6

bvau©2014

Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” Galați

Revistă de teorie, istorie şi critică literară ANTARES - AXIS LIBRI

)

Salonul literar
AXIS LIBRI

teorie, istorie si critica literara
)

de

anul II
nr. 6
iunie 2015

Filiala Sud-Est a USR

)

Re v i s t a s e m e s t r i a l a
)

Festivalul Internațional
Serile de Literatură ale Revistei ANTARES

,

Editată de USR - Filiala Sud Est Galați și de Biblioteca „V.A. Urechia”
cu sprijinul financiar al Consiliului Local și al Primăriei Municipiului Galați

S
E
R
I
A
R
T
B
I
N IS L
X

A

Editura
Fundația Culturală ANTARES

Colectivul de redacție:
Director - Corneliu Antoniu
Director adjunct - Zanfir Ilie
Redactor șef - a.g. secară
Secretar general - Dorina Bălan

AVEȚI TALENT? VĂ DORIȚI O CARIERĂ LITERARĂ?
USR - Filiala Sud Est și Biblioteca „V.A. URECHIA”
vă stau la dispoziție pentru detalii la telefoanele: 0744.205.032 și 0236.411.037

Galațiul revistelor literare

Cuprins
Exordii
Renaşterea provinciei literare Galaţi
Zanfir Ilie �������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������3
Două uniuni ale scriitorilor, complementare?
Liviu Ioan stoiciu����������������������������������������������������������������������������������������������������������6
Ce aşteaptă un scriitor de la un critic literar?
Dan plăeșu���������������������������������������������������������������������������������������������������������������������9
Dincolo de așteptare������������������������������������������������������������������������������������������������������������������� 11
Petrișor militaru
A zecea artă
Ultimul descălecător
Theodor Codreanu ������������������������������������������������������������������������������������������������� 12
Dorin N. Uritescu – Portretul la criticii literari români, RawexComs, Bucureşti, 2015.
a.g. secar������������������������������������������������������������������������������������������������������������������ 15
Automuţirea în lirica lui Gellu Naum ca practică a iniţierii
Isabel vintil������������������������������������������������������������������������������������������������������������� 19
Istorie literară
Traian Chelariu. Inconfundabilul său document moral
Alexandru Ovidiu vintil��������������������������������������������������������������������������������������� 26
Cazul ION PENA, perceptorul - scriitor
Marin scarlat������������������������������������������������������������������������������������������������������������ 29
Sebastian Reichmann – un poet suprarealist născut la Galați
Violeta ionescu���������������������������������������������������������������������������������������������������������� 34
Trecând prin văile Golgotei
Ioan Gh. tofan������������������������������������������������������������������������������������������������������������ 40
Interferențe
Pagini smulte din valuri, un superlativ elogiu adus pictorului Vespasian Lungu
Alexandru Ovidiu vintil��������������������������������������������������������������������������������������� 45
Despre fotografie cu... Adrian Mociulschi & Co: acum, Annie Leibovitz şi Susan Sontag
Adrian mociulschi�������������������������������������������������������������������������������������������������� 47
GUGUŢĂ – un erou arhetipal�������������������������������������������������������������������������������������������������� 50
Violeta tipa
Talent, graţie, strălucire: Expoziţia de la Boholţ
Victor cilinc������������������������������������������������������������������������������������������������������������ 55
Arheologie culturală
Povestea unui mit - Maria Malibran��������������������������������������������������������������������������������������� 58
Maria cerneanu�������������������������������������������������������������������������������������������������������� 58
Śvetāśvatara upaniùad (i) (Secţiunile I-iii)
Ovidiu nedu����������������������������������������������������������������������������������������������������������������� 61
Paşoptistul George Sion (I) (1822 - 1892)
Radu moţoc���������������������������������������������������������������������������������������������������������������� 66
Recuperări
Götz Aly, Hitlers Volksstaat. Raub, Rassenkrieg und nationaler Sozialismus, 3. Auflage,
S. Fischer Verlag, Frankfurt am Main, 2005 (I)
Vasile Lica���������������������������������������������������������������������������������������������������������������������� 72
Cronici de carte
Altfel de antropologie: André Scrima – Antropologia apofatică
Ioan D. Popoiu������������������������������������������������������������������������������������������������������������ 78
Realitatea noastră lirică cea de toate zilele şi nopţile… sau cum să îmblânzeşti dragonul
Poeziei (cu mai multe capete)!�������������������������������������������������������������������������������������������������� 82
Francisc alvoronei

ANTARES AXIS LIBRI

1

Cătălin Negoiţă, Zanfir Ilie. Presa Primului Război Mondial, Editura Tritonic şi Axis
Libri, Galaţi, 2015
Ionel PINTILII���������������������������������������������������������������������������������������������������������������� 85
Corbu, Daniel. Ferestrele oarbe. Iaşi: Editura Princeps Multimedia, 2014
Dorina Bălan��������������������������������������������������������������������������������������������������������������� 88
Petre Crăciun. În spatele oglinzii
Dumitru anghel�������������������������������������������������������������������������������������������������������� 90
Silvia Bitere, Gri Kamikaze, Eurostampa, 2013
Paul Blaj ������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������ 94
O carte a neuitării
Radu Theodoru�������������������������������������������������������������������������������������������������������� 96
Corbu, Daniel. Piatra de eol şi alte povestiri. Iaşi: Princeps Multimedia, 2014
Cătălina POPA���������������������������������������������������������������������������������������������������������������� 98
Cilincă, Victor. Quermessa ori Mirodeniile minții. Galați: Axis Libri, 2014
Violeta moraru�������������������������������������������������������������������������������������������������������� 100
Liviu Chifane. Copilul Deltei. Timişoara: Ed. Datagroup, 2014.
George Adal��������������������������������������������������������������������������������������������������������������� 102
Mapamond
Cum scrie un filosof despre cădere: Albert Camus
Sorin Atanasiu��������������������������������������������������������������������������������������������������������� 104
A ucide din punct de vedere estetic este tot un fel de a ucide din dragoste!?
Ioan Ciprian Halibei������������������������������������������������������������������������������������������������ 107
50 Shades of Grey – Cincizeci de Umbre ale lui Grey ...sau cum să pui cu botul pe labe
un multi-milionar păcătos
Lucian Pleșa���������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������� 110
În labirint
Mediul familial şi preferinţele de lectură ale adolescenţilor
Violeta stanciu�������������������������������������������������������������������������������������������������������� 114
Literatura în sine
Vara indiană a bărbaţilor (Fragment de roman)
Florinel Agafiţei������������������������������������������������������������������������������������������������������ 116
Bucătăreasa și prezumția de nevinovăție (Fragment de roman)
Grigore postelnicu����������������������������������������������������������������������������������������������� 121
Poeme
Daniel corbu������������������������������������������������������������������������������������������������������������� 127
Poeme
Nicolae Grigore mărășanu����������������������������������������������������������������������������������� 132
Poeme
Silvia bitere��������������������������������������������������������������������������������������������������������������� 135
Poeme
Valeriu Marius Ciungan����������������������������������������������������������������������������������������� 138
Poeme
Mirela burhuc���������������������������������������������������������������������������������������������������������� 141
„GENERALUL-GENERALILOR“ sau „Aşteptându-l pe… Godeaux“ ori „MERCI,
BERTHELOT!” - scenariu radiofonic de Victor Cilincă, montat la Teatrul Naţional
Radiofonic (Fragmente)
Victor cilinc���������������������������������������������������������������������������������������������������������� 144
Pe strada Domnească cu Zaraza lui Mircea Cărtărescu
Ion manea������������������������������������������������������������������������������������������������������������������ 147

2

ANTARES AXIS LIBRI

Renaşterea provinciei literare Galaţi
Zanfir Ilie

E
X
O
R
D
I
I

Identitatea culturală locală, oricare
ar fi zona reprezentată, este în mare măsură
dependentă de valoarea scriitorilor şi a
operelor pe care aceştia le propun literaturii
naţionale. Nu este vorba de numărul de
scriitori – acesta poate fi foarte mare, dar
nesemnificativ, sau, dimpotrivă, foarte mic,
dar cu mare deschidere şi recunoaştere,
importantă este percepţia pe care scrisul
local o are în rândul cititorilor, pe de o
parte, şi a criticii şi istoriei literare de nivel
înalt, pe de altă parte. De aceea, este foarte
important modul în care acei scriitori
aparţinând unui anume areal cultural ştiu
să se constituie într-un grup formal sau informal şi mai ales reuşesc să se
impună ca atare, prin individualitatea şi caracteristicile lor definitorii, în
ansamblul mişcării literare contemporane. Principiul este simplu: nu poţi
exista cu adevărat decât în măsua în care reuşeşti să dovedeşti acest lucru,
nu numai prin ceea ce scrii, dar şi prin modul în care te prezinţi în faţa
lumii.
Din acest punct de vedere, zona aceasta, arealul Dunării de Jos, a fost
mereu binecuvântată cu scriitori de valoare, poeţi, prozatori, dramaturgi,
critici şi istorici literari cu nume care, de la Costache Conachi încoace,
cu vârfuri precum Hortensia Papadat Bengescu, Grigore Hagiu, Nina
Cassian, s-au bine situat în istoria literaturii române, oferind o tradiţie
solidă şi relevantă pentru un prezent şi un viitor literar efervescente şi pline
de complexitate. În acelaşi timp, dacă asociem, cum se face tot mai des şi
evident în ultima vreme, Galaţiul literar cu Brăila literară sau (pentru a
nu stârni orgolii), şi invers, Brăila literară cu Galaţiul literar, se profilează
aici, la Dunărea de Jos, tot mai vizibil, un centru scriitoricesc, nu numai
de certă valoare, dar şi având reale calităţi de situare tot mai sus într-un
posibil top al provinciilor literare de primă importanţă. Dar acest concept
de „provincie literară” trebuie definit mai bine, pentru că sensul lui, departe
ANTARES AXIS LIBRI

3

de a mai însemna o stigmatizare, trimite tot mai ferm spre ideea de emancipare
şi de câştigare a unui statut propriu, bine definit şi cu nimic inferior în relaţia
centru-margine, destul de vehiculată în teoria literară actuală.
Un coleg de - al nostru de la Brăila – l-am numit aici pe profesorul,
publicistul, criticul şi istoricul literar Viorel Coman – a şi pus în paradigmă această
stare de fapt, publicând, în 2013, cu un titlu semnificativ – Provincia Magna – o
carte de referinţă, cu trimitere, în primul rând, la specificul cultural şi literar local,
dar care poate fi raportată la întreaga zonă de sud-est, în care Galaţiul, Brăila şi
Dobrogea configurează, la interferenţe de provincii istorice, o subtilă îngemănare
de spiritualităţi complementare în unitatea lor structurală. Critica de la Bucureşti
a semnalat importanţa acestui volum, a conceptului în sine, remarcându-se
determinarea şi efortul de a defini o zonă, altfel decât geografic, şi anume prin
patosul ei poetic, ştiindu-se că scriitorii au fost întotdeauna cu un pas înaintea
timpului pe care l-au trăit şi mai ştiindu-se că un Panait Istrati sau un Fănuş
Neagu au spart, prin valoarea operelor lor, nu numai graniţele timpului, dar şi ale
spaţiului căruia i-au aparţinut.
La Galaţi se lucrează acum la un alt proiect – de mai mare amploare şi de
mai directă relevanţă – şi anume o istorie a literaturii gălăţene, ceea ce poate
conferi zonei un act de identitate cu adevărat culturală pe care puţine provincii
literare îl au. Revenind la această idee de provincie literară, se cere un alt mod de
departajare centru-periferie (margine, cum s-a mai zis), chiar în sensul radical
că ea nu mai poate fi operabilă şi nici măcar reală, în condiţiile în care literatura
care se scrie acum în afara Bucureştiului este cel puţin la fel de importantă
şi validă ca şi aceea a capitalei şi că, în fapt, cu mult înainte de a se întâmpla
descentralizarea administrativă, despre care se tot vorbeşte, cea literară, cel puţin
aici, la noi, s-a înfăptuit deja, cu demnitate, stăruinţă şi izbândă. Nu puţini au fost
scriitorii şi criticii de mare valoare, de la Bucureşti, Iaşi, Chişinău, Cluj-Napoca,
Timişoara, Cernăuţi, care, venind la Galaţi şi luând cunoştinţă cu noua mişcare
scriitoricească, i-au remarcat amploarea, valoarea şi calitatea tot mai evidentă,
vorbind despre un nou centru literar cu nimic mai prejos decât oricare altul şi
chiar mai important pe alocuri decât altele, cum ar fi Constanţa, Bacău, vechea
capitală culturală, Iaşiul.
De departe, de la Bucureşti sau de la Chişinău, aşa se văd lucrurile şi în cea
mai mare măsură percepţia este corectă şi conformă cu realitatea, dar, privind
dinăntrul mişcării literare gălăţene, se pot întrezări la fel de bine şi inerentele
contradicţii şi sincope. Inerente, pentru că nu poate exista o efervescenţă
a creşterii fără conflicte interne mai mult sau mai puţin manifeste, mai mult
sau mai puţin dramatice. Inerente şi pentru că – nici nu se putea altfel! – în
nicio altă breaslă decât cea a scriitorilor, manifestările orgoliului nu pot căpăta
forme mai virulente, mai dure şi, să recunoaştem, mai pline de savoare!!! Într-o
şedinţă a Salonului nostru literar „Axis Libri”, un poet s-a referit la opera altui
4

ANTARES AXIS LIBRI

poet, afirmând că el personal s-ar sinucide dacă i-ar fi ieşit pe piaţă o carte de
versuri atât de proastă precum cea lansată. Cel care a aruncat săgeata a părăsit
demonstrativ sala, iar cel care a fost atacat a trăit momente de furie şi de dorinţă
de revanşă. Întâmplarea ar putea părea irelevantă, o simplă dispută aproape
amicală, şi ea ar fi cu adevărat lipsită de importanţă, dacă n-ar sugera o anumită
stare de lucruri.
O mare reuşită a literaturii gălăţene contemporane a fost înfiinţarea
Filialei Sud-Est a Uniunii Scriitorilor, deziderat mai vechi al scriitorilor
locali, ajuns realitate prin strădania, perseverenţa şi priceperea primului ei
preşedinte, poetul Corneliu Antoniu. Şi cu toate că toţi au visat-o şi au dorit-o,
ea nu a cunoscut, cum era de aşteptat şi firesc, unanimitatea aderării. Au
fost scriitori care erau membri ai altor filiale în momentul înfiinţării celei de
acasă, dar nu s-au transferat, de la Iaşi, Bacău, Bucureşti, sau din altă parte,
pentru a-i întări rândurile. Apoi, alţi scriitori primiţi în filiala din Galaţi au
migrat ulterior, din motive greu de analizat şi chiar de înţeles, spre alte centre,
diminuând consistenţa şi prestigiul celei pe care o doriseră atât de mult. Este
un singur exemplu, edificator însă, dar, dincolo de efectul nociv asupra unităţii,
omogenităţii şi puterii de reprezentare, el denotă şi o latură pozitivă – aceea a
confruntării de idei, principii şi puncte de vedere, fără de care nicio viaţă literară
nu poate să tindă la valoare şi recunoaştere. Cu cât varietatea concepţiilor şi a
opiniilor este mai mare, cu atât activitatea literară este mai vie, mai robustă şi
mai convingătoare. Numai că toată această confruntare de idei trebuie să fie
una principială, bazată pe o argumentare pertinentă şi determinată de ideile
de emulaţie şi de promovare a valorii autentice, nebruiate de criterii de orgoliu
personal sau de subiectivitatea conştient asumată.
Iată de ce această revistă a noastră – „de teorie, istorie şi critică literară” –
unică în provincie şi ajunsă la numărul 6, editată sub egida Uniunii Scriitorilor,
prin Filiala Sud-Est şi Biblioteca Judeţeană „V.A. Urechia” din Galaţi, trebuie şi
mai bine înţeleasă ca tribună a exprimării libere şi curajoase, lipsite totalmente
de prejudecăţi şi animate de cele mai nobile idealuri. Ea este, în acelaşi timp, cea
mai bună legătură culturală cu ţara, de vreme ce în paginile sale au publicat şi
vor publica scriitori din toate zonele României, academicieni, critici şi istorici
literari de prestigiu, alături de cele mai reprezentative condeie locale. Revista
este deja cunoscută în cercurile literare din Bucureşti, Iaşi, Chişinău, iar, prin
grija bibliotecii locale de a o trimite nu numai bibliotecilor centrale, dar şi
celor judeţene, a căpătat o arie de răspândire naţională, în adevăratul sens al
cuvântului. Sperăm ca numele ei „A” – „A”, de la începuturi, „A” de la iniţiativă,
„A”, de la fundament, „A” de la alfabet – , cu cel de al şaselea număr lansat în
aceste zile ale celei de a şaptea ediţii a Festivalului Internaţional al Cărţii „Axis
Libri”, să se transforme cât mai curând şi cât mai convingător în renume.

ANTARES AXIS LIBRI

5

E
X
O
R
D
I
I

Două uniuni ale scriitorilor,
complementare?
Liviu Ioan stoiciu
Scriitorul român e legat profesional
de Uniunea Scriitorilor din RomâniaUSR, este membru al USR sau aspiră să fie
membru (titular; slavă cerului, s-a renunțat
la statutul de „membru stagiar”). În alte
țări foste comuniste, sunt cel puțin două
uniuni ale scriitorilor profesioniști, cu
aceleași drepturi legale, cu acces la timbrul
cultural, să zicem, sau la sponsorizări de
stat la reviste literare. După Revoluție, ani
la rând, USR a avut o alternativă, ASPRO
(Asociația Scriitorilor Profesioniști din
România) — înscrisă legal la Ministerul
Finanțelor, să beneficieze de ajutoarele de stat, alături de USR (membri
ASPRO vărsau timbrul literar la ASPRO, nu la USR). Numai că membrii
ASPRO erau și membri ai USR, ceea ce a provocat incidente, punându-se
în discuție conflictele de interese din motive de contribuții patrimoniale,
și USR a cerut oficial ca membrii USR înscriși și în ASPRO să aleagă, ori
ASPRO, ori USR. Urmarea? ASPRO a fost trasă pe linie moartă (scoasă
de la Ministerul Finanțelor, fără să mai aibă acces la timbrul literar; nu
contează că, în timp, timbrul literar a devenit simbolic), majoritatea alegând
USR, existând deja lege în care USR e specificată ca singură instituție care
reprezentă scriitorii — de exemplu, legea pensiei suplimentare (dacă nu ești
membru al USR, nu poți primi această jumătate de pensie). Mai există și
legea indemnizației de merit, la care USR face propunerile, dar nu contează
dacă ești sau nu membru al USR, indemnizația de merit trecând printr-o
comisie a tuturor uniunilor de creație, prin Academie și Ministerul Culturii,
toate formând o comisie ce acordă, cu semnături, indemnizația de merit (s-a
verificat această situație atunci când Gabriel Liiceanu, care are indemnizație
de merit acordată prin USR, a atacat nedemn USR, făcându-i praf imaginea
și contestându-i dreptul la timbrul cultural; conform statutului USR, putea
fi exclus pentru prejudiciile aduse public, dar Gabriel Liiceanu și-a dat
demisia din USR; natural, s-a pus problema în Consiliul USR dacă i se poate

6

ANTARES AXIS LIBRI

retrage indemnizația de merit și s-a luat seama că nu se poate, chiar dacă USR
l-a propus, această indemnizație de merit e acordată „pe viață” de o comisie
națională).
În acest an, 2015, după contestarea premierii vicepreședintelui USR Gabriel
Chifu la Botoșani pentru „Opera Omnia” (Premiul Național „Mihai Eminescu”;
cel mai consistent premiu bănesc dat poeților, 20.000 de lei; contestare făcută
îndeosebi de tineri, altfel, într-un domeniu în care valorile sunt relative, poezia
având culoare atât de diferite, că ar merita să fie toate premiate; firește, Gabriel
Chifu avea la nivel de premii-care-contează antecedente credibile, are o operă
confirmată critic și prin prezența lui în „Istoria critică” a lui N. Manolescu, dar
nu i s-a iertat că avea funcție la USR; firește, principalul vizat de contestatari a
fost președintele USR, N. Manolescu, președintele jurului care a acordat acest
premiu de la Botoșani), ce credeți? A apărut brusc Grupul pentru Reforma
Uniunii Scriitorilor din România, în care apar în principal contestatarii lui
Gabriel Chifu și ai lui N. Manolescu, adică ai conducerii actuale operative a USR
(conducere din care mai face parte Varujan Vosganian, prim-vicepreședinte
al USR, parlamentar la adresa căruia DNA a cerut să rămână fără imunitate,
motiv să fie trecut pe lista celor indezirabili). Adică, suntem în situația de a
avea pe tapet apariția unei uniuni a scriitorilor alternativă, producându-se o
ruptură. Lucrurile nu sunt deloc simple, acest Grup de Reformă cere schimbarea
Statutului USR și a actualei conduceri a USR, eventual prin demisie. La ultima
ședință de Consiliu al USR s-au pus în discuție aceste aspecte, s-a pus la vot și
s-a refuzat schimbarea statutului cerută de Grupul de Reformă (se putea face
schimbarea statutului chiar de către Consiliul USR). În acest Grup de Reformă
sunt și trei președinți de filiale ale USR: Dan Mircea Cipariu (Poezie) și Peter
Sragher (Traduceri), la București, și Rita Chirian la Sibiu. De curiozitate, iată
și o listă a celor ce vor să fie reformată din interior USR: Dan Mircea Cipariu,

ANTARES AXIS LIBRI

7

Adrian Suciu, Paul Vinicius, Ştefania Coşovei, Dan Iancu, Anca Mizumschi,
Octavian Soviany, Cristian Tiberiu Popescu, Nicoleta Popa, Lucian Vasilescu,
Vasile Gogea, Vasile Baghiu, Ionel Ciupureanu, Alexandru Uiuiu, Dumitru
Crudu, Ovidiu Nimigean, Mariana Codruţ, Rita Chirian, Mugur Grosu,
Cosmin Perţa, Lucian Perţa, Florin Iaru, Peter Sragher, Ioana Crăciunescu,
Alexandru Mica, Ioana Greceanu, Valeriu Mircea Popa, Cristian Teodorescu,
Grigore Şoitu, Tatiana Segal, Catia Maxim, Florina Zaharia, Amelia Stănescu,
Clara Mărgineanu, Ştefan Borbely, Ioan Matiuţ, Dorin Popa, Nicolae Mareş,
Paul Cernat, Boris Mehr, Denis Dinulescu, Ion Filipoiu, Rodian Drăgoi, Gelu
Vlaşin, Bogdan O. Popescu, Florin Dochia, Emilian Galaicu-Păun, Alex Goldiș,
Michael Hăulică, Daniel Vighi, Bogdan Crețu, Daniel D. Marin, Dinu Adam,
Petru Ilieșu, Ștefan Manasia, Mircea Țuglea, Petre Rău, Daniel Vorona. Sunt
și scriitori de primă mână. Lista e mai lungă, fiind semnată și de nemembri ai
USR. Firește, actuala conducere Manolescu-Vosganian-Chifu a rămas pe poziții,
negăsind nici un motiv să-și dea demisia, iar cei trei președinți de filiale ale USR
au primit „avertisment” (fiind în pericol să fie excluși din USR). Problema e că,
din câte am citit pe internet, acești protestatari vor să inventeze o alternativă la
USR, o nouă structură, o nouă uniune a scriitorilor care să aibă drepturi legale
așa cum le are USR, dar după modelul fostelor țări comuniste. Dan Mircea
Cipariu a fost în Polonia în aprilie 2015 să înțeleagă de ce acolo sunt două
uniuni ale scriitorilor și cum funcționează în paralel, fără să se conteste. Din
câte am înțeles, România e singura care mai are o singură uniune a scriitorilor
(dacă excludem „Republica Moldova”), în Rusia sunt șapte asemenea uniuni
ale scriitorilor. Important e să nu dispară USR. Dacă vor fi două uniuni ale
scriitorilor, complementare, frustrările colegiale pot fi rezolvate și prin aderarea
la una dintre ele.

8

ANTARES AXIS LIBRI

E
X
O
R
D
I
I

Ancheta revistei

Ce aşteaptă un scriitor
De la un critic literar?
Dan plăeșu
Ce doresc/ aştept eu de la un critic
literar? Nu foarte multe. Să mă explic. Luând
lucrurile de foarte departe, să ne reamintim
că „La început a fost Cuvântul”. Evident,
nu de cuvântul pe care îl aşterne pe hârtie
scriitorul e vorba aici, dar nu e mai puţin
adevărat că acest ins care imaginează, care
naşte viaţă, imaginară, desigur, dar viaţă,
acest ins, zic, este la rându-i un creator.
Mic, mare, mediocru, dar creator! Or, dacă
aşa stă treaba, (şi) cuvântului său trebuie să
i se dea ascultare, prioritate, în orice caz.
Or, dacă vorba scriitorului o devansează,
fireşte pe cea a criticului, acesta din urmă ar
putea să-i fie măcar în gând recunoscător celuilalt pentru că i-a oferit obiectul
muncii. Să nu se înţeleagă de aici că aştept ca vreun critic să-mi transmită
mulţumiri fiindcă i-am dat de lucru, dar oricum să nu uite asta.
Dacă nu recunoştinţă, măcar oarecare generozitate ar putea încerca să
emane criticul. Nu ştiu în amănunt cum sunt uneori relaţiile dintre unii critici
şi unii scriitori. Dar am văzut/ am simţit că există situaţii când distinsele
persoane care ne citesc cărţile nu-şi mai încap în propriile piei de importante
ce sunt. Am participat deunăzi la o lansare de carte. Cartea unui coleg poet.
Puţină lume într-o librărie, între noi şi un domn scriitor şi critic. Nu ştiu
dacă a fusese invitat ori ba, însă după cum s-a comportat, cred că ba. Nu
citise volumul de poezie ce se lansa, aşa că a luat, în timpul manifestării, un
exemplar de pe o masă şi l-a frunzărit. Înainte de a se încheia ceremonia, cu
voia noastră, ultimul la cuvânt s-a înscris şi distinsul coleg, scriitor şi critic.
S-a înscris în calitate de critic, fiindcă a deschis cartea undeva, la întâmplare
şi a luat la puricat o poezie, găsindu-i o mie şi una de belele. În plus, i-a şi
indicat autorului cum ar fi trebuit să fie compus poemul respectiv. Totul spus
pe un ton didactic, superior, venit de la înălţimea calităţii de critic. Nu spun
că la o lansare de carte nu se pot face şi observaţii asupra lucrării propuse
atenţiei, dar contează cum sunt făcute. Şi de către cine...
ANTARES AXIS LIBRI

9

Vorbeam de generozitate. M-am adresat unor distinşi colegi critici cu
rugămintea de a face mai mult pentru pătrunderea cărţilor gălăţene în lumea
înaltă a revistelor centrale. Mi s-a răspuns că acolo e greu de ajuns. Atunci cum
se poate auzi şi de autorii locului dincolo de hotarele Galaţiului? Poate, prin
lucrarea unor domni care s-au născut pe aici, au lucrat pe aici, iar între timp
au ales să trăiască prin Bucureşti ori pe aproape de Capitală. Sau chiar dincolo
de graniţele ţării. Aşadar, ar trebui apelat la generozitatea acestor domni. Însă
generozitatea asta nu se cere/ cerşeşte. Ea se oferă fără rugăminţi deosebite
de către respectivii atunci când intuiesc că unii băştinaşi, adică indivizi care
au rămas la baştină, scriitori pe deasupra, ar avea nevoie de oarecare sprijin
logistic în problemă. Am şi aici exemple, nu le voi înşira, mai ales că oraşul ăsta,
„cumplit de negustori”, nu a dat chiar o sumedenie de critici acestei ţări. Nu voi
evoca nici ritualurile „balcanice”, care însoţesc prezenţa temporară a vreunui
asemenea personaj venit cu treburi prin târgul natal. Ca să critice, evident...
În principiu, de la un critic aştept să-mi anunţe cartea, s-o semnaleze
cititorului. Critică de întâmpinare, aşadar, în primul rând. Fiindcă într-o
localitate unde sunt prea multe degetele de la o singură mână pentru a număra
librăriile, cum să se audă ce-a mai scris bietul autor local, dacă nu îl sprijină
criticul? Sunt persoane cu autoritate în materie care îşi oferă adresele pentru a
li se trimite cărţi. O asemenea autoritate a replicat îndemnându-şi cititorii să
nu citească unele titluri. Se cunoaşte gestul, este cunoscut criticul. La o vizită
a Domniei Sale la Galaţi a fost invitat să se explice. Răspunsul dumnealui a
fost că n-are nimic cu autorii, doar cu acele cărţi, pe care nu le recomandă la
lectură. În revistele literare centrale, câte mai sunt, apar cronici, aproape deloc
despre ce mai scriu unii autori gălăţeni. Cărţile aflate în atenţie sunt scoase la
edituri de dincolo de Galaţi, mai ales din Capitală sau din alte centre culturale
mai puternice. Aşadar, iată, lucrurile se leagă, aştept mai multă atenţie de la
critici concomitent cu atenţia sporită ce trebuie acordată cărţii aici, în oraşul
meu.
Şi o ultimă chestiune. Ce aştept de la criticii care se apropie de teatru. Nu
vorbesc de cronicarii teatrali, de cei care scriu despre spectacolele de profil, ci
de cititorii avizaţi ai cărţii de teatru. Vă veţi întreba: Cine mai citeşte azi teatru?
Vă voi răspunde cu o întrebare: De ce nu? În situaţia în care pătrunderea pe o
scenă a devenit dificilă, asta-i o altă chestiune, ce şansă mai are autorul de texte
dramatice, decât să publice şi să i se citească piesele? Cândva, înainte de ultimul
război exista chiar o Societate naţională a autorilor dramatici. Spre sfârşitul
anilor ’40, aceasta s-a topit în Uniunea Scriitorilor. Şi topită a rămas. Asociaţia
din Bucureşti are o secţie de teatru, în rest, dramaturgii vieţuiesc şi ei, prin
filialele unde sunt înscrişi. În schimb, înfloreşte stand-up comedy. Şi proliferează
autorlâcul dramatic, provenit din rândul unor persoane care lucrează în sistem,
în şi pe lângă teatre.
10

ANTARES AXIS LIBRI

Ancheta revistei

Dincolo de așteptare
Petrișor militaru

E
X
O
R
D
I
I

Am putea spune că, teoretic, un scriitor
așteaptă destul de multe de la un critic literar.
Ca să nu spunem…totul. Practic, întotdeauna
vor fi și cărți care nu prea se bucură, din diferite
motive, de atenția criticilor. Însă, presupunând
că nu avem de-a face cu acest caz, critica de
receptare e cea care îi dă primele semne care îl
fac pe scriitor să se simtă cu adevărat scriitor,
primele bobârnace și primele aprecieri, poate.
Și încă de la debut, de fapt, rolul criticii e destul
de important fiindcă joacă rol de interfață
între scriitor și public. Desigur că nu mai este
nici cititorul atât de naiv încât să creadă tot ce
spune criticul, desigur că unii dintre noi cunosc
și jocurile de culise, dar, până una-alta, scripta
manent, iar acele tips pe care le dă criticul pentru
decodarea operei îl pot apropria pe cititor sau,
uneori, îndepărta de text. Sunt cazuri (mi s-a întâmplat până și mie la volumul de
poeme de debut) în care recenzentul îl trimite pe cititor pe o pistă falsă de interpretare.
Nu din rea-voință. Ci pur și simplu așa a crezut el de cuviință să scrie. Ori în cazul
acesta scriitorul își asuma riscul. Dar există și reversul medaliei. Altfel spus sunt critici
care pun în valoare aspectele originale, definitorii, ale operei, acele elemente care ies
din trunchiul comun de clișee și, în acest fel, fac lobby urmând ca opera literară să fie
receptată cum se cuvine în rândul publicului. Desigur că o carte care este susținută
de un critic consacrat intra mai ușor pe piața literară decât una care este promovată
de critici încă în curs de afirmare, dar în timp cred ca lucrurile se echilibrează dacă e
cazul. Fiindcă până la urmă cărțile bune rămân mult timp în conștiința publicului,
de-a lungul mai multor generații: le-au citit cei dinaintea mea cu plăcere, le-am citit eu
și le citesc și cei ce vin după mine cu aceeași fascinație. Și e important să existe această
predare de ștafetă între generații, între filologi, între cititori, fiindcă asta întreține
sufletul și farmecul literaturii, ce trebuiesc resuscitate periodic precum Osiris.
În același timp un critic care impune un scriitor bun, adună el însuși
credibilitate, prestanță etc. Astfel, ne putem imagina cum criticii sunt la vânătoare de
scriitori buni. Calitatea vânatului dă valoare actului de a vâna. Mereu va exista această
relație de interdependență între vânător și vânat. Însă, dincolo de această așteptare a
scriitorului, literatura rămâne un joc plin de neprevăzut și atât de viu, încât fiecare
actant/ scriitor își asumă șansa sau neșansa și, ușor-ușor, merge până la capăt. Unde e
posibil să dea, din nou, peste alt „critic”…

ANTARES AXIS LIBRI

11

A
Z
E
C
E
A
A
R
T
Ă

12

Ultimul descălecător
Theodor Codreanu
Compusă din două părţi: Balade
cosmice şi Ţara descălecătorilor (Princeps
Edit, Iaşi, 2015), cartea lui Ion Petrovai,
un poet deja apreciat şi comentat la
modul impresionist, dar şi profesionist,
de condeie importante ale literaturii de
azi (de la Ion Gheorghe şi Constantin
Cubleşan la Adrian Popescu şi Mircea
Petean), în ciuda aparenţelor, prezintă o
unitate de fond, dublată de una artistică,
chiar sub semnul titlului de pe copertă:
Balade cosmice. Cosmicitatea viziunii se
particularizează organic în spaţiul mirific
al Maramureşului natal din a doua parte.
Elementul de contrast, la nivel stilistic,
ar putea fi considerat concentrarea expresiei din „balade”, lăsată să se
desfăşoare generos, în schimb, în a doua parte, poemele de aici meritând
cu adevărat atributul baladesc. E acesta un mod ingenios de a realiza
unitatea artistică.
Ion Petrovai are şi o concepţie proprie asupra poeziei, asumată în
Cărări aeriene, şi vizibilă la nivelul ansamblului. Ion Barbu găsea un
punct de întâlnire, în înalt, undeva într-un loc luminos, între poezie
şi geometrie. Ion Petrovai, păstrând proporţiile şi situaţiile, vede în
poezie locul luminos de întâlnire dintre pământ şi cer: „Născute-n zodii
bune / Cuvintele / Poartă pe umeri lumini / Ridică cetăţi / Ce stau de strajă /
Vremii / Pe drumul dintre cer şi pământ.” Între pământ şi cer, aşadar, poezia
construieşte din cuvinte o lume nouă, cu cetăţi veghetoare, poate mai durabile
decât cele de pe pământ. Ion Petrovai face parte din familia de poeţi solemni,
imnici, de felul lui Ioan Alexandru, căruia îi şi dedică un poem. Un asemenea
poet este lesne ameninţat de retorism uscat şi de atare primejdie nu este scutit
nici Ion Petrovai. În prima parte, el îşi ia însă o măsură de precauţie: concizia
şi esenţializarea metaforică. Îşi alege oglinzi insolite precum cupa, „litotică” în
adâncul ei conic, prin care se conturează „O lume galbenă/ Din care muşcă/
ANTARES AXIS LIBRI

Gerurile.” Într-o asemenea lume, „Se sparg / Pahare de cristal”, oglinzile clare
fiind jertfite. (Viziune).
Poetul preferă „pieselor de bazar” – ulciorul, din care gâlgâie poezia, odată
cu vinul sau cu apa vie a poeziei: „Ulciorule / Asemeni ţie / Vreau să mă vărs / În
poeme / Până-n clipa golirii.” (Pârguire).
Ion Petrovai a scris câteva dintre cele mai frumoase poeme româneşti
închinate ulciorului, unele dintre ele putând evoca imaginea unui mic Omar
Khayyam autohtonizant şi idealizant: „Zăpezi stelare / Cad peste tine / Iubito. //
Cuminţenia pământului / S-a adunat în ulcioare de lut / Unde mai curg / Stele
ascunse-n izvoare.” (Zăpezi stelare). În partea a doua a volumului, ulcioarele
şi oalele de lut devin hrisoave ale existenţei milenare a strămoşilor săi, precum
Cartea argheziană din Cuvinte potrivite: „De când am desluşit cuvântul / Te ştiu
ulciorule / Atârnat de grinda casei. // O văd pe mama / Purtându-te / La sapă ori
la fân / Plin de apă vie / Şi mă revăd / Ducând în adâncul tău / Fărâme de izvoare /
Zdrobite de lumini / În clipa primilor paşi / Făcuţi spre cei însetaţi.” (Oale de lut).
„Ţara descălecătorilor” Dragoşi şi Bogdani, Maramureşul, este ţara ulcioarelor:
„Lutul botezat în flăcări – ulciorul – / Sărută de veacuri – după datini – izvorul”
(Ţara descălecătorilor).
Extazul celest se suprapune, în imaginarul lui Ion Petrovai, cu cel teluric, al
ulcioarelor: „În mine fierb / Ochii adânci / Violenţi / Ai pământului.” (Extaz). Din
sărutul soarelui cu pământul se naşte fiinţa vegetală neoromantică, cu frumuseţea
trandafirilor, cu plopul, cosmicizat, avântat către albastrul cerului, devenind
„elegie albastră”. Impresionează cromatica contrastivă de roşu – maci şi trandafiri
(„Trandafirule, sânge închegat / De arome-n desfrâu) şi de alb, cel din urmă
putând a acoperi „infernuri pământene” (Alb).
Din punctul de vedere al versificaţiei, Ion Petrovai nu este doar un
„tradiţionalist”, cum s-a spus, varietatea prozodică, acoperind, pe spaţii ample, şi
verslibrismul în alternanţă cu versul clasic cult, dar şi cu ritmul folcloric. Aspirând
să ajungă, în călătoriile sale astrale, la Dumnezeu, poetul e „pragmatic” în felul
său: „Să-mi cumpăr un car de stele / Să le-ncarc ca pe nuiele / Luna s-o pun peste
ele / S-o dau în dar mândrei mele / Pentru vremuri tulburi, grele…” (Iluminări).
În versul clasic, se lasă furat de sfătoşenie sapienţială, uneori destul de stângace,
viaţa părându-i o „zgomotoasă alergare”: „În cumpănă de zgomotoasă alergare /
Într-o lume încărcată de ispite / S-alegem ce-i curat, luminos şi tare / Visele să ne
fie dorinţe împlinite.” (Zgomotoasa alergare). În acelaşi spirit, gândeşte, arghezian,
să lase o moştenire fiilor – însă o fântână, simbol consonant cu ulciorul şi cu
poezia: „La rădăcina munţilor cărunţi, pletoşi . . . / Fiii mei, o să vă las fântâna /
Moştenire sfântă lăsată de strămoşi / A cărei apă vie înnoieşte lumina.” (Moştenire).
Cum deja am amintit, autorul excelează în concentrare metaforică personificantă.
Două exemple din Echinocţiu: „amurgurile plâng / înjunghiate de stele”; „Ochiul
/ lăcrimează lumina”.
ANTARES AXIS LIBRI

13

Dar partea cea mai originală a cărţii este Ţara descălecătorilor. Poate fiindcă
e şi cea mai „nepăsătoare” faţă de grija de a fi în pas cu moda. Versul tradiţional
şi cel liber se încarcă de spiritul poveştii, de geniul locului, de moştenirea arheică
primită pe care trebuie s-o împărtăşească urmaşilor. Simbolul acestei reîntoarceri la
rădăcini este povestea care deschide calea căutătorilor de comori: „Ca-ntotdeauna
/ Şi azi / Comorile se-arată / Doar căutătorilor.” (Povestea). Poetului îi este dor
de vremurile copilăriei, când caii zburau mai repede ca vântul, în contrast
cu încetineala celor de azi, îi este dor de timpurile când fete duse pe tărâmul
celălalt dăruiau lui Făt-Frumos „apa vie / Din ulcioarele lor fermecate”:
„Când mă inundă dorul / De basme bolnave de tinereţe / Unde răpciugile se
vindecă / Cu focul mâncat de calul bubos / În herghelie, / Sărut ilustratele reci /
Cu mânjii proaspeţi / Auzind parcă / Cum plânge sub copite / Pământul.” (Caii).
Ţara Maramureşului devine tărâmul de basm. Poetul radiografiază, în imagini
adesea memorabile, chipurile „descălecătorilor”, tata, mama, satul, biserica de
lemn, cimitirul de la Săpânţa, monumentul eroilor din Moisei, icoana, ştergarul,
oalele de lut, blidarul, covorul, vestitele porţi maramureşene, casa, patria, tradiţiile,
neuitându-l nici pe Eminescu-arheul, temelie de dor în dăinuirea Maramureşului:
„Părinţii lor şi fraţii mei / roşi de bolile veacului douăzeci / nădăjduind / şi-au
lăsat chipul / pe o sută de nori de clorofilă / ce vor tămădui satul – / o palmă
de uriaş / din pământul Ţării Maramureşului / unde noi / am brăzdat orizontul
românesc / cu pana dorurilor Tale.” (Către Eminescu).
Într-o vreme când poezia patriotică a fost eliminată, pur şi simplu, din
imaginarul poeţilor sau este incriminată cu cinismul pornografic al unor
postmodernişti, Ion Petrovai îşi intitulează un poem chiar Patria, mărturisind:
„Pun preţ pe-averea ta cinstită / Leagăn ce fericeşti şi pruncul nenăscut / Mamă
între mame, bună, împlinită / Românie sfântă, mâna îţi sărut.” Aceasta este Ţara
descălecătorilor, mirifica: „Îngheaţă curcubee între ramuri de tei / Odată cu albul
întâilor miei. // Venite din mituri să dezlege misterul / Tainele sfârtecă pământul
şi cerul.” Aşadar, patria este tărâmul tuturor tainelor lumii. O astfel de taină, între
multe altele, este ştergarul: „Doar celui drag – / La loc de cinste / E pus tot el –
ștergarul fermecat – / Care / Din acestea / Și – poate – / Din multe alte pricini
/ E ales sol / Și trimis / Pe drumul pietruit cu ritualuri.” (Ştergar). Iar în fruntea
tainelor stau părinţii: „Când ninge tăcut peste satu-mi de dor / Și aleargă sănii pe
drumuri ca șerpii / Mă veghează mama răsucind fuior / În pădurile tatei bocăne
cerbii.” (Rămas acasă).
Baudelaire îi împărţea pe creatori în două categorii: „progresiştii”, care
dau tonul modei şi se bucură de glorie imediată, şi „întârziaţii”, care au avantajul
negrabei şi al judecării lucide a ceea ce este durabil în spectacolul spiritului. Firesc,
nesofisticat, fără zgomotul făcut de „revoluţionarii” artei, dar nu lipsit de vigoarea
opiniilor sale, Ion Petrovai face parte din a doua categorie. Îl aşteptăm să vină şi
cu noi „revanşe” literare.
14

ANTARES AXIS LIBRI

A
Dorin n. Uritescu – portretul la criticii
literari români,
Rawexcoms, bucureşti, 2015.
a.g. secară
Un inovator precum doctorul în
filologie şi poetul Dorin N. Uritescu nu
putea decât să ne surprindă şi cu cea mai
nouă carte a domniei sale, în care analiza
critică şi eseul se îmbină în mod fericit, atât
la nivelul informaţiei cât şi al reuşitei literare
în sine. Să nu uităm că Dorin Uritescu este şi
un apreciat poet! Criticul Eugen Simion, în
„Cuvânt înainte”, este fără echivoc: „Studiul
(n.n. d-lui Uritescu) este o bună lucrare de
analiză literară, cu clasificări dintre cele mai
curajoase, inedite, ale speciei „portret”, din
perspectiva extinderii sensului conceptului
numit.”
Este o pledoarie pentru reevaluarea
unui aspect al criticii literare, marginalizat ori desconsiderat în totalitate
de critica postbelică. Exagerând într-un fel, este şi o invocare a celei de-a
zecea muze, aceea a criticii literare, putându-se, desigur, deschide o discuţie,
în continuarea disputei dintre cei care cred că biografia (aici şi portretul)
scriitorului contează sau nu pentru structura operei şi, evident, cei care cred
contrariul.
Aşadar, portretul foloseşte criticii ca ştiinţă sau este doar… literatură?
Pe de altă parte, aşa cum observă subtil Eugen Simion, este realizat
implicit şi un portret al criticilor români, care ar fi buni… portretişti şi…
moralişti pentru că, spune domnia sa în încheiere, „portretistul este, în fond,
un moralist, adică un spirit care ştie să vadă ce se ascunde dincolo de aparenţe
şi ştie să fixeze în propoziţii memorabile esenţa unui caracter. Nu trebuie să
cerem portretului să fie exact”, aspect surprins în cartea d-lui Uritescu, „trebuie
să aşteptăm de la el să fie verosimil şi să ne sugereze un destin înlănţuit de
circumstanţe.
Studiul de faţă confirmă ceea ce eu, unul, ştiam de mult, şi anume că
marii critici români sunt mari moralişti şi că forma lor predilectă de exprimare
este portretul.”
ANTARES AXIS LIBRI

Z
E
C
E
A
A
R
T
Ă

15

Indirect, se deschide o polemică
asupra căreia nu vom insista aici: nu
poţi fi critic important fără a fi moralist?
La început, Dorin N. Uritescu
schiţează o mică istorie a criticii literare
din perspective istorice, psihologice,
estetice, concluzia fiind că „portretul
literar, ca modalitate principală a
criticului de text, răsfrânge în conţinutul
lui câte ceva din caracteristicile fiecărei
metode” enumerate mai sus „sau de altă
natură” (p. 19).
Apoi
se
ridică
problema
caracterului ştiinţific al exerciţiului
critic, criteriile fiind, până la urmă,
acuzate de inevitabile trăsături strict
subiective, determinate de factori care
au un caracter extraliterar. Intră în boxa
acuzaţilor însuşi Titu Maiorescu, care
i-a supraevaluat pe un D. Bodnărescu şi
pe o Matilda Cugler-Poni, de la care, în
ultimă instanţă, istoria noastră literară nu a reţinut „absolut nimic”.
Aşadar, „exerciţiul criticii literare cunoaşte adaptarea la meandrele
conjuncturii momentului”, după cum ar zice, citat (p. 21) un D.Caracostea.
**
Portretul ar avea trei principale feluri de a fi: cel psihologic, cel anecdotic
şi cel sintetic (p. 23). Desigur, uneori acestea se combină, la modul ideal. Sunt
citate exemple concrete: Eugen Lovinescu despre Duiliu Zamfirescu, George
Călinescu despre Vasile Alecsandri şi Titu Maiorescu, Perpessicius despre Mihail
Sadoveanu, Nicolae Iorga despre Neculce, Ion Petrovici despre Titu Maiorescu
şi multe altele, la categoria portretului psihologic intrând şi Lovinescu despre
Constantin Kiriţescu ş.a.m.d., mai aparte părându-mi-se cel al lui Eugen Ionescu
realizat de către Gheorghe Grigurcu.
Capitole întregi din lucrare sunt rezervate câte unei personalităţi, conform
titlurilor, după cum urmează: „Ion Creangă văzut de Iacob Negruzzi”, amintitul
„Portretul lui Eugen Ionescu în viziunea sa moral-socială”, „Coordonatele moralreligioase ale lui Cioran”, „Portretul literar-sociologic al lui Garabet Ibrăileanu”.
Precum se observă, tipologia se diversifică, nuanţându-se, mai existând pagini
dedicate portretului individual în cadrul unui grup social, portretului unor tipuri
16

ANTARES AXIS LIBRI

de roman (sic!), cel moral, cel estetic, portretul cu pretenţii de autenticitate, cel de
factură politică, portretul unui grup, reflex al trăsăturilor colectivităţii umane din
care face parte, cel sociologic marcat de ideologia epocii, dar şi portretul eseului,
al biografiei spirituale, al originalităţii stilistice, ceea ce ne aduce aminte şi de un
volum de critică literară (şi de întâmpinare) apărut la Galaţi, „Portretul scriiturii”,
al lui Viorel Ştefănescu.
Această înşiruire aridă nu trebuie să vă inducă în eroare: cartea este deosebit
de vie, de „populată” de personajele literare portretizate, cărora li se rezervă citate
spumoase. Este şi o carte de filozofie a literaturii şi criticii literare, dar în primul
rând o ontologie a, evident, Portretului. Citatele, destul de numeroase, sunt alese
corect, sprijinind demonstraţia.
În capitolul „Un alt tip de portret: complex” se apelează mai mult sau mai puţin
la trei monografii exemplare (de fapt la două, cu trimiteri la a treia): „Viaţa lui Ion
Creangă” de G. Călinescu şi „Viaţa lui I.L. Caragiale” de Şerban Cioculescu, considerate
relatări ample, de proporţiile unei întregi cărţi, ceea ce este întru totul adevărat.
Probabil fără a avea această intenţie, lucrarea are într-un fel şi un personaj
central: Titu Maiorescu, trecut prin filtrul multor povestitori şi portretişti,
printre care şi Anghel Demetrescu, despre care D.N. Uritescu observă că
este ignorat „cu o culpabilitate de neiertat”. Există şi invitaţii la relectură sau
descoperire de alte valori neglijate, precum „La Medeleni” de Ionel Teodoreanu
ori „Ani de ucenicie” de Mihail Sadoveanu. Între paginile 173-175, via Vladimir
Streinu, se face distincţia dintre criticul profesionist şi eseist.
„Încheierea” întăreşte ideea că realizarea unui portret este o formă de critică
a Caracterului, artei literare dându-i-se un rol important, prin construcţia efigiei
verosimilităţii, mulţumindu-i astfel, într-un fel, pe noii impresionişti ai criticii
literare, pentru care critica este şi artă a cuvintelor, dar şi nemulţumindu-i,
probabil, pe neostructuralişti ori neosemioticieni. Stilului în analiză i se întinde o
mână de ajutor în istoria dură a criticii literare.
Adevărul, după cum se sugerează încă de la pagina 22 (şi mai este subliniat
şi în cuprinsul lucrării, exemplu pagina 57, dar ş.a.), ar fi undeva la mijloc,
imaginea rezultată trebuind însă să fie unitară, armonioasă: „datele obiective pe
care se sprijină portretul trebuie îmbrăcate în formele creaţiei artistice, ceea ce
presupune o experienţă în acest sens a celui care-l cultivă.”
În capitolul „Ponderea valenţelor estetice” (p. 57-60) are loc o observaţie
care priveşte atât filosofia istoriei, cât şi subiectul care ne interesează:
„Am subliniat de mai multe ori că reuşita portretului nu stă atât în
autenticitatea trăsăturilor caracteristice, sub raport fie fizic, fie moral, modelului,
cât talentului de a crea o compoziţie cu valenţe estetice.
De altfel, în timp, după ani şi ani de la data apariţiei portretului, când
confruntarea cu modelul nici nu se mai poate face, acesta nemaiexistând, condiţia
conformaţiei devine inoperantă.
ANTARES AXIS LIBRI

17

Aceasta sub un aspect; sub altul, şi anume, acela al faptului că unele portrete
au modele nenominalizate şi că, deci, confruntarea între model şi evocarea lui nu
este posibilă, întăreşte ideea că singurul element care precumpăneşte în domeniu
este cel de ordin estetic.” (p. 57).
Este dat exemplu un portret de profesor universitar realizat de Tudor Arghezi
în anul 1943. Un plagiator libidinos, care se adaugă altor bube şi mucegaiuri.
Pe de altă parte, putem spune că volumul este şi un manual non-conformist
de portretistică literar-critică. Portretul ar presupune la cel care îl cultivă o
cunoaştere temeinică a datelor biografice şi de ordin literar ale modelului. Şi nu
numai atât: este nevoie de o ascuţită intuiţie a criticului ca şi de acel material
aperceptiv care să-i înlesnească sesizarea valorilor estetice ale operei de artă.”
(p. 75).
Dorin N. Uritescu chiar nuanţează în continuare: „Aş zice că aceste însuşiri
inerente unei exegeze critice pertinente pot constitui – ele însele – liniile unui
autoportret elocvent sau nu pentru capacitatea analistului.”
Din acest punct de vedere, avem de-a face cu un autoportret, mai mult decât
convingător, adică avem de-a face cu o judecată critică având strălucirea cuvenită
şi expresia potrivită pentru această modalitate de comunicare critică. Şi despre
cum „talentul nu se poate dovedi” (p. 80 – sublinierile ne aparţin).
Când scrie despre cum îl tratează Eugen Simion pe A.E. Baconsky, D.N.
Uritescu apreciază că Eugen Simion realizează „un excelent portret evolutiv
spiritual”, atingând un aspect care, poate, ar trebui să fie adevăratul ţel al oricărui
critic: întocmirea portretului interior, poate singurul portret care contează, care
va conta la judecata de apoi şi de care nu ne putem ascunde când ne uităm în
oglinda conştiinţei, dacă o mai avem!

