You are on page 1of 93

APARATUL RENAL

(continuare)

EXAMINĂRI PARACLINICE


Examenul urinii
 macroscopic
 fizico-chimic
 microscopic
 bacteriologic
Explorarea funcţională renală
Examinări morfologice

EXAMENUL URINII

Analiza urinii are valoare în verificarea funcţiei renale şi se poate
aprecia că examenul normal exclude existenţa unei afecţiuni renale.
Aspectele cantitative şi calitative ale urinii, orientează medicul în
stabilirea diagnosticului clinic sau ajută la alegerea altor explorări
paraclinice utile în confirmarea diagnosticului.
Recoltarea pentru examinare se face din urina de dimineaţă,
preferabil din jetul mijlociu sau de la sfârşitul micţiunii. La bărbaţi se
dezinfectează prin ştergere meatul uretral, iar la femei se
efectuează toaleta vaginală, pentru a se evita contaminarea urinii.
 Recoltarea urinii din a doua micţiune matinală este mai
riguroasă, întrucât se anulează posibile modificări ale acesteia
cauzate de stagnarea nocturnă în vezică.

EXAMENUL URINII   Urina se recoltează în recipiente curate. Examinarea se face cât mai repede. aceasta se conservă prin metode fizice şi prin folosirea de substanţe chimice . iar pentru examenul bacteriologic acestea trebuie să fie sterile. Atunci când se efectuează examinări ale urinii din 24 de ore. pentru a nu modifica pH-ul sau pentru evitarea suprainfecţiilor. gradate şi uscate.

1500 ml.1500 ml. raportul dintre urina eliminată ziua şi cea din cursul nopţii fiind de 4:1. până la 2:1. denumită şi prin termenul de diureză este variabilă. iar la femei între 800 . la bărbaţi volumul urinar fiind cuprins între 1000 . Diureza este dependentă în principal de ingestia de lichide şi în mod fiziologic se realizează prin micţiuni în timpul zilei. Modificările volumului urinar sunt:  Poliuria  Oliguria  Anuria  Nicturia .EXAMENUL URINII Examenul macroscopic   Volumul urinii Cantitatea de urină eliminată în 24 de ore.

 .  insuficienţa acută renală în faza poliurică. Poliurii tranzitorii  fiziologic după ingestia unei cantităţi mari de lichide  după expunere la frig  după stres. hepatită acută).   condiţii patologice care se însoţesc de poliurie pasageră: convalescenţa unor boli infecţioase (pneumonie.EXAMENUL URINII Examenul macroscopic   Poliuria reprezintă o diureză mai mare de 2000 ml/24 ore. ciroze hepatice).  în cazul tratamentului diuretic în afecţiunile care evoluează cu sindrom edematos (insuficienţa cardiacă.  după crize de angină pectorală sau tahicardie paroxistică.

EXAMENUL URINII Examenul macroscopic  Poliurii permanente:  insuficienţa renală cronică în faza poliurică. .1001).  diabetul insipid. subizostenurică (1002 .4 l/24 ore. urina având o densitate normală. urina fiind decolorată şi cu o densitate foarte mică.  diabetul zaharat. volumul urinar fiind între 2. când urina este deschisă la culoare şi cu densitate scăzută. diureza atinge 3 . poliuria ajunge uneori până la 20 de litri pe zi.6 l/24 ore.5 .

EXAMENUL URINII
Examenul macroscopic

Oliguria - reducerea cantităţii de urină sub 500 ml/24 ore.
Oliguriile extrarenale se caracterizează prin urină închisă la culoare
şi cu densitate mare. Se întâlnesc în:
 stări de deshidratare după transpiraţii abundente şi scăderea
marcată a ingestiei de apă;
 pierderi mari de lichide după vărsături, diaree, hemoragii masive;
 insuficienţa cardiacă şi ciroza hepatică, datorită retenţiei
hidrosaline

EXAMENUL URINII
Examenul macroscopic

Oliguriile renale, în care densitatea urinară este scăzută (1010 1012) apar în:
 colica renală, în mod reflex;
 sindromul nefrotic;
 glomerulonefrite acute şi cronice;
 stadiul final al insuficienţei renale cronice;
 insuficienţa renală acută la debut.

EXAMENUL URINII
Examenul macroscopic

Anuria este starea în care diureza scade sub 50 ml/24 ore sau
absentă.
Anuria prerenală se remarcă în:
 hipovolemii severe;
 stări de şoc sau colaps;
Anuria renală recunoaşte cauze variate:
 glomerulonefrite de diverse etiologii;
 nefropatii vasculare;
 nefropatii acute tubulare (prin mecanism toxic endogen sau
exogen);
 nefropatii interstiţiale.

