You are on page 1of 29

Şcoala ca organizaţie

1

Planul:
1. Definirea şcolii ca organizaţie
2. Problematica organizaţiilor
3. Managementul unităţilor de învăţămînt.
Problematica managementului unităţilor
de învăţămînt
4. Componentele organizării structurale la
nivelul instituţiei de învăţămînt
5. Structura organizatorică a unităţii de
învăţământ
2




1. Definiri ale organizaţiei
Organizaţia este principalul generator de
valori în care îşi desfăşoară omul activitatea
Organizaţia are o misiune şi obiective clar
stabilite;
Organizaţia vizează perfecţionarea şi
calitatea serviciilor specializate;
Într-o organizaţie interacţiunile dintre indivizi
se derulează în baza unor obiective comune
şi a unor reguli generatoare de acţiuni
colective.
3

• Organizaţiile sunt "grupuri de oameni care
îşi organizează şi coordonează activitatea
în vederea realizării unor finalităţi relativ
clar formulate ca obiective
• Secolul XX este secolul dezvoltării rapide
a
organizaţiilor.
Prin
ele
însele,
organizaţiile
prezintă
o
orientare
structurală spre realizarea cît mai eficientă
a finalităţilor. La nivelul organizaţiei vorbim
adesea despre conceptele de eficienţă şi
performanţă.
4

• Organizaţia este o asociaţie de oameni cu
concepţii sau preocupări comune, uniţi conform
unui regulament sau unui statut, în vederea
depunerii unei activităţi organizate.
• Organizaţia este un grup de două sau mai
multe persoane care lucrează împreună,
pentru a-şi atinge anumite scopuri,
obiective asumate.

5

Şcoala - instituţia în jurul căreia se
edifică noua societate, inițiatoare a
procesului de reforme profunde ale
lumii, pe care o domină de la
înălţimea ei spirituală.
Şcoala - instituţie care transformă
spaţiul academic într-un nucleu
emergent, în laboratorul miraculos în
care se prepară noua societate.
6

Evoluţia conceptului de
organizaţie
organizaţiei ca un cîmp
(P. Bourdieu,1980)
organizaţiei ca reţea
(E. Lazega, 1994)
7

2. Problematica organizaţiilor
se centrează pe trei aspecte:
• analiza organizaţiei ca sistem
social
• relaţia dintre organizaţie şi
societatea globală
• analiza modalităţilor de
organizare
8

Privită ca sistem social,
organizaţia poate fi abordată din
două puncte distincte, dar
complementare:
• modalităţi specifice de organizare a
activităţilor astfel, încît să se obţină
performanţe cît mai ridicate
• sisteme socio-umane compuse din
indivizi (cu motivaţiile lor), relaţii
interpersonale şi grupuri sociale
9

Prezentarea sistemului
organizatoric
Prin organizare se înţelege activitatea de
creare a sistemelor economico-sociale.
Organizarea stabileşte elementele
componente ale sistemului, variabile care
definesc aceste elemente şi sistemul în
ansamblu, precum şi legăturile
elementelor respective în cadrul
sistemului şi între acesta şi alte elemente.
10

3. Managementul

organizaţiei
şcolare/ unităţilor de învăţămînt
reprezintă activitatea de conducere
globală-optimă-strategică a activităţii
de educaţie/ instruire proiectată şi
realizată în cadrul unităţii de bază a
sistemului de învăţămînt: grădiniţă,
şcoala primară, şcoala gimnazială,
şcoala profesională, liceul, colegiul,
facultatea.
11

Problematica managementului
unităţilor de învăţămînt:
Definirea instituţiei şcolare ca unitate
de bază a sistemului de învăţămînt.
- din perspectivă normativă
- din perspectivă interpretativă

12

Perspectiva normativă de
analiză a unităţilor de învăţămînt
"interactiunile cu mediu" şi relatiile complexe
reglementate in termenii raportului "intrareiesire".
"nevoia de adaptare a scolii la evolutiile
societatii“un tip de organizaţie scolară care tinde să devină
"o societate în miniatură", care nu mai poate fi
redusă "la un simplu conglomerat de subiecţi
reuniţi în mod accidental"
13

