You are on page 1of 8

PARTEA I.

INTRODUCERE ÎN DREPTUL PROPRIETĂŢII INTELECTUALE
Proprietatea intelectuală cuprinde două mari domenii: Dreptul proprietăţii industriale şi Drepturile de autor.
Reglementările juridice ce aparţin proprietăţii intelectuale sunt consecinţa împrejurării că în activitatea lor
curentă oamenii realizează şi utilizează opere ştiinţifice, literare, artistice, precum şi creaţii intelectuale
industriale şi semnele distinctive ale activităţii industriale.
Pe o anumită treaptă a dezvoltării social umane, raporturile ce se nasc între oameni ca urmare a realizării şi
utilizării operelor ştiinţifice, literar-artistice etc. au fost reglementate prin norme juridice, iar ansamblul lor
constituie, într-o opinie, instituţia juridica „Dreptul proprietăţii intelectuale”, iar într-o altă opinie, chiar
ramura Dreptul proprietăţii intelectuale.
Preliminarii:
Dreptul de autor: ca instituţie juridică, reprezintă ansamblul normelor juridice ce reglementează relaţiile
sociale ce decurg din crearea şi valorificarea operelor ştiinţifice, literare şi artistice. În prezent, în România
această problemă este reglementată, în principal, prin Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi
drepturile conexe.
Obiectul dreptului de autor este constituit din operele de creaţie intelectuală: din operele ştiinţifice (ex.
studii, comunicări, prelegeri, altele asemenea), literare (ex. – romane, poezii, dramaturgie, critică literară) şi
artistice (opere muzicale, artă coregrafică, fotografie ş.a.).
În privinţa creării şi utilizării lor, legiuitorul emite norme juridice ce determină apariţia de drepturi subiective
şi de obligaţii juridice. Asemenea drepturi subiective nu se nasc decât în privinţa acelor opere care
îndeplinesc în mod cumulativ anumite condiţii caracteristice, trăsături esenţiale. În măsura în care acestea
sunt îndeplinite, autorul acelei opere devine titular al dreptului de autor şi uneori şi al altor drepturi în mod
automat, ex lege, şi fără îndeplinirea altor formalităţi. După ce opera a fost creată, nu este necesară
înregistrarea ei, prezentarea ei la o anumită autoritate sau organizaţie de altă natură.
Aceste condiţii, necesar a fi îndeplinite, sunt următoarele:
– să fie vorba despre o creaţie intelectuală, o creaţie a minţii omului (una sau mai multe persoane fizice).
Persoana juridică, în principiu, nu poate fi titulară a dreptului de autor, deoarece aceasta nu creează din punct
de vedere intelectual.
– să fie vorba despre o creaţie exprimată într-o formă concretă, perceptibilă simţurilor umane. Acest lucru nu
înseamnă neapărat publicarea operei respective. (ex. manuscrise, notiţe, schiţă, tablou, partitură). Dreptul de
autor nu ocroteşte conţinutul de idei al operei. Acesta nu ocroteşte ideile, ci doar o anumită formă de
exprimare a acestor idei. Nimeni nu-şi poate apropria ideile (acestea circulă liber). Dacă ideea circulă sub o
anumită formă, această formă e apropriată.
– creaţia intelectuală trebuie să prezinte originalitate: trebuie să reflecte exprimarea personalităţii creatorului.
Dacă aceasta nu există, nu putem vorbi de o operă care să fie protejată prin dreptul de autor. Este o creaţie
intelectuală dar nu este o operă ca obiect al dreptului de autor. Noţiunea de originalitate trebuie deosebită de
cea de noutate. Dreptul de autor se poate naşte chiar şi în legătură cu o operă ce nu conţine idei noi. E
important ca forma de exprimare a acelor vechi idei sa fie alta decât cea anterioară şi opera să exprime, într-o
anumită măsură, personalitatea autorului subsecvent.

