You are on page 1of 23

Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti

Facultatea INGINERIE MEDICALĂ

ŞTIINŢA
MATERIALELOR
METALICE
Titular curs: S.L.dr.ing. ANTONIAC Iulian
Vasile

Ştiinţa Materialelor Metalice

CURS 6
 ALIAJE

DENTARE

cât mai ieftine şi uşor accesibile.Aliaje dentare  Aliajele utilizate în stomatologie trebuie să îndeplinească cel puţin câteva condiţii. să fie relativ uşor de fabricat şi de prelucrat în laboratoarele de tehnică dentară. proprietăţile fizico-mecanice să fie satisfăcătoare şi variabile. trebuie să reziste la coroziune şi la modificările fizice în fluidele orale. . să fie uşor de procurat. în funcţie de utilizare. în vederea eliminării oricărui risc pentru sănătatea pacienţilor:      compoziţia chimică nu trebuie să aibă efecte fiziologice nici asupra pacientului şi nici asupra operatorului.

Aurul  Toate condiţiile necesare sunt îndeplinite în cea mai mare masură de aliajele de aur.30-19. Greutatea specifică a aurului pur este cuprinsă între 19.  . sub formă de aliaje. Aurul are cea mai mare rezistenţă la condiţiile mediului bucal. abia mai târziu fiind utilizat în combinaţie cu alte metale. are o afinitate redusă faţă de oxigen şi este foarte rezistent la acizi. maleabil şi ductil. ceea ce-l face să fie unul din cele mai grele metale.  Aurul pur este un metal moale. care prezintă o mare rezistenţă la oxidare în mediul obişnuit.33 g/cm3. formează aliaje cu multe metale. AURUL a fost folosit de foarte multă vreme în stomatologie ca material restaurativ sub formă de sârmă şi benzi din metal pur. strălucitoare după lustruire. şi o temperatură de topire de 1063˚C. Are o culoare galben intens. comparativ cu alte metale sau aliaje. Cristalizează în sistemul cubic.

Aurul pur prezintă caratajul maxim şi se notează cu 24K. Sistemul are o largă utilizare în industria bijuteriilor.Aurul Conţinutul în aur al unui aliaj nobil se exprimă prin trei sisteme.3 833 18 75 756 16 66.3 583  Sistemul procentual este sistemul cel mai indicat pentru evaluarea aurului şi a celorlalte metale nobile din compoziţie. .6 916 20 83. Tabel 1. Titlul este un sistem de evaluare mai exact şi mai practic. Procentele de metal nobil (Au. iar acestea sunt tipărite pe ambalajele în care se livrează aliajul respectiv. Cele mai cunoscute sunt: caratajul şi titlul aliajului respectiv. ambele sisteme de evaluare fiind relative. semnificând numărul de părţi aur la o mie părţi aliaj. Pd) definesc tipul de aliaj. Caratul semnifică numai conţinutul în aur al aliajului şi este egal cu a 24-a parte din greutatea totală. Pt. Corespondenţa sistemelor de evaluare carat/titlu Carate % Au pur Titlul (%o) 24 100 1000 22 91.7 666 14 58. de uz curent în stomatologie.

Aurul .

un mulaj din ceară a cavităţii dentare. cu ajutorul căruia se confecţionează o formă de turnare dintr-un material refractar. prin presare. spongios. Aurul mat are o puritate ridicată.  Restaurările prin turnare presupun în primul rînd. dar mai ales sub formă de folie.001 şi 0. fiind preferat aurul mat. Straturile depuse succesiv.007mm. în această formă turnându-se ulterior aurul topit. Aurul cristalin se obţine prin metode electrolitice.  presare. Foiţele sunt degazate înainte de utilizare în scopul evaporării impurităţilor. se vor suda între ele la temperatura camerei datorită proceselor de difuzie atomică dintre straturi.Aurul  Aurul pur este utilizat sub diferite forme: mat. cu grosimi ce variază între 0.  Plombele dentare din aur sunt introduse prin două modalităţi:  turnare. cristalin. dar ca şi aurul spongios. este mai greu de manipulat şi nu se foloseşte în mod curent.  Restaurările prin presare se realizează prin presarea în cavitatea dentară a unor straturi succesive de foiţe de aur pur. se obţine electrolitic şi este utilizat la obturarea dinţilor. .

 Platina şi paladiul sunt cele mai utilizate în stomatologie. ele avand o rezistenţă deosebită la coroziune în mediul bucal. punţi sau restaurări dentare) este necesară combinarea mai multor metale. proprietăţi mecanice excelente şi cel mai scazut punct de topire dintre metalele nobile (1550ºC. respectiv 1755ºC).Aliaje dentare  Pentru a se obţine implanturi dentare sau alte structuri necesare în stomatologie (coroane. .  Aceste aliaje se obţin în mare parte din combinarea aurului cu alte metale nobile şi anumite metale comune. pentru a se obţine aliaje cu proprietăţi superioare. precum Zn şi Cu.