4. Componentele organizării
structurale la nivelul instituţiei
de învăţămînt:

1. Postul
2. Funcţia
3. Relaţiile organizaţionale
14

-

Postul
element primar al structurii organizatorice
cea mai simplă subdiviziune organizatorică
ansamblul obiectivelor, sarcinilor, competenţelor
şi responsabilităţilor ce revin unui salariat în mod
organizat la nivelul locului de muncă
Obiectivele postului (obiective individuale) caracterizări sintetice ale postului - raţiunea
creării postului respectiv, precum şi criterii de
evaluare a muncii salariatului căruia îi este
atribuit. Realizarea obiectivelor se efectuează
prin intermediul sarcinilor care constau în procese
de muncă simple sau componente de bază ale
unor procese de muncă complexe ce prezintă
autonomie operaţională fiind executate de o
singură persoană.
15

Funcţia
- ansamblul sarcinilor de un anumit fel ce
trebuie îndeplinite în mod regulat şi
organizat de un salariat, grupând
totalitatea posturilor de acelaşi fel ca arie
de cuprindere a autorităţii şi a
responsabilităţii.
- Potrivit cu natura şi amploarea
obiectivelor, sarcinilor competenţelor şi
responsabilităţilor se deosebesc funcţii
de conducere şi funcţii de execuţie.
16

Relaţiile organizaţionale
- ansamblul legăturilor dintre componentele
structurii organizatorice
Relaţii de autoritate – instituite de conducerea
unităţii de învăţământ prin diferite acte şi norme
emise de acestea: regulamente de funcţionare,
decizii, dispoziţii. Acestea pot fi:
– relaţii ierarhice:
– relaţii funcţionale;
– relaţii de stat-major.

Relaţii de cooperare –între organisme situate pe
aceiaşi treaptă ierarhică, dar în compartimente
diferite;
Relaţii de control –între persoane sau organisme
de control şi celelalte persoane sau
compartimente supuse controlului.
17

• Relaţiile de cooperare se stabilesc între posturi
didactice sau nedidactice situate pe acelaşi nivel
ierarhic, dar care fac parte din compartimente
diferite, având rolul de a uşura rezolvarea
problemelor ce iau naştere periodic. Ele evită
liniile ierarhice mărindu-se astfel considerabil
operativitatea.
• Relaţiile de control apar în mod firesc între
organismele de control şi restul
compartimentelor, ele neavând caracter de
decizie.
• Specificul unei instituţii de învăţământ moderne
îl constituie îmbinarea organică a relaţiilor
ierarhice cu cele funcţionale, de stat-major şi de
cooperare.

18

• La nivelul învăţământului preuniversitar
reglementarea aspectelor ce vizează
elementele posturilor funcţiilor şi relaţiilor
organizaţionale sunt reglementate prin
Legea Nr. 547
din 21.07.1995 învăţămîntului
Publicat : 09.11.1995 în Monitorul Oficial
Nr. 62-63 art Nr : 692 Data intrarii in
vigoare : 09.11.1995

19

5. Structura organizatorică a
unităţii de învăţământ
este de tip ierarhic-funcţională în
care executanţii primesc decizii şi
răspund numai în raport cu şeful
ierarhic nemijlocit, respectânduse principiul de decizie şi acţiune.

20

• Structura organizatorică a instituţiei este
reprezentată simplu şi operativ prin intermediul
organigramei. Aceasta este definită sintetic ca
reprezentarea grafică a structurii organizatorice.
• Utilitatea organigramei este dublă: în primul rând
constituie un mijloc rapid de informare a celor
interesaţi privind organizarea structurală a
unităţii de învăţământ şi în al doilea rând
constituie un mijloc de studiu pentru specialiştii
în organizare şi un punct de plecare pentru
perfecţionarea structurilor existente.
• Organigrama reprezintă o imagine sintetică şi
fidelă a compartimentelor şi nivelelor ierarhice
existente la nivelul instituţiei
21