El se regăseşte deopotrivă atât la creaţii intelectuale industriale. Convenţia de la Paris din 1883 privind protecţia proprietăţii industriale (cea mai veche în materie şi încă în vigoare) menţionează ca fiind obiecte al proprietăţii industriale: invenţiile. în sensul juridic al termenului (sunt susceptibile de apropriere sub forma unor drepturi patrimoniale). Noţiunea de proprietate industrială presupune două aspecte: a) instituţia juridică a proprietăţii industriale şi b) dreptul subiectiv de proprietate industrială. Cu alte cuvinte. desenele şi modelele industriale. . dreptul procesual penal etc. Normele acestei instituţii reglementează raporturi patrimoniale dar şi raporturi personal – nepatrimoniale. mărcile de fabrică. denumirile de origine. cât şi la semne distinctive ale activităţii industriale. Specifica acestor norme este faptul ca îşi au izvorul atât în actele normative interne. Din această definiţie se pot reţine următoarele elemente definitorii: 1. Specificul raporturilor reglementate de normele proprietăţii industriale este obiectul (obiectele) la care se referă aceste raporturi: creaţiile intelectuale industriale şi semnele distinctive ale activităţii industriale. dreptul financiar.. De asemenea. este enumerată şi aşa-numita ”represiune a concurenţei neloiale”. inovaţia. topografia circuitelor integrate etc. de comerţ sau de serviciu). emblema. indicaţii geografice (denumiri de origine şi/sau indicaţii de provenienţă). dreptul administrativ. sunt creaţii intelectuale industriale: invenţia. numele comercial. 3.Proprietatea industrială este un ansamblu de norme juridice care au acelaşi obiect. Cât priveşte caracterul acestor norme juridice. prevalează normele dreptului civil. dreptul penal. Subiectele acestor raporturi sunt persoane fizice. S-ar putea defini instituţia juridică a proprietăţii industriale ca fiind un ansamblu de norme juridice ce reglementează raporturile sociale privitoare la creaţiile intelectuale industriale şi la semnele distinctive ale unei activităţi industriale. Legislaţiile naţionale sunt din ce în ce mai mult adoptate pe baza standardelor ce stau la baza elaborării actelor normative internaţionale. numele comercial (firma). know-how-ul. cât şi în tratatele şi convenţiile internaţionale. modelele de utilitate. materia proprietăţii industriale s-a îmbogăţit şi cu alte obiecte. – Aceste obiecte sunt transmisibile (după caz.Proprietatea industrială: există două categorii de obiecte ale acesteia: creaţii intelectuale industriale şi semne distinctive ale activităţii industriale. Analizând toate şi fiecare din aceste obiecte. desenele şi modelele industriale.represiunea concurenţei neloiale constituie o consecinţă a încălcării dreptului de proprietate industrială. Autorii (din ce în ce mai mulţi) sunt de acord că acesta nu constituie un obiect distinct al proprietăţii industriale. modelele de utilitate. însă. prin licenţă sau prin cesiune). respectiv sunt semne distinctive ale activităţii industriale: mărcile (de fabrică. 2. constituind o acţiune prin care pot fi apărate toate drepturile de proprietate industrială purtând asupra oricăruia dintre obiectele enumerate mai sus. dreptul muncii. de comerţ şi de serviciu. drept procesual civil. Dintre aceste norme. dar şi persoane juridice. indicaţiile de provenienţă. este de subliniat apartenenţa lor la diverse ramuri de drept: dreptul civil. Într-o enumerare nelimitativă. rezultă că acestea prezintă trăsături şi caracteristici comune: – Toate aceste obiecte sunt bunuri. Faţă de data adoptării Convenţiei de la Paris din 1883. – Toate aceste obiecte sunt bunuri incorporale – nu au o substanţă materială.

