You are on page 1of 27

Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti

Facultatea INGINERIE MEDICALĂ

ŞTIINŢA
MATERIALELOR
METALICE
Titular curs: S.L.dr.ing. ANTONIAC Iulian
Vasile

Ştiinţa Materialelor Metalice

CURS 7
 AMALGAME

DENTARE
 ALIAJE DE TURNARE

patau inestetic dintii sanatosi si provocau de multe ori stari de inconfort datorita materialelor folosite. iar de cupru de 5-10%. ca o incercare de a depasi toate dificultatile ivite. Amalgame dentare Introducere Desi se face referire la aceste materiale dentare de la jumatatea secolului al XVI-lea. Acest lucru este de inteles in perioada respectiva cand sistemul monetar utiliza argintul ca material de baza. acesta devenind apoi sursa de baza in cazul stomatologiei. exista un act oficial al Asociatiei Americane a Chirurgilor Stomatologi din 1840. . cu atat mai mult cu cat proportia de argint din amalgam era de 9095%. amalgamurile dentare sunt folosite incepand cu anul 1800.1. Cu toate acestea. care interzicea utilizarea acestor materiale datorita faptului ca se spargeau repede dupa introducerea lor in cavitatile dentare. Problemele astfel aparute au determinat investigatii mai mult sau mai putin sistematice care au condus la rezultate ce faceau referire la efectele alierii metalelor pure cu mercurul.

reactioneaza rapid. Staniul. . dar intarirea aliajului are loc intr-un timp mai indelungat si. Zincul si aurul reactioneaza incet. Combinarea argintului cu staniul a fost considerata foarte atractiva in speranta faptului ca reactivitatea mare a staniului se va opune celei scazute a argintului. s-a remarcat. rezultatul fiind insa un solid care este relativ moale. devenind un aliaj de referinta pentru investigatiile ulterioare din acest domeniu. o contractie a acestuia dupa introducerea in cavitatea de interes. Abordarea initila a acestor aliaje s-a realizat din perspectiva faptului ca imbinarea mai multor elemente va conduce la un material care va cumula proprietatile dorite de la fiecare component in parte. Astfel.Alierea argintului pur cu mercurul se desfasoara incet. iar aurul implica o pasta sau un lichid. dar se formeaza o masa dura care ia forma cavitatii si care prezinta o usora dilatare dupa utilizare. de exemplu. in anul 1855. Si cuprul amalgameaza incet. fragil. zincul conduce in anumite proportii la un material sfaramicios. acest aliaj a fost propus oficial ca inlocuitor pentru sistemul de aliaje empiric utilizat pana atunci. iar contractia/dilatarea materialului introdus in cavitatea dentara va atinge echilibrul dorit.

Componenta pulverulenta poarta numele de aliaj de amalgamare. Singura functie a mercurului este aceea de a alia particulele pulverulente ale amalgamului. cealalta lichida. dar cu dimensiunea medie a particulei mai mare. Amestecarea energica a celor doua materiale poarta numele de triturare. iar cea lichida este data de mercur. . Materialul ce prezinta o asemenea granulatie se va intari mai repede decat unul similar compozitional. Rezultatul triturarii este un aliaj cu continut de mercur ce este denumit generic amalgam. Acesta este initial moale si permite introducerea sa in cavitatea dentara.Compoz itia Amalgamul consta in doua componente : una pulverulenta. Un aliaj de amalgamare care prezinta particule de dimensiune relativ mica este denumit aliaj cu granulatie fina.

Diagrama de echilibru fazic Ag-Sn .

Particulele pulverulente constau in principal dintr-un compus intermetalic ce are formula Ag3Sn si contine 73% Ag in proportie masica. in cazul in care se respecta compozitia chimica exacta. desi in cazul zincului nu se cunosc motivele pentru care este prezent in compozitia chimica a aliajului de baza AgSn. In ultimul timp un interes crescand a fost exprimat cu privire la asa-numitele amalgamuri cu continut ridicat de cupru. Materialul se obtine sub forma de lingouri. . in care cuprul poate atinge procentul de 30% masic. Adaugarea altor materiale a aparut din dorinta de a folosi proprietatile acestora in cadrul amalgamului dentar. Amalgamurile de acest tip ofera o integritate marginala imbunatatita. dupa cum este si cazul cuprului. Compusul intermetalic corespunde fazei  din diagrama de echilibru fazic Ag-Sn si se formeaza in urma unei reactii peritectice ce are loc intre o solutie solida de Sn in Ag (faza ) si topitura remanenta.

