You are on page 1of 32

CONCEPTE DE BAZA ALE

KINESIOLOGIEI
CURS NR.1

Pentru a comunica, este nevoie de
cuvinte.
La nivelul comunitatii academice sau
stiintifice pentru a te face inteles, sunt
necesare conceptele. 
Pentru a impune o disciplina, este nevoie
de un limbaj stiintific propriu;  
ca orice stiinta, kinesiologia opereaza
cu
un
ansamblu
de
notiuni

• In acest sens putem spune ca limbajul stiintific
este un limbaj obiectiv, impersonal, atemporal,
aspatial.[1] 
• El descrie fapte si relatiile dintre acestea,
delimitand cu precizie obiectele fizice de cele
logice si faptele certe de cele incerte.
• De asemenea, limbajul stiintific este:
- sobru in descrieri,
- schematic in demonstratii
- si tinde sa se matematizeze, mai ales in ultimele
decenii cand o mare parte din gandirea de rutina a
fost transferata calculatoarelor.

• Aplicand aceasta teorie cand vorbim despre
motricitatea umana putem spune ca ea cuprinde
- un set de termeni de specialitate,
- un sens in care acestia sunt utilizati - semantica
teoriei, precum si
- regulile privind relatiile dintre termeni - sintactica
teoriei (A. Dragnea si colab., 2002).
• Aparatul notional este, asadar, un element-cheie in
recunoasterea statutului de disciplina stiintifica al
kinesiologiei, deoarece conceptul (cuvantul) confera
evenimentului sau realitatii o identitate distincta.

necesare unei analize originale sau aprofundate a kinesiologiei. • De aici rezulta necesitatea clarificarii sau crearii  unor concepte  noi. am considerat necesar sa preluam o parte din familia de termeni a Teoriei activitatilor motrice. ca de altfel a intregului ansamblu de idei al acestei discipline.• Absenta cuvantului inseamna de multe ori lipsa procedurilor de investigatie a domeniului. deoarece evolutia domeniului a demonstrat valabilitatea acestora. . • In demersul nostru.

  • O parte din termenii stiintifici sunt derivati din limbile latina sau greaca. mai fideli. altii provin din limbile franceza si engleza. . pe masura cresterii volumului de informatii si a aparitiei unor tendinte in activitatea practica. imbracand forma neologismelor.• Unii termeni au fost substituiti cu altii mai expresivi.  • Neologismele sunt absolut necesare pentru imbogatirea fondului de cuvinte cu ajutorul carora conturam problematica de studiu a domeniului.

o falsa necesitate. fie de tactica actiunilor. .• Criticii spun ca structurarea unui vocabular stiintific reprezinta. elemente specifice profesorului sau antrenorului si elemente specifice celui care priveste de pe margine spectacolul sportiv. • Aici putem comenta: Este evident. legate fie de tehnica.  cunoscute de marea masa a populatiei si care raspund nevoilor actuale de cunoastere. • Vocabularul sportiv cuprinde elemente proprii celui care executa tehnica respectiva. specific fiecarei ramuri si probe.. vocabularul sportiv este extrem de bogat. in conditiile in care exista suficiente cuvinte in limbajul curent.

P. evidentiind concepte relevante ale fenomenelor studiate. studiul stiintific are absoluta nevoie de acest instrument.unul de descriere.In opozitie cu vocabularul sportiv. .• Sociologul si teoreticianul francez. modelarea. ci cu termeni rigurosi.unul de prescriptie si . practica stiintifica impune un limbaj care exclude elementul emotional. Stiinta nu opereaza cu termeni familiari.un limbaj de executie. De ex: daca o executie tehnica se poate realiza fara ca sportivul sa posede un limbaj pretentios. identifica: . care permit si prefigureaza controlul. . . chiar matematizarea proceselor. precisi. Parlebas.

mai ales atunci cand redactam o lucrare stiintifica sau elaboram o prelegere universitara. printr-o atitudine intelectualista ce minimalizeaza rolul practicii. descrierea fenomenului nu are nevoie de concepte complicate. trebuie sa te distantezi de ea si uneori chiar sa negi evidentele. . • Comentand putem spune ca este o teorie falsa: uneori. • pentru a cunoaste cu adevarat realitatea concreta.• Unii critici sustin faptul ca: eforturile de a inova terminologia domeniului se desfasoara departe de realitatea concreta. • dar nici nu trebuie sa simplificam fenomenul sportiv.

