You are on page 1of 28

Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti

Facultatea Ştiinţa şi Ingineria Materialelor
Specializarea INGINERIE MEDICALĂ

BIOMATERIALE METALICE I:
oţeluri inoxidabile, aliaje Co-Cr,
aliaje pe bază de titan

Titular curs: Ş.L.dr.ing. ANTONIAC Iulian
Vasile

Introducere în domeniul
biomaterialelor

CURS 5
 Noţiuni

introductive privind biomaterialele

metalice
 Oţelurile inoxidabile
 Aliaje de tip C o-C r
 Aliaje pe bază de cobalt
 Titanul şi aliajele de titan

argint) . TiAl2. Clase de materiale metalice utilizate ca biomateriale Clasa de materiale Categorii Aur Metale pure Titan Tantal Metalice Aliaje Platină Oţeluri inoxidabile austenitice: 316. Tabelul 1. sunt rezistente la coroziune şi au o biocompatibilitate acceptabilă. niobiu.Noţiuni introductive  Materialele metalice reprezintă cea mai utilizată clasă de materiale pentru realizarea implanturilor. zirconiu.5Fe Aliaje de cobalt: Co-Cr-Mo. Co-Cr-W-Ni. protezelor şi instrumentarului medical. deoarece prezintă proprietăţi mecanice foarte bune. 316L Aliaje de titan: Ti4Al6V. tantal. CoNi-Cr-Mo-Ti Aliaje cu memoria formei (Ni-Ti) Aliaje preţioase şi semipreţioase (combinaţii de platină.

Noţiuni introductive       Printre cele mai utilizate materiale metalice sunt oţelurile inoxidabile austenitice. Acestea pot forma pe suprafaţa lor straturi protectoare stabile. le are titanul şi aliajele pe bază de titan. zirconiu. iar starea de rezistenţă ridicată la coroziune se defineşte ca pasivitate. în combinaţie cu cromul şi molibdenul. care au proprietatea specifică de a-şi reface cu precizie dimensiunile originale după deformare plastică. Aliajul cu memoria formei reprezentativ este aliajul Ni-Ti denumit nitinol. pe bază de argint. Capacitatea de a forma straturi protectoare se numeşte pasivizare. Acestea au ca element principal cobaltul. dar care au în prezent un preţ de cost prea ridicat. . din care astăzi se produc multe instrumente chirurgicale. relativ recent. denumite generic şi stellite. în special cele care sunt implantate o perioadă de timp relativ redusă în corpul uman. componente ale protezelor endo-osoase şi implanturi. C ele mai numeroase utilizări în domeniul implanturilor şi protezelor. Mai sunt utilizate ca biomateriale. platină. Dintre aliajele pasivabile. sau aliaje ale acestora. cele mai importante sunt oţelurile inoxidabile austenitice. aliajele cu memoria formei. Ca biomateriale mai sunt utilizate metalele preţioase şi semipreţioase. în special pentru cele care sunt introduse o perioadă de timp relativ îndelungată în corpul uman. niobiu sau tantal. dintre materialele metalice. O altă mare grupă de aliaje utilizate la realizarea implanturilor şi protezelor sunt aliajele pe bază de cobalt. care “închid” metalele faţă de mediul corosiv. dacă au fost încălzite peste o temperatură de trecere.

Noţiuni introductive Dezavantajele materialelor metalice Avantajele materialelor metalice        Rezistenţă la tracţiune Rezistenţă la uzură Duritate Rigiditate Rezistenţă la şoc Rezistenţă la torsiune Elasticitate Lipsa unei compatibilităţi complete cu mediul fiziologic  Nepotrivirea proprietăţilor mecanice cu proprietăţile sistemului locomotor  Susceptibilitate la coroziune sub tensiune  Potenţial mare de emisie a ionilor metalici în ţesuturi  .

