You are on page 1of 70

APARATUL RENAL

ANAMNEZA
Vârsta

Nou născut şi sugar:
 malformaţii externe ale aparatului urinar (imperforaţia uretrei,
epispadias, hipospadias, fimoza)
Copii:
 glomerulonefrita acută difuză poststreptococică (favorizată de
incidenţa crescută a infecţiilor streptococice la această vârstă)
 nefroblastomul (tumora Wilms)
 litiaza renală secundară tubulopatiilor ereditare (cistinurie,
sindrom Fanconi, acidoză tubulară distală)
 sindromul nefrotic cu leziuni minime (nefroza lipoidică)

ANAMNEZA
Vârsta

Adolescent:
 glomerulonefrita acută difuză poststreptococică
 uretrite acute
bacteriene (gonococice sau negonococice - chlamydii, mycoplasme)
 cu fungi (candida albicans)
 parazitare (trichomonas vaginalis)
 virale (herpes simplex, virus citomegalic)

ANAMNEZA Vârsta  Adult:  litiaza renală  infecţii urinare (cistite. hipoplazia renală) . pielonefrite acute şi cronice)  tuberculoza renală    glomerulonefrite cronice primitive şi secundare (unele din acestea urmare a glomerulonefritelor acute poststreptococice) boala polichistică renală a adultului unele malformaţii ce devin clinic manifeste sau sunt descoperite întâmplător la vârsta adultă (rinichiul în potcoavă.

ANAMNEZA Vârsta  Vârstnici:     adenomul şi adenocarcinomul de prostată (afecţiuni ce evoluează cu nefropatie obstructivă şi infecţii ascendente) nefroepiteliomul (tumora Grawitz) nefroangioscleroza hipertensiunea arterială renovasculară prin stenoze aterosclerotice ale arterelor renale. .

favorizate de particularităţile anatomice ale aparatului urinar (uretra scurtă. La sexul feminin sunt întâlnite mai frecvent:  infecţiile urinare. .ANAMNEZA Sexul   La bărbaţi sunt mai frecvente:  glomerulonefritele acute poststreptococice  litiaza urinară  nefroepiteliomul. meatul uretral situat în vecinătatea unei cavităţi septice .vaginul). de staza urinară şi refluxul vezico-ureteral ce apar în cursul sarcinii (prin factori mecanici şi prin diminuarea peristaltismului ureteral)  hipertensiunea arterială renovasculară prin displazie fibromusculară a tunicii medii a arterelor renale.

ANAMNEZA Locul naşterii şi domiciliul  Nefropatia endemică balcanică este întâlnită în zonele riverane ale Dunării de jos: Banat. Serbia. Bulgaria. .

hiper-fosfaturie. hiperkaliurie şi pierdere urinară de bicarbonaţi  acidoza tubulară renală  diabetul renal (glicozurie cu glicemii normale) boala polichistică renală a adultului: . aminoacidurie.ANAMNEZA Antecedentele eredocolaterale   Boli cu transmisie ereditară: Autosomal dominantă  malformaţii ereditare (agenezia şi hipoplazia renală)  sindromul Alport (nefrită cu hematurie şi evoluţie spre IRC + surditate + leziuni oculare (lenticonus)  tubulopatii   sindromul Fanconi care se manifestă prin glicozurie.

ANAMNEZA Antecedentele eredocolaterale    Boli cu transmisie ereditară: Autosomal recesivă  boala polichistică renală (cu debut precoce la nou-născut sau copil)  cistinuria  boala Hartnup (anomalie de transport tubular renal şi intestinal a aminoacizilor neutri) Recesivă legată de sex  sindromul oculo-cerebro-renal Lowe ce evoluează cu tulburări neurologice (hipotonie musculară. . hiporeflexie tendinoasă). întârziere mentală şi tulburări renale caracteristice sindromului Fanconi.

cu locuinţe neigienice şi aglomerate. determină apariţia focarelor familiale de tuberculoză renală şi glomerulonefrită acută difuză poststreptococică.  Intervenţia factorilor genetici ce determină un tip particular de reactivitate genetică este presupusă şi în cazul glomerulonefritei acute poststreptococice (nu toţi pacienţii cu angine acute streptococice dezvoltă leziuni glomerulare).  Contagiunea intrafamilială.ANAMNEZA Antecedentele eredocolaterale  Transmiterea unei predispoziţii genetice asociată cu obiceiuri alimentare comune determină agregarea familială a cazurilor de litiază renală. favorizată de statusul economic scăzut. .

