You are on page 1of 2

Vegetația României

Flora României este compusă din următoarele elemente fitogeografice: nordic și alpin
(circa 14%: artic, boreal, artic-alpin etc) european (circa 40%: eurosiberian, european, centraleuropean etc), sudic (circa 8%: tropical, mediteranean etc), sud-estic (circa 10%: iliric, dacoiliric, balcanic, moezic), oriental sau continentala (circa 20%: pontic, sarmatic, ponto-centralasiatic, ponto-mediteranean), apusean (circa 1%: atlantic, atlantic-mediteranean), endemic (circa
4%, dacic propriu-zis), cosmopolit și adventiv (circa 4%).
Pădurile, care acoperă aproximativ un sfert din teritoriul României, sunt o componentă
importantă a vegetației, în special în zona munte. [21] Zona forestieră este etajată în funcție de
altitudine și expunere. În zonele de câmpie și de dealuri joase (până la 600–700 m) predomină
stejarul, gârnița, stejarul penduculat, la care se adaugă carpenul, teiul, paltinul de câmpie și
frasinul. În regiunile de dealuri (mai înalte) și munte (până la 1.200 m și chiar 1.400 m) se
dezvoltă fagul, care în amestec cu gorunul și alte specii de stejar coboară în regiunile dealurilor
mai joase. Mai sus, în amestec cu rășinoasele, fagul poate urca până la limita superioară a
pădurii. Rășinoasele (molid, mai răspândit în Carpații Orientali, zadă, brad, pe alocuri și pin) se
dezvoltă până la 1700 – 1800 m (ajungând în Carpații Meridionali până la 1900 m). Dintre
plantele ierboase la aceste altitudini sunt caracteristice ferigile și, în poieni, păiușul roșu. În zona
alpină, cu îngheț îndelungat și soluri acide, se dezvoltă pajiști dese și scunde iar în partea
inferioară (subalpină) apar tufișuri de ienupăr, bujor de munte, afin, jneapăn. [11] În largul văilor
mari, datorită umezelii persistente, apare o vegetație specifică de luncă, cu stuf, papură, rogoz și
adesea cu pâlcuri de sălcii, plopi și arini. În Delta Dunării predomină vegetația de mlaștină. [22]
Variația condițiilor topoclimatice determină o diferențiere a învelișului vegetal prin etajaea
formațiilor vegetale:

Vegetația alpină și subalpină, care ocupă culmile muntoase mai înalte de 1500–1700 m,
este reprezentată prin pajiști alpine, formate din graminee, ciuperacee și plante cu flori viu
colorate, rogozul alpin, părușca etc. În cadrul lor se întâlnesc și tufișuri pitice de smirdar,
sălcii pitice și alți arbuști, tufărișuri subalpine și jneapăn, ienupăr pitic, afini. Pajiștile alpine
alternează pajiși subalpine, formate din pe terenuri despădurite, în care predomină iarba
stâncilor, părușca și țăpoșica.
Vegetația montană, care acoperă regiunile muntoase sub altitudinea de 1700–1500 m, este
reprezentată prin:

păduri de molid, în care predomină molidișurile pure, iar în locurile mai joase,
doar local, întâlnindu-se brad și pin.

Vegetația de câmpie este reprezentată prin:   păduri de stejar pedunculat  păduri de cer și gârniță și pajiști formate pe locul fostelor păduri de stejari  vegetație de silvostepă. Sursa: Wikipedia . Vegetația de dealuri și de podișuri este reprezentată prin:   păduri de fag. plop. care se continuă din zona montană  păduri amestecate de fag cu gorun  păduri de gorun și pajiști secundare stepizate dezvoltate pe locul pădurii de gorun  păduri de stejar pedunculat. în care specii caracteristice sunt fagul.  Vegetația luncilor este reprezentată prin păduri de salcie. bradul și molidul.a molidului (în pareta superioară). păduri amestecate de fag cu rășinoase. ulmului etc. urmată apoi de o zonă de stuf (foarte extinsă în Delta Dunării). colilia etc. cu pajiști stepizate și pajiști stepice secundare   pajiști dezvoltate pe locul pădurilor alcătuite din diverse specii de stejar și pajiști xeromezofile de silvostepă. care cuprinde păduri izolate de stejar brumăriu și de stejar pufos  pajiști xerofile de stepă. teiului. paltinului. Bălțile și lacurile prezintă în general o repartizare zonală a vegetației în raport cu adâncimea.frasinului. unde predomină păiușul. caracterizate prin predominarea fagului (în amestec slab cu bradul). În zona centrală predomină nuferi și broscărița iar la adâncimi mai mari brădișul. La mal apare o zonă de rogozuri și stânjenei de baltă. în care predomină stejarul pedunculat în amestec cu diverse alte esențe lemnoase păduri de cer și gârniță. prin șleauri de luncă și pajiști de luncă  Vegetația acvatică.  păduri de fag. în care predomină stuful în amestec cu papura și pipirigul.