Aceste faze sunt. Ag 2Hg3 (faza 1) si o solutie solida a mercurului in staniu care este aproape stoechiometrica. Obtinerea unui astfel de sistem cu mercurul se poate realiza prin : •Disolutie partiala •Precipitarea fazelor insolubile Straturile exterioare ale particulelor aliajului sunt dizolvate de catre mercur. Fazele 1 si 2 sunt denumite matrice. care in acest caz actioneaza ca un solvent. un compus intermetalic al argintului si mercurului. Sn 7Hg (faza 2). excesul de mercur va trece in stratul de suprafata care va fi indepartat ulterior. Astfel. Rolul matricei este acela de a lega particulele aliajului. In final solutia se satureaza conform diagramei de faza. dupa introducerea aliajului in cavitate. in principal.Microstructura Amestecarea particulelor aliajului cu mercurul este dictata de umectarea scazuta oferita de catre materialul lichid (Hg). Consideratii de ordin sanitar si ecologic au condus astazi la respectarea tehnicilor minimale ale mercurului care impun un dozaj de 1/1 masic (pulbere/lichid) si efectuarea mecanica a triturarii. si ideal ar fi daca in urma investigatiei microstructurale s-ar observa ca proportia predominanta este data de catre aliaj si nu de matrice (matricea este moale in cazul amalgamului). .

In figura de mai jos este prezentata microstructura schematizata a unui amalgam dentar intarit ce are proportia de cupru de maxim 6% masic.Solutie apoasa de dicromat de potasiu . Pentru investigarea metalografica s-a utilizat un atac chimic format din trei etape : 1.Solutie de iod in alcool .Solutie apoasa de tiosulfat de sodiu . Mici cristale de cupru-staniu intermetalic (Cu3Sn) pot fi observate. . 2. acest fapt este datorat insolubilitatii relative a cuprului in mercur. Matricea va fi vizibila la ordine de marire relativ mari si consta din Ag2Hg3 (faza 1) in care se afla dispersata faza 2 (Sn7Hg). Golurile ce apar in figura sunt efectul unei omogenizari incomplete sau a coroziunii ulterioare a fazei 2. 3.

usurinta condensarii. ceea ce implica efectiv faptul ca tensiunile de intindere nu sunt prompt tolerate de materialul de restaurare. cu privire la acest subiect. fluajul sau curgerea amalgamului solidificat si  curgerea pulberii. Slefuirea Suprafata amalgamurilor trebuie slefuita astfel incat sa asigure o afinitate minima la placare si o rezistenta optima la coroziune. Au fost sugerate diferite materiale si s-au pus la dispozitie tehnici variate. Amalgamul are rezistenta la tractiune de zece ori mai mica decat rezistenta la compresiune. rigiditatea. modificarea dimensiunilor in timpul solidificarii. . timpul de solidificare.Proprietati fizice 1. Sunt necesare cel putin 24 de ore pentru ca slefuirea sa poata fi efectuata. Rezistenta mecanică Cele mai importante proprietati fizice sunt:  rezistenta mecanica.

Influenţa matricei asupra proprietăţilor amalgamului dentar .

In cazuri extreme apare chiar o contractie totala. la amestecare. modificarea efectelor care apar la solidificare. In practica. .O proportie ridicata a matricei va conduce la scaderea rezistentei mecanice. Cristalizarea fazei  este insotita de o crestere de volum si. La solidificarea amalgamului sunt posibile multiple modificari dimensionale care depind de procesele ce predomina la un moment dat. cresterea fluajului pentru tensiuni mici de incarcare si cresterea tendintei de corodare. este de asteptat ca amalgamurile ce au preponderenta faza  sa se comporte astfel in timpul solidificarii. utilizarea unui aliaj cu granulatie fina va determina o contractie volumica relativ mare. la randul lor. Ajungerea in acest stadiu se poate datora atat excesului de mercur in faza amestecarii cat si in incapacitatea de a-l indeparta din cavitate dupa ce s-a efectuat restaurarea. Sub sau supratriturarea au ca rezultat. In particular. de aceea.insa. scaderea rigiditatii. acest fenomen NU are loc. iar expansiunea matricei ce apare ulterior poate sa nu compenseze efectul primului fenomen.