. fără respectarea regulilor de asepsie şi antisepsie se pot complica cu insuficienţă renală acută. refluxului vezico-ureteral şi modificărilor endocrine favorizează pielonefritele acute şi litiaza renală  ischemia utero-placentară acută determină apariţia eclampsiei (HTA. convulsii şi comă după săpt 20 de sarcină) Avorturile provocate în condiţii empirice.ANAMNEZA Antecedentele personale fiziologice   Sarcina  din cauza stazei urinare. proteinurie.

faringite.ANAMNEZA Antecedentele personale patologice  Boli infecţioase:  Infecţiile cu streptococi -hemolitici grup A (angine. scarlatină. piodermite) se pot complica cu glomerulonefrite acute  Infecţiile urinare joase se pot propaga ascendent. erizipel. determinând apariţia pielonefritelor acute  Uretrita gonococică netratată sau tratată incorect se complică cu prostatite acute şi stricturi uretrale  Febra tifoidă poate evolua cu pielonefrită acută  Leptospirozele pot evolua cu insuficienţă renală acută  În septicemii se pot dezvolta determinări septice renale şi pacienţii pot prezenta tabloul clinic al insuficienţei renale acute .

dentare) sunt implicate în producerea şi favorizarea recidivelor glomerulonefritelor acute Supuraţiile cronice (bronşiectazie. în timp. virusuri din grupurile Echo şi Coxsackie) sunt implicate în etiopatogenia glomerulonefritelor acute Tuberculoza şi sifilisul pot. cu amiloidoza renală. virusul Epstein-Barr. urlian. afecta rinichiul Infecţiile cronice de focar (amigdaliene. rujeolic. de asemenea.ANAMNEZA Antecedentele personale patologice      Endocardita bacteriană se poate complica cu microabcese renale. empiem pleural) se complică. osteomielită. . leziuni de glomerulonefrită acută difuză sau focală şi infarcte renale (consecinţa emboliilor septice sau aseptice) Infecţiile virale (virus hepatitic B. virusul citomegalic.

sau bilateral)  Hipotensiunea arterială prelungită din stările de şoc cardiogen (ex. infarctul miocardic acut) poate conduce la insuficienţă renală acută  Vegetaţiile valvulare din endocardita bacteriană subacută.ANAMNEZA Antecedentele personale patologice  Boli ale aparatului cardiovascular  Hipertensiunea arterială determină leziuni renale arteriolosclerotice (nefroangioscleroză) şi/sau aterosclerotice la nivelul arterelor renale (uni. . trombii intracavitari din valvulopatiile mitrale sau aortice şi trombii murali din infarctul miocardic. reprezintă surse emboligene ce pot determina embolii renale  Insuficienţa cardiacă avansată evoluează cu afectare renală datorită scăderii debitului sanguin renal.

severă şi ireversibilă. cunoscută sub denumirea de sindrom hepatorenal Bolile ţesutului conjunctiv (colagenoze) . coli (prin transmitere pe cale limfatică)  La pacienţii cu ciroză hepatică avansată poate surveni o insuficienţă renală acută funcţională.ANAMNEZA Antecedentele personale patologice   Bolile aparatului digestiv  Constipaţia cronică habituală favorizează infecţiile urinare cu E. granulomatoza Wegener şi sclerodermie.nefropatia se întâlneşte frecvent în lupusul eritematos sistemic. . poliarterita nodoasă.

afectarea renală este o complicaţie frecventă ce poate evolua spre insuficienţă renală şi deces.ANAMNEZA Antecedentele personale patologice   Bolile sângelui şi organelor hematopoetice se pot însoţi de suferinţe renale  anemiile hemolitice.în diabetul zaharat. necroza papilară) neuropatia viscerală diabetică evoluează cu tulburări de motilitate ale vezicii urinare şi favorizează refluxul vezico-ureteral infecţiile urinare sunt mai frecvente la diabetici. .  leucemiile.  nefropatia diabetică include     glomeruloscleroza diabetică (ce evoluează cu sindrom nefrotic) leziuni tubulo-interstiţiale (pielonefrite cronice. limfoamele. mielomul multiplu Boli metabolice .

ciclofosfamida. sulfamidele. pot determina apariţia unor nefropatii tubulointerstiţiale acute cu insuficienţă renală acută sau cronică Radioterapia.ANAMNEZA Antecedentele personale patologice   Tratamente medicamentoase şi manopere medicale:  Consumul cronic de antiinflamatoare nesteroidiene (în special fenacetină) poate determina apariţia nefropatiei interstiţiale care poate evolua uneori până la necroză papilară  Aminoglicozidele. poate determina leziuni de nefrită interstiţială . cisplatinul. cu includerea rinichilor în câmpul de iradiere. ciclosporina. cefaloridina.

ANAMNEZA
Antecedentele personale patologice

Transfuziile sanguine incompatibile, cu hemoliză intravasculară
determină apariţia insuficienţei renale acute prin obstrucţia tubilor
renali cu hemoglobină

Manevrele instrumentale urologice (sondaj vezical, cistoscopie,
cateterism ureteral, pielografie ascendentă) comportă riscul unor
accidente (hemoragii, perforaţii), sau duc la infecţii urinare
ascendente în caz de nerespectare a tehnicilor de asepsie şi
antisepsie. Dezvoltarea tehnicilor de litotripsie percutană sau
extracorporeală a dus şi la apariţia unei patologii iatrogene legate
de acestea.