• Compartimentul se compune din mai multe persoane ce
efectuează munci omogene sau complementare ce
contribuie la realizarea unor obiective derivate.
Compartimentele pot fi operaţionale şi funcţionale
• Compartimentele operaţionale se caracterizează la nivelul
unei instituţii de învăţământ prin aceea că în cadrul lor se
realizează procesul didactic şi se prestează servicii de tip
şcolar–educativ. În acest scop conducătorii acestor
compartimente au dreptul şi obligaţia de a da ordine şi de
a apela la compartimentele funcţionale pentru asistenţă de
specialitate. Există şi compartimente operative de tip
administrativ-tehnic ce sprijină desfăşurarea activităţii din
compartimentele didactice.
• Compartimentele funcţionale au rolul de a pregăti deciziile
pentru conducerea superioară şi cea de la nivelul mediu.
• Tendinţa de viitor în sistemul de învăţământ este de a
creşte dimensiunea compartimentelor operaţionale
didactice, concomitent cu scăderea celor funcţionale.
22

Nivelul ierarhic
- totalitatea subdiviziunilor organizatorice
situate la aceiaşi distanţă ierarhică faţă de
nivelul ierarhic cel mai înalt.
- numărul nivelurilor ierarhice are o
importanţă deosebită pentru procesul
conducerii întrucât reducerea acestora
atrage după sine scurtarea circuitelor
informaţionale şi decizionale.

23

Ponderea ierarhică
- numărul persoanelor conduse de un cadru
de conducere.

24



În cadrul structurii organizatorice deosebim două
componente principale:
structura managerială;
structura operaţională.
Structura managerială la instituţia de învăţământ este
alcătuită din ansamblul managerilor de nivel superior,
director şi directori adjuncţi şi a subdiviziunilor
organizatorice prin ale căror decizii şi acţiuni se asigură
condiţiile economice, didactice, tehnico-administrative şi
de personal necesare desfăşurării activităţii
compartimentelor operaţionale didactice şi nedidactice.
Structura operaţională este alcătuită din totalitatea
subdiviziunilor organizatorice ale instituţiei de
învăţământ, în cadrul cărora se desfăşoară activităţile de
predare-învăţare-evaluare şi a celor economicoadministrative .
25

Variabilele organizaţionale
- reprezintă factorii interni ai instituţiei şi externi ai micro şi
macromediului, ce condiţionează într-o anumită măsură
caracteristicile organizării, astfel încât modificarea unora din
parametrii săi necesită schimbări în structura organizatorică a
societăţii.
- Principalele variabile organizaţionale sunt:
statutul juridic
natura proprietăţii comunitare
dimensiunea organizaţiei
complexitatea activităţii educative
caracteristicile procesului didactic
gradul de specializare şi cooperare în plan local, raional şi naţional
caracteristicile procesului de gestionare a bazei materiale şi
aprovizionării
caracteristicile ofertei de servicii
trimiterea şi prelucrarea informaţiilor
legislaţia care reglementează organizarea structurală a instituţiilor de
învăţământ
situaţia economică a unităţilor de acest gen.
26

Organizarea procesuală constă în stabilirea
principalelor categorii de muncă a proceselor
necesare realizării ansamblului de obiective.
Rezultatul organizării îl reprezintă în principal
funcţiunile, activităţile, atribuţiile şi sarcinile.
Funcţiunea reprezintă un ansamblu de procese
de muncă omogene, asemănătoare sau
complementare cu ajutorul cărora se realizează
acelaşi obiectiv sau aceleaşi obiective derivate
din obiectivele fundamentale.

27

• La rândul ei fiecare funcţiune se divide în mai
multe activităţi. Prin activitate se înţelege
ansamblul proceselor omogene sau înrudite ce
concură nemijlocit la realizarea aceloraşi
obiective derivate.
• În cadrul activităţilor se deosebesc atribuţii. Prin
atribuţie se înţelege un proces de muncă precis
conturat care se execută periodic ce implică
cunoştinţe specializate şi concură la realizarea
unui obiectiv specific.
• O atribuţie se poate divide în mai multe sarcini.
Sarcina reprezintă o componentă de bază a unui
proces de muncă ce contribuie la realizarea unui
obiectiv individual care de regulă se atribuie
spre realizare unei singure persoane.
28

Funcţiunile, activităţile, atribuţiile au un
caracter dinamic. Conţinutul lor se
schimbă odată cu dezvoltarea socialeconomică cu evoluţia concepţiilor privind
managementul şcolar prin încorporarea de
noi atribuţii, sarcini prin dispariţia altora
modificându-se raporturile dintre ele.

29