Legiuitorul este cel care emite norme prin care să se identifice titularul dreptului de proprietate industrială (ex: sunt recunoscuţi amândoi ca titulari ai dreptului – cotitulari. acordată printr-o procedură judecătorească. De exemplu. Recunoaşterea legală a acestei posibilităţi. prin contractul de licenţă nu se transmite însuşi dreptul de proprietate industrială. chiar în integralitatea lor. cu toate prerogativele sale. În această din urmă ipoteză se naşte întrebarea care dintre cei doi va fi recunoscut ca fiind titularul dreptului. ca elemente ale acestei definiţii. daca titularul brevetului de invenţie nu-şi exercită dreptul său.Termenul „industrie” („industrial”) are un înţeles convenţional (special). independent una de alta. atunci orice terţ interesat are dreptul de a cere în justiţie decăderea titularului din drepturile asupra acelei mărci. Titularul dreptului de proprietate asupra suportului material al operei nu este în mod necesar şi titularul dreptului de proprietate industrială. următoarele: 1. în acelaşi loc (sau în locuri diferite). titularul dreptului subiectiv de proprietate industrială are şi obligaţia de a-şi exercita aceste prerogative şi în măsura în care nu se foloseşte de dreptul său poate fi supus unor sancţiuni. în acelaşi timp (sau în perioade de timp diferite). dacă titularul nu foloseşte marca în mod efectiv pe teritoriul României timp de 5 ani. Dreptul subiectiv de proprietate industrială reprezintă posibilitatea recunoscută de lege titularului acestui drept. În ceea ce priveşte mărcile. . Ubicuitatea poate fi de două feluri: a) Ubicuitatea sub aspectul apariţiei desemnează aptitudinea acestor obiecte de a putea fi create de două sau mai multe persoane ce au lucrat în mod independent. acesta cuprinzând nu doar industria propriu-zisă (ca ramura a economiei nationale). In materia proprietatii industriale notiunea de „industrie” este conceputa ca tot ceea ce presupune si este datorat muncii omului. b) Ubicuitatea sub aspectul folosinţei desemnează aptitudinea obiectelor proprietăţii industriale de a putea fi folosite. 1. ci si alte domenii cum ar fi comertul. sau doar unul dintre aceştia va fi recunoscut ca fiind titular al dreptului). Legiuitorul a emis norme juridice cu privire la instrumentele de transmitere a acestor obiecte ce fac posibilă folosirea concomitentă a lor de către persoane diferite. în acelaşi timp si in acelaşi loc sau în locuri diferite. unele de altele. etc. va putea fi supus unei sancţiuni ce constă în posibilitatea. ci doar posibilitatea de a folosi creaţia sau semnul distinctiv şi de către beneficiarul licenţei.Dreptul de proprietate industrială nu va purta asupra unui bun material. Potrivit Legii nr. recunoscută titularului dreptului. titularul dreptului asupra mărcii are şi dreptul la folosinţa mărcii respective. facultatea juridică. activitatii sale asupra naturii. 84/1998. chiar în acelaşi timp. agricultura. de a folosi în mod exclusiv o creaţie intelectuală industrială sau un semn distinctiv al unei asemenea activităţi industriale. Există legislaţii ce stabilesc ca principiu că titular al dreptului de proprietate industrială este acela care a îndeplinit primul anumite formalităţi cerute de lege în faţa unor autorităţi stabilite de lege. de două sau mai multe persoane. Posibilitatea. Pot fi reţinute. De regula. De exemplu. Interesul statului este ca oamenii (societatea) să beneficieze de obiectul brevetului de invenţie. – Aceste obiecte se caracterizează prin ubicuitate. 4. în beneficiul unor terţi ca aceştia să poată folosi şi ei acest brevet de invenţie în anumite condiţii şi aceasta chiar împotriva voinţei titularului brevetului. persoană fizică sau juridică.