Dorin N. Uritescu
18

ANTARES AXIS LIBRI

A
Automuţirea în lirica lui Gellu Naum
ca practică a iniţierii
Isabel vintilă
Ideea că prin intermediul literaturii,
şi mai ales al poeziei, se pot descoperi
marile mistere ale omenirii nu este nouă.
Redescoperirea şi revalorizarea unei lumi
pe cât de necunoscută, pe atât de atipică
şi surprinzătoare pentru fiecare individ
în parte, lumea interioară, propriul
sine, a reprezentat întotdeauna un scop
fundamental al umanităţii a cărui rezolvare
s-a concretizat de multe ori în spaţiul
literaturii şi prin literatură. Această latură
iniţiatică a scriiturii poate fi demonstrată
în termeni suprarealişti şi prin anumite
experienţe ale acestora, care au caracter
de probe, de etape ale devenirii. Astfel, literatura poate deveni o experienţă
iniţiatică în măsura în care sunt executate o serie de ritualuri menite să purifice
spiritul şi intelectul. Aceste experienţe cu caracter ritualic erau realizate
de suprarealişti în spaţiul conştientului pentru a favoriza descoperirea în
profunzime a subconştientului. Aceeaşi teorie a fost adoptată şi de Gellu
Naum care considera valabile doar adevărurile care rezultau în urma acestor
experienţe, singurele care nu trebuiau cântărite şi care duceau la conturarea
poeziei cu caracter „profetic”1.
„Pentru mine singurele adevăruri (iartă-mi cuvântul) pe care nu
simţeam nevoia să le pun în cumpănă erau cele care mi se impuneau singure,
la capătul unor întâmplări cu accentuată tentă aş zice poetică, întâmplări
trăite din plin… <Adevărurile> acelea eu le numeam într-un mod destul de
pretenţios <certitudini eruptive>… De fapt, erau nişte iluminări laice, iar
declanşarea lor mi se pare mult mai fericit exprimată prin ceea ce limbajul
omului de pe stradă numeşte <a-ţi cădea fisa>”2.

Z
E
C
E
A
A
R
T
Ă

1. Naum, Gellu, Teodorescu, Virgil, Spectrul longevităţii – 122 de cadavre, Bucureşti,
Colecţia Suprarealistă, 1946, p. 8.
2. Gellu Naum în dialog cu Sanda Roşescu, Despre interior şi exterior, Piteşti, Ed.
Paralela 45, 2003, p. 15.

ANTARES AXIS LIBRI

19

Gellu Naum
Astfel, până în momentul în care conştiinţa unei alte realităţi s-a dezvoltat
şi a dus la formarea unui poet suprarealist original şi complex, tânărul Gellu
Naum s-a supus la diverse experienţe despre care însă nu vorbea prea mult
tocmai pentru că adevărul din spatele lor trebuia descoperit de fiecare, pe cont
propriu. Aceste experienţe ale tinereţii nu au determinat revelarea marelui
mister al „Lumei”, ci au reprezentat primele etape ale procesului de individuaţie,
primii paşi ai iniţierii în spaţiul suprarealităţii şi al poeziei. Cele mai interesante
experimente sunt însă cele practicate de Naum individual, în afara grupului
suprarealist. Printre aceste practici simbolice cu caracter magic la care apela
foarte des Gellu Naum se numără automuţirea. Simona Popescu povesteşte
că de-a lungul vieţii Gellu Naum se automuţise voluntar de mai multe ori.
În timpul războiului tăcerea autoimpusă a îmbrăcat însă forme foarte grave
care au marcat în mod evident scrierile sale de mai târziu. În acea perioadă,
suprarealistul trecuse printr-un tip de maladie bizară, în urma căreia nu mai
reuşea să comunice deloc pe cale verbală. „Nu mai puteam să vorbesc, nu mai
vroiam să văd pe nimeni”3. Acelaşi coşmar l-a mai resimţit Gellu Naum şi în
anii ’50, când a „ieşit într-un fel din viaţă”4. Spre sfârşitul vieţii, Gellu Naum
mai apela încă la automuţire sau autosurzire pentru a se apăra de societate sau
pentru a se purifica de elementele acesteia care îl perturbau: „Într-o zi mi-a
deschis uşa chiar mai încet ca de obicei. Era în faţa mea şi îşi ţinea degetul pe
3. Popescu, Simona, Salvarea speciei. Despre suprarealism şi Gellu Naum, Ed. Fundaţiei

Culturale Române, Bucureşti, 2000, p. 172.
4. Ibidem.

20

ANTARES AXIS LIBRI

buze. «Fac greva tăcerii», m-a lămurit şi-apoi a râs. […] Sau altădată, când se
«automuţise voluntar»: «Tac pentru că sunt atâţia deştepţi pe lume care au reuşit
să distrugă misterul şi frumuseţea vorbind prea tare despre ele»”5.
Nu este întâmplătoare nici existenţa statuetei-idol preferată a lui Gellu
Naum în casa de la Comana, un obiect magic despre care vorbesc mai mulţi
dintre apropiaţii poetului suprarealist. Această imagine a unei femei care îşi ţine
degetul lipit de buze ca într-un ritual al tăcerii este reprezentativă pentru ceea
ce Naum credea despre regăsirea sinelui în urma unei automuţiri, combinată
deseori şi cu autosurzirea şi cu orbirea voluntară. Trebuie subliniat de la început
faptul că tăcerea naumiană nu trebuie confundată cu tăcerea duhovnicească
din credinţa creştin ortodoxă, deşi ea reprezintă semnul unei adânci experienţe
interioare6. Considerăm că această muţire naumiană este mai apropiată
de tăcerea pitagoreică ce reprezenta o primă etapă a ritualului cunoaşterii
Universului pe care această sectă îl practica în antichitate. Tăcerea în sens
pitagoreic era urmată de o fază a purificării prin iniţierea în ştiinţele sacre pe
care discipolul le înţelegea practicând exerciţii continue. După acest stadiu
urma o treaptă a desăvârşirii prin învăţarea structurii cosmologice dată de focul
central, lumile astrale şi cele cinci elemente arhetipale (pământul – componenta
solidă, apa – componenta lichidă, focul – componenta imponderabilităţii, aerul
– componenta gazoasă şi eterul – componenta sufletului universal7), procesul
iniţierii fiind definitivat prin posibilitatea iniţiatului de a privi de sus, de a
obiectiva Universul şi procesele sale. Această vedere de sus a pitagoreicilor
se suprapune peste privirea spre interior, spre sine în scopul recuperării unor
energii ale elementelor arhetipale.
În mod firesc, tăcerea este un act care implică o anume imobilitate corporală
şi inhibă unul dintre cele mai complexe procese fiziologice, psihologice şi
intelectuale: vorbirea. Cu toate acestea, tăcerea lui Naum este una „activă” pentru
că implică rezolvarea într-o altă manieră a crizei limbajului de care suprarealiştii
erau conştienţi, printr-o metodă de „reciclare” a limbajului diferită de cea a
dicteului automat. Şi mai important este că dincolo de gestul simbolic al poetuluiiniţiat care nu poate destăinui verbal taina lumii şi a propriei interiorităţi se află
poezia, un text care capătă în contextul de faţă valenţele unei scrieri magice. Pe
de altă parte, tăcerea naumiană este aceea a unui individ care a cunoscut teribilul
interzis şi pentru care nici o explicaţie a misterelor presimţite şi trăite nu este
necesară.
5. Ibidem.
6. Deşi asemănările între „omul duhovnicesc” din ortodoxism care are acces la darurile

lumii interioare în urma unei initieri întru credinţă şi poetul iniţiat a lui Naum sunt
numeroase, ipoteza de faţă nu are susţinere cu atât mai mult cu cât poetul se declarase la
un moment dat ateu.
7. Elementele menţionate au la Naum o cu totul altă funcţie, superioară celei pitagoreice,
aceste arhetipuri revelând structuri complexe şi surprinzătoare ale interiorităţii proprii.

ANTARES AXIS LIBRI

21

„Aş vrea să crezi că nu e vorba aici despre raportul interior-exterior, aş
vrea să-ţi spun că deşi uneori, ca adineauri, par vehement, continui să consider
liniştea drept una din forţele cele mai active… Fireşte, vorbesc încâlcit (şi liniştea
despre care pomeneam trebuie înţeleasă în sensul în care o înţeleg eu) pentru că
ne învârtim în jurul unor lucruri care îmi sunt străine, pentru că ne aflăm încă pe
poziţii care îmi sunt străine şi aşa mai departe”8.
Poate şi de aceea, nici în viaţa de zi cu zi, alături de prieteni, dar nici în cadrul
interviurilor care i-au fost luate de-a lungul timpului, Gellu Naum nu explică
poeziile şi nici experienţele poetice trăite. El vorbeşte doar despre poezie în general
şi despre un gen de experienţe pe care le consideră esenţiale cu luciditatea omului
care nu mai are nimic de demonstrat, dar care trebuie să păstreze tăcerea pentru
că are încă mult de descoperit. Această atitudine este surprinsă în Copacul animal,
într-un fragment în care este prezentat un personaj foarte expresiv, un arhetip al
bătrânului înţelept, ce ilustrează perfect postura poetului-iniţiat ajuns la o etapă
înaltă a cunoaşterii. Singurul cuvânt rostit de bătrânul înţelept nu este izvorât din
ceea ce suprarealiştii numeau negare a tuturor convenţiilor şi a lumii cangrenate
din care făceau parte, ci reprezintă un refuz al iniţiatului de a-şi împărtăşi taina cu
oamenii „involuaţi” în ceea ce priveşte cunoaşterea propriului sine.
„Bătrânul şedea mort pe bălegar
În groapa lui contemplativă
el nu spunea nimic scâncea ca un copil într-un sâmbure
venea aceeaşi barcă doar pasagerii se schimbau
ei îi dădeau târcoale îl comemorau
bătrânul şedea mort cu o pălărie pe cap
câţiva discipoli, cei mai puri cei mai profund murdari
scormoneau bălegarul cu degetele căutau râme pentru pescuit
[…] ceilalţi spuneau Te comemorăm ne târâm pe plăji răniţi în războaie
exprimă-te clar şoapta aceea la care îţi dă dreptul
chitanţa ta de bătrân
[…] bătrânul se zvârcolea pe bălegar şi şoptea NU Atâta şoptea”9.
În poemul Mă aştepta, tăcerea este concentrată în jurul unui idol de pământ
cu degetul lipit de buze, acelaşi despre care pomeneşte deseori în cartea sa,
dedicată experienţelor trăite alături de Gellu Naum, Simona Popescu10. Această
8. Gellu Naum în dialog cu Sanda Roşescu, Despre interior şi exterior, Ed. Paralela 45,

Piteşti, 2003, p. 11.

9. Naum, Gellu, Partea cealaltă în Despre identic şi felurit (antologie), Ed. Polirom, 2004,

prefaţă şi notă asupra ediţiei de Simona Popescu, p.134.
10. Popescu, Simona, Salvarea speciei. Despre suprarealism şi Gellu Naum, Bucureşti, Ed.
Fundaţiei Culturale Române, 2000.

22

ANTARES AXIS LIBRI

reprezentare corporalizată a inconştientului, înconjurat de o lume vegetală aflată
în contrast faţă de liniştea impusă, este absolut originală. Rădăcina lângă care se
regăseşte pe sine reprezintă conform teoriei lui Bachelard un „act al profunzimii”
11
care ne trimite cu gândul la trecut, la începuturile fiinţei. Visul coborârii în
scopul recuperării unui trecut al omenirii plin de mistere este dominat atât de
imaginea celui „care n-a fost foetus niciodată”, dar şi de un arhetip vegetal, un
arbore al gnozei12. Cele două femei martore ale miracolului pot fi comparate cu
cele două Marii care găsesc mormântul lui Iisus Cristos gol înainte de Înviere.
Femeile reprezintă o imagine arhetipală a martorului gata mereu să povestească
ceea ce i s-a arătat. Gellu Naum transmite mesajul cât se poate de clar: ceea ce
ochiul poate să vadă nu reprezintă neapărat adevărata revelaţie. Cel care înţelege
de fapt adevărul cutremurător este însă silit să tacă. În astfel de momente cheie,
Naum alege drept martori personaje feminine care în scrierea lui au cel puţin
două funcţii antitetice: una de reprezentare a lumii oarbe la miracolele care o
înconjoară şi cealaltă de cale a manifestării miracolului.
„În vegetaţia aceea înnebunitoare
lângă o rădăcină îmi făcea semn să tac
el care se născuse cu degetul pe buze
el care n-a fost foetus niciodată
îmi făcea semn să tac
Poate că îmi spunea altceva
prea mult timp a trecut şi gestul lui
obnubilat lângă o rădăcină
poate că li se adresa celor două femei”13.
Într-un alt poem din Heraclit, universul nu comunică nimic neiniţiatului,
datorită lipsei mijloacelor cognitive ale acestuia. Neiniţiaţii sunt şi de această
dată în număr de doi şi presimt miracolul universului deoarece sunt acordaţi
la ritmul lui. La polul opus, poetul îşi găseşte fericirea „cuibărindu-se” prin
intermediul somnului şi al visului în interiorul său. Sinele nu mai este ca în
alte poeme reprezentat de un cerc, ci are forma unui cub care ne aminteşte
de pătratele magice ale lui Agrippa14 şi Paracelsus, desene care încastrează în
11. Bachelard, Gaston, Pământul şi reveriile odihnei, Bucureşti, Ed. Univers, 1999, p. 273
12. Culianu, Ioan Petru, Arborele gnozei. Mitologia gnostică de la creştinismul timpuriu la

nihilismul modern, Bucureşti, Ed. Nemira, 1998.
13. Naum, Gellu, Despre identic şi felurit (antologie), prefaţă şi notă asupra ediţiei de
Simona Popescu, Iaşi, Ed. Polirom, 2004, p. 94.
14. Agrippa, Heinrich Cornelius, Of Occult Philosophy, Book I, Whitehead Edition,
Edited by Willis F. Whitehead, Chicago, Halm & Whitehead, 1898, in http://scrib.com/
doc/13221/ Heinrich_Cornelius_Agrippa_Of_Occult _Philosophy_Book_I.

ANTARES AXIS LIBRI

23

interiorul lor alegorii şi mistere păstrate de antici sub semnul fiecărei planete. În
lucrarea sa, Dogme et rituel de la Haute Magie (Dogma şi ritualul Magiei Înalte) 15,
Eliphas Levi oferă reprezentările acestor pătrate magice care corespund fiecărei
planete (Jupiter, Marte, Soare, Venus, Mercur, Lună), precum şi explicaţiile în
acest sens ale hieroglifelor de pe cărţile de Tarot.
„Seara când reintram în cubul meu
vroiam să mă bucur
şi lucrurile fumegau în contururi incerte
cerbul vecinului tropăia în bucătărie
dar cei doi bătrâni cu un ou la ureche
ascultau tăcerea intactă a gălbenuşului
şi clipeau ritmic după tic-tacul ceasornicului”16
Tăcerea este pentru Naum sinonimă cu procesele alchimice, substanţa
unei omeniri pure, nealterate, fiind căutată în arhetipul pietrei ca prelungire
a elementului pământ. Nu este întâmplătoare alegerea pietrei („metaforă a
durităţii”17) ca materie revelatoare deoarece ea este legată de simbolistica
pământului, a interiorităţii umane în care se caută răspunsurile. Gellu Naum
vorbeşte de „marile legături mute”, adică de legături invizibile cu inconştientul
propriu şi prin aceasta cu inconştientul colectiv păstrător al secretului alchimic.
Din nou elementul vegetal este propice descoperirii misterului.
„Adept al marilor legături mute (câţiva au ales aerul
pentru capacităţile lui de in albastru şi de creuzet)
caut în pietre disponibilităţile unui regn încă inalterabil
şi ierburile îmi sunt propice
pe când cu fruntea în apă
toporul meu pândeşte nunta de fier a peştilor”18
O ipostază foarte diferită a muţeniei este aceea din poemul Sala de
aşteptare. Naum proiectează o imagine cutremurătoare a fiinţei umane care din
momentul naşterii şi până în clipa părăsirii acestui pământ este sortită unei false
15. Levi, Eliphas, Dogme et rituel de la Haute Magie (Dogma şi ritualul Magiei Înalte),
Rider & Company, England 1896, în www.scrib.com/doc/89541/Dogma-Et-RituelPart2?ga_related_document=1, pp. 26-28.
16. Ibidem, p. 80.
17. Bachelard, Gaston, Pământul şi reveriile odihnei, Bucureşti, Ed. Univers, 1999.
18. Dublul în Naum, Gellu, Despre identic şi felurit (antologie), prefaţă şi notă asupra
ediţiei de Simona Popescu, Iaşi, Ed. Polirom, 2004, p. 103.

24

ANTARES AXIS LIBRI

cunoaşteri a propriei lumi. Muţenia îşi schimbă manifestarea, fiind de această
dată caracteristică şi Eu-lui neiniţiat, şi sinelui complet. Acestuia din urmă îi este
refuzată comunicarea, tocmai pentru a nu dezvălui marele secret al umanităţii.
Funcţionarea lumii, a „reliefului”, este percepută însă cu uşurinţă de către poetul
iniţiat la nivel auditiv.
„Iată-i că vin copiii Pământului Natalitar
ca nişte îngeri poate chiar ceva mai rău
noi le citim iniţialele marcate pe revere şi cronicile de pe unghii
pe fiecare descifrăm cele 32 de semne distinctive ale oricărei mari

fiinţe
ei ne surâd se ghemuiesc pe jos Când se ridică în picioare produc
eclipsele acelea speciale
se-aude clar cum funcţionează relieful
când mohorâta lor muţenie începe să ne supere
le facem semn să tacă
atunci ei se multiplică prin colţuri
un vameş le culege bănuţii de pe pleoape” 19
Scrierile suprarealiste ale lui Gellu Naum pot fi văzute ca o literatură a
iniţierii în sensul recuperării purităţii interioare, a sinelui primar, complex şi
nealterat de elementele perturbatoare ale exteriorului. Suprarealist autentic,
Gellu Naum a fost preocupat, cum este lesne de înţeles, de o alchimie a
spiritului, adevărurile aflate în urma demersului său fiind redate în poezie.
Esenţială ni se pare concepţia naumiană despre presimţirea miracolului
Lumei, ca rezultat al experienţelor din plan spiritual, această stare depăşind
în importanţă actul creaţiei în sens tradiţional. Faptul că poetul suprarealist se
supune de-a lungul întregii vieţi la o serie de experienţe precum automuţirea,
autosurzirea sau orbirea voluntară este important atât în procesul producerii
unei literaturi autentice, cât şi în contextul unei autoiniţieri realizate prin
intermediul literaturii.

19. Sala de aşteptare în op. cit. p. 246.

ANTARES AXIS LIBRI

25

I
S
T
O
R
I
E
L
I
T
E
R
A
R
Ă

26

Traian Chelariu.
Inconfundabilul său document moral
Alexandru Ovidiu vintilă
„Orgoliul unui om născut într-o
cultură mică este întotdeauna rănit”, aşa îşi
începe discursul dintr-o celebră carte Emil
Cioran, încă trăitor, pe atunci, în România.
Nu este dificil să facem un exerciţiu de
imaginaţie şi să ne închipuim ce sentimente
a trăit Traian Chelariu (n. 1906 – m. 1966),
doctor în psihologie, poliglot, bursier la
Roma şi Paris, aparţinând tinerei generaţii
de scriitori cernăuţeni afirmaţi în perioada
dintre cele două conflagraţii mondiale,
când cursul firesc al existenţei sale a fost
întrerupt brutal de către noua orânduire
comunistă. Dacă numai faptul că aparţii
unei culturii nu tocmai mari lasă semne, oare ce s-a petrecut în sufletul şi în
conştiinţa unui intelectual de talia lui Traian Chelariu care, după 1945, s-a
văzut exclus din învăţământul superior, fiind angajat, după o perioada în care
nu a lucrat nicăieri, la deratizare şi pe şantierele patriei în care se construia
gloriosul socialism?
Lecţia de viaţă pe care ne-o dă Traian Chelariu este una memorabilă.
Intransigent şi cinstit, fără să abdice de la libertatea spiritului, a îndurat cu un
stoicism inenarabil nedreptăţile incredibile la care a fost supus. Ineluctabil,
despre viaţa lui Traian Chelariu se poate vorbi ca fiind trăită eroic, aşa cum de
altfel Mircea A. Diaconu o afirmă.
Apărut în urmă cu mai mulţi ani, în 2007, în două volume, jurnalul din
deceniul al treilea al secolului trecut al lui Traian Chelariu, intitulat Zilele şi
umbra mea (Bucureşti, Editura Ideea Europeană, ediţie şi prefaţă de Mircea
A. Diaconu), publicat integral pentru prima oară în istoria culturii române,
după ce în 1977 a apărut la editura ieşeană Junimea, într-o ediţie fragmentară,
întregeşte un profil spiritual şi moral excepţional. Mai mult, Zilele şi umbra
mea (1929 - 1936), alături de Strada Lebedei nr. 8. Pagini de jurnal (1956 1960), reprezintă un veritabil document care ne dezvăluie realitatea unor
lumi căzute, mentalităţile, suprafaţa şi adâncurile unei societăţi fracturate,
ANTARES AXIS LIBRI

rănite, suferinde, traseul devenirii sau regresul acesteia, trecerea de la un regim
socio-politic la altul.
„Viziunea stoică pe care Traian Chelariu o întruchipează în anii ’50 este
fundamentată pe experienţa unei tinereţi angajate pe traiectul asumării culturii.
În plus, jurnalul cuprinde experienţa studiilor sale la Şcoala Română de la Paris
şi la Roma, fiind din acest punct de vedere un document”, notează Mircea A.
Diaconu pe coperta a patra a volumului al doilea al jurnalului Zilele şi umbra
mea.
Remarcăm, aşa cum observa şi Nicolae Manolescu, sinceritatea uimitoare
a lui Traian Chelariu. De aici rezidă de fapt autenticitatea scriiturii sale diaristice.
O scriitură care se remarcă, fiind apreciată de-a lungul timpului de personalităţi
marcante precum Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Gheorghe Grigurcu, Mircea
Iorgulescu sau Dan C. Mihăilescu.
Deosebit de interesantă este situarea lui Traian Chelariu în contextul
vremurilor trăite, răspunsul său adresat unei lumi care i-a refuzat mult timp locul
pe care-l merita în mod normal. Date fiind aceste circumstanţe, nu întâmplător
Mircea Iorgulescu era de părere că Traian Chelariu, atunci când va fi restituit,
va constitui „o revelaţie pentru cugetarea morală şi filozofică românească, pe
deplin comparabilă cu ceea ce a însemnat pentru proză publicarea lui Vasile
Voiculescu”.
„Sincer până la cruzime şi
serios până la durere”, după cum se
autocaracterizează, Traian Chelariu
îşi trăieşte într-un mod aparte
neliniştile,
nelăsându-se
pradă
istoriei. El rezistă şi datorită filozofiei
de viaţă pe care şi-o construieşte şi
care sună în felul următor: „Învaţă
să fii liber. Ţi-ai pierdut viaţa odată
ce eşti sclavul cuiva, chiar dacă acel
cineva eşti tu însuţi. Nici măcar sclavul
binelui suprem nu trebuie să fii, ci om
liber. Tu nu poţi trăi fără certitudine,
libertatea interioară e singurul suport
al certitudinii”. Aşadar, din omul
liber îşi extrage resursele pentru a
supravieţui atâtor nedreptăţi la care a
fost supus în timp. Deşi viaţa i-a jucat
atâtea feste, Traian Chelariu rămâne
încrezător, se menţine pe linia de
Traian Chelariu
plutire graţie voinţei cu care a fost
ANTARES AXIS LIBRI

27

înzestrat, demonstrând că fiinţa are forţa de a se autodetermina, de a se întemeia
pe sine şi de a-şi decela sensul tot prin sine. Pentru Traian Chelariu viaţa nu
contează din perspectiva unui dat aprioric. Valoarea ei nu este instaurată pur
şi simplu, odată cu apariţia ei, ci în urma strădaniilor generate de fiinţă către
bine, frumos, adevăr. Cum scrie în jurnalul său: „ajungă tuturor celorlalţi să nu
piardă binele din vedere”, adică acea „direcţie spre undeva”. Sensul existenţei
sale, care este al întregii omenirii, şi-l revelează ca fiind menţinerea pe drumul,
pe calea, către acea „direcţie spre undeva”, asupra căreia insistă: „Adevărul
absolut, ca şi binele absolut, e numai o ipoteză necesară, numai o direcţie spre
undeva. Acest undeva e însăşi Dumnezeirea. Transcendenţa lui e transcendenţă
pentru logica noastră prinsă ca o lipitoare de structura mediului în care trăim.
Transcendenţa aceasta, spaţială, atribuită Dumnezeirii, e numai o delimitare a
cercului nostru strâmt, în care ne petrecem norocul şi greutăţile. Transcendenţa
Dumnezeirii, în raport cu noi, este egală cu transcendenţa spaţiului, în raport cu
noi. Ca durată, Dumnezeirea e nu numai imanentă nouă, sau, mai corect, noi
nu suntem numai imanenţi Dumnezeirii, ci prezentul nostru are aceeaşi valoare
ca şi cel al Dumnezeirii, atâta numai că prezentul nostru se termină, pe când cel
al Dumnezeirii este acum şi pururi. Iată de ce suntem liberi în durată şi creatori,
pe când spaţiul ne aserveşte, căci în spaţiu nu există libertate”.
Înzestrat cu o intuiţie augmentată de raţiune, capabil să vadă dincolo de
prezent, Traian Chelariu presimte zbaturile şi declinul lumii în care trăieşte şi spre
care urmează să se îndrepte, fiind conştient, ţinând cont că era admiratorul lui
Heraclit, că schimbarea este un lucru real, în timp ce stabilitatea e iluzorie. Poate
şi din acest motiv, Traian Chelariu şi-a întâmpinat şi asumat destinul, condiţia
tragică a vieţii, cu o vădită conştiinţă curată. Aşa a înţeles că poate să lupte cu
destinul potrivnic.
Fără să fie, şi nici nu avea pretenţia, un „antrenor de spirite” precum era
numit Constantin Noica, învăţat până să şi tacă, după cum se exprimă chiar el
la un moment dat, prin recuperarea integrală a jurnalului la care ne referim,
Traian Chelariu ne oferă „inconfundabilul său document moral” (Mircea
A. Diaconu), care, pe lângă faptul că are o importanţă covârşitoare pentru
istoriografie, ne vorbeşte, dincolo de orice retorică ieftină, despre ce înseamnă
cu adevărat rezistenţa prin cultură, cum poţi să-ţi păstrezi intacte libertatea şi
nobleţea spirtului într-o lume total ostilă.

28

ANTARES AXIS LIBRI

Cazul ION PENA, perceptorul - scriitor
Marin scarlat
Prozatorul Constantin Stan, membru al USR, în articolul său despre
scriitorul teleormănean - belitorean, Ion Pena, „Un caz ciudat”, publicat în
„Ziarul de Duminică”, suplimentul „Ziarului Financiar”, din 28 septembrie
2001, îl citează pe Ov. S. Crohmălniceanu care spunea că: „Vei exista, dacă
exişti în timpul vieţii tale !”
Fiind oale şi ulcele, în Cimitirul Eroilor din Alba Iulia, Pena nu mai
răzbate să-şi zică oful neputinţei şi amăraciunii trăite, rănit fiind, pe patul
spitalului militar de unde urma să plece neîmpăcat. Trebuia să se însoare
după război. N-a mai apucat, se dăruise patriei. O floare de femeie a rămas
strivită toată viaţa. Patria să trăiască!
Ion Pena a existat plenar în perioada interbelică. Şi totuşi, poet şi
epigramist, publicat şi apreciat în acei ani, este un necunoscut astăzi. Ciudat.
De ce oare?
Pena a creat şi s-a impus într-o perioadă tulbure (1928-1944) a istoriei
României şi a Europei; etapă, însă, urmată de epoca regimului comunist
– perioadă ce a dus la scoaterea acestuia în afara circuitului public prin
includerea sa în „Fondul special - interzise” între 1945-1989. Ei bine, da, chiar
şi mort fiind, Ion Pena a fost aruncat de ciracii
cenzurii în uitare totală şi apoi au înghiţit cheia.
Nu le-a scăpat aproape nimic. Până în 2000 nu
s-a ştiut mai nimic de el. Doar epigramiştii
seniori îşi mai aminteau epigramele lui Pena
în care-l creiona pe Păstorel. În schimb, în
UNIVERSUL LITERAR, suplimentul celui
mai popular si influent ziar din perioada
interbelică, UNIVERSUL, Ion Pena era
catalogat „Un poet plin, de un talent robust,
original şi format, care face o figură cu totul
aparte în corul celorlalţi”, „astăzi Ion Pena vine
între noi cu o liră cu totul înnoită, aşezânduse dintr’odată pe primul plan al poeziei tinere
... „versurile lui trebuiesc citite cu toată atenţia.
Ion Pena
ANTARES AXIS LIBRI

I
S
T
O
R
I
E
L
I
T
E
R
A
R
Ă

29

În miezul lor se sbate un poet de rasă care semnează simplu şi desluşit: Ion Pena.
Celelalte poezii, toate, una mai întreagă decât cealaltă. „Iată un poet!”, am exclamat
către camarazii mei după ce isprăvisem lectura lor. Şi nu mă înşelasem deloc: Ion
Pena, acest nou poet, i-a cucerit şi pe ei, prin simpla lectură, fără reverenţe şi fără
salamalecuri. Aceasta este pecetea talentului.”
Printre colegii de publicaţii
i-a avut pe Leonida Secreţeanu, Ion
Caraion, Alexandru Lungu, Ştefan
Augustin Doinaş, Coca Farago, s.a.
De ce oare nimeni, atâta amar de
vreme, n-o fi pomenit nimic de el?
Pe langă cei care băteaua la poarta
străbunicilor ca să ciugulească ceva,
au fost, se pare, şi câţiva oameni
bineinteţionaţi, precum scriitorul
Teodor Scarlat, coleg la UNIVERSUL
LITERAR, şi profesorul Ion
Voiculescu din Piteşti.
Au existat două scăpări după
„dezgheţul ideologic” din deceniul al
şaptelea, când Ion Pena a fost inclus
în antologia „Epigramişti români
de ieri si de azi” a lui N. Crevedia,
din 1975 - Editura Eminescu. Iar
în ziarul „Teleormanul”, din 29
septembrie 1979, Gh. Filimon şi I. Bâlă în articolul „Fişe de istorie literară: Ion
Pena” consemnează curajos pentru acea vreme: „Printre condeierii teleormăneni
se numără şi Ion Pena, poet delicat şi plin de talent, pe nedrept, poate uitat astăzi”.
***
Ion Pena s-a născut pe 25
august 1911 într-o familie de
ţărani agricultori din comuna
Belitori (azi, Troianul) judeţul
Teleorman, fiind primul din
cei şapte copii ai familiei
Chiriţă (Firică) Pena (1888 1963) şi Alexandra (Lisandra)
Polimbiada Pena (1888 - 1971).
30

ANTARES AXIS LIBRI

Anti-bolşevic convins,
scria, înainte de venirea
trupelor sovietice, în Revista
„Păcală”, al cărei motto era:
„Iar când la Patria Română/
Râvneşte hidra bolşevică/
Nesăţioasă şi păgână,/ Ia şi o
armă, că nu strică!”
Deşi până în anul
1943 înmormântaseră patru
copii, pe Lina, Fănica, Nicu şi
Costache, strabunicii mei şi-au
dat acordul ca ceilalţi trei băieţi, care le mai rămăseseră, Gheorghe, Petre si Ion
Pena, să meargă pe Frontul celui de Al Doilea Război Mondial. Scriitorul a fost
al cincelea copil, pe care Firică si Lisandra Pena i-au condus pe ultimul drum. Ce
trebuie să fi fost în sufletele lor, ce-o fi fost în sufletul lui bâtu’ Ioniţă ? O tragedie
imensă se abătuse asupra lor, grea povară de purtat prin anii vieţii. Acest erou
necunoscut, alături de cei doi fraţi ai săi, a mers pe front şi pentru România ta.
Viaţa lui Ion C Pena s-a desfăşurat sub zodia tragicului, ca să nu zic a
blestemului. A avut parte de un destin frânt la doar 33 de ani.
Câţi dintre voi, dintre noi, în caz de ameninţare a ţării, ar lăsa în urmă
cafenelele, maşinile bengoase, vilele luxoase, orgoliile, laşităţile şi spriţurile lungi
pentru a se înrola într-un război - Doamne, fereşte ! - care ar trebui să fie al nostru,
al tuturor ?
Bănuind răspunsul, vă sugerez să luaţi aminte şi să faceţi ceva pentru ca
povestea acestui scriitor - erou să nu se piardă. Deşi a fost unchiul mamei mele,
din motive obiective, abia în anul 2000, în urma unor documentări în „Biblioteca
Academiei Române”, „Biblioteca Naţională a României” şi „Arhivele Nationale ale
României - filiala Alexandria”, aveam să descopăr o parte din scrierile fratelui lui
Petre Pena, tatăl mamei mele.
Acum, graţie documentărilor pe care le-am făcut, este o certitudine faptul
că Ion Pena publica poezii, epigrame şi proză, fiind apreciat în marile publicaţii
bucureştene „UNIVERSUL LITERAR”,„Păcală”, „Prepoem”, „Epigrama”, „Vremea”,
în revista buzoiană „Zarathustra”, redactată de Ion Caraion si Alexandru Lungu,
cât şi în cele teleormănene „Oltul”, „Drum”, „SO4H2(Acid sulfuric)”, „Graiul
tineretului” ...
Sunt lucruri puţin ştiute. Pentru mine aducerea la lumina a vieţii dramatice
şi a scrierilor lui Ion Pena este oxigenul existenţei mele începând din aprilie 2014,
când am început să dau din nou din aripi.
ANTARES AXIS LIBRI

31

***
Ion Pena a urmat cursurile „Şcolii primare de băieţi Vasile Alecsandri”, în
satul natal, Belitori. A continuat cu „Şcoala de Comerţ Elementar” din Roşiorii
de Vede şi, ulterior, cu „Şcoala de Comerţ Superior” din Turnu Măgurele. În
aceste şcoli i-a avut printre colegi pe viitorul publicist şi primar Nicolae Stănescu
- Udrea (1909 – 1983) din Roşiorii de Vede şi pe viitorul pedagog, poet şi prefect
al judeţului Teleorman – Florian Creţeanu (1908 – 1972) din Turnu Măgurele.
***
A fost membru activ al Grupării literare „Drum” din Roşiorii de Vede,
asociaţie a tinerilor publicişti teleormăneni, înfiinţată în 1935 sub preşedinţia
de onoare a scriitorului Zaharia Stancu, preşedinţi activi fiind Nicolae StănescuUdrea şi Florian Creţeanu.
***
Ion Pena a fost un vizionar, aşa că acum, în 2014, noi putem să cumpănim
povestirea utopică „Moneda fantazienilor”, scrisă la Sicheviţa, jud. Caraş, în 19371938, în care Pena merge cu anticipaţia până la 1 ianuarie 2000. În povestire,
previziunile autorului au mari analogii, surprinzătoare, cu colectivizarea şi
cooperativizarea (coop-uri, grădiniţe, ş.a.), dovedindu-se un bun analist social de
anticipaţie.
Prozatorul Constantin Stan vorbeşte despre faptul că Ion Pena, prin această
povestire, îl devansează pe Orwell. În volumule sale „Fotografii la periscop” şi
„Secvenţe de istorie literară - opera omnia - publicistică şi eseu contemporan”,
care cuprind studii şi articole despre Radu Grămăticul, Grigore Gellianu, Şt. O.
Iosif, Gala Galaction, Ion Pena, Constantin Noica, Marin Preda şi Mircea Scarlat,
cunoscutul publicist şi istoric literar, Stan V. Cristea, membru al USR, îl numeşte
pe Pena: Un scriitor „fantazian” nedreptăţit.
Aşa cum spunea profesorul, publicistul şi prozatorul Victor Marin Basarab:
„Povestirea „Moneda fantazienilor” ar trebui pusă în circulaţie şi aşezată într-o
exactă comparaţie cu proza urmuziană, într-o corectă înţelegere a vizionarismului
sud-est european şi, de ce nu, la baza teatrului absurdului ionescian”.
***
Tot Stan V. Cristea consemna în revista „Caligraf ” din iulie 2005:
„Surprinzător, prin 1943 – 1944, Ion Pena pare că evolua spre un nou fel de poezie.
32

ANTARES AXIS LIBRI

Îi întrezărim – incredibil, cumva pe Nichita Stănescu şi Marin Sorescu”, iar în ziarul
„Drum” din 17-23 august 2001, acesta sublinia: „Citite cu răbdare, dincolo de graba
acestui început de nou secol, multe din poeziile lui Ion Pena ne dezvăluie un poet
adevărat şi sensibil, care a putut să meşteşugească destule versuri memorabile.”
***
Profesional, ca finanţist (perceptor), a funcţionat timp de aproape patru ani
şi zece luni la Sicheviţa - jud. Caraş, actulamente Caraş Severin, între 1936 - 16
iulie 1941, ca delegat de agenţie. Aici înfiinţează „Caminul cultural - Lumina”,
cu sediul în incinta Primăriei. Donează caminului cultural un aparat radio, iar
bibliotecii din localitate cărţi în valoare de mii de lei. Ulterior, împreună cu sătenii
procură un aparat de proiecţie.
Apoi, la Domneşti, jud. Muscel, actualmente Argeş, din iulie 1941, Pena
lucrează ca agent administrativ. Aici înfiinţează, în 1941, „Biblioteca Modernă”
prin care caută să satisfacă cerinţele de
lectură ale localnicilor, implicându-se
puternic în activitatea de culturalizare a
sătenilor. În Domneşti se împrieteneşte
cu Gheorghe Şuţa, care-l şi găzduieşte
până la plecarea pe front. Acesta
era preşedintele Partidului Naţional
Ţărănesc din Domneşti, mare industriaş
şi comerciant, unchiul Elisabetei Rizea
din Nucşoara, participantă activă la
„Rezistenţa anticomunistă din Munţii
Făgăraş - Haiducii Muscelului”.
Prezentăm la început citatul lui
Ov. S. Crohmălniceanu care spunea că:
„Vei exista, dacă exişti în timpul vieţii
tale !”
Ion Pena n-a fost căsătorit şi n-a
avut copii. Totul se pierdea. Am decis să
mă implic în recunoaşterea sa, chiar şi după 70 de ani. Am bătut la multe uşi literare
care nu s-au deschis. Din fericire începutul de mileniu ne oferă instrumente noi
de promovare în lumea Internetului: wikipedia, google +, facebook, s.a. Ţelul meu
este să aduc la lumină scrierile, atâtea câte au mai scăpat, şi viaţa tragică a lui Ion
Pena. Este un arc în timp. Cazul Ion Pena a fost redeschis. El poate exista din nou
prin dumneavoastră.
ANTARES AXIS LIBRI

33

I
S
T
O
R
I
E
L
I
T
E
R
A
R
Ă

34

Sebastian Reichmann –
un poet suprarealist născut la Galați
Violeta ionescu
Sebastian Reichmann s-a născut
la Galaţi, la 16 ianuarie 1947. A urmat
cursurile liceului la L.V.A. (pe atunci,
Școala medie nr. 1) și la Școala Medie nr.
5 de pe str. Traian. S-a înscris la Facultatea
de Electronică, București, dar după doi ani
a renunțat, optând pentru Facultatea de
Filosofie – Sociologie.
A debutat publicistic în luna iunie
1966, în „Povestea vorbei”, supliment
literar al revistei „Ramuri”, a lui Miron
Radu Paraschivescu. Și a început să publice
poezie în revistele literare „Amfiteatru”,
„Luceafărul”, „Contemporanul”, „Voi”. A
apărut și într-o antologie a poeziei române moderne, publicată în Franța, la
editura Gallimard.
Volumul său de debut, Geraldine, Editura pentru Literatură, 1969, a
primit numeroase elogii, printre care şi ale criticului literar gălățean Ovid S.
Crohmălniceanu. A fost însă și criticat, în special pentru îndrăzneala lui de a
sparge canoanele. Era un avangardist, totuși.
Doi ani mai târziu apare Acceptarea iniţială, volum de poezie care a fost
retras din librării şi topit. Drept urmare, „contele Sebastian” (cum îi spunea
prietenul său Gellu Naum) a decis să emigreze. S-a stabilit în Franţa, iar din
1975 a scris numai în limba franceză. În 1977 a debutat la Paris, la Editura
Minuit. Ulterior a publicat cinci cărţi: Pour un complot mystique (1982),
Audience captive (1988), Balayeur devant sa porte (2000), Le Pont Charles de
l’Apocalypse (2003), Cage centrifuge (2003). A beneficiat de mai multe burse
literare, ca poet şi traducător.
După decembrie 1989, Sebastian Reichmann a reînceput să publice şi
în limba română, printre volumele apărute în ţară numărându-se „Umbletul
şopârlei” (1992) și „Audienţă captivă” (1999). În vara lui 2008, şi-a lansat la
Bucureşti volumul „Mocheta lui Klimt”, primul volum scris în limba română
de la plecarea sa din ţară.
ANTARES AXIS LIBRI

„Prin 1992-93, am început să visez că mă aflam din nou în România, fără să
înţeleg cum sau de ce. Astfel, reîntoarcerea poeziei mele la limba română a început
cu mult timp înainte de Mocheta lui Klimt”, spunea Reichmann, la lansare”.
La Bookfest 2012, a fost prezent din nou în România, pentru a-şi lansa
volumul „Opere”, o antologie a creației sale din perioada franceză.
Poeziile lui Sebastian Reichmann au fost traduse şi publicate în
numeroase antologii de poezie suprarealistă, precum şi în reviste din: Anglia,
Italia, Statele Unite, Grecia, Turcia sau Cehia. El continuă să scrie bilingv,
în franceză şi română, urmându-și crezul poetic pe care l-a îmbrățișat încă
de când a deschis porțile literaturii universale în România, prin debutul său
literar.
În „Cuvânt înainte” la volumul lui Sebastian Reichman „Audiență captivă”
(colecția „Poeți români contemporani”, Ed. Eminescu 1999. Antologie de
Constanntin Abăluță cu aprobarea autorului. Traduceri, Ctin Abăluță și Dan
Stanciu), Gelu Naum se adresează autorului (pe 29 oct. 1997):
„Dragă Sebastian, scrisoarea ta din 9 oct. 1997 a ajuns la mine adusă de
un vajnic poștaș, astăzi, 29 octombrie. Firește că mantia de plastic transparent
în care era înfășurat pe timpul călătoriei sale de la Montrouge la București,
bătrânul Pitagora a scăpat neatins de ploaia continuă și de zăpada căzută pe
neașteptate. În schimb, eu m-am simțit cumplit de bolnav (...). Toate acestea
au fost compensate de vestea bună a tipăririi într-un singur volum a poemelor
tale scrise în românește până în anul 1969, cât și a celor scrise și tipărite în
Franța.
Manuscrisul care mi-a fost
înmânat pentru lectură cu sugestia
ca eventual să scriu o scurtă
prezentare a poetului, conținea și un
studiu aprofundat al operei. Sigur că
nu aștepți de la mine un text teoretic:
prietenia noastră care durează de
atâția ani cuprinde printre altele și
momente sentimentale, cum ar fi
drumul spre editură, pentru debut,
cu „Geraldine” în brațe.
Pe mine însă mă fascinează
experiența ta poetică, experiența
unică a unui mare poet care ești
tu, născut la Galați și venit să mă
cauți, când trebuia să ne întâlnim,
pe strada Galați, unde locuiam în
anii aceia. Experiență unică a unui
Sebastian Reichmann
ANTARES AXIS LIBRI

35

poet care și-a început opera poetică pe lama de brici a unei poziții dintre cele
mai înaintate ale poeziei românești, folosind un limbaj totdeauna luxuriant,
flexibil, extraordinar de agresiv și de generos în același timp, experiența unui
poet care s-a continuat pe vârful de lance al poeziei franceze și apoi pe câmpiile
minunate ale poeziei americane de ultimă oră, experiență unică a unui poet
unic, în continuă schimbare și totdeauna același, pe care-mi place să-l numesc
«Contele Sebastian».”
În postfața la „Audiență captivă”, Constantin Abăluță, referindu-se la „faza
românească” a poeziei lui Sebastian Reichman, scrie: „Sebastian Reichman a
intrat în literatură în 1966, publicând în revista „Povestea vorbei” (supliment la
Ramuri), unde marele animator cultural care a fost Miron Radu Paraschivescu a
debutat o bună parte din amicii și avangardiștii de mai târziu: Dimov, Țepeneag,
Mazilescu, Ivănceanu, Oisteanu, Nora Iuga, Mircea Ivănescu. La al zecelea
număr de revistă a fost interzisă de cenzură, căreia nu-i convenea un grup atât
de compact de tineri talentați, neconformiști, conduși de un om de partid care
o luase razna...
Poezia românească a lui Sebastian Reichman este poezia unui insurgent, a
unui demolator de limbaje și realități. În ea găsești o seamă întreagă de procedee
preluate de la diferite isme, stăpânite cu o remarcabilă abilitate și întrebuințate
parcimonoios, neinflaționist. Frondă, asociații șocante de cuvinte, imagini
extatice, fantasmagorice, silă și revoltă existențială, reverie rapid cenzurată,
ilogism temperat, incoerențe pasagere și multe alte ingrediente colorează fiecare
poezie, fiecare vers. Senzația generală este una de forță, de țâșnire a unui șuvoi
mult timp reținut de zăgazuri. Poezia lui Reichman seamănă cu un cap retezat
din care s e scurg, odată cu materiile organice, fragmente de gânduri incomplet
formulate și resturi din senzațiile ăînregistrate de simțuri cu o clipă înainte, toate
acestea revărsate în grabă și luând contact cu amalgamul opresanbt de elemente
ale realului exterior printr-o flamă electrostatică. O poezie care forfotește între
viață și moarte.”.
Iar cu referire la „faza franțuzească”, tot Abăluță consemnează: „Aflat
dintr-o dată într-un altfel de societate decât cea totalitară, poetul e silit să afle că
fronda lingvistică nu-și mai găsește eficiența, nici pe plan lăuntric, nici în acela
al audienței (...) Imaginile vii, chiar incandescente de odicnioară se transformă
acum în proiuecte plate, hieratice. Revolta și insurgența devin debusolare și
tatonări recuperatorii Fără să frizeze onirismul, noua fază a lui Rechman este
parcă scenariul unui coșmar (...). Poeme lungi, repetitive, în versete monotone,
cu o dicție egală, cu valențe de ironie benignă, lipsită de causticitatea de altădată,
sunt un pandant perfect la poezia scrisă în limba română. Distanța în timp și
spațiu ce-l separă de România pare să-i fi dat poetului ideea acestui ingenios
„comentariu” al vechilor lui experiențe”.