. de succesul implantării în organismul uman. posedă o bună combinaţie de rezistenţă mecanică. oţelul inoxidabil ca biomaterial utilizat la execuţia implanturilor.Oţelurile inoxidabile   Oţelul inoxidabil a fost descoperit în anul 1904 de către Leon Guillet. Mai mult. oţelul inoxidabil este cel mai des utilizat pentru fixările interne. Astăzi. Biocompatibilitatea sa a fost demonstrată. şi prezintă o suficientă rezistenţă la coroziune pentru a fi implantat în organismul uman. ductilitate. de-a lungul anilor. cost mic şi prelucrabilitate bună. Utilizarea oţelului inoxidabil în aplicaţii chirurgicale a început în anul 1926 când Strause a brevetat oţelul inoxidabil 18Cr-8Ni ce conţine 2-4%Mo şi un foarte mic procent de carbon. Utilizarea oţelului inoxidabil în chirurgia ortopedică a deschis noi posibilităţi în tratarea fracturilor osoase.

Tabelul 2.10 Cu ≤ 0.030 Mn ≤ 2. Compoziţia chimică a oţelurilor inoxidabile austenitice (tip 316L) utilizate pentru execuţia implanturilor ELEMENTUL C ISO 5832-1 Compoziţia chimică D [%] ≤ 0.25 – 3.0 Cr 17 – 19 Ni 13 – 15 Mo 2.5 N ≤ 0.50 Fe Restul .025 S ≤ 0.Oţelurile inoxidabile  Compoziţia chimică.0 P ≤ 0.01 Si ≤ 1. Compoziţia chimică a oţelurilor inoxidabile utilizate pentru execuţia implanturilor este standardizată în normele ISO 5832-1 Compoziţia D şi normele ASTM F 139.

Totuşi. Aceste carburi tind să precipite la limita dintre grăunţi şi au ca efect scăderea rezistenţei la coroziune intergranulară datorită faptului că la limita dintre grăunţi se gaseşte o cantitate mare de crom.Oţelurile inoxidabile  Microstructura. Oţelurile inoxidabile utilizate la execuţia implanturilor conform standardelor ISO 5832-1 sunt în totalitate nonmagnetice. apărute în urma prelungirii încălzirii în zona de sensibilizare cuprinsă între 400-650ºC. Standardele pentru implanturi specifică faptul că microstructura oţelurilor inoxidabile nu trebuie sa conţina ferită delta care este o fază secundară neacceptată deoarece prezintă o rezistenţă slabă la coroziune comparativ cu matricea austenitică.  Microstructura şi compoziţia chimică vor influenţa şi permeabilitatea magnetică a oţelului inoxidabil. tabelul1) utilizate la execuţia implanturilor chirurgicale. Aşadar. Aceste implanturi nu vor provoca efecte de încălzire a ţesuturilor în timpul testelor cu rezonanţă magnetică (MRI). MRI poate fi utilizată la analiza şi vizualizarea ţesuturilor moi sau dure din vecinatatea implanturilor. Conţinutul scăzut de crom din vecinătatea carburilor poate promova un atac sporit al procesului de coroziune.  În structura oţelurilor inoxidabile tip 316L cu un conţinut mare de carbon a fost observată prezenţa carburilor. . implanturile executate din oţel inoxidabil produc distorsionări ale semnalelor (artefacte) care pot compromite obţinerea unei clarităţi bune a MRI. Implanturile realizate din oţel inoxidabil conform ISO 5832-1 trebuie sa aibă o microstructură alcătuită dintr-o singură fază austenitică. Mai mult.030%C. ferita delta este feromagnetică şi creşte permeabilitatea magnetică a oţelului inoxidabil utilizat la execuţia implanturilor. Aceste observaţii prevăd justificările tehnice pentru utilizarea largă a oţelurilor inoxidabile cu un conţinut scăzut de carbon (≤ 0.

2 [MPa] Alungirea [%] min. Modulul de elasticitate al oţelului inoxidabil este de aproximativ 186 MPa. Tabelul 3. 690 min.Oţelurile inoxidabile   Proprietăţile fizice şi de tracţiune. Rigiditatea biomaterialului este în raport direct cu modulul de elasticitate. sârmă. design-ul implanturilor va fi de asemenea influenţat de rigiditatea sau flexibilitatea sistemului implantat. Proprietăţile de tracţiune ale implanturilor realizate din oţel inoxidabil în concordanţă cu standardul ISO 5832-1. cu 80% mai mare decât cel al titanului nealiat. 12 1350 . Implanturile din oţel inoxidabil pot fi mai puţin rigide decât implanturile din titan. 190 min.9g/cm3 şi este de aproape 2 ori mai mare decât densitatea titanului. 40 860 – 1100 min. Proprietăţile de tracţiune ale implanturilor realizate din oţel inoxidabil sub formă de bară. Condiţii Călit Deformat rece la Tragere la rece (cold drawn) Rezistenţa la tracţiune Rm [MPa] 490 – 690 Limita de curgere Rp0.1600 - - . În plus. Densitatea oţelurilor inoxidabile este în jurul valorii de 7. la aceleaşi caracteristici dimensionale. tablă sau bandă sunt specificate în standardul ISO 5832-1 (tabelul 3).