intr-o industrie oarecare. Specificul acestui drept. 3. in principiu. posibilitatea culegerii fructelor ca urmare a folosirii creaţiei sau a semnului distinctiv de către terţele persoane beneficiare ale unei licenţe pentru care se plăteşte o remuneraţie – redevenţa. de exemplu. in sensul ca. . in principiu. nu isi respecta obligatia de a nu face sunt actiunea in contrafacere si actiunea in concurenta neloiala. alcatuind subiectul pasiv general. Cele mai specifice mijloace de aparare a titularului dreptului de proprietate industriala impotriva atingerii aduse dreptului de oricare dintre cei care. titularii dreptului subiectiv de proprietate industrială au prerogative extrem de asemănătoare cu cele recunoscute titularilor dreptului de proprietate (în sensul clasic al termenului): – ius possidendi. posibilitatea de a deţine şi cunoaşte soluţia (creaţia. care este exclusivă. – Ius fruendi. Acesta are acelasi inteles larg pe care l-am folosit atunci cand am analizat institutia juridica a proprietatii industriale. In unele cazuri exista posibilitatea reînnoirii. Titularul dreptului deţine doar temporar monopolul asupra obiectului dreptului. nu este recunoscut nelimitat în timp ci doar. Drept. Definitia dreptului subiectiv de porprietate industriala include si termenulde industrie. Titularul dreptului. 4. – Ius utendi. Caracterele juridice ale dreptului subiectiv de proprietate industrială: 1. 1. Statul. sa ii culeaga fructele civile si sa il instraineze contra unui pret. – Ius abutendi. În materie de semne distinctive dreptul este doar în principiu temporar. Mijloacele specifice prin care se realizeaza transmiterea. 1. a dreptului subiectiv de proprietate industriala sunt contractul de cesiune si contractul de licenta. Drept patrimonial – permite titularului sa se foloseasca pentru sine de un bun incorporal. Acesta este dat de prerogativa folosinţei (exploatării) asupra unui bun. posibilitatea de a exercita dispozitia juridica. Drept absolut – opozabil erga omnes. certificat de înregistrare. pe o perioadă de 10 ani (mărci) sau 20 de ani (invenţii). acest lucru fiind absolut necesar. 1.Aceasta se poate acorda doar în urma parcurgerii unei proceduri speciale (complicate şi îndelungate): brevetarea invenţiei. In aceasta materie nu exista dispoziţia materială. Acesta poate fi o persoană fizică sau o persoană juridică ori mai multe persoane fizice şi/sau juridice. prin cesiunea totala sau partiala a dreptului subiectiv de proprietate industriala. in tot sau in parte. emite un titlu de protecţie juridică: brevet. prin organele sale specializate. deoarece. Analizând conţinutul dreptului. Există obligaţia generală şi negativă a tuturor celorlalte subiecte de drept de a nu face nimic de natură a stânjeni pe titularul acestui drept. temporar. dreptul de a folosi acel obiect pentru sine. Drept transmisibil – permite titularului sa transmita dreptul de folosinta exclusiva in intregul sau sau numai unele dintre prerogativele dreptului sau. intrucat nu se poate distruge un bun incorporal. 2. semnul distinctiv) si de a hotari asupra modalitatii de a o pune sau nu in lucrare. înregistrarea mărcii etc. industrial.

apare foarte tarziu. fara a se parcurge procedura de inregistrare prevazuta de legislatia fiecarui stat in care dreptul este recunoscut. cultural se intemeiaza pe activitatea spirituala. în principiu. Conceptia asupra drepturilor de autor nu s-a schimbat in Evul Mediu. În ipoteza în care reglementările existente în materie sunt insuficiente pentru soluţionarea unei probleme. Dreptul. Importanţa identificarii naturii juridice a dreptului subiectiv de proprietate industriala este dată de necesitatea stabilirii regimului juridic aplicabil. stiintifice sau a altor asemenea opere. . Se cunoaste o singura protectie carcateristica dreptului de autor : sanctionarea prin blam public a plagiaturilor in Alexandria. Mai tarziu a devenit o industrie in mana universitatilor si in acest domeniu s-a confirmat regula potrivit careia reglementarea legala este ulterioara aparitiei realitatii sociale. care constituie dreptul comun si pentru materia dreptului subiectiv de proprietate industriala. dar nu ca un drept al autorilor al acestor tragedii. pe activitatea de creatie. atenienii au permis altor poeti sa reia tragediile acestuia sub aceeasi forma sau intr-o forma modificata. Initial. sculptura ce-si gasesc protectia juridica in dreptul comun cum ar fi codul civil si alte izvoare de drept civil. b)un drept de autor asupra creatiei propriu zise care se protejeaza prin norme juridice instituite de legea privind drepturile de autor si drepturile conexe. dar aceasta e perioada in care se dezvolta industria copistilor si dreptul exclusiv de transcriere a manuscriselor. Digestele par a contine referiri la toate reglementarile juridice existente in Roma. dar el a actionat ca un succesor al lui Decuius in sensul ca a dobandit elementul activ patrimonial de la autorul manuscrisului. Însă