36

ANTARES AXIS LIBRI

*
În arhiva profesorului său de literatură de la Liceul „Vasile Alecsandri”
din Galați, Dumitru Șoitu (predată de familie la Biblioteca „V.A. Urechia”, după
moartea profesorului) am găsit câteva poezii de început ale fostului său elev,
Sebastian Reichmann. S-ar putea să fie inedite:
Imnuri pentru soldații morți în bătăliile mele
Instrumentele părăsite de voi le pescuiam în lacuri limpezi
le înveleam în zdrențe de mătase și le fierbeam
goneam holera și plăcerea
atunci apăreau iubitele voastre pe care nu le deosebeam niciodată
pentru că greutățile de la picioarele mele
mă țineau legat de scaunul de gust scrântit al trubadurului
vedeam cum se juca în sat o farsă drăgălașă
cu o fată Gloria și un catâr Saturn
nebunia nu putea alege patul în care să nască
copiii ei erau împiedicați de ceva
și voi erați în legătură cu acel ceva
erați singuri în legătură deoarece vă visam raci la masa lui Solomon
deoarece vă visam șerpi mușcând o femeie pradă plăgilor
și unsorii
mai târziu ați îndrăgit automobilele
circuitele imprimate și genele biologului
v-am pierdut când intrați pe poarta științei și numărului
v-am privit când atingeați mânerele ușii
dincolo de care se întinde insatisfacția și ferocitatea mea legendară.
Citește-ne spuneați cântă-ne amețește-ne
trezește-ne spuneați
dar eu dormeam pe perna de bachelită neagră
care crăpa în vis
din cauza căldurii care șiroia prin vis
prin conductele astupate cu ceara morții voastre
întâmplată în Piața Uruguay
în urma ciocnirii dintre un turist suedez
și o inimă caldă a rebeliunii.
(1 dec. 1968)

ANTARES AXIS LIBRI

37

Poem tranzitoriu I
Între șinele tranvaiului există un cerc acoperit de
sfoară lungă lângă care se gudură un funcționar
Un funcționar care se gudură ținând între ochi un fanion cenușiu
și un schimbător de direcții spre Nord.
Pe drumurile pe care altădată eschimoșii visau cămile, azi se desfată o
prințesă aprigă neinvitată la sărbătoriule poetului
Ea este tichiuța lui și înțepătura în tavanul de bășică întinsă la maximum,
care pocnind dă nota de început a gamelor senzuale
Agitația din tren e poleită și se descarcă ca un revolver
În baloturi, cufere, încăperi de vamă, anticamere ministeriale, beciuri, săli de
biliard șușotesc cei ce pregătesc rachetele pentru invadarea Angliei continentale,
situată la întretăierea marilor fluvii și la suprapunerea marilor lacuri.” (5 mai
1969).
„Poți să scrii în oricare din aceste locuri fără să te conduci după mirosul
dungii de nisip despicată de spada mea. Începe doar să lipsească un gram din
liniștea amarțiană necesară poemului și să vâjâie prin camere ceafa clandestină a
serii de februarie.
Îți moi uneltele, care-ți împodobesc fața și mâinile, într-o mulțime de cutii
fără nicio linie dreaptă, fără nicio noimă. Calci și spargi eprubetele Se degajă un
puternic precipitat care nu te duce cu gândul precis nicăieri.
În această imprecizie tu cauți un grăunte de ceară pentru a-ți lega pletele și
a întâmpina astfel noua stare naturală. Desprind din înfățișarea ta anumite reguli,
anumite vreascuri.
Un neînsemnat motiv mă obligă să scriu despre câteva secole de neant.”
*
Ce dureri să trezească răsucirea țintei?
umerii mei în unghiul dintre bila de chihlimbar și dom
domul adăpostind un cub de zahăr
zahărul ars imaculat apos scurs peste casele păgâne
încotro să zboare această săgeată?
ce dureri să trezească răsucirea țintei?
cine să înțeleagă cercurile grațioase ale țintei desenate
pe burta calului
îngropat într-o armură de carne și păr

38

ANTARES AXIS LIBRI

cercetătorul cu sprânceana ridicată
cuvântul în care visezi ca într-o cicatrice decorativă
secretul apei de mare păzit de meduze
de o scârboșenie splendidă
secretul mersului meu păzit de ochii tăi
secretul mersului tău păzit de ochii mei bolnavi
ca verbele în ziarul de provincie
o cască regală falsa vâscozitate a melcului
falsa melancolie a boului
te ridici în picioare și pictorii te zăresc
dincolo de liniile lor febrile
negru negru zero
estetică.”
*
„Cine ești tu în secta de tremurători
noaptea trecută pe șosea un ogar fu răpit
proprietarului celor trei balcoane de fier
din piața Revoluției
gramatica ta rumenă te înșeală ca o nevastă de băcan
ești gândacul care face (semne circulare) cu ochiul
curios ochi, aș fi spus, nu merită banii
pe deasupra, ce mai merită?
− pâinea, inteligența, fierea, răspunsurile calmorăstit
pe deasupra ce nu mai merită
să începi să înșiri ca pe o sârmă
b pe o sârmă cu a, c pe o sârmă cu b și cu a
de piciorul tău să legi pânza unei cămăși
și să târâi piciorul atât de leneș
încât cămașa să fluture și să mormăie
ca un sectant la urechea mamei morții”.
(28 martie 1968)

ANTARES AXIS LIBRI

39

I
S
T
O
R
I
E
L
I
T
E
R
A
R
Ă

40

Trecând prin văile Golgotei
Ioan Gh. tofan
Ştiam despre Ion Avram că este
un apreciat scriitor şi un vechi şi fervent
membru de frunte al prestigiosului cenaclu
literar „Noduri şi semne” din Galaţi. Mai
aflasem că proza lui este una în care mediul
rural ocupă locul principal, dar până la
apariţia, în colecţia cArtEsenţe, scoasă de
Editura Centrului Cultural Dunărea de Jos,
a unui fragment din „Aşteaptă-ne, Lazăre!”,
intitulat „Scrisoarea”, care a fost citit ca un
poem, atunci când a fost lansat, de către
un talentat actor gălăţean, nu eram deloc
familiarizat cum scrie. De la Fănuş Neagu
nu întâlnisem o proză atât de metaforică şi,
sincer să fiu, după ascultarea fragmentului de roman, nu m-am entuziasmat.
Mi-am zis că poate interpretarea dramatică a textului m-a făcut să nu fiu prea
receptiv. Mai era şi altceva. A scrie despre ţăranul român după Marin Preda,
Nicolae Velea, Ion Lăncrănjan, Dinu Săraru sau Apostol Gurău, dacă mă refer,
în ceea ce-l priveşte pe ultimul, la spaţiul sud-estic al ţării, mi se părea a fi o
întreprindere temerară. Dar recitind acasă micul op mi-am dorit să cunosc şi
restul. Când domnul Avram mi-a trimis volumul „Prin văile Golgotei”, m-am
apucat imediat să-l citesc. Pe măsură ce întorceam filele, imaginaţia a început
să mi-o ia razna, declanşându-mi propriile amintiri din vacanţele petrecute
la ţară, în casa bunicii mele dinspre mama. Dacă această carte reuşeşte să
emoţioneze, nu înseamnă altceva decât că e bine scrisă, mi-am zis.
În „Aşteaptă-ne, Lazăre!”, scrisoarea mamei, găsită în cutia de la
parterul blocului, reuşeşte într-o pagină şi jumătate să-l pună la curent pe
fiu cu ultimele evenimente care au avut loc în satul natal. Într-un limbaj
moldovenesc savuros, reprodus oral, mama scrie, aşa cum se pricepe, despre
fântâna proaspăt săpată în ogradă, rugându-şi fiul să nu lipsească de la sfinţirea
ei de către preotul din sat. Apoi citim despre moartea lui „moştu ilie drăgan”
care alunecase de pe puntea ruptă şi căzuse în pârâu, dar şi despre moartea lui
Ţâganu, câinele lor, împuşcat cu arma de vânătoare de alde Guzgă. Împreună
ANTARES AXIS LIBRI

cu Alexandru, orăşean acum, plonjăm în memoria sa nostalgică, declanşată de
citirea scrisorii, unde diverse scene de la ţară, petrecute cândva sau doar închipuite,
ni se derulează cu repeziciune prin faţa ochilor. Îl vedem pe tatăl eroului umblând
prin sat, cu securea la brâu, ca să-l omoare pe Guzgă, dar poposim şi pe terasa
restaurantului „Pescarul” din Galaţi unde un ţigan ştirb, acompaniat la scripcă,
ne cântă ceva de inimă albastră.
Memoria involuntară joacă un rol esenţial în proza vădit autobiografică a
prozatorului Ion Avram. O privire aruncată pe fereastră, din apartamentul în care
locuieşte la bloc eroul, poate surprinde o scenă banală de pe stradă, poate urmări
zborul unei păsări, urechile pot înregistra voci, auzi muzică sau foşnetul înfiorat
al frunzelor unui copac din apropiere şi toate acestea la un loc – privire, zgomote,
chiar mirosuri, contribuie la o suită de flashback-uri greu de urmărit dacă vrei să
te familiarizezi cu toate deodată. Este o proză de calitate, dar foarte condensată,
care nu se digeră uşor. O lectură cu pauze este cea mai bună soluţie pentru a reuşi
să pătrunzi în esenţa scriiturii lui Ion Avram. Rămâi la urmă, după ce ai citit
toată cartea, cu senzaţia că tocmai ai fost la vernisajul unui artist plastic care te-a
încântat cu subtilitatea lucrărilor excepţionale, interiorizate, ce sunt realizate ca
un jurnal în imagini al existenţei sale. Ce vreau să spun este că proza autorului
poate că este poetică uneori (în Galaţiul în spaţiul cultural naţional, Zanfir Ilie
scriind despre Ion Avram, îl citează pe Theodor Parapiru care spune undeva
despre prozator că „reuşeşte memorabile pagini de poem în proză”), dar în opinia
mea, este mai mult picturală.
Într-una din scenele descrise de prozator în Prin văile Golgotei, eroul cărţii,
Alexandru Ţugui, un alter-ego al autorului, se află în trenul care-l duce la ţară. E
cu gândul la Andrei, copilul făcut femeii iubite (pe care n-o poate ierta pentru că
l-a înşelat). Se gândeşte la băiat, pentru că-l iubeşte şi-l vede, în imaginaţie, cum
aleargă pe uliţa satului să-l întâmpine. Şirul visărilor îi este întrerupt de un beţivan
din compartiment care, pe nepusă masă, se apucă să-i dea sfaturi. Aflând că nu e
însurat îl îndeamnă să-şi caute femeie, chiar dacă e curvă, dar să nu rămână singur.
Bărbatul îl ascultă doar cu o ureche, privind în acest timp pe geam. Îi răspunde
monosilabic individului băut, dar gândurile lui zboară spre locul natal în timp
ce privirea înregistrează aerul tremurând deasupra traverselor de cale ferată care
delimitează liniile paralele ale şinelor. Memoria fotografică îl duce în copilărie unde
oamenii cară găleţi pline cu apă ca să stingă un incendiu izbucnit în sat. Se vede pe
el, copilul blond de altădată, alergând printre picioarele oamenilor şi aude strigătul
care străbate uliţele satului: „Apă, băăă!”. Apoi îşi aduce aminte de iubirea sfâşietoare
a unchiului Ilie Dragomir (cel mort la pod) pentru Ileana lui Ţugui.
Rememorările sunt redate în cuvinte puţine şi expresive, reuşind astfel să
amplifice intensitatea trăirilor.
În mintea noastră ne putem vedea, dacă vrem, în ipostaze diferite, în
acelaşi loc deodată, aşa cum se vede copilul blond, dar şi bărbatul matur, de pildă,
ANTARES AXIS LIBRI

41

în ograda bunicilor. Putem pătrunde, odată cu el, copilul, sau cu ei, copilul şi
bărbatul matur, în hambar ca să ne intre în nări mirosul uneltelor vechi şi ruginite,
lăsate în părăsire, în timp ce privirea înregistrează pânzele groase de păianjen de
prin colţuri. Brusc sunetul telefonului ne readuce la realitatea imediată. Vărul îi
comunică lui Alexandru că unchiul Pavel e la reanimare. Dar ne reîntoarcem în
trecut, în acelaşi loc, de data aceasta, magic, unde descoperim într-un cufăr palma
dreaptă a bunicului, pusă într-un borcan plin cu formol. Palma i-a fost retezată de
Călăraşu care îşi lăsase porcii în via bunicului, pe motivul că ar fi fost ameninţat
cu arma de vânătoare.
Intrăm iar şi iar în memoria personajului, multiplicat la vârste diferite,
ca într-un carusel ameţitor. Astfel, în timp ce se află pe terasa restaurantului
„Pescarul” la o bere, înregistrând ce vede şi aude în jur - ospătăriţa care ia
comenzile, conştientă de privirile admirative ale bărbaţilor, o barcă ce trece pe
Dunăre, munţii tociţi de pe malul celălalt, melodia ţiganului din preajmă - eroul
este cuprins de meditaţii mistico-ştiinţifice şi, deodată, fără nici o legătură, îşi
aduce aminte ce a păţit Vasile când s-a dus la Pandele, vecinul de la etajul nouă, ca
să-i scurteze o pereche de pantaloni.
În paginile cărţii întâlnim mai multe personaje, unele insolite, precum
nebunul care măsoară, care a încercat mai demult, fără succes, să spargă casieria
gării de călători din oraşul Galaţi.
Evenimentele se precipită, aparent fără o ordine prestabilită. Un telefon
primit de Alexandru de la sora lui îl înştiinţează că le-a murit mama. Bocetul
Irinei, sora mamei lor, la mormânt, se desfăşoară după un ritual ancestral, cu
pomenirea tuturor rubedeniilor dispărute, până la străbunici.
O scenă descrisă în carte, aceea în care tatăl lui Alexandru, Ştefan Ţugui,
aşezat pe prispă, îşi spală picioarele într-un lighean cu smalţul sărit, mi-a rămas
întipărită în minte pentru că mi-a reînviat o secvenţă asemănătoare de pe vremea
copilăriei mele, unde doi fraţi ai mamei, flăcăi încă, îşi spală pe rând picioarele,
seara, după ce s-au întors de la muncile câmpului, făcând glume pe seama
crăpăturilor negre din călcâiele picioarelor goale.
Oraşul, chiar dacă mai puţin prezent, poate fi lesne descoperit de un cititor
gălăţean. Unii dintre concitadini pot fi uşor recunoscuţi, cum este de pildă
cerşetorul tăcut ce putea fi întâlnit până nu demult, stând pe Domnească într-un
scaun cu rotile, citind ziare, pe trotuarul de lângă Biserica Greacă, fără să întindă
mâna sau să se tânguiască.
Într-o zi îl întâlnim pe Alexandru în redacţia ziarului unde lucrează. După ce
expediază o nebună care-i ceruse să scrie un articol din care să reiasă că soţul este
infidel, priveşte pe geam în grădina redacţiei. Privitul pe geam este un laitmotiv
preferat al autorului, menit a-i declanşa amintiri. Uitându-se la gardul din şipci, îl
aseamănă în gând cu gardul casei părinteşti. Printre ostreţele acelui gard îl revede,
pe prispa din curtea vecină, pe Toader Zumbălai dormitând ziua în amiaza mare,
42

ANTARES AXIS LIBRI

având la îndemână o „scurtătură” pe care, la nevoie, o foloseşte pe spinarea babei
Catinca care-i protejează somnul, alungând muştele cu un mănunchi de frunze
de hrean.
Impresionantă este povestea calului răpciugos, având copitele căptuşite cu
cauciuc pânzat, în care s-au bătut cuie în loc de caiele, abandonat de stăpân pe un
trotuar de lângă biserica Precista, pe care Alexandru îl aduce, ca să-l îngrijească,
în uscătorul din blocul unde locuieşte. Îl botează Ghiocel şi se se gândeşte să-l
ducă la ţară, la taică-său, unde mai are o iapă şi un armăsar alb. Inevitabil, gândul
m-a dus la o povestire scrisă de Marin Preda în tinereţe. Acolo însă, pentru calul
ajuns mârţoagă nu există milă. Este omorât de tovarăşul lui de muncă, omul, pe
care îl slujise cu credinţă toată viaţa, pentru că nu-i mai este de folos.
Mai aflăm din roman că Alexandru Ţugui găseşte un mesaj pe birou, de
la patron, care-i cere să plece la mânăstirea Dervent unde se petrec nu se ştie ce
minuni. Dar mai înainte, îi scrie acelaşi, să plece de urgenţă pe şantierul de unde
s-a furat un motor de barcă, iar paznicul a dispărut. De pe malul fluviului, unde
se află şantierul, se văd Munţii Măcin, asemuiţi cu nişte „balauri obosiţi” ( în altă
parte a romanului sunt văzuţi ca nişte „cocoaşe de cămilă”).
În trecutul reînviat, asistăm la un dialog, de ţinut minte, între Alexandru,
copil, şi unchiul acestuia, căruia îi luase din pantaloni nouăsprezece lei, o parte
din banii găsiţi în buzunare, crezând că n-o să bage de seamă.
Când intervine iarăşi memoria involuntară, privind (cum altfel?) prin
geamul unei ferestre, Alexandru o vede pe Smaranda, colega de clasă din copilărie
de care era îndrăgostit (atât cât putea fi îndrăgostit un băiat la acea vârstă), pentru
care sufla pe ascuns în limbile ceasului de pe catedră ca să treacă timpul mai
repede până suna de recreaţie.
În planul prezent, după încheierea anchetei de pe şantier, Alexandru se urcă
în autocarul, plin cu pelerini, care îl duce la Dervent, unde se află două icoane
făcătoare de minuni şi un izvor despre care se spune că ar fi început să curgă după
ce Sf. Andrei a bătut cu toiagul în pământ. În autocar, o femeie, legată la cap cu
un batic, însoţită de un copil bolnav, aflând că Alexandru nu e însurat, e ferm
convinsă că cineva i-a legat cununiile, dar la mânăstire acestea vor fi dezlegate,
aşa cum şi fiul ei va fi vindecat. Ajunşi la destinaţie, unde nu găsesc locuri de
cazare, Alexandru trece de trei ori în genunchi pe sub icoana făcătoare de minuni
a Maicii Domnului şi o sărută, după regula cunoscută de credincioşi, dar nu cere
să i se îndeplinească trei dorinţe, din care una musai trebuia să fie în legătură cu
însurătoarea, după cum, mai devreme, îl îndemnase bigota cu băiatul bolnav de
epilepsie, care nu-l slăbea o clipă cu vorbăria.
Memoria scormonitoare, colectivă uneori, a moşilor şi strămoşilor, o
memorie primordială, aş putea spune, îl chinuie pe erou tot timpul, făcându-l
să se întrebe „Ce cauţi? Ce cauţi?” Poate absolutul, aşa cum scrie a.g.secară în
„Scriitori gălăţeni pe înţelesul tuturor”, citându-l pe Dimitrie Lupu.
ANTARES AXIS LIBRI

43

Scena din interiorul bisericii de la mânăstire, unde mulţimea se buluceşte în
jurul icoanelor, este un adevărat spectacol al comediei umane. Alexandru se roagă ca
un automat, conştient că nu are suficientă credinţă, amendându-se că o face mai mult
din prefăcătorie şi frică de moarte. Ar dori să se roage sincer, cu ardoare, aşa cum se
ruga mama lui şi cum s-au rugat dintotdeauna ţăranii români, dar nu poate. În aceeaşi
biserică, o femeie, care se zvârcoleşte pe jos ca un animal turbat, este exorcizată de
câţiva preoţi. Diavolul trebuie alungat din trupul femeii cât mai repede.
Într-o altă secvenţă de la ţară o auzim pe mamă cum îl ceartă pe Alexandru
care citeşte, având la căpătâi lampa cu gaz: „Ai grijă cu lampa…să nu dai foc la
ceva…că nu te mai satură Dumnezeu de-atâta carte”. Cam tot aşa mă dădăcea şi
bunica în vacanţele petrecute în comuna în care m-am născut.
Ion Avram redă cu acurateţe limbajul frust al ţăranului din Moldova de
Jos, dar atât de suculent, plin de înţelepciune şi de înţelesuri ascunse pentru cei
care nu au trăit la ţară. Dialogurile sunt cât se poate de fireşti, autorul stăpânind
perfect arta redării lor.
Excepţională e scena cu Ştefan Ţugui aflat în căruţa mânată pe Drumul Ciungilor,
unde cerul pare a se contopi cu pământul. Atelajul şi ţăranul parcă ar merge pe bolta
cerească, cu pământul deasupra capului. Poate, dintr-o astfel de imagine închipuită,
au ajuns pe bolta înstelată, în mitologia populară, Carul Mic şi Carul Mare.
Imaginile sugerate sunt mai mult decât expresive. Citind cum sacrifică
Ştefan Ţugui mielul în cotlon mă aşteptam să-i aud scâncetul printre rânduri.
Asistasem cândva, fără să vreau, la o tăiere a mieilor. Spânzuraţi de picioarele din
spate, de craca unui copac, li s-a tăiat jugulara pe rând. Plânsetul lor abia auzit,
pentru că, literalmente, scânceau ca nişte prunci prin somn, m-a urmărit după
aceea multă vreme.
Scena de la urmă, cu pruncul nou născut, ridicat de picioare „ca un miel
însângerat, direct pe cer” pare să fie drumul regăsit al speranţei. Toate au un rost
pe lume. Chiar şi pardesiul nebunului care murise în căderea de pe scara unde
se urcase ca să măsoare Statuia. În el este înfăşurat trupuşorul plin de viaţă al
copilului. Este doar o verigă din nesfârşitul lanţ al vieţii şi al morţii. Tabloul este
perfect - corpul copilului profilat pe azurul cerului tăiat de dâra albă lăsată de
trecerea unui avion cu reacţie.
Viorel Ştefănescu, apreciat critic gălăţean, citat de acelaşi Zanfir Ilie în
lucrarea despre Galaţiul cultural, concluzionează după lecturare: „Prozele lui Ion
Avram par nişte extrase de tip single dintr-un mare album compozit, care e chiar
absurdul condiţiei umane, şi au câte-o morală spre care autorul te conduce cu umor,
cu prefăcută candoare şi, totuşi, cu un fel de toleranţă aparte faţă de personaje…”
Ion Avram este, fără îndoială, un prozator de forţă care mai are multe să
ne spună. În opinia prefaţatorului şi nu numai, stilul original al romancierului se
trage din poezie. Sunt de acord. Mă aştept ca şi în următoarea carte pe care o scrie,
despre destinul ţăranilor de după 1989, să nu se dezică de stilul care l-a consacrat.
44

ANTARES AXIS LIBRI

Pagini smulte din valuri,
un superlativ elogiu adus
pictorului Vespasian Lungu
Alexandru Ovidiu vintilă
Demn de atenţie este volumul, îngrijit graţie strădaniei cărturarului
Ion Filipciuc, Pagini smulte din valuri, Câmpulung Moldovenesc, Biblioteca
„Mioriţa”, 2012, un superlativ elogiu adus pictorului Vespasian Lungu, originar
din Costişa, judeţul Suceava, şi trăitor o viaţă în altădată cosmopolitul port de
la Dunăre, Brăila.
Pagini smulte din valuri mi se pare a fi o carte construită cu atenţie, între
copertele sale fiind incluse un Cuvânt înainte şi un Crochiu biografic, autor
fiind Ion Filipciuc, pagini scrise de Vespasian Lungu, interviuri cu pictorul
devenit prin adopţie brăilean, şi, nu în ultimă instanţă, cronici, documente,
amintiri. În mod inspirat au mai fost adăugate o serie de note despre sursa
textelor, o bibliografie şi o legendă a ilustraţiilor care conduc la o înţelegere
sporită a ansamblului.
Referindu-se la acel mai puţin obişnuit smult din titlul tomului de faţă,
Ion Filipciuc precizează că „pronunţat zmult cuvântul implică o semnificaţie
mult mai dramatică semenului său obişnuit smuls”. Evident, aceasta este şi
raţiunea pentru care s-a recurs la opţiunea de a introduce în titlul cărţii un
lexem mai puţin utilizat în limbajul curent.
Un colorit aparte îi este dat
volumului, editat în memoria artistului
plastic, de faptul că: „În redactarea
textelor am păstrat ortografia vremii, cu
actualizările de rigoare, şi n-am corectat
termenii dialectali – ceilanţi, eşeau, fer,
mezul, preten, servetă – din amintirile
lui Vespasian Lungu sau din convorbirea
cu mătuşa Zamfira Procopciuc, tocmai
pentru a oferi cititorului oarecare sugestie
sonoră din rostirea bucovinenilor”, după
cum ne mărturiseşte în al său Cuvânt
înainte Ion Filipciuc.
Despre pictorul bucovinean stabilit
în sudul ţării, remarcabilul prozator
Vespasian Lungu
Fănuş Neagu, în stilu-i caracteristic, va
ANTARES AXIS LIBRI

I
N
T
E
R
F
E
R
E
N
Ț
E

45

scrie următoarele: „Vespasian Lungu a părăsit Obcinele Bucovinei ca să apuce
Dunărea de ceafă, la Brăila, să urce în luntri de sidef, luminate de povestea
Chiralinei, să culeagă nuferi ca să-i planteze pe hârtie, să bea lumina albastră
din ochii lipovencelor, să asculte şoapta Orientului suind cu vapoarele spre inima
Europei, să guste borşul de miel care în aprilie inundă cârciumile oraşului […]!
Nori de primăvară, al dracului de frumoşi mai sunteţi când treceţi de Bărăgan
spre Dobrogea, să se minuneze de munţii de struguri zidiţi pe frunzele toamnei,
în septembrie, să se lase hărţuit de viscol şi să-şi legene nopţile în cântecul
privighetorilor de apă. Dumnezeu, care ne gândeşte pe toţi, l-a dăruit cu patima
de a povesti lumea cu pensula muiată în lumina inimii”.
Animat de o astfel de patimă, fără putinţă de tăgadă, nobilă, Vespasian
Lungu va zugrăvi pe trei pereţi din interiorul mansardei cabanei de la Păltiniş a
lui Constantin Noica, aşa cum îşi dorea filosoful, o frescă cu bizoni asemănătoare
picturii rupestre de la Altamira. Pictura a fost considerată de Noica un dar de
preţ, printre cele mai frumoase cadouri primite în viaţă. Mai mult, filosoful a
ţinut să sublinieze că pictorul „a intrat în rezonanţă cu un gând-limită şi l-a
proiectat, ca un artist de excepţie pe bolta peşterii mele”. „Nici eu, nici maeştrii
de la Altamira nu ştiam că din grupul de bizoni, aruncaţi la întâmplare pe bolta
peşterii, se putea închega o legendă. Pe cei trei pereţi, ca pe trei mari panouri,
Vespasian Lungu a schiţat un fel de Geneză a comunităţilor din sânul lumii.
Pe primul perete, cu oastea de bizoni care pornesc la asalt, a redat ceva din
iureşul fiinţelor vii care încearcă să-şi cucerească un spaţiu vital, spre a ctitori
o lume. Pe al doilea perete lupta pare a fi pe sfârşite, iar în mijloc, bizonul
dreptei chibzuinţe în ce priveşte rostul comunităţilor, nelăsându-se cuprins de
«tristeţea de după victorie», îşi cheamă parcă tovarăşa de viaţă, învins de erosul ctitoriei cum este. Iar pe ultimul perete, cu o savantă compoziţie, apare sub
întruchipări diferite liniştea de după tumultul creator, într-o lume aşezată,
unde până şi o căprioară, ca la Altamira, îşi poate face blânda ei apariţie”,
decriptează Noica semnificaţia înşiruirii de tablouri zugrăvite cu măiestrie
de artistul bucovinean aflat cu adevărat în timpul rostitor al devenirii întru
fiinţă.
Pe lângă Noica, un autentic „mag” capabil „să schimbe în bine viaţa celor
care l-au cunoscut”, pictorul Lungu a mai avut parte de o serie de întâlniri
memorabile cum ar fi cele cu Henri Coandă, Ana Aslan, Nicolae Steinhardt
ş.a.
Prin urmare, Pagini smulte din valuri este o carte care reuşeşte să redea
limpede profilul unui artist apreciat, cu o experienţă de viaţă substanţială, un spirit
prin excelenţă contemplativ, însă, în continuare, prea puţin cunoscut în Bucovina
sa natală, pe care a iubit-o atât de mult. Fără îndoială că îndreptăţit Geo Vasile
afirma: „Creaţia lui Vespasian Lungu vine din patria lui Eminescu, europeană şi
creştină, şi merge în patria perenităţii europene şi creştine”.
46

ANTARES AXIS LIBRI

Despre fotografie cu...
Adrian Mociulschi & Co:
acum, Annie Leibovitz şi Susan Sontag
Adrian mociulschi
În ziua de azi toată lumea scrie.
Inginerii, economiştii, doctorii, indivizii
care nu au luat bacul, cei care l-au luat...
fiecare are câte ceva de spus. De ce să fim
proşti pentru un număr limitat de oameni,
când avem toată lumea la dispoziţie? Aşa că,
iată-mă-s! Nu am pretenţii literare, Doamne
fereşte! Aşa cum iau fotografia în serios şi
ştiu că înseamnă mai mult decât să apeşi
pe buton, intuiesc că şi scrisul de calitate
îşi are regulile lui stricte. Nu vă invit la o
discuţie erudită despre adevărul absolut...
ci mai mult la o bârfă relaxată în jurul unei
cafele. Cine ştie, s-ar putea să învăţăm ceva
nou unii de la alţii, s-ar putea să aflăm lucruri neştiute despre noi şi despre ce
se întâmplă în lumea asta mare.
Lumea fotografiei, în privat, arată cam ca ştirile de la ora 5. E plină
de violenţă, scandal, poveşti picante cu aventuri, homosexualitate şi
comportamente scandaloase, controverse şi drame. Ce încerc să vă spun aici
e că şi marii artişti sunt tot oameni cu nevoi, dureri, angoase, îndoieli, bucurii
şi scurte momente de fericire.
Sugestia acestui crochiu mi-a dat-o Adi Secară, în timpul unei discuţii
despre lectură, pe care evident am dominat-o, altfel nu am fi ajuns la
fotografie... mai ales că el nu a pomenit nimic de asta.
Nu am să urmez tiparul discuţiei noastre, ci voi porni dinspre coadă spre
cap, aşa încât la sfârşitul „bârfei” sper că vă voi fi stârnit suficient curiozitatea
ca să vă îndreptăţi atenţia spre unul dintre scriitorii americani contemporani
(voiam să pun pe undeva „valoros”, dar asta nu mi-e dat mie să judec).
Pentru unii, numele Annie Leibovitz e sinonim cu Vanity Fair şi Rolling
Stones. Fotografa (aş putea să-i zic altfel, dar bârfim, nu-i aşa?) aceasta are o
carieră lungă şi bogată în spate. Fie că e vorba de fotografie comercială, fie
că e vorba de reportaj, portret, fotografie de artă, orice are oameni în cadru,
Annie excelează. Imaginile ei spun poveşti. În lucrările ei actuale, foloseşte un
ANTARES AXIS LIBRI

I
N
T
E
R
F
E
R
E
N
Ț
E

47

număr limitat de culori, dând astfel originalitate imaginilor. Deschideţi google şi
căutaţi după Annie Leibovitz Clint Eastwood. Vă va duce într-o serie de fotografii
cu regizori şi actori favoriţi. Veţi vedea despre ce vorbesc: Penelope Cruz şi Woody
Allen, Nicole Kidman şi Baz Luhrmann şi, bineînţeles, Clint Eastwood.
Lucrările timpurii sunt sincere, simple din punct de vedere tehnic, dar foarte
puternice. Nu ai nevoie de 5 reflectoare, 10 asistenţi, 30 de figuranţi, costume,
ventilatoare şi camere de 30.000 de dolari ca să intri în istorie, dar ajută când ai
ceva de spus. Puternică e seria de portrete feminine reunite în volumul „Women”,
o colaborare interesantă între fotografie şi literatură. Albumul reuneşte imagini
cu femei din cele mai diverse domenii. De la Hilary Clinton la femei cosmonaut,
prostituate, dansatoare de cabaret (surprinse în câte două imagini – înainte şi după
aplicarea machiajului şi a costumului de scenă), femei poliţist, femei miner, etc.
Fiecare fotografie are un eseu asociat, scris de scriitoarea şi eseista Susan Sontag.
Susan a fost partenera de viaţă a lui Annie şi cel mai dur critic al imaginilor ei.
Cred că tuturor ne-ar prinde bine un critic obiectiv care să ne aducă cu picioarele
pe pământ. După o şedinţă foto pentru Rolling Stones Magazine, când Annie
i-a povestit că a fotografiat grămadă toţi muzicienii momentului, Susan i-a spus:
„Aveai ocazia să faci ceva deosebit şi ai ales să faci asta” (Life Through a Lens-din
cate imi amintesc). E amuzant? Nu prea. Presiunea momentului când trebuie să
faci ceva e mare; îţi doreşti ceva unic la fiecare apăsare a declanşatorului şi, de
fapt, te ascunzi în zona de confort, unde ştii că e cald şi nu există riscuri. Zonele
de confort pot fi geniale sau banale, elaborate, estetice sau din categoria „închide
ochii şi apasa pe buton”, aşa că nu judecaţi prea aspru.
Susan Sontag ne-a dăruit în 1977 o culegere de eseuri de referinţă, „On
Photography”. Volumul a apărut şi în limba
română, anul trecut, sub numele „Despre
fotografie”. E o lucrare exhaustivă despre
fotografie care îţi va expanda mintea chiar
dacă îţi spui că nu mai există taine în
domeniul fotografiei pentru tine, ca individ.
Este o lucrare plină de detalii şi clasificări
scrisă de un nefotograf cu capacitate
extraordinară de analiză şi sinteză. Cui i-ar
fi trecut prin minte că există atât de multe
tipuri de fotografie? Aş putea să-i fac o
recenzie, dar la ce bun?! Caut-o şi citeşte-o,
merită! Îţi promit un lucru: la capătul
lecturii vei şti să apreciezi o fotografie bună
şi să treci în fugă peste o imagine proastă. Îţi
vei căpăta discernământul, îţi vei îmbogăţi
limbajul şi vei analiza realitatea care te
Susan Sontag
48

ANTARES AXIS LIBRI

înconjoară cu alţi ochi. Cu toate că e scrisă în
1977, cartea e actuală şi proaspătă.
Despre imaginile lui Annie Leibovitz vă
pot garanta că vă vor ţine captivi ore în şir şi vă
vor însoţi în gând. Folosiţi google pentru asta!
Luaţi la întâmplare un set de imagini, nu contează
data ori momentul... veţi fi câştigaţi. Apreciaţi
cromatica, compoziţia (aşezarea subiectului în
cadru), povestea, limbajul trupului... şi ar mai
fi multe. Pentru cunoscătorii de limbă engleză
recomand înregistrările de pe youtube cu ea.
Nu sunt multe, pentru că ea vorbeşte puţin, dar
savuros. E nepreţuită povestea legată de Regina
Elisabeta a Angliei. Pentru cei care nu cunosc
limba o voi povesti în rândurile ce urmează.
Pentru pregătirea vizitei reginei în Statele Unite
Annie Leibovitz
ale Americii i-au fost solicitate trei fotografii.
Cele trei fotografii trebuiau să fie difuzate la trei momente diferite. Una ar fi fost
distribuită presei înainte de sosirea reginei, una ar fi fost publicată în timpul
vizitei şi cea din urmă după plecarea reginei. Toate cele trei cadre urmau să fie
făcute în Anglia. Pentru prima sesiune foto Annie a vizitat palatul Buckingham.
Căutaţi pe google „Annie Leibovitz and Queen Elizabeth” şi sigur le veţi găsi.
Discuţia cu asistenta reginei a fost savuroasă. Annie a întrebat dacă nu pot să o
fotografieze călare pe un cal în interiorul palatului. În momentul şedinţei foto a
întrebat-o pe regina dacă nu cumva ar fi mai bine să renunţe la câteva din bijuterii
pentru că imaginea e prea încărcată. Pentru cei nefamiliarizaţi cu eticheta voi veni
cu câteva lămuriri: nu te poţi adresa în mod direct unui monarh decât dacă ţi se
permite acest privilegiu, limbajul folosit e ales cu grijă şi cu formulări protocolare
şi, nu în ultimul rând, fiecare bijuterie regală are o semnificaţie, nu este o simplă
decoraţiune.
Dacă vă e teamă că s-ar putea să vă placă şi să vă dezvolte gustul pentru
imagini elaborate, nu le priviţi!
Rolul poveştii a fost să vă spună că există un fotograf pe nume Annie
Leibovitz care s-ar putea să vă placă, dacă-i vedeţi lucrările. Despre ea au scris
alţii mult mai bine şi mai mult decât mine. De asemenea, citiţi „Despre fotografie”
de Susan Sontag, e de referinţă! Nu e doar despre fotografie, aşa cum s-ar crede.
Cei care caută motive pentru a o citi pot găsi pasaje elocvente despre fotografia de
presă, documentară, de familie, utilitară şi pornografică.

ANTARES AXIS LIBRI

49

I
N
T
E
R
F
E
R
E
N
Ț
E

50

GUGUŢĂ – un erou arhetipal
Violeta tipa
Fiecare literatură naţională îşi
prefigurează eroii săi, pornind de la
specificul şi particularităţile sale. Printre
personajele care au cucerit inimile copiilor
din întreaga lume se află Pinocchio –
păpuşa de lemn inventată de italianul
Carlo Collodi care parcurge un lung drum
de iniţiere ca să devină om. Pepi Șoseţica
şi Kalle, detectivul care simbolizează o
lume plină de invenţii şi peripeţii, fără griji
şi probleme, creată de Astrid Lindgren,
scriitoarea suedeză de literatură pentru
copii; Alice cu lumea ei miraculoasă a
scriitorului britanic Lewis Carroll. Spaţiul
american se impune cu aventurile lui
Huckleberry Finn şi Tom Sowyer – eroii ştrengari ai lui Mark Twian; de pe
baricadele Parisului ne fascinează neînfricatul luptător Gavroş al lui Victor
Hugo etc. Galeria de personaje-copii din literatura universală se completează
şi cu nume din literatura naţională.
Astfel, alături de eroii legendari precum Păcală şi Tândală, în care a fost
concentrată spiritualitatea populară, literatura contemporană propune şi eroi
din lumea copilăriei, care încearcă să aline dorinţa copilului de cunoaştere a
lumii prin intermediul jocului, peripeţiilor, fantasticului. Printre personajele
care au susţinut generaţii de copii începând cu anii ’70 s-a aflat şi Guguţă al lui
Spiridon Vangheli, alături de Nătăfleaţă, eroul lui Aureliu Busuioc, şi Bobocel,
personajul lui Ion Druţă. Mai încoace interesul faţă de literatura naţională
contemporană scade în favoarea eroilor de tipul lui Harry Potter, care a
dominat minţile copiilor şi adolescenţilor din întreaga lume prin conceptele
sale mistico-fantastice.
Spiridon Vangheli este printre puţinii scriitori naţionali care s-a lăsat
prins în mrejele literaturii pentru copii. Aici terenul de activitate e nespus
de vast, încât scriitorul încearcă să surprindă câteva perioade în dezvoltarea
personalităţii. După cum afirmă critica: „El este autorul unui personaj
ANTARES AXIS LIBRI

unic, un arhetip, o esenţă luminoasă a
copilului, observată la ora inocenţei. La
trei ani îl cheamă Radu, noaptea doarme
în casă, iar ziua se adăposteşte în „coliba
albastră”. Şi Copacii, şi Vântul, şi Iazul,
şi Soarele locuiesc alături de el în coliba
albastră (Băieţelul din Coliba Albastră,
1964); când mai creşte puţin, răspunde
la numele Guguţă, făcând isprăvi
nemaipomenite: e ministrul... bunelului,
apoi căpitan de corabie (Isprăvile lui
Guguţă, 1967; Ministrul bunelului, 1971;
Guguţă – căpitan de corabie, 1979); mai
târziu va fi identificat în imaginea unui
nou avatar, a lui Ciuboţel (Steaua lui
Ciuboţel, 1981). El are un sat, o ţară, o
lume de prieteni (Guguţă şi prietenii săi,
1983)”1. Şi toată mulţimea aceasta de eroi
ce populează opera vangheliană – Radu,
Rodica, Ciuboţel, Ghiocica, Grăia-Singur,
Titirică, la fel ca şi Guguţă, sunt „expresia copilăriei adevărate, nefalsificate literar,
purtătoare a frumosului şi a libertăţii interioare”, după cum scria Grigore Vieru.
Criticul Mihai Cimpoi vine să descifreze setea noastră (a adulţilor) pentru
mitul copilăriei, găsindu-i geneza dorinţelor scriitorilor basarabeni care-şi caută
prin operele lor destinate copiilor acel paradis pierdut (pierdut în sensul direct al
cuvântului, şi nu trecut sau ieşit din el, anume pierdut, neavând parte de bucuriile
acelei vârste de aur a inocenţei). Astfel, de sub pana acestor scriitori s-au născut
eroi plini de bunătate şi omenie.
S. Vangheli povesteşte despre un copil, prin intermediul căruia valorifică un
întreg univers, universul complex al Copilăriei. Concepând un erou net pozitiv,
autorul scoate în prim-plan calităţile lui sufleteşti, pe care axează acţiunile, aşanumitele de criticul Mihai Cimpoi „isprăvi” ale lui Guguţă efectuate în numele
oamenilor, a consătenilor săi, în numele binelui şi al frumosului.
În această ordine de idei, devine sugestivă aprecierea scriitorului Ion
Ciocanu: „Activitatea (...) lui Spiridon Vangheli este marcată de crearea unui
personaj devenit curând o emblemă sugestivă a Copilului (cu majusculă) –
Guguţă. (...) Ca atâtea personaje crengiene şi folclorice, Guguţă este uriaş prin
capacitatea sa de a inventa parabole în care faptul obişnuit, cotidian, banal chiar,
se pomeneşte hiperbolizat, încadrat într-o atmosferă basmică neverosimilă,
dar absolut autentica, după cum se întâmplă, de exemplu, în nuvela Cuşma lui

1. Maria Şleahtiţchi. Literatura pentru copii: între inocenţa şi nostalgia jocului // O istorie critică a
literaturii din Basarabia. Chişinău: Ştiinţa. Arc, 2004, pp. 177-178.

ANTARES AXIS LIBRI

51

Guguţă. Protagonistul cărţilor lui Vangheli este neastâmpărat în sensul sănătos al
cuvântului, ingenios şi stăpânit de sentimente vii, puternice, care se transmit în
chip firesc şi chiar molipsitor nu numai copiilor”2.
Guguţă este un erou adânc ancorat atât în spiritualitatea naţională, cât şi
în universul pluridimensional al copilăriei. Într-o mare măsură am putea să-i
găsim tangenţe cu acel erou arhetipal, care promovează modele/ patterne de
viaţă şi comportament în mediul tradiţional rural. De aici se deschid perspective
largi în valorificarea izvoarelor şi a conţinutului ideatic al isprăvilor lui Guguţă.
Astfel, eroul lui Vangheli devine în spaţiul nostru un simbol al copilăriei, prin
el se reprezintă universul copilului crescut într-un mediu patriarhal, în relaţii
cu lumea înconjurătoare. Scriitorul a reuşit să surprindă cu mult rafinament
puritatea şi spiritul pueril. Copilul lui Vangheli parcă este apărat de toate cele
rele. El trece prin viaţă, asimilând înţelepciunea şi bunătatea. Un astfel de
personaj ar putea fi caracteristic oricărui popor, căci în orice comunitate există
necesitatea unui erou cu chipul şi spiritul curat, devenit cu timpul mitologic.
Deşi azi mai rar se promovează bunătatea sufletească, plasându-se pe prim-plan
alte valori, totuşi, această calitate se menţine în timp. Concomitent cu acest
aspect se impune şi o altă faţetă, nu mai puţin semnificativă – spiritualitatea şi
identitatea naţională.
Dacă vom face referinţă la ideea lui Lucian Blaga că veşnicia s-a născut la
sat, eroul lui Vangheli prezintă această integritate a unor modele de existenţă,
de gândire mito-folclorică înglobând întreaga înţelepciune milenară. Aici, la
sat, tradiţiile erau păstrate şi promovate în starea lor autentică, nealterate de
impedimentele progresului tehnic sau de alte influenţe străine. În mediul acesta
patriarhal poate apărea un astfel de erou arhetipal cum este Guguţă, menit, pe
de o parte, să exploreze lumea înconjurătoare, iar pe de altă parte, să promoveze
valorile general-umane, fapt pentru care este înţeles şi îndrăgit în lumea întreagă.
Guguţă este un erou deosebit prin calităţile sale umane. În literatura
universală, dar şi în cinematografie întâlnim puţine exemple de copii-eroi care
încearcă să refacă lumea nu pentru o recompensă oarecare: jumătate de regat
sau principesa în căsătorie (ca în poveştile tradiţionale). Printre cei mai recenţi
eroi ai filmelor de animaţie, care prin ei însuşi produc rezolvarea situaţiilor
dificile fără lupte şi agresivitate, se evidenţiază copilul Kirikou (Kirikou şi
vrăjitoarea, 1998, Kirikou şi animalele sălbatice, 2005) al francezului Michel
Ocelot.
În acest context, am nominaliza şi eroii-copii, care sunt surprinşi într-o
călătorie de iniţiere (de cunoaştere a lumii, cum se întâmplă în poveştile populare
sau în basmul fantastic), în care ei se descoperă în primul rând pe sine. La fel şi
Guguţă, zi de zi se află într-o lungă călătorie de iniţiere, de cunoaştere şi înţelegere
2. Ion Ciocanu. Literatura română din Republica Moldova// Limba Română, nr. 5, 1997,
p.142-144.

52

ANTARES AXIS LIBRI

a lumii în toată complexitatea ei. Curiozitatea eroului nu este una simplă, ci e şi o
încercare de a pătrunde esenţa lucrurilor, iar uneori chiar de a le explica geneza
(exemplu – apariţia Moş Crăciunilor). Captivează şi surprind invenţiile lui Guguţă
care nu se supun legilor basmului sau ale poveştii.
„În lumea multicoloră a lui Guguţă, afirmă criticul Eliza Botezatu, chiar
şi lucrurile banale se încarcă de poezie, căci optica eroului transfigurează şi
„corectează lumea”, astfel încât şi ochii vârstnicilor, deprinşi cu de toate, prind să
vadă – odată cu el – pâlpâirile de poveste”3.
Refacerea lumii în cazul lui Guguţă se limitează la acele fapte sau „isprăvi”,
la prima privire banale şi infantile, dar care au la bază un conflict social (ca
în Gugută – postaş sau Guguţă – frizer) sau o nedreptate (Banca lui Guguţă).
În cele mai dese cazuri e vorba despre viaţa de zi cu zi, pe care orice copil o
concepe ca pe o poveste, tinzând cu orice preţ să se includă şi să contribuie
la farmecul ei. Ludmila Armaşu-Canţîr încearcă să compare capacitatea lui
Guguţă de a construi lumi cu cea a Demiurgului: „Trăind în vis şi în poveste,
copilul îşi joacă rolul în spectacolul cosmic al universului, nevinovat şi
neştiutor şi fără griji. Or, această ipostază dumnezeiască îi este caracteristică
însuşi Demiurgului...”4. Astfel, se naşte visul lui Guguţă de a deveni căpitan
de corabie sau de a merge în Hârtop după ghiocei pentru mama. Aceste mici
bucurii venite din dragostea inocentă şi puerilă a lui Guguţă pentru lumea
înconjurătoare devin un laitmotiv ce se extinde din opera scriptică în toate
filmele din serialul cu Guguţă.
Scopul autorului este de a crea un univers adecvat copilăriei în toată
plinătatea ei. Guguţă vine să descopere şi să cunoască lumea şi s-o facă mai bună,
mai frumoasă. Exemplele lui de a se comporta şi de a acţiona îi contaminează şi
pe ceilalţi copii să încerce activităţi benefice.
Guguţă este un personaj net deosebit, caracterizat de concepţiile sale de
viaţă, în care pe primul loc se situează altruismul pentru semeni, dragostea de
viaţă, natură, pământul natal. Anume această calitate îl distinge pe eroul lui
Vangheli, despre care criticul literar Mihai Cimpoi scrie că Guguţă este „nu
un personaj oarecare, ci unul de excepţie, unul de care depinde deznodământul
(soluţionarea) situaţiei sau a evenimentului epic…”5. S. Vangheli pune accentul
nu doar pe soluţionarea problemelor aflate în centrul povestirilor cu Guguţă,
fapt care ar banaliza într-o măsură oarecare chipul eroului. Scriitorul ni-l
prezintă pe erou într-un univers aproape echivalent cu cel real, dar îl zugrăveşte
prin prisma filosofiei infantile. Vangheli îl dotează pe Guguţă cu cele mai nobile
calităţi ale copilului, în mod special, bunătatea şi solicitudinea (ex. Cum Guguţă
a crescut într-o noapte). Intenţiile copiilor de a se implica sincer în evenimentele
3. Eliza Botezatu. Literatura moldovenească pentru copii. Chişinău: Lumina, 1984, p. 228.
4. Armaşu Ludmila. Structuri şi formule narative în opera lui Spiridon Vangheli. Chişinău:
Garomont-Studio, 2012, p. 88.
5. Mihai Cimpoi. Două eseuri despre Spiridon Vangheli // Nistru, 1989, Nr. 4, p.153.

ANTARES AXIS LIBRI

53

cotidiene, de a fi de ajutor celor din jur – iată calitatea pe care scriitorul ar dori
s-o menţină.
Ideile lui Guguţă pentru refacerea lumii sunt destul de competitive şi pot
concura liber cu alţi eroi din literatura universală (preluaţi apoi de cinematografie)
cum ar fi Kalle detectivul sau Pepi Șoseţica, eroii care îşi propun să facă ceva
pentru binele comunităţii sau ale copiilor.
Isprăvile lui Guguţă au cucerit popularitatea copiilor de pe toate continentele,
fiind traduse în peste 30 de limbi şi suportând până la ora actuală 68 de ediţii.
Evident că un astfel de erou complex nu poate să nu fie observat de creatorii
operelor cinematografice. Un interes aparte prezintă ecranizările operei lui
Spiridon Vangheli. Or, apariţia lui Guguţă pe marele ecran în cele opt filme de
animaţie s-a făcut posibilă datorită insistenţei regizorului Constantin Bălan, fapt
care a sporit popularitatea eroului în mediul publicului larg.
Deşi regizorul Constantin Bălan, în procesul creării acestor filme, a fost
învinuit de naţionalism şi îndepărtat de studio, el a reuşit să se menţină pe poziţiile
sale, să-şi păstreze convingerile şi concepţiile sale ideatice şi estetico-artistice.
Guguţă a devenit în secolul XXI în republica noastră un brand, la care
se referă criticul Maria Şleahtiţchi: „Depăşind limitele literaturii de ficţiune,
personajele sale au coborât în câmpul realului, dând nume unor instituţii de
cultură, intrând în circuitul firesc al civilizaţiei româneşti actuale. Nici un alt
scriitor contemporan n-a marcat asemeni lui S. Vangheli conştiinţa culturală a
basarabenilor. Am putea spune că Guguţă de mult nu mai este doar un personaj.
El a devenit o marcă a lumii în care trăim”6. Alături de fabrica de jucării,
cafeneaua, grădinițe, ciocolata etc., numele lui Guguţă îi poartă şi Teatrul
Municipal de Păpuşi, care în anul aniversării lui S. Vangheli a împlinit 20 de ani,
respectiv Festivalul Internațional al teatrelor de păpuşi cu genericul Sub căciula
lui Guguță, organizat de această instituție. Tot în anul Vangheli a fost bătută
o monedă de argint cu chipul lui Guguţă. Iar cu filmul Guguţă inaugurează
animaţia profesionistă la studioul Moldova-film, peliculă care a pus bazele
unei serii după povestirile lui Vangheli şi a deschis drumul în lumea mare spre
spectatorul de masă.
Astăzi, când audiovizualul nostru este suprasolicitat de producţie străină,
de filme de animaţie cu eroi tot mai neobişnuiţi - de la marsieni până la cei mai
hidoşi monştri, cu supermeni care salvează planeta etc., - trebuie să ne opunem
acestei avalanşe şi să revenim la patrimoniul nostru naţional, la acele valori care
ne-ar ghida copiii prin viaţă, învăţându-i lucruri frumoase şi bune. Vom propune
o re-întoarcere cu faţa spre acei eroi şi personaje care ne-au promovat chipul
nostru real şi specificul în lume.