EXAMENUL URINII Examenul macroscopic  Anuria postrenală apare în:  obstrucţii concomitente ale ambelor uretere prin compresiuni extrinseci (tumori. cheaguri de sânge) . fibroză retroperitoneală) sau intrinseci (calculi.

.  insuficienţa cardiacă dreaptă. Nu trebuie confundată cu polakiuria nocturnă care este o tulburare micţională.  ciroza hepatică. Este întâlnită în:  insuficienţa renală cronică cu poliurie.EXAMENUL URINII Examenul macroscopic  Nicturia este reprezentată de modificarea ritmului nictemeral fiziologic de formare şi evacuare a urinii cu egalizarea sau inversarea raportului normal dintre diureza diurnă şi cea nocturnă.

Modificările de culoare sunt dependente de:  cantitatea de urină. pigmenţii biliari. . conferită de prezenţa pigmenţilor fiziologici (urocromul. Culoarea urinii poate fi modificată în sensul augmentării acesteia (urina hipercromă) şi scăderii intensităţii ei (urina hipocromă sau decolorată).  pH-ul urinar.EXAMENUL URINII Examenul macroscopic   Culoarea şi transparenţa urinii Urina normală are o culoare ce variază de la galben deschis la galben portocaliu. astfel încât urinile alcaline sau diluate sunt mai deschise la culoare şi cele acide sau concentrate mai închise. iar cel carnat se însoţeşte de urini hipercrome.  regim alimentar – regimul vegetarian are drept consecinţă urini hipocrome. culoarea devenind deschisă când volumul de urină este mare şi invers. cantităţi minime de porfirine).

tulbure.  Pacientul recoltează în trei pahare. .  Pentru aprecierea orientativă a sediului sângerării care determină hematurie se foloseşte proba celor trei pahare. cantităţi egale de urină din etapa iniţială.EXAMENUL URINII Examenul macroscopic Spumă  Modificările de culoare ale urinii Hematuria macroscopică. mijlocie şi finală a micţiunii şi se urmăreşte în care dintre cele trei pahare urina este hematurică. în care urina este roşietică.

traumatisme) . prezentă în primul pahar.EXAMENUL URINII Examenul macroscopic    Hematuria iniţială. neoplasm vezical). cancer renal. Hematuria totală. prezentă în toate paharele. Hematuria finală.).orientează spre originea hematuriei de la nivelul prostatei sau uretrei (adenom de prostată. litiază vezicală. rinichi polichistic. uretrite etc. se observă în boli renale (glomerulonefrite. oferă indicii asupra originii vezicale a acesteia (cistită hemoragică. când apare în ultimul pahar.

EXAMENUL URINII Examenul macroscopic     Modificările de culoare ale urinii Hemoglobinurie . Ictere hepatice şi posthepatice. Porfirie .urina este roşie şi transparentă. hemo. în care este expusă la lumină. urina fiind în aceste cazuri de culoare brun-închisă.culoarea este roşie şi urina este limpede. Mioglobinurie . asemănătoare vişinelor putrede şi apare odată cu eliminarea urinii sau după un timp.culoarea este roşie închisă.şi mioglobinurie . ca berea neagră (colurie).

EXAMENUL URINII Examenul macroscopic     Modificările de culoare ale urinii Alcaptonurie. acid picric şi xantină alcaptonurie melanurie . în care urina se colorează cafeniu sau brun-închis. Melanurie. Fosfaturie. rifampicină. Consumul unor medicamente:  verde-albastru după albastru de metilen  roşu-roz după aspirină  galben după nitrofurantoin. aici urina devine alblăptoasă. urina se modifică prin stocare devenind închisă.

EXAMENUL URINII Examenul macroscopic .

EXAMENUL URINII Examenul macroscopic  Urina de aspect tulbure se remarcă în următoarele situaţii:  prezenţa în urină a unor săruri: uraţi (sediment roşietic).  în cazul chiluriei. când există în urină grăsimi (lipiduria).  prezenţa de puroi (piurie). .  în cazul hematuriei. fosfaţi (sediment albicios) sau oxalaţi.  în sindromul nefrotic.

urina are miros de mere putrede sau acetonă.  neoplasmele vezicale. comparat în cele cu Esherichia coli cu mirosul de `varză murată`. mirosul urinii este caracteristic:  infecţiile urinare care conferă urinii un miros amoniacal. În unele situaţii. în care urina are miros putrid. .  în diabet. fetid.EXAMENUL URINII Examenul macroscopic   Mirosul urinii Urina proaspătă este fadă sau uşor aromatică. inaniţie.  fistulele urodigestive. care determină un miros fecaloid al urinii.

care se observă în: regim hiperprotidic.  tuberculoza renală.8. Modificările de pH cuprind:  Creşterea acidităţii.5 .EXAMENUL URINII Examenul fizico-chimic   Reacţia urinii PH-ul urinar este în mod fiziologic acid.  diabet zaharat decompensat. într-o alimentaţie echilibrată. cuprins între 4.  guta  .  insuficienţa renală gravă.