08 0.5 Fe rest rest . şi absenţa nichelului ca agent alergen. În tabelul 4. utilizat la execuţia implanturilor.2 N ≥ 0. acest tip de oţel inoxidabil are o rezistenţă mare la coroziune datorită conţinutului mare de crom. Compoziţia chimică a două tipuri de oţel inoxidabil fără nichel. sunt prezentate două variante de compoziţii chimice pentru oţelul inoxidabil fără nichel.9 0. molibden şi azot. Dezvoltarea unui oţel inoxidabil fără nichel utilizat la execuţia implanturilor combină avantajele unor proprietăţi mecanice excelente mai bune decât cele ale oţelurilor inoxidabile. În consecinţă. Implanturile actuale executate din oţel inoxidabil conţin 13-16%Ni. Tabelul 4. utilizat la execuţia implanturilor Compoziția [%] Tip A Tip B Cr 21 17 Mn 23 11 Mo 1 3 C ≤ 0.Oţelurile inoxidabile  Tendinţe viitoare: Oţelul inoxidabil fără nichel. cu toate că ionii de nichel provoacă alergii de contact.

de asemenea. un element stabilizator de austenită şi prin urmare. Comparaţie între proprietăţile mecanice standard şi cele ale oţelului inoxidabil fără nichel.Oţelurile inoxidabile  Ambele compoziţii chimice conţin un procent mare de mangan care este necesar pentru creşterea solubilităţii azotului. previnte formarea feritei delta. În cazul oţelului inoxidabil fără nichel. conţinutul mare de azot este responsabil pentru creşterea rezistenţei la coroziune. în condiţii de călire Proprietățile mecanice Limita de curgere Rp0. În concluzie. Deşi oţelurile inoxidabile fără nichel pentru aplicaţii chirurgicale sunt încă sub evaluare proprietatea de biocompatibilitate pare să fie satisfăcătoare. Azotul este. nichelul este înlocuit cu azot. Oţelul inoxidabil fără nichel prezintă proprietăţi mecanice foarte bune (tabelul 5.2 [MPa] Rezistenţa la tracţiune Rm [MPa] Alungirea A5 [%] Aria de reducere Z [%] Rezistenţa la oboseală [Mpa] Oțel inoxidabil fără Ni Oțel inoxidabil 316L (ISO 5832-1) 600 250 1000 590 50 57 70 88 480 180 .) Tabelul 5.

. utilizarea şi prelucrabilitatea acestui tip de biomaterial vor influenţa selecţia aplicaţiilor chirurgicale viitoare. Optimizarea parametrilor de prelucrabilitate şi utilizarea unor forme adecvate reprezintă noi provocări viitoare pentru producătorii de implanturi chirurgicale. Preţul.  biocompatibilitate.  sudabilitate bună. termică şi mecanică în condiţiile deosebite ale mediului uman.  proprietăţi mecanice şi fizice bune. care să nu afecteze proprietăţile mecanice şi de coroziune.Oţelurile inoxidabile      Dezavantajul rezistenţei înalte şi durităţii mari a oţelurilor inoxidabile fara nichel este scaderea caracteristicilor de prelucrabilitate. Oţelurile inoxidabile sunt o clasă de materiale metalice care prezintă în mare parte proprietăţile impuse materialelor ce sunt utilizate în mediul corpului uman:  stabilitate chimică. Oţelurile inoxidabile utilizate la realizarea implanturilor sau a instrumentelor chirurgicale trebuie să prezinte în primul rând:  rezistenţă la coroziune şi oxidare.1% nichel rezidual care are efecte biologice încă necunoscute. Oţelurile inoxidabile fără nichel conţin un procent de până la 0.  proprietăţi tehnologice de interes pentru prelucrarea la cald şi respectiv la rece.