6. Maria Şleahtiţchi. Brand-ul Guguţă. În: Semn, anul IX, Nr.2, 2006, p. 13.

54

ANTARES AXIS LIBRI

Cronică de vernisaj

Talent, graţie, strălucire:
Expoziţia de la Boholţ
Victor cilincă
De ce au şi gălăţenii acces la un Barbizon românesc
La sfârşit de secol XIX, „Şcoala de la Barbizon” aduna într-o tabără în
aer liber de lângă pădurea Fontainbleau, fondată de mari pictori peisagişti,
precum Corot, Millet ori Théodore Rousseau. Acolo a pictat cu bucuria
ospăţului de culoare al verii şi Grigorescu al nostru, acolo a pictat în aer liber,
chiar şi iarna, Ion Andreescu! Peisajul este un vrăjitor care îmbată penelul şi
face culorile să cânte pe pânză!

I
N
T
E
R
F
E
R
E
N
Ț
E

Dacă Mecena nu e, nimic nu e!
De trei ani încoace, un veritabil Barbizon românesc, despre care se
vorbeşte (şi se scrie) din Fărăraş sau Braşov şi până în capitală, antrenează
un grup de plasticieni români, marea majoritatea fiind, gălăţeni. Aceasta este
şi explicaţia norocului de a avea,
an de an, pe simezele elegante ale
formidabilului Muzeu de Artă
Vizuală Galaţi, unde au expus
şi expun, alături de plasticieni
gălăţeni şi din restul ţării, artişti
din Japonia şi până în Franţa,
din SUA până în China, şi lucrări
proaspete, izvodite din bucuria
vădită a naturii, cu lucrări care
izgonesc culorile întunecate,
sumbre, şi fac loc peisajului,
portretului, naturii statice plasate
în aer liber…
Norocul gălăţenilor, dar şi
a existenţei unei tabere serioase
de creaţie care, iată, funcţionează
nu graţie eforturilor, financiare şi
logistice, ale Ministerului Culturii,
nu vreunei bogate fundaţii străine,
este că un fiu al satului Boholţ, un
ANTARES AXIS LIBRI

55

mecena gălăţean, inginer, manager de fabrică, dar şi cu doctoratul susţinut în
Teologie, a dorit să păstreze măcar în memoria tablourilor o comunitate veche,
însă îmbătrânită, care ameninţă să se stingă…. Un ţinut incredibil, păstrat aşa cum
va fi păstrat şi Cel de Sus neschimbată grădina Edenului după bejenia lui Adam
şi a Evei lui, aşa cum laşi neatinsă odaia fiului rătăcitor plecat pentru o vreme în
lume, un loc păstrat neîntinat de poluarea culturală şi morală la vremurilor, un
sat bătrânesc de la poalele Făgăraşului. Inginerul Vasile Joanta nu prea vorbeşte
despre gestul său, dar se vede că-i place să se vorbească despre oamenii din satul
arhetipal, profund românesc, de acolo, pogorâţi parcă din filmele lui Tarkovski.
700 ani de Istorie, vizitată şi de Iorga!
Expoziţia intitulată simplu, fără fasoane, „Pro Boholţ – Ediţia a III-a”,
deschisă la parterul la Muzeul de Artă Vizuală gălăţean, vorbeşte de la sine.
Dar pentru aceasta trebuie doar să te duci şi să vezi imaginile vii de acolo.
Mi s-a părut chiar cea mai bogată ediţie de până acum, fiind reprezentate
şi mai toate genurile, la o valoare artistică şi mai mare decât la precedentele
manifestări! Este rodul muncii din tabăra de anul trecut a şapte artişti
remarcabili, care au ieşit din atelierul cu lumină puţină sau artificială,
pictând pe coclauri: pe uliţe, printre arbori, pe dealuri, lângă biserici…
Au pictat bătrâni parcă nemuritori şi case pe ducă, au prins şi sărbătoarea
Sânzienelor, la care sătenii vin în mod obişnuit în portul popular. Iar la anul
vor continua! „Şapte meşteri mari şi un staroste” – aşa le spunea directorul
muzeului, Dan Basarab Nanu, pe artiştii invitaţi de „starostele” Joanta în
satul său natal, pe care vrea să-l salveze astfel de Istorie măcar în imagini.
Boholţ, care face 700 de ani peste doi ani, iar anul acesta, „250 de ani de
şcoală continuă”, (şcoală românească continuă!). Un sat ardelenesc pomenit
de Iorga, azi cu tradiţiile păstrate întocmai,
dar îmbătrânit. Când gălăţeanul născut acolo
a reparat casa bătrânească, au început şi alţii:
„După mine, sunt deja 15 case reparate...
Dacă vede că cineva mai are o speranţă acolo,
şi ceilalţi încep să creadă.” Sponsorul acestui
Barbizon modern a evitat, modest, să cuvânte,
dar, „dacă pot să fac câte ceva, mai fac…” În
sala neîncăpătoare a Muzeului, dacă ar fi căzut
o bombă la vernisajul din 1 aprilie, ne-ar fi
lăsat aproape fără toţi plasticienii, fotografii,
reprezentanţii instituţiilor de cultură gălăţene!
Interes mare de public! „Mă bucur enorm că
am putut găzdui această expoziţie!” – a declarat
directorul Nanu.
Vasile Joanta
56

ANTARES AXIS LIBRI

Trebuie să vedeţi singuri!
Nu poţi să nu rămâi fulgerat
când ajungi de pildă în faţa
acuarelelor pictate dumnezeieşte
de bucureşteanul Corneliu DrăganTârgovişte, membru al Societăţii
de Acuarelă din Birmingham,
pictor de icoane împărăteşti,
expus în străinătate, din Franţa şi
Anglia până în China! Acuarela,
un gen extrem de dificil, unde o a
doua tuşă poate murdări culoarea
într-un tablou perfect în rest,
unde hârtia umedă are propria ei
voinţă în faţa vopselei, este atât
de precisă la artist, încât nici cu
lupa nu i-am găsit „pete”! Pe lângă
studiile peisajere în ulei pe pânză,
Gheorghe Miron, bun colorist
dar în primul rând un excelent
grafician, aduce şi un mirabil Sandu Liviu Adrian - Smaranda (teracotă)
portret realizat în creion, cu o
fineţe inexplicabilă a îmbinării volumelor şi o strălucire incredibilă! Cu tuşe
geometrice stinse parcă într-o fotografie, pictate în ulei pe pânză, cu aspect de
laviuri din tuş diluat, ne oferă portretele surprinse de gălăţeanul Raul Popa!
Harnic, Teodor Vişan, bunul colorist gălăţean care ne oferă şi acum o imagine
luxuriantă a „Sânzienelor la Boholţ”, realizează peisaje şi pictează flori, dar
acum a realizat şi portrete, cred, la cel mai înalt nivel de până acum. Peisajele
sale folosesc constrastul verde-roşu familiar şi picturii lui Cézanne, acelaşi
contrast ca şi în pânzele braşoveanului Ioan Oratie şi cam la fel cu ieşeanul
Mihai Coţovanu, plastician cu lucrări expuse în colecţii din Belgia, Japonia
sau SUA, până în Canada sau Emiratele Arabe Unite, care mi-l evocă şi pe
Dumitru Ghiaţă. Copil viclean, „Smaranda” sculptorului novorealist LiviuAdrian Sandu este un bust de expresie extraodinară al unui copil din Boholţ,
izvodit din teracotă. Găsiţi imagini pe site-ul Muzeului, în elegantul catalog al
expoziţiei, tipărit la Editura Axis Libri a Bibliotecii „V. A. Urechia”, dar merită
să vedeţi lucrările acolo! Frăgezimea culorilor, prospeţimea hârtiei, haşura
fină, aproape insesizabilă, a desenului, tuşele care te îndeamnă să pipăi,
căldura aproape umană a teracotei, totul nu se poate povesti, ci doar simţi –
în mod direct!

ANTARES AXIS LIBRI

57

A
R
H
E
O
L
O
G
I
E
C
U
L
T
U
R
A
L
Ă

58

Povestea unui mit - Maria Malibran
Maria cerneanu
Totul a început la 24 martie 1808, când, la Paris, pe atunci capitala
imperiului napoleonean, în familia celebrului cântăreț spaniol de operă Manuel
Garcia, se năștea micuța Maria Felicia (Maria de la Felicidad) Garcia, cea
care urma să devină o stea - celebra mezosoprană și compozitoare cu nume
de cântec, Maria Malibran. Nimeni nu bănuia pe atunci că după 200 de ani,
amintirea ei va dăinui și va fi reînviată cu atâta forță, fast, admirație și emoție
de o altă celebritate din lumea muzicii, mezosoprana italiană Maria Cecilia
Bartoli, care folosind mijloacele moderne ale timpului nostru – înregistrări
audio și video difuzate pe Internet, turnee de concerte comemorative în toată
lumea, un muzeu mobil itinerant, călătorii „pe urmele lui Malibran” – a reușit
să retrezească interesul și admirația pentru această personalitate de excepție a
lumii muzicale universale.
Maria Felicia a alergat, se poate spune, de timpuriu spre cele mai înalte
culmi ale gloriei. Tatăl ei a urcat-o pe scenă de la opt ani; a debutat la 17 ani
în Rosina din Bărbierul din Sevilla de Rossini; a cântat pe scenele teatrelor
din Paris, Londra, Veneția, New York; a fost o divă, un adevărat star al vremii
sale. Pentru a o ovaționa la scenă deschisă se foloseau numai superlative:
„meraviliosa”, „diva”, „felice”, „regină a artei”, „zeiță”, „unica”!...
A fost imortalizată de Alfred de Musset și de Lamartine, răsfățată
de compozitori ca Rossini, Bellini, Donizetti, Mayerbeer, dar mai ales de
publicul care o adora. A trăit cu pasiune și a avut totul în viață: frumusețe,
geniu, dragoste. Însă... nu s-a bucurat prea mult de toate aceste daruri pentru
că a murit stupid, la numai 28 de ani, într-un accident de călărie, îndurerând
o lume întreagă.
Și din acel moment a intrat în legendă.
În 2008, lumea muzicală europeană celebra bicentenarul nașterii
Mariei Malibran, dovedind că memoria umanității refuză să-și uite idolii deși... pe vremea ei, la începutul veacului al XIX-lea nu exista niciun mijloc
de imortalizare a imaginii, în afară de pictură și litografie. Cât despre voce,
primul fonograf, al lui Edison, a fost inventat abia în 1895, la 59 de ani de la
moartea ei... Au rămas în schimb cronici de spectacol care atestă că vocea
ei era unică, având un timbru de excepție și o întindere neobișnuită. Și, să
nu uităm, pe vremea aceea publicul era adevăratul stăpân al artiștil. Era un
ANTARES AXIS LIBRI

public viu, competent, cunoscător,
exigent și pătimaș, la fel de priceput
în a exulta, ca și în a-și manifesta
dezaprobarea aruncând cu ouă, cu
roșii sau cu ce găsea în actorii de pe
scenă, când ceva nu-i era pe plac.
Dacă o putem vedea astăzi
în portretele ei, îi putem admira
trăsăturile delicate, rochiile cu
decolteuri largi și mâneci bufante,
pieptănătura cu părul strâns cu o
bentiță închisă cu o agrafă în față,
nimeni nu-i poate auzi însă vocea,
nu-i poate asculta interpretarea,
care se spune că, pe vremea aceea,
era inconfundabilă.
Și totuși, miracolul s-a
întâmplat. Mezosoprana Cecilia
Bartoli a avut o idee genială. A
Maria Malibran
înviat-o pe Malibran și și-a asigurat
și pentru sine un mare succes. A reînviat repertoriul ei uitat, i-au fost din nou
cântate compozițiile, a fost chiar imprimat un album comemorativ... Obiecte care
i-au aparținut au fost adunate, la fel și partituri care au supraviețuit de-a lungul
anilor, alcătuind un muzeu itinerant, aranjat într-o lungă camionetă pe care scria,
cu litere mari „Maria Malibran”. Mii de vizitatori, refăcând traseele turneelor ei.
Cecilia Bartoli s-a plimbat chiar și cu gondola, la Veneția, pe „Rio del Malibran” –
pentru că și acolo, în lagună, amintirea lui Malibran e încă vie, după două secole în
care timpul parcă nu a trecut. - a vizitat și a cântat în Teatrul de Operă „Malibran”
din Veneția. Mai mult, a mers pe urmele ei până și pe ultimul drum, până la locul
îngropării sale, impozantul mausoleu din cimitirul Laeken din Bruxelles.
Ecourile acestui remember de excepție nu s-au stins ușor. Cecilia Bartoli a
susținut timp de doi ani concerte memoriale „Maria Malibran” în SUA, Canada
și Europa.
Despre „La Malibran” – așa cum era numită - s-au scris poeme, cărți
biografice, s-au compus opere, s-au turnat filme. De la ea ne-au rămas compozițiile
sale, câteva scrisori, bijuterii, pianul cu taburetul rotund, cravașa pe care o ținea în
mână când a căzut de pe cal și... o mască mortuară.
Malibran este de fapt numele primului ei soț, Eugene, un om de afaceri
francez-american cu care s-a căsătorit la New York, în 1825, când se afla într-un
turneu cu trupa familiei. Se spune că a acceptat acest mariaj pentru a scăpa de
tirania tatălui său. Pretendentul a cumpărat-o de la Manuel Garcia, plătind atunci
ANTARES AXIS LIBRI

59

tatălui fetei avansul la o sumă mare de bani care-i fusese cerută pentru a despăgubi
trupa de absența Mariei. Însă, curând, mirele a dat faliment și înțelegerea a căzut.
Maria a revenit în Europa, unde a început perioada ei de glorie. S-a căsătorit pentru
a doua oară, în 1833, de data aceasta cu iubitul său, violonistul și compozitorul
belgian Charles-Auguste de Beriot și tânăra pereche s-a stabilit la Bruxelles, într-un
hotel particular din Piața Fernand Cocq - actualmente casa comunală Ixelles.
Această minunată voce și prezență scenică a dat strălucire dinastiei
muzicale Garcia, întemeiată de tatăl său: a fost fiica tenorului spaniol Manuel
del Populo Vicente Rodriguez Garcia (compozitor, dirijor, director de trupă) și
a sopranei Ioaquina Sirches. A fost și sora mai mică a lui Manuel Garcia junior
(profesor de canto care a inventat laringoscopul) și sora mai mare a cântăreței
și compozitoarei Pauline Viardot Garcia, marea iubire neîmpărtășită a lui Ivan
Sergheevici Turgheniev. A avut la rândul ei un fiu, pe Charles Wilfrid de Beriot,
care a devenit un pianist virtuoz și, mai târziu, profesorul de pian al lui Maurice
Ravel.
„A dat dimensiunea sonoră a belle-canto-ului” și „a creat dialogul dintre
voce și orchestră”, după cum o descrie minunata ei reanimatoare, Cecilia Bartoli.
Era într-adevăr o stea. Și nici măcar nu se numea Malibran...

60

ANTARES AXIS LIBRI

ŚVETĀŚVATARA UPANIúAD (I)
Traducere adnotată
(Secţiunile I-III)
Ovidiu nedu
Śvetāśvatara Upaniùad este unul dintre
textele clasice ale genului, fiind totodată
şi unul dintre cele mai problematice,
în special datorită elementelor ce ţin
de curentul dualist Sāükhya ce pot fi
identificate în cuprinsul său. O altă
apropiere între Śvetāśvatara Upaniùad şi
Sāükhya ar constitui-o faptul că doctrina
celor trei tendinţe ale manifestării, cele trei
„calităţi” (guõa) ale materiei, doctrină care
va fi impusă în filosofia indiană de către
şcoala Sāükhya apare, pentru prima dată
în mod explicit, în textul de faţă. Puternic
reprezentate în Śvetāśvatara Upaniùad sunt
şi elementele teiste, care coexistă cu descrieri impersonale ale lui Brahman.
Numele textului provine de la eponimul autorului, despre care nu se ştie
absolut nimic şi care se traduce prin „cel care are catâri albi”.
Traducerea a fost efectuată după textul sanskrit editat de S.
Radhakrishnan în The Principal Upaniùads, London, 1954 şi a fost revizuită
consultându-se ediţia şi traducerea engleză a lui Swàmã Gambhãrànanda din
Śvetāśvatara Upaniùad, Advaita â÷rama, Calcutta, 1998. De asemenea, pentru
revizuire s-a folosit şi traducerea în hindi şi ediţia textului sanskrit a lui Paõóit
ørãràm øarmà âcàrya în 108 upaniùad, Saüskçti Saüsthàn, Bareilly, 1998. În
realizarea notelor explicative s-a ţinut cont de comentariul clasic al textului,
redactat de principalul exponent al Vedàntei moniste şi anume Śaïkara.
Textul are şase secţiuni, dintre care aici prezentăm trei.

A
R
H
E
O
L
O
G
I
E
C
U
L
T
U
R
A
L
Ă

Căutarea fundamentelor existenţei
I.1. Hariþ aum!
Cei care vorbesc despre Brahman (brahmavàdin) spun (vad): Este Brahman
cauza (kàraõa)? De unde (kutaþ) [provin], cu adevărat, fiinţele (jàta)? Prin cine (kena)
trăim (jīv) noi şi unde (kva) este fundamentul (saüpratiùñhā)? [Noi], cunoscătorii
ANTARES AXIS LIBRI

61

lui Brahman (brahmavid), stabiliţi (adhiùñhita) în cine (kena)1, practicăm (vçt) stabilirea
(vyavasthā) în plăcere (sukha) sau în ceea ce este diferit (itara) [de ea]?
I.2. Timpul (kàla), natura proprie (svabhàva), necesitatea (niyati), hazardul
(yadçcchā), entităţile (bhūta), originea (yoni), omul (puruùa), acestea au fost luate în
considerare (cintya). Nici unirea (saüyoga) acestora [nu poate fi cauza] datorită
existenţei (bhāva) sinelui [individual] (àtman). De asemenea, sinele [individual]
(ātman) este fără putere (anī÷a) în comparaţie cu cauza (hetu) fericirii (sukha) şi a durerii
(duþkha).2
I.3. Aceia care au urmat (anugata) [practica] Yoga şi a meditaţiei (dhyàna) l-au
văzut (dç÷) pe zeul (deva) al cărui sine (àtman) este puterea (÷akti), ascuns (niguóha) în
propriile sale calităţi (svaguõa).3 El, cel unic (eka), guvernează (adhi-sthā) asupra tuturor
(nikhila) cauzelor (kàraõa) şi asupra uniunilor (yukta) dintre timp (kàla) şi Sine (àtman).

Universul manifestat
I.4. Acest [Univers] este o unică (eka) roată (nemi) cu trei învelişuri (vçta),
şaisprezece capete (anta), cincizeci de spiţe (ara), douăzeci de suporturi pentru spiţe
(pratyāra), cu şase [grupe] de câte opt [elemente], ca pe o singură (eka) cap­cană (pā÷a)4
care are toate (vi÷va) formele (rūpa), ca având trei căi (màrga) diferite (bheda), ca pe o
unică (eka) iluzie (moha) ce are două caracteristici (nimitta)5.
1. Poziţie destul de confuză a textului, cu o topică destul de ambiguă. „Kena” este o formă de
instrumentativ şi nu de locativ, aşa că o traducere literală a sintagmei „adhiùñhitāþ kena” ar fi
„stabiliţi prin cine”.
2. øaïkara precizează că o combinaţie a timpului, a necesităţii şi a celorlalte elemente enumerate nu
poate constitui cauza ultimă deoarece orice combinaţie există nu prin sine ci necesită un element
supraordonat care să o producă şi căruia combinaţia să îi servească. În cazul combinaţiei dintre timp,
necesitate şi celelalte, elementul supraordonat este sinele individual, deoarece în acesta sunt unite toate
cele enumerate. Însă, în continuare, se arată că nici sinele individual nu poate constitui cauza ultimă.
3. Cuvântul „calitate” (guõa) are o conotaţie specială în sistemele filosofice brahmane, referindu-se la
una dintre cele trei tendinţe de manifestare ale fenomenalului (sattva – tendinţa către experienţa de
tip ideatic, rajas – tendinţa către experienţa de tip volitiv-activ, tamas – tendinţa către experienţa
opacă a materialităţii).
4. „Pā÷a” poate însemna şi „înlănţuire”, „legătură”.
5. Cele trei învelişuri sunt cele trei tendinţe (guõa) ale manifestării – sattva, rajas şi tamas. Cele şaisprezece
capete reprezintă suporturile celor şaisprezece tipuri de transformări ce au loc în Univers, adică cele cinci
elemente (pământul, apa, focul, aerul şi spaţiul) şi cele unsprezece organe ale fiinţei umane (cele cinci
organe de simţ, mintea şi cele cinci organe ale acţiunii). Cele cincizeci de spiţe reprezintă cele cincizeci
de tipuri de realizări ce pot apărea într-o viaţă umană. Cele douăzeci de suporturi pentru spiţe sunt cele
cinci organe de simţ şi cele cinci organe de acţiune, plus acţiunile ce corespund fiecăruia dintre ele. Este
vorba despre cele şase grupe de câte opt elemente pe care filosofii brahmani le-au identificat în lumea
manifestată. O primă grupă ar fi cea a elementelor din care este compusă natura (pământ, apă, foc, aer,
spaţiu, minte, intelect şi simţul egoului (ahaükàra)). Urmează cele opt componente ale corpului uman,
cele opt puteri ale yoginilor, cele opt stări ale minţii, cele opt stări supranaturale şi cele opt calităţi ale minţii.
Cele trei căi diferite sunt calea faptelor morale (dharmamārga), calea faptelor imorale (adharmamārga)
şi calea cunoaşterii (jñānamārga). Cele două caracteristici sunt binele şi răul, moralitatea şi imora­litatea.

62

ANTARES AXIS LIBRI

I.5. Am studiat (adhi-i) o apă (ambu) cu cinci şuvoaie (srota), cinci izvoare (yoni),
care este vijelioasă (ugra) şi şerpuitoare (vakra)6, care are drept valuri (ūrmi) cele cinci
sufluri (pra), care are drept origine primă (ādimūla) cele cinci tipuri de cunoaştere
(buddhi), care are cinci vârtejuri (āvarta), care este o puternică (vega) revărsare (ogha) a
celor cinci [tipuri] de suferinţă (duþkha), care are cincizeci de diviziuni (bheda), care
are cinci părţi (parvan)7.
I.6. Sufletul (haüsa)8 rătăceşte (bhram) în această roată a lui Brahman
(brahmacakra), [rătăceşte] în toate (sarva) fiinţele (jãva), se dezvoltă (bçh) în toate (sarva)
împrejurările (saüstha), considerând (matvā) că Sinele (ātman) şi cel care premerge
(preritàra) sunt separaţi (pçthag). Apoi, satisfăcut (juùña) de acesta, ajunge (i) la nemurire
(amçtatva).

Eliberarea prin accederea la realitatea ultimă (brahman)
I.7. S-a cântat (udgīta) că acest Brahman este cel suprem (parama), cel în care [se
află] triada (traya)9, funda­mentul (supratiùñhā) şi cel indestructibil (akùara). Cunoscătorii
lui Brahman (brahmavid), cunoscându-l (viditvā) aici (atra), în interior (antara), se dizolvă
(līna) în Brahman şi sunt eliberaţi (mukta) de naştere (yoni)10.
I.8. Această unire (saüyukta) a destructibilului (kùara) cu indestructibilul
(akùara), a manifestatului (vyakta) cu nemanifestatul (avyakta), este susţinută (bhç), în
întregime (vi÷va), de către cel puternic (ã÷a). Sinele [individual] (ātman) este lipsit de
putere (anī÷a), este înlănţuit (badh) datorită condiţiei (bhāva) de subiect al experienţei
(bhoktç). Cunoscând (jñātvā) zeul (deva), [Sinele] se eliberează (muc) de toate (sarva)
înlănţuirile (pà÷a).
I.9. Cunoaşterea (jña) şi necunoaşterea (ajña), puterea (ī÷a) şi slăbiciunea (anī÷a)
sunt amândouă nenăscute (aja). [Există], cu adevărat, un unic (eka) nenăscut (aja) care
6. „Vakra” – literal, „îndoită”, „strâmbă”, „în zigzag”, „falsă”, „înşelătoare”. De altfel, mulţi traducători
moderni au optat pentru redarea lui „vakra” prin termeni cu sens apropiat de cel de „înşelătorie”.
7. Cele cinci braţe sunt cele cinci organe de simţ.
Cele cinci izvoare sunt cele cinci elemente ale naturii.
Cele cinci tipuri de cunoaştere (buddhi) sunt cele cinci tipuri de percepţii.
Cele cinci vârtejuri sunt cele cinci elemente ale naturii.
Cele cinci tipuri de suferinţă corespund celor cinci mari diviziuni temporale ale vieţii. Este astfel
vorba despre suferinţa de a te afla în pântece, de a fi născut, de a decădea, de a fi bolnav şi de a muri.
Este greu de găsit o interpretare a celor cincizeci de diviziuni şi nici øaïkara nu face vreo menţiune
referitoare la acestea.
Cele cinci diviziuni/părţi ale suferinţei reprezintă cele cinci tipuri de perturbaţii de care poate fi
afectată mintea: ignoranţa, simţul eului, dorinţa, aversiunea şi ataşamentul faţă de viaţă.
8. Folosirea cuvântului „lebăda” (haüsa) pentru a desemna Sinele are la origine un vechi mit vedic
conform căruia zeul suprem, aflat la originea lumii, era o lebădă ce plutea pe apele primordiale.
9. Triada este constituită, conform lui øaïkara, din cel care experi­
mentează, din obiectul
experimentat şi din faptul de a experimenta.
10. „Yoni” – literal, „uter”, „origine”.

ANTARES AXIS LIBRI

63

îi uneşte (yukta) pe cel ce experimentează (bhoktç) şi pe obiectul (artha) experimentat
(bhogya) şi [există] Sinele (ātman), cel fără sfârşit (ananta), cel care este de toate formele
(vi÷varåpa). Cu adevărat, atunci când [cineva], fără a acţiona (akartç)11, găseşte (vid)
triada (traya), [atunci] acela [devine] Brahman.
I.10. Materia (pradhàna) este des­tructibilă (kùara), zeul (hara) este nemuritor
(amçta) şi indestructibil (akùara). Zeul (deva) cel unic (eka) porunceşte (ī÷) atât sinelui
[individual] (ātman) cât şi destructibilului (kùara). Prin meditaţia (abhidhyàna) asupra
sa, prin unirea (yojana) cu el, prin identificarea (bhàva) cu realitatea (tattva), în cele din
urmă (anta), întreaga (vi÷va) iluzie (màyà) este cu totul (bhūyas)12 oprită (nivçtti).
I.11. Cunoscând (jñātvā) zeul (deva), [se ajunge la] căderea (apahāni) tuturor (sarva)
înlănţuirilor (pà÷a). Diminuarea (kùīõa) perturbaţiilor (kle÷a)13 [conduce] la oprirea
(prahāõi) naşterii (janma) şi a morţii (mçtyu). Prin meditaţia (abhidhyāna) asupra sa, [se
ajunge la] a treia [stare] (tçtãya)14. În corpul (deha) distrus (bheda)15 [se obţine] totala
(vi÷va) îndumnezeire (ai÷varya). Dorinţa (kàma) este, în întregime (kevala), îndeplinită
(àpta)16.
I.12. Acela să fie cunoscut (jñeya), care este etern (nitya) şi care este stabilit
(saüstha) în Sinele (ātman) însuşi! De aceea, cu adevărat, nu există ceva (kiñcit) mai
înalt (para) care să fie cunoscut (veditavya). Considerând (matvā) subiectul experimen­
tator (bhoktç), obiectul experimentat (bhogya) şi pe cel care le premerge (preritàra), totul
(sarva) este spus (prokta). Acesta este Brahman, cel cu trei aspecte (trividha)17.

Realizarea absolutului (brahman) în propriul Sine (ātman)
I.13. Aşa cum forma (mūrti) focului (vahni) retras (gata)18 în sursa (yoni) [sa]
nu se vede (dç÷) dar nici caracteristicile (liïga) [sale] nu sunt distruse (nā÷a) [şi aşa
cum] el poate fi observat (gçhya) în mod repetat (bhūyas) în sursa (yoni) [sa], amnarul
(indhana), tot aşa, acest [Brahman se arată] în corp (deha), la cei lipsiţi de teamă
(abhaya), prin intermediul formulei Aum (praõava).
I.14. Acela care, făcând (kçtvā) din propriul (sva) corp (deha) lemnele (araõi),
[făcând] din formula Aum (praõava) lemnele (araõi) superioare (uttara), [acela], prin
11. „Akartç” – literal, „fără a fi subiect al acţiunii”.
12. „Bhūyas” – literal, „în mod repetat”, „în mare măsură”.
13. Perturbaţiile (kle÷a) sunt toate acele stări ale minţii care împiedică percepţia Sinelui şi produc, în
acest mod, suferinţă. Conform brahmanismului există cinci tipuri de perturbaţii: ignoranţa (avidyà),
simţul eului (asmità), pasiunea (ràga), aversiunea (dveùa) şi ataşamentul faţă de viaţă (abhiniveùa).
14. Tçtãya – conform lui øaïkara, ar fi a treia stare sub care se prezintă lumea. Prima o reprezintă
Universul (viràj), a doua Brahman, în forma sa de spirit intrat în lume (hiraõyagarbha) iar a treia,
este starea lui Brahman, în natura sa ultimă.
15. „Bheda” – literal, „spart”, „rupt”, „fărâmiţat”.
16. Nu este vorba despre dorinţele profane care sunt, în întregime, anihilate în acel stadiu ci
despre dorinţa de a ajunge la Sine, de a se identifica cu Brahman.
17. „Trividha” – literal, „cel de trei feluri”.
18. „Gata” – literal, „plecat”.

64

ANTARES AXIS LIBRI

practica (abhyāsa) aprinderii (nirmathana) [focului] meditaţiei (dhyàna), a văzut (dç÷) zeul
(deva), aşa cum este el ascuns (nigåóha).
I.15. Uleiul (taila) [este perceput] în seminţele de susan (tila), untul (sarpi)
[este perceput] în iaurt (dadhi), apa (ap) [este percepută] în râuri (srotas) şi focul
(agni) [este perceput] în lemne (araõi). Tot aşa, Sinele (ātman) este perceput (gçh) în
sinele [individual] (ātman) al aceluia care observă (anu-dç÷)19 prin adevăr (satya) şi prin
asceză (tapas).
I.16. Aşa cum untul (sarpi) este conţinut (arpita) în lapte (kùīra), Sinele (ātman)
este cel ce penetrează (vyāpin) totul (sarva), este rădăcina (mūla) cunoaşterii de Sine
(àtmavidyà) şi a ascezei (tapas), este cel stabilit (upaniùad) în supremul (parama) Brahman,
este cel stabilit (upaniùad) în supremul (parama) Brahman.20

(Va urma)
19. „Anu-dç÷” – literal, „a privi după”, „a urmări”, „a supraveghea”.
20. Repetiţia ultimelor cuvinte este un procedeu frecvent prin care este încheiat fie un text
upaniùad, fie o secţiune a sa. Cuvântul „upaniùad”, care apare în contextul „brahmopaniùad”, a
fost tradus prin „stabilire”. Acesta pare a fi sensul iniţial al sintagmei „upa-ni-sad”, „a fi aşezat în“,
„a fi stabilit în”. Cuvântul „upaniùad” se referea astfel la ceea ce va deveni principala componentă
ideologică a scrierilor care îl vor avea ca nume, adică la stabilirea întregii lumi manifestate într-un
principiu transcendent.

ANTARES AXIS LIBRI

65

A
R
H
E
O
L
O
G
I
E
C
U
L
T
U
R
A
L
Ă

Paşoptistul George Sion (I)
(1822 - 1892)
Radu moţoc
Personalitatea
acestui
boier
moldovean, George Sion, este legată de
istoria Ţărilor Române, atât de zbuciumată
din perioada secolului al XIX-lea şi care din
fericire a lăsat foarte multe mărturii trăite şi
povestite cu mult talent memorialistic.
Evenimentele politice din anul 1848
l-au surprins pe George Sion la vârsta de
26 de ani când energia şi simţămintele
naţionale îl determinau să fie alături de toţi
cei care doreau o reformă substanţială în
Moldova.
Izbucnirea revoluţiei franceze din 28
februarie 1848 a trezit conştiinţa românilor,
care trecuseră printr-o experienţă în anul 1821, când au dorit să „scape ţara de
apăsarea străină”, fiind revoltaţi în perioada care a urmat de acel protectorat rusesc
impus printr-un Regulament Organic. Acest Regulament era doar un preambul la
anexarea Principatelor Române de către Imperiul rusesc. Anexare era planificată
prin demoralizarea şi istovirea populaţiei făcând-o incapabilă să reziste şi să
iniţieze orice mişcare naţională. În această atmosferă orice abuz al stăpânirii era
tolerat şi încurajat, având grijă să reprime ori ce act de independenţă naţională
sau manifestare culturală cu caracter românesc. Libertatea de exprimare şi presa
erau cenzurate şi suprimate prin măsuri violente1.
În Principate sub Regulamentului Organic nu domnea legea, ci
voinţa absolută a cabinetului din St. Petersburg, reprezentat prin consulii
ruşi din Bucureşti şi Iaşi. În asemenea condiţii nu este de mirare faptul că
nemulţumirile adunate în cursul anilor au izbucnit odată cu revoluţiile din
Europa anului 1848.
Toleranţa românilor este proverbială şi din acest motiv, o parte a
societăţii, sub această teroare, s-au îngrijit în primul rând să acorde o educaţie
1. Anul 1848 în Principatele Române, Acte şi documente publicate cu ajutorul Comitetului
pentru ridicarea monumentului lui Ioan C. Brătianu, Tomul VI, Bucureşti, Inst. De Arte
Grafice „Carol Göbl”, 1910, pag. XXXVI.

66

ANTARES AXIS LIBRI

aleasă fiilor săi. Astfel se poate constata că
foarte mulţi tineri de boieri sun trimişi la
studii în universităţile din străinătate, cu
precădere la Paris, Berlin şi Viena, unde s-au
specializat în ştiinţe juridice, filozofie, litere,
inginerie şi medicină.
Aceşti tineri vin în contact la Paris
cu fruntaşii vieţii publice franceze precum:
Edgar Quinet, Jules Michelet, Lamartine şi
încep să se organizeze într-o societate şi săşi întemeieze o bibliotecă. Societatea secretă
francmasonică „Dreptate-frăţie” a contribuit
într-o anumită măsură la închegarea unei
mişcări avându-i pe; Ion Ghica, N.Bălcescu,
C.A.Rosetti şi fraţii Ion şi Dumitru Brătianu
în fruntea acestei acţiuni paşoptiste 2.
În Moldova nemulţumirile erau
nenumărate fiind provocate de lăcomia de
a strânge averi considerabile ale principelui
Mihai Sturdza, care prin abuzuri administra
instituţiile ţării. În această stare de spirit,
George Sion
tinerii cultivaţi din Iaşi, descendenţi a unor
familii boiereşti din Moldova se întruneau pentru a găsi o soluţie de rezolvare a
situaţiei de nesuportat. Mihai Sturza dorind să-i anihileze i-a provocat să-şi spună
dorinţele, dar în final s-a convenit să se facă o adunare la hotelul Petersburg din
Iaşi în data de 28 martie 1848.
Dar să vedem cine este acest boier moldovean, George Sion înainte de a
prezenta evenimentele care au marcat „Mişcarea paşoptistă a moldovenilor”.
O descendenţă, vehiculată până la un anumit moment, era atribuită ca fiind
provenită dintr-un fiu al hanului tătăresc Demir Gherei, care ca ostaş al lui Ştefan
cel Mare s-a distins într-o luptă contra turcilor fiind boierit şi împroprietărit cu
o moşie în Jud. Vaslui 3. Această poveste a fost demontată şi în acest moment cel
mai vechi strămoş identificat cu acte la 1600 este Ionaşcu Coşăscu, vechi răzeş
din Cosăşti (Vaslui).
Numele de Sion apare pentru prima dată la Sion Coşescu în anul 1689, care
are un fiu Andrei căsătorit cu Gafiţa, strănepoata meldenicerului Gheorghe Bejan
din 1714.
Andrei are un fiu Toader, medelnicer care trăia la anul 1725.
Toader a avut trei fii: Costache, Iordache şi Ioniţă.
Costache Sion îl găsim hatman la 1736 fiind protejatul boierului Th. Paladi
2. Ibidem, pag. XXXIX.
3. Dr. C. Diaconovich, Enciclopedia Română, Tomul III, Editura W. Krafft, Sibiu, 1904, pag. 965.

ANTARES AXIS LIBRI

67

Ioniţă Sion este preluat de Moruzi la curtea domnească.
Iordache Sion (1738-1812) baş - ceauş şi în final stolnic este căsătorit cu
Ecaterina fiica lui I.Toader Danu vornic de Vrancea. Are şase fii: Spătaru Antohi,
paharnicul Ioniţă, banul Neculai (1792-1843), paharnicul Constantin (autorul
Arhondologiei Moldovei), serdarul Toader, şi paharnicul Costache4.
Ioniţă Sion, este căsătorit cu Eufrosina Schina-fiica lui Gheorghe Schina,
unul din fondatorii Eteriei, care a fost decapitat la Constantinopol în anul 1816.
Tânăra Frosa avea cinstea de a se număra printre „fetele de onoare” ale lui Vodă
Suţu5. Din această căsătorie rezultă 14 copii dintre care 10 fete şi patru băieţi. Doi
dintre băieţi erau: George şi Niculai 6.
George Sion (1822-1892) este personajul pe care încercăm să-l identificăm
implicat în evenimentele din Moldova ale anului 1848. Locul de naştere este
destul de controversat. Sunt indicate două localităţi: Hârşova7 din judeţul Vaslui
şi Mamorniţa8 din ţinutul Herţei, astăzi în Ucraina.
Învaţă limba rusă şi ceva franţuzeşte de la „gospodin Arseni” şi limba
greacă de la mama lui. Tatăl său a dorit să-l călugărească cu speranţa că va
ajunge Mitropolit, dar din fericire mama tânărului Sion a decis în final să
urmeze gimnaziul „Sf. Sava” din Bucureşti unde începe o lungă prietenie cu
Bolintineanu.
Este nevoit să abandoneze studiile la Bucureşti din cauza îmbolnăvirii
tatălui său şi a situaţiei dificile în care se găsea familia cu cele 10 fete dintre care
două au fost călugărite de la o vârstă fragedă. George Sion era singurul care putea
să administreze gospodăria familiei.
Şi cum nenorocirile se leagă între ele, în anul 1842, mama însărcinată cu
cel de al 18 copil moare lăsând o familie numeroasă cu 10 fete şi trei băieţi să se
descurce cum o putea 9.
4. Octav–George Lecca, Familiile Boiereşti Române, Ed. Alexandru Condeescu, Ed. Libra,
Bucureşti, pag. 523.
5. Georghe Sion, Proză, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1956, pag. 5.
6. George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Ed. Minerva, Bucureşti,
1985, pag. 256
7. - Dicţionarul enciclopedic român, Ed. Politică, vol. IV, Bucureşti, pag. 414
Dim. R. Rosetti, Dicţionarul contemporanilor, Ediţia I-a, Ed. „Populara” din Bucureşti, 1897, pag.
170 (A indicat greşit anul de naştere ca fiind 1821)
8. Dicţionarul enciclopedic, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978, pag. 1716.
George Călinescu în Istoria literaturii române, Ed. Minerva, Bucureşti, 1985, încearcă să ofere o
explicaţie prin care să rezulte locul de naştere ca fiind Mamorniţa: „Noul domn Ioniţă Sturdza,
îl numeşte pe Ioniţă Sion ispravnic la Herţa. Voind să meargă la Cernăuţi spre a naşte, Eufrosina
Sion fu nevoită să poposească la vama de la Mamorniţa şi acolo la 22 mai 1822, pe la amiază,
viitorul cântăreţ al limbii române văzu lumina zilei. Copilul fu botezat la Iaşi, naş fiind Teodor
Balş” pag. 256.
Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900, Ed. Academiei RSR, Bucureşti, 1979, pag.
785.
9. George Sion, Suvenire contemporane, Ed. „Minerva”, Bucureşti, 1915, pag. 337.

68

ANTARES AXIS LIBRI

După moartea mamei,
neînţelegându-se cu tatăl său,
pleacă la Iaşi unde devine
copist la Departamentul
Dreptăţii, având ca director
pe spătarul Vasile Pogor,
dar în timpul liber începe să
audieze şi cursurile Academiei
Mihăilene, pentru a se instrui.
Participă la seratele lui
Asachi, unde îl cunoaşte pe
Kogălniceanu şi Negruzzi 10.
Situaţia din Moldova
era complicată şi agravată de
„natura iubitoare de argint
nesăţioasă şi de o capacitate
speculativă a lui Mihai Sturdza,
care domnea imperturbabil”,
avea să mărturisească George
Sion. Pentru a avea un
sprijin sigur pe lângă Poarta
Arborele familiei Sion
Otomană, domnitorul a luat
de soţie pe fiica bătrânului Vogoride, versat în diplomaţia orientală şi cu o mare
influenţă pe lângă sultan. Dar pentru a se pune bine şi cu puterea protectoare
rusă, el a cultivat o pârghie solidă: corupţia.
Reprezentanţa naţională se compunea după voinţa domnului din favoriţii
acestuia; alegerile se făceau prin corupţie, ameninţări, exilări, arestări şi promiteri
de favoruri. Poliţia era un instrument de demoralizare a tuturor treptelor din
societate. Pentru a face carieră trebuia să fi servil, intrigant, spion, trădător, laş,
însuşiri care recomandau pe cineva să intre în guvern. În timp ce demnitatea,
capacitatea intelectuală, integritatea, talentul erau facultăţi ce atrăgeau persecuţii,
arestări şi exilări 11.
În această atmosferă, în ziua de 28 martie 1848, la hotelul Petesburg din
Iaşi s-au adunat boieri şi poporul simplu, tineri şi bătrâni, funcţionari, negustori
şi comercianţi de toate naţionalităţile. Din partea Guvernului şi a Principelui a
venit Ştefan Catargiu - Ministrul din Lăuntru. Dezbaterile au fost animate şi la
solicitarea ministrului s-a covenit ca toate nemulţumirile să fie scrise pentru a fi
prezentate domnitorului Mihai Sturdza. Comitetul desemnat a redactat o petiţie
cu 35 articole, care au fost considerate ca realizabile în limitele Regulamentului
Organic. Câteva din articole încercau să introducă şi unele îmbunătăţiri în
10. George Călinescu, op.cit. pag. 256
11. George Sion, Suvenire contemporane, op.cit, pag. 125.

ANTARES AXIS LIBRI

69

domeniul social şi cultural. Comitetul care a redactat această petiţie, după
consemnările lui George Sion, care încă nu ajunsese la Iaşi, era compus din: fraţii
Rosetti, Rola, V.Alecsandri, V. Ghica, A.Cuza, fraţii Moruzzi12.
Între timp George Sion ajungând la Iaşi participă în casa logofătului C.
Sturdza la copierea în mai multe exemplare a manifestului pentru a putea fi
distribuit mulţimii, care era invitat să îl iscălească. Se pare că actul original a fost
semnat de cinci sute de persoane13. George Sion avea să facă următoarea remarcă
referitoare la cele 35 de articole: ”Persoanele care au iniţiat acest manifest nu-mi
insuflă mare încredere. Cum se face că această adunare are loc în casa unde a fost
găzduit ambasadorul ţarului rus, Duhamel şi încă în casa unui boier, al cărui fiu
este postelnic?”14.
Actul a fost încredinţat lui Al. Mavrocordat, care a pus casa lui la
dispoziţia mulţimii să vină şi să semneze documentul. Acest act cu revendicările
moldovenilor a fost dus de: C.Rola, unul din fraţii Moruzzi şi V. Ghica, la
domnitorul Mihai Sturdza. Domnitorul agreează 32 din solicitări şi respinge trei
ca fiind de neacceptat:
Desfiinţarea Adunării (p. 32);
-
Garda Naţională (p. 9);
-
-
Desfiinţarea cenzurii (p. 34).
Reacţia delegaţiilor a fost fermă în sensul că: „Naţiunea voieşte ori totul, ori
nimic; şi dacă Măria Sa se opune, naţiunea va cuceri drepturile sale cu puterea”.
Speriat de aceste afirmaţii domnitorul se refugiază cu întreaga familie într-o
cazarmă15.
„Petiţia - proclamaţiune a boierilor şi notabililor moldoveni” a fost
publicată în Gazeta de Transilvania nr. 30 din 12 aprilie 1848, fiind semnată de
Iorgu Sturdza şi C. Gheorghe Cantacuzino, membri în Comitetul de redactare, iar
pentru conformitate cu originalul au semnat: M. Costachi, A.C. Mavrocordat şi V.
Alecsandri, Gheorghe Sion şi Dr. Vârnav16.
Ca urmare a refuzului pronunţat de domnitor s-a decis ca a doua zi : „să
mergem cu toţii la mitropolie şi de a-l pune în frunte pe mitropolit şi trăgându-se
clopotele să mergem la palat pentru a cere dorinţele naţionale…La arme fraţilor,
la arme”17.
Această acţiune pare suspectă lui George Sion, care presupune că Rusia
dorea o revoluţie spre a justifica o invazie în principate, pentru a se apropia de
graniţele Austriei. Mai mult, George Sion afirmă că instrumentele Rusiei în
12. Ibidem, pag. 134.
13. Ibidem, pag. 140.
14. Ibidem, pag. 135.
15. Ibidem, pag. 136.
16. Anul 1848 în Principatele Române, Tomul I, 1821 – 1848 iunie 20, Ed. Inst. De Arte Grafice
„Carol Göbl”, Bucureşti, 1902, pag. 176.
17. George Sion, Suvenire contenporane, op.cit.,pag. 138.

70

ANTARES AXIS LIBRI

realizarea acestei dorinţe erau Moruzeştii şi Cantacuzinii, cunoscuţi pentru
relaţiile lor intime cu Rusia şi pentru simpatiile lor de „rusolatrie tradiţională”
Este cunoscut faptul că familia Cantacuzino era rudă cu consulul Rusiei, d-l
Giers18.
Nu acelaşi lucru se poate spune de ceilalţi boieri din comitetul mişcării
din Moldova precum: Rola, V. Alecsandri, V. Ghica, fraţii Rosetti, Cuzeşti,
care s-au dovedit de bună credinţă în iluziile lor din anul 1848.
A urmat o intervenţie a miliţiei sub conducerea beizadelelor
Dimitrie şi Grigore Sturdza, fiind însoţite de cetele de arnăuţi înarmaţi,
conduşi de Robert Inge. Mai multe case ale celor mai de vază boieri au
fost călcate şi prădate fără să se găsească urme de complot revoluţionar.
În casa tânărului Al. Mavrocordat, unde era şi George Sion, au fost găsiţi
câţi va tineri stând de vorbă şi discutând situaţia Moldovei şi evenimentele
zilei, sau cântând la pian ca nişte prieteni şi care numai revoluţionari nu
erau. Din ordinul lui Grigore Sturdza au fost legaţi, maltrataţi şi duşi la
cazarmă.
A doua zi, 29 martie 1848, Mihai Vodă Sturdza a publicat un afiş ca o
foaie volantă adresată locuitorilor capitalei sale:
„Cu mila lui Dumnezeu, Noi, Mihail Grigori Sturdza, Domn al Ţării
Moldovei
Iubiţilor noştri orăşeni de toate treptele din Capitală!
Cu o vie mâhnire am privit neliniştea ce v-a învăluit de câteva zile,
care s-a pricinuit de câţi-va netrebnici cu cugetări tulburate dintre boieri.
Dragostea părintească, ce Domnia Noastră avem pentru d-voastră, Ne-a
îndemnat de la început a lua măsurile cuvenite, pentru alinarea neodihnei ce
numiţii au împrăştiat în sânul paşnicilor d-voastră familii.
Văzând, în sfârşit, că în această blândeţe, pomeniţii, răstălmăcind-o,
s-au obrăznicit din mult în mai mult, după care părinteasca Noastră inimă
n-a mai putut suferi a vă vede în necazurile îngrozirii, ce făcea cu singură
ţintire de a sminti şi a răsturna dreptăţile Ocârmuirii şi liniştea obştească, Noi
am întrebuinţat măsuri pentru împrăştierea tulburătorilor, şi prinzându-se
pe cei mai vinovaţi dintre dânşii, s-au şi luat cuvenitele măsuri asupra lor
şi pentru restaurarea liniştei… Ne grăbim tot odată a vă încredinţa despre
sfărâmarea cu totul a complotului urzit cu viclenie şi vă sfătuim să depărtaţi
toată îngrijirea ce aţi avut…”19.

(Va urma)
18. Ibidem, pag. 139.
19. Anul 1848, Tomul I, op.,cit., pag.180.