. pentru că acţionează ca dezoxidant în timpul turnării aliajelor.  PALADIUL se combină uşor cu Au şi cu metalele din grupa Pt. Este inertă chimic. incovoiere. se aliază curent cu aurul.  ARGINTUL este un metal maleabil şi ductil.care se aliază rapid cu Au. nu trebuie să depăşească 5%.  ZINCUL este prezent în multe aliaje de aur. alungire. alb şi care se combină cu Pt şi Pd pentru a produce un efect de întărire şi de creştere a casabilităţii. Prezenţa paladiului în aliaj inhibă coroziunea argintului în mediu bucal.  INDIUL este un metal moale. modifică culoarea aliajului şi îi conferă o structură cristalină fină. punctul de topire. micşorează punctul de topire. în cantităţi mici. mărind rezistenţa la rupere.  CUPRUL este un metal flexibil. cu punct de topire scăzut (156ºC).  STANIUL este un metal strălucitor. Este protejat în amestec de platină şi paladiu. Modifică culoarea aurului şi conferă proprietăţi mecanice aliajului (duritate). influenţează culoarea. ductil şi maleabil. scade valoarea temperaturii de topire a aliajului şi elimină totodată oxizii formaţi în timpul turnării.Aliaje dentare  PLATINA influenţează duritatea. care se foloseşte în cantităţi mici în aliajele de aur ca înlocuitor al zincului. fiind un component de bază al aliajelor de Au. rezistenţa la coroziune. În aliajele de aur. punctul de topire şi densitatea aliajului. densitatea şi proprietăţile mecanice. În multe aliaje înlocuieşte platina. Influenţează culoarea.

Pt.Aliaje dentare  O clasificare a aliajelor cu conţinut de aur se poate face pe baza conţinutului de metal nobil:  înalt nobil (Au. •Operaţiile de topire şi turnare sunt uşoare . aliaje extradure pentru proteze parţiale . Pd)  n obil – cu ≥25% metale nobile (Au. Pt. Pd) Principalele avantaje : •Rezistenţa la coroziune . . Pd)  predominant de bază  Din punct de vedere al scopului în care sunt folosite. aliaje de aur alb      – cu ≥40% Au – cu ≥60% metale nobile – cu <25% metale nobile (Au. •Capacitate de compensare totală în cazul contracţiei la răcire. aliaje de aur mediu-tari. •Biocompatibilitatea . Pt. aliaje tari. aliajele de aur se pot clasifica în: aliaje de aur moi.

Aliaje dentare      Aliajele dentare de aur. Coroană dentară realizată din aliaj de turnare din aur tip II Fig.5. reconstituiri turnate a dinţilor. pentru restaurări dentare. au fost împărţite în patru tipuri care acoperă toată gama restaurărilor dentare: aliaje de tip I (moi) – pentru încrustaţii care sunt supuse la presiuni mici. Pt. coroane. având minimum 75% metale nobile (Au.4. aliaje de tip II (mediu-dure) – pentru toate tipurile de încrustatii turnate. Fig. aliaje de tip IV (extradure) – pentru proteze parţial mobile. coroane. aliaje de tip III (dure) – pentru punţi. Coroană dentară completă realizată din aliaje de turnare de aur tip III . Pd). culise.

fiind destinate restaurărilor de mică amploare (inlay-uri).8 13 2. proporţii crescute de aur. Compoziţia aliajelor cu bază de aur Clasa de aliaj Au % Cu % Ag % Pd % Pt % Zn % Clasa I a (SOFT) 87 4 9 - - - Clasa II a (MEDIUM) 76 8. de asemenea. dar elementele de aliere utilizate le modifică sensibil proprietăţile mecanice. aliajele de clasa a III-a şi a IV-a sunt indicate în tehnologia de obţinere a coroanelor şi punţilor dentare.5 Clasa III a (HARD) 70 10 15 3 1 1 Clasa IV a (EXTRA HARD) 66 15 12 3 2 2 Aliajele nobile cu conţinut ridicat de aur fac parte din Clasa I (soft) şi au o rezistenţă mecanică redusă.Aliaje dentare Tabelul 2. Astfel. Ele au o indicaţie de utilizare restrânsă. Celelalte aliaje de aur au. .5 - 0.