 .  infecţii urinare (cu excepţia tuberculozei urinare). întâlnită în: poliurie.EXAMENUL URINII Examenul fizico-chimic  Reacţia alcalină.  regim vegetarian.

Valorile normale ale densităţii au limitele cuprinse între 1005 .1025. Aparatul se introduce într-un cilindru de sticlă gradat. cu extreme între 1001 .EXAMENUL URINII Examenul fizico-chimic    Densitatea urinară Determinarea densităţii se face cu urodensimetrul. Densitatea variază în funcţie de:  substanţele dizolvate (uree.1035. cloruri)  volumul urinar  regimul alimentar  vârstă . care conţine urină şi se citeşte cifra de pe urodensimetru care corespunde nivelului cel mai scăzut al meniscului de pe suprafaţa urinei. glucoză.

În condiţiile unui aport alimentar şi lichidian obişnuit.1035).EXAMENUL URINII Examenul fizico-chimic    Densitatea are valori mai scăzute la copii şi bătrâni. datorită prezenţei glucozei în urină. densitatea se situează între 1017 – 1020. Densitatea se află în raport invers cu volumul. deoarece pe lângă poliurie se constată densităţi mari (1010 . .  în diabetul zaharat se produce o excepţie.

Hipostenuria este definită ca densităţi scăzute <1017 Paridensitate densităţile urinare tind săs se egalizeze la valori sub 1024 Izostenuria apare când rinichii şi-au pierdut funcţia de concentraţie şi diluţie şi densitatea se menţine constantă la 1010 . .EXAMENUL URINII Examenul fizico-chimic      Hiperstenuria se caracterizează prin densităţi urinare foarte mari şi se întâlneşte în oligurie. insuficienţă cardiacă. diabet zaharat.1012. Subizostenuria caracterizează bolile care afectează tubii renali şi densitatea are valori mai scăzute de 1010.

precipitare selectivă). Cantităţile foarte mici de proteine.EXAMENUL URINII Examenul fizico-chimic   Proteinuria Proteinuria este reprezentată de eliminarea prin urină a proteinelor peste cantitatea normală de 50 .150 mg/24 ore. imuno-electroforeza. Proteinuria se pune în evidenţă prin:  metode calitative (reacţia cu acid sulfosalicilic sau cu bandelete reactive)  metode cantitative (Esbach sau Kjeldahl)  metode selective (electroforeza. . eliminate în mod normal nu pot fi evidenţiate prin metode uzuale.

Se elimină o cantitate mai mică de 1g/24 ore.  insuficienţa cardiacă sau crizele hipertensive.  stări febrile. deoarece apare în timpul eforturilor fizice şi dispare după încetarea acestora şi este însoţită de hematurie. Se întâlnesc în:  ortostatism. fiind numită proteinurie ortostatică (sau lordotică). când se asociază ascensiunilor termice din bolile infecţioase.EXAMENUL URINII Examenul fizico-chimic  Proteinuriile tranzitorii sunt definite prin prezenţa proteinelor în unele eşantioane şi absenţa în altele la acelaşi individ. .  condiţii de efort (proteinuria de efort).

000 d) în: glomerulonefrite. unde în mod caracteristic proteinuria depăşeşte 3. în care se evidenţiază proteina Bence-Jones.000 d) în: amiloidoză.  . boala Waldenström. în care filtrul renal este traversat de proteine cu greutate moleculară mică ( <60.  pielonefrite cronice.5 g/24 ore. alcătuită din lanţuri uşoare l sau k de imunoglobulină   de cauză renală (se elimină proteine cu GM >70.  gamapatia monoclonală.  mielom multiplu. cu proteinurii cuprinse între 2 .  sindrom nefrotic.3 g/24 ore.EXAMENUL URINII Examenul fizico-chimic  Proteinuriile permanente sunt:  de cauză prerenală.

până la 1. mică (65. .15.000 d) este < 0.M.000 d) albumina fiind preponderentă      raport albumină/globulină > 85% clearence globuline/clearence albumine este sub 1.000 .EXAMENUL URINII Examenul fizico-chimic  Proteinuriile renale se clasifică în glomerulare şi tubulare:  Proteinuria glomerulară selectivă .3.150.0.  raportul clearence IgG /transferină este > 0.000 d) /transferină (GM mică 60.000 d şi electroforeza proteinelor urinare este identică cu cea a proteinelor serice.5 raportul clearence IgG (GM mare 160.M.se elimină mai ales proteine cu G. *Microalbuminuria – eliminarea urinară a unei cantităţi reduse de albumină 15-100 μg/min este un semn precoce al glomerulopatiei diabetice Proteinuria glomerulară neselectivă se caracterizează prin pierderea proteinelor cu G.2 .000.

mică (<65.000 d).M. la nivelul tubilor renali  apare în nefropatiile tubulointerstiţiale şi în bolile primitive ale tubilor renali (ex.EXAMENUL URINII Examenul fizico-chimic  Proteinuria tubulară – este determinată de scăderea capacităţii de reabsorbţie a proteinelor cu G.000 .70. sindromul Fanconi) . cum sunt lizozimul şi beta-2-microglobulina.