statele au încheiat anumite acorduri prin care se facilitează obţinerea titlurilor de protectie pe teritoriul altor state. Intre a) si b) exista deosebiri de substranta sub aspectul lor juridic. Chiar si fiul acestuia. ceea ce inseamna ca intr-o anumita masura se recunoaste un drept moral asupra manuscrisului. prezinta tragedii ale tatalui sau inclusiv cele care nu fusesera prezentate. fiind recunoscut doar de către acel stat ce a acordat titlul de protecţie prin care se recunoşte acest drept. este teritorial. bunuri distinse intre cele ce faceau obiectul sustragerii. autorul unei creatii literare. Cu toate acestea recunosterea si protectia reala a dreptului de autor asupra operelor lor. cele din materia dreptului de proprietate (in sensul clasic al cuvantului). Geneza si evolutia istorica a dreptului de autor Evolutia societatii in plan economic. in special. 5. Unele analize au ajuns la conluzia ca in continutul digestelor nu se fac referiri si la dreptul de autor. relatia dintre progres si creatie fiind o relatie directa. La o cercetare mai atenta s-a constatat ca cuprind mentiuni cu referire la furtul de manuscrise. dreptul de transcriere a fost monopolul calugarilor. în materie de mărci termenul de 10 ani poate fi prelungit de nenumărate ori (fără limită) cu alte termene ulterioare de 10 ani (cu o anumită procedură şi plata unor taxe). deci erau legate de creatia spiritului. artistice. iar manuscrisele faceau obiectul comertului. Dreptul autorului se reducea in antichitate la dreptul asupra manuscriselor. In prezent.de exemplu. Nici in prezent problemele legate de izvoarele de drept civil nu se prezinta astfel. Din aceasta imprejurarea s-a tras concluzia ca manuscrisele nu erau considerate doar bunuri cu valoare economica dar si legate de persoana creatorului a carei opera era continuta de manuscris. dobandeste 2 categorii de drepturi subiective civile : a)un drept de proprietate pur si simplu care se poarta asupra obiectului materiaal in care s-a concretizat creatia cum ar fi : manuscris. Natura juridică a dreptului subiectiv de proprietate industrială: Dreptul de proprietate industrială este un drept real ce poartă asupra unui bun incorporal fiind destinat utilizării în industrie. Eufarion. devin aplicabile principiile din materia drepturilor reale si. social. pictura. pe care o urmeaza nu o precede. E de observat ca dupa moartea lui Eschil.

recurge la interpretarea normelor juridice prin aplicarea acestora la situatia de fapt pe care el a stabilit-o cu ajutorul probelor administrative. Prin acest decret se instituie o folosinta viagera pentru autor si un uzufruct de 10 ani in favoarea mostenitorilor dupa care opera I se atribuie domeniului public. raportul dintre autor si ceilalti membri ai societatii in legatura cu opera lor conduc la cele dintai preocupari teoretice ale dreptului de autor propriu-zis abia la inceputul secolului 18. fie ca ele decurg din traditie sau din lege iar o asemenea exclusivitate oferea avantaje economice importante. autorii sa dobandeasca o pozitie suficient de puternica pentru a obtine protectia intereselor legitime. Mijloacele tehnice au constat in aparitia in Europa a tiparului cu litere mobile inventat de Guttenberg in 1445. Indirect era asigurata si protectia autorilor. nu putea trage nici un folos material pentru ca nu-l putea publica si nici nu obtinea un alt privilegiu. Breslele ca organizatii ale mestesugarilor. sub Ludovic al XI-lea. S-ar putea spune ca aparitia tiparului a fost o necesitate pentru recunoastere si totodata un produs al Renasterii. Dreptul autorului asupra operei sale este un drept de proprietate supus regimului juridic al proprietatii. mai grav ca fiind a altui decat a autorului.operele achizitionate sunt proprietatea dobanditorului iar imprimarea si reimprimarea lor constituie dreptul sau exclusiv. Drept urmare. normele de drept civil sunt nascute depasite intrucat legiuitorul niciodata nu poate sa prevada in ipotezele normelor juridice. 