Fluajul poate apare la temperaturi care depasesc jumatate din valoarea la care se topeste materialul. dar s-a remarcat ca marimea acestuia scade dupa o perioada de timp ceea ce indica interventia dislocatiilor. S-a remarcat.: fluaj al dislocatiilor. fluajul nu este o posibilitate de inlaturat. adica atat cel al fluajului dislocatiilor cat si cel de difuzie.fluaj de difuzie sau alunecarea limitei de graunte Investigatiile asupra mecanismelor care actioneaza in cazul fluajului amalgamului dentar au aratat ca adesea isi fac aparitia ambele mecanisme.mecanism care are la baza limita de graunte. ca faza 2 este mai predispusa la fluaj decat faza 1. Fluajul Fluajul metalelor sau al aliajelor este un fenomen care apare la incarcarea dinamica sau statica a materialului si la tensiuni care sunt mai mici decat tensiunea normala de curgere. care apare datorita migratiei dislocatiilor in interiorul grauntilor aliajului sau metalului in cauza.2. Exista doua mecanisme prin care fluajul apare in metale sau aliaje. S-a observat faptul ca fluajul creste cu scaderea marimii grauntelui fazei 1. De vreme ce faza 1 are temperatura de topire in jurul valorii de 80 C. deasemenea. . valoare care face posibila aparitia fenomenului. indicand mecanismul difuziv. difuzia atomilor la limita de graunte . iar temperatura obisnuita la care lucreaza amalgamul este de 37 C.

S-a remarcat faptul ca produsii de coroziune au structura cristalina. Prezentarea schematică a coroziunii Astfel sectiunea printr-un amalgam utilizat amalgamului dentar ca material de restaurare arata ca in figura alaturata. Astfel. Coroziunea trebuie atent diferentiata de matuire. coroziunea aparea ca un proces util. a carui consecinte tin doar de decolorarea suprafetei. Modul traditional de gandire cu privire la coroziune considera ca produsii de reactie ajuta la inchiderea defectelor marginale si ancoreaza amalgamul in cavitate. Coroziunea Daca vom analiza un amalgam care a fost utilizat ca material de restaurare o anumita perioada de timp.3. . in care faza 2. care este un efect de suprafata. Sn7Hg. vom remarca faptul ca acesta a suferit o corodare in vivo mai mult sau mai putin extinsa. era cea mai expusa la aceasta activitate. ceea ce a sugerat prezenta unui proces de disolutie-precipitare (disolutie in fluidele orale).

Eliberarea ionilor staniului din aceasta faza in timpul coroziunii conduce la cresterea concentratiei de mercur liber din structura care va difuza catre ariile marginale unde va intra in reactie cu aliajul care nu a fost initial cuprins in amalgamul solid. Marginile extinse deasupra smaltului dintelui vor conduce la concentrarea tensiunilor in aceasta zona ingusta supusa in permanenta la incarcari dinamice. iar marginile contin produsi ca -SnO2 (in contact cu peretii cavitatii) si Sn2S3. Golurile si zonele de faza 2 din interiorul volumului materialului prezinta la randul lor produsi de reactie. Ruperea marginilor va lasa un aspect de crevasa asupra restaurarii. . iar restaurarea se deformeaza.. indicand faptul ca principalul constituent supus coroziunii este faza 2. Este important de subliniat faptul ca acesti compusi au la baza staniul. cosiderat a fi Sn2S3.Suprafata incluziunilor este acoperita cu un depozit negru. Prezentarea schematică a coroziunii amalgamului dentar Daca apare acest fenomen atunci ariile marginale se extind. formand faza 1.

9% masic. de a creste legaturile interne ale materialului. Principalele avantaje ale amalgamului Dispersalloy au fost descoperite prin teste clinice. datorita rezistentei la coroziune bune. Abordarea conventionala facea referire la un aliaj eutectic argintcupru dispersat printre particulele de aliaj.Acesta este si motivul pentru care continutul de cupru este de 11. mai mari decat a matricei. alaturi de capacitatea mare de a se amalgama cu matricea si. si. . acestea fiind : rezistenta la matuire ridicata si intergritate imbunatatita a marginilor.Amalgamuri cu continut ridicat de cupru Amalgamurile cu continut ridicat de cupru isi au originea in cercetarile efectuate asupra conceptului de amalgamuri durificate prin dispersie. Lansarea comerciala a materialului a avut loc in Canada in anul 1968 sub numele de Dispersalloy . deasemenea. astfel. Acest aliaj a fost selectionat datorita rezistentei si duritatii sale ridicate.