ANTARES AXIS LIBRI

71

R
E
C
U
P
E
R
Ă
R
I

Götz Aly, Hitlers Volksstaat. Raub,
Rassenkrieg und nationaler Sozialismus,
3. Auflage, S. Fischer Verlag, Frankfurt am
Main, 2005 (I)
Vasile Lica
Poate părea curios că un Althistoriker
încearcă să prezinte o carte de istorie
contemporană universală. Totul a pornit
dintr-o întâmplare: am urmărit, în iulie
2005, o dezbatere televizată asupra acestei
cărţi, pe când mă aflam la Bonn, ca bursier
al Fundaţiei Alexander von Humboldt,
documentându-mă pentru o temă
privitoare la Alexandru cel Mare. Aşa am
aflat de existenţa acestei cărţi şi a autorului
ei.
Dezbaterea televizată şi, apoi, lectura
cărţii m-au convins însă că, dincolo de
diferitele elemente de noutate aduse
de practica politică şi birocratică a naţional-socialismului în raporturile
cu propriul popor, este vorba, în fond, de un model istoric din ordinea
universalului. Din această perspectivă, îmi permit să fac cunoscută, o data mai
mult, această carte atât de provocativă şi care a stârnit şi în Germania dezbateri
şi reacţii. Nu am ignorat nici faptul că literatura de specialitate germană, chiar
cea privind istoria contemporană, ajunge mai greu la cunoştinţa publicului
cultivat din România.
*
Götz Aly, născut în 1947 la Heidelberg, posesor al unui Dr phil., a lucrat
un timp ca jurnalist, pentru a se consacra apoi studierii istoriei Germaniei
naziste, domeniu în care a publicat, singur sau în colaborare, mai multe lucrări
bine primite şi încununate de mai multe premii prestigioase, Aly fiind invitat,
recent, ca Visiting Professor la Universitatea din Frankfurt a. Main. Cartea
de faţă, întemeiată pe o serioasă documentare arhivistică1 şi pe exploatarea
1. Acolo unde a fost posibil, pentru că, de multe ori, documentele au fost, în mare parte,
distruse ori, intenţionat, rătăcite (45, unde este descrisă situaţia actelor bancare ale Reich-ului
din arhivele Germaniei postbelice, despre care se află câte ceva, sub presiune internaţională

72

ANTARES AXIS LIBRI

critică a literaturii de specialitate (39 u.; 374 u. ), îşi propune să demonstreze, aşa
cum se poate citi pe supracopertă, că: „Hitler a cumpărat, susţinerea germanilor,
mituindu-i, prin asigurarea unei opulente aprovizionări, prin cruţarea lor de
impozitele de război directe, prin despăgubirea victimelor bombardamentelor
aliate cu bunurile evreilor deportaţi şi ucişi..., prin finanţarea războiului de către
popoarele Europei...”
Cum nu intenţionez decât semnalarea acestei cărţi, mă limitez doar la
prezentarea cuprinsului ei şi la menţionarea unor consideraţii ale autorului
selectate, preponderent, din partea iniţială – care îmi par mai sugestive pentru
ilustrarea adecvată a conţinutului şi concluziilor acestei, repet, provocative lucrări.
*
G.A. şi-a organizat, astfel, expunerea: Teil I: Stimmungspolitiker in Aktion
– Der Traum vom Volksreich: Gigantische Zeiten – 11; Der große Ruck – 16;
Nationale Integration – 25; Das Trauma von 1918 – 30; Hinweise zur Lektüre:
Fragestellung – 35; Historisches Material – 39; Die Gefälligkeitsdiktatur: Im
Schein des Aufschwungs – 49; Arisierung für den Krieg – 54; Steuermilde für die
massen – 66; Steuerhärte gegen die Bourgeoisie – 77; Geldfülle für die Wehrfreude
– 86; Teil II: Unterwerfen und ausnutzen – Mit straffer Zweckmäßigkeit:
Kontributionen an die Deutschen – 93; Individuelles Bezahlen – 103; Kollektives
Enteignen – 107; Kriegsgewinne für das Volk: Hitlers zufriedene Räuber
– 114; Der Trödelmarkt des Reiches – 132; Unbürokratische Soforthilfe – 139;
Hauptstütze West: Schlemmerlokale in Belgien – 159; Holland ohne Grenzen
– 166; In Frankreich stark belastet – 169; Italien: Bezahlt wird nicht – 177;
Ergänzugsraum Ost: Sklavenarbeit für das Reich – 181; Emissionsbank in
Moskau – 191; Otto Normalverbraucher – 195; Teil III: Die Enteignung der
Juden – Das Prinzip Staatsraub: Inflation und Arisierung – 209; Finanzhilfe
für Serbien – 213; Anforderungen in Ungarn – 216; Emil und Henny Uhlmann
– 221; Geldwäsche für die Wehrmacht: Quisling hier, Verfassung dort – 229;
Enteignen ohne Enteignungsakt – 234; Räuberisch vereint in Frankreich – 238;
Subsidien der Verbündeten: Slowakische Gerechtigkeit – 253; Bulgariens
şi atunci nebulos, abia în a. 1998). Alteori, autorităţile naţionale i-au refuzat autorului accesul la
fondurile arhivistice ale Băncilor Naţionale, precum în Ungaria şi Grecia (44). În Ungaria, cînd a
vrut să studieze fondurile privitoare la circuitul bunurilor evreieşti confiscate în 1944, interdicţia
a fost clară (219: „An dieser Stelle untersagte im Januar 200 ein leitender Mitarbeiter des
Ungarischen Staatsarchivs, kaum dass ich mit der Arbeit begonnen hatte, die weitere Durchsicht
des Bestands <Ungarische Nationalbank>”, iar în Grecia, multe întrebări au rămas fără răspuns.
În acelaşi context, G.A. se referă şi la alte multele complicităţi vinovate [cf. „Deutsch-griechisches
Schweigen” (297 u.)], la nebulozitatea asupra producerii catastrofei evreilor din Salonic, ceea
ce a „permis” împlinirea vechiului deziderat al lui Venizelos de „dez-iudaizare şi de hellenizare
a Salonicului” (275). Nici nouă nu ne sînt necunoscute, din nenorocire, asemenea atitudini şi
practici, care tindeau la ‘românizarea economiei’ etc.

ANTARES AXIS LIBRI

73

Kriegshaushalt – 258; Rumänische Goldpolitik – 263; Die Spur des Goldes:
Inflation in Griechenland – 274; Die Juden von Saloniki- 281; Gold an der
Athener Börse – 290; Deutsch-griechisches Schweigen – 297; Von Rhodos nach
Auschwitz – 299; Teil IV: Verbrechen zum Wohle des Volkes – Die Früchte des
Bösen: Der Raubmord an der Juden – 311; Kriegseinnahmen 1939-1945 – 318;
Spekulative Politik: Geräuschlos und illusionär – 328; Sparen und Vertrauen
– 334; Virtuelle Kriegsschulden – 339; Nationaler Sozialismus: Sachverstand
und Politik – 346; Leben wie im Kino – 353; Rassen- und klassenbewusst – 358;
Anhang: Umrechungskurse – 365; Akürzungen – 367; Anmerkungen – 374;
Literatur – 422; Personenregister – 439.
*
Propunându-şi să evidenţieze‚ simbioza dintre statul popular şi crimă, G.A.
este conştient că are de înfruntat‚ o orientare istoriografică, demult consacrată,
care izolează, în modul cel mai evident, latura criminală, crudă a nazismului de
acele acţiuni politice, care au făcut acelaşi regim nazist atât de atractiv pentru
majoritatea germanilor’.
În centrul preocupărilor autorului stă‚ intenţia ca, potrivit datelor istorice,
să fixeze locul crimei în istoria germană a secolului XX. Geneza Holocaustului
nu poate fi explicată doar de filele dosarelor, care poartă ştampila Problema
evreiască... NSDAP (Partidul Naţional-Socialist al Muncitorilor Germani)
promova teoria inegalităţii rasiale şi, în egală măsură, promitea germanilor mai
multe şanse de egalitate decât avuseseră în timpul Imperiului wilhelmin şi al
Republicii de la Weimar. În practică, această promisiune s-a realizat pe socoteala
altora şi cu mijloacele războiului rasial şi de jaf. Din perspectivă internă, lupta
rasială era interpretată ca însemnând sfârşitul luptei de clasă. Din această
perspectivă, partidul naţional-socialist propaga una din ideologiile sociale şi
naţional-revoluţionare ale secolului trecut, ceea ce l-a făcut popular... Hitler
vorbea, în 1940, despre „edificarea statului popular social”, a „unui stat social”
şi în cadrul căruia „toate barierele sociale să fie continuu sfărâmate”, pentru a-i
sublinia caracterul exemplar’ (11).
*
G.A. pune în evidenţă o caracteristică semnificativă a marii majorităţi a
liderilor nazişti: tinereţea, care a imprimat mişcării şi politicii regimului nazist
acţiuni de tipul acum ori niciodată. În a. 1933, Goebbels avea 35 de ani, Heydrich
25, Speer 27, Eichmann 26, Mengele 21, Himmler şi Frank 32. De un avânt
asemănător sânt cuprinşi aproape toţi colegii lor de generaţie, dintre care G.A.
citează câteva nume reprezentative2. G.A. susţine că pentru majoritatea tinerilor
2. E. g., Hanns Martin Schleyer, ajuns, după război, preşedintele Patronatului vest-german, Hans
Schuster, devenit în anii ‘70, redactor-şef la influenta Süddeutsche Zeitung şi care-şi trecuse

74

ANTARES AXIS LIBRI

germani regimul instaurat în 1933 nu reprezenta dictatură, represiune, interzicerea
libertăţii cuvântului, ci libertate şi aventură, posibilitatea de prelungire a tinereţii,
iar în acest context îşi exprimau întregul dispreţ pentru generaţiile mai vârstnice,
„incapabile” să înţeleagă întreaga grandoare a momentului (12). Această generaţie
căuta şi a găsit în programul şi acţiunea regimului nazist propria identitate: „Erau
în căutarea identităţii postpubertare, învăluiţi în haloul sentimentului plenar al
aparentei omnipotenţe” (14). Această generaţie de studenţi, de proaspeţi absolvenţi
ai Universităţii, de copii rebeli ai vechilor elite şi de tineri, plini de încredere în
propriile forţe, şi care profitaseră din plin de promoţia socială oferită de Republica de
la Weimar, totul topit, aşadar, într-un amalgam rezultat din cele mai diferite straturi
sociale, se imagina drept o avangardă a unui „popor tânăr”, care trăia, potrivit unei
sintagme a lui Goebbels, „un timp fără asemănare” (14)3. În acest context, G.A.
afirmă că‚ naţional-socialismul poate fi înţeles, din motive solide, ca o dictatură a
tineretului. Această dictatură s-a dezvoltat în câţiva ani – sub semnul distrugerii –
ca cel mai de succes proiect de generaţie al secolului XX (14-15).
*
Este plin de interes, de asemenea, şi demersul lui G.A. de a decela „cotaparte” a mentalului şi ideologiei socialiste de stânga şi comuniste care se regăseşte
în nazism, aşa cum rezultă ele din biografiile şi scrierile unora dintre liderii
Germaniei naziste, autorul menţionând pe Eichmann, care declara că el şi prietenii
lui vedeau, în timpul luptei pentru putere, naţional-socialismul şi comunismul
drept un fel de rude foarte apropiate („eine Art Geschwisterkinder”) ori scriitori şi
artişti (15).
*
Rolul ei semnificativ l-a avut şi colaborarea dintre o parte a vechilor elite ale
Germaniei imperiale şi weimariene şi noile elite4, iar, aici, G.A. ne dă un exemplu
dintre cele mai sugestive: aristocratul prusac Lutz Graf Schwerin von Krosigk (18871977) – ministrul de finanţe al Reichului din 1932 pînă în 1945, fiind preluat de
Hitler de la von Papen, iar de la Hitler de către Dönitz, care l-a numit, pe 2 mai 1945,
şeful întregii administraţiei imperiale – şi secretarul său de stat, Fritz Reinhardt
(1895-1980), fiul unui legător de cărţi din Thuringia, care l-a secondat pe contele
Schwerin von Krosigk între a. 1933-1945. Cei doi, deşi ultimul nu era „mit dem
doctoratul la Leipzig cu teza „Problema evreiască în România, a funcţionat, tocmai datorită acestei
competenţe, ca diplomat în România înainte de 1941, unde‚ an konspirativen Unternehmungen
teilgenommen (hatte)” (13) etc.
3. Apăsarea pe elementul de tinereţe, de înnoire, este, cum bine se ştie, specifică şi altor meleaguri.
4. Deşi, cum spune G.A., liderii nazişti aveau mari aprehehensiuni faţă de „juriştii, diplomaţii de
carieră şi ofiţerii de stat-major”, pe care-i acceptă, parţial, doar ca „tovarăşi de drum” (16-17).

ANTARES AXIS LIBRI

75

silbernen Löffel im Mund geboren” iar cel dintâi5 nu a fost, din 1937, decât membru
de onoare al NSDAP, au format un tandem admirabil, care a funcţionat ireproşabil
şi a imaginat sistemul prin care bugetul Germaniei naziste a fost permanent sporit
prin jefuirea evreilor şi a Europei supuse şi „aliate” (15-17, 23-24).
Sublimând perspectivele, G.A. crede că poate susţine că „tempoul excepţional,
exagerata nechibzuinţă juvenilă şi colectiv-febrilă fac atât de greu inteligibili –
pentru noi, cei de astăzi – cei 12 ani ai erei naziste. Societatea germană şi-a obţinut
energiile ei extreme din gestiunea unităţii contrariilor: necesităţi politice raţionale şi
emoţionale, elite vechi şi noi, poporul, partidul nazist şi birocraţia” (16).
*
În acelaşi timp, autorul atrage atenţia şi asupra unor acţiuni ale regimului,
care, în mod obiectiv, au servit nu neapărat unor nevoi imediate ale populaţiei,
ci chiar dezvoltării generale a statului: modernizarea regimului proprietăţii
în Germania nordică, introducerea alfabetului latin normal6, concediul plătit,
protecţia familiei şi a copilului, protejarea elementului rural faţă de intemperii,
catastrofe naturale şi concurenţa economică internaţională, impozitul pe clase
de venituri, reglementarea circulaţiei şi a asigurărilor auto, schiţarea elementelor
de reformare a pensiilor7 şi protecţiei mediului şi, în sfârşit, însăşi fundamentele
politicii agrare a viitoarei UE (19-20).
În prim-plan stau însă măsurile sistematice de protejare a poporului de rînd,
a elementelor în nevoie, din care proveneau mulţi dintre liderii naţional-socialişti,
ele urmărind un obiectiv bine definit, pe care Hitler, „cancelarul poporului”, l-a
formulat astfel: „Germania va atinge apogeul doar atunci cînd şi cei mai săraci vor
deveni cei mai credincioşi cetăţeni ai ei” (21).
*
Deşi reprimarea socialiştilor, evreilor şi a‚deviaţioniştilor’ ar fi trebuit
să-l proiecteze pe Hitler în ochii germanilor drept un dezintegrator– aşa cum
5. Schwerin von Krosigk lansează, în vara a. 1935, un brainstorming între funcţionarii Ministerului
de Finanţe pentru a găsi cele mai nimerite soluţii, care să ducă la jefuirea evreilor germani, prin
instrumentele, mereu infailibile, ale fiscului (22-23). Brainstorming-ul va fi repetat, cu aceleaşi
obiective, în aprilie 1938 (23). Aceste „competiţii”, cu finalitate criminală indubitabilă, se integrau,
în acelaşi timp, în sistemul führerist nazist, care umrărea limitarea deciziilor pe verticală, în
favoarea celor moderne pe orizontală, care favorizau competiţia, libera iniţiativă, participarea
colectivă la elaborarea strategiilor şi, în final, promoţia meritocratică (22). Astfel contextualizate,
locurile comune despre „birocraţia germană”, „spiritul de supunere prusac”, chiar autoimaginea
statului de tip „führerist” nu fac altceva decât să creeze confuzie şi să obnubileze realitatea (22).
6. Cerută încă de Jakob Grimm, la 1854!
7. Pe temeiul cărora a fost creat sistemul de pensii din Germania Federală în 1957. De altfel, multe
din legiurile postbelice federale îşi regăsesc premisele în chiar această epocă.

76

ANTARES AXIS LIBRI

ne-am aştepta noi, cei de astăzi – faptele stau cu totul dimpotrivă: Anschlußul realizat de Hitler, chiar în martie 1938, a însemnat în ochii germanilor
împlinirea visului paşoptist, neîmplinit 90 de ani, al Marii Germanii ca stat
naţional, chiar daca nu ca o Republică, ci ca un Reich, dar în aclamaţiile
entuziaste ale poporului8, care jubilează cînd Hitler, prezentându-se drept‚
Conducător şi cancelar imperial al poporului german şi al tuturor germanilor
din exterior”, proclama la Viena: „declar în faţa Istoriei intrarea, acum, a
patriei mele în Imperiul German” (26).
Imaginea aceasta de integrator se consolidează şi mai mult când, la 15
martie 1939, Cehoslovacia este şi ea cucerită. Cel puţin aşa rezultă din notaţiile din
jurnalul lui Hermann Voss, profesor de anatomie, care va fi, mai târziu, încărcat
de onoruri în RDG: „Cea mai veche Universitate germană, mama Universităţii din
Leipzig, Universitatea din Praga se află, din nou, în proprietate germană! Este de
neimaginat. Ce grea lovitură pentru slavism şi ce victorie pentru noi. Trăim într-o
epocă mare şi trebuie să fim fericiţi că putem fi contemporanii unor asemenea
evenimente” (26-27).
Rândurile lui Voss exprimă, practic, o atitudine care nu este singulară,
ele fiind, dimpotrivă, expresia uneia mai largi, generată şi consolidată de
politica naţional-socialistă, care, foarte atentă la semnalele evoluţiei stării
de spirit a populaţiei, urmărea constant satisfacerea nevoilor de consum
ale acesteia, ignorând chiar priorităţile industriei de război. G.A. subliniază
că Hitler urmărea, în fond, politica alternativei clare: totul sau nimic! (27).
Rezultatele acestei politici atente la nevoile populaţiei s-au văzut la sfârşitul
primului quinquennium naţional-socialist, ele fiind puse sugestiv în evidenţă
de către autor: daca Stasi avea nevoie, pentru a supraveghea cele 17 milioane
de cetăţeni ai RDG, de 190 000 de angajaţi şi cam tot atâţia informatori,
Gestapo întrebuinţa – pentru cele 60 de milioane ale Reich-ului – doar 7000
de angajaţi, inclusiv secretariatul şi personalul administrativ, la care se adaugă
şi SD, dar care avea mult mai puţini angajaţi. G.A. adaugă şi observaţia
că‚cei mai mulţi dintre germanii din Reich nici nu trebuiau supravegheaţi’,
completînd acest tablou cu informaţia că, după perioada de teroare, lagărele
de concentrare cuprindeau, la sfârşitul a. 1936, doar 4761 deţinuţi, inclusiv
alcoolicii şi criminalii (27).
Succesele facil obţinute în politica externă şi politica internă populistă
i-au adus lui Hitler o popularitate uimitoare, lipsind opoziţia internă de vreun
sprijin solid, el realizînd, până în a. 1938, o situaţie politică, pe care Mussolini a
denumit-o democrazia totalitaria (27-28).
(Va urma)
8. Sub acelaşi unghi, Strada Evreiască din Berlin-Spandau este, acum, rebotezată Carl Schurz, iar
o alta Gottfried Kinkel, după numele a doi iluştri paşoptişti! (26).

ANTARES AXIS LIBRI

77

C
R
O
N
I
C
I
D
E
C
A
R
T
E

78

Altfel de antropologie: André Scrima –
Antropologia apofatică
Ioan Dumitru Popoiu
Revirimentul Teologiei de după 1989
a adus în prim-planul vieţii creştine pe câţiva
dintre marii teologi români, fie ei din lumea
intelectualităţii sau a solitudinii monahale,
cunoscuţi până atunci doar unor cercuri
restrânse. Stăniloae, Galeriu, Paisie Olaru,
Cleopa sau Rafail Noica, uneori adulaţi, alteori
contestaţi, toţi au meritul de a fi renăscut la
noi interesul pentru Ştiinţa lui Dumnezeu.
Cu siguranţă, au rămas şi unii mai în umbră,
printre aceştia numărându-se André Scrima,
care, paradoxal, a făcut parte din amândouă
„lumile”. Chiar dacă a fost publicat şi deseori
amintit de elitele intelectuale, hibridul
monah-filosof pare să nu aibă succes în
cercurile teologice, unde e foarte rar amintit, poate tocmai din cauză că face parte
şi din cinul monahal şi din rândurile filosofilor. Un teolog mai răbdător în lectură
ar descoperi în spatele unor cuvinte la prima vedere greu de înţeles un profund
trăitor ce-şi găseşte izvoarele mai degrabă în Marii Părinţi ca Areopagitul, Maxim
Mărturisitorul sau Grigorie Palama, decât în filosofia modernă.
Antropologia apofatică, titlul uneia dintre ultimele apariţii editoriale
semnate de André Scrima poate fi cea care izgoneşte încă o parte dintre eventualii
cititori care ar cerceta opera unui erudit pus la naftalină, căci e greu de înţeles
astăzi ce au a face, pe de o parte, antropologia cu creştinismul, iar pe de altă parte,
apofatismul cu ştiinţa mult prea raţionalistă. Dacă aceasta din urmă s-a cam
obişnuit să privească ironic orice ar avea o legătură cu transcendentul, ilustrul
teolog al Rugului Aprins descoperă tocmai în ştiinţă o revelaţie imanentă pentru
omul care veşnic îşi caută limitele şi nu le găseşte, demonstrând astfel înrudirea
lui cu Dumnezeu. În acelaşi mod, istoria nu îl terorizează, găsind în ea acelaşi rol
pozitiv: evoluţia omului în temporal spre descoperirea atemporalităţii.
Centralitatea omului în contemporaneitate, chiar dacă pare a fi banală, e
de fapt foarte agresivă. Joaca de-a Dumnezeu a depăşit limite de necrezut acum
cincizeci de ani şi a devenit noua normalitate. Cu toate acestea, tocmai istoria
ANTARES AXIS LIBRI

aparent profană de azi tinde să se transforme într-o revelaţie, căci înregistrând
toate eşecurile omului de a se face pe sine stăpânul lumii, scoate la iveală vocaţia lui
de colaborator cu Divinitatea în lucrarea de transfigurare a universului, oricât de
deturnată ar fi aceasta în contemporaneitate.
Dezumanizarea omului îşi are începutul în atât de mult pomenitul păcat
originar care agasează din ce în ce mai tare. Tocmai pentru că avea în el înrudirea
cu Dumnezeu şi fusese pus stăpân peste creaţie, omul a dorit să stăpânească
lumea, dar prin sine însuşi, fără nici o colaborare. Acel moment se simte şi azi prin
perpetuarea aceleiaşi greşeli şi îl afundă pe om într-o singurătate insuportabilă. O
cultură separată de ordinea supranaturală, spune părintele Scrima, e obligată să
lupte pentru eliberarea ei de transcendent, dar omul ajunge în cele din urmă să fie
dominat de forţele materiale şi cu cât el se crede mai aproape de a stăpâni toate,
cu atât mai mult îşi reduce de-adevăratelea centralitatea la un univers redus, doar
material. „Cel căruia i se pare că stă - spunea Apostolul Pavel într-o epistolă - să ia
seama să nu cadă”1, referindu-se la raţiunea umană care dă deseori greş.
Conştiinţa centralităţii spirituale a omului în lume are din ce în ce mai mult
de pierdut în faţa unei centralităţi materialiste şi, departe de a postula un dualism
pronunţat, trebuie să evidenţiem noua ordine a lumii, din care dispar, una câte una,
toate valorile iniţiale ale omului religios, înlocuite de cele noi, ale raţiunii triumfătoare.
Voiajul indian din tinereţea sa l-a înzestrat pe părintele Scrima cu o viziune
dacă nu nouă, atunci cel puţin inovatoare asupra lumii. Toate eşecurile omului,
apropierea sa din ce în ce mai tulburătoare de prăpăstiile neantului, groaza în faţa
morţii, ele nu fac de fapt decât un mare bine: îl întorc pe om de la exploatarea
exterioară la cufundarea în sine, deschizându-i interesul pentru propria sa fiinţă,
chiar dacă pentru început, în afara lui Dumnezeu. La fel ca în şcoala filosofică
Vedanta, rolul materiei nu este altul decât să facă spiritul să îşi dea seama de sine
însuşi, după ce a peregrinat prin lume, realizând un spor de cunoaştere. Cu alte
cuvinte, tot răul spre bine.
Dinamismul istoriei are scopul de a face pe om să se regăsească, dar în loc să-i
creeze o imagine nepieritoare pentru posteritate, ajunge să îi reveleze căutătorului
că e supus ca fire creată întoarcerii în neantul din care a venit. Astfel, el îşi dă seama
că istoria trebuie privită din direcţia opusă. Toate cercetările, centrate pe om, fie că e
vorba despre sociologie, filosofie, ştiinţă, etică, doctrine antropologice ale diverselor
epoci, trebuie văzute mai puţin ca nişte acte istorice şi mai degrabă ca experienţele
căutării transcendentului.
Omul dinafară
Cultura occidentală, spune André Scrima, a evidenţiat două tipuri
antropologice. Primul, cel grecesc, conţine revelaţia omului purtător de logos.
Raţiunea este baza universului şi îl susţine şi pe om, care însă e redus la natură şi
nu o poate transcende. Cel de-al doilea tip de antropologie, cel creştin, este unul al
1. Corinteni, 11, 12.

ANTARES AXIS LIBRI

79

miracolului: Logosul s-a întrupat, fiinţa s-a unit cu devenirea, iar omul nu mai e
strict “natural”, ci aduce o noutate în lume, unind-o în sine cu Principiul Creator.
Misterul omului constă în chipul şi asemănarea lui Dumnezeu din el şi de aceea
înţelegerea sa deplină nu poate avea loc numai prin natura exterioară care nu îl
epuizează, ci prin raportarea sa, cel puţin în aceeaşi măsură, la transcendent.
Filosofiile care au adoptat antropologia naturalistă s-au rezumat la
cunoaşterea pozitivă, catafatică, a omului şi a lumii, ba chiar şi a lui Dumnezeu.
Raţiunea şi credinţa fuzionează forţat la Augustin, datorită faptului că omul e
conceput ca natural şi apoi peste el este aşezat acel donum superadditum, harul
supranatural. La Toma de Aquino valorile creştine sunt puse deasupra raţiunii, dar
nu mai concordă în mod natural cu ea. Curând are loc şi inversarea raportului: la
Descartes Dumnezeu nu mai e Raţiunea şi Adevărul, ci un simplu garant al raţiunii
umane şi al demersurilor sale, în timp ce în kantianism El ajunge să fie numai un
suport moral. În final, modernismul nu mai admite transcendentul şi în numele
supremaţiei omului asupra lumii, reduce fiinţa umană la imanent. Totul poate fi de
acum cunoscut şi epuizat, iar ceea ce nu poate fi demonstrat raţional, nu există.
Această căutare antropologică nu duce decât la alienare şi sfâşierea fiinţei.
Ori se postulează unitatea umană unificată forţat prin spiritul devenit o abstracţie
şi se ajunge la un monofizitism ce amputează omului una din laturile sale, ca în
materialism sau idealism, ori, din contra, se vorbeşte despre un dualism care duce la
o sfâşiere nestoriană a omului, dar atunci nu se mai ştie care este misterul ce uneşte
cele două esenţe ale sale. Controversele hristologice rezolvate de Sinoadele de al Efes
şi Calcedon în secolul al V-lea renasc aşadar la nivel antropologic în zilele noastre.
Întoarcerea omului, oricât de trunchiată ar fi, către sine însuşi, ajunge la
acelaşi mister de nepătruns cu raţiunea. Şi atunci cunoaşterea catafatică, reducând
pe om la natural şi viaţa religioasă la un cod de norme etice, raţionale şi juridice, nu
mai poate mulţumi.
Omul dinăuntru
Părintele Scrima propune omului persistent în căutarea sa atitudinea apofatică
care, departe de a fi agnosticism, apare în teologia răsăriteană ca o expresie a
inadecvării funciare dintre subiectul cunoscator şi „Obiectul” cunoscut, deschizând
perspective pentru înţelegerea fiinţei şi subliniind înrudirea esenţială dintre misterul
divin şi cel uman. În cautarea lui homo absconditus nu se poate merge decât pas la
pas cu Deus absconditus, pe un drum al Emausului interior.
În demersul cunoaşterii, perfecţiunile aplicate lui Dumnezeu la modo
sublimiori nu mai sunt de ajuns. Primul pas al depăşirii graniţelor imanentului şi
al scrutării tainei divine e reprezentat de Teologia negativă expusă cu precădere de
opera la fel de tainicului teolog Dionisie (Pseudo) Areopagitul. Itinerariul acestei
teologii este încă unul discursiv, chiar dacă pe calea negaţiilor, simbolizate de
obscuritatea tenebrelor: „În acest întuneric supraluminos dorim să ajungem şi să
80

ANTARES AXIS LIBRI

vedem şi să cunoaştem prin nevedere şi neştiinţă ceea ce este mai presus de vedere
şi cunoştinţă, neputând fi văzut, nici cunoscut”2. Dumnezeu, mai presus de orice
categorie raţională, nu va fi nicicând cuprins în limitele unei minţi create. Problema
teologului în acest moment nu mai este să cunoşti ce este Dumnezeu, ci cum
Dumnezeu nu este nimic din ceea ce este.
Raţionamentul Teologiei negative nu este însă decât vârful aisbergului apofatic
de care omul raţional se loveşte. Mintea eliberată de conceptele create intră în starea
de rugăciune contemplativă, deschizându-se unirii îndumnezeitoare. Aceasta nu
înseamnă că numai intelectul participă la desluşirea tainei, ci întreaga fiinţă, înţelegând
aici, bineînţeles, trupul cu toate mişcările lui. Ieşirea din sine din această etapă se
exprimă cel mai bine prin tăcere, echivalentul depăşirii oricăror raţionamente, fără ca
prin aparenta absenţă a activităţii mentale să se ajungă la un vid esenţial, aşa cum se
întâmplă în filosofiile orientale, căci rugăciunea nu poate fi pasivitate, ci mai degrabă
o veşnică ascensiune către cele de necuprins. Facultăţile sufleteşti, neputincioase,
au tăcut, s-au închis activităţilor inferioare, în schimb s-au deschis uneia superioare
şi de negrăit. De abia acum se ajunge la apofatismul propriu-zis, suprafiinţial, fără
sfârşit, în care se pune real problema raportului dintre Dumnezeu cel de necuprins
şi om, dumnezeul creat, prin intermediul energiilor necreate, care îl fac, paradoxal,
pe Dumnezeu cel incomunicabil, comunicabil. Şi nici acest stadiu nu ar fi ultimul,
pentru că el nu poate fi epuizat niciodată. El revelează la nesfârşit, nemaifiind negaţie,
nici afirmaţie în înţelesul ei de expresie catafatică, ci o nouă modalitate de existenţă
umană, transmutată ontologic într-o făptură îndumnezeită.
Deşi s-ar părea că până acum discursul părintelui Scrima se referă la apofatismul
teologic, în fapt acelaşi discurs se aplică şi în cazul antropologiei apofatice, căci omul nu
este altceva decât un deus absconditus cu d mic. Ceea ce diferă este cel mult modalitatea
de pornire pe calea apofatică: de data aceasta nu mai e vorba de vreo ascensiune, ci
de un regressus ad inferos, în care se porneşte din perspectiva caracterului compus
al nostru. Tocmai acest caracter ne duce cu gândul la interioritatea fiinţei umane,
căci trebuie să existe un factor de unitate interior, acel cor absconditus care susţine
ansamblul uman, astfel încât fiecare element al lui să fie integrat în mod armonios în
dinamismul întregului. În această perspectivă putem da o nouă interpretare cuvintelor
lui Hristos: „Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu”3.
În curăţia inimii, a chipului dumnezeiesc din noi, putem întrezări pe
Dumnezeu cel nevăzut. Omul interior, pierdut printre diversele preocupări prea
puţin spirituale, îşi lasă urmele parcă în mod deliberat, într-un joc metafizic de-a
v-aţi ascunselea cu sine însuşi, ca să fie găsit ca şi Arhetipul său, prin intermediul
acţiunilor sale dinafară. Calea cunoaşterii de sine urmează acelaşi demers, de la
lucrurile dinafară, curăţindu-se de raţionamentele inutile, către adâncimile inimii,
unde rezidă chipul lui Dumnezeu.
2. Dionisie Areopagitul, Opere complete, traducere de Pr. Dumitru Stăniloae, Editura Paideia,
Bucureşti, 1996, p. 248 (Despre Teologia Mistică, II).
3. Matei 5, 8.

ANTARES AXIS LIBRI

81

C
R
O
N
I
C
I
D
E
C
A
R
T
E

82

Realitatea noastră lirică cea de toate
zilele şi nopţile… sau cum să îmblânzeşti
dragonul Poeziei
(cu mai multe capete)!
Francisc alvoronei
Gelu Ciorici-Şipote – Din cauza poeţilor din preajmă, Ed. Axis libri,
Galaţi, 2014.
Când jurnalistul doreşte să-şi mai salveze şi poetul „din preajma
propriului suflet” (poartă „casa poeziei în sân”!), se mai întoarce şi în timp,
mai adună poeme din trecut (poemele sunt şi ele ca vinul, cu cât sunt mai
bune şi mai vechi, cu atât nu te mai saturi de ele), mai şi scrie poezie – chiar şi
poezie „gherghef ” şi, iată, mai şi publică o carte a Poeziei…
O poezie aproape macho, care mai dă pe candoare doar atât cât merită,
reflectând, totuşi, o anumită iubire, de oameni în general şi de poeţi în
particular (de unde şi efectul… titlului ales), dar mai ales de tată.
Un poem din anul 2012 (în volum sunt poeme din mai multe perioade
de creaţie, unele fiind chiar din cartea de debut, „Carte de muncă”, 1996) începe
aşa: „duhul meu devine trup îndârjit/ împietrit este în interiorul propriului
meu trup/ rupe şi smulge carne şi sânge până la os/ se răsuceşte şi îmi loveşte
rănile în acelaşi loc// prins în trădare devine răbdare/ cade în genunchi pe
crucile moi de rumeguş…”, constituindu-se şi într-un sincer autoportret, dar
şi într-o oglindă pusă în faţa contemporanilor.
Furia scriitorului şi a jurnalistului este poate cel mai bine şi mai
consistent reliefată în poemul „am scris cu hârtia pe scris”, din anul 2000.
Furie de om „angajat” (în sensul bun, cetăţenesc al termenului), care chiar
crede că presa poate deveni a patra putere în stat: „eram unul dintre aceia care
muriseră degeaba la revoluţia lor” (p. 9).
Cu moartea pre moarte călcând, Gelu Ciorici-Şipote se întoarce pe cât
posibil spre poezie şi ai săi slujitori: „ultima dată venisem spre voi după ce mă
tăiase tramvaiul/ exact în atâtea bucăţi din câte sunt alcătuit”, posibil omagiu
către un posibil model.
De altfel, în acest poem, se simte bine şi înfrăţirea cu un Mihail
Gălăţanu, vechi prieten de cenaclu, şi cine ştie dacă Gelu Ciorici-Şipote n-ar fi
fost la fel de apreciat ca poet la nivel naţional dacă n-ar fi căzut pradă ispitelor
jurnalistice!
Desigur, timpul nu este pierdut: vâna lirică a lui Gelu Ciorici-Şipote
este indiscutabilă, fiind o voce autentică, inconfundabilă pentru adevăraţii
ANTARES AXIS LIBRI

cunoscători, încadrându-se fără doar şi poate în tot ce a dat mai valoros „vechea
şcoală” a cenaclului „Noduri şi Semne” din Galaţi, quasisupra…tradiţionalistă,
lângă menţionatul Gălăţanu, Ion Zimbru, Simon Ajarescu, Ion Avram, ca să dăm
doar câteva nume ale Poeziei (pentru totdeauna)…
Un puternic fir religios străbate creaţia sa, în pofida unor aparenţe, mai ales
când avem de-a face cu poezia erotică. De pildă, „distilerii (III)”, cu un oarece
ecou arghezian: „când de lângă tine am plecat şi am venit/ mănăstire-n drum
m-am tot închipuit/ smirnă şi catapeteasmă, mai întâi lumină/ mie mi te lasă vie
şi cu carnea/ ca Iisus de dinainte şi după Iisus// m-am lăsat acolo Ţie/ sigur vom
fi cruce, dar şi cuie/ pentru tot ce este rugăciune/ tot văzându-L pe Acel ce vine//
nu se poate să ne mai învingă/ dumnezeii cei de jos, când E doar sus/ El să iasă din
icoane să ne strige:// - nu v-am părăsit, de aia nu-S” (p. 25).
Poate mai corect ar fi de vorbit despre o nostalgie a originilor (şi în sensul
dat de istoricul religiilor), a Sacrului. Meditaţia şi entuziasmul rostirii Adevărului,
ca şi o oarecare doză de dragoste de provocare, îl pot face să constate că „apa nu
mai umple marea pe pământ/ sunt doar multe şi albastruri moarte/ (…)// ieri n-o
să mai ştie, mâine va fi limbă/ numai pentru sine clopotul e dus în vid,/ sigur o fi
cerul gurii marea moleculă/ şi salivă-marea, un scuipat sublim!” (p. 27).
Dacă ar fi fost ceva mai puţină încrâncenare şi mai mult umor, poate am fi
putut vorbi (dacă ar fi avut rost o astfel de discuţie!) despre un Mircea Dinescu de
la Galaţi, dar aşa avem de-a face cu o combinaţie aproape mortală de Tarkovski
şi Şuşkin, ca să nu spunem câte ceva şi despre un strigăt eseninian (sau putem
câteodată să ne gândim şi la Ion Mureşan, cu a sa „carte alcool”): „poezia mă va
iubi ca o cârciumă goală/ îmi va scana măduva ridicând din sprâncene regale//
dar îi pre-zic: sunt alcoolul aşezat pe ferestre/ desenaţi-mă semn, dar să fie pudicobsecen// (…) alcoolul va arde răceala prea multor cuvinte/ ieşite din mine ca un
ulei de răsărită/ niciodată rotită/ de soare ori vreodată nurlie// eu îi sunt golul şi
cârciuma astral răsucită” (p. 31).
Spuneam de o anumită nostalgie a originilor: celelalte origini sunt prinse,
de exemplu, în „viziuni în liliac”: „sunt satul rătăcit în mine ca un ac!” (p. 39). Şi
tot acolo: „mă tot ucid ca rod în carul de cărat!// (…)// este în mine satul fără sat/
m-aş vrea păşind un lac retras/ dar n i m e n i este viermele de cari/ şi lemnul meu
se zbate între lemn şi liliac!”
Astfel, pentru cine i-a fost dor de poezia lui Gelu Ciorici-Şipote, partea
introductivă a cărţii „Din cauza poeţilor din preajmă”, acesta poate fi mulţumit.
Poezia îi este o iubită bună, cu „glezne fosforescente”, care ştie mereu ce a mâncat
şi ce a băut poetul (dar şi cuvântul), mai scârbindu-se, mai amărându-se, mai
flămânzind, dar întorcându-l pe poet către oameni(i care-l iubesc şi înţeleg)
atunci când trebuie.
Nu ne rămâne decât să repetăm ce spunea cândva Simon Ajarescu despre
G.Ciorici-Şipote: „Pentru el Realitatea urlă de existenţă!” Şi probabil mai
ANTARES AXIS LIBRI

83

manipulează şi acum irealitatea asta în care trăim cei mai mulţi, pentru a învinge
Stihiile!
Bref, un poet de (re)descoperit, mai ales dacă, precum un personaj liric
de-al său, va începe să repare fericiri şi copilării… Copilăria despre care scria atât
de simplu în „carte de muncă”: „copilăria mea cu două capete:// unul/ luând-o
înaintea basmelor// altul/ rămânând în urma vacilor”… Parafrazând, am putea
îndrăzni să zicem despre Poezia sa cu „n” capete: unul luând-o înaintea bestiilor
(care se chinuiesc să creadă că sunt oameni), unul rămânând în urma iubirilor
imposibile (că trebuie să existe!), unul sacrificându-se prietenilor, unul fluierând
a pagubă, altul a har silabisind „imnuri ale cuvintelor”, altul sărutând icoane de
sare…
Volumul de versuri care se anunţă, „se/cerea şi ciocanul” va avea, probabil,
de luptat, şi de scurtat capete… Aceasta dacă nu va îmblânzi ceea ce este de
îmblânzit!

84

ANTARES AXIS LIBRI

Cătălin Negoiţă, Zanfir Ilie. Presa Primului
Război Mondial,
Editura Tritonic şi Axis Libri, Galaţi, 2015
Ionel PINTILII
Cu deosebită satisfacţie am luat la
cunoştinţă de o nouă apariţie editorială, la
începutul anului 2015, a unei impresionante
lucrări coordonată de doi oameni de
cultură, gălăţeni, Cătălin Negoiţă şi Ilie
Zanfir intitulată „Presa Primului Război
Mondial”.
Volumul are la bază 28 de lucrări
prezentate la cel de-al VII-lea Congres
al Asociaţiei Române de Istorie a Presei
desfăşurat la Galaţi, în luna aprilie 2014.
Autorii lucrării au concluzionat
că, participanţii la Congres au apreciat
subiectul stabilit ca fiind absolut oportun,
având în vedere împlinirea a 100 de ani de
la declanşarea primei conflagraţii mondiale, considerată de învingători că a
făcut dreptate, a dizolvat imperii şi a creat noi state naţionale.
Pentru România, acest conflict mondial, a însemnat intrarea în război,
pentru graniţele convenite prin Tratatul semnat cu Antanta, în vederea făuririi
statului naţional unitar, a României Mari.
Meritul presei din acea perioadă este inestimabil, întrucât a reuşit să
insufle, îndeosebi de pe teritoriul Moldovei, speranţă şi încredere, deoarece
aici s-a declanşat marea ofensivă împotriva armatelor austro-ungare şi
germane.
Alături de Armata Română şi jurnaliştii s-au aflat în tranşee şi au ajutat
România să învingă cotropitorii.
Acestor truditori şi luptători cu cuvântul scris şi publicaţiile pe care le
reprezentau le-a fost dedicat Congresul de la Galaţi. Acesta a reprezentat o
manifestare ştiinţifică de referinţă în mediul academic românesc.
Pentru a releva înalta ţinută ştiinţifică a Congresului, prezentăm mai jos
titlurile lucrărilor şi autorii, ceea ce ne oferă posibilitatea de a aprecia valoarea
de ansamblu a volumului, care reuneşte studii şi articole de o remarcabilă
semnificaţie şi documentare bibliografică:
ANTARES AXIS LIBRI

C
R
O
N
I
C
I
D
E
C
A
R
T
E

85

1. Perspective teoretice asupra războiului în Noua Revistă Română (19141916) - Elena Bondor;
2. Presa săsească în anii Primului Război Mondial - Vasile Ciobanu;
3. Presa de marină interbelică şi revoluţia bolşevică din Rusia: 1917-1918.
Peripeţiile unui vapor românesc în Rusia - Ioan Damaschin;
4. O cronică de pe Frontul Român a anului 1917. Ziarul Russkii Vestnik şi
revista Niva - Maria Danilov;
5. Presa din judeţele Buzău şi Râmnicu Sărat în perioada neutralităţii
României (1914-1916) - Viorel Frîncu;
6. Presa gălăţeană în timpul Primului Război Mondial. Contribuţia unui ziar
independent: Înainte. Galaţii-Noi - Zanfir Ilie;
7. Activitatea jurnalistică a lui Constantin Mille în perioada neutralităţii
României (1914-1916 - Vasile Ilincan;
8. Cauza naţională în paginile publicaţiei Foaia Orăviţii - Lucian Ionică;
9. România în cotidianul The New York Times în perioada Primului Război
Mondial (1914-1918) - Adriana Dana Listeş Pop;
10. Reflectarea României în presa străină. Colonelul Boyle şi salvarea
parlamentarilor români refugiaţi la Odessa - Marius Mitrof;
11. Declanşarea Primului Război Mondial oglindită în presa militară din
România. Studiu de caz – Ştafeta - Marian Moşneagu;
12. Gazetarul Valeriu Branişte în perioada Primului Război Mondial - Marius
Mureşan;
13. Fotojurnalismul românesc în Primul Război Mondial - Otilia Mureşan
14. „Dezastrul de la Turtucaia” oglindit în cotidianele vremii - Marian Petcu;
15. Presa „anilor de foc”. Secvenţe din jurnalismul Primului Război Mondial Cătălin Negoiţă;
16. Românul târnăvean - un preambul la apariţia presei româneşti în zona
Mureşului - Angela Precup;
17. „Protestul mut” şi cenzura militară, în presa gălăţeană a anului 1918 - Sorin
Preda;
18. Primul Război Mondial în publicistica lui Octavian Goga - Doina Rad;
19. Ziarul „nemţesc” Libertatea, scos de Arghezi şi Gaia Galaction la Bucureşti,
între 1915-1916 - Ilie Rad;
20. Dificultăţile generate de pierderile teritoriale şi retragerea în Moldova ecouri în presa ieşeană din prima jumătate a anului 1917 - Liviu Iulian Roman;
21. Informaţii document despre Primul Război Mondial în Calendarul Reginei
Maria şi la Radio România Oltenia Craiova (Prizonierii români înmormântaţi la
Dieuze, Franţa) - Gabriela Rusu-Păsărin;
22. Activitatea lui Ioan Slavici la Gazeta Bucureştilor - Lucian-Vasile Szabo;
23. Reflectarea conflictelor din Primul Război Mondial în presa regională Mariana Tocia;
86

ANTARES AXIS LIBRI

24. Presa marilor evenimente. Dobrogea în anii neutralităţii - Adelina-Alexia
Tocitu;
25. Nicolae Iorga - editorialist în vreme de război. Reprezentarea duşmanului în
editorialele din Neamul Românesc 1916-1918 - Raluca Tudor;
26. Evoluţii demografice în Dobrogea reflectate în presă (1913-1916) - Enache
Tuşa;
27. O oglindă a timpului - ziarul Libertatea (1914-1918) - Carmen Ţâgşorean;
28. Presa maghiară din Oradea despre intrarea României în război şi campania
din Transilvania (1916) - Ion Zainea, Beata Menesi.
Avem ferma convingere că problematica abordată în studiile şi articolele
menţionate demonstrează fără echivoc necesitatea apariţiei unei asemenea
lucrări şi unicitatea acesteia, care prin ampla documentare şi valoarea deosebită
a informaţiilor din conţinutul fiecărui articol în parte, aduce o contribuţie
însemnată la îmbogăţirea patrimoniului publicistic din România.
Sincere felicitări autorilor pentru inspiraţia şi iniţiativa de a realiza această
extraordinară lucrare pentru a fi la dispoziţia specialiştilor în Istoria României
contemporane şi a publicului larg, interesat de cunoaşterea evenimentelor cruciale
la care România a fost parte, la începutul secolului XX.