8 ≤0.  oţeluri inoxidabile ferito-martensice.2 >1.2-0.5 5 7-25 .Oţelurile inoxidabile Clasificarea oţelurilor inoxidabile în funcţie de matricea structurală este următoarea:  oţeluri inoxidabile martensitice.2 0.  oţeluri inoxidabile ferito-austenitice. Relaţia dintre conţinuturile de crom şi nichel a tipurilor bazice de oţeluri inoxidabile Tabelul 6.  oţeluri inoxidabile austenitice.25 ≤0. Clasa de oțeluri inoxidabile MARTENSITICE Figura 2.10 ≤0.6-1. Clasificarea oţeluri inoxidabile în funcţie de structura metalografică FERITO-MARTENSICE FERITICE FERITO-AUSTENITICE AUSTENITICE Conținutul mediu al principalelor elemente de aliere C Cr Ni >0. determinate de proprietăţile pe care le posedă.  oţeluri inoxidabile feritice.   Clasificarea oţelurilor inoxidabile după criteriul structurii metalografice este legată de alte două elemente importante.15 0.09-0.14 ≤0. şi anume compoziţia sa chimică şi domeniile de utilizare.4 0.15 12-14 13-15 15-18 16-18 12-14 13-15 16-18 >20 26 12-26 ≥ 1.15 ≤0.

oţelurile inoxidabile prezintă importante deosebiri structurale şi comportări diferenţiate în ceea ce priveşte rezistenţa la coroziune.  proprietăţi tehnologice (deformabilitatea la cald şi la rece. un conţinut de 12÷25% Cr şi 8÷30% Ni. aşchiabilitatea.  proprietăţi economice (costul materiilor prime.  recoacerea de detensionare. costuri legate de procesare). având o anumită proporţie de echivalent între elemente alfagene şi gamagene şi o stabilitate a austenitei până la temperaturi foarte scăzute. sudabilitatea).  Funcţie de natura şi proporţia elementelor de aliere. se prelucrează uşor prin deformare plastică şi au o comportare bună la sudare. Oţelurile inoxidabile austenitice se caracterizează printr-un conţinut scăzut de carbon (C<0. Oţelurile inoxidabile austenitice au fost alese pentru a fi utilizate ca biomateriale încă de la primele încercări în domeniu.  recoacerea de sensibilizare la coroziune. Aceste oţeluri au caracteristici mecanice deosebite. rezistenţa mecanică la temperatura camerei sau la cald.     Tratamentele termice specifice oţelurile inoxidabile austenitice sunt:  călirea de punere în soluţie.1%). . Toate acestea au ca scop principal creşterea rezisten ței la coroziune a oţelurilor inoxidabile austenitice şi cunoaşterea temperaturilor critice la care apare sensibilitatea la coroziune. datorită faptului că au o bună rezistenţă la coroziune. rezistenţă bună la coroziune.Oţelurile inoxidabile  Proprietăţile de bază ale oţelurilor inoxidabile se pot grupa pe anumite categorii:  rezistenţa la coroziune.

Oţelurile inoxidabile  Microstructura şi proprietăţile oțelurilor inoxidabile austenitice Microstructure of a high-N2. high-Mn (P506-type) austenitic stainless steel .