ANAMNEZA
Condiţii de viaţă şi de muncă

Locuinţa necorespunzătoare (rece, umedă, supraaglomerată) favorizează infecţiile streptococice şi creşte riscul apariţiei glomerulonefritelor acute

Regimul alimentar bogat în nucleoproteine (carne, viscere, vânat) şi
consumul de etanol favorizează litiaza renală urică

Consumul de alimente oxalofore (cacao, ciocolată, spanac, roşii
etc.) favorizează litiaza urinară oxalică.

Intoxicaţiile alimentare cu ciuperci (Amanita phaloides) au ca
rezultat insuficienţa renală prin mecanism nefrotoxic.

ANAMNEZA
Condiţii de viaţă şi de muncă

Intoxicaţiile cu Pb, Ag, Cd conduc la nefropatii tubulare

Locurile de muncă, caracterizate prin temperatură înaltă şi efort fizic
intens (furnale, turnătorii) determină transpiraţii abundente şi oligurie
favorizând astfel litiaza renală

glomerulonefrite acute. . glomerulonefrite cronice. rinichi polichistic. cistite.ANAMNEZA Istoricul bolii  Debutul afecţiunilor renale poate fi:  acut (colica renală. cancer renal)  inaparent. malformaţii renale. insuficienţă renală acută)  insidios (tuberculoza renală. afecţiunile fiind descoperite întâmplător. pielonefrite acute. cu ocazia unui examen medical (litiaza renală. tuberculoza renală). rinichiul polichistic.

greutate. presiune sau distensie în regiunea lombară sau în flanc. care diminuă sau dispare în clinostatism. cu intensitate şi durată variabile. .SIMPTOME specifice af. accentuată de ortostatism şi trepidaţii.  Se datorează distensiei capsulei renale şi/sau a căilor de excreţie. renale Durerea  Durerea lombară difuză  Este percepută ca o senzaţie de jenă.

renale Durerea  Durerea lombară difuză  Durerea lombară difuză de origine renală trebuie diferenţiată de durerile cu acelaşi sediu.SIMPTOME specifice af. afecţiuni musculare.  Acest simptom este atribuit aparatului urinar când:  este independent de mişcările coloanei vertebrale şi ale trunchiului  iradiază descendent  este însoţit de alte simptome sau semne din partea aparatului urinar. pancreatice. de origine extrarenală: suferinţe ale coloanei vertebrale. biliare şi ginecologice. .

în nefropatii unilaterale: ptoză renală.în nefropatii bilaterale: glomerulonefrite acute şi cronice. renale Durerea  Durerea lombară renală poate fi:  Unilaterală . rinichiul polichistic. . pielonefrita acută şi cronică. de la dureri de intensitate mică (ptoză renală) la dureri intense şi prelungite ce sugerează pionefroza. hidronefroză. Intensitatea este variabilă.  Bilaterală . infarctul renal. flegmonul perinefretic sau infarctul renal.şi pararenale. tuberculoză renală. abcese şi flegmoane peri.SIMPTOME specifice af. litiază renală. neoplasm renal. pionefroză. tuberculoza renală.

SIMPTOME specifice af.este determinată de obstrucţia acută a ureterului. cazeum.  Cauzele obstrucţiei ureterale sunt reprezentate de:  calculi  coaguli sanguini. sfacele tisulare. . renale Durerea  Colica renală (renoureterală)  Mecanism . la care se adaugă spasmul musculaturii parietale ureterale. urmată de distensia bruscă a bazinetului şi calicelor.

sfâşiere sau arsură profundă  Continuă sau intermitentă cu exacerbări paroxistice  Intensitate mare – induce stare de anxietate şi instabilitatea poziţională apacientului care este perpetuu în căutarea unei poziţii antalgice . consum de lichide. organele genitale externe.SIMPTOME specifice af. renale Durerea  Caractere:  Debut brusc. regiunea inghinală. diuretice  Localizare lombară unilaterală  Iradiere descendentă pe traiectul ureterului în flanc. fosa iliacă. trepidaţii. mai frecvent nocturn sau precipitat de un factor declanşant: efort. rădăcina coapsei  Caracter de torsiune.

