semnal oarecare z(t) – integrala de convoluţie este înlocuită cu integrala de superpoziţie: ∞ w1 (t ) = ∫ z (τ ) ⋅ h (t . τ) ⇒ h0(t .τ )dτ 0 −∞ •În particular pentru SLIT h0(t.

τ) nu permite modelarea SLVT deoarece nu pune în evidenţă modificările suferite de semnalul de intrare în urma propagării ci răspunsul este doar o superpoziţie de răspunsuri ale canalului la δ(t-m∆τ).  Se consideră timp de observare finit.τ) = 0 pentru t>T. canale cauzale h0(t.T].τ) = 0 pentru t < τ. m∆τ ) m =1 • Concluzie: funcţia h0(t. T=N ∆τ şi h(t. 77 . t∈[0.  se poate scrie: N w(t ) = ∆τ ∑ z (m∆τ )h0 (t .

• Era necesară o altă funcţie de sistem. 78 .ξ expresia: ∞ w1 (t ) = ∫ z (τ ) ⋅ h (t . τ = t .τ )dτ 0 −∞ • conduce la: ∞ w (t ) = ∞ ∫ z (t − ξ ) ⋅ h (t . t − ξ )dξ = ∫ z (t − ξ ) ⋅ h (t . • Cu schimbarea de variabilă. ξ) numită funcţia de împrăştiere a întârzierilor la intrare reprezintă răspunsul canalului la un impuls Dirac aplicat cu ξ secunde înainte. ξ )dξ 0 −∞ −∞ • funcţia pondere modificată (KAILATH) h(t.

m∆ξ ) m ≥1 z(t) ∆ξ z(t-∆ξ) ∆ξ h(t. ∆ξ) ∆ξ z(t-2∆ξ) ∆ξ h(t.2∆ξ ) ⊕ ∆ξ ∆ξ h(t.• Ca şi în cazul anterior se poate scrie: w(t ) = ∆ξ ∑ z (t − m∆ξ )h(t .m∆ξ ) ⊕ w(t) •Concluzie: acest model ţine cont de împrăştierea datorată unor obiecte reflectante dar nu şi de împrăştierea în domeniul frecvenţa 79 .

ν) numită functia de imprastiere Doppler la intrare ∞ W( f ) = ∫ Z ( f −ν ) H ( f .B) Funcţii de sistem în domeniul frecvenţa  fie perechile Fourier z (t ) ↔ Z ( f ). w(t ) ↔ W ( f )  prin definiţie exista o functie duală pentru h(t. m∆ν ) m =1 80 .τ) ⇒ Hd(f.ν )dν d −∞  Aproximând integrala cu o sumă rezultă: N W ( f ) = ∆ν ∑ Z ( f − m∆ν ) H d ( f .

2∆ν) ∆ν Z(f-m∆ν) ∆νHd(f. t.Z(f) ∆ν Z(f-∆ν) ∆νHd(f.∆ν) ∆ν Z(f-2∆ν) ∆νHd (f.) şi efectuând transformări Fourier după t.m∆ν) W(f) Sumator  Pornind de la funcţia h(ξ. după ξ sau după ν se mai pot defini alte funcţii cum ar fi: 81 .

ν) funcţie de împrăştiere Dopler la ieşire 82 .ξ) funcţie de împrăştiere a întârzierilor la intrare • T(f.ν) • H(f.• h(t. t) funcţie de transfer variabilă în timp • funcţie de împrăştiere întârziere – deplasare Doppler S(ξ .

t) F2 Ff Fν H(f.t) Ft Fξ S(ξ.ν) T(f.h(ξ.ν) 83 .

t )T ( f . ξ 2 ) = Rh (t1 . ξ1 .ν ) H ( f . în mod aleator. f .2 Canalul radio cu parametri variabili.5. ξ1 )h* (t 2 . f .ν . ξ . t ) E {S (ξ .ν )} = R (ξ . WSSUS 84 .ν . t 2 . ξ 2 ) { } E {H ( f .ν ) S (ξ .  canale staţionare în sens larg şi cu reflexii necorelate. în timp. E h(t1 .ν E {T ( f .ν ) * 1 1 2 2 H 1 2 2 1 1 2 ) * 1 1 2 2 1 T 2 * 1 1 2 2 S 1 2 1 2  Folosind relaţiile intrare ieşire se pot stabili relaţii între aceste funcţii de autocorelaţie şi cele asociate procesului de ieşire. • canale cu reflexii necorelate.2.ν )} = R ( f . t . WSS.  Analiza se face într-o serie de ipoteze simplificatoare  canale staţionare în sens larg. US. t )} = R ( f .

2.t) =T(fp .unei purtătoare nemodulate • Anvelopa semnalului recepţionat notată cu z(t) este z(t)=T(fp .5.3 Canale radio mobile de bandă îngustă • CRM-BI ⇒B≤30 kHz. fp≥ 150kHz • Comportare similară cu cazul .t) • BI ⇒ pentru orice frecvenţă din bandă T(f.t) 86 .

• Pentru a exemplifica se consideră rezultatele obţinute pentru un scenariu bidimensional • Se emite se (t ) = U e e jω p t • Există o mulţime de obiecte de difuzie. unda recepţionată – suma undelor provenite de la aceste obiecte:  jω p t jω p t j (ωi t +φi )  s r (t ) = U e Re e ρi e  = U e Re{z (t )e } ∑ i   z (t ) = ∑ ρ i e j (ωi t +φi ) = x + jy i ωi = ω D cos α i φi = arg( ρ i ) = ω pτ i 87 .