ANTARES AXIS LIBRI

87

C
R
O
N
I
C
I
D
E
C
A
R
T
E

88

Corbu, Daniel. Ferestrele oarbe.
Iaşi: Editura Princeps Multimedia, 2014
Dorina Bălan
Rara avis a literaturii contemporane,
Daniel Corbu se prezintă astăzi în fața
gălățenilor cu o lirică profundă, provocatoare,
în care interesul crește pe măsura pătrunderii
în interiorul poemelor, finalul acestora
dându-i posibilitatea cititorului să recurgă
la propria imaginație pentru a transfera
emoția dincolo de construcțiile poetice și de
paginile lucrării.
Titlul sub care se structurează cele
două capitole ale lucrării ne introduce prin
intermediul unui exercițiu de imaginație
interesant, cu ajutorul unui epitet antitetic
- Ferestrele oarbe - într-o lume aparent falsă,
în care transparența nu este funcțională și în
care numai cei sensibili emoțional și spiritual,
ajunși la un anumit nivel ideatic sunt chemați pentru că ei pot să comunice sau să
înțeleagă mesajul transmis.
Din postura de explorator al spiritelor înaintașilor, eul poetic imaginează
întâlniri cu personalități ale culturii române și universale în contextul în care
începe „să moară vizibil” încă din prima poezie, desprinzându-se din trupul său,
de sufletul-viață, personificată în iubita care, plecând va lăsa:
„... o rană pe care-o vor vedea toţi
care se va scurge pe bulevardul Victoriei, pe strada Puşkin şi
Lăpuşneanu, pe stradela Baudelaire prin clădirea
televiziunii centrale prin pieţe, cluburi
de zi şi de noapte
o rană urâtă ca o lipicioasă meduză
ca o inimă însângerată pulsând în dezordine
ca un monstru uriaş.”
Vocea autorului face, astfel, trimiteri biblice la binomul trup-suflet, înţeles
ca o creaţie deosebită a divinităţii.
Eul liric dă răspunsuri inteligente la presupuse interogații retorice devenind
asemenea lui Hristos care spune despre fiica lui Iair: „n-a murit, ci doarme”, apoi
îi vorbeşte tânărului mort din Nain: „Tinere, ţie îţi zic, scoală-te!”
ANTARES AXIS LIBRI

„La candida-ţi întrebare care-a străbătut secole
găsindu-mă
voi răspunde repede fără temeri şi fără poticniri.
Prin urmare, iubite Poet, Serenissime Dante Alighieri
ca şi în vremea Domniilor Voastre
în acest eon postmodern
se moare pe dinlăuntru
ca un pământ muşcat de o viziune măruntă
ca un microb duios izbit de iceberguri
ca o fantoşă orbecăind precum
brownienele mişcări ale norilor
ca o pasăre tocită de zbor
ca floarea sfărâmată-ntre platforme
şi ca asimilarea unei noi forme
ale nesuferitei vorbiri.
Combinarea a două tipuri de figuri de stil: una de nivel morfologic și sintactic –
repetiția - cu alta la nivel de cuvânt – comparația - sporește și adâncește expresivitatea
termenului comparat moartea cu atât mai mult cu cât termenii cu care se compară
provin din domenii foarte diferite. Astfel, se realizează o legătură între o stare de
neființă și vegetal sau animal, practic o asociere antonimică moarte-viață.
Invocația retorică adresată divinității se constituie într-un real monolog liric și se
raportează direct la ceea ce hermeneutul german, Gadamer, susține despre chemarea
zeului de către om. Această structură „trimite, în mod vădit, dincolo de ceea ce ştim,
şi face să devină vizibil ceea ce se sustrage propriilor noastre prehensiuni şi concepte” .
Doamne, de vei veni mă vei găsi
ridicat din ungherele cărnii direct în rugăciune
direct în pronaosul flăcăruit de speranţă.
Trec zilele şi-am învăţat doar prima vocală
din Cartea morţilor.
Trec nopţile pline de regi şi eucalipţi
privesc din nou marginea cerului
zdrenţuită de nouraşi decadenţi: nici un răspuns
la vechiul repetatul meu strigăt, Doamne,
nici un răspuns, Cerule, măreaţă vatră,
ani şi ani ai văzut zidul încenuşându-se
ciuperca orgoliilor crescând
drumurile din palmele mele răzvrătindu-se.
Este foarte clar că Daniel Corbu crede în Dumnezeu. Întregul volum de poezie
este o îmbiere la bine și la respectarea jurisprudenței universale, abordată la un înalt
nivel de înțelepciune și inteligență.
Așa cum aprecia Cezar Ivănescu, Daniel Corbu este un „Poet impecabil, născut
iar nu făcut, venind din zona mitică a Moldovei, constructor de metaforă epatantă
şi parabolă şocantă, cu o încredere în puterea magică a Poeziei pe care o au doar cei
aleşi” care „atacă temele mari cu o uimitoare forţă a tragismului, care-l personalizează
şi-i conferă originalitate.”
ANTARES AXIS LIBRI

89

C
R
O
N
I
C
I
D
E
C
A
R
T
E

90

Petre CRĂCIUN. ÎN SPATELE OGLINZII
Dumitru anghel
Volumul de versuri „În spatele
oglinzii”, Editura Europa Nova, Bucureşti,
2003, 94 de pagini, semnat de poetul
Petre Crăciun, promovează o lirică grefată
pe partituri neomoderniste în structura
prozodică, deşi indusă dintr-o problematică
cam în afara... contemporanului, pentru că
decurge mai mult dintr-o istorie culturală,
fără delimitări stricte, mai mult sugestii,
pline de un patos reţinut, sau „puncte
de plecare” cu o puternică amprentă de
lecturi îndelung digerate şi de zăboviri în
bibliotecă.
O carte uşor atipică, fără Descrierea
CIP a Bibliotecii Naţionale a României şi
fără „protecţia” vreunei compartimentări tematice, pe capitole sau părţi, pentru
cele 39 de poeme, care i-ar fi adus domnului Petre Crăciun un plus meritat de
lirică convingătoare, glisată pe octavă superioară, mai ales că primul poem,
care a dat şi titlul volumului, este de-o agresivitate... mobilizatoare, pe un
discurs poetic cu o gamă onctuoasă de ironie şi autopersiflare: „Un poem
este întotdeauna / suficient / pentru a te putea / sinucide / aruncându-te de
la înălţimea / primului său vers” („În spatele oglinzii”, pag. 11); cu o notă
de infatuare şi de aplomb liric, demne de a fi luate în seamă: „Mă prăbuşesc
cu speranţa / de-a mă îngropa / definitiv / în lutul / semnăturii / poetului”
(Ibidem).
Cele mai multe sunt poeme lungi, lungi, lungi, pe care poetul parcă n-ar
mai putea „să le ţină în frâu” (!?), cu o prozodie ieşită şi ea din tipare, aparent
sfidătoare, de o diversitate deconcertantă, ca un voluptos experiment stilistic,
cu destule mirări de circumstanţă, pentru că există în cartea de poezie „În
spatele oglinzii” o teribilă şi incitantă harababură tematică, pe care Petre
Crăciun mai degrabă o provoacă decât încearcă s-o stăpânească!?
Toate poemele sale dau impresia, controlată sau aleatorie, a unui puzzle
de idei şi sentimente, pe care ironia, sarcasmul, persiflarea şi un... „jemanfiş”
ANTARES AXIS LIBRI

de toată frumuseţea le definesc structura ideatică: „La adăpostul cuvintelor /
nerostite / creşte perpetuu / capra inerţială / ... / îl loveşte în moalele capului /
pe meşterul Manole, / cerându-i socoteală pentru / nesăbuinţa / de a construi”
(„Capra inerţială”, pag. 16).
„Oglinda”, simbol liric, se vrea un... alter ego al conştiinţei poetului: „Simt
cum luciul ei / se pregăteşte să-mi reflecte, / nu ştiu cu câtă / sinceritate / sufletul”
(„În spatele oglinzii”, pag. 14), dar şi al altei, cârcotaşe, conştiinţe, intuită, aluziv,
ca un „bumerang” reparator, dar şi ca un alibi al rafinamentului artistic: „Închid
ochii cu teamă / Să nu mor de emoţie / Când îi deschid, / oglinda este întoarsă /
cu spatele la mine” (Ibidem); ca o asumare creatoare, sub semnul unei forme de...
imunitate a unei justiţii morale, a tuturor nesăbuitelor atitudini umane.
Există în poezia domnului Petre Crăciun un amalgam epatant de cultură
şi de istorie a civilizaţiei umane, din vremuri îndepărtate: „Va fi o seară grea /
pentru că ne vom / măsura în metafore / Renunţă dacă nu vrei / să fii un biet
Pompei / acoperit de lava / substanţei mele poetice” („Provocare”, pag. 20), până
la prezentul nostru prestigios: „Vas de Cucuteni / Umerii săi, rotunjiţi ca o noapte
/ în care femeile / steatopige / pleacă din Hamangia...” („Hora de la Frumuşica”,
pag. 21), sau, ca să fie şi mai convingător, pe acordurile „Rapsodiilor” enesciene:
„Drumul de la Gânditorul / dobrogean / la Socrate / nu a fost niciodată / atât de
scurt” („Şcoala de dresaj”, pag. 28).
Unsprezece ilustraţii, semnate de graficianul Gheorghiţă Ghinea-Uriaşu,
completează inspirat lirica poetului Petre Crăciun, între desen tematic ideatic şi
jocul de-a imaginaţia, în câteva poeme, printre care „Don Quijote ratat”, între
ironie acidă şi nu prea!, ca-ntr-un „dolce farniente”, uşor cabotin, la limita unei
autopersiflări îngăduitoare: „Am visat să devin / Don Quijote. / Un hidalgo
rătăcitor / printre / himerele post-moderne” (Op. cit., pag. 18); sau în poemul
„Asasinul ideilor”, pentru ideea de „fapt divers” împins spre derizoriu: „Ieri am
găsit / pereţii biroului / împroşcaţi cu sânge. / Am declanşat, profesionist, / o
anchetă criminalistică / şi am ajuns/ vai, ce repede am ajuns / la descoperirea /
adevărului” (Op. cit., pag. 62).
Spuneam mai sus că volumul „În spatele oglinzii” nu are o ordine tematică
pe capitole şi, în consecinţă, mă întorc la alte poeme, în care poetul scrie versuri cu
mesaj, poezie de atitudine manifestă, de la o banală neacceptare a faptului divers:
„Refuz să fiu fericit / dacă fericirea se reduce / la un geamăt / ... / Am întâlnit
un idiot / care geme tot timpul...” („Refuz”, pag. 32); până la marile probleme
ale Omenirii, încălzirea globală, de pildă: „Veşti proaste / Clima, în încălzire /
Glaciaţiunea Wurm / îşi târăşte gheţarii...” („Nostalgia paleolitică”, pag. 34), sau cu
trimitere la o Istorie îndepărtată, luată ca etalon al tuturor întâmplărilor esenţiale:
„Un ceasornic biologic / geme din adâncul / sorginţilor / ... / într-un ritm care
îmi aminteşte / de ceva Pompei / şi de ceva Vezuviu” („Poarta nesărutului”, pag.
37-38), o întreagă tevatură de „filosofie aplicată”, diminuată prin ironie de paradă:
ANTARES AXIS LIBRI

91

„Mă copleşeşte greaţa, / iar un miros puternic de / ketotifenromerganprofilarperit
/ olzimogen / îmi pătrunde în fiecare / silabă” (Op. cit., pag. 38-39).
O poezie grevată de reperele etalon ale culturii româneşti şi universale, de
la Brâncuşi la Shakespeare; de la pictura rupestră a Comunei Primitive la lumea
modernă, redescoperită ca-ntr-o „Cavalcadă walkiriană” wagneriană: „Pictez cu
voluptate / făcând progrese tot mai mari / de la o epocă la alta / ... / şi ajung, chiar,
la performanţele de la / Trois Freres, Altamira / sau Niaux” („Magia desenului”,
pag. 45-46).
Pare a scrie şi poezie de dragoste poetul Petre Crăciun, deşi o anume
crispare îl încearcă şi-l împinge spre o frondă erotică, un fel de... „blestem din
iubire”, între pasional şi desuet: „Primeşte / cupa în care ţi-am presărat, / printre
boabele de grâu, / sentimentele pe care / nu am fost capabil / niciodată / să ţi le
declar” („Plaja de dincolo de litera a”, pag. 52). Şi-o ţine tot aşa, până la reculul
total, ca o abandonare (în lehamite!?) sau în speranţe deşarte: „Întind mâna lungă
/ cât un ultim tunel / şi descopăr / sexul energiei / incendiu erotic...”, ca o stare de
eternă fericire, prin practici şi ceremonialuri budhiste, spre iniţiatica contopire
a individului cu esenţa divină: „Mă retrag / în miezul propriului / teritoriu
carbonizat / amânând Nirvana” („Sexul energiei”, pag. 55-58), un poem cu o
structură dislocată, fracturată, derutantă...
O poezie de atitudine, cu mesaje lirice grefate pe un tip de... antifrumos
estetic şi un sentimentalism artificializat până la sugestia tematică inclusă în
deturnarea oricăror variante, ca, de pildă, într-un poem amplu de câteva pagini,
„Nelinişti”, pag. 65-69, cu... „nelinişti” de tot felul: „Noaptea întrebărilor / se repetă,
/ se repetă, / se repetă / ca un Bolero / nicicând vlăguit”, de la pianissimo la forte, pe
un crescendo, dar nu pe frenezia unui joc erotic ca la Maurice Ravel, ci provocat de
frământări existenţiale: „Culeg semne de întrebare / de pe caldarâmul / pavat cu
nelinişti / şi mi le lipesc pe corp / cu o frenezie / care mă întristează”; ca o reacţie
bizară la ceea ce se întâmplă în jurul conştiinţei poetului, o atitudine în derivă,
dintr-o imaginaţie febrilă, pe care încearcă s-o anuleze sau s-o amelioreze printrun nonaccept eşuat în „fantoşe” („marionete”) de vocabular agresiv, de-o ironieprotest: „Nu sunt decât un cobai / (bine că nu o clonă!) / în dosul căruia se va înfige
/ o seringă plină de... / vă amintiţi, nu-i aşa?: / ketotifenromerganprofilarperit /
olzimogen” (pag. 58).
Există în cartea poetului Petre Crăciun şi atitudini rebele de filosofie a
vieţii pe Terra, între „credinţă şi tăgadă”, de la creaţia divină la evoluţia speciilor
darwinistă: „Nu mai cred / decât în magia / reîntoarcerii / ... / şi tare mi-aş / vinde
modernitatea / pe prietenia unui / hominid / din lanţul lui Darwin” („Magia
reîntoarcerii”, pag. 80).
În aceeaşi notă, câteva poeme, scurte, ca un joc prozodic „de-a poezia
modernă” (!?) cu un surplus de vitalitate, tot din aria „întrebărilor fără răspunsuri”,
dilematice alternative la ideea de progres şi civilizaţie, între Comuna Primitivă şi
92

ANTARES AXIS LIBRI

era atomului; de la focul sacrificiului lui Prometeu şi roata, ca născocire genială
a omenirii: „Când, / unde, / cine, / de ce, / cum / a aprins focul / înainte / de
inventarea / amnarului?” („Vatra semnelor de întrebare”, pag. 87); sau ca să se
lase la voia reacţiilor hipnozei şi a efectelor-surpriză: „Este un miracol / că îmi
amintesc / cum arată / orizontul / la ora / iluziilor” („Ora iluziilor”, pag. 88).
Şi, ca o „Ars poetica”, cu valenţele unui „testament sentimental”, un poemprogram, „Înaltă poruncă”, ca un îndemn la potenţarea fiinţei umane, care nu
acceptă compromisul, poate şi pentru că nu are altă alternativă, favorabilă mai
ales: „A venit noaptea / ritualului de iniţiere. / Abandonează-ţi natura / călăuzită
de lumini / cunoscute / şi hai, atinge / fructul cunoaşterii” (Op. cit., pag. 90 şi
Coperta IV).
„În spatele oglinzii”, un volum de versuri de-o intimitate decent controlată,
din considerente cu motivaţii convingătoare, cu mereu alte argumente, de la
realităţi incomode la „jocul” liber al imaginaţiei poetice, cu „o tăietură” impecabilă
a versului din care a rezultat o poezie sinceră şi spontană.

ANTARES AXIS LIBRI

93

C
R
O
N
I
C
I
D
E
C
A
R
T
E

94

Silvia Bitere, Gri Kamikaze,
Eurostampa, 2013
Paul Blaj
De ce gri? De ce kamikaze? Mi-am
pus întrebările după ce am lecturat a doua
aventură literară a Silviei Bitere, a se citi: a
doua carte de poeme. Poeme inconturnabile,
aerisite, cu acel filon de blândețe ce nu
încetează să o facă vulnerabilă cititorului, dar
cât de frumos învingătoare. Pentru că este
vorba de o - aterizare mortală în vis - în acest
volum, ca să citez câteva rânduri dăruite de
poetă mie, de un război nuclear, dar de pluș,
de o cină romantică, dar pe o peliculă doar,
de o infinită finețe a sentimentelor filiale.
De ce gri? De ce kamikaze? Am să redau un
fragment dintr-o carte care, la rândul ei, m-a
impresionat până în toți porii literari (dacă mi se permite expresia).
„Din când în când, îmi dau seama că trăiesc într-o lume fără cer, fără
copaci și grădini, fără extaze bucolice, fără ape, pajiști și nori. Am uitat
misterul adânc al nopții, radicalitatea amiezii, răcorile cosmice ale amurgului.
Nu mai văd păsările, nu mai adulmec mirosul prăfos și umed al furtunii, nu
mai percep, asfixiat de emoție, miracolul ploii și al stelelor. Nu mai privesc în
sus, nu mai am organ pentru parfumuri și adieri. Foșnetul frunzelor uscate,
transluciditatea nocturnă a lacurilor, sunetul indescifrabil al serii, iarba,
pădurile, vitele, orizontul tulbure al câmpiei, colina cordială și muntele ascetic
nu mai fac de mult parte din peisajul meu cotidian, din echilibrul igienic al
vieții mele lăuntrice.” (Despre frumusețea uitată a vieții)
Un altfel de gri. Un altfel de kamikaze. Silvia ne propune exact nuanța
redată tulburător de Andrei în pasajul citat. La fel ca și el, poeta caută un
echilibru primordial lângă lucrurile simple de odinioară: „acolo mă voi găsi
într-o liniște deplină/ singură în huruitul unei roți de moară” p. 30, sau frizează
o tristețe furtivă: „de azi promit un destin fără urme privitorule/ aștept merii
să înflorească în suburbie”. Tonuri calde revin în finalul unor poeme cu iluzia
unor vindecări pe fugă: „dacă muream din prea multă iubire ne ascundeam/
ANTARES AXIS LIBRI

fiecare în căciula celuilalt ca să nu simțim gust de trup// aceasta poate fi o poveste/
dar eu am numit-o singurul prun de pe deal” p. 23. Uneori pierderile o copleșesc,
însă atât cât trebuie în beau după tine patria mea de fericire p. 46, ori cum des, cum
doare p. 47, etc., alteori speranța capătă nuanțe rebele ca în soldatul din trup p. 49.
E ca o peregrinare printr-o lume oarecare, intermediară, ascunsă acesteia,
ca să intervină uitarea. Pentru că acest kamikaze este gri. Și de multe ori lectorul
are impresia că este ținut de vorbă pe toate subiectele și motivele posibile doar să
fie ocolit punctul nevralgic, spațiul în care, de obicei, în picaj se moare. Într-un
loc precum acesta, poate: „pietrele au gustul acela de nerostit/ precum omul care
și-a lăsat vorba într-o peșteră/ și melcul saliva pe iarbă/ departe un lan de grâu își
seceră singur spicele/ recolta miroase a metal încins// sunt înaltă când dorm/ sub
pernă țin cărămizi” p. 53.
Și revin la prietenul meu de liniște și timp liber pentru ca să - lipesc
- vorbele lui înțelepte, grase și gustoase la aceste note de lectură: „Colecționez
antipatii și prilejuri de insatisfacție. Scriu despre mizerii și mărunțișuri. Bombăn
toată ziua... Am un portret tot mai greu digerabil. (...) Una peste alta, mi-am
pierdut buna dispoziție, elanul, jubilația. Nu mai am răgazuri fertile, reverii,
autenticități.” (Despre frumusețea uitată a vieții) Aici se produce ruptura dintre
acești doi kamikaze. În timp ce mi-l imaginez pe Andrei spunând cele de mai sus,
citesc din Silvia Simțeam libertatea - un bulgăre imens de zăpadă: «Alergam pe o
arșiță ucigătoare, pe un drum pietruit de munte, eu și cu mine. Deasupra mi se
întindeau grădinile suspendate ale semiramidei și marele zid chinezesc. Babilonul
în care oamenii erau stivuiți în poziție verticală, o figură geometrică agățată de
cer. Un triunghi perfect format din brațele lor și zborul se înfăptuia.// Eram un
kamikaze.» p. 71 Dacă la unul este prezent spleen-ul și lehamitea aristocrată la
celălalt este surprinsă solitudinea doar perfectă, chiar și sub miracol. E ca și cum
Silvia Bitere ar spune: mă doare fix în trecut de lume!
Se vede plăcerea de a scrie, de a imagina situații pardonabile de frumos, ca
în poemul Grigore p. 54 și se întrevede o tot mai puternică impregnare a poeziei
cu tot ce este afanat, pe un orilla del mondo. Gri Kamikaze - o etapă frumoasă a
creației sale, creație în care credem, de la care așteptăm tot mai mult și bineînțeles
la fel de inedit. Ceva alpestru, care va să zică. Poemele în proză demonstrează
printre altele și cultura poetei Silvia Bitere. Trimiterile sunt subtile, presărate cu
bun gust. Dar să închei lăsând deschisă fereastra prin care am privit, pe un cer
înnorat cu oameni, amintiri și stări, un gri kamikaze: „Pleoapele mă dureau,
ochii și ei. Duceam cu mine un trotil de mărimea corpului meu. Din interior,
ca un seism, aciditatea sucurilor gastrice îmi provoca nașterea prin explozie
(...) Aveam să distrug totul oprindu-mă din alergat. (...) prin cădere m-am
transformat într-un imens bulgăre de zăpadă.” p. 72-73 Un bulgăre în care orice
om drag își poate face un iglu.
ANTARES AXIS LIBRI

95

C
R
O
N
I
C
I
D
E
C
A
R
T
E

96

O carte a neuitării
Radu Theodoru
Editat de „Fundaţia culturală Antares - Galaţi”, 2013, volumul de
proză „Hotarul dintre viaţă şi moarte” semnat de Mircea Vladu se înscrie
cu majuscule în literatura concentraţională fixată istoriceşte în anii Terorii
Roşii, când Stalin a încercat să gubernizeze România prin intermediul
kominterniştilor exportaţi de Moscova.
Dacă marea majoritate a literaturii concentraţionale româneşti, fie
mărturisiri directe ale supravieţuitorilor Terorii Roşii (Dunitru Bacu în
„Piteşti – centru de reeducare studenţesc”, Madrid - 1961; Grigore Dumitrescu
în „Holocaustul Sufletelor”, Münich – 1978; Paul Goma în „Câinii morţii”,
Hachette – Paris – 1981), fie operă de ficţiune sau documentară postdecembristă
are ca personaj – martor sau personaj purtător de mesaj un anticomunist
format în perioada interbelică, un naţionalist elev sau student în anii 1944, un
reprezentant al administraţiei statului interbelic, Mircea Vladu ne propune ca
personaj central al cărţii sale un jurist de înaltă calificare profesională provenit
dintr-o familie modestă, instruit înainte de Al Doilea Război Mondial, devenit
un fel de comunist idealist şi, într-un fel ilegalist, care, de la utopiile doctrinare
socio – umanitare ale comunismului antebelic până la destituirea lui dintr-o
înaltă funcţie în Ministerul Justiţiei postbelic, anchetarea, încarcerarea sa ca
deviaţionist, parcurge lungul şi dramaticul drum al unei Golgote interioare pe
parcursul căreia, confruntând utopii cu realitatea Terorii Roşii, se regăseşte pe
valorile fundamentale ale umanismului românesc.
Aici găsesc noutatea mesajului propus de Mircea Vladu, complementar
mesajului transmis de cărţile foştilor deţinuţi politici anticomunişti. Atât
comunistul idealist tranşant, despărţit de turma obedientă a membrilor de
partid, cât şi anticomuniştii naţionalişti sunt supuşi distrugerii personalităţii
în temniţele kominterniste, laboratoare ale coşmarului, în care specialişti
diabolici în robotizarea omului au încercat să anuleze valorile constitutive,
tradiţionale ale încarceraţilor: patriotismul, religiozitatea ortodoxă,
demnitatea, onoarea, aplicându-le psiho – tehnicile ororilor fizice şi morale.
Rezistând violent procesului de depersonalizare, comunistul idealist
Vasile Pandele îşi regăseşte sinele tradiţional, apărat cu dârzenie de camarazii
de suferinţă, anticomuniştii patrioţi.
ANTARES AXIS LIBRI

Aici stă paradoxul şi mesajul cărţii. Paradox şi mesaj – calate şi determinate,
configurate şi personalizate de o epocă istorică, epoca Terorii Roşii, perfect
încadrată în timp, căreia conştiinţa naţională i-a opus valorile istorice ale
românităţii, în cartea lui Mircea Vladu întruchipate în personajul Vasile Pandele
excomunist idealist, deviaţioniast, creştin şi patriot.
Procesul dramatic al regăsirii de sine în infernul carceral se desfăşoară
pigmentat cu personajele aparţinând acelei lumi: judecătorii şi procurorii
obedienţi politic, anchetatorii, gardienii. Lume pe care Mircea Vladu o nuanţează
caracterologic, de la bruta analfabetă, la obedientul omenos, de la oportunistul
vorace gata să calce pe cadavre pentru a parveni, la demnul capabil să-şi sacrifice
cariera apărând adevărul.
„Hotarul dintre viaţă şi moarte” semnat de Mircea Vladu se constituie
într-un rechizitoriu al epocii crâncene în care s-a încercat gubernizarea României,
rechizitoriu al cărui mesaj străbate limpede o actualitate stăpânită de confuzii
planificate menite să îmbrobodească epoca Terorii Roşii şi să treacă în uitare pe
autorii ei. Nu avem dreptul istoric nici să uităm şi, mai ales, să iertăm. Destinul
românităţii nu se negociază sentimental sau după precepte religioase.
„Hotarul dintre viaţă şi moarte” – o carte conştiinţă al cărei tâlc slovenit
printre rânduri ne îndreptăţeşte să credem că valorile noastre fundamentale au
învins şi vor învinge silniciile impuse de istorie.

ANTARES AXIS LIBRI

97

C
R
O
N
I
C
I
D
E
C
A
R
T
E

98

Corbu, Daniel. Piatra de eol şi alte povestiri.
Iaşi: Princeps Multimedia, 2014
Cătălina POPA
Domnul Daniel Corbu este cunoscut
cititorilor mai mult ca poet şi eseist şi mai
puţin ca prozator. În 2014 însă, publică la
editura pe care o conduce cu mult simţ
de răspundere, Princeps Multimedia Iaşi,
volumul de povestiri „Piatra de Eol”, pe care
le plasează tot în sfera irealului, continuând
„fantasmagoriile în ritm de blue-jazz” din
2001 și „Urmele lui Dumnezeu” din 2009.
Caleidoscopul de pe copertă ne
pregăteşte pentru ceea ce vom citi între
paginile cărţii; piesele mici, fragmente de
oglinzi, reprezintă gama variată de teme,
motive, simboluri şi personaje pe care
scriitorul urmează să ni le ofere. Şi de ce „Piatra de eol”? Ca să vedem în
miezul tuturor lucrurilor, ca să devenim înţelepţi, iniţiaţi, precum personajul
anonim din povestirea care dă titlul volumului.
Tocmai de aceea, în deschidere, autorul invită cititorii la banchet,
pe scena căruia evoluează scriitori, filosofi, politicieni şi artişti din toate
timpurile. Dialog între doi tineri bănuiţi a fi îndrăgostiţi, succesiune de
replici sau discursuri, satiră şi ironie, aceleaşi ingrediente ca în „Banchetul”
lui Platon.
Cartea stă sub semnul postmodernismului, dar e uimitor cum întâlnim
în continuare, în majoritatea povestirilor, influenţe ale predecesorilor, de la
clasici şi romantici, până la sămănătorişti sau simbolişti. Unele povestiri îşi
desfăşoară acţiunea în spaţiul nord-moldovean, atât de iubit de scriitorii noştri
şi evocat în multe opere valoroase; în altele, personajele locuiesc pe munte
şi iată cum ne amintim de Creangă sau de Sadoveanu. Varianta modernă şi
satirică a povestirii în ramă de la Hanu Ancuţei o regăsim la Daniel Corbu
în scrierea „Vin papuaşii”, iar personajul-cheie, moş Toader Stoican, poate fi
comisul Ioniţă de altădată. Pe de altă parte, irealul şi fantasticul din povestiri
precum „Peţitorul”, „Bătrânul şi muntele”, „Opera”, pot constitui influenţe de
la Eliade sau Vasile Voiculescu. Nu trebuie uitat, însă, nici Dostoievski, cu al
ANTARES AXIS LIBRI

său Raskolnikov, care poate fi sursa de inspiraţie pentru povestirea „Urmele lui
Dumnezeu”.
Avem de-a face cu o varietate de motive şi simboluri; unele dintre ele sunt
moderne: sinuciderea, eşecul, providenţa, singurătatea; altele sunt străvechi, dar
transpuse cu subtilitate în manieră contemporană: blestemul, înmormântarea,
datul de pomană, tunsul oilor, care la Daniel Corbu devine tunsul babelor.
În privința personajelor care populează universul povestirilor sale, unora le
face caracterizări ironice, altele sunt ele însele ciudate sau plasate în situaţii
paradoxale. „Ultimul călău” avea chip de maimuţă, tatălui şi fiicei sale de măritat
din „Peţitorul” li se spunea „uriaşii”; piticul de la marele circ se metamorfozează,
profesorul Mageron își contemplă o operă imaginară, ucigașul cu privirea
transformă totul în nisip. De remarcat este alegerea numelor, care, pe alocuri,
pare de inspirație caragialiană. Povestirea „Omul suspendat” abundă de personaje
cu nume fistichii, formate din nişte alăturări neobişnuite, dar insinuante: Grassian
Anica Piramidon, Decebal Traian Limirad, Nae Ruptureanu, Răsfireanu de la
Radio Zât, şi lista poate continua.
Original şi expresiv, Daniel Corbu preferă libertatea în raport cu normele
limbii literare; ironia, jocurile de limbaj, darul de a povesti acestea sunt elementele
care îi conferă autenticitate. Invităm cititorii să răsfoiască volumul „Piatra de eol
şi alte povestiri” pentru a descoperi noi semnificaţii şi îl felicităm pe autor pentru
abordarea genului epic, pentru care îi dorim succes pe mai departe.

ANTARES AXIS LIBRI

99

C
R
O
N
I
C
I
D
E
C
A
R
T
E

100

Cilincă, Victor. Quermessa ori
Mirodeniile minții.
Galați: Axis Libri, 2014
Violeta moraru
Este bine cunoscut faptul că domnul
Victor Cilincă a abordat aproape toate
speciile literare: proză scurtă, romane,
nuvele, povestiri, basme, povești, teatru și
publicistică. Jurnalist și scriitor de mare
valoare al comunității de pe meleagurile
dunărene, a ajuns la cea de-a 27-a carte a
domniei sale, Quermessa ori Mirodeniile
minții, un roman de aventuri apărut în
foileton în cotidianul Viața liberă, în
perioada 24 iulie 2010 - 5 iulie 2013 și
publicat în anul 2014 de Editura Axis Libri
a Bibliotecii „V.A. Urechia”.
Lucrarea este, cu siguranță, inspirată de
perioada în care prozatorul a navigat pe marile
ape ale lumii, cunoscând atât zbuciumul Oceanului, cât și orizontul fascinant al
Deșertului, pe care le transpune cu iscusință în întâmplările ficționale pline de
suspans, trăite de o contesă spaniolă din secolul al XVIII-lea, nevoită să evadeze
din casa nobiliară în care locuia, din cauza amenințării Inchiziției.
Autorul încearcă, după cum însuși afirmă, „o antropologie istorică” și
o tentativă de a înțelege „marile culturi de veac XVIII, religiile dominante,
etica și speranțele, asumarea neșansei de a ajunge proprietatea cuiva sau a
unui sistem, credința în stăpân și revolta, viziunea oamenilor privind viitorul
lumii și părerile lor greșite ori înșelătoare, într-o epocă a globalizării începută
cu Drumul mătăsii și continuată cu navigatorii lui Columb și da Gama, de
neguțători și de pirați.”
Pe parcursul celor 272 de pagini ale romanului, acțiunea este structurată
în trei cărți. În prima carte, Cartea fugii, eroina, moștenitoare a unui galion
care transporta comori, este nevoită, după ce rămâne văduvă, să fugă, pentru
a nu cădea pradă legilor crâncene ale regimului din acea vreme. Cu un echipaj
alcătuit din „numai 12 viitoare măicuțe, plus un intendent priceput doar în
sforării și în administrarea unei case de nobil și un marinar, însă sălbăticit și
pe jumătate nebun”, contesa reușește să scape pe mare la bordul unei epave.
ANTARES AXIS LIBRI

Cea de-a doua carte, intitulată Cartea
de apă, ne transpune într-o adevărată lume
a pirateriei și a corsarilor, plină de suspans
și aventură, în care, deși femeilor nu le era
permis să pătrundă, contesa împreună cu
echipajul ei de călugărițe izbutește să treacă
peste primejdii pe care puțini bărbați le-ar
fi putut înfrunta. Povestea de dragoste care
se înfiripă între eroină și căpitanul francez
al felucii cu pirați pe care o cuceresc femeile
aduce o tentă romantică narațiunii. Apariţia,
la un moment dat, a unui personaj moldovean
şi evocarea meleagurilor dunărene şi a
Lacului Brateş transpun cititorul într-un
univers paralel, nu cu mult diferit de cel al
tâlharilor de mare care a reprezentat locul de
desfăşurare a aventurilor trăite de contesă pe
mare.
Ultima carte, Cartea de nisip, continuă
aventura femeii în deșert, până când ajunge
pe țărmul african de la Cansado, destinația dorită, unde rămâne așteptând
întoarcerea marii sale iubiri și sperând, poate, la un nou început...
Talentul scriitoricesc al autorului este demonstrat pe întreg parcursul
romanului prin expresivitatea limbajului ilustrată de folosirea adecvată a
imaginilor artistice și a figurilor de stil - metafore, personificări - care au rolul de
a ridica valoarea artistică a operei: „Valul-vălurel, un pui de apă abia născut, muri
parcă înspăimântat de prova grea, dar numai puțin ridicată deasupra apei: dacă te
aplecai peste copastie, puteai mângâia luciul apei, încă blând, cu vârful degetelor.
Dar și așa, corabia se legăna acum periculos sub valul invizibil din adânc, primind
un bobârnac.”
În calitate de cititoare a numeroase romane, mărturisesc că întâlnesc primul
roman de aventuri în care prozatorul nu marchează dialogul personajelor prin
linie de dialog sau, dacă foloseşte ghilimelele, nu reiese savoarea obişnuită a
dialogului dintre personajele naraţiunii.
Referințele istorice incluse cu dibăcie artistică în text denotă o amplă
documentare a autorului cu privire la perioada și locurile în care se petrec
evenimentele.
Stilul curgător al naraţiunii lui Victor Cilincă ne oferă o lectură captivantă,
constituind o adevărată invitație de a urmări fascinantele aventuri derulate scenă
cu scenă, ca într-un veritabil film de acțiune.

ANTARES AXIS LIBRI

101

C
R
O
N
I
C
I
D
E
C
A
R
T
E

102

Liviu Chifane. Copilul Deltei.
Timişoara: Ed. Datagroup, 2014.
George Adal
„Unii ziceau că băiatul avea coadă de sirenă şi se strecura prin
adâncurile apelor ca un peşte, trăind acolo, într-o grotă de marmură; alţii
ziceau că are colţi de mistreţ cu care rupe plasele şi capcanele pescarilor
lacomi; alţii nu ezitau să spună că toate animalele bălţii îl ascultau şi dacă le
poruncea se lăsau prinse sau se scuturau scăpând din mâinile oamenilor.”
Ceea ce aţi citit mai sus este un fragment dintr-o carte nouă, o carte
de debut a unui tânăr scriitor (născut la 23 august 1982) care a copilărit
la Sulina. Genul, deloc facil, aventuri pentru tineret. Un eco basm, dacă
vreţi, cu un super erou, Laurenţiu Popa, de numai 14 ani, care, neştiind
probabil prea multe despre „Into the wild”, „Survival run”, o ia, totuşi,
pe urmele lui Christopher Johnson McCandless ori Bear Grylls, învăţând
să supravieţuiască în Delta Dunării, transformându-se încet, încet, dar
parcă totuşi prea repede, într-un adevărat luptător cu braconieri de temut,
oameni răi în adevăratul sens al cuvântului, pe de o parte, iar pe de altă
parte, într-un erou salvator de vieţi omeneşti…
Dacă la credibilitate s-ar mai fi putut lucra (prin două, trei puncte
esenţiale), fiind însă vorba despre o poveste (un „rege”, director de
cherhana, îi dă voie fetei eroine să-şi aleagă soţul – aceasta într-o poveste
din poveste), poate deja suntem prea maturi!
Punctul forte al cărţii este, pe lângă aventurile propriu-zise (amintind
şi de personajele lui Mark Twain ori, dacă vreţi, „Fiul munţilor” al lui Petre
Luscalov, aluzia evidentă a lui Lucian Chifane fiind şi „Împărţia apelor”
a lui Mihail Sadoveanu!) şi prietenia deosebită dintre băiat şi un câine
(dacă nu punem la socoteală şi un iepuraş simpatic!), descrierea mai mult
decât credibilă (deoarece tot am deschis discuţia şi despre credibilitate) a
Deltei, oraşului Sulina (la un moment dat apare şi un sat) şi a societăţii de
acolo…
Când nu se ia prea în serios şi mai şi ironizează (cum este cazul
apariţiei televiziunilor care au aflat de supererou), paginile chiar au un
farmec aparte, deosebit de potrivit genului!
De ce ajunge un băiat de 14 ani, altfel deosebit de cuminte, cel puţin
faţă de ceilalţi trei fraţi ai săi, să fugă de acasă şi să-şi rişte viaţa (pe prima
ANTARES AXIS LIBRI

pagină scrie: „Vrea să fie un Robinson Crusoe al bălţilor!”), vă vom lăsa să
descoperiţi, aici fiind iarăşi un punct împlinit al cărţii: schiţarea relaţiilor
dintr-o familie destul de obişnuită din oraşul denumit de către Jean Bart
Europolis!
Fragmentul pe care l-am ales mai sus nu este o minciună vânătorească
ori pescărească! Cel mult o strategie de marketing literar: copiii tuturor,
înainte de ajunge la Sulina ori în Deltă, pot citi cu drag aventurile lui Laur, un
rebel (având însă o cauză!), un vinovat fără vină…

ANTARES AXIS LIBRI

103

M
A
P
A
M
O
N
D

Cum scrie un filosof despre cădere:
Albert Camus
Sorin Atanasiu
„Jucam rolul omului eficace,
inteligent, virtuos, bun cetăţean, indignat,
indulgent, solidar, moral… eram absent
tocmai când copleşeam cu prezenţa”
(Jean Baptiste Clamence, Căderea, Albert
Camus).
Şi la Camus aflu estetica frazei. În
fiecare pagină găsesc sentinţe de judecată
existenţială. Şi aici nu am în vedere un curent
literar ci competenţa de a reflecta existenţa
cu originalitatea pe care un individ curajos
o preferă unui aparat critic impersonal sau
a verbului de persoană colectivă : „noi”. Este
esenţială experienţa pe care eu o am. Ceea
ce eu trăiesc este infinit mai mult decât preluări din cărţi străine.
Fiecare om trebuie să scrie cartea lui.
Bunăoară : „Mă bucuram de propria mea fire şi noi ştim cu toţii că
asta-i fericirea adevărată, deşi, pentru a ne linişti reciproc, ne prefacem
uneori a osândi această plăcere sub numele de egoism” (este un citat din
Căderea, Albert Camus, Editura Rao, Bucureşti, 1993, p. 305, traducător Irina
Mavrodin). Această frază nu este singura care ne arată ce face ca un autor să
fie apropiat de idealul de scriitor autentic. Evident că nu ţâşneşte autenticitatea
din rândurile citate, ci este întărită de foarte multe alte asemenea construcţii de
cuvinte. Să ne uităm şi pe pagina următoare: „Un prieten al meu, bun creştin,
recunoştea că primul sentiment pe care-l încerci când vezi apropiindu-se un
cerşetor de casa ta e mai curând neplăcut. Cu mine lucrurile stăteau mult mai
rău : în asemenea ocazii eram de-a dreptul fericit”. Simt ironie, critică, un fel
de onestitate a celui care experimentează situaţii. Poate că povestitorul minte,
însă nu contează decât relaţia directă pe care o poartă cu mine. Contează
foarte mult apropierea de celălalt, iar dacă-mi vorbeşti despre tine atunci ne
putem înţelege mai repede. Personajul din Căderea, judecătorul-penitent,

104

ANTARES AXIS LIBRI

„trăieşte pe înălţimi”. Are
comportamentul
social
adecvat unei cerinţe de
filantropie creştină. Ajută
pe toată lumea, împrumută
bani fără să se agite în
stomac, apără acuzaţi
fără să le ceară bani, ajută
orbi să traverseze strada,
se bucură de o „virtute
care se hrăneşte din ea
însăşi”. Personajul preferă
înălţimile şi respinge orice
abis
geografic-natural.
Dealuri sau munţi în loc
de prăpăstii sau peşteri.
Se sufocă în pământ şi
respiră numai în condiţii
de ascensiune. La Camus
omul-dumnezeu nu este greu de atins : „În fiece clipă a zilei, în mine însumi
şi printre ceilalţi, mă căţăram pe înălţimi, unde aprindeam focuri luminoase,
primind vesele rugi de mulţumire, ce se înălţau până la mine. Şi astfel, mă
bucuram de viaţă şi de propria-mi desăvârşire”. Păi, cred că e limpede, nu? Ce
vreţi să mai adăugaţi acestui om fericit ? Nu mai are nevoie de nimic. Orice altceva
pentru el înseamnă o denaturare a firescului trăit. „Oare nu acesta-i paradisul,
dragă domnule, viaţa trăită nemijlocit? Asta a fost viaţa mea… Acordul meu cu
viaţa era total, aderam la ea cu toată fiinţa mea, fără a refuza nimic din ironiile,
din măreţia şi din servituţile ei. Mai cu seamă carnea, materia, fizicul, într-un
cuvânt, care-i descumpăneşte sau îi încurajează pe cei mai mulţi, în dragoste sau
în singurătate, îmi aducea, fără să mă robească, bucurii statornice. Eram făcut
pentru a avea un trup”.
Cât de frumoasă este afirmaţia de la final : „Eram făcut pentru a avea un trup”.
Toată omenitatea personajului foloseşte la semnificarea vieţii trăite. Din această
privire se îmbrăţişează orice situaţie cu caracter uman. O pedagogie morală (în
ideea că omul este încă imatur) dă de înţeles că această viaţă trebuie valorificată
şi trăită fără să speri că vei fi perfect şi bun după ce vei fi mort. Începe să fii bun
din chiar acest moment ! Nu mai pune perfecţiunea în aşteptarea unei vieţi postbiologice. În fond, la ce mai este bun un mort care este moral ? Trebuie să începi
să lucrezi pentru bine din timpul acestei vieţi. Dacă acum nu te poţi transforma
nu vei reuşi nici în eternitatea pe care o aştepţi. Dacă ai caracter pietros nici Dracu
şi nici Dumnezeu nu te mai schimbă. Veşnicia promisă ar fi pentru tine o bătaie
ANTARES AXIS LIBRI

105

de joc şi o risipă. Adică, vreau să spun că există un fel de destin moral şi spiritual
al fiecăruia dintre noi. Prin nu ştiu ce miracol nevăzut cineva este bun şi altcineva
este rău. Şi aici nu mai contează în ce crezi sau ce hotărâre ai luat.
„Jean Baptiste Clamence, comedian” - aşa se autonumeşte personajul
din Căderea. Am senzaţia, citind această povestire, că am în faţă o confesiune
a lui Nikolai Vsevolodovici Stavroghin, protagonistul romanului Demonii de
F.M.Dostoievski. Eroul lui Camus este, un derivat de Stavroghin, este indiferent.
Faptele sale bune nu au nici un suport de afecţiune. Sunt făcute de departe.
Făptuitorul nu este nicăieri. Nu reacţionează cu suferinţă şi speranţă. Are pus în
joc numai instinctul şi vanitatea. Recunoaşte că se ataşează de anumite proiecte
umane însă uită imediat orice angajament.
O altă îndepărtare de personajul dostoievskian este că personajul lui Camus
iubeşte viaţa şi nu se poate dezbăra de acest lucru. Ce mă surprinde este teama
protagonistului de a muri şi de a nu-şi fi mărturisit toate minciunile. Ce-i drept
recunoaşte că este o teamă ridicolă. Argumentul oferit sună astfel : „Altminteri,
chiar dacă în viaţa unui om nu s-ar fi ascuns decât o singură minciună, moartea o
făcea definitivă. Nimeni, niciodată, nu va mai cunoaşte adevărul în acea privinţă,
de vreme ce singurul care-l cunoştea era tocmai mortul, care luase taina cu el în
mormânt. Această ucidere absolută a unui adevăr îmi dădea ameţeli”. Cum poate
să se împiedice de convenţia unei reglări nominale a adevărului şi a minciunii ?
Ce mai contează ideea de adevăr în curgerea unei vieţi eliberate de povara gândirii
etice sofisticate ? Pentru ce invocă fiorul în relaţie cu angajamentele umane ? Şi
din acest motiv este inferior lui Stavroghin!
Jean Baptiste Clamence este un exemplu de individ insuficient purgat
de tradiţiile dezvoltate în societate. Credeam că voi vedea pe cineva pur.
Necontaminat. Senin. Care nu comentează excesiv sfârşitul său ori pe al altcuiva.
Cred că la Camus încă se mai vede cerul. Vrea să joace cu miză de duh în afara
pământului. Vorbeşte de nevoia de avea totuşi un stăpân, chiar dacă Dumnezeu
nu mai este la modă: că ar fi prea greu de îndurat o viaţă fără stăpân! Nu-i înţeleg
durerea, nu pot să văd esenţa melancoliei sale.
Totuşi, se lamentează prea mult pentru un om serios! Este un plângăcios.
Ar trebui să fie mai reţinut cu părerile de rău. În fond, şi-a construit viaţa după
ordinea sa.

106

ANTARES AXIS LIBRI

A ucide din punct de vedere estetic
este tot un fel de a ucide din dragoste!?
Ioan Ciprian Halibei

M
A
P
A
M
O
N
D

Pe la mijlocul microromanului lui Ian McEwan, „The Comfort of
Strangers” (tradus la noi „Mângâieri străine” de Dan Croitoru), un personaj
feminin, Caroline, spune că „Dacă eşti îndrăgostită de cineva, eşti gata şi să-l
laşi să te ucidă, dacă trebuie.”
Era prima frază care mă trezea din somnul… lecturii. Deoarece chiar
eram oarecum dezamăgit de carte. Parcă nu se întâmpla nimic, mai şi lecturam
într-un tren aglomerat în care mă nimerisem între nişte bătrânei ciudaţi, care
vorbeau mult şi tare…
Mai exact: un cuplu oarecum blazat, Mary şi Colin, este în vacanţă
„într-o posibilă Veneţie”. Deoarece nu este numit oraşul, dar după descrieri şi
un orb l-ar recunoaşte!
Cert este că după un Thomas Mann nu prea mai poţi scrie senin despre
morţi la Veneţia!
Passons! Oamenii noştri sunt cam blazaţi, pierduţi într-o fericire în care
dedublările nu-şi găsesc debuşeu. Se iubesc şi nu prea. Criză de cuplu, ce mai!
Dar o criză peste care cei doi trec cât se poate de decent, politicos, aproape
britanic…
Marele merit al textului ( o specialitate a scriitorului, de fapt, dacă ne
mai luăm după „Atonement” şi „Durabila iubire”) este tocmai provocarea
disconfortului… cititorului comod, pierdut într-o viaţă de foarte mic burghez
sau poate chiar „mai” mijlociu.
După ce cartea se încheie, printr-un asasinat halucinant (Colin
e victima, dragă!), eşti hotărât să o iei de la capăt, să vezi de unde începe
nebunia cu adevărat, cea care poate încerca să explice „felul cum imaginaţia,
imaginaţia sexuală, visele ancestrale ale bărbaţilor de a provoca suferinţă şi
cele ale femeilor de a suferi întruchipau şi exprimau un puternic principiu
unic de organizare care denatura toate relaţiile, tot adevărul”.
Fraza citată mai devreme este de pe ultima filă a cărţii, unde Mary stă
într-o morgă lângă cadavrul lui Colin şi-l piaptănă cu degetele, îl ţine de mână
şi se joacă cu degetele lui ş.a.m.d., dorind să-i poată explica ceva despre cei
doi asasini…
Personal, mi se pare un pic reducţionist: eu cred că şi femeile visează sau
îşi doresc să provoace suferinţă iar masochismul e aproape marcă masculină
ANTARES AXIS LIBRI

107

înregistrată! Dar citatul se potriveşte personajelor asasine, un alt cuplu, aşa
cum au fost ele construite de imaginaţia scriitorului! Sau poate aşa gândea doar
personajul!
Aşadar, celălalt cuplu: Caroline şi Robert! Într-o ecranizare, Robert este
interpretat de Christopher Walken, ceea ce ar spune multe pentru cunoscători!
Aceştia doi, dintr-o oarecare aristocraţie pământească, având aere de îngeri
care pedepsesc (şi mediocritatea Frumuseţii şi a unui anumit tip de iubire, prea
prietenească), ar fi Străinii… Pe care îi întâlnesc ceilalţi doi străini… Că doar toţi
ne/vă suntem la un moment dat străini, devenim mai puţin străini, redevenim…
Şi în anumite momente putem murmura că infernul sunt ceilalţi, dar te şi întrebi
dacă Jean Paul se gândea la Simone sau…
Mai concret: Colin şi Mary se rătăcesc într-o seară căutând un restaurant
decent. Se întâlnesc – deloc întâmplător – după cum vor afla mai târziu, cu Robert.
Şi acesta, ulterior îi va invita la el acasă, unde o vor cunoaşte pe Caroline. Cea care
spune: „Dacă eşti îndrăgostită de cineva, eşti gata şi să-l laşi să te ucidă, dacă
trebuie.”
Precizând însă – şi asta mi-aduce aminte de motto-ul din „Luni de fiere” a
lui Pascal Bruckner, care spune aproximativ că trebuie să ai grijă când iubeşti să
nu fii înghiţit de personalitatea celuilalt – că şi ea ar fi gata să-l ucidă pe cel de care
este „îndrăgostită”, dar dacă ar fi ea… bărbatul.
Şi dacă tot veni vorba de îngeri, cuplul devine, nu-i aşa, androgin, una şi
aceeaşi maşină, aici, de ucis. La prima întâlnire dintre Caroline şi Mary, dacă eşti
atent, la recitire, vezi o nuanţă, când Caroline mai spune şi:
„Colin e foarte frumos. Robert a spus asta. Şi tu eşti frumoasă, bineînţeles.”
Raportat la toate personajele, parcă Colin este cel mai puţin caracterizat.
Robert, povestind despre copilăria sa, îşi dezvăluie şi o anumită concepţie: „Tatăl
meu şi tatăl său îşi ştiau foarte bine rostul. Erau bărbaţi adevăraţi, mândri de sexul
lor. Şi femeile le ştiau rostul. (Nu era loc de confuzii. Femeile făceau aşa cum
li se spunea. (…) Acum bărbaţii nu mai au încredere în ei înşişi, se urăsc pe ei
înşişi mai mult decât se urăsc unul pe celălalt. Femeile îi tratează ca pe nişte copii
pentru că nu sunt în stare să se ia în serios. (…) Dar ele îi iubesc pe bărbaţi. Orice
ar spune, femeile iubesc agresivitatea, tăria şi puterea la un bărbat. E-n firea lor.
Uită-te ce atrase sunt toate femeile de bărbaţii de succes. Dacă n-ar fi aşa, femeile
ar protesta la fiecare război. În loc de asta, le place să-şi trimită bărbaţii la luptă.
Cei mai mulţi pacifişti, cei mai mulţi protestatari sunt bărbaţi.”
Aceasta la câteva pahare de şampanie, după ce îi şi declară, Robert, ca să fie
clar, lui Colin, că arată bine, ca „un înger”! Apropourile homosexuale mai sunt,
dar deseori înfăşurate într-o anume ambiguitate, poate exceptând scena de pe
străzile oraşului, unde Robert îl prezenta străinilor drept iubitul său…
Cert este că după prima întâlnire între cei patru, parcă premonitoriu,
apropo de apropierea dintre Thanatos şi Eros, creşte libidoul şi cei doi „normali”
108

ANTARES AXIS LIBRI

au parte de câteva zile de amor
nebunesc, în care-şi propun diverse
fantezii, care mai de care mai trăsnită:
„Mary i-a şoptit intenţia ei de a angaja
un chirurg care să-i amputeze mâinile
şi picioarele. După care, ea avea să-l
ţină într-o cameră din casa ei şi să-l
folosească exclusiv pentru sex… Colin
a inventat pentru Mary o maşinărie din
oţel imensă, foarte complicată, vopsită
în roşu aprins şi care să funcţioneze
pe bază de electricitate; avea fel de fel
de pistoane şi de comenzi, curele şi
cadrane şi scotea un bâzâit uşor când
era pornită. (…) Odată ce Mary era
fixată cu ajutorul curelelor, conectată
la tuburile care o hrăneau şi evacuau
materiile din trupul ei, maşinăria avea
s-o fută, şi asta nu ore sau săptămâni, ci
ani de-a rândul, pentru tot restul vieţii,
până când va muri şi chiar după asta…”
Ajungând ca în ziua fatidică să se
întrebe: „De ce-o fi atât de înfricoşător
să iubeşti pe cineva atât de tare? De
ce-o fi atât de înspăimântător?”
Un fel de răspuns se primeşte în întâlnirea care urmează, oarecum
întâmplător, dacă nu cumva întâmplarea este alt nume al destinului, cei patru
regăsindu-se, pentru a doua şi ultima oară. Rămânând la un moment dat singure,
Caroline îi povesteşte iarăşi aspecte ale tumultoasei ei căsnicii, de pe vremea când
Robert avea o singură obsesie: să o omoare în timp ce făceau dragoste, ajungând
la punctul în care îi rupe efectiv spatele, rămânând cu sechele pe care le observă
şi Mary şi Colin.
Că Monstrul androgin format cu timpul din Robert şi Caroline îl va ucide
într-o scenă halucinantă pe Colin, iubitul lor „secret”, pe care l-au urmărit şi
fotografiat încă de când a ajuns în acel oraş, aproape nu mai contează…

ANTARES AXIS LIBRI

109

M
A
P
A
M
O
N
D

50 Shades of Grey – Cincizeci de Umbre
ale lui Grey
...sau cum să pui cu botul pe labe un
multi-milionar păcătos
Lucian Pleșa
Am reuşit, am făcut-o şi pe asta!
Marele fenomen mondial, mega-succesul
literar şi cinematografic, în sfârşit aici,
pe hârtie. Bun, ce este cu toată agitaţia,
merită cartea citită, merită filmul vizionat?
Să clarificăm de la bun început: opera
cuprinde trei volume (da, 3!, a câte 600 şi
ceva de pagini fiecare!) 50 de Umbre ale
lui Grey – vol. 1, 50 de Umbre Întunecate
- vol. 2 şi 50 de Umbre Descătuşate – vol.
3. Autoarea, Erika Mitchell (căsătorită
Leonard), foloseşte „numele de stilou”
E.L. James pentru a da (un pseudonim,
cum de nu m-am gândit, să fie asta reţeta
succesului?) frâu liber fanteziilor proprii
din tinereţe şi de care nu a avut parte, după cum ea însăşi admitea.
Seria s-a vândut în peste 100 de milioane de exemplare în întreaga lume,
a fost tradusă (şi adaptată, fără o adaptare bună expresiile jargonului american
pur şi simplu nu ies) în 52 de limbi şi a atins frumosul record de a fi cel mai
rapid volum vândut din toate timpurile. Londoneză prin definiţie, E.L. James
mută toată povestea în colţul Statelor Unite, undeva în nord-vest, lângă Canada,
profitând de răcoarea din Seattle pentru a tempera atmosfera fierbinte din
cele trei cărţi. Acestea compun un roman erotic din care nu lipsesc aventura,
umorul, dar şi un foarte interesant segment psihologic. Pe scurt: Anastasia
Steele, 22 de ani, studentă la filologie (English Literature), ajunge în oraş pentru
a-i lua un interviu tânărului om de afaceri Christian Grey, 27, în locul prietenei
sale Kate. Prima întâlnire are loc în Grey House, sediul Grey Enterprises, o
clădire impresionantă din Seattle (de ce-şi pun, domnule, toţi mega-managerii
ăştia birourile la ultimul etaj?). Ana se-mpiedică iniţial de propriile picioare
apoi de ochii cenuşii ai lui Christian, rămânând K.O. pentru tot restul poveştii.
Interviul constituie scânteia şi modul perfect prin care cei doi (dar mai cu
seamă el, dificilul) ne sunt prezentaţi/ caracterizaţi/ disecaţi/ întorşi pe toate
părţile. De aici începe întreaga aventură, care va include sute de întâmplări și