Diagrama de echilibru fazic Ag –Cu .

Ag2Hg3. urmata de o precipitare (relativ lenta) a acestui compus in prezenta altor faze. este dispersat in toata faza 1. asemeni unei faze insolubile. care. Este important de notat faptul ca. Microstructura schematică a unui amalgam cu conţinut ridicat de cupru . Cu6Sn5. care provine din disolutia argintului in mercur. faza 2 dispare. odata dizolvat staniul in mercur. Particulele sferoidale de cupru-argint sunt inconjurate de un strat de reactie non-cristalin. la randul lui. iar staniul precipita rapid.Microstructura Microstructura fazei dispersate a unui amalgam dentar solidificat este prezentata in figura de mai jos. sub forma unor lamele cristaline. in principal precum Cu6Sn5. Faza continua este 1.

nu este prezenta. Aceste sisteme sunt etichetate amalgamuri ternare. 2. Particulele aliajului sunt sisteme multifazice ce contin Ag 3Sn si Cu3Sn. Cristalele de Cu6Sn5 sunt dispersate in grauntii fazei 1. adica argintstaniu-cupru. Cu aceste materiale dispersate in faza. iar particulele aliajului pot fi inconjurate de o „zona” ce contine acest produs de reactie. sau foarte putin. Diagrama ternara Ag-Sn-Cu .O alta metoda de a introduce cuprul in sistem este aceea de a-l include in aliajul original.

În ultima perioadă sau ridicat probleme foarte serioase cu privire la aspecte de biocompatibilitate. În virtutea acestor considerente aliajele dentare trebuie să satisfacă din punct de vedere chimic standardele de siguranţă în exploatare şi nu în ultimul rând. rezistenţă ridicată la uzare. Aliaje turnare de Introducere Aliajele dentare de turnare trebuie să îndeplinească o serie complexă de condiţii pentru a putea fi folosite fără riscuri în stomatologie.2. uşurinţa topirii/turnării/polizării/şlefuirii. proprietăţile pe care le au să se încadreze între cele dorite pentru un astfel de aliaj. la rupere. contracţie mică. efecte observate la pacienţii ce au avut proteze pe bază de aliaje înalt nobile (HN)). . la încovoiere. probleme ce au fost semnalate atât în ceea ce priveşte amalgamurile dentare (există controverse aprinse în SUA asupra rolului mercurului în anumite afecţiuni apărute după utilizarea amalgamului de către pacient) cât şi în ceea ce priveşte aliajele folosite ca implanturi sau pentru protezare (eliberarea nichelului din coroanele dentare sau efectele adverse ale paladiului asupra sănătăţii. cum ar fi: biocompatibilitate ridicată. la coroziune.

În ceea ce priveşte proprietăţile fizice. Valoarea durităţii trebuie să se situeze într-o abatere de cel mult 10% faţă de valoarea comunicată de producător. Proprietăţile mecanice trebuie să se încadreze în limitele impuse de ADA Specification No. la fel cum sunt prezentate de producător. elementele nu trebuie să depăşească în plus sau minus valoarea de 0. temperatura de topire trebuie să se încadreze într-o abatere de 20 C. Eşecul uneia din turnări datorat fisurării sau spargerii formei de turnare nu se ia în considerare în succesiunea turnărilor. . abatere specificată de producător. În cazul materialelor toxice abaterea trebuie sa fie mai mică de 0.5 aliajele dentare de turnare trebuie să îndeplinească mai multe cerinţe: Din punct de vedere compoziţional.5. Proprietăţile reologice trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: cinci turnări succesive ale unor punţi sau coroane dentare trebuie să umple toate cavităţile şi să redea cât mai exact toate urmele de pe materialul de amprentă.1%.5% din concentraţia comunicată de producător.Conform specificaţiei ADA (American Dental Association) No.

35 % principalul agent de durificare. Ni : rest atenţie deosebită în cazul hipersensibilităţii la Ni. C : 0. iar aliajul în forma turnată este fragil şi dur. cum ar fi coroanele dentare sau punţi. Cr : 25 % rezistenţă la coroziune. Cu toate acestea materialul are o bună rezistenţă la coroziune şi este bine tolerat în cavitatea bucală. în timp ce utilizarea lor ca suport pentru porţelanul topit este nerecomandată datorită oxidarii suferite de aliaj la temperatura de lucru. Mo : 5 % agent de finisare a mărimii de grăunte. Aplicaţia tipică a acestor aliaje este cel dat de Co-Cr-Mo ce este utilizat pentru obţinerea cadrelor pentru danturi parţiale. formează un strat pasiv de Cr2O3. . Aliajele de turnare Co-Cr nu sunt recomandate pentru turnări de precizie. Compoziţia generală este următoarea : Co : 65 % reţeaua gazdă.Aliaje de turnare cobalt-crom Aceste aliaje sunt predispuse la oxidare în timpul topirii.2 – 0.