A (%) Duritatea (HB) Clasa I a (SOFT) Clasa a-II a (MEDIUM) 1005-1070 30-45 20-35 47-70 900-970 45-55 20-35 8-90 Clasa a-III a (HARD) 875-1000 48-57 60-82 20-35 6-20 95-115 115-165 Clasa a-IV a (EXTRA HARD) 875-1000 60-75 100-1000 4-25 1-6 130-160 210-235 Tabelul 4. Clasificarea aliajelor dentare pe baza compoziţiei chimice Tip de aliaj Sistem Au-Pt-Pd Au-Pd-Ag Aliaje nobile Au-Pd Pd-Ag >67%Pd Aliaje de baza Ni-Cr Co-Cr Alte sisteme Grupa >67%Ag 0-33%Ag Co Cu Ag-Au cu Beriliu (Be) fara Beriliu (Be) . Proprietăţile mecanice ale aliajelor cu bază de aur Temperatura de topire (°C) Clasa aliajului Rezistenta la tractiune. Rm (daN/mm2) Alungire.Aliaje dentare Tabelul 3.

.  Prin introducerea în compoziţie a Ag(10-15%) şi a Pd(20-30%) sau ameliorat proprietăţile mecanice (duritatea. Se toarnă şi se prelucrează asemănător aliajelor Au-Pt-Pd.        CARACTERISTICI: Din aceste aliaje se obţin cape rigide. Pd(26.5-45%). şi micro-procente de metale oxidoformatoare: Sn(2. Preţul de cost este inferior aliajelor Au-Pt-Pd. poate modifica culoarea masei ceramice.3-3%).Aliaje nobile utilizate în stomatologie ALIAJELE Au-Pd-Ag au fost primele aliaje elaborate ca o alternativă la aliajele cu conţinut crescut de metal nobil (Au+Pt+Pd). prin oxizii formaţi. Rezistenţa la coroziune în mediul bucal este bună. nedeformabile. Prezenţa Ag în compoziţie. modulul de elasticitate).  Aceste aliaje au în compoziţie: Au(39-54%). fără modificări volumetrice în timpul arderii masei ceramice.5-18%). rezistenţa la îndoire. se indică aplicarea de bondinguri pe bază de aur pe componenta metalică. Ag(8.

      . Se obţin lucrări dentare exacte. Valorile densitaţii sunt mai mici ca la celelalte aliaje. pentru că elimină două dezavantaje importante: modificările de culoare (datorită Ag) şi coeficientul mare de dilatare termică.Aliaje nobile utilizate în stomatologie  ALIAJELE Au-Pd se consideră ca fiind o alternativă ideală pentru aliajele Au-Pt-Pd şi Au-PdAg.5-53.5%). Compoziţia aliajelor Au-Pd: Au (51.  CARACTERISTICI: Au proprietăţi mecanice (duritate. iar ca elemente de echilibrare: In (6. Dezavantaj: coeficientul de dilatare termică este incomparabil cu cel al unor mase ceramice. rigide nedeformabile în grosimi mici. Favorizează adeziunea fermă a maselor ceramice. modul de elasticitate) superioare aliajelor Au-Pt-Pd.5-8%). Rezistenţa la mătuire şi la coroziune sunt excelente. Ga (2-8. Pd (3540%).2%).

Topirea se recomandă a se efectua în creuzete ceramice. nu în cele din argint sau carbon. Modul de elasticitate mare.5%).Aliaje nobile utilizate în stomatologie  ALIAJELE Pd-Ag sunt primele aliaje care nu au în compoziţie Au. Turnarea se face numai în tipare obţinute din mase de ambalat fosfatice. In sau Zn (4-6%). fără carbon în compoziţie. Nu sunt deformabile în momentul sintetizării maselor ceramice.5-60%). Rezistenţa bună la coroziune datorită Pd din compoziţie. Au preţ de cost atrăgător şi inferior celorlalte aliaje nobile dentare.  CARACTERISTICI: Proprietăţi mecanice bune şi prelucrabilitate asemănătoare cu cea a celorlalte aliaje nobile. Aliajele PdAg au în compoziţie: Pd (53. Ag (28-37. Sunt întâlnite sun denumirea Paliag. care sunt foarte scumpe. iar ca elemente de echilibrare şi generatoare de oxizi conţin: Sn (5-9%). Sunt elaborate ca o alternativă la aliajele cu conţinut mare de metal nobil.        .