3)Gratie recunoasterii rolului permanent al spiritului in societate. toate aspectele si amanuntele pe care le ridica viata de zi cu zi. operele achizitionate sunt proprietatile dobanditorului. utilizarea unei opera straine fara acordul autorului sau. fara autorizarea prealabila a Universitatii si a Facultatii de Teologie. In acest context trebuie inteleasa si acordarea unor privilegii de tiparire si difuzare ca exclusivitati. sa determine cresterea numarului de opere scrise. a fost interzis librariilor si tipografiilor sa publice sau sa vanda ceva. 2)Progresul culturii sa faca posibila cererea relativ mare de opere multiplicate. A trebuit sa se astepte revolutia franceza si mai ales sfarsitul secolului trecut pentru a fi recunoscute autorilor . Judecatorul insa nu face legea ci numai o aplica. ale viitoarei burghezii erau si detinatoare ale unor secrete de fabricatie si in acelasi timp si a unor privilegii. Privilegiile au ca scop protejarea publicatiilor librariilor si tipografiilor dar si a librariilor si tipografiilor in parte. Prin neutralizarea publicarii creatiei altor persoane se prevenea plagiatul. iar imprimarea si reimprimarea lor constituie dreptul sau exclusiv. In Franta. Astfel apar importante componente a ceea ce constituie dreptul de autor. comunicarea. iar mai tarziu sub Francisc I. se multiplica si se difuzeaza mai repede intrucat conducatorii simt ei insasi nevoia adoptarii unor norme juridice care sa se controleze daca nu creatia insasi macar raspunderea ei. tiparurile erau libere. Exclusivitatea decurge din retinerea unor secrete de fabricatie a ……… a carei idee se face simtita la sfarsitul secolului 17. In aceasta perioada apare conceptul moral de furt al unei opere. Astfel pentru reglementarile juridice a dreptului de autor a fost nevoie sa se recunoasca mai multe conditii : 1)Existenta unor mijloace tehnice care sa serveasca la multiplicarea. Trecand prin momente precizate.Notiunea de izvor de drept civil are 2 sensuri : *conditii materiale de existenta care au menirea de a determina elaborarea unor norme juridice care sa reglementeze situatiile practice ivite intre timp si formele specifice de exprimare a normelor juridice de drept civil. al carui continut consta in prezentarea . Din aceste considerente se trage concluzia ca judecatorul in curs aplica izvoarele de drept civil. dar o adevarata reglementare a drepturilor autorilor o contine Decretul 10/1793. Exemplu privilegiul acordat lui Herman in Republica Venetia. protectia presupunea si autorizatia care nu se dadea pentru o carte a altor persoane. iar celelalte conditii au fost asigurate de Renastere. difuzarea operelor asigurandu-le astfel o sursa de venit pt cei implicati. Prin acordarea privilegiului de tiparire si difuzare tipograful si librarul care primeau privilegiul aveau exclusivitatea drepturilor asupra operatiunilor respective si a veniturilor realizate. Cu alte cuvinte. Librariile si imprimariile au facut obiectul unor regulamente edictate in Franta in 1777 . Printre mijloacele de control adoptate de conducatorii din acea vreme se afla si privilegiile acordate pentru tiparirea si difuzarea acelor lucrari. Dupa aparitia tiparului munca autorilor si industria de librarie au devenit rentabile deoarece cartile noi apar intr-un ritm crescut. In Franta. Daca un tert intra in posesia manuscrisului. iar autorul aflat in viata nu le ceda manuscrisul decat in conditiile respectarii principiului libertatii contractuale.

pictorii. primul act normativ care a dorit sa reglementeze pe larg un domeniu de drept de proprietate intelectuala a fost legea 15/1879 privind marcile de fabrica si de comert 30 mai 1879 – Regulamentul asupra marcilor de fabrica si de comert. Tiparirea. efectele pentru descoperitor sa fie minime. deci.drepturile asupra operelor lor. inalienabil sau care nu puteau face obiectul unei renuntari. Desi legiuitorul roman a avut in vedere preocuparile anterioare mentionate. In 1946 legea proprietatii literare si artistice a fost completata de legea privind contractul de editare si dreptul autorului asupra operei literare. dar numai pentru o perioada de 30 ani socotita din momentul mortii sale.I. . dorinta de putere a monarhiilor si dorinta de expansiune a proprietarilor de ateliere mestesugaresti coroborata cu aceeasi dorinta de a nu divulga secretele de fabricatie au determinat aparitia primelor forme de protectie egala a descoperirilor tehnice. compozitorii. legea face distinctie intre drepturile patrimoniale si cele morale. Sub aspectul drepturile subiective recunoscute si ocrotite. toti creatorii unei opere intelectuale beneficiau pe tot timpul vietii lor de dreptul exclusiv