stiintele umaniste. au revendicat statutul de „protector”. fiziologiei sau biomecanicii. transferand si vocabularul lui Wallon. . Piaget. „stiinta educatiei fizice si sportului” abunda in notiuni specifice anatomiei. • In ultimele decenii. sportului. in special psihologia. kinetoterapiei • Comentariu: La inceputurile sale. care sa fie aplicate in domeniul educatiei fizice. putem transfera concepte din alte stiinte  recunoscute (biologice. Freud sau Marcuse. umaniste).• In terminologia necesara kinesiologiei.

se constituie un lexic (apropiat altor discipline. • Teoria educatiei fizice si sportului care se formeaza pe campul actiunii motrice. ca element structural fundamental. putem spune ca: • pe fondul stabilirii unui obiect propriu de studiu pentru disciplina kinesiologie.• daca pornim de la un adevar simplu: domeniul practicarii exercitiilor fizice poseda o specificitate evidenta. cum sunt: • Teoria activitatilor motrice. .

• Prezentam in cele ce urmeaza un minilexic. kinetoterapie. dar reprezentativ pentru toate tipurile de experiente motrice pe care practica le consemneaza:educatie fizica. ca domeniu academic. le utilizeaza. indiferent de activitatile specifice analizate. activitati de loisir. ce include un numar de concepte de baza pe care kinesiologia.  . sport. • Termenii nu reprezinta decat un esantion redus. expresie corporala.

 deoarece contextul imbraca aspecte care nu se regasesc in alte situatii similare. comportament motric . un scrimer care realizeaza un asalt sau pacientul X care reinvata mecanismul mersului dupa un traumatism.  • Datele obiective sunt direct asociate sarcinii motrice: caracteristicile spatiale. ale subiectilor.putem spune ca un atlet care realizeaza saritura in lungime cu elan. • Situatia motrica poate imbraca doua aspecte.subiect. situatie sociomotrica. care conduc de altfel la doua campuri de investigatii extrem de interesante pentru domeniu: psihomotricitatea si sociomotricitatea • Concepte inrudite → sarcina motrica. ce realizeaza o sarcina motrica (P. aspecte de regulament etc. reprezinta tot atatea situatii motrice particulare. asteptarilor. conduita motrica. 1981). conduitei motrice).Parlebas. ale obiectelor. jocul bilateral de fotbal. situatie psihomotrica. perceptiilor.  • Datele subiective sunt asociate motivatiei. • In practica. numar de participanti. anticiparilor sale (in rezumat.

cu partenerii si adversarii. spunea filozoful Henry Wallon. decide.  • Nu intamplator. cand aceasta disciplina “coboara” la ciclul primar. are un dublu scop: „sa produca o modificare a lumii exterioare. de catre individul care simte. Efectele acestei masuri . deci care traieste subiectiv miscarea. prin declansarea unei actiuni si sa faca sa rasune in sine lumea exterioara”. aceasta trateaza problematica motricitatii privita din interior. comunica. ce vizeaza raportul subiectului cu corpul sau[2]. evolutia educatiei fizice moderne spre domeniul psihomotor reprezinta un fapt pozitiv.  •  Psihomotricitatea este rezultatul integrarii functiilor motrice si mentale. alege. fiind predata de catre profesorii de specialitate. mai ales acum.   • Gestul motric. Prin urmare.

tot ceea ce are legatura cu bazele generale ale miscarilor. utilizarea incordarii si relaxarii musculare. schi. contactul cu mediul natural influenteaza activitatea perceptiva si decizionala. scufundari. perceperea ritmului. este intim legata de constientizarea schemei corporale. dar si activitatile profesionale sau de loisir. priveste domeniul psihomotor. . • In acestea din urma. cand acestea imbraca forma jocului spontan.semnificativa in special la primele varste ale copilariei. • De asemenea. rafting etc. accentul pe controlul postural-segmentar.  • Stimularea permanenta a simtului kinestezic. esentiala pentru orice tip de activitate. gimnastica de baza. mai ales in alpinism.