EXAMENUL URINII Examenul fizico-chimic      Din punct de vedere al cantităţii de proteine eliminate. se descriu: Proteinurii minime (<50 mg/24 ore). pielonefrite cronice. întâlnite în glomerulonefrite cronice.3 g/24 ore). .5 . Proteinurii mici (<500 mg/24 ore) în:  proteinurii de efort  glomerulonefrita acută. caracteristice sindromului nefrotic. Proteinurii masive (>3.5 g/24 ore). Proteinurii moderate (între 0. observate în:  proteinuriile fiziologice  unele proteinurii patologice reziduale (tubulare şi glomerulare neselective).

Piuria se obiectivează la examenul clinic prin proba Donne: într-o eprubetă cu urină (5 .10 ml) se adaugă câteva picături de hidroxid de potasiu 20%. care înglobează bulele de aer şi acestea rămân suspendate în urină sau urcă la suprafaţă. se formează o masă gelatinoasă. dispar în mod normal după reîntoarcerea rapidă a eprubetei. Eprubeta se întoarce brusc şi bulele de aer care se formează.EXAMENUL URINII Examenul fizico-chimic   Piuria Piuria este definită ca prezenţa puroiului în urină.  piuria macroscopică dă un aspect tulbure urinii  piuria microscopică este evidenţiată prin prezenţa leucocitelor în sedimentul urinar. . în prezenţa piuriei.

 Piuria terminală are origine vezicală şi se observă în cistite sau tuberculoza vezicală. apare în uretrite şi prostatite.  Piuria totală este de origine renală.EXAMENUL URINII Examenul fizico-chimic  Originea piuriei poate fi dedusă prin proba celor trei pahare:  Piuria iniţială. remarcându-se în pielonefrite. tuberculoza renală (în acest caz piuria este sterilă) şi abces renal . litiaza renală suprainfectată.

5 0. metodele obişnuite de determinare nefiind suficient de sensibile pentru a o evidenţia. întreaga glucoză filtrată (circa 320 mg/zi) este absorbită tubular. . prin rinichi sunt filtrate aproximativ 170 grame de glucoză. În 24 ore. Faptul că în urina finală se găseşte mai puţin de 1 g/24 ore este explicabil prin prezenţa absorbţiei la nivelul tubului renal. nedetectabilă.75 grame de glucoză. eliminarea glucozei este. practic. La valori ale glicemiei sub 180 mg/dl.EXAMENUL URINII Examenul fizico-chimic    Glicozuria Un subiect adult sănătos elimină prin urină în 24 de ore circa 0.

EXAMENUL URINII Examenul fizico-chimic  Glicozuria Glicozuria apare prin două mecanisme fiziopatologice:  creşterea glicemiei peste 180 mg/dl care depăşeşte capacitatea de reabsorbţie tubulară  scăderea capacităţii de reabsorbţie tubulară (glicozurie la valori <180 mg/dl ale glicemiei) .

metoda Fehling. metoda Benedict.EXAMENUL URINII Examenul fizico-chimic  Glicozuria se determină calitativ şi/sau cantitativ în urina din 24 ore.  Metode calitative: metoda Nillander. metoda Trommer şi metoda enzimatică (Clinistix). Benedict şi Ionescu . Cu excepţia celei enzimatice. ele se bazează pe proprietatea reducătoare a glucidelor urinare faţă de reactivi ce conţin săruri de Ag. Cu. Bi  Metodele cantitative (Fehling.Matiu) se bazează pe acelaşi principiu şi sunt posibile aceleaşi erori (dozarea concomitentă a altor glucide) .

. galactozuria din hepatopatii). etc. dextran. acid homogentizinic. intoleranţă ereditară la fructoză şi galactoză) sau în alte circumstanţe (fructozurie prin consum excesiv de fructe. în cadrul unei erori înnăscute de metabolism (pentozurie esenţială. penicilină. fenoli. uraţi. salicilaţi. creatinină. lactozurie de sarcină şi de lactaţie. tetracicline.EXAMENUL URINII Examenul fizico-chimic  La metodele bazate pe reacţii reducătoare pot exista reacţii fals pozitive în cazul:  melituriilor (prezenţa în urină a altor glucide decât glucoza).  prezenţei în urină în cantităţi mari de alte substanţe reducătoare: glicuronide. fructozurie esenţială. vitamina C. streptomicină. acid uric.

hipertiroidism)  creşterea filtrării glomerulare: sarcină  stress cu descărcare de catecolamine: infarct miocardic.EXAMENUL URINII Examenul fizico-chimic  Glicozuriile se clasifică în:  glicozurii trecătoare absorbţia digestivă accelerată: rezecţie gastrică. epilepsie)   glicozurii permanente asociate cu hiperglicemie – diabetul zaharat  cu glicemii normale – diabetul renal  . gastroenteroanastomoză. boli febrile.