Ga (5. poate fi aliat cu Co. Dezavantaj: în zona de interfaţă se produce un strat prea gros de oxizi. Din aceasta grupă mai fac parte aliajele Pd-Co şi Pd-Ag-Au. Cu (5-13. In (0-5%). .6-2%). modul de elasticitate).5%). Se toarnă şi se prelucrează relativ uşor. CARACTERISTICI: Prezintă proprietăţi fizico-chimice şi mecanice bune (duritate. Co (4-10%) şi Au (2-6%).Aliaje nobile utilizate în stomatologie           ALIAJELE Pd-Cu sunt aliaje pe bază de paladiu. Au (1. Pt.5%). şi au fost elaborate pentru prima oară în anii 80. Cu şi Au în cantităţi mici. Este contraindicată topirea în creuzete de grafit deoarece se contaminează metalul de bază (paladiul). care micşorează valoarea legăturii metalo-ceramice şi influenţează negativ culoarea masei ceramice. Nu se deformează la temperatura de ardere a maselor ceramice.5-9%). Au caracteristici asemănătoare aliajelor Pd-Cu. Compoziţia aliajelor Pd-Cu: Pd (73-80%). Sn (2-6. Sunt compatibile cu orice tip de mase ceramice. Ga. Se observă procentul ridicat de cupru responsabil în alte aliaje de formarea unui strat prea gros de oxizi. obţinându-se lucrări dentare de precizie (curg mai greu în tipar ca aliajele Au-Pd). ca metal principal de bază. Aceste aliaje conţin: Pd (7586%). Paladiul. însă nu au o utilizare pe termen lung. Ag (1-7%). In.

Zn (1%). maxim 29% Sn.  Compoziţia chimică a amalgamelor dentare: Amalgamul conventional: Ag (65-70%). se amestecă mercurul cu aliajul solid. iar materialul rezultat este uşor deformabil şi uşor de introdus în cavitatea dentară deja pregătită. Zn (0-2%). Sn (17-30%). durificându-se în timp. Amalgamul cu conţinut crescut de Cu: Ag (69%. Aliajul solid este compus din minim 65% Ag.Aliaje nobile utilizate în stomatologie  AMALGAMELE DENTARE reprezintă aliaje în care unul dintre componenţi este mercurul). microprocente de Pb. Cd. 6% Cu.     Pentru a plomba o cavitate dentară. Cu (0-6%). Sb. In. . Sn (7%). Cu (13%. poate fi crescut până la 20%). 2% Zn. precum argintul sau staniul. Sn (25-30%). poate fi crescut până la 40%). formând o masă plastică ce poate fi uşor introdusă în cavitatea dentară. Amalgamele moderne: Ag (65-70%). şi 3% Hg. Motivul utilizării amalgamului ca material pentru plombele dentare se datorează faptului că mercurul este lichid la temperatura camerei şi poate reacţiona cu alte metale.

şi stă la baza descrierii implantelor de către producători.M. raportul coroană/corpul implantului. în care se va introduce implantul. Este utilizată noţiunea de os disponibil.Implante dentare Un implant dentar este un dispozitiv medical realizat dintr-un biomaterial de natură biologică sau aloplastică.Z. definit prin cantitatea de os în zona edentată. care este inserat chirurgical în ţesuturile moi sau dure ale cavităţii orale în scopuri funcţionale sau fizionomice. Exemple: a) Implantele şurub cilindric Implantul Branemark Implantul I. înclinare. Aceasta este măsurată în lăţime. înălţime. Implantul Bonefit ITI Implantul stabilizator endodontic b) Implante lamă c) Dispozitive de susţinere subperiostale sau transosteale .

sub mucoperiost şi constau în principiu dintr-un schelet.Implante dentare -clasificareo Din punct de vedere al profunzimii câmpului protetic afectat implantării. de regulă metalic. servind ulterior pentru montarea supraprotezei)  implante mixte(o combinaţie între implanturile endoosoase şi implanturile subperiostale) . ce prezintă la partea superioară stâlpi metalici care traversează mucoasa şi ies în afara acesteia pe creasta alveolară. implantele pot fi :  implante endoosoase(se introduc în profunzimea osului maxilar şi partea superioară se foloseşte ulterior la montarea supraprotezei)  implante subperiostale( se montează pe creasta dentomaxilară.

cu sau fără indexare pentru prevenirea rotirii. implante care se numesc implante în doi timpi.  implant lamă  implant în formă de diapazon o Din punct de vedere al construcţiei bontului pentru supraprotezare. care se numesc implante într-un singur timp  implante cu bont demontabil.  implante tip şurub. implantele pot fi:  implante cu bont monobloc.  implante tip spirală sau ac. .Implante dentare -clasificareo Din punct de vedere al formei constructive. implantele se pot clasifica în:  implante cilindrice.

 cu bonturi prevăzute cu elemente elastice pentru amortizarea şocurilor transmise la maxilar. .Implante dentare -clasificareo Din punct de vedere al formei şi construcţiei bontului protetic implantele pot fi:  cu bonturi prevăzute cu canale de retenţie pentru fixarea prin cimentare a protezelor fixe.  cu bonturi prevăzute cu magnet tip DYNA pentru fixarea protezelor mobilizabile.  cu bonturi prevăzute cu articulaţie sferică pentru orientarea şi alinierea supraprotezei la diferite unghiuri.  cu bonturi prevăzute cu gaură filetată pentru fixarea protezelor mobilizabile.

Vă mulţumesc pentru atenţie ! Va urma: CURSUL 7 .