in sensul ca subiectul nu repeta mecanic gesturi formale. • Sportul de performanta utilizeaza din ce in ce mai mult metode bazate pe adaptarile senzorimotrice.de natura strict biomecanica si morfologica. care necesita o experienta psihomotorie. Pentru invatarea tehnicii. se bazeaza pe aceeasi abordare. lateralitatea. ideomotricitatea. organizarea . profesorul trebuie sa puna subiectul in situatii ce reclama coordonare. Sportivul isi dezvolta constant controlul corporal in actiunile statice si dinamice. ci ca un mod de comportare si adaptare. • Invatarea unor elemente din sporturi ca natatia si atletismul. Aceste elemente sunt de fapt componentele domeniului psihomotor: schema corporala. perceptii fine sau ajustari spatiotemporale. inteligenta motrica. ci constientizeaza propria motricitate in relatie cu mediul sau cu obstacolele pe care le are de depasit.

in ideea de a se completa. interactiunea motrica este esentiala. compensa etc. In acest context. ci o reconversie originala a actiunilor fiecaruia. . Toate aceste interactiuni fac posibile conjugarea si opozitia fortelor.  • Sociomotricitatea reuneste interactiunile sociale si motrice. in cadrul sporturilor (activitatilor) colective. In cazul unei actiuni colective.• Situatia sociomotrica se caracterizeaza prin prezenta comunicarii (practice) cu partenerii si adversarii. nu se realizeaza doar o insumare a actiunilor coechipierilor. intr-o schema colectiva plina de semnificatii.

sarcina consta in propulsarea corpului in aer (prin aplicarea unei forte rezultante in urma elanului). astfel incat traiectoria acestuia sa fie cat mai lunga. prin imprimarea unei viteze initiale. acesta deplasandu-se in aer.o anumita conduita motrica. ce definesc un obiectiv pe care executantul il realizeaza printr. • De exemplu. • in aruncarea greutatii. • In functie de precizia. depinde viteza de invatare sau educarea calitatilor motrice necesare executiei sale. pe o distanta cat mai mare. .• Sarcina motrica reprezinta un ansamblu de conditii materiale si de constrangeri. in saritura in lungime cu elan. dificultatea sau complexitatea sa. aplicarea unei forte asupra unui corp.

etc). sau la relatia subiectului cu ceilalti “actori” ai situatiei respective (interactiuni motrice). la caracteristicile de timp (viteze. etc). de aceea se poate inregistra. profesorul de educatie fizica poate studia dinamica acestui comportament pe parcursul verigilor lectiei. • Acest tip de comportament poate fi perceput din exterior. care influenteaza procesul invatarii. acceleratii. Se pot observa aspecte care se refera la deplasarile in spatiu (orientare. • Toate aceste aspecte fac obiectul unor observatii pedagogice si stiintifice care surprind dinamica “omului in miscare”. filma. • De asemenea. pentru a identifica un anumit retard in planul motricitatii. • iar antrenorul poate studia momentul aparitiei oboselii marcate la sportivul sau. la a cata repetare se instaleaza oboseala. etc. deplasare. sprijin. etc. de catre kinetoterapeut.  • Un exemplu in acest sens il ofera observarea comportamentului motric al unui copil. .anumit context.

  • Aceasta notiune este introdusa si argumentata in studiile lui P.   • Autorul mentionat considera educatia fizica. deci ceea ce „se vede” in interiorul subiectului.• ■ Conduita motrica reprezinta latura interioara. o “pedagogie a conduitelor motrice”. Parlebas. adica semnificatia proprie pe care individul o confera acestui comportament. subiectiva a comportamentului motric. care depasesc miscarea corpului ca expresie mecanica. • Este in fapt “imaginea in oglinda” a comportamentului motric. tocmai datorita faptului ca aceasta se „descentralizeaza” si se adreseaza nevoilor individuale. . atribuindu-i o semnificatie umana aparte.

sub forma unei miscari[4]. efectuate pentru intretinerea relatiilor cu mediul natural si social. la stimulii externi si interni. . de a reactiona cu ajutorul aparatului locomotor.  • Acest concept larg inglobeaza toate „variantele” incluse in domeniul psihomotor. • -         totalitatea actelor si actiunilor motrice. in sociomotricitate. innascuta si dobandita. in raport cu unele repere fixe. termenul provine din latinescul movere. inclusiv prin efectuarea deprinderilor specifice ramurilor de sport.• Etimologic. prin acesta intelegand o iesire din starea de imobilitate. ergomotricitate (proprie sferei profesionale) sau ludomotricitate (specifica practicilor timpului liber). o schimbare a pozitiei corpului in spatiu. • Definitii ale motricitatii: • -         insusire a fiintei umane.