. renale Durerea  Caractere:  Durata este variabilă (ore . meteorism. extrasistole).SIMPTOME specifice af. tenesme vezicale. bradicardie sau tahicardie.zile):  Se ameliorează la aplicarea locală de căldură. disurie. vărsături. administrarea de antispastice sau după eliminarea calculului:  Simptomele de acompaniament  urinare (polakiurie. oligoanurie. ileus dinamic)  cardiovasculare (creştere moderată a tensiunii arteriale. hematurie macroscopică)  digestive (greaţă.

cu durată variabilă.SIMPTOME specifice af. şi diminuă la evacuarea vezicii (prin micţiune. tumori. litiază vezicală.  se prezintă ca o senzaţie de distensie. tenesme vezicale. renale Durerea  Durerea hipogastrică (vezicală)  este evocatoare pentru suferinţele vezicii urinare .cistite. retenţie acută de urină. tuberculoză vezicală. arsură. . disurie. de repleţia vezicală şi mers. sondaj vezical sau puncţie suprapubiană)  este acompaniată de tulburări ale micţiunii: polakiurie. accentuată de presiune.

iradiază spre gland sau faţa internă a coapselor şi este însoţită de tulburări ale micţiunii  este întâlnită în suferinţe ale ureterului terminal. .SIMPTOME specifice af. prostatite acute şi cronice. veziculite şi uretrite posterioare. renale Durerea  Durerea pelviperineală  este percepută la nivelul micului bazin şi rafeului ano-bulbar.

uter gravid). . întâlnită în:  cistite. se clasifică în:  polakiuria prin reducerea capacităţii vezicii urinare. renale Tulburările micţiunii  Polakiuria  Definiţie .creşterea frecvenţei micţiunilor peste numărul normal (3-5/24h) cu reducerea volumului urinar / micţiune.SIMPTOME specifice af.  După mecanismul de producere polakiuria. pericistite  tuberculoză vezicală  tumori vezicale  compresiuni extrinseci (tumori pelvine.

renale Tulburările micţiunii  polakiuria prin stază vezicală apare ca urmare a unui obstacol subvezical. o cantitate de urină (reziduu vezical) ce diminuă volumul utilizabil efectiv şi duce la creşterea frecvenţei micţiunilor. postmicţional. caz în care în vezica urinară rămâne. Se întâlneşte în:  adenomul şi adenocarcinomul de prostată  stenoze inflamatorii şi tumorale ale uretrei  valve uretrale şi stenoze de meat urinar.SIMPTOME specifice af. .

SIMPTOME specifice af. polakiuria prin poliurie: pacientul urinează mai frecvent datorită creşterii diurezei  ingestie lichidiană  tratament diuretic  diabet insipid. insuficienţă renală. Este determinată de:  calculii ureterali juxtavezicali. glicozurie . cristalurie)  modificări endocrine (hiperfoliculinism) şi leziuni nervoase. calculii inclavaţi în uretra prostatică  inflamaţii ale uretrei  modificări ale compoziţiei urinei (urină hiperacidă. renale Tulburările micţiunii   polakiuria prin hiperreflexivitatea sfincterului uretral sau a muşchiului detrusor vezical.

 Dacă este continuă sau intermitentă (simptomul poate apare intermitent în procesele inflamatorii vezicale).  Dacă este spontană sau provocată de un factor declanşant (efort fizic.  polakiuria diurnă este relativ caracteristică litiazei urinare vezicale polakiuria nocturnă este caracteristică pacienţilor cu adenom de prostată  polakiuria permanentă se întâlneşte în sclerozele vezicii urinare şi leziunile neurologice. emoţii etc.diurnă.SIMPTOME specifice af. . renale Tulburările micţiunii  Anamneza trebuie să precizeze următoarele caractere ale poliuriei:  Orarul .). anumite mişcări. consum de alimente. nocturnă sau permanentă.

Pacienţii urinează cu dificultate când vezica este plină şi ca urmare vor iniţia micţiunea înaintea declanşării reflexului micţional.SIMPTOME specifice af. renale Tulburările micţiunii  Pseudopolakiuria se întâlneşte la pacienţii cu disectazie de col vezical (tulburare a închiderii şi deschiderii colului vezical). .  Micţiunile rare (sub 3/24h) pot fi determinate de:  scăderea diurezei  creşterea capacităţii vezicale (megavezică. urinând astfel mai frecvent. diverticuli vezicali voluminoşi)  tulburări ale inervaţiei senzitive sau motorii a vezicii urinare (leziuni medulare. neuropatie diabetică viscerală).

în uretrite acute  durere persistentă (care continuă şi după încetarea micţiunii). ce se întâlneşte în adenomul de prostată şi uretrita posterioară şi afecţiuni ce evoluează cu disectazie de col vezical  durere terminală . Micţiunea dureroasă se poate prezenta sub următoarele forme:  durere premicţională.SIMPTOME specifice af. renale Tulburările micţiunii  Micţiunea dureroasă  Este percepută de bolnav ca durere hipogastrică sau pelviperineală aflată în raport temporal cu micţiunea. caracteristică pericistitelor.în cistite  durere permanentă . . ce denotă scăderea capacităţii vezicale  durere iniţială.

Micţiunea întreruptă  Bolnavii relatează întreruperea bruscă a jetului urinar. cu sau fără reluarea ulterioară a micţiunii. polakiurie cu eliminarea câtorva picături de urină şi senzaţia de golire incompletă a vezicii urinare. în cazul calculilor inclavaţi în uretra posterioară şi în stenozele uretrale. mielite). litiaza vezicală şi afecţiuni neurologice (tabes. .SIMPTOME specifice af. prostatite.  Se întâlneşte în cistite. renale Tulburările micţiunii   Micţiunea imperioasă (tenesmul vezical)  Reprezintă senzaţia de micţiune dureroasă însoţită de necesitatea imperioasă de a urina. Se întâlneşte în calculii vezicali (ce pot funcţiona ca o supapă).

. diabetul insipid) şi poate fi unul din semnele precoce ale insuficienţei cardiace. Se observă în afecţiunile ce evoluează cu poliurie (insuficienţa renală cronică. renale Tulburările micţiunii  Nicturia se defineşte ca egalizarea sau inversarea raportului normal între micţiunile diurne şi nocturne (valoarea normală fiind 3/1).SIMPTOME specifice af. diabetul zaharat.

cistite. poliradiculonevrite). scleroză multiplă. stricturi. calculi inclavaţi)  leziuni medulare şi afecţiuni neurologice (tabes dorsal. litiază vezicală. mielite. . renale Tulburările micţiunii    Disuria reprezintă senzaţia de eliminare dificilă a urinei. poate fi iniţială sau terminală. tumori)  prostatice (adenomul şi adenocarcinomul prostatice)  ale uretrei posterioare (uretrite. corpi străini. Dificultatea în eliminarea urinei poate fi prezentă în tot timpul micţiunii (continuu sau intermitent). Cauzele acesteia sunt reprezentate de afecţiuni:  ale vezicii urinare (disectazie de col vezical.SIMPTOME specifice af. Disuria este consecinţa dezechilibrului dintre contracţia muşchiului detrusor şi deschiderea sfincterului vezical sau permeabilitatea insuficientă a uretrei.

ce necesită evacuarea prin sondaj vezical sau puncţie suprapubiană. renale Tulburările micţiunii  Retenţia de urină reprezintă imposibilitatea golirii vezicii urinare printr-o micţiune spontană.  Consecinţa retenţiei de urină o reprezintă apariţia globului vezical. . şi permite diferenţierea de anurie (în care lipsa exteriorizării urinei se datorează încetării producerii acesteia de către rinichi).SIMPTOME specifice af.  Este însoţită de necesitatea imperioasă de a urina şi de dureri hipogastrice.

fecalom. . tumori de vecinătate invadante.disectazie de col vezical. traumatisme perineale cu ruptura uretrei  Tulburări ale reflexului şi actului micţional . stări toxice sau infecţioase grave Retenţia de urină poate să survină brusc (retenţie acută) sau după o perioadă de disurie şi/sau polakiurie (retenţie cronică). calculi. polipi sau corpi străini uretrali. renale Tulburările micţiunii   Cauzele retenţiei de urină sunt reprezentate de:  Obstacole uretrale .adenomul sau adenocarcinomul de prostată. stricturi. intervenţii chirurgicale pe abdomen şi rinichi. leziuni medulare.SIMPTOME specifice af. traumatismele bazinului.

involuntară a urinei.termenul defineşte eliminarea necontrolată.SIMPTOME specifice af. dacă se manifestă continuu sau intermitent favorizată de tuse. efort de defecaţie sau ridicare de greutăţi. strănut. Anamneza trebuie să precizeze dacă pierderea urinei are caracter conştient sau inconştient. renale Tulburările micţiunii  Incontinenţa urinară . .

calculi inclavaţi în uretra prostatică. neoplasmul vezicii urinare (boli ce evoluează cu reducerea capacităţii vezicale).  Cauze vezicale . renale Tulburările micţiunii  Etiologia incontinenţei urinare cuprinde:  Insuficienţa sistemului sfincterian  La femei după naşteri multiple. litiaza vezicală.cistita tuberculoasă. corpi străini. rezecţiei endoscopice a adenomului de prostată sau uretrotomii interne.SIMPTOME specifice af. tumori uretrale.  Cauze uretrale . . rupturi perineale cu cistorectocel sau în cursul sarcinii  La bărbaţi prin leziuni ale sfincterului vezical în timpul prostatectomiei.

psihoze. nevroza isterică.cerebrale (accidente vasculare. mielită transversă.  Cauze psihiatrice . tumori) şi leziuni ale plexului ruşinos. traumatisme.adenomul suprarenalian. medulare (spina bifida. insuficienţa hipofizară.SIMPTOME specifice af. scleroza laterală amiotrofică. .  Cauze endocrine . renale Tulburările micţiunii  Leziuni neurologice . scleroza în plăci. boala Alzheimer).

.  Enurezisul nocturn reprezintă pierderea repetată. presiunea intravezicală depăşeşte rezistenţa opusă de obstacolul care le-a produs şi urina se scurge picătură cu picătură prin meatul uretral (ex. inconştientă şi involuntară a urinei în timpul somnului. după un timp. insuficienţa renală cronică). diabet insipid. malformaţii ale măduvei spinării şi boli ce evoluează cu poliurie (diabet zaharat. Persistenţa peste vârsta de 2-3 ani este întâlnită în malformaţii ale aparatului urinar. renale Tulburările micţiunii  Incontinenţa urinară paradoxală (prin “supraplin” sau micţiune automată) se întâlneşte în retenţiile urinare cronice în care.SIMPTOME specifice af. în adenomul de prostată cu retenţie cronică incompletă de urină).

insuficienţă renală cronică şi cancer renal.SIMPTOME din partea altor aparate şi sisteme  Simptome de ordin general  Astenia şi fatigabilitatea sunt întâlnite la pacienţii cu insuficienţă renală acută.  Bolnavii cu insuficienţă renală acută prezintă inapetenţă şi scădere în greutate. .  Creşterea în greutate. este întâlnită în glomerulonefritele acute şi cronice şi sindromul nefrotic. consecinţă a retenţiei hidrice.

glomerulonefrite cronice. nefropatie diabetică. pielonefrite cronice) şi unilaterale (stenoze ale arterelor renale. de cauză renală. determinată de hipertensiunea arterială şi hipervolemie)  Dureri precordiale de tip anginos. . se întâlneşte în nefropatii bilaterale (glomerulonefrită difuză acută.SIMPTOME din partea altor aparate şi sisteme  Simptome cardiovasculare  Hipertensiunea arterială secundară. palpitaţii. cancer renal).  Dispnee de efort şi/sau repaus (ca expresie a fenomenelor de insuficienţă ventriculară stângă. tuberculoză renală. litiază renală.

în insuficienţa renală cronică . de asemenea.SIMPTOME din partea altor aparate şi sisteme  Simptome respiratorii  Dispneea nocturnă însoţită de expectoraţie sanguinolentă consecinţă a pneumopatiei uremice ce apare în stadiul terminal al insuficienţei renale cronice  Respiraţia Kussmaul (consecinţă a acidozei) şi respiraţia Cheyne-Stokes sunt întâlnite.

. anorexie. vărsături. convulsii şi comă la pacienţii uremici. meteorism abdominal. greaţă. ileus dinamic în colica renală  Inapetenţă. acufene consecinţa hipertensiunii arteriale secundare unor afecţiuni renale  Prurit. scăderea acuităţii vizuale. hematemeză şi melenă în insuficienţa renală cronică Simptome nervoase  Cefalee. insomnie cu somnolenţă diurnă.SIMPTOME din partea altor aparate şi sisteme   Simptome digestive  Greaţă. vărsături alimentare. scotoame. diaree (uneori cu scaune sanguinolente). bilioase sau cu miros amoniacal.

EXAMENUL OBIECTIV Examenul obiectiv general  Atitudinea şi starea psihică  Bolnavii cu colică renală sunt agitaţi şi manifestă instabilitate poziţională  Fibrilaţiile şi fasciculaţiile musculare se întâlnesc în uremie  Convulsiile sunt consecinţa edemului cerebral care apare în sindroamele nefrotice şi eclampsie  Astenia şi atitudinea pasivă sunt observate la pacienţii cu nefropatii grave aflate în stadii avansate ale insuficienţei renale  În stadiul final de evoluţie al insuficienţei renale (uremie) se poate instala coma uremică .

incapacitatea rinichiului de a degrada hormonul melanostimulator hipofizar şi retenţia de urocromogen (uremie) Purpură trombocitopenică sau vasculară .EXAMENUL OBIECTIV Examenul obiectiv general  Modificările pielii şi fanerelor   Paloare cu tentă gălbuie sau teroasă determinată de:  vasoconstricţia periferică (glomerulonefrita acută difuză)  anemie prin deficit de secreţie a eritropoetinei şi scăderea proteinelor transportatoare (sindroame nefrotice)  anemie prin deficit de secreţie a eritropoetinei.

abcesul perirenal sau pararenal. pielonefrita acută. prin defect de sinteză a metabolitului activ al vitaminei D şi prin incapacitatea de a secreta fosfaţii Febra apare în infecţiile urinare. pionefroză.EXAMENUL OBIECTIV Examenul obiectiv general   Ţesutul celular subcutanat  Emacierea – în insuficienţa renală cronică şi carcinomul renal avansat  Edemul renal  Fracturile patologice – la pacienţii cu insuficienţa renală cronică şi la cei hemodializaţiş sunt determinate de osteodistrofia renală consecutivă hiperparatiroidismului secundar. carcinomul renal (tumora Grawitz) . prostatita acută.

inapetenţă. insuficienţă cardiacă  Respiratorii – respiraţie Kussmaul  Digestive – greaţă. foetor amoniacal . vărsături.EXAMENUL OBIECTIV Examenul obiectiv general  Manifestări din partea altor organe şi sisteme în nefropatiile care evoluează cu hipertensiune arterială şi în faza avansată a insuficienţei renale (uremie)  Cardiovasculare – dureri precordiale. frecătură pericardică.

hematom perirenal) tumefieri (abces renal.EXAMENUL OBIECTIV Examenul obiectiv al rinichilor  INSPECŢIA Cu acest prilej se pot constata:    bombări. pionefroză. tumoră renală. abces perirenal) hematoame sau echimoze care pot conduce diagnosticul spre un eventual traumatism renal . de regulă unilaterale (hidronefroză.

EXAMENUL OBIECTIV Examenul obiectiv al rinichilor PALPAREA  Palparea rinichilor se poate face în decubit dorsal. Israel şi Glenard. sau măriţi de volum (tumori renale. Există mai multe procedee de palpare a rinichilor: Guyon. mobili. Totuşi în anumite situaţii (bolnavi emaciaţi sau persoane longiline) se poate palpa polul inferior al rinichiului drept în inspir profund. rinichii devin accesibili palpării când sunt ptozaţi (căzuţi). în condiţii patologice. fără ca această constare să fie neapărat patologică. rinichi polichistici. Datorită poziţiei lor profunde în mod normal rinichii nu sunt accesibili palpării. hidronefroză). . decubit lateral şi ortostatism (mai ales dacă există suspiciunea de ptoză renală).

examinatorul este aşezat în partea dreaptă. cu vârful degetelor spre rebordul costal şi în afara marginii externe a muşchiului drept abdominal. . la nivelul lombei drepte cu vârful degetelor la nivelul unghiului costovertebral şi mâna dreaptă este situată anterior. Mâna stângă este plasată posterior.EXAMENUL OBIECTIV Examenul obiectiv al rinichilor PALPAREA  Procedeul Guyon: bolnavul este în decubit dorsal cu genunchii flectaţi.

apropiind cele două mâini. . prin exercitarea unor presiuni intermitente de către mâna anterioară care vor fi resimţite de mâna posterioară. Se execută mişcări bruşte cu degetele mâinii stângi (balotarea).EXAMENUL OBIECTIV Examenul obiectiv al rinichilor PALPAREA  Se solicită bolnavului să inspire profund. în cazul în care rinichiul este palpabil. care în cazul în care rinichiul este palpabil se vor transmite la mâna anterioară. de asemenea se cercetează existenţa contactului lombar.

examinatorul este situat tot în partea dreaptă. consistenţa de organ.  . iar cea anterioară cea dreaptă. mâna posterioară fiind cea stângă.  Rinichii nu sunt palpabili în mod normal (excepţie persoanele longiline) Când sunt palpabili se recunosc după forma lor de bob de fasole.EXAMENUL OBIECTIV Examenul obiectiv al rinichilor PALPAREA  Pentru rinichiul stâng. suprafaţa netedă şi contactul lombar.

EXAMENUL OBIECTIV Examenul obiectiv al rinichilor   PALPAREA Procedeul Glenard: bolnavul în decubit dorsal cu genunchii flectaţi. iar acesta are plasată mâna dreaptă anterior. moment în care rinichiul poate fi palpat Procedeul Israel: bolnavul este în decubit lateral stâng (cu spatele la examinator). încercând să “prindă” rinichiul drept în timpul inspirului profund. în timpul palpării prin această metodă genunchiul de partea rinichiului examinat este flectat. Pentru rinichiul stâng. iar stânga posterior. mâna dreaptă a examinatorului fiind plasată posterior iar cea stângă anterior. Bolnavul este solicitat să inspire profund. examinatorul aplică ultimele patru degete în regiunea lombară şi policele pe peretele anterior abdominal. Cealaltă mână apasă conţinutul abdominal spre policele celeilalte mâini. . bolnavul este situat în decubit lateral drept.

EXAMENUL OBIECTIV Examenul obiectiv al rinichilor  PALPAREA Rinichiul este accesibil palpării în caz de ptoză renală sau în cazul în care este mărit.rinichi palpabil în flancul sau fosa iliacă de aceeaşi parte.rinichiul palpabil în întregime (clinostatism şi ortostatism) în inspir gradul III . flegmon perirenal tumori renale rinichi polichistici (în acest caz mărirea este bilaterală).rinichiul este palpabil numai în inspir (polul inferior) gradul II .  Ptoza renală cunoaşte trei grade:     gradul I . Rinichiul mărit de volum apare în caz de:     hidronefroză pionefroză. .

Sensibilitatea se cercetează aplicând o presiune constantă în aceste puncte bilateral şi se constată în caz de pielonefrite sau litiază renală.   Punctele posterioare sunt:  punctul costovertebral (situat la joncţiunea coastei a XII-a cu coloana vertebrală)  punctul costomuscular (situat la intersecţia masei musculare lombare cu coasta a XII-a). .EXAMENUL OBIECTIV Examenul obiectiv al rinichilor PALPAREA  Prin metoda palpării se evidenţiază şi sensibilitatea (durerea) provocată în punctele dureroase posterioare (renale) şi anterioare (ureterale).

EXAMENUL OBIECTIV Examenul obiectiv al rinichilor PALPAREA  Punctele anterioare (ureterale) sunt în număr de trei: superior. mijlociu şi inferior.  Punctul superior se află la pe linia orizontală trasată prin ombilic la 4-5 cm de acesta punctul ureteral superior .

  Punctele ureterale sunt sensibile bilateral în pielonefrite şi unilateral în litiaza ureterală punctul ureteral mijlociu . care corespunde ureterului terminal este accesibil palpării prin tuşeu rectal la bărbat şi prin tuşeu vaginal la femeie.EXAMENUL OBIECTIV Examenul obiectiv al rinichilor Punctul mijlociu este situat la intersecţia 1/3 externe cu 1/3 mijlocie a liniei orizontale care uneşte cele două creste iliace  Punctul inferior.

examinatorul fiind plasat posterior. . Se constată sensibilitate în:  litiaza renală  pielonefrita acută  uneori în glomerulonefrita acută Se recomandă ca manevra să nu se efectueze în plină colică renală pentru a nu exacerba durerea bolnavului.EXAMENUL OBIECTIV Examenul obiectiv al rinichilor    PERCUŢIA Metoda Giordano: percuţia lombelor se face cu marginea cubitală a mâinii.

EXAMENUL OBIECTIV Examenul obiectiv al rinichilor AUSCULTAŢIA  Auscultaţia are o valoare limitată în cadrul examenului obiectiv al rinichilor. în caz de stenoză sau anevrism de arteră renală. un suflu sistolic la nivelul lombei .  Prin auscultaţie se poate evidenţia uneori.

de formă emisferică. palpare. Prin inspecţie se poate observa la bolnavii cu ţesut celular subcutanat slab reprezentat o bombare suprasimfizară (glob vezical. Palparea globului vezical evidenţiază o formaţiune tumorală elastică. expresie a retenţiei de urină în vezică). net delimitată şi dureroasă la palpare. tumori uterine şi ascită . cu concavitatea situată în jos şi care dispare după sondaj vezical (trebuie diferenţiată de sarcină. percuţie şi sondaj vezical.EXAMENUL OBIECTIV Examenul obiectiv al vezicii urinare     Examenul obiectiv al vezicii urinare se face prin inspecţie. Percuţia globului vezical evidenţiază o matitate de formă emisferică localizată suprasimfizar. regulată. iar matitatea se modifică cu poziţia bolnavului) .concavitatea este orientată în sus.

EXAMENUL OBIECTIV Examenul obiectiv al vezicii urinare glob vezical prin retenţie acută de urină .

Rareori. . tumoră uterină. reziduu vezical 50-250 ml urină) şi completă (vezica conţine 250-300 ml urină). retenţia de urină se clasifică în retenţie incompletă (micţiuni prin supraplin. sarcină. În funcţie de cantitatea de urină din vezică.EXAMENUL OBIECTIV Examenul obiectiv al vezicii urinare    Sondajul vezical se face pentru diagnosticul diferenţial al unei tumori hipogastrice (glob vezical. diagnosticul diferenţial între retenţia de urină (glob vezical prezent) şi anurie (absenţa urinii din vezica urinară). când sondajul vezical nu este posibil pentru evacuarea de urgenţă a vezicii urinare se recurge la puncţia suprasimfizară a vezicii urinare. precum şi în scop terapeutic (evacuarea urinei din vezica urinară). etc).

folosind ca tehnici de examinare inspecţia şi palparea (prin tuşeu vaginal). uneori calculi înclavaţi. Modificările palpatorii se constată prin tuşeu vaginal (se apreciază consistenţa . . tumori.EXAMENUL OBIECTIV Examenul obiectiv al uretrei  La femeie examenul uretrei se face în poziţie ginecologică. eventuale tumori). secreţii purulente). sensibilitatea. Prin inspecţie se pot constata eventualele modificări de meat urinar (inflamaţii.

Uneori se constată fimoza (imposibilitatea decalotării glandului) sau parafimoza (imposibilitatea recalotării glandului) datorită unor procese inflamatorii ale prepuţului.epispadias).EXAMENUL OBIECTIV Examenul obiectiv al uretrei    La bărbat prin inspecţie se constată poziţia normală sau anormală a meatului urinar (pe faţa inferioară a glandului . Palparea penisului permite aprecierea consistenţei şi elasticităţii uretrei peniene Aspecte semiologice mai detaliate se vor studia la urologie. sau pe faţa superioară a glandului . .hipospadias.

EXAMENUL OBIECTIV Examenul obiectiv al prostatei  Examenul obiectiv al prostatei se face prin palpare în poziţie genupectorală. prin tuşeu rectal. abcese prostatice. adenocarcinom. prostatite. consistenţa. delimitarea fată de organele vecine şi aspectul şanţului median. . Se apreciază palpatoric cu ajutorul indexului forma. sensibilitatea.  Metoda este utilă în următoarele situaţii: adenom de prostată.