remarcânduse o foarte bună permeabilitate magnetică.5%Mn. când devine paramagnetic. De asemenea. 5. care este stabil între 417ºC-1493ºC. Aliajele pe bază de Co au proprietăţi speciale. dar pot conţine şi Mo. cunoscut ca material dentar sub numele de vitalium (62% Co. La temperatura camerei. care are compoziţia aproximativă 50% Co. Mn. fiind folosite pentru osteosinteză şi proteze dentare (HS 21).. 15% W. cu densitate 8. 1% Fe.ALIAJE DE TIP Co-Cr       Cobaltul este un metal greu. Este feromagnetic până la temperatura de 1121ºC. care se topeşte la 1493ºC şi prezintă două modificări polimorfe: Co cu structură H. Dintre acestea se menţionează HS25. Superaliajele pe bază de cobalt conţin Co. 3% Ni. Si. Datorită proprietăţilor mecanice bune şi a rezistenţei la coroziune în condiţii dificile de mediu. rezistenţa la rupere aproximativ 26 daN/mm2 şi alungirea la rupere până la 8%.90 kg/dm3. restul C.F. 27% Cr. este utilizat şi aliajul HS 21. W. Ti. Are duritatea de ordinul 126 HB.. 10% Ni.5% Mo. restul C şi Si. Ta. cobaltul se oxidează puternic. 1. Cobaltul are proprietăţi fizico-chimice asemănătoare fierului şi nichelului. şi Co β cu structură C. 2% Nb + Ta. Nb. 1% Fe. aliajele Co-Cr sunt utilizate pentru fabricarea implanturilor dentare şi ortopedice.C. B. cobaltul este stabil în aproape orice mediu: aer uscat şi umed. Însă la încălzirea peste 300 0C.C. stabil până la 417ºC. 20% Cr. numit şi L 605. apă. . Ni şi Fe şi mici proporţii de C. în hidroxizi şi în soluţiile diluate ale acizilor organici. Mn şi Si).

Aliajele Co-Cr au o rezistenţă mare la rupere. este dată compoziţia chimică a aliajelor turnate și a celor forjate tip Co-Cr (notate HS-Hayness Steelite.00 1. dar au o mică alungire la rupere.13 5.0 14. % max.5 2. % % Cr 19.15 0.0 5.38 - 1.0 11. la oboseală şi la coroziune.00 0.5 Ni 9.0 0.48 - 1. marca înregistrată).00 0.22 Si - 1.20 - 0. comparate cu specificaţiile standard ASTM F 75-67 şi F 90-68 Element ASTM (forjat) H25(forjat) ASTM (turnat) HS21(turnat) min.54 - - - Mo - - 0.0 7.0 19. Compoziţia chimică a aliajelor turnate deformabile Co-Cr.0 30. % max.94 27.ALIAJE DE TIP Co-Cr  În tabelul 7.05 0.35 0.35 Mn - 2.0 16.0 9.0 21.75 0.00 0.4 W 14.0 21. ceea ce implică riscul unei fracturi de fragilitate.1 0.7 C 0.66 Co Rest Rest Rest Rest Rest Rest . comparate cu specificaţiile standard ASTM.8 Fe - 3. Tabelul 7.72 - 2.01 0. % % min.

De asemenea. călit 655 450 8 Co-Ni-Cr-Mo. Tabelul 8. Chiar şi după 15 luni de la extragerea protezei se constată concentraţii ridicate de Co în sânge şi în plasmă. Aliajele Co-Cr sunt greu de obţinut prin turnare datorită vâscozităţii ridicate a aliajului în stare topită. Proprietăţi mecanice ale aliajelor Co-Cr Rezistența la rupere N/mm2 Limita de curgere N/mm2 Alungirea % Co-Cr-Mo. aceste aliaje nu sunt prea indicate şi deoarece există riscul pierderii protezei datorită slabei adeziuni şi reacţiilor alergice pe care le determină Co în organism.ALIAJE DE TIP Co-Cr  În tabelul 8. prezentate proprietăţile mecanice ale aliajelor turnate şi deformabile Co-Cr. În tabelul următor sunt prezentate câteva proprietăţi mecanice a aliajului Co-Cr în comparaţie cu alte biomateriale. forjat 600 275 50 Aliajul .

aliajele pe bază de Co sunt utilizate pentru execuţia componentelor unor proteze de genunchi. motiv pentru care utilizarea lor a fost limitată. umăr sau şold. dar prelucrarea continuă a permis dezvoltarea unor metode speciale de turnare. Endoprotezele pentru articulaţii sunt implanturi pe termen lung şi biomaterialul din care sunt executate trebuie să îndeplinească cerinţe extrem de înalte privind biocompatibilitatea cu ţesuturile din organism şi rezistenţa la coroziune la fluidele organice. Multe proprietăţi ale aliajului se datorează naturii cristalografice a cobaltului. a efectului de soluţie solidă a cromului şi molibdenului.ALIAJE PE BAZĂ DE COBALT  Aliaje pe bază de cobalt pot fi în general descrise ca fiind nemagnetice.  Astăzi. precum şi pentru dispozitive de fixare. . prima utilizare medicală a aliajelor pe bază de Co în formă turnată a fost executarea unor implanturi dentare. formării unor carburi foarte dure şi a rezistenţei la coroziune datorată cromului. Aliajele pe bază de Co sunt greu de fabricat.  Datorită excelentei rezistenţe la degradare în mediu oral. Testele in vivo şi in vitro au indicat faptul că aliajul pe bază de Co este biocampatibil şi poate fi utilizat ca material pentru execuţia unor implanturi chirurgicale. rezistente la coroziune şi uzare şi prezintă o rezistenţă la încalzire (rezistenţă mare chiar şi la temperaturi înalte).