E{x} = E{ y} = 0 var{x} = var{ y} = Rx (0) = Pr = σ 2 1 f x ( x) = f y ( y ) = e σ 2π x2 − 2 2σ 88 .• În ipoteza că parametrii caracteristici obiectelor de difuzie sunt statistic independenţi se demonstrează că anvelopa complexă a semnalului recepţionat este staţionară în sens larg. cu valoare medie nulă.

| ω |> ω D  89 .ωD … ωp+ωD. • Dacă puterea recepţionată este uniform distribuită funcţie de unghiul α şi antena de recepţie este omnidirecţională atunci densitatea spectrală de putere asociată anvelopei z(t) este:  4σ 2 . | ω |≤ ω D  S z (ω ) =  ω D2 − ω 2 0 . • Ca atare este necesară determinarea densităţii spectrale de putere a semnalului recepţionat.• Totodată datorită efectului Doppler se recepţionează o bandă de frecvenţe nu o componentă: ωp.

5. Fadingul modelat Rayleigh 2.5. θ (t ) = arg{z (t )} = arctg x(t ) • Pentru cazul descris în paragraful anterior se deduce: 2 2  − r2  pr (r ) = 2 exp 2  σ  2σ  r  − R2   P(r ≤ R ) = Pr (R ) = ∫ pr (r )dr = 1 − exp 2   2σ  0 R 90 .1.2.4. Amplitudinea semnalului recepţionat • Notând: y (t ) r (t ) =| z (t ) |= x(t ) + y (t ) .4.

∞ Valoarea medie a anvelopei r = E{r} = ∫ rp r (r )dr = σ 0 Valoarea medie pătratică { } π 2 =1.2533σ ∞ E r 2 = ∫ r 2 p r ( r )dr = 2σ 2 0 Dispersia −π 2 σ =σ   = 0.4292σ  2  Valoarea mediană rM = 2σ 2 ln 2 = 11774 . σ 2 r 2 4 91 .

p. mediana 92 . medie v.m. v.v.

Funcţia densitate de probabilitate pr(r) Valoarea medie r Valoarea pătratică medie r 2 Valoarea mediană rM  πr 2  p r ( r ) = 2 exp − 2  2r  4r  πr  r2  p r ( r ) = exp −  2 r2  r  2r  r 2 ln 2  2 r ln 2 p r ( r ) = 2 exp − 2  rM  2 rM  Probabilitatea Pr(R)  πR 2  Pr ( r ) = 1 − exp − 2   4r   R2  Pr ( r ) = 1 − exp − 2  r   Pr ( r ) = 1 − 2  R −   rM  2 93 .

5.2.4.2. Faza semnalului recepţionat  y (t )   θ (t ) = arctg   x(t )  Valoarea medie a fazei Valoarea medie pătratică Dispersia 1 pθ (θ ) = 2π 2π E{θ } = ∫ θpθ (θ )dθ = π { } Eθ 2 2π 4π 2 = ∫ θ pθ (θ )dθ = 3 0 2 { } − ( E{θ }) σθ = E θ 2 0 2 2 = π2 3 94 .

5. Durata medie a fadingului 95 . Rata de depăşire a pragului.4.2.3.

• alegerea schemelor de codare în sistemele digitale radio. • alegerea lungimii cuvintelor. • durata medie a minimelor care scad sub un prag .  Aceste caracteristici intervin în: • determinarea ratei de transfer a biţilor. Caracteristici utile ale fadingului: • descrierea cantitativă a ratei de apariţie a minimelor. 96 .

 Se definesc: • rata de depăşire a pragului (LCR) • durata medie a fadingului (AFD). 97 .

• rata de depăşire a
pragului (LCR):
 R2 
π

NR =
Rf D exp −
2
2 
σ
 2σ 
D

 R
NR
= 2π ln 2 
fD
 rM


2

ρ=

 R
−
 rM

R
rM

98




2

• durata medie a fadingului (AFD),

 R2 
exp  2  − 1
2
2σ 
σ

LR =
π
R
D

( )

 R

 rM




2

−1
exp ρ 2 − 1
1
2
=
LR =
R
2π ln 2
ρf D 2π
rM

99

Rata medie a depăşirilor,

Adâncimea minimei
fadingului [dB]

Lungimea medie a

0

0.479

1.043

-10

0.108

0.615

-20

0.033

0.207

-30

0.010

0.066

fadingului

[λ]

[ ]

−1
LCR λ

 Exemplu, pentru a detecta aproximativ 50% din minimele
datorate fadingului pentru un prag situat la 30 dB sub nivelul
median, eşantionare la fiecare 0.01λ (900 MHz, 0.33 cm).
100

Fadingul modelat Rice • Cazul când fading-ul trebuie modelat Rice  r 2 + rs2   rrs  pr (r ) = 2 exp − J 2  0 2  σ  2σ   σ  r • distribuţia Rice se reduce la cazul distribuţiei Rayleigh pentru rs=0.2.4.5. •În literatură adesea se defineşte un parametru K rs2 K = 10 log 2 [dB] 2σ 101 .4.

 r 2 + rs2 K /10   2r10 K /10  2r10 K /10  exp − 10  J 0  pr (r ) = 2 2 rs rs rs     102 .