.

Ca sinonim.• actiunea si • activitatea motrica reprezinta micro-. mezo-. • Acestea reprezinta diferite niveluri de structurare si integrare a acestuia. acesta se prezinta ca un act reflex. o miscare de pompare a mingii in sol la dribling. • CURS NR. si macrostructura comportamentului motric al individului. termenul . elementele de structura ale motricitatii: • • actul motric este elementul de baza al oricarei miscari. instinctual (de exemplu. De multe ori. preparatia la o pirueta. lucrul fiecarui segment la sariturile atletice etc). efectuat in scopul adaptarii imediate sau al construirii de actiuni motrice[5].2 • Asadar. prezentam in cele ce urmeaza. cu continuturi si intentii din ce in ce mai elaborate.

prin care se atinge un scop imediat.• actiunea motrica . Spre deosebire de actul motric. actiunea motrica are eficienta daca sunt clarificate aspectele referitoare la suportul fizic al ei. mersul. problemele de tehnica si de tactica care ii servesc. deoarece in jurul sau se construiesc numeroase paradigme in plan teoretic. De exemplu. . se evidentiaza conduita motrica. pentru un subiect care actioneaza intr-o situatie motrica determinata. interactiunile sociomotrice implicate etc. energetici si cognitivi ai miscarii. unic sau integrat unei activitati motrice. lovitura de atac. alergarea. in general toate elementele tehnice din ramurile de sport sunt tot atatea actiuni motrice. actiunea presupune deja integrarea factorilor cinematici (de articulare spatiala si temporala). fiecare dintre acestia delimitand o problematica distincta. • Acest concept joaca un rol central in definirea specificitatii fenomenului practicarii exercitiilor fizice. procesele psihice care o regleaza sau care o dinamizeaza. driblingul. De exemplu.sistem de acte motrice. Prin intermediul actiunii motrice. contraatacul. dar si multiple abordari in praxiologia domeniului.

cu proiectii in plan profesional. sportul. activitatea kinetoterapeutica. organizeaza elementele ierarhic inferioare din care este constituita. pe baza unor idei. in functie de evolutia societatii. unifica. dar la care se pot adauga si alte tipuri. • Orice activitate conduce la o finalitate. activitatile de timp liber sunt activitatile motrice “institutionalizate”. reguli. forme de organizare. avand ca rezultanta adaptarea pe termen lung a organismului. spre care converg toate actiunile componente.• • activitatea motrica – nivelul ierarhic superior. articulate in sistem. • Educatia fizica. • Activitatea integreaza. stiintific si academic.[6] . este un ansamblu de acte si actiuni motrice.

avand ca rezultat efectuarea eficienta a deprinderilor si priceperilor.• Capacitatea motrica reprezinta una dintre temele cele mai vehiculate in studiile de specialitate. procesele metabolice. • Capacitatea motrica poate fi definita ca un complex de manifestari preponderent motrice. . • Etimologic. termenul desemneaza posibilitatea indivizilor de a reusi in executarea unei sarcini sau profesii. ceea ce deosebeste subiectii intre ei este nivelul la care functia motrica se exprima. necesare activitatilor zilnice[8]. conditionat de indicii morfofunctionali. toate corelate si reciproc conditionate. In acceptiunea actuala. psihice. Acest nivel este reprezentat de capacitatea motrica. Daca motricitatea reprezinta o caracteristica globala. masura in care ea face individul adaptat si adaptabil la situatiile complexe si variate ale mediului. cuvantul provine din latinescul capacitas. nivelul calitatilor motrice.

reduce sau bloca exprimarea componentelor stabile . calitati.• Componentele capacitatii motrice[9] sunt: • stabile: aptitudini motrice. structuri operationale. stari emotionale. cunostinte. care pot favoriza. deprinderi motrice. experienta • de stare: motivatie.