Tabelul 9. De când s-au dezvoltat aliajele Co-Cr-W (cobalt–crom–wolfram) şi Co-Cr-Mo (cobalt–crom–molibden) în anul 1907. 10 max. numite şi stellite. 10 restul - - 39-42 3-4 0.5 6.521. Cea mai importantă schimbare a avut loc în sensul controlării conţinutului de carbon şi a obţinerii unei distribuţii omogene a carburilor dure în microstructură.). Multe dintre standardele naţionale. 2 CoNiCrMo deformat 5832-6 19-21 910. 0. corespund cu cele internaţionale.ALIAJE PE BAZĂ DE COBALT   Compoziţia chimică şi tipurile de aliaje pe baz ă de Co.5-7 max. compoziţia chimică nu a suferit prea multe schimbări. Cerinţele chimice pentru materialele cu aplicaţii medicale sunt listate în standarde naţionale şi internaţionale. 3 max. 0. 1 max. 1 CoCrMo deformat 583212 26-30 5-7 max. Standardul ISO5832 pentru materiale deTiCo Cr Mo Ni Fe Mn pe bază W ISO [%] [%] [%] chirurgicale [%] [%] [%] [%] pentru implanturi Aliajul CoCrMo turnat 5832-4 26. cu obţinerea unei rezistenţe la abraziune. ISO5832.5-30 4. precum ASTM.15 CoCrNiMoF e deformat 5832-7 18. dar cerinţele lor pot fi diferite.53.75 max. 1 - Co [%] - restul - restul - max. 10 max.5 33-37 max.5 CoNiCrMoW Fe deformat 5832-8 18-22 3-4 15-25 4-6 max. este împărţit în 12 parţi (tabelul 9.5-8 14-18 restul 1-2. 10 max. Standardul internaţional pentru materialele metalice pentru implanturi chirurgicale. 1 CoCrWNi deformat 5832-5 19-21 - 9-11 max.5 restul - - restul 14-16 .

a) Co-Cr-Mo turnat cu structură dendritică. principala diferenţă între aliajul Co-Cr-Mo deformat (ISO 583212) şi aliajul Co-Cr-Mo turnat (ISO 5832-4) este structura granulară omogenă (figura 3).ALIAJE PE BAZĂ DE COBALT  Microstructura şi proprietăţile aliajelor pe bază de Co. . Cu cât microstructura este mai omogenă şi conţine grăunţe fine. Proprietăţile mecanice sunt în general în legătură directă cu microstructura aliajelor. cu atât proprietăţile mecanice sunt mai bune. b) Co-Cr-Mo deformat cu microstructură granulară fină omogenă. a) b) Figura 3. Microstructura aliajului Co-Cr-Mo (ISO 5832-4 / 12). De exemplu.