de a publica opera. Fie ca descoperirile apartinand unui cetatean propriu. sistemul de pregatire a mestesugarilor. exploatarea cu mijloace rudimentare a pamantului au determinat ca in domeniul informatiei tehnologice sa se poata pastra secretele fara interventia statului. Decretul 321/1956 privind drepturile de autor a constituit reglementarea principala in materie timp de 40 de ani pana la adoptarea legii 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. astfel in 1923 a intrat in vigoare legea proprietatii intelectuale si artistice. stiintifice sau a unor alte asemenea creatii se realiza si se realizeaza si in present fara a fi nevoie de indeplinirea vreunei conditii de fond privind obiectul sau subiectele creatiei pe de o parte. Aceasta lege contine un capitol special consacrat drepturilor autorilor de opere literare si artistice. inclusiv agrare. Tarile Romane nu au cunoscut reglementari in materia dreptului de autor decat prin legea presei in 1862. de a impiedica orice denaturare a ei. vocatia la protectie juridica a unei opere literare. una dintre cele mai complete si moderne din epoca. de a o exploata. Dreptul de autor – dreptul de proprietate intelectuala Posibilitatile restranse de circulatie a informatiei in perioada anterioara aparitiei tiparului in Europa. Reglementari similare au fost adoptate in 1790 de Congresul SUA. Beneficiul acestei protectii era recunoscut in mod egal si strainilor fara sa trebuiasca vreo conditie de reciprocitate. sau de o forma pe de alta parte cum se intampla in ipotezele obiectelor protejate prin norme juridice care vizeaza apararea proprietatii industriale. de a o vinde. Putem spune ca in Romania in 1879 existau reglementari legale in ambele ramuri ale proprietatii inteletuale : dreptul de autor. Autorilor de opere literare sau stiintifice. Legea contine sub aspect formal 2 idei esentiale : Protectia drepturilor autorilor era asigurata fara a fi necesara indeplinirea prealabila a vreunei formalitati. a o reprezenta. autorul sau mostenitorii sai pastrau dreptul moral. Dezvoltarea economica in general. arhitectii in general. Legea din 1923 prevedea ca autorul care nu si-a publicat opera in timpul vietii avea dreptul sa interzica prin testament publicarea lor. Specificul dezvoltarii economiei societatii romane a determinat in 1967 sa existe o preocupare speciala pentru ocrotirea drepturilor autorilor asupra operelor lor. Dreptul de autor era asimilat unui drept de proprietate. monarhul ii acorda exclusivitatea exploatarii pe o anumita perioada. Prin aceasta lege se atribuie un drept de reproducere a cartilor imprimate autorilor si mostenitoilor lor pe o perioada de 21 de ani. artistice. care a fost adoptata in timpul domniei lui Al. a o executa. Aceasta lege a suportat modificari si completari in 2004. In Anglia a fost adoptata ceea ce se poate considera prima lege a dreptului de autor in 1709.Cuza. In caz de transmisiune a operei. de a o dona sau lasa mostenire prin testament. dreptul proprietatii industriale. fie ca ea a fost doar introdusa in tara de acesta. a noilor procedee sau tehnologii. reproducerea sau imitarea unei opere fara consimtamantul autorului era sanctionata prin confiscarea exemplarelor si plata unei amenzi echivalente cu pretul a 1000 de exemplare din editia originala. Astfel in secolul 15 monarhii acorda privilegii nu numai in ce priveste opera literara ci si in ce priveste descoperirile tehnice. iar in caz de divulgare a acestora.

a dreptului exclusiv de a o folosi pe o perioada suficient de lunga pentru a o face cunoscuta si accesibila. Aici protectia a luat forma acordarii celui ce a introdus o noua tehnologie. . dreptul exclusiv acordat celui care introducea descoperirea il proteja pe acesta aducandu-i avantaje materiale. pentru a o introduce pe o scara larga in economie. Deci.Practica transferarii de tehnologie si a infiintarii de noi ramuri industriale apare in Anglia. La un moment dat s-a abuzat de acordarea privilegiilor in scopul maririi veniturilor Coroanei – Parlamentul englez a adoptat legea privind monopolurile care prevedea ca toate monopolurile cu exceptia oricarei scrisori deschise si oricarei acordari de privilegii pe termen cel mult 14 ani care urmau a se da primilor si realilor inventatori pentru unica folosire si producere in regat a produselor noi.