pot gasi o literatura vasta. datorita confuziei dintre conceptul de fitness. ramura de sport competitional cu acelasi nume si metodele de devoltare a fortei. ci si o emblema pentru noua cultura a corpului uman. acest termen este extrem de clar explicitat in lucrarile de specialitate din ultimii 20 de ani (Corbin. Lindsey. Falls. testele de evaluare a componentelor. impusa de civilizatia contemporana in ultimele decenii. • Se poate afirma ca cei interesati de aceasta tema. nutritie si mentinerea greutatii corporale optime. Foster etc). particularitatile exersarii la varsta a treia sau la populatiile speciale. • Utilizat deseori impropriu. Katz. cu referiri la programele individualizate de conditionare fizica.• Fitnessul nu este numai un termen la moda. . Dishman. Baylor. Maud.

viteza si timpul de reactie . rezistenta musculara locala. puterea. echilibrul. dependent de conditia sa anatomica. agilitatea. • Un bun nivel al finess-ului inseamna o stare de bine. reduce riscul imbolnavirilor si stabileste o baza solida pentru activitatile de performanta. care permite activitati zilnice viguroase. • Literatura descrie doua tipuri de fitness: •fitness-ul propriu-zis (“physical fitness”) care include: rezistenta cardio-vasculara.• Fitness-ul reprezinta un set de atribute prin care individul face fata solicitarilor fizice si functionale din activitatile cotidiene sau sportive. fiziologica si psihologica[11]. mobilitatea-supletea si compozitia corporala •fitness-ul motor („motor fitness”) care include: coordonarea segmentara. forta.

in ceea ce priveste progresul si nivelul maxim posibil. Epuran (1994) o defineste ca fiind un sistem de procese fizice sau psihofizice. pentru efectuarea cu rezultate inalte a activitatii. (s-a nascut talent si a murit speranta). care depinde de evolutia naturala. • M. organizate in mod original. de formatie educationala. in sensul ca prezenta ei permite cooptarea in procesul de pregatire. prin selectie la o anumita varsta. Horghidan (1999). care permite obtinerea unor rezultate supramedii. preexistent acesteia. • Aptitudinea este un substrat constitutiv al capacitatii motrice. • Aptitudinea are o relevanta aparte in antrenamentul sportiv. aptitudinea exprima o insusire fizica sau psihofizica. . • Dupa V.• ■ Aptitudinea motrica – termen uneori confundat cu cel de capacitate sau calitate motrica. de instruire.

exprima maiestria sau indeplinirea unei sarcini la cote foarte inalte de calitate sau cantitate.74s la proba de 100m. rezultatul obtinut de un copil cu disabilitati la un test de motricitate. reprezinta o performanta sportiva. criterii. ce poate fi evaluat dupa anumite norme. asa cum este uneori perceputa. performanta sportiva reprezinta rezultatul unei actiuni care din punct de vedere normativ. • Prin contrast. • Astfel. in timp ce recordul mondial 9. . • Performanta motrica nu desemneaza un rezultat de exceptie.• Performanta motrica reprezinta rezultatul efectuarii unui act sau actiuni motrice. ea nefiind egala cu ea insasi. baremuri. reprezinta o performanta motrica. • Performanta este deci expresia capacitatii motrice la un moment dat.

activitati motrice de timp liber. •sinteza de cunostinte.• ■ Kinesiologia (kinetologie). •studiul biomecanic al miscarilor umane. cu includerea aspectelor de cinematica (desfasurare spatio-temporala) si cinetica (studiul fortelor) . kinetologie medicala. ca domeniu stiintific si profesional are mai multe acceptiuni: •studiul stiintific al miscarii corpului uman. un nucleu de informatii care permite aprofundarea celorlalte teorii specializate: teoria educatiei fizice si sportului. teoria antrenamentului.

antropologia fizica. de exemplu. proportiilor si compozitiei corpului. Aceste variabile sunt utile in domeniul activitatilor motrice. etc. in anul 1966. care nu mai trebuie demonstrat. arheologiei sau studiilor privind obezitatea. ergometria. medicina sportiva. Meynard. • Kinantropometria reprezinta un domeniu specializat care are stranse legaturi cu educatia fizica. antrenamentul sportiv. Termenul a fost introdus de R. dar si in cel al medicinii legale. gerontologia. Canada. Belgia. • Concepte inrudite: kinesiologia • ■ Kinantropometria reprezinta o disciplina care se ocupa cu evaluarea dimensiunilor. stiinta despre omul in miscare.• ■ Kinantropologia desemneaza in tari ca Cehia. Integrarea domeniului nostru in antropologie aduce o serie de avantaje in ceea ce priveste caracterul stiintific al abordarii. . in Canada.