Biomaterialele metalice utilizate pentru execuţia componentelor protetice sunt rezistente la coroziune şi protejate de un strat de oxid de metal sau un strat de hidroxil stabil. de aceea nu există parametrii de cuantificare a rezistenţei la uzură. Pentru aliajele Co-Cr-Mo cu un conţinut de carbon între 0. Fenomenul de frecarea între şuruburi şi plăci distruge suprafaţa pasivă a stratului protector. Comportamentul excelent la uzură a aliajelor pe bază de Co este atribuit structurii alcătuite din 2 faze: carburi dure într-o matrice cu duritate înaltă.  Utilizarea biomaterialelor metalice similare în contact direct sunt expuse fenomenului de coroziune galvanică apărut ca o consecinţa a diferenţei de potenţial la suprafaţă. Aliajele pe bază de Co în contact cu oţelul inoxidabil produc atacul coroziv asupra oţelului. Este cunoscut că uzura biomaterialului este un proces complex. Aşadar. Eroziunea poate deplasa stratul pasiv stabil de pe suprafaţa aliajului şi expune biomaterialul la reacţii electochimice în prezenţa fluidelor tisulare. Pentru evitarea problemelor de coroziune galvanică. în con cluzie procesul de coroziune şi de uzură sunt în strânsă legătură.ALIAJE PE BAZĂ DE COBALT  Coroziunea şi rezistenţa la uzură.20-0. Aceasta înseamnă că numai materialele cu potenţial înalt de a reface acest strat de oxid protector pot fi utilizate ca biomaterial utilizate pentru execuţia implanturilor permanente.  Uzura reprezintă pierderea de material de la suprafaţa componentei protetice.10%). coeficientul de uzare este semnificativ mai mic decât cel al aliajelor pe bază de cobalt cu mai puţin carbon (0. . aliajele pe bază de Co trebuie aşadar să nu fie în contact cu implanturi din oţel inoxidabil. Coroziunea galvanică nu se observă în contact cu implanturile de titan.25%.

CaTiO3 sau CaO. ilmenitul.TiO2.63%. după Al (8. Totuşi în ultimul timp s-a elaborat o metodă prin care rutilul este transformat într-un produs intermediar lichid foarte pur.1%). Rutilul.8%).1%).  Titanul intră în compoziţia a aproximativ 100 de minerale. în care conţinutul de titan este mare şi se poate descompune uşor. ocupând locul 7. K (2. exprimată în procente masice.6%) şi Mg (2. Na (2. este 0. Ca (3. până în prezent n-a avut o importanţă atât de mare ca ilmenitul.TiO2. . concentraţia titanului în scoarţa terestră. FeTiO3 sau FeO.64%). care este mineralul de titan cel mai bogat.6%). titanitul (sfenul). Fe3TiO6 sau Fe3O4.TITANUL ŞI ALIAJELE DE TITAN  Titanul este unul din cele mai răspândite metale în natură. Cele mai importante minerale ale titanului sunt:rutilul. titanomagnetitul.      perovskitul.SiO2.TiO2. CaTiSiO5 sau CaO. TiO2. fapt explicabil prin greutatea cu care se descompune. Mineralul principal de titan a fost şi este ilmenitul.TiO2. Fe (5.

Preţul titanului în comparaţie cu al altor metale Metal Preţ (Unitate) Fe Zn Al Cu Mn Ni Sn Ti W Au Platină 1 3 6 7. purificarea TiCl4 este scumpă.TITANUL ŞI ALIAJELE DE TITAN  Tehnologia elaborării titanului este scumpă pentru că:  titanul este puternic legat chimic în compuşii existenţi ca minerale (minereuri de titan). titanul reacţionează puternic cu multe elemente chimice.  obţinerea titanului de înaltă puritate prin electroliză sau prin metoda iodurii este scumpă. titanul absoarbe gaze.  Deşi preţul titanului în comparaţie cu al altor metale este mare (tabelul 1 0. elementele magneziu şi sodiu utilizate la reducerea metalotermică a TiCl 4 sunt scumpe. avantajele utilizării lui sunt considerabile.     Tabelul 10.).5 8 17 22 40 300 11000 15000 .