în aşa fel încât să nu se amestece cu urina. acid acetic glacial 50 ml şi apă distilată până la 100 ml).amoniac concentrat. . acidul acetilacetic şi acidul β-hidroxibutiric) sunt oxidaţi în mod normal. Cetonuria poate fi determinată cantitativ şi calitativ. apoi se lasă să se scurgă uşor pe pereţi 1 ml. într-o eprubetă se introduc 10 ml urină filtrată şi 1015 picături de reactiv Legal . Reacţia Legal. astfel încât în urină nu ajung decât cantităţi mici. După circa 1 minut apare un inel albastru-violet la limita de separaţie dintre cei doi reactivi.EXAMENUL URINII Examenul fizico-chimic    Cetonuria Corpii cetonici (acetona. nedecelabile prin metode obişnuite. care semnalează prezenţa corpilor cetonici.Imbert proaspăt preparat (nitroprusiat de sodiu 5 g.

EXAMENUL URINII Examenul fizico-chimic  Cetonuria apare în stările de cetoacidoză. o formă de acidoză metabolică în care corpii cetonici produşi în exces din cauza utilizării acizilor graşi în metabolism. nu mai pot fi utilizaţi cum se întâmplă în:  diabetul zaharat decompensat  inaniţie  vărsături repetate (mai ales la copii). diaree  ingestie de alcool  hepatopatii grave .

EXAMENUL URINII
Examenul fizico-chimic

Urobilinogenuria
Prin reacţia Ehrlich se evidenţiază urobilinogenul în urină. într-o
eprubetă cu 5 ml urină se adaugă câteva picături de reactiv (soluţie
acidă de p - dimetilaminobenzaldehidă). Reacţia este pozitivă dacă
apare o culoare roşie - purpurie.
Urina caldă (inclusiv cea recent emisă) poate da un rezultat fals
pozitiv. Urobilinogenuria se apreciază cantitativ (0,+, ++).
Urobilinogenuria creşte în icterele prehepatice şi în cele
hepatocelulare
În icterul posthepatic cu obstrucţia completă a căii biliare principale
urobilinogenul este absent

EXAMENUL URINII
Examenul fizico-chimic

Pigmenţii biliari (bilirubina)
Prezenţa lor în urină se depistează cu soluţie iodată Lugol, care se
prelinge uşor pe peretele intern al eprubetei cu urină, în aşa fel încât
cele două lichide să nu se amestece. Dacă reacţia este pozitivă, la
limita lor de separaţie se formează un inel verde.
Bilirubina neconjugată (indirectă) circulă legată de proteinele
plasmatice, nu este hidrosolubilă şi nu se elimină pe cale renală.
Doar bilirubina directă (conjugată), hidrosolubilă, se poate elimina
renal, când cantitatea sa creşte (ictere obstructive şi
hepatocelulare); ea este responsabilă de apariţia coluriei
(bilirubinuria accentuată schimbă culoarea urinii)
În icterele prehepatice lipseşte bilirubinuria.

EXAMENUL URINII
Examenul microscopic

Sedimentul urinar
Urina se colectează într-un vas curat, după o prealabilă toaletă a
organelor genitale externe. Sedimentul urinar se examinează din
urină proaspătă sau conservată la +40C.
Examinarea se face fie după sedimentare spontană (care nu
traumatizează celulele), fie după centrifugarea a 10 ml urină timp de
5 minute, cu 2000 turaţii/min, după care se îndepărtează 9 ml din
supernatant; lichidul rămas se omogenizează şi se examinează
direct, între lamă şi lamelă la microscopul optic, trecând în revistă
cel puţin 10 câmpuri microscopice.

 Proba Addis-se consideră că în urina normală se elimină maximum 1000 hematii /minut şi maximum 2000 leucocite/minut .EXAMENUL URINII Examenul microscopic   Analiza cantitativă a sedimentului urinar se referă la leucocite.valori normale: maximum 3 hematii/mm 3 sau 3000 hematii/ml şi maximum 5 leucocite/mm3 sau 5000 leucocite/ml. hematii şi cilindri: Numărătoarea elementelor figurate dintr-o unitate de volum de urină (mm3 sau ml)  Proba Stansfeld-Web .