110

ANTARES AXIS LIBRI

se va întinde pe mai bine de 1800 de pagini. Cele două personaje principale sunt
total opuse (şi m-am străduit serios să le găsesc chiar şi cea mai mică asemănare!
aa da, amândoi citesc literatură clasică) dar încearcă din răsputeri să-l convertească
pe celălalt la propriul stil. Ceea ce şi reuşesc, până la un punct, sau nu, sau... trebuie
aflat! Dacă Ana este timidă, interiorizată, neexperimentată (ca să nu o spun altfel),
practic o studentă în an terminal cu un nivel financiar modest şi cu ochi albaştri
mari, Christian este un multi-milionar inteligent, politicos, direct, stăpân pe sine,
având în dotare doi ochi argintii aprinşi şi un zâmbet şiret ce ascunde un mare
secret (ACEL mare secret). Este mai mult decât evidentă imaginea unui Bill Gates
tânăr, frumos, musculos (Seattle? firmă de telecomunicaţii? putred de bogat?), ce
mai, visul oricărei femei. Clişeul este clar ca lumina zilei, iar cele 3 cărți abundă în
astfel de clişee care, pe bună dreptate, au atras multe critici. Dincolo de asta, sarea şi
piperul sunt date de relaţia dificilă dintre cei doi, personalitatea lui Grey fiind rodul
unei copilării nefericite, cu o mamă prostituată narcomană care-l neglija, un tată
necunoscut şi un proxenet brutal (cum altfel?). Coşmarurile apar în câteva rânduri
ca flashback-uri, tânărul amintindu-şi ziua morţii mamei sale şi blocajul emoţional
care a urmat. Păturica, jucăriile, cadavrul ei şi foamea care-l bântuie se vor întipări
în memoria copilului de 4 ani, dat spre adopție familiei Grey, rămânând pentru
acesta simboluri care-l vor marca în dezvoltarea sa ulterioară (își va cumpăra
un elicopter, va dezvolta o plăcere nebună din a biciui șatene supuse, va fi foarte
strict cu mâncarea și în general va menține un control permanent asupra tuturor
detaliilor – un control-freak). Subtilul psihologic scapă multor „dătători-cu-părerea”
(liceeni, studenți, critici de ocazie), mai ales celor care nu au reușit „extraordinara
performanță” de a parcurge și volumele 2 și 3. Cărțile sunt scrise „domestic”, fără
îndoială, 600 de pagini zburând efectiv prin mână imediat ce te apuci serios de
înțeles personajele. Limbajul original, în engleză, nu trădează o somitate filologică,
ci o autoare comercială (de altfel, volumul 1 așa a și fost scris, online, pentru cititori
înrăiți).
Textul reprezintă în sine un scenariu de film bine proiectat, fiind structurat pe
capitole, gândite ca episoade (ceea ce n-ar strica! - un serial 50 Shades). Tehnoredactarea
include e-mailuri întregi între personaje, mesaje, contracte cu subpuncte și anexe,
bilețele scrise de mână dar și un raport de „spionaj” (oare al cui?). Personajele secundare
amplifică savoarea relației imposibile dintre cei doi, iar cele negative o dinamitează,
printre antagoniști numărându-se o anume Doamnă Robinson (Elena – cea care
i-a sucit personalitatea lui Christian, la numai 16 ani, seducându-l și dominându-l
sexual, pervertindu-l în 50 de nuanțe) dar și un oarecare Jack Hyde, șef direct al
Anastasiei după terminarea facultății (mai mult aflați din carte, cine este și ce vrea, nu
e greu, e telenovelă la urma urmei). Dar să ne întoarcem la cei doi. Ana începe să-și
exploreze senzualitatea, învățând de la Dominatorul ei toate tainele amorului în timp
ce Christian este un briceag de lux, util în toate, fiind pe rând: manager general de
companie, alergător de fond și semifond (hai că e bine, mă regăsesc!), șofer, gospodar
ANTARES AXIS LIBRI

111

în casă, partener de dans, pilot, pianist, pervers cu acte și chiar un romantic neasumat
(cum ziceam). Întrucât toată aventura este privită prin ochii albaștri ai Anastasiei și
povestită prin gurița ei dulce, E.L. James are grijă (Ana însăși este imaginea autoarei,
în tinerețe, fapt declarat) să introducă două personificări, Vocea interioară și Zeița
intimă. Prima constituie un soi de „personaj” preferat, alături de mult-chinuitul Grey
(sper că nu numai al meu), în timp ce a doua... e pur și simplu imaginea fanteziilor
feminine, gata oricând să facă față unei partide de amor. Directă și tăioasă, Vocea
interioară spune cam tot ce ar trebui spus unei fete cu nasul în cer, Anastasia având
dese meciuri cu aceasta (fiind propria conștiință, reprezintă cel mai mare dușman pe
care poți să-l ai).
Relația curge nu într-o direcție anume ci... în toate. De unde Christian încerca
să o transforme pe Ana în supusa sa, insistând să semneze contractul ce o obliga la
asta, se ajunge la un deznodamânt tipic de negociere, compromisul fiind o armă
comună. Cu suișuri și coborâșuri, aceștia ajung și la o eventuală căsătorie și la
o familie ceva mai... numeroasă (nu vă spun nimic, savurați tot!). De o surpriză
foarte plăcută are parte cititorul chiar la finalul volumul 3, unde este invitat să facă
cunoștință cu Domnul Pervertit în 50 de Nuanțe. Aceeași primă întâlnire, același
interviu, același magazin de feronerie, totul privit acum prin ochii lui (interesant și
savuros până la Dumnezeu!).
Impactul emoțional al scenelor fierbinți din cărți este de înțeles, acestea
nefiind adresate celor slabi de înger (sau de creier!!). Cititorul așteaptă (sau mai
degrabă cititoarea?) până pe la pagina 80 pentru a afla un amărât de sărut furat în
lift și cam o treime de carte pentru prima partidă de dragoste. Scenele sunt descrise
cu un lux de amănunte greu de egalat (într-un mediu luxos, sau cel puțin de calitate
premium), senzațiile trăite repetându-se iar și iar...și iar. Replici folosite des de cei
doi devin celebre, precum „- Dă-ți ... (duhul?) pentru mine, iubito!” „Laters, baby!”,
„[...] iar eu explodez în jurul lui, într-o mie de senzații care îmi inundă trupul...” sau
„Poți pleca în orice moment. Elicopterul este în stand-by și te poate duce oriunde
dorești [...]”. Iar dacă într-adevăr dorim să stârnim interesul unei dudui se pare că
aceasta este rețeta: „Anastasia, trebuie să te ții departe de mine. Nu sunt bărbatul
potrivit pentru tine. Eu nu servesc chestia cu prietenele. Nu sunt genul cu inimioare
și floricele. Eu nu fac dragoste. Asta e tot ce știu, este felul meu de a fi.” (asta era! aici
am greșit în toți acești ani!)
Scenele de umilire, de violență, deși nu multe, încadrează opera în acea
categorie de succes. Publicul cumpără așa ceva pentru a afla CUM se face și DE CE
ANUME să se ferească. Să-l proiectezi pe Grey ca model de comportament pentru o
societate întreagă este greșit. El nu reprezintă, la urma urmei, întruchiparea idealului
tuturor femeilor, iar acest fapt se observă până la finalul volumului 3.
Am găsit cartea ca fiind bunicică (spre foarte bună, din perspectivă psihologică
cel puțin) pentru o lectură de loisir, fapt ce nu-l pot confirma și despre film. Din
capul locului: filmul se raportează strict la volumul 1, fiind doar 90% cartea. Cu
112

ANTARES AXIS LIBRI

alte cuvinte, regizoarea Sam Taylor-Johnson adaugă de la ea și se zgârcește la
făina-scenariu a autoarei. Păcat, mare păcat! Putea ieși ceva foarte bun. Așa a ieșit
doar... acceptabil. Filmul este produs de Universal Pictures în colaborare cu Focus
Features fiind lansat pe 13 februarie 2015, și excelează prin coloana sonoră (artiști,
nu închipuiți, Beyonce, Ellie Goulding sau The Weekend). Dezamăgește însă prin
cei doi actori (care nu sunt chiar cea mai reușită alegere, nefiind nici o chimie între
ei) și prin regie. Lamentabil! Replici savuroase din carte sunt pur și simplu excluse
și înlocuite cu... acel touché personal al regizorului. Mulțumim dar nu trebuia! Un
Christian Grey care nu mai sare de fund în sus la aflarea virginității Anastasiei,
scene și decoruri care nu corespund cărții, mașini diferite de cele din carte,
Blackberry înlocuit cu Apple, secvențe importante din carte reduse la nivel
de secundă sau tăiate de-a dreptul, detalii legate de scenele de amor sărite din
vedere total sau o Anastasia Rose Steele iertată de multe evenimente prin pat
(și-n afara lui). Vai, păi am plătit bilet, vrem calitate! Finalul, ce-i drept, spală mult,
pronunțarea numelor celor doi, în pragul liftului, având acel efect de wow! asupra
privitorului. Dakota Johnson și Jamie Dornan au semnat și pentru celelate două
Umbre. Regizoarea nu. De fapt E.L. James a și încheiat colaborarea cu aceasta. Mă
aștept la două filme mult mai „ca la carte”. Să fie-ntr-un ceas bun!
Vă recomand cu mult drag Cincizeci de Umbre, în toate cele trei variante, dar
vă sfătuiesc să lăsați prejudecățile și ipocrizia jos din pat când începeți demersul.
Nu aveți de ce vă contraria, sunt situații prin care ați trecut iar marea majoritate
sunt perfect normale. Nu este în programa școlară deși cred că este mai citită (din
experiența de serviciu vorbesc) decât Ion al lui Rebreanu. Culmea este că educația
se face și prin acest mijloc, și chiar funcționează dialogul între sexe când vine vorba
de a bârfi personajele (chit că au numai 15-16 ani unii). Nu ia nimeni în serios
înclinațiile „grey” de snopire în bătaie și până la urmă, o cravată de mătase legată la
mâini și două cuburi de gheață nu au ucis nici un cuplu. Mă amuz teribil când îmi
amintesc de campaniile împotriva violenței domestice susținute de Guvern. Uitați
aici proliferare! Să vă meargă senzațiile fierbinți la inimă! Cu plecăciune!
ANTARES AXIS LIBRI

113

Î
N
L
A
B
I
R
I
N
T

114

O criză a lecturii?

Mediul familial şi preferinţele de lectură
ale adolescenţilor
Violeta stanciu
Societatea noastră pare a se confrunta
cu o criză a lecturii şi, dacă ne raportăm
la vremurile anterioare, îngrijorarea este
oarecum justificată. În fapt, citesc mai
mulţi oameni ca odinioară. Diferenţa o
face, însă, categoria de vârstă. Cultura a
devenit mai accesibilă datorită internetului,
a popularizării cărţilor şi a campaniilor
desfăşurate de unele edituri. Bibliotecile
au venit mai aproape de oameni din toate
punctele de vedere; s-au mutat în cartiere şi
au organizat activităţi instructive. Totul este
la îndemână şi totuşi…
Mulţi părinţi şi mulţi profesori se
plâng că adolescenţii nu citesc. Problema
nu este a lor, ci a noastră, fiindcă le recomandăm cărţile vremurilor noastre,
ignorându-le pe ale lor.
Ce îşi doresc adolescenţii să citească? În proporţie de 90% - literatură SF,
ceilalţi horror, rareori romane de dragoste. Puşi în situaţia de a-şi argumenta
preferinţele, devin coerenţi, dar nu şi convingători pentru noi, cei din altă generaţie.
Ei sunt siguri, de altfel, că noi nu îi putem înţelege, că ne lipseşte capacitatea de a
pătrunde în lumea lor. De ce citesc literatură SF? Primul argument, şi cel mai solid,
este legat de alternativa pe care universul SF o oferă. E altceva în raport cu lumea
reală. Simpla ficţiune nu îi mai convinge, pentru că poartă amprenta veridicităţii,
iar dorinţa de a se desprinde de cotidian este puternică. Apoi, suspansul despre
care vorbesc adolescenţii este, iarăşi, în contrast cu monotonia lumii reale. Ei
citesc cu sufletul la gură despre personaje foarte active care participă la întâmplări
într-o succesiune năucitoare. Literatura SF preferată de adolescenţii noştri pare,
din fotoliul incomod al generaţiei mele, o altă variantă a jocurilor pe calculator.
E o lume în continuă mişcare. Nu în ultimă instanţă, e o literatură facilă, spre
care mulţi adolescenţi se îndreaptă după ce văd ecranizările. Accentul cade asupra
acţiunii, complexitatea personajelor ocupând un plan secundar.
I-am întrebat pe adolescenţi dacă îşi amintesc titluri recomandate de
părinţi. A fost greu să şi le amintească şi au recunoscut că nu prea au citit. Din
ANTARES AXIS LIBRI

recomandările adulţilor, ei citesc numai ce este obligatoriu pentru şcoală (în cazurile
cele mai fericite), celelalte lecturi fiind selectate datorită influenţei prietenilor şi a
cinematografiei. Lista cu recomandările părinţilor cuprinde titluri repetitive: Contele
de Monte Cristo, Cei trei muschetari, Povestea unui om adevărat, Singur pe lume, Copiii
căpitanului Grant, Ion, Viaţa ca o pradă, Moromeţii, Toate pânzele sus, Romeo şi Julieta,
Maitreyi, Moara cu noroc, Mândrie şi prejudecată, Scrisoare de dragoste şi alte câteva,
de asemenea consacrate. De cealaltă parte a baricadei, e un răspuns unic: SF (genul,
nu contează ramurile şi aproape că nu contează nici autorii, cu cât mai recente titlurile,
cu atât mai bine).
Ce rol mai ocupă familia în formarea culturii adolescentului, având în vedere că
acesta pare să ignore recomandările literare ale părinţilor? Decisiv, aş îndrăzni să spun.
Familia în care se citeşte şi se discută pe marginea celor citite, familia care împrumută
sau achiziţionează cărţi, familia care deţine o bibliotecă îi oferă adolescentului un
model, cel al omului care citeşte. Nu al consumatorului (un termen la modă în zilele
noastre, că tot trăim într-o societate de consum) de carte, ci al lectorului preocupat,
entuziast sau critic, dar implicat în actul lecturii.
Se scrie mult şi se promovează foarte mulţi scriitori. E o inflaţie de literatură şi, în
consecinţă, o presiune extraordinară asupra celui care doreşte să ţină pasul. Probabil
din acest motiv noi, adulţii, ne îndreptăm, selectiv, spre literatura consacrată, iar
adolescenţii spre literatura de succes. Ritmul de viaţă, experienţa, preocupările, totul
ne diferenţiază şi din acest motiv trebuie ca părinţii să se întâlnească cu adolescenţii
pe un tărâm comun. Să încercăm un schimb de cărţi!
Am cunoscut şi familii în care părinţii şi copiii au preferinţe comune, cum ar fi
seria Divergent. Părinţi înţelepţi sau progresişti? Profunzi ori superficiali? În orice caz,
implicaţi, conştienţi şi atenţi.
Cazul opus este cel al familiilor în care preocuparea pentru cultură este nulă, din
motive foarte variate: program de lucru prelungit, absenţa posibilităţilor materiale,
lipsa obişnuinţei de a se cultiva etc. Adolescenţii proveniţi din astfel de familii fie
nu se apropie de lectură cu niciun chip, fie sunt preocupaţi de cărţile consacrate. Ei,
îndeosebi, ar citi o carte precum Martin Eden, din dorinţa de a-şi depăşi condiţia, de
a înţelege şi a cuceri realitatea, cu toate datele sale.
După discuţii îndelungate purtate cu adolescenţii pe tema preferinţelor lor de
lectură, îmi pun întrebarea dacă ne confruntăm cu o criză a lecturii. Nu este, cumva,
o criză a valorilor?
În consecinţă, cine ar trebui să promoveze valorile în rândul adolescenţilor
rebeli? Cine ar trebui să pledeze pentru lectură într-un mod eficient? În mod evident,
este vorba despre modelul familial, interconectat cu cel social. Şcoala aduce multe,
dar toate acestea se aşază pe o formulă preexistentă. Nu s-ar fi putut enunţa teorema
lui Pitagora dacă nu s-ar fi cunoscut triunghiul dreptunghic. Prin analogie, nu poţi
cultiva gustul estetic al adolescentului dacă nu există un precedent de lectură. Cartea,
biblioteca, şcoala s-au inserat în viaţa noastră cotidiană, dar este nevoie de un efort
însemnat pentru a le aborda, fiindcă în caz contrar ele nu fac decât să sperie, să
copleşească, şi să neliniştească.
ANTARES AXIS LIBRI

115

L
I
T
E
R
A
T
U
R
A
Î
N
S
I
N
E

116

Proză

Vara indiană a bărbaţilor
(Fragment de roman)
Florinel Agafiţei
Bătrânul închise cu greu uşa căsuţei
în care locuia de multă vreme; privi pe
geam, printre perdelele uşor strânse cu o
sfoară aurie şi constată, uimit, cum zăpada
se aşternuse timpuriu peste pădurea
arămie. Frunze roşiatice îşi iţeau capul
printre smârcuri şi rădăcini aeriene, dând
impresia că pământul fusese rănit de
cuţite prelungi, nevăzute. În cealaltă parte
a pădurii, urletul prietenos al lupului se
făcu auzit din nou, cum se întâmpla în
fiecare început de iarnă. Era semnalul că
Zeiţa Persephona se pregătea să părăsească
vremelnic lumea, pentru a coborî sub
pământ, la Zeul Întunericului. Îi va revedea
degetele fine la primăvară, ieşite prin aceeaşi zăpadă rece, care acoperă acum,
parţial, covorul auriu roşcat al pădurii.
Încuie uşa şi trase zăvorul de metal. Samovarul tresălta uşor pe focul
molcom ce trosnea misterios în sobă. Aşeză fotoliul cu grijă, mai aproape de
şemineul înalt, ridicat din piatră de râu, şi-şi afundă picioarele în papucii groşi,
pufoşi. Mai aruncă, apoi, două mici buturugi uscate în gura flămândă a focului;
aranjă grilajul de fier, atârnând atent cleştele metalic şi micul făraş de cenuşă la
locul lor. Privi spre samovar şi înţelese că apa fiartă urma să-i ofere în curând
ceaiul mult aşteptat. Păducelul îi făcea bine la inimă.
Căută caietele scrise cu literă măruntă, şterse ochelarii de praf şi umplu
stiloul cu cerneală verde, adusă în anii tinereţii, din China. O clipă, rămase
pironit cu gândul asupra acelor ani, apoi îşi reveni brusc, auzind strigătul uşor
al samovarului rusesc. Îl primise, ca dar, de la un refugiat din Armata Albă,
găzduit de el, un timp, înainte ca acesta să plece spre Occident. Luă vasul şi-şi
turnă lichidul aburind în cana de lut cu care obişnuia să bea seara. Se deplasă
lent către micul birou improvizat, din lemn de cireş.
Biroul şi-l cioplise de unul singur, în prima vară când se hotărâse a se
rupe de lume şi trăi în marginea pădurii, aidoma unui pustnic, doar cu păsările
ANTARES AXIS LIBRI

cerului în preajmă şi jivinele locului, departe de tot ce însemna existenţa modernă.
Fusese comentat, discutat, certat, criticat, blestemat, socotit nebun că-şi donează
întreaga avere, că pleacă departe de toate, fără să lase o adresă anume, un loc unde
ar fi putut cineva să-l caute, eventual, să-l mai şi găsească.
Nu-l mai interesa absolut nimic din această existenţă, pe care o trăise în
dimensiunile ei verticale, orizontale, dar nu numai; nu-l mai lega nimic, de nimeni,
căci toţi aceia pe care-i mai ştia, din ce în ce mai puţini, de altfel, îi deveniseră
insuportabili, agasanţi, plictisitori, anoşti, lipsiţi de substanţă, părându-i-se nişte
suflete goale cu care nu mai putea avea o cale de comunicare, oricât s-ar fi străduit.
Şi el nu mai vroia acest lucru; adică, să se străduiască.
Se simţea excelent aici, în pădurea lui, pe care o cumpărase de ani buni, loc de
care nimeni nu ştia, nici dintre apropiaţi, prieteni, nici dintre rude. Era un refugiu
perfect, de câteva hectare, în marginea unui munte foarte abrupt ce proteja zona din
trei părţi, prin hăurile adânci, de netrecut.
Către căsuţa întocmită în pădure nu ducea, direct, nici măcar o cărare, căci
avusese grijă, de fiecare dată când o părăsea, să meargă pe alte şi alte trasee, fără a-şi
lăsa imprimat piciorul, decât pe o potecă a animalelor care coborau la un izvor din
preajma locuinţei pentru a bea apa rece, limpede, în miez de anotimp cald. Ridicată,
încă de pe când era tânăr, cu o echipă de meşteri aduşi din afara ţării, pe care-i plătise
bine, căsuţa avea cele necesare existenţei modeste, o existenţă pe care şi-o dorise atât
de mult şi care-i procura, mai presus de toate, liniştea dorită o viaţă întreagă.
Folosise muncitori străini, tocmai pentru a nu şti nimeni din partea locului sau
de aiurea, de prin ţară, unde-şi făcuse ultimul cuib, căci era convins că, de aici, drumul
său nu avea să mai capete decât o singură, unică, direcţie. Împăcat cu cele lumeşti,
considerând că-şi îndeplinise datoria de bărbat, întemeindu-şi o familie, având şi
crescând un copil, ridicând o casă cel puţin şi sădind nu doar un arbore ci păduri
întregi, socotise că-i venise vremea retragerii din lume, urmând modelul vechilor
societăţi tribale, orientale. Faptul era însă, din ce în ce mai greu de înfăptuit, căci omul
modern se dovedea a fi prezent peste tot, locurile izolate devenind adevărate rarităţi...
Trecuseră 5 ani de când trăia în pustie, iar locul nu fusese vizitat până atunci
de nici un alt picior de om; numai într-un an, pe când se afla destul de departe de
casă, după fructe crescute în puterea verii, un grup de tineri tulbură liniştea locului,
îndreptându-se către crestele semeţe ale muntelui, veşnic acoperite cu omăt. Atunci
simţise din nou mirosul pâinii, căci tinerii se opriseră într-un loc şi mâncaseră,
lăsând resturi numeroase pe urmă, între care, câteva bucăţi de pâine aruncate aiurea,
în umbra arborilor semeţi, unde-şi făcuseră, vremelnic, tabăra. Nu mai mâncase
pâine de ani de zile, hrana sa compunându-se doar din fructele şi ciupercile pădurii,
vânat şi ce mai reuşea, uneori, să pescuiască într-un lac, aflat nu foarte aproape:
peşti asemănători obleţilor dar foarte buni la gust.
Îl încercase o ciudată zvâcnire şi nostalgie, deopotrivă, dar se abţinuse cât
putu şi trecuse cu bine peste momentul ce-l pusese la încercare: aducerea aminte
ANTARES AXIS LIBRI

117

a vieţii avute cândva, în lume; or, tocmai asta dorea să uite, deşi câteva nevinovate
compromisuri tot făcuse cu sine însuşi, în această direcţie: păstrase samovarul, se
folosea de vechii ochelari, stiloul cu peniţă din aur şi de cerneala verde, din guşă de
pelican; apoi, nu renunţase nici la patima cititului şi nici a scrisului, căci din când
în când completa în caietele personale gânduri, frânturi din amintirile personale,
cu savuroase comentarii pe margine; savuroase le considera el, se înţelege, noaptea,
când le recitea în lumina paşnică a lămpii.
În plus, adăpostea sub un şopron o amintire dragă, veche, pe care, oricât
de mult îşi dorise s-o extirpe, nu reuşise. Era vorba despre o maşină de epocă,
recompusă din bucăţi, cărate clandestin, ani de-a rândul, fără să spună asta nimănui.
Reuşise să o refacă, să şi meargă, chiar, o dată sau de două ori. O pornise ca să o mai
audă torcând, cum o făcuse odinioară când participase la raliul deşertului, plecând
din Dakar, de unul singur, într-o colosală aventură, despre care scriseseră, pe atunci,
ziarele din Paris şi Londra. Vremuri apuse...
Focul trosnea continuu, căci avusese grijă să arunce peste el câteva crenguţe
de brad, spre a le auzi cum sfârâie, pierzându-şi vocea în vuietul surd al vântului
ce încerca să străbată arborii deşi, ridicaţi cu frunţile către cer, aidoma unei cetăţi
antice, în preajma propriei căsuţe. Surd era şi timpul, căci părea că încremenise totul
în jur, scufundând pădurea într-o pulbere de aur, fină...
Lumina se răsfrângea jucăuş peste foile răspândite pe întreg biroul uscat,
încălzit şi el de focul mereu tânăr.
Se lăsă în fotoliul înalt, făcut din lemn de gorun, acoperit cu blană de urs, îşi
potrivi ochelarii pe nas şi, sorbind uşor din cana umplută cu ceai fierbinte, porni să
citească ce scrisese cu o zi în urmă.
Citea cu creionul în mână, subliniind anumite aspecte, punând semnul
exclamării în dreptul altora, privind din când în când către uşa ce oprea tot curentul,
ca înspre un loc de unde nu mai aştepta decât un singur musafir. Hotărâse, totuşi,
în mintea sa, dacă ar fi avut o asemenea şansă, ca în clipa de final să poată ieşi din
casă şi să se oprească în marginea izvorului, acolo unde vin animalele pădurii să
se adape. Şi-ar mai fi dorit să fie iarnă şi, de asemenea, să ştie că a avut de el grijă
lupul cenuşiu cu care se întâlnise tot mai des în ultimul timp. Semn că animalul
presimţise, cumva, sfârşitul său. Ar fi putut, oare, ca lupul să fie ultimul lui preot
menit să-i desăvârşească trecerea prin lume, în margine de izvor? Se opri, câteva
minute, concentrat asupra unui gând ce nu-i dădea pace. Aprinse un băţ de chibrit
şi dădu foc unui beţigaş parfumat, din lemn de iasomie, adus din îndepărtatul
Orient, doar întinzând mâna către marginea biroului, unde-l află odihnind într-un
pachet de carton hexagonal.
Ar fi vrut să mai scrie, dar simţea că în această seară nu e în stare de nimic,
de absolut nimic altceva, ci numai să citească pagini din trecut. Constata mirat,
aproape - deşi se aşteptase la aşa ceva, fusese avertizat în acest sens, de experienţele
altora - că puterea-i slăbea pe zi ce trece; în afară de asta, simţea că nu prea ar mai
118

ANTARES AXIS LIBRI

avea ceva deosebit de spus, că experienţele sale parcă mai fuseseră trăite şi de alţii, că
viaţa lui semăna până la identitate cu a altora, deşi unele gânduri îl făceau să creadă
că avusese, realmente, o existenţă unică, aventuri singulare, experienţe fabuloase.
Iluzii.
Viaţa însăşi, constata, la rându-i, era o mare, dezarmantă iluzie, o experienţă
ce ţi se oferă fără să ţi se explice vreodată de ce ai putut s-o trăieşti la cote valorice
diferite de ale altora, or identice cu ale altora: un fenomen straniu şi, totuşi, prezent;
o iluzie concretă, asemănătoare focului ce se prelinge ritmic pe zidurile interioare
ale şemineului, pierzându-se în negura nopţii de la capătul hornului, sub forma
unui fir de fum subţire, unind cerul de pământ, pământul de cer, printr-o scară
insesizabilă, dar cât se poate de reală...
Focul! Acest Zeu neliniştit ce însoţise omul din vremuri imemoriale! Abia
acum îi privea cu atenţie şi maximă concentrare mişcările vioaie, atingerile-i
fierbinţi, intuindu-i-le prin forţa căldurii emanate. Niciodată nu avusese timp
suficient să-l privească, să gândească asupra lui.
Trăise ca un profan în marginea existenţei, uitând să aducă omagiul simplu
lucrurilor, fenomenelor ce-i susţineau viaţa, i-o prelungeau, fără nici o altă condiţie,
fără vreo altă explicaţie. Abia de când se retrăsese în mijlocul naturii, mintea lui
găsise drept nouă preocupare cercetarea universului exterior imediat, receptându-l
ca pe-o sursă a preocupărilor aparte, menite a devoala ce se afla încarcerat adânc
în plasma magică a lumii din care el însuşi izvorâse accidental, la un moment dat.
Focul dansa calm, topind lemnul, înghiţindu-l, epuizându-l, transformându-l
în cenuşă caldă, rece, bună de răspândit în patru vânturi. Apoi dispărea ca un
hoţ perfect prin hornul întunecat, lovind aerul de deasupra acoperişului casei,
făcându-l să tremure morganatic. Fantastică şi amăgitoare creatură; acum e aici,
lingând roşu-portocaliu lemnele ce trosnesc sub şfichiuirea-i blestemată, acum e
dincolo, sub forma fumului tăcut, legând lumi aparent comune, pline de mister,
pierdute-n negura infinită a nopţii universului depărtat, neştiut. Acelaşi foc, pe
care l-a văzut încă de mic, era acum în preajma lui, însoţindu-l în ultimii ani ai
vieţii. De două sau de trei ori îl salvase de la moarte, interpunându-se între el şi cei
care-i doreau moartea, aidoma unui parapet de netrecut, căci flăcările ridicate până
la cer descurajaseră urmăritorii în savana asiatică unde-şi purtase, într-un timp,
paşii. Atunci îi admirase forţa şi-i mulţumise în gând, deşi era conştient că Zeul
Focului nu pe el îl avusese în vedere când se interpusese între urmăritorii criminali
şi el însuşi, ostenit de urmărire şi alergare. Prăbuşit în colbul câmpului devastat de
flăcări, privea prin materia incandescentă, cum duşmanii lui cei mai înverşunaţi se
dădeau din ce în ce mai mult înapoi în faţa peretelui de foc ce luase, brusc, o altă
direcţie, urmărindu-i, descurajându-i, punându-i pe fugă, mai aprig decât un tigru
bengalez înfometat. Acum, acelaşi foc se făcuse mic şi-l încălzea, făcându-l să-şi
simtă din nou picioarele, ca la 25 de ani.
ANTARES AXIS LIBRI

119

Alteori, îl încerca nostalgia prezenţei unei fiinţe apropiate, credincioase,
din lumea animală, pisic sau câine. Ar fi putut avea aşa ceva prin preajmă şi după
ultima-i ieşire în pădure, când în marginea unui drum părăsit descoperi doi pui
de pisică, lăsaţi de cineva la întâmplare. Nu i-a luat. Îi fusese teamă că se ataşează
de cele două fiinţe, obligându-l să trăiască mai mult decât şi-a propus; să trăiască
pentru cele două vietăţi, se înţelege, care nu aveau mai mult de două luni. Acum, se
mulţumea doar cu focul pe care şi-l făcea în fiecare seară, odată cu apropiere iernii.
Îl aprindea după căderea serii, când noaptea scufunda bine de tot pădurea în smoala
de nepătruns a întunericului. Se întoarse mai bine în fotoliu, îşi aranjă pledul ce
părea să lunece uşor şi hotărî că e din nou vremea cititului.
Deschise primul caiet şi se cufundă în lectură...
Apăruse pe lume ca orice altă creatură, ieşind în lumină speriat şi ţipând
chinuit, într-un început de iarnă timpurie, căci ultima lună a toamnei încă nu-şi
scuturase toate zilele din calendar. Evident, nu-şi aducea aminte de acele momente,
însă mai târziu avea să afle detalii despre primele zile din viaţa lui, de la părinţii
care-l iubiseră foarte mult, de cum îl văzuseră, deşi era o arătare neagră, lungă,
păroasă, zbârcită, aidoma unei maimuţe căzute din copac. Şocul trăit de tatăl său,
care l-a văzut la câteva ceasuri după naştere, a fost unul pe măsură; închipuiţi-vă:
doi părinţi frumoşi, cu păr şaten şi ochi albaştri – mama, cu o nuanţă mai închisă
a părului – se trezeau în braţe cu o pocitanie de om ce aducea mai mult a mutant
căzut din întâmplare pe planeta Pământ, decât a copilul mult visat, cu pielea alb-roz
plăcut mirositoare. Uimit, căci copilul venise pe lume într-un dispensar comunal,
tatăl întrebă dacă acela e urmaşul său căci în mica maternitate improvizată se mai
găsea un alt copil, blond, frumos, cu ochi albaştri şi pe care fusese tentat iniţial,
să-l creadă ca fiind al său. Află că este al unei ţigănci, care născuse în aceeaşi zi un
dolofan de vreo patru kilograme, care gângurea acum uitându-se cu ochii lui mici,
albaştri, în albul luminii revărsate peste micile paturi unde se odihneau, de obicei,
nou-născuţii. După primul şoc, tatăl îşi reveni, căci începuse a se obişnui cu ideea,
dar şi cu imaginea propriului fiu. Acasă urmă o perioadă dificilă, căci mama tânără,
la început fiind şi singură, nu ştia cum să-l crească mai bine, oferindu-i celui mic
mai mult decât putea acesta duce în primele-i zile de existenţă, mai puţin laptele
necesar hranei. Mama nu avea lapte, dar nu-şi dădea seama de acest lucru, iar cel mic
suferea din ce în ce mai mult de foame, ţipând noapte şi zi. A trecut aşa o săptămână
de la naştere, pentru ca, în cele din urmă să fie dus la dispensar, deşi era plină iarnă,
căci anotimpul rece nu mai aşteptase cronologia calendarului oficial, năpustindu-se
asupra pământului cu o furie de nedescris. Lumea se apropia de sfârşitul unui nou
secol şi probabil, îşi punea speranţa într-o viaţă mai bună, un viitor mai paşnic, însă
iarna viforoasă părea să dea semnale cu totul diferite; numai că omul obişnuit nu
ia în seamă mesajele transmise de puterea ce-l guvernează crezând că la mijloc este
doar forţa naturii ori a lui Dumnezeu.
120

ANTARES AXIS LIBRI

Proză

Bucătăreasa și prezumția de nevinovăție
(Fragment de roman)
Grigore postelnicu
Zilele trufandalei
Mărturisesc întâia oară că apariția
unei noi cărți nu mă mai emoționează așa
cum se întâmpla în prima tinerețe, când
luam parte cu entuziasm la tot felul de
activități care aveau o cât de mică legătură
cu viața culturală. Participarea mea dovedea
în definitiv nu atât admirație pentru cei
împricinați, inși de tot felul, care după ani
și ani de sforțări reușeau cu chiu cu vai săși vadă creația publicată, ci mai degrabă
o anumită solidaritate venită din dorința
secretă că într-o zi voi ajunge eu însumi
să public, ceea ce ar fi însemnat ca și ei la
rândul lor să fie solidari și să cumpere cărțile
mele. Speranțele nutrite, dar niciodată
mărturisite, nu s-au dovedit cu nimic justificate, ba mai mult, fură înlocuite de
multă dezamăgire urmată de neîncredere, îndoială, frustrare, care persistau
săptămâni întregi și duceau la adevărate stări de depresie. Nici urmă de interes din
partea lor, nici urmă de entuziasm sau bucurie în inima mea la gândul datoriei
împlinite, așa cum mă așteptam și cum ar fi fost normal să se întâmple. Rămânea
doar nervozitatea încrâncenată la indiferența celorlalți și dorința tainică de a-mi
lua mai devreme sau mai târziu revanșa.
Nu cu mult timp în urmă, după apariția unui nou roman, când cele mai negre
temeri legate de noua mea carte fură confirmate, am luat legătura din întâmplare
cu Laura Abrudan, o fostă elevă de la un liceu din București, în prezent trăitoare
în Chicago, unde își câștiga existența ca vânzătoare la un supermarket, ea însăși
poetă și prozatoare orbecăind prin labirintul îndoielilor și al descurajărilor legate
de găsirea propriului drum de creație. Iarăși se cuvine să admit că mă simțeam
tot mai prins de nădejdea ascunsă adânc, undeva într-un ungher îndepărtat al
sufletului că aș putea deschide o breșă în Statele Unite, sprijinindu-mă pe acest
nou aliat. Nădejdea creștea de la sine, ca Făt Frumos din poveste, fără ca eu
să o hrănesc cu motive prea judicioase. O colegă de cancelarie, Alice Petrescu,
profesoară de istorie, mă întrebă într-o zi dacă îmi amintesc de eleva noastră Laura
Abrudan. După câteva momente de ezitare începui să silabisesc numele respectiv,
ANTARES AXIS LIBRI

L
I
T
E
R
A
T
U
R
A
Î
N
S
I
N
E

121

Abrudan, Laura Abrudan. „Cea terorizată de Securitate și expulzată în America?” „Vă
transmite salutări”. I-am mulțumit și i-am transmis și eu toate urările de succes acolo,
în State, după ce îmi aduse la cunoștință că se măritase, trăind o frumoasă poveste de
dragoste cu un american mai în vârstă, dar de mare perspectivă.
Nu mult după aceea m-am trezit cu un telefon de la aceeași colegă profesoară,
care pe un ton entuziast îmi spunea că Laura Abrudan venise în țară și vrea neapărat
să-mi vorbească, dacă bineînțeles sunt de acord. Cum nu eram în București, explicai
situația îngăimând câteva scuze, răstimp în care auzii în telefon o voce (care îmi vorbea
într-o engleză ușor americanizată) întrebându-mă tam-nisam „ce mai face Potemkin”.
Potemkin era un simbol al propagandei deșănțate, de care aminteam mereu la lecțiile
mele de limbă și literatură rusă pentru a-i face pe elevi să vadă dincolo de ambalajul
multicolor al informațiilor și să conștientizeze pericolul manipulării. „Nu-și vede
capul de treburi, a mers atât de departe cu măsluirea satelor din carton că nu știe pe
unde să scoată cămașa”, i-am replicat eu plăcut surprins de abordarea ei. În principiu
avea dreptate când susținea sus și tare că artiștii sunt tot un fel de Potemkin, dar nu-i
împărtășeam părerea până la capăt, pentru că motivația și scopurile unui adevărat
artist, susțineam eu, erau cu totul diferite. După care mă convocă la restaurantul Perla
cu Platani, de pe bulevardul Iancului, fost Pintilie, sub bătrânii platani. În realitate la
noul restaurant Perla cu Platani, cel vechi fiind ras cu buldozerele de Marele Nichi
Percea (era vorba bineînțeles de Ceaușescu).
I-am explicat că de zece ani m-am retras din București, unde limba și cultura
rusă nu mai interesează pe nimeni, măturate fiind de iureșul revoluției, dar i-am
promis că a doua zi la ora 18 voi fi sub cei doi platani uriași, rămași ca prin minune
după urgia demolărilor. A venit urmată de soț, un om plăcut, cu burtică, destul de
înaintat în vârstă, cu părul rar, de culoarea spicului, cu ochelari cu lentile groase,
înconjurat de cei trei copii drăgălași, blonzi și iuți ca argintul viu. Încheia plutonul
chiar mama Laurei, o femeie subțirică destul de trecută dar cu părul negru încă, foarte
palidă, cu obrajii brăzdați de cute și cu un aer stins în priviri.
— Măi, măi, ce năvală de americani, o adevărată congregație, făcui eu încercând
să mă obișnuiesc cu noii veniți, care mă înconjurau din toate părțile. Din păcate
vedeam tot mai clar că Laura era abătută, mă privea cu un aer posac, încercând să-și
facă o idee de cum evoluasem după ani și ani de tranziție iar cel care îmi răspundea
la întrebări era soțul ei. Ne așezarăm la o masă sub platanii umbroși, în timp ce
copiii porniră să se cațere pe cascada artificială din pietre de râu îngrămădite claie
peste grămadă, pentru a închipui o creastă de munte în miniatură. Laura rămăsese
aceeași apariție încântătoare, o ochelaristă suavă, subțire, neatinsă de trecerea anilor.
Comandarăm câte o bere și ne cercetam pe furiș, așezând paharele pe fața albă de
masă și așteptând ca altcineva să aibă inițiativa de a porni discuția. În curând Laura
făcu un semn discret soțului și acesta plecă să supravegheze copiii, care se simțeau în
elementul lor, hârjonindu-se pe după băncile făcute din bârne de stejar tăiate în două.
Tatăl le propuse să admire cascada frumos curgătoare iar copiii își muiară numaidecât
săndăluțele prin canalele frumos pavoazate cu piatră de râu, peste care apa se prelingea
într-un susur neîntrerupt.
— Cum vi se pare viața pe care o trăiți în America, doamnă Abrudan, spusei eu
pentru a sparge gheața.
122

ANTARES AXIS LIBRI

— Nu prea trăim, cel puțin eu una nu mă pot acomoda deloc, făcu mama Laurei
cu simplitate. Nu prea știu limba și oricât încerc nu pricep mare lucru.
— Îmi place grădina de vară improvizată aici, între blocuri, făcu Laura pentru
a schimba vorba.
— Cine nu s-ar bălăci în asemenea condiții, exclamai eu.
— Există ceva atavic în om, ceva ce ne atrage spre rău, chit că lumea se mișcă
înainte spre bunăstare și progres mai repede ca niciodată, zise Laura, supraveghind
cu interes de la distanță jocul copiilor. În același timp doamna Abrudan privea tot
mai absorbită spre intrarea în restaurant unde se afla o roată stilizată priponită de
perete cu două ulcioare atașate de spițele ei. Deasupra roții era un televizor cu ecran
mare, care transmitea în surdină muzica de pe MTV. În fața roții stătea cu botul pe
labe un câine alb lățos, care ne privea impasibil. Apoi Laura îmi vorbi despre soțul ei,
care lucra în domeniul bancar, despre copii, despre școlile la care trebuiau să meargă
în State. Atât. Nimic despre trecut, nimic despre dorul de casă, nimic despre emoția
reîntâlnirii cu România. Copiii reveniră însoțiți de tatăl lor, care le cumpărase gogoși
cu fructe de pădure și ei se așezară molfăind și murdărindu-se de gem până la urechi.
Pe lângă ei se oploșise deja un câine costeliv, de culoare maronie, cu ochii blânzi, care
le urmărea mișcările cu cea mai mare atenție. Am profitat că Laura îi dădăcea acum
pe cei mici, ștergându-le petele roșietice de gem și l-am întrebat pe tatăl copiilor ce se
mai întâmplă pe Wall Street.
— Aveți în vedere probabil mișcarea Occupy Wall Street, după cum îmi dau
seama. Toate-s bune și la locul lor, făcu el ștergându-și ochelarii fumurii. Oamenii au
înțeles că fără bănci, fără bursă, nu se poate, mai ales astăzi când adevărata provocare
vine de la tendința istorică ce se manifestă ca un tăvălug de neoprit, desemnat prin
termenul generic de globalizare.
Întrebasem într-o doară, pentru a întrerupe tăcerea, și din dorința nemărturisită
de-a mă arăta prevenitor și politicos cu capul familiei, pe care îl vedeam deja ca pe un
om cu greutate în societatea de peste Atlantic. Intuiția mea avea să se confirme mai
târziu, când mi-am dat seama că el făcea într-adevăr parte dintre oamenii dedicați
trup și suflet succesului obținut prin muncă inspirată, tenace, pentru care nu va cruța
nicio fărâmă de energie toată viața.
— Ca orice fenomen de proporții, demară el fără să clipească, globalizarea nu
poate fi explicată prin ieșiri populiste de doi lei, necum să mai știm toate avantajele
și dezavantajele sale. Fenomenul nu poate fi ocolit, amânat și cu atât mai puțin
contracarat. Globalizarea poartă o amprentă atemporală și de aceea pare imuabilă și
misterioasă. Doamna Abrudan, care ar fi trebuit să plece să vadă de copii deveni tot
mai palidă și ne întrerupse arătând spre câinele alb:
— Uitați-vă la câinele de la intrarea în restaurant. Ne urmărește cu cea mai mare
atenție de când am venit aici.
— Se vorbește de contradicția care se naște din însăși fenomenul de globalizare,
mi-am arătat eu neîncrederea, care chipurile nu prea mai are nimic de-a face în
definitiv cu principiile de bază ale democrației.
Siguranța de care dădea dovadă, nonșalanța cu care vorbea de binefacerile
generalizate peste o lume atinsă de aripa globalizării, mă făceau să mă simt tot mai
irascibil.
ANTARES AXIS LIBRI

123

— Care binefaceri și unde se manifestă ele? , îmi arătai eu nedumerirea.
— Aaah, vreți să spuneți probabil că cei săraci sunt din ce în ce mai mulți și mai
săraci iar cei bogați sunt din ce în ce mai bogați și mai puternici.
Dar nu mai continuă deoarece doamna Abrudan se ridică tremurând și
continua să vocifereze: Să plece, să plece. Chelnerul care se apropie de ea încercă să
înțeleagă despre ce era vorba și stătea cu urechea apropiată de biata femeie.
— Șeful nu este aici, dar nu-i nicio problemă, stimată doamnă, câinele se
numește Lăbuș Pribeagu, pe scurt Pribeagu, și este mascota localului.
— Dar de ce ne privește într-un anumit fel și trage cu urechea? Dacă nu-l
îndepărtați, vom fi siliți să plecăm noi. În clipa aceea șarla rânji arătându-și colții, apoi
cu un aer ofensat se trase într-un colț îndepărtat și se așeză lângă gardul viu, de unde
continua să privească la fel de impasibil spre noi.
— Vedeți ce deștept și bine crescut este? Nici n-a mai așteptat să-l gonim noi, s-a
îndepărtat singur, făcu chelnerul și plecă aferat spre alte mese.
— Eu unul mă tem, exclamai eu tot mai confuz și înciudat în sinea mea, că
globalizarea și robotizarea nu fac decât să crească senzația de inutilitate a maselor,
redistribuția e tot mai dezechilibrată, iar crearea de bunuri devine o goană după profit
cu orice chip, ceea ce-l pune pe bietul om în situația de-a cădea pradă unor porniri
atavice, cum ar fi destrăbălarea, lăcomia fără margini. Cât e tânăr omul pare să mai
aibă acele tendințe romantice care vizează realizările spirituale, dar odată cu vârsta toți,
aproape toți, alunecăm în zona dorinței nebunești de acumulare pentru satisfacerea
unor nevoi tot mai străine și mai artificiale.
— Iar dumneavoastră se pare că ați căzut pradă curentului socialist neomarxist
care vântură idei ieftine, populiste, dar globalizarea nu are nimic de-a face cu ideologia,
ci cu eficiența.
— Cu tot riscul de-a fi înfierat drept socialist neomarxist, eu îmi arăt
dezamăgirea mea de om crescut și format dincolo de cortină, care s-a fript timp de
cincizeci de ani cu binefacerile socialismului și suflă și în iaurt acum, când țara s-a
repliat la capitalismul occidental.
Eram tot mai înfierbântat, cu toate că-mi spuneam în același timp că nu se cade
să pun atâta patimă în discuția despre globalizare.
— Numai că înainte ne comandau sovieticii cum să exploatăm eficient pădurile,
petrolul, gazele, uraniul, iar acum o fac firme și trusturi de peste mări și țări, încheiai
eu cu aerul că spusesem un lucru tare neplăcut, dar care trebuia spus pentru a simți că
mi se ia o piatră de pe inimă.
— Suntem conștienți, rosti el la plural, semn că se gândea la toți americanii, că
s-au creat multe probleme, dar să nu uităm că nici la început de secol douăzeci nu se
apuca orice neica-nimeni să construiască tractoare, locomotive, vapoare sau avioane.
Cu atât mai puțin astăzi, când orice activitate umană de o anumită anvergură stă sub
semnul eficientizării prin specializare și avans tehnologic și presupune investiții uriașe
științifice, financiare, umane.
— Asta ucide din păcate orice inițiativă locală, făcui eu tot mai amărât.
Regionalizarea e un paleativ vag, o gogoriță care va duce la fărămițarea Europei și nu
la revigorarea comunităților, bietele de ele tot mai inutile și inapte de-a întreprinde
proiecte cât de cât sustenabile, în afară de olărit, țesut, împletirea nuielelor, morărit și
124

ANTARES AXIS LIBRI

panificație, toate făcute în lumina tradițiilor de veacuri. La fel și protecția mediului a
devenit o sperietoare care înăbușă în loc să stimuleze inițiativa locală.
Deschisesem discuția despre Wall Street fără un scop anume, iar acum mă
vedeam angajat într-o dezbatere fără sorți de izbândă pentru mine, deoarece el, spre
deosebire de mine, citise și meditase îndelung la cele discutate. Eu probabil eram un
preopinent nepregătit pentru o astfel de dezbatere și ca mulți compatrioți în asemenea
împrejurări încercam să atribui lumii occidentale toate relele care sfâșiau societatea
românească, căutând cauzele dureroaselor eșecuri în altă parte, în loc să le caut în
propria ogradă. Doamna Abrudan nu se dezlipise de masa noastră cu privirea mereu
ațintită spre șarla numită Pribeagu, care stătea cu botul pe labe, privind la fel de
impasibil în colțul cel mai îndepărtat.
— E mascota restaurantului, domnii mei. Lăbuș Pribeagu, strigă chelnerul
pentru a o asigura pe doamna Abrudan că totul e în ordine, vrei gogoașă? Dar câinele
nu schiță nicio mișcare. Pribeagu, vrei salam? Mascota Pribeagu înălță capul și prinse
a da leneș din coadă. Ce v-am spus că-i foarte deștept, mai zise el desfăcând sticlele de
bere și turnând cu atenție în pahare.
Unul din copii stătea cu gogoașa în mână și hrănea cu dezinvoltură câinele
maroniu, care rupea bucăți de aluat înfulecând pe nemestecate. Laura, care îl secunda
cu grijă îi dădu peste mână, șervețelul căzu iar câinele înhăță restul de gogoașă și-l
înghiți cu tot cu șervețel. Lângă el mârâia o arătare de cățelandru jigărit ca vai de
mama lui, un fel de odraslă a primului, de culoare cenușiu murdar, care observase
prea târziu norocul celuilalt.
— În definitiv doriți să intrați în marele concert care se impune ca un tăvălug
universal sau să trăiți rupți de lume, de progres? Vreți aurul de la Roșia Montana? Îl
exploatăm noi cu mijloacele cele mai moderne iar voi semnați protocoalele și primiți
redevențe. Vreți să beneficiați de petrolul sau gazele din Marea Neagră, semnați
contractul. Vreți ca gazele de șist să fie scoase din ascundere? Dați semnătură. Noi
facem documentația de explorare, venim cu specialiștii în tehnologia de fracturare
hidraulică de ultimă oră, cu expertiza, cu finanțele și utilajele necesare la pachet. Vreți
să deveniți independenți energetic și să mai dați gaze și ungurilor, germanilor pentru
a le închide rușilor gura, semnați iar noi venim noi cu know-how-ul pentru a face
din Marea Neagră o adevărată zonă de bunăstare și progres. Într-adevăr patru la sută
redevențe pentru statul român e cam puțin. În rest, prevederile protocoalelor sunt la
vedere și oricine le poate controla dacă are calificarea necesară.
— Cum s-a întâmplat și cu austriecii de la OMV, care fac profituri uriașe iar
nouă ne plătesc ca la milogi patru la sută redevențe? Dar hai să nu vorbim de austrieci
în lipsa lor, ci să ne întoarcem la trusturile americane, care sunt oricum mai aproape de
inima dumneavoastră, dar care se comportă la fel. Contractul inițial cu firma Bechtel
a dispărut între timp și nu a mai fost găsit cu nici un chip.
— Nu pot să cred că americanii sunt în stare de așa ceva.
— Ba da. Au încasat miliardele și au lăsat în urmă câțiva kilometri de autostradă,
șantiere, praf și pulbere.
— Asta e, dar putem să ne așezăm la masa tratativelor, negociind noi termeni,
crescând redevențele cu un procent, două, eventual să admitem o anumită creștere a
gradului de taxare în favoarea statului român… Sunteți îndrituiți să cereți onestitate,
ANTARES AXIS LIBRI

125

buna credință, reprezentanților statului român în primul rând iar companiilor eficiență
și ambele părți vor fi mulțumite. Companiile vin și pleacă, dar infrastructura construită
de-a lungul timpului rămâne, plus atâtea locuri de muncă în urma investițiilor.
— Ca și problemele de mediu. Sunteți foarte convingător și păreți foarte loial
sistemului din care faceți parte, îl apostrofai eu. Citeam zilele trecute că gigantul
farmaceutic american Pfizer`s a încercat printr-o mișcare de învăluire să înglobeze
Astra Zeneca, un mare producător de medicamente din Marea Britanie.
— Nu văd nimic rău în fuzionări, spuse el cu seninătate.
— Nu-mi dau seama dacă ceea ce doreau ei era o fuzionare de ochii lumii, o
înglobare sau cumpărarea ei pur și simplu. Cert este că demersul ar fi distrus mii de
slujbe și ar fi redus simțitor nivelul de cercetare în ambele companii. Din fericire a
existat un protest masiv din partea societății civile și schema a căzut. Mai târziu s-a
văzut că în definitiv se urmărea schimbarea sediului companiei americane în Marea
Britanie, unde urma să plătească taxe mai mici.
—Mi se pare firesc ca fiecare să încerce să plătească mai puțini bani statului,
făcu el la fel de senin.
— Iar pe termen scurt ar fi însemnat noi cheltuieli reflectate în prețuri,
comisioane grase pentru directorii executivi, finanțiști, bancheri, avocați și tot felul
de samsari, ceea ce s-ar fi ridicat la mai mult de jumătate de miliard de dolari. Nici în
fotbal, unde este o altă nebunie a secolului, nu se vehiculează sume atât de mari.
— De ce nu v-ați făcut bancher sau fotbalist?, zise el și zâmbi cu o bunăvoință care
mă scotea din sărite. Dumneavoastră preferați să scrieți povești, așezat comod în fața
calculatorului. Ce riscați într-o astfel de trebușoară dacă, invocând muza inspirației, ea
totuși nu vine? Riscați să scrieți o pagină anostă, încâlcită, fără vigoare și inspirație, cum
se întâmplă cu miile și miile de cărți tot mai încâlcite. Maculatură ce zace prăfuită pe
tejghelele librăriilor până apare cu adevărat ceva realmente bun, cu suflu nou, profetic.
De cele mai multe ori scriitorul ratează, iar cei care nu ratează sunt bietele excepții
care întăresc regula. Ei și dacă ratează, ce? Jale-n târg. Dar ia să vă puneți casa, slujba,
economiile la bătaie pentru o idee, atunci să vă văd pe unde scoateți cămașa.
— Unde ați făcut studiile, domnule…?, am întrebat eu încurcat, nu atât pentru a-i
afla numele, ci ca să-mi ascund descurajarea care mă cuprindea când auzeam de ratare.
— Simson, David Simson, și am făcut studiile la Yale, alături de cele mai
luminate minți în domeniul bancar și financiar, așa că nu-i de mirare că mă simt dator
să fiu loial sistemului care a plătit bani grei pentru formarea mea.
— Da, domnule Simson, înainte America venea cu o viziune mai umanistă, mai
generoasă, sub deviza o lume mai bună pentru toți, adăugai eu cu năduf, căci pierdusem
orice speranță de a-l atrage de partea mea și de a-l face un aliat de nădejde. Ce se va alege
din visul american dacă inoculăm în mintea oamenilor credința că viața înseamnă doar
consolidarea averii și goana după bani? Astăzi un demon invaziv se strecoară în mintea
și în viețile oamenilor pentru a-i perverti și a-i face să creadă că suntem pe mâini bune,
că nu există vreo taină ce nu poate fi dezvăluită, că nu există problemă care să nu poată
fi rezolvată, cu condiția să te supui noului curent. Mințile cele mai luminate sunt vânate
de la grădiniță, dar nu pentru binele comun, ci pentru a se forma în domeniul financiar
bancar. Bani, bani și iar bani. Ce se alege de energiile spirituale ale omului, de nevoia
de-a se desăvârși ca ființă morală investită cu puterea creației? Bani, bani și iar bani.
126

ANTARES AXIS LIBRI

Poezie

Poeme
Daniel corbu

Evanghelia după Corbu

L
I
T
E
R
A
T
U
R
A
Î
N

Nu ştiu cui va folosi cântecul ăsta
bătrân şi virgin
aceste versete cu zornet pământesc
sărutate de cenuşa atâtor trecute disperări.
Dar cum orice sunet roade din clopot
tot aşa întrebările din inima celui singur
până se topeşte încet
şi pe când borţoasa absenţă pe nesimţite
naşte
o nouă absenţă la fel de perversă
mi-i dat să rămân cu strigătul întreg şi
neauzit
Doamne
am vizitat site-ul cu tine pe Internet
facerea Lumii şi facerea Edenului a şasea zi
ce interesant primul om şi prima lui umbră
sodomele şi gomorele
jertfirea mielului sfânt
primii zimţi ai conştiinţei de sine a lumii
micile şi marile teofanii exodul proorocilor
har şi metanoia pe podelele templelor tale.
Am vizitat site-ul cu tine Doamne
dar nici un răspuns la vechile-ntrebări
e-atâta noapte în noi şi-atâta lumină în
paraclise!