Unele aliaje conţin şi W care. Dacă proporţia de carbon creşte cu 0.Proprietati Influenţa elementelor de aliere în cazul acestui aliaj este foarte importantă.2 % peste valoarea admisă. Pe de altă parte.2 % scade atât de mult rezistenţa la tracţiune şi limita de elasticitate încât aliajul va avea aceeaşi soartă ca în situaţia precedentăa. Prezenţa a 3 – 6 % Mo contribuie la rezistenţa aliajului. Conţinutul de crom este răspunzator de rezistenţa la oxidare. Un procent de numai 0. proporţiile de Co şi Ni sunt interschimbabile până la o anumită valoare. deşi creşte rezistenţa reduce alungirea mai mult decât molibdenul. Cea mai sigură cale de modificare a aliajelor Co-Cr este creşterea conţinutului de carbon. ). va conduce la dificultăţi la turnare.  Cobaltul creşte modulul de elasticitate. reducerea conţinutului de carbon cu 0.02 la aceste aliaje modifică proprietăţile într-o asemenea măsură. încât aliajul nu mai poate fi utilizat în stomatologie. rezistenţa şi duritatea mai mult decât nichelul. . valoarea acestuia însă depăşind proporţia de 30 %. aliajul devine prea dur şi prea friabil şi nu mai poate fi utilizat în protetica dentară. În general.

iar carburile pe care le prezintă se află la limita de grăunte sau în zonele interdendritice. Carburile pot precipita atât in interiorul grăunţilor cât şi/sau la limita de grăunte (unde pot fi continue sau discontinue) Structura metalografică schematică a unui aliaj Co-CrMo .Aliajele Co-Cr sunt metastabile şi cristalizează în sistemul cub cu feţe centrate.

contracţie ridicată la solidificare şi o tendinţă ridicată spre oxidare. In industrie aceste aliaje sunt cunoscute sub numele de NIMONIC şi au aplicaţii în tehnologia motoarelor cu reacţie. şi anume ductilitate scăzută.creşte coeficientul de dilatare termică Mn: 0-6% Be: 0-2% .1-0.2% (toate procentele au fost exprimate masic) . Compoziţia chimică generală a acestor aliaje este: Ni : 68-80% Cr : 10-25% Mo: 0-13% .reduce temperatura de topire.Aliaje de turnare Ni-Cr Aliajele Ni-Cr au intrat în atenţia cercetătorilor o dată cu limitările descoperite la aliajele Co-Cr. creşte ductilitatea C: 0.creşte rezistenţa la coroziune W: 0-7% .

. Datorită intervalului de temperatură scăzut. Carburile se pot forma interdendritic. ceea ce indica o structură dendritică. In mod tradiţional aceste materiale prezintă o ductilitate mai mare decât cea a aliajelor Co-Cr. dar variază la rândul ei în funcţie de compoziţia chimică şi de tratamentul termic aplicat. Ti. Valorile modulului de elasticitate si duritatea sunt ceva mai scăzute decât cele prezentate de Co-Cr. Co (elemente de durificare) şi B. iar aliajele se topesc în mod normal în cuptoare cu inducţie şi se toarnă in forme fosfatice. Aceste aliaje se pretează excelent ca suport pentru porţelanul topit. formată din (NiCo)3(AlTi). Contracţia la solidificare este de 1. Mecanismul de durificare implică precipitarea fazei sau a fazelor ulterioare.Proprietati Alături de aceste elemente se mai găsesc în concentraţii mai mici Al. iar materialul turnat prezinta o structură cu grăunţi mari. Aliajele cristalizează in sistemul cub cu feţe centarte.5%. denumite în particular „faza γ ’” . Si (elemente de dezoxidare a topiturii). aliajele Ni-Cr oferă o turnare mult mai precisă ceea ce face ca punţile şi coroanele dentare să aibă abateri minime.

Vă mulţumesc pentru atenţie ! Va urma: CURSUL 8 .