În condiţii patologice. datorită fermentaţiei amoniacale. . Prezenţa de leucocite îîn număr mare determină piurie. ele apar grupate şi sunt parţial sau total degradate sau formează cilindri leucocitari. leucocitele prezente în sedimentul urinar sunt dispuse izolat şi au structura conservată. evidenţiabilă prin reacţia Donné. În urina alcalină.EXAMENUL URINII Examenul microscopic    Leucocituria În mod normal. sunt alterate morfologic.

EXAMENUL URINII Examenul microscopic  Leucocituria Leucocituria patologică are aceiaşi semnificaţie cu piuria:  leucociturie patologică cu urină alcalină: pielonefrie. prostatite. cistite. uretrite  leucociturie patologică cu urină acidă: tuberculoză renală .

care nu pot fi detectate decât prin examen microscopic sau prin teste chimice.prezenţa cilindrilor hematici certifică originea renală a hematiilor. provenienţa hematiilor poate fi stabilită şi prin proba celor 3 pahare . din cauza pierderii unei părţi din hemoglobină prin osmoză. cu conturul şters şi decolorate. Hematiile din căile urinare îşi păstrează forma şi culoarea Ca şi în cazul hematuriei macroscopice.EXAMENUL URINII Examenul microscopic     Hematuria Hematuria microscopică nu modifică aspectul normal al urinii şi este produsă de cantităţi mici de sânge. Hematiile cu origine renală sunt frecvent deformate.

cele plate.  Evidenţierea celulelor tumorale poate fi făcută cu preparate colorate după metoda Papanicolau.din vezică.  Celulele cilindrice au origine uretrală. . cele `”în formă de rachetă“. Ele au valoare diagnostică limitată. ovale sau poligonale . cele rotunde. cu nucleu dublu provin din căile urinare inferioare.din căile urinare superioare (când sunt aglutinate cu cilindri provenienţa lor tubulară renală este sigură).EXAMENUL URINII Examenul microscopic  Celulele epiteliale Sunt relativ frecvente în urină şi sunt fie expresia unor descuamări sau a unei inflamaţii. poligonale.

care se mulează segmentar în lumenul tubular distal. Precipitarea depinde de concentraţia urinară a mucoproteinei. osmolaritate.EXAMENUL URINII Examenul microscopic   Cilindruria Cilindrii rezultă prin precipitarea unei trame uromucoide de proteină Tamm Horsfall. Se clasifică în:  cilindri celulari  cilindri necelulari . de prezenţa în urină a anumitor substanţe şi probabil de alţi factori. de pH.

sunt indicatorii unei inflamaţii tubulo-interstiţiale.leucocite fixate în trama mucoproteică. formaţi prin înglobarea de hematii intacte sau degradate în mulajele mucoproteice.EXAMENUL URINII Examenul microscopic  Cilindrii celulari sunt:  Epiteliali. constituiţi din celule epiteliale tubulare descuamate (în rejetul acut al transplantului renal. nefropatii tubulointerstiţiale acute. necroza papilară. ei presupun existenţa unor leziuni glomerulare  Leucocitari .roz sau roşcaţi. glomerulonefrite)  Hematici . .

pot apare uneori în faza de reluare a diurezei din insuficienţa renala acută. după diuretice.  “Groşi” sau ceroşi . pot exista la subiecţi sănătoşi. lipidice).formaţi în tubii colectori dilataţi ai bolnavilor aflaţi în stadii terminale de insuficienţă renală. anestezice. alungiţi. interstiţiale şi în boli extrarenale care evoluează cu proteinurie.  Granuloşi .formaţi doar din proteine. incolori. cu capete efilate. la efort. substanţe iodate de contrast şi în majoritatea bolilor renale. se întâlnesc în nefropatii glomerulare. cu incluziuni diverse pe matricea proteică celulară sau necelulară (granule protidice. drepţi sau uşor curbaţi.EXAMENUL URINII Examenul microscopic  Cilindrii necelulari:  Hialini . gălbui-cenuşii. translucizi.opaci. în caz de febră. .

formaţi din fibrină.albi-opaci.  Fibrinoşi .cu picături mici de lipide.  Pigmentari mioglobinici în mioglobinurii (“sindromul de strivire”)  hemoglobinici în hemoliză  bilirubinici în hiperbilirubinemii  .EXAMENUL URINII Examenul microscopic  Cilindrii necelulari:  Grăsoşi . pe suprafaţă. ca nişte sfere strălucitoare. există în sindroame nefrotice cu proteinurie masivă. colorabile în roşu cu Sudan III. apar în glomerulopatii acute.