S
I
N
E

Cu mâinile întinse spre tine Doamne
doar ca să mă-ntâlnesc şi
să-mi pipăi sinele ca pe-un sâmbure
de migdală.
La ce bun să mai scriem un cântec pentru
desăvârşirea fiinţei, puah!
ANTARES AXIS LIBRI

127

Nu pot să nu le spun:

Don Cevedo Dimitri şi Don Alvaro

laptopul se poartă cu grijă ca gloria

ca iubirea de sine
şi cu mai multă demnitate se înaintează-n
deşert!

Dar (dacă am eludat martorii)

ce căutaţi voi pe scările viscerale

ale acestui poem ca un înfricoşător
aşteptând menuetul?
Acum pot să întreb:
ce să fac Doamne cu mitologia lui Homer
cu esenienii religia budistă sau cu aramiştii
zenonoiştii robobostiştii şi ale lui Zamolxe credinţe
cu argonauţii desăvârşirii

ce să fac Doamne?
Nu simţi cum nimicul ăsta din noi se-agită
şi gâfâie până la orgasm
iar paradisurile scâşnesc iluzorii
în timp ce salutăm prima naştere din nimic?
Ce zici Don Alvaro?
Ce zic, ce zic?! Lasă eternul dacă

pâinea-i pe masă
şi o karma visează la tine
(toţi cei care conservă istorii o sfârşesc prost)
lasă-te scufundat în heleşteul uitării
decât foaia plină de litere
mai bine o plajă goală legată strâns
de ombilicul mării
undeva în Dobrogea sau California
la Miami sau Taramira
*
**
Altădată liniile din palmă încropeau un destin
Dar eu de-atâta timp nu mai aştept pe nimeni
din pustiu
nici un prooroc care să facă ceva cu
groapa asta îngustă din mine.
128

ANTARES AXIS LIBRI

Doamne numai tu poţi veni

dinspre stele înspre alge

dinspre ceruri spre noroi
să iei aminte la robul tău cel înveşmântat
în carcasa de pământ dospit
cu acelaşi gust al lepădării de sine în gură
rătăcitor prin sălile de aşteptare ale istoriei
printre matroane seminarişti cu gulere scrobite
poeţi nesinucişi la timp perorând despre vid
şi nesupunere

călugări budişti mirosind a pizza hut
şi-a creveţi prăjiţi în ulei de măslin
târfuliţe râvnind sexul elicoidal al argonauţilor
chiar acum o sfântă fără nume cade din
Sfânta Scriptură direct în acest poem
despre mine
în care întunericul vine la oră fixă
dar Apocalipsa mai întârzie cu o mie de ani.
*
**
Oare a face lumea nu e mai puţin decât a o înţelege?
Aşa începe apocalipsa de fiecare zi:
cei şapte îngeri vestitori îşi aruncă trâmbiţele în râu
nu le auzi respiraţia nu vezi decât
cerul orb agitându-se
faptele apostolilor plutesc pe ape într-o ediţie
revăzută şi adăugită
Dumnezeu e mort - spune Nietzsche
e doar obosit - spun eu - şi câteodată amnezic.
Don Cevedo zice:
La început a fost marele Cuvânt
care s-a fărâmiţat în mii şi mii
de cuvinte pipernicite şi purtătoare de pagubă.
Şi aşa cum nu există dragoste fără milă
cine gustă azi din azima cerului
îşi are privirea surpată de lacrimi.
Dacă sunt cel ce nu sunt
pot să ating virginalele aurore
cu un fir de tămâie în mâna dreaptă
şi să întreb pe unde umblă arpentorul destinului
deşi Don Alvaro îmi arată Sfântul Cvartet din
ANTARES AXIS LIBRI

129

învechitele cărţi:
Înţelepciunea Iubirea Speranţa şi Credinţa
iară eu:
pulvis et umbra sumus
cinis et umbra...
nihil homini certum est!
O, lady, lady, prestidigitaţia ta îmi întrece visarea
şi pământeasca singurătate acum e linişte
în pântecul tău
iar unii şoptesc sfânta fecioară schimbă Palmolive cu
Elsève pentru fericirea părului personal
sfânta fecioară înalţă zmeiele tremurătoarei credinţe
în rochii chimono şi coafură Iulius Fuch
toţi stau în aşteptare până înfloresc
porţile împărăteşti
iar eu din nou spun:
trece totul în contul meu Doamne
cine ştie dacă vei deschide această singurătate
ca o cutie neagră ticsită de rugă
(oare a face lumea nu e mai puţin decât
a o înţelege?)
lasă-mă cu acelaşi gust al lepădării de sine
în gură
şi pe cât am aşteptat încă mai aştept să cazi
din carul mare între spinii întrebărilor mele
sau din ursa mică sub formă de pulbere
pe creştet aici în dormitorul comun al
acestei lumi
unde probăm ritualul sălbatic de îmblânzire a spaimei
şi catharsisul şi izbăvirea păcatului ce va să vină.
Pe urmă franjurii liniştii
pe urmă Atoatestăpânitorul Nimic.

Prolegomene de şoapte
Ziceam: toate uşile dau în haos…
Şi mai ziceam: nimeni n-a văzut mormântul
unui cuvânt
Şi mai încă ziceam: stai singur ca o uşă săpată în
ziduri
râvnind mereu orizontul de după orizont
130

ANTARES AXIS LIBRI

trece adevărul dintr-o cameră în alta
şi te ignoră
trece umbra morţii şi te sperie.
Pas encore, Monseur Le Best Daniel, pas encore!
Ziceam:
şi mormintele călătoresc.
Şi mai ziceam: nu-l uitaţi pe cel care-şi are
mormântul în mare!
Şi mai încă ziceam: cel ce-ţi opreşte moartea la
fiecare răspântie
cel care-o alungă mereu la doi paşi mai încolo
te va uita într-o zi!

Colbul
Dar vorba lui Brodski: cât la sută
este viu omul când e viu şi cât la sută
mort când e mort?
El nu cunoaşte teoria inviolabilităţii
când intră în case în haine în gânduri
şi-n bisericile Domnului.
Pe poet de-l calci pe bătătură va spune:
„Toate-s praf, lumea-i cum este“
şi „În zadar în colbul şcolii…“
Treci pe marile străzi
oricine-ţi va vorbi despre el
şi căutătorii Graalului şi cerşetorul cu priviri
cenuşii.
Iar neofuturiştii bizantini
îţi vor arăta aterizare lentă
pe calul troian, pe statui sau în ochii
eroilor naţionali
în cămările spiritului
pe cicatricea infantei şi în lapsusurile memoriei
pe papilele gustative dându-ţi gustul de anticariat
în gură pe când seniorial mai asculţi adierea
sângelui prin vena cavă
ca trecerea unui râu printre stânci.

ANTARES AXIS LIBRI

131

L
I
T
E
R
A
T
U
R
A
Î
N
S
I
N
E

Poezie

Poeme
Nicolae Grigore mărășanu

Oh, there’s so much quiet
Oh, there’s so much quiet
in the house with a ceiling like a sky of clay
and the old cracked bark, look, God,
how it’s thickening on the body
of the lunatic tree.
Stems of solitude the arms
clutch at the door handles
and the keys
have lost their use
so I can throw them
in the azure deepening on the balcony.
And how much quiet could there be
between two heartbeats?
This quiet’s spinning my soul
like it were a thread of light
and seven chrysanthemums of white
are blooming out of sighs.

The river rushing in
White flights above
and a drowned man tied
to the pontoons.
Like a shark
the water’s devouring his memory –
132

ANTARES AXIS LIBRI

the only remainder
of a much too beautiful body;
the primordial kiss of the unthinkable.
*

There until dark
watching,

and they with banjos and whores under their arms,
in roars of laughter,
in their cabins;
then a pitch,
a party …
and the river rushing in through the hatches.

Behind the mowers
Come, let’s weep for the grass
behind the mowers,

the plain’s too stained with blood
on my island.
Look at them,
you can still see them swinging,
swinging.
There, quail
are genuflecting
weeping for their nests
in a bird’s language.
Look
how grey cuckoos are flying by
with yellow nets in their beaks
to the plain’s death.

ANTARES AXIS LIBRI

133

The ships
Beat the ships,
these thoroughbred mares,

so their bottom hulls will rattle on the sea path,
for too lazily they’re sailing near the shore
and the wind’s worming their sails
like night butterflies
in old Gorgons.
It’s not the end of time
on this quay with fathoms of barked poplars,
with warehouses in which the wheat rules
like the mole’s eye in the corners.
Beat the ships
so their ghost will cleave the sea
as passionately as my chest
would like to rise
and tear up this white cerement
between miracle and boundlessness.

Praise
Praise, oh, my heart,
this sonorous handful of words
you’re pouring out
over a warm moist
soul –
unseen lava
from your craters
of purple.
You’re thus refreshing yourself
and like a swan
that’s washing its wings
in the sun

you’re lighting the ivory horizon
of the world.
Traducere în limba engleză de Petru Iamandi
134

ANTARES AXIS LIBRI

Poezie

Poeme
Silvia bitere

poem în cinstea bărbatului
aceasta este S-Via se va striga de sus
de sub cel mai falnic prun atârnat din cer
cu fructele spre pământ
de aici vor bea toți bărbații transformați în
piatră
câte un pahar în cinstea ei sau a prunului
că s-a născut cu privirea în jos spre
muritori
cinste lui sau ei vor striga pasările
cinste prunului și omului
care va ști să stoarcă din fruct esența
își va uda gâtul cu alcool pur
parfumul nobil va ridica fustele
celor mai rafinate doamne
și va fi o vreme când în ținuturile astea omenești
va fi pace
belșug
femei
fluturii vor zbura din rochiile rafinate
vor alunga pe sfântul ageamiu
călugăr în mătănii
sub cel mai falnic prun
pentru a face ca totul să fie de basm
și la el în suflet

I
S
T
O
R
I
E
L
I
T
E
R
A
R
Ă

amintiri din bucătărie/selfie de memorie
nu de multe ori când am intrat în starea de poezie
am alergat după ceva de scris
să pun jos pe hârtie starea
să nu rămân cu ea în gând
ANTARES AXIS LIBRI

135

s-o împart cu voi
nu de multe ori mi-am lăsat frunza de varză deoparte
carnea plămădită cu trudă pentru sarmale
sau ciorba dând în clocot pe foc
nu de multe ori vă spun dragi prieteni
care îmi sunteți
am băut puțină horincă înainte
și am scris direct din măr
și nu am băut suficient
ca să nu termin sarmalele și nici ciorba
căci în viața mea ar fi murit oameni fără mine
de dragul meu
și copilul m-ar fi certat pentru poezie
și nu am vrut să mă certe nimeni pentru poezie

dalila dalilo dalilae
fiică a mea şi a pădurilor
ţi-am tăiat din chică un fir de păr
mă uit la el ca proasta şi tristă
câte mâini ţi-ar trebui să te răzbuni
la creştetul meu
să-ţi spun o poveste din lumea asta mare
iar tu să nu ai timp să-mi reproşezi din gesturi
am vrut să fiu bărbat
mai cu seamă să plec în lume bărbat
cu arcuri în spinare săbii buzdugane
să lovesc în stânga în dreapta zidurile omenirii
până când Dumnezeu să-mi strige
nu aşeza virgula între subiect şi predicat
el merge ea merge
noi nu murim ca la carte
eu mă schimb aici
am ripostat
eu, plâng; el, plânge
nu suntem egali în crucea mamei noastre
cerul apa munţii sunt însuşiri ale ochiului
echidistanţe
vezi?
de ce te-aş minţi dalila dalilo dalilae
136

ANTARES AXIS LIBRI

laudă gloriei
în spatele nostru trăieşte cineva
respiră blocul de aer ce ne inundă misterios organismul
organismul ăsta viu de care suntem atât de îndrăgostiţi
până la moarte
oameni mari şi buni eu vă cred
într-o altă parte din viaţa mea am fost cioban
duceam mieii în spate la tăiere
ajutam copiii să simtă mirosul de iarbă
iar ei beţi de miros pe dealuri
atât de beţi pe dealuri
şi mă îmbătam cu lauda lor iubind până la moarte
lăudam cu sete cu pizmă
cum mama voastră de ce suntem aşa frumoşi
nu am găsit vreodată un motiv de unde să ies din mulţime
cu un pas strivit de bolta cerului
să mă strige
să mă ucidă şi pe mine gloria
am ucis în linii mari tristeţea
am căutat tristeţea lucrurilor
să nu credeţi că nu am făcut-o
am dat de gustul ei sofisticat până la sofism
am minţit pentru tristeţe
cum se minte un copil pentru o jucărie adorată
neavută la timp în copilărie
am simţit echivocul acela al tristeţii
până la tristeţea însăşi
sunt multe momente de invidiat într-o tristeţe profundă
nu dai socoteală nimănui
eşti unic în tristeţea ta ca şi în adevăr
ca şi în nimicul fiecăruia dintre voi şi noi
există un motiv întemeiat al tristeţii
mai bine să fii trist decât rău
se ajunge mai repede la fericire
ANTARES AXIS LIBRI

137

L
I
T
E
R
A
T
U
R
A

Poezie

Poeme
Valeriu Marius Ciungan

Pentru poezie

Î
N

aş fi-nceput frumoasa poezie
fără să ştiu în versul următor
cerneala, cum se-aşterne din peniţă ştiu,
dar nu ştiu ce-o să scrie

S
I
N
E

cerneala scade –n călimară ca vinul pus
deoparte, cu sigiliu, e-nvechită
ca timpul părăsit în ceasul de perete,
tresare în aceeaşi baterie
şi moare şi parcă-nvie o clipită
creionul ce-o să scrie? tăciune negru,
lumină din adâncuri
lemn dulce, ros la capăt, când inspiraţia nu vine,
înaltă, sveltă siluetă, tăcută umbră rătăcită printre rânduri
cum e să scriu, fără să ştiu că vreau să scriu, să scrie
Altul pentru mine, să mă supună, să posede, să ucidă
să mor puţin (să văd cum e) să mor frumos
şi-apoi să-nviu frumos în poezie
pentru poezie !

Tu, carte
Tu carte scrisă, închisă între cărţi mai vechi, pe raft,
Tu laşi vocalele ca fluturi albi, curaţi să zboare, să se –aşeze,
pe degetul arătător ce-ţi înfioară zveltul tău cotor,
ce te alege şi te-nclină,
pe mâna binecuvântată ce te-aduce
din întuneric la lumină
138

ANTARES AXIS LIBRI

Voi pagini albe
cu meşteşug legate-n astă carte
lăsaţi vocalele să zboare, să se-aşeze
pe degetele albe, binecuvântate, mofturoase,
ce vă abandonează plictisite sub veioză,
pe lemnul înţelept al noptierei-n noapte
Tu, carte scrisă
(cinste cui te-a scris)
cheamă-ţi buchiile aflate-n zbor ‘napoi
îmbracă-ţi poeziile în alb şi negru
pune-le straiele pentru marea trecere
anunţă familia
trupul tău
trupul meu
timpul tău
timpul meu
au trecut !

Floare de trotuar
şi nu s-a scris vreodată despre astă floare
nemaivăzută de poeţii filologi, la bibliotecă, în lecturi suplimentare
ţâşneau afară cu pupile dilatate pipăind pământul
să simtă răsăritul rânced, rece (şi doare) dacă doare
adesea talpa grea de gumă lângă floare trece
călcâiul strâmb de platfus trece lângă
şi se-auzea-n periferii îndepărtate sunând prelung albastru
sirena orei şapte, când muncitorii merg la lucru prin răsăritu-albastru, rece
nu ştim cine a sădit frumoasa floare de trotuar
cum a răsărit ea între dalele de piatră perfect finisate,
poate e sufletul întrupat al şantierului strămutat în îndepărtatele periferii…
cine-o creşte, poate doar ploaia bunului Dumnezeu…
cine răspunde de fragilul ei destin, poate doar bunul administrator,
poate eu
ANTARES AXIS LIBRI

139

cum recitam abia şoptit unui tufiş mai nou pe-aici, artizanal
fără o stea la căpătâi, căzuse, în noaptea-înţeleaptă emisferă
şi mă trăgea-ntr-o parte răsăritul
manşeta udă ( rouă, lacremi sau cerneală?)
floarea de trotuar de la butonieră !
nu ştim cine-o fi sădit acest tufiş artizanal…

Lanuri
păşeşti
tăcut
cu talpa goală
pe pământ
treci prin grâu
cu poala albă
ridicată
ca prin râu
pe umeri
pletele-ţi curg
râu
curg spicele de grâu
te-aşezi
te uiţi la cer
şi taci
iar cerul este plin de maci
şi unduiesc
în jur
lanuri de grâu
şi tac
te-aşezi
te uiţi la cer
şi taci
iar cerul este plin de maci!

140

ANTARES AXIS LIBRI

Poezie

Poeme
Mirela burhuc
Un simplu menuet

L
I
T
E
R
A
T
U
R
A
Î
N

Priveşte cum în mine cresc albe lumini
şi umbre gemene cu scurtături la poale,
mă simt azi fructul orelor, iar tu te-nchini
secundelor în coajă cu seminţe goale.

S
I
N
E

Conturul timpului îl dezlipeşti uşor
şi-apune soarele cu glezna lui de gheaţă,
pământul naşte monştri, eu nu mai cobor,
îngerul mă uită, e frig, e dimineaţă.
Nisipul din vertebre cade în nervuri
de frunză ce mi-apasă un os trezit întors,
în lumea ce-şi declină mişcările în guri,
flămândele azi, ochiuri, cu aerul cam stors.
Şi dintr-un gând într-altul de-mi măsori încet
o lacrimă ce-şi bate un dangăt la final,
tu ai să vezi că-i doar un simplu menuet
şi nu un act dintr-un spectacol infernal.
Totul se potriveşte cu noaptea
Totul se potriveşte cu noaptea,
umbrele acestea ce umblă flămânde pe tavan,
liniştea cu scârţâit de scaun verde
şi tastatura ciocănind
în ritm de poem modernist.
Aşteptăm mereu să se stingă lumina,
să privim cuvintele cum se lovesc pe rând,
somnul alunecând peste bucăţi de ziare mototolite
de ieri.
ANTARES AXIS LIBRI

141

Îmi iau liber când nu mai am nicio logică,
când mă întorc în viteză
şi tu ţipi să păşesc subţire
iar eu îmi tai aerul cu inelul prea strâmt
să m-ajungă.
Se poartă gustul de moarte
sau cel puţin de tristeţe bumerang,
în carnea mea vei găsi poze cu pete de oraş
şi nu am chef să strig, doar pretenţii de somn
când locatarii devin canibali pe casa scării
şi tu-mi citeşti O mie de fărâme.
Totul se potriveşte cu noaptea,
paşii trecuţi prin ciur şi ochii despărţiţi de albii
iar noi stăm într-o sensibilitate sălcie
şi scriem poeme.
Braţele mele, copiii mei flămânzi
Nebuni de durere,
copiii mei flămânzi, braţele mele,
surghiunite cu palmele să oglindească cerul,
copiii mei flămânzi, braţele mele
nu au ce căuta aici,
nu au ochi de feline,
nici muşchi arcuiţi,
doar vârsta insinuată pe vârf de peniţe,
sunt doar trunchiuri crude
cu ochi de pluş
peste care cade lucerna
şi apoi în goană,
caii flămânzi,
braţele mele,
copiii mei.
Moartea inimii
La poarta inimii, curbate stau ploile în aşteptare,
Auzi cum muşcă înc-o dată? Sunt urme-adânci şi rău o doare.
Şi bate lung cu ochii roşii, de-atâta plâns şi-ngrijorare,
Pe după gard îi sar cocoşii, cântându-i ultima suflare.
Şi primăvara-şi mână macii în camerele-i adormite,
142

ANTARES AXIS LIBRI

Ascultă, dar, mai vin şi greieri, în cri-uri lungi şi obosite,
Pe trupu-i tânăr se revarsă un vis cu bucle ostenite
Şi tălpile-i sunt astăzi arse, nisipul doare,-i prea fierbinte.
Pe geamurile-i ‘nnoroiate se uită lumea şi îi pradă
Fitilul viu de altădată ce azi a mai uitat să ardă.
Şi-i scotoceşte ca nebuna prin buzunarele fierbinţi
Şi chiar de-o arde-i fură totul, uitând de-a sale rugăminţi.
Şi glasul ei cu nimb de lacrimi, azi e-un ecou îndurerat,
Parfumu-i dulce se prăvale, culoarea-i roşie a stat,
Pe orologiul prins de scânduri ce-nvăluie cu un oftat
Licoarea dulce-a unei inimi uitată pe-un cadran furat.
Fără timp
Pentru tine nu mai vreau timp,
poate doar o minune,
glasul tău să-mi spargă timpanul,
să doară,
să simt,
pentru tine nu mai vreau timp
doar o îmbrăţişare
dinlăuntru în afară,
mereu o mutare a mâinilor,
să nu mai doară,
să nu mai simt,
şi-ţi spun că nu pot să mănânc,
mă leagă sub pietre 
pământul
cu oasele altora 
la căpătâi
şi-ţi spun
că doare,
că simt
scoarţa din lemn de toacă
de-mi sparge timpanul,
vertebrele urcând pe rând
ca nişte liane, 
atât de flămând,
să doară
să simt.
ANTARES AXIS LIBRI

143

L
I
T
E
R
A
T
U
R
A

Dramaturgie

„GENERALUL-GENERALILOR“ sau „Aşteptându-l
pe… Godeaux“ ori „MERCI, BERTHELOT!” scenariu radiofonic de Victor Cilincă,
montat la Teatrul Naţional Radiofonic
(Fragmente)

Î
N

Victor cilincă
Regia: Attila Vizauer Din distribuţie:
Mihai Constantin – Berthelot, Dan
Condurache – generalul Averescu, Virgil
Ogăşanu – generalul Foch, Monica
Davidescu – regina Maria, George Ivaşcu –
Godeaux, Ionel Mihăilescu – Rollet şi alţii.

S
I
N
E

SCENA 1
Berthelot, Godeaux
BERTHELOT: Godeaux! Godeaux!
Am ajuns să-mi caut bucătarul prin tot
Iaşiul?! (zgomot de scaun tras, scârţâit –
cineva greu se aşază, gâfâie niţel) Dar aici
s-a refugiat în faţa boche-lor lui Mackensen
întreaga Românie, să cauţi deci un singur
bucătar e ca şi… cum se spune, cum spun EI? Să cauţi un car într-un ac cu
fân; sau aşa ceva… (exasperat) MONSIEUR Godeaux! DOMNIA VOASTRĂ
BINEVOIEŞTE? Monsieur Godeaux! Ăsta se mişcă chiar mai încet decât un
general rus mort de beat! (dulce) Godeaux, hai băiete, orele sunt deja înaintate…
GODEAUX: Domnul a chemat cumva? Ştiţi că fac totul pentru a vă
servi aşa cum vă place: în galop, cu sprijin…
BERTHELOT (salvat, vesel): … de artilerie pe margini…
GODEAUX: Adicătelea o baterie de vin buuun. Bunuţ măcar, că, vorba
ceea, „ à la guerre, comme à la guerre”…
BERTHELOT: Atunci, „foc”! Să înceapă odată canonada! Nu mă tem
de tunuri, dar umple-mi şi tranşeele cu carne – hai, avangarda bucătărească
să înainteze!
GODEAUX: Cuuum?! Să vă mai plictisesc oare cu banalele mele feluri
de mâncare? Mon general… MI S-A SPUS că aţi fi mâncat înainte… Unde
anume? Raportez şi unde anume: la Palatul Regal…
144

ANTARES AXIS LIBRI

BERTHELOT: Băiete, chiar ăăă… ăă… ă, am avut într-adevăr treabă pe
strada Lăpuşneanu… Am intrat parcă şi la Palat, doar pentru că mi-am amintit…
Helas! Da´ cui dau eu socoteală?! Cine-i general aici?! Şi generalul, bien sur, nu
raportează soldatului!
GODEAUX: Păi, eu… nici măcar soldat nu sunt. În loc să strălucesc în
luptele din marea bucătărie de la „Maxims”, buricul bucătăriilor din lumea
întreagă, Papa gastronomiei de la Paris, să compun acolo simfonii de artă
culinară, fac aici haleală cătănească din te miri ce şi mai nimic! Am ajuns şi eu
acolo un bieeeet servitor rechiziţionat, văz eu bine, o slugă… un… o…
BERTHELOT: Ia nu mi te mai fasoni, eşti mai mult decât un soldat, nu-mi
fă acum istericale!
GODEAUX: Să vă pun atunci măcar ceva modest, sub onoarea mea de
artist bucătar...
BERTHELOT: Aşa, aşa! Ei, hai, mai pune, mai pune, mai pune!
GODEAUX: Abia am făcut rost de el!
BERTHELOT: Hai, nu te zgârci! Şi toarnă! (gâlgâit) Ei, toarnă elegant,
nu umple paharul, parcă-mi vorbeai de „Maxims”! Da… da… Ei, pentru
mine, dragul meu, ai devenit mai mult decât un maior cu experienţă, pe acest
periculos front… al bucătăriei franceze în lume! Ce gust, ce aromă! Lucruri
simple, domnule, însă… mmm! Noi, dragul meu, suntem o mare putere, una
colonială, şi în privinţa mâncării, care face cunoscută şi cultura, căci poezia
merge fericit cu vinul, iar vinul nu trebuie să se plictisească singur în pântece!
Dar, iată, în lume mai gustăm şi din ce se găseşte… Ei, pe unde-mi mai umblă şi
ordonanţa asta? Băiat bun, băiat citit, dar cam împrăştiat… ROLLET, viens ici!
Immediatement! Vino dragul meu să mă ajuţi cu cizmele astea, că doar nu ies
singure! Doamne, de ce oare nu mergem la război în papuci de molton? Rollet!
GODEAUX: Şi vă închipuiţi că nici nu se găsea… la vedere… Puteam fi
chiar acuzat de jaf şi executat pe loc, nu credeţi?!
BERTHELOT: Da, desigur, dar acum pune, mai pune, că nu împuşcă
nimeni pe omul lui Berthelot! Aşa că merită SĂ RĂMÂI omul lui Berthelot, da?!
Ufff, n-am mâncat de ieri dimineaţă! (Godeaux mârâie uşor) Ei, mă rog, ce atâta
exactitaţiune cu fleacurile? Mda, n-am mai mâncat cam de aseară… Şi puţin
noaptea, că m-am trezit cu nişte griji, am sunat să aflu de vagoanele ălea cu fân
priponite de la Herson… (Godeaux suspină) Mă rog, şi nu se pune ce-am servit
şi acum la prânz, puţin… Căpitane! Între bucătari, eşti chiar… mai mult decât
căpitan, aproape colonel, chiar mai mult decât… Pune, pune! Unge pe pâine!
Colonel, chiar colonel cu înalte decoraţii, asta-mi eşti!
GODEAUX: Eih, vous exagerez, mon general – eu, desigur, nu fac nici cât
un căprar râios, nici cât o capră crăpoasă râioasă, din moment ce…
BERTHELOT: Ba da, ba da, chiar un locotenent-colonel la Marele Cartier
General Gastronomic al generalului tău… Numai aşterne odată complect masa
ANTARES AXIS LIBRI

145

aia, nu mă mai ţine numai în antreuri! Sunt hămesit! N-ai să mă ţii doar cu nişte
pâinică cu unt!
GODEAUX: De când?
BERTHELOT: De când cu unt? Păi, de când ai făcut minunea să-l descoperi
– unt adevărat în plin război!
GODEAUX: Pardon, mon general: adică, cam de când m-aţi considerat…
colonel… cu… decoraţii late, ăăă, înalte?
BERTHELOT: De… Dintotdeauna! Godeaux bătrâne, eu am doi metri
înălţime de nutrit şi o grămadă de treburi pe cap! Trebuie să duc repejor în
continuare un război pe care pe aici nu-l vrea nimeni şi toţi abia aşteaptă s-o
întindă! Şi chiar pentru asta am nevoie de tine, aşa cum automobilul are nevoie de
petrol… Deci, fără tine se blochează totul pentru front, sunt învins de birocraţii
şi nepăsătorii ăştia!
GODEAUX: Sigur, monsieur: de aceea aţi şi mâncat astăzi la Majestatea Sa!
Trădare! S-o spunem deschis: caz de Curte Marţială… Gastronomică!
BERTHELOT: Nu, am mâncat doar la Mârzescu. Ei, şi ce? Am gustat şi
eu un pic, nu era politicos să refuz chiar pe primarele Iaşului… Nici nu m-am
putut atinge, de fapt… Ei, dar unde-i Rollet acesta? ROLLET! Paul-băiete,
vien ici! (în şoaptă, complice) Auzi, Godeaux? Auzi, băiete? N-ai să mă crezi:
aveau doar două feluri de mezeluri la antreu! Dar, of, e aproape normal la
vreme de război, când sărăcimea moare de foame pe capete. E foamete – şi
tu abia ai putut cumpăra ieri, pe bani buni, un ou, un singur ou, şi tu doar te
pricepi să faci rost din pământ, din iarbă verde şi din piatră seacă! Aşa că şi
mezelurile alea…
GODEAUX (nu crede): Nu, nu se poate! Asta-i blasfemie! Două feluri?! Păi,
doar două feluri de mezeluri la ditai primarul Iaşului?! În casa căruia se adună tot
guvernul?
BERTHELOT: Dou-uă fe-luri. Două feluri!
GODEAUX: Doar două feluri…
BERTHELOT: Doar două, numai două! Acum îţi dai seama de ce am venit
acasă în tot sufletul, credincios bunelor noastre obiceiuri.
GODEAUX: Ei, aici nici măcar nu e acasă aci, e…
BERTHELOT: Trebuie să recunoşti că avem o gazdă foarte, foooarte
primitoare. E curat, e încălzit, e ceva mâncare, au şi pianul acesta, aşa că
noaptea pot şi eu să mă destind un pic, după ce fac toate socotelile, cu vagoane
de marfă cu fân, de cămăşi, praf de puşcă, izmene, decoraţii… Iar doctorul
George Bogdan, gazda noastră ieşeană, este un om fin şi un prieten total…
Aici e perfect!

146

ANTARES AXIS LIBRI

Eseu

PE STRADA DOMNEASCĂ CU ZARAZA
LUI MIRCEA CĂRTĂRESCU
Ion manea
Relaţia dintre Literatură şi Realitate
(scrise cu majuscule pentru a delimita ferm
cele două tărâmuri) n-a fost niciodată cu
adevărat cea simplistă, unilaterală şi în fond,
inexactă, după care prima o reflectă pe
cealaltă, ca şi cum ar fi o oglindă, mai mult
sau mai puţin fidelă, în tot cazul fermecată, pe
care o plimbă scriitorul de-a lungul drumului,
pentru ca să privească în ea cititorul. Căci,
dacă ar fi aşa, chiar n-ar mai fi nevoie de
literatură, de vreme ce s-au inventat fotografia
şi televiziunea şi, la urma urmei, chiar ochii
celui care citeşte ar fi fost mai mult decât
suficienţi... Literatura este, credem, un mod
specific şi original de a (re)crea realitatea. Privind aşa lucrurile, aproape că ar
trebuie ca teoria literară să adopte (adapteze) maxima lui Marx despre filosofie,
de fapt despre filosofi, după care aceştia n-au făcut decât să interpreteze lumea,
important este însă de a o schimba...
Unul dintre textele lui Mircea Cărtărescu care a stârnit extrem de complexe
şi de interesante ecouri paraliterare se intitulează, simplu, Zaraza. A apărut mai
întâi în România literară, pentru ca apoi să fie reluat în volumele De ce iubim
femeile? (Humanitas, 2004) şi Pururi tânăr, înfăşurat în pixeli (idem, 2005).
Textul are numai opt pagini şi este, după mărturisirea autorului, o „melodramă”.
El ne oferă povestea Zarazei, a celebrei eroine şi a la fel de celebrului cântec al
lui Cristian Vasile, de mare vogă în Bucureştiul interbelic. Dar ceea ce spune
Cărtărescu despre propriul text pare mai important – din puctul de vedere al
acestei dezbateri – decât textul însuşi: „Zaraza s-a născut la confluenţa dintre
Borges şi Cristian Vasile, ca o simplă joacă literară. În 2000, am publicat o variantă,
conţinând tot soiul de anacronisme, în România literară. Am mai curăţat din
inadvertenţe ulterior, fără ca Zaraza să aibă, mai departe, pretenţia de a fi altceva
decât un gratuit joc al imaginaţiei”.
Acest „gratuit joc al imaginaţiei” ţese cu meşteşug următoarea frumoasă
poveste: Prin 1944, o tânără şi fermecătoare ţigancă numită Zaraza (de la Zarada,
ANTARES AXIS LIBRI

L
I
T
E
R
A
T
U
R
A
Î
N
S
I
N
E

147

care, în ţigăneşte, ar însemna Minunata) face ravagii printre bărbaţi prin grădinile de
vară ale Bucureştiului aflat sub ocupaţie germană. Cântăreţul Cristian Vasile, în plină
glorie, se îndrăgosteşte nebuneşte de ea, de îndată ce o vede şi îi dedică un cântec,
celebrul tangou care avea să învingă timpul. Cântecul are un succes teribil, mai întâi
la „Vulpea roşie”, şi apoi în toate localurile Bucureştiului, iar Zavaidoc, celălalt mare
diseur, simţind că este învins de concurenţă, apelează la o bandă de tâlhari, condusă
de unul, Borilă, pentru a comanda uciderea rivalului. Borilă însă nu-l poate omorî
pe cântăreţ pentru că el îsuşi îl admira, dar, parşiv, sugerează scoaterea din scenă a
Zarazei. Un om de-al lui (sau poate chiar el) mascat o pândeşte seara pe stradă şi îi
spintecă gâtul cu şisul („de la o ureche la alta”). Cadavrul este incinerat, iar Cristian
Vasile, înnebunit de durere şi de dor, intră prin efracţie în crematoriu şi fură urna
Zarazei. Timp de patruzeci de zile, înghite câte o linguriţă de cenuşă, iar când o
termină, îşi toarnă terebentină pe gât. Nu moare, dar îşi distruge coardele vocale şi nu
va mai putea cânta niciodată. După război, Cristian Vasile este văzut prin Brăila, unde,
lucrează ca maşinist la teatru. Un unchi de-al lui Mircea Cărtărescu („dinspre mamă”,
precizează el), actor aflat în turneu, îl abordează şi, contra unui rachiu, îi deapănă toată
această poveste, pe care Mircea Cărtărescu o preia ca atare şi o transcrie.... Fantastic,
nu? Trebuie să recunoaştem că „melodrama” lui Cărtărescu este formidabilă, o citeşti
cu sufletul la gură şi nu se poate să nu rămâi impresionat.
Dar ce e adevăr şi ce e legendă în această teribilă construcţie epică? „Un gratuit
joc al imaginaţiei”, ne avertizează autorul. Tot el însă scrie „negru pe alb”: „Unchiul
meu i-a dat o cinzeacă bătrânului şi acesta, vorbind numai în şoaptă, i-a povestit cele
de mai sus. Le povestea oricui, dar nimeni n-a pus pân-acum povestea pe hârtie. O
fac eu, acum, deplin conştient de faptul că nu aceste biete pagini vor duce mai depate
amintirea lui Cristian Vasile, ci refrenul etern al Zarazei:
„Vreau să-mi spui, frumoasă Zaraza,
Cine te-a iubit,
Câţi au plâns nebuni după tine
Şi câţi au murit.
Vreau să-mi dai gura-ţi dulce, Zaraza,
Să mă-mbătezi mereu,
De a ta sărutare, Zaraza,
Vreau să mor şi eu...”
Ceea ce intrigă de la început şi ne avertizeazaă într-un fel este asocierea dintre
Borges, marele scriitor argentinian şi Cristina Vasile, omul care a cântat Zaraza („la
confluenţa dintre Borges şi Cristian Vasile”, fixează autorul izvorul melodramei). Cine
cunoaşte însă suficiente lucruri despre Borges, tango, istoria muzicii uşoare româneşti
interbelice, poate găsi chiar aici cheia construcţiei. Sigur că, în mod real, nu putea fi
vorba despre absolut nicio legătură între scriitorul sud-american şi cântăreţul român.
Dar trebuie să ne amintim de îndată că tangoul s-a născut în Argentina şi că unul dntre
marii promotori ai lui a fost celebrul Carlos Gardel. Or, acest Gardel, care apărea, ca
148

ANTARES AXIS LIBRI

personaj, prin operele unor scriitori de talia lui Julio Cortazar, Ernesto Sabato, Gabriel
Garcia Marquez, şi apare şi în textul lui Cărtărescu, ca etalon al valorii cântăreţului
nostru („Puţini ştiu că autorul Zarazei, al Ramonei şi al neuitatului, deşi uitat Aprinde
o ţigară a fost Gardel al nostru, atât prn muzica lui, cât şi prin viaţa românească pe
care a dus-o”) avea în repertoriu, printre altele, un tango, compus de celebrul Tagle
Lara şi numit – mai e nevoie să ne mirăm? – Zaraza, o compoziţie (muzică şi text) a
lui Tagle Lara.
De aici încolo începem să înţelegem jocul lui Mircea Cărtărescu. El face acum
literatură în literatură, inventând nu numai în ficţiune, ci şi în realitate. Zaraza,
varianta românească, nu mai e creaţia lui Tagle Lara şi nu mai este cântată de Gardel.
Locul celor doi sud-americani este luat de unul singur, autohtonul Cristian Vasile.
Introducerea în poveste a lui Gardel, cel descris de Borges sau Marquez, sugerează cu
claritate intenţia lui Mircea Cărtărescu de a se include pe sine însuşi în galeria marilor
scriitor ai lumii. Altfel spus, el ne sugerează că, în timp ce Cristian Vasile ne aminteşte
de o lume pe care el vrea s-o descrie, Gardel îl introduce pe autor în lumea în care vrea
el să se situeze, anume aceea a lui Borges sau Marquez... Ducând mai departe povestea
lui Cărtărescu, aflăm că, în realitate, îndrăgitul muzician român Cristian Vasile s-a
născut la Brăila (în 1908) şi că idolul şi modelul lui a fost Nae Leonard, născut la Galaţi
(1889). Şi nu vom fi oare îndreptăţiţi să credem că Zaraza lui Cărtărescu se apropie
tot mai mult de aceste meleaguri dunărene? Ba că o şi zărim aievea unduindu-şi
trupul felin pe sub teii de pe strada Domnească, pe sub aceiaşi tei pe sub care – cât de
fascinante sunt căile literaturii! – trecuse şi cel care compusese multe dintre cântecele
lui Cristian Vasile, celebrul Ionel Fernic, absolvent al Liceului „Vasile Alecsandri”, pilot
de aviaţie, printre altele, şi decedat în urma unui accident de avion (în 1938), ca şi
corespondentul lui de peste ocean Tagle Lara, cu cinci ani mai devreme (în 1933)?
Coincidenţele şi întretăierile de drumuri sunt atât de halucinante, încât închipuirea
lui Cărtărescu, deşi fascinantă, începe să pară palidă în comparaţie cu realitatea pură..
Dincolo de povestea în sine, textul lui Mircea Cărtărescu oferă un bun prilej
de imaginare, sau, mai bine zis, de fabulare. Este clar că aproape nimic din cele scrise
de el nu este adevărat, şi aceasta nu pentru că n-ar fi ştiut adevărul, ci tocmai pentru
că vrea să creeze un adevăr al lui. Zaraza nu putea fi incinerată, pentru că ţiganii nu
fac asta, Borilă n-a existat („este o invenţie a mea, aveam un profesor nesuferit cu
numele acesta”, avea să declare el mai târziu), interpretul nu a luat terebentină, el va
suferi, într-adevăr, o deterioare iremediabilă a coardelor vocale, dar din cauza unei
boli. Cărtărescu n-a avut un unchi („dinspre mamă”) care să-l cinstească pe Vasile,
după cum acesta, deşi brăilean, n-a lucrat niciodată ca maşinist şi nici în altă calitate la
Teatrul municipal etc., etc. Adevărul este că Mircea Cărtărescu aflase această poveste de
la mentorul său, Nicolae Manolescu, ceea ce conferă şi mai mult mister melodramei...
De altfel, este clară intenţia autorului de a se include pe sine în naraţiune, intersectând
destinul Zarazei cu cel al propriei sale familii. Cărtăescu se joacă şi se joacă sublim
şi cu efect. Aceasta pentru că, ţesând cu abilitate între realitate şi imaginar, el ne face
ANTARES AXIS LIBRI

149

să ne întrebăm: dacă n-ar fi toate acestea, ar mai încânta pe cineva povestea? Nu
ne convinge autorul ei că literatura este mai frumoasă decât realitatea şi că, la urma
urmei, aceasta aproape că nu contează?
Este clar că, după „versiunea” lui Cărtărescu, Zaraza nu mai poate fi niciodată
cea care a fost cu adevărat. Un binecunoscut scormonitor prin arhivele Bucureştiului
şi un foarte bun prieten al lui Cărtărescu, scriitorul Stelian Tănase (care, ca să sporim
tensiunea coincidenţelor, mi-a fost coleg de facultate, în anii 70), a analizat fir-a-păr
ficţiunea Zarazei. Rezultatul, departe de a ne lămuri, adânceşte şi mai mult misterul,
Stelian Tănase spune că Borilă chiar a existat, contrazicându-l astfel pe autor, că „Vulpea
roşie”, grădina pomenită în poveste, aparent şi ea inventată, a existat, de asemenea,
dar că, în fond, totul este imaginaţie şi că melodrama propusă de Cărtărescu nu este
altceva decât un „gag postmodernist”, o simpatică glumă serioasă despre o realitatea
greu de verificat şi, ca atare, permisibilă la orice invenţie. O invenţie însă care poate fi şi
periculoasă, în sensul că este foarte probabil ca după „Zaraza lui Cărtărescu”, nimeni să
n-o mai privească altfel de cum a conceput-o el. De altfel, la câţiva ani după publicarea
textului, Sergiu Nicolaescu a făcut un film – „Supravieţuitorul” –, iar Puşa Roth, o piesă
de teatru – „La Vulpea Roşie” –, amândouă pornind chiar de la textul cărtărescian...
Zaraza cea adevărată, dacă ea ar fi existat vreodată – şi se pare că o tânără şi
încântătoare ţigancă a Bucureştiului anilor ’30-’40 a vrăjit, cu adevărat, pe mulţi dintre
bărbaţii de prin grădinile de vară cu nume de legendă, la fel cum şi astăzi, superbe
domnişoare ale etniei încântă privirile fotbaliştilor şi ale fanţilor de Dorobanţi prin
cluburile din centrul vechi – dacă, deci, ar fi existat vreodată, ea nu ar fi putut fi în
niciun fel mai frumoasă decât în Zaraza lui Cărtărescu. Pentru că aceasta din urmă
este literatură, iar literatura înseamnă cu mult mai mult decât realitatea însăşi. Tocmai
de aceea, din fericire, ea supravieţuieşte...

Publicație editată și realizată cu sprijinul financiar al
Consiliului Local şi al Primăriei Municipiului Galați.

Responsabilitatea asupra conținutului intelectual al articolelor aparține
în exclusivitate autorilor.

Caseta tehnică
Coperta: Adina Vasilică
Tehnoredactori: Sorina Radu
Cătălina Ciomaga

150

ANTARES AXIS LIBRI

Colectivul de redacție:
Director - Corneliu Antoniu
Director adjunct - Zanfir Ilie
Redactor șef - a.g. secară
Secretar general - Dorina Bălan

AVEȚI TALENT? VĂ DORIȚI O CARIERĂ LITERARĂ?
USR - Filiala Sud Est și Biblioteca „V.A. URECHIA”
vă stau la dispoziție pentru detalii la telefoanele: 0744.205.032 și 0236.411.037

Galațiul revistelor literare

6

bvau©2014

Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” Galați

Revistă de teorie, istorie şi critică literară ANTARES - AXIS LIBRI

)

Salonul literar
AXIS LIBRI

teorie, istorie si critica literara
)

de

anul II
nr. 6
iunie 2015

Filiala Sud-Est a USR

)

Re v i s t a s e m e s t r i a l a
)

Festivalul Internațional
Serile de Literatură ale Revistei ANTARES

,

Editată de USR - Filiala Sud Est Galați și de Biblioteca „V.A. Urechia”
cu sprijinul financiar al Consiliului Local și al Primăriei Municipiului Galați

S
E
R
I
A
R
T
B
I
N IS L
X

A

Editura
Fundația Culturală ANTARES