maşini sau instalaţii.04 0.TITANUL ŞI ALIAJELE DE TITAN   În titan. deşi concentraţiile unor impurităţi inevitabile sunt foarte mici. Fe.05 0. de micşorare a concentraţiilor elementelor impurificatoare. Mn. H.08 0.06 0. C.08 0. Uneori.1 0.05 0.08 121-130 - - 0.08 0.03 0. V.05 0. Fe Si C Cl N O [daN/mm2] [daN/mm2] [%] 0.065 111-120 38 36 0. Cu. dispozitive. controlându-se riguros conţinutul lor în aliaje. Si.02 5 0. 100 - - 0. Principalele elemente impurificatoare în titan sunt: O.08 0. Mo.08 0. Fe. Si. principalele elemente de aliere sunt: Al.1 141-155 - - .04 0. Rm. Zr.05 0.05 0.13 0.03 0. metalul de bază trebuie supus în prealabil unor operaţii de purificare.08 0.1 0.04 max.07 0. N. în funcţie de [%] de impurităţi MARC A TG100 TG105 TG110 TG120 TG130 TG140 TG155 Conţinutul de impurităţi [%] HB.03 0.11 0.03 0.1 0. W.05 101-105 - - 0.03 0. şi să se obţină astfel anumite proprietăţi cerute de utilizarea raţională şi eficientă a aliajelor în construcţia unor piese. Tabelul 11. Proprietăţile mecanice ale titanului.02 0.09 131-140 46 28 0. Pentru că prin aliere să se obţină rezultatele scontate.03 0.15 0. Cr. Ta.09 0.04 0.05 106-110 - - 0.05 0.04 0.03 0. Sn. acestea sunt considerate şi utilizate ca elemente de aliere pentru îmbunătăţirea unor proprietăţi. A.2 0.

Proprietăţile mecanice ale aliajelor de titan Rezistenţa la Limita de rupere curgere N/mm2 N/mm2 Alungir ea % Ti-6Al-4V Min. cm3/atom*g Temperatura de topire. Stratul de protecţie conţine şi alţi oxizi sau hidruri de titan. Proprietăţile fizice ale titanului Caracteristica Valoare Numar atomic Masa atomică Structura cristalină   Densitate. titanul se caracterizează printr-o bună rezistenţă la coroziune în multe medii. creşterea temperaturii uşurează deformarea plastică a titanului. datorită formării unei pelicule superficiale. Aliajul Tabelul 12. de TiO2 cu rol protector.6 1668  5 1668  5 3500 (estimat) . În tabelul 12.78 Min.. sunt prezentate principalele proprietăţi mecanice ale aliajelor de titan. deformabil atât la temperaturi scăzute cât şi la temperaturi ridicate. fine. oC 22 47. N şi H) reduc plasticitatea titanului. la Tord.90 10 Tabelul 13..5Fe Ti-6Al-7Nb Min. kg/dm3 Volum atomic. impurificarea cu oxigen reduce puternic deformabilitatea Ti la Tord.86 8 Ti-5Al2.90 8 Min. alte impurităţi (C. se impune precizarea următoarelor aspecte: titanul este un metal plastic. titanul de înaltă puritate poate suporta un grad de deformare ε = 90%. în funcţie de natura mediilor corosive. oC Temperatura de fierbere.80 Min.80 Min. corp centrat 10.TITANUL ŞI ALIAJELE DE TITAN        Pe lângă proprietăţile fizico-mecanice superioare.9 Hexagon compact Cubic. iar în tabelul 13 sunt prezentate proprietăţile fizice ale titanului În ceea ce priveşte deformabilitatea titanului.

Rm = 550 Mpa (55 daN/mm2) pentru (Ti= 98.63%) în scoarţa terestră. mai mare decât temperatura de topire a fierului (15380C).1 daN/mm 2) pentru (Ti= 99.5 g/cm 3) este de aproximativ 2 ori mai mică decât densitatea fierului (7. pentru aceeaşi valoare a lui Rm . Al. Cr. Mo.33. V. prin aşchiere) bună .  prelucrabilitate mecanică (prin deformare plastică.63%). . rezistenţe specifice de 15-19.  rezistenţă mecanică specifică (Rm/densitate) mai mare decât a Fe.TITANUL ŞI ALIAJELE DE TITAN  Dintre avantajele deosebite ale utilizarii titanului menţionăm:  rezerve mari de titan (0. 24. în timp ce oţelurile aliate au.  densitatea titanului (4.9 g/cm3).  rezistenţă mecanică mare.  refractaritate (rezistenţa mecanică la temperaturi ridicate) mare. titanul este un metal greu fuzibil. Rm = 241 MPa (cca.175 %).  temperatură de topire ridicată (16680C). Mg.  rezistenţă mare la coroziune în medii agresive. aliajele de Ti (Al.87 g/cm3) şi a cuprului (8. Sn) pot atinge Rm = 120-150 daN/mm2 şi Rm/densitate = 27.

Vă mulţumesc pentru atenţie ! Va urma: CURSUL 6 .