în concentraţii superioare celor din apă. magneziu. în urină pot fi prezente cristale de fosfat sau oxalat de calciu şi de uraţi. fosfaţi. creatină. Fără a avea semnificaţie patologică. Anumite tipuri de cristale au întotdeauna semnificaţie patologică: bilirubină. leucină. oxalaţi. tirozină. uraţi.EXAMENUL URINII Examenul microscopic    Cristaluria Urina normală conţine în soluţie calciu. colesterol. . cistină. Aceste substanţe au solubilitate redusă şi capacitate mare de a cristaliza.

usturoi. Hiperoxaluria apare după:  consum excesiv de alimente oxalofore: ciocolată.  intoxicaţii cu etilenglicol. roşii. spanac. metoxifluran. în formă de plic de scrisoare sau de haltere.  deficit de piridoxină  consum abuziv de acid ascorbic  diaree cu steatoree . cu caracter birefringent. macriş. portocale.EXAMENUL URINII Examenul microscopic   Cristalele din oxalat de calciu sunt octaedrice. sparanghel.

există în urina alcalină. Apar în condiţii de stază urinară şi de infecţii urinare cronice. izolate sau dispuse în grămezi. Apar în:  gută  hiperuricemii din leucemii şi alte boli proliferative (din cauza turnover-ului crescut al nucleoproteinelor)  după medicamente uricozurice (probenecid)  după exces de nucleoproteine alimentare (viscere. sau de “capace de sicriu”. uraţii amorfi sunt granule mici. incolore sau gălbui. buchet sau răsucite ca rozete şi plăci. fosfaţii amoniaco-magnezieni realizează cristale în formă de prismă.EXAMENUL URINII Examenul microscopic   Cristalele din fosfat de calciu au formă aciculară sau de rozetă. . Acidul uric şi uraţii formează cristale cu formă de prisme romboidale. carne).

În insuficienţa hepatică gravă există în urină cristale de tirozină (aciforme) şi de leucină (sferice). translucide.EXAMENUL URINII Examenul microscopic    Cristalele de colesterol au formă prismatică sau de plăci romboidale mari în asociere cu sulfatul de calciu. hexagonale. Cristalele de cistină . se întâlnesc în cistinurie şi în sindromul Fanconi.incolore. . există în sindromul nefrotic cu lipidurie şi în chilurie.

Acid uric. D. B.EXAMENUL URINII Examenul microscopic Cristale A. Fosfat amoniomagnezian. C. Oxalat de calciu. Cistină .

cel puţin 20 ml de urină trebuie să spele uretra înainte de începerea recoltării. Un torşon vaginal reduce contaminarea cu leucocite din vagin. Recoltarea urinii formată noaptea favorizează obţinerea unui număr ridicat de germeni. Urina recoltată trebuie rapid transportată şi însămânţată în cel mult 30 de minute sau conservată la +40C. după care se spală regiunea din jurul meatului urinar. La femei trebuie efectuată o toaletă îngrijită a vulvei şi a regiunii periuretrale.EXAMENUL URINII Examenul bacteriologic      Urina trebuie recoltată după tehnica jetului mijlociu. datorită multiplicării lor. La bărbaţi trebuie îndepărtat prepuţiul de pe gland. .

gram şi/sau Ziehl-Nielsen (la care se pot identifica germenii).EXAMENUL URINII Examenul bacteriologic  Metode de depistare a infecţiei urinare:  Examinarea frotiurilor din sediment colorate cu albastru de metilen.  Depistarea chimică a bacteriuriei cu bandelete reactive (nitraţii din urină sunt reduşi la nitriţi în prezenţa enterobacteriilor şi în 30 s apare virajul reactivului bandeletei în roz). .

9 ml ser fiziologic steril) în 10 ml geloză turnată pe placă Petri.000 germeni/ml semnifică infecţie certă  între 10. cu potenţial cunoscut de producere a infecţiei urinare.EXAMENUL URINII Examenul bacteriologic  Urocultura . foarte probabil.000 germeni/ml rezultatul este incert şi devine semnificativ doar dacă se găseşte acelaşi tip de microb.000 şi 100. de contaminare externă  . Rezultatele se citesc după 24 ore de incubare la termostat: peste 100.1 ml urină cu 9. uneori speciale.din urina neconcentrată.000 germeni/ml este vorba. pe medii solide. pentru determinarea cantitativă exactă se însămânţează 0. la mai multe examinări  sub 10.1 ml diluţie 1/100 (0.

în unele infecţii urinare persistente. . atunci când o urină foarte diluată şi alcalină este păstrată mai mult timp la temperatura camerei sau când bacteriuria este determinată de contaminare).EXAMENUL URINII Examenul bacteriologic   Bacteriuria nu este însoţită de piurie în totalitatea cazurilor (de ex. Piurie fără bacteriurie se întâlneşte în:  tuberculoza renală (deoarece bacilul Koch nu poate fi cultivat pe mediile uzuale folosite la uroculturi de rutină)  litiaza renourinară aseptică  nefrita interstiţială după abuz de analgetice. infecţii urinare tratate cu antibiotice.

care duce la pierderea capacităţii rinichiului de a elimina produşii de degradare proteică (ce are drept consecinţă retenţia azotată) şi pierderea capacităţii rinichiului de a participa la reglarea echilibrului hidroelectrolitic şi acido-bazic.EXPLORAREA FUNCŢIONALĂ Insuficienţa renală acută  Insuficienţa renală acută (IRA) Este o stare de alterare rapidă şi potenţial reversibilă a funcţiei renale. pe fondul scăderii marcate a diurezei. unele cazuri evoluează cu diureză conservată. .

precipitarea hemoglobinei. etc. IRA postrenală  uropatii obstructive bilaterale .  cauze: hemoragie. dar care nu se însoţeşte de alterări ale structurilor renale.EXPLORAREA FUNCŢIONALĂ Insuficienţa renală acută  IRA se clasifică în:  IRA prerenală (funcţională) prin hipoperfuzia renală ce alterează filtrarea glomerulară. mioglobinei.). şoc. efect toxic. insuficienţă cardiacă. deshidratare. etc. restaurarea fluxului sanguin renal normalizează rapid filtrarea glomerulară. consecinţa este obstrucţia tubilor renali prin necroză celulară.   IRA renală   mecanisme de producere ischemia renală. modificări vasculare.). modificări glomerulare.

EXPLORAREA FUNCŢIONALĂ Insuficienţa renală acută  IRA evoluează în trei stadii:  de instalare sau agresiune în care domină tabloul clinic al afecţiunii de bază. infecţii (urinare). tromboze. . cu risc de hiperpotasemie. hiperhidratare. deshidratare. tulburări de ritm cardiac. hemoragii (digestive)  de reluare a diurezei. cu risc de hipopotasemie. infecţii. acidoză metabolică.  de oligoanurie.

sindroame nefrotice) nefropatii tubulointerstiţiale (infecţioase. . Este consecinţa finală a tuturor bolilor renale cronice bilaterale sau pe rinichi unic:      nefropatii glomerurale (glomerulonefrite. boala Cacchi . sindromul Alport). etc. nefropatia endemică balcanică) nefropatii vasculare (stenoza arterei renale.Ricci. toxice. necroze corticale focale) boli congenitale (polichistoza renală. din boli generale. displaziile.EXPLORAREA FUNCŢIONALĂ Insuficienţa renală cronică   Insuficienţa renală cronică (IRC) Se defineşte ca incapacitatea rinichilor de a-şi îndeplini multiplele funcţii datorită distrugerii lent progresive şi ireversibile a populaţiei de nefroni.) boli care evoluează cu distrucţii de parenchim renal (boli obstruc-tive ale tractului urinar. metabolice.

(ml/min/m2) Acţiune 1 Afectare renală cronică mai veche de 3 luni. cu sau fără scăderea GFR >90 Dg.EXPLORAREA FUNCŢIONALĂ Insuficienţa renală cronică  IRC evoluează în 5 stadii *The National Kidney Foundation Disease Outcomes Quality Initiative (NKF KDOQI) Stadiu Descriere Clearence cr.89 Estimarea progresiei 3 IRC uşoară cu GFR moderat scăzută 30 .59 Evaluare şi tratament comorbidităţi 4 IRC severă cu GFR scăzută sever 15 . tratament Încetinirea progresiei Trat comorbidităţi 2 IRC incipientă cu GFR uşor scăzută 60 .29 Pregătire pentru suplinirea funcţiei renale 5 IRC severă cu necesar de dializă <15 Hemodializă Transplant renal .

diureză scăzută. Ureea serică creşte când scade filtrarea glomerulară. Valoarea normală a ureei serice este de 10-40 mg/dl. . hemoragii digestive superioare. Determinarea ei nu este un indicator fidel al alterărilor incipiente ale funcţiei renale.EXPLORAREA FUNCŢIONALĂ Examinări plasmatice    Ureea este produsul final al catabolismului azotat. deoarece nivelul ei seric poate rămâne normal atunci când filtrarea glomerulară este redusă până la 50 %. el creşte şi după aport proteic excesiv. Nivelul ureei depinde nu numai de funcţia renală. în stări hipercatabolice.

6-1. aprecierea deficitului funcţional renal necesită determinarea clearance-ului la creatinină.EXPLORAREA FUNCŢIONALĂ Examinări plasmatice     Creatinina este un produs de catabolism proteic muscular. volumul diurezei sau aportul lichidian. o valoare de 2 mg/dl evocă o alterare a funcţiei renale de cel puţin 40 %. aşa încât este un indicator mai fidel al filtrării glomerulare.2 mg/dl. Nu e influenţat de ingestia de proteine. Nivelul ei plasmatic normal variază între 0. . de cea de eliminare şi de masa musculară a subiectului. Nivelul său seric depinde de rata de sinteză. Deoarece nu există o relaţie liniară între creatininemie şi valoarea funcţiei renale. Creşte în insuficienţa renