E-atita ura-n asta tara,

Atitea farse si minciuni

Si viata ne e-atit de-amara,
Iar locuri nu-s pentru cei buni.
De se ridica unul care,
Le spune adevarul crud,
Acela pina-n seara moare
Ca-i vinovat ca n-a fost mut.
Iar lumea tace si inghite,
Invata-a crede in minciuni.
Si cit nu stiu care cum minte,
Poporul crede in minuni.
Dar vine vremea ca ti-e sila,
Caci, cam dureaza ani, nu luni
Si dintr-o data, asa, din mila
Noi credem iarasi in minuni.
Ii vezi - se zbat si dau din coate
Sa scoata tara din noroi,
Dar jefuiesc care cit poate
Si vina tot o dau pe noi
In jur privesti- doar saracie,
Se duce lumea-n alte tari
Si daca tara e pustie,
Pe seama cui vor face-averi?
Azi de ai bani, ai si putere!
Lor ce le pasa de popor?
Poporul sufera-n tacere,
Iar ei isi fac mendrele lor!!
Si la putere vin puzderii
Si povestim de la-nceput
E tara plina de mizerii
Si-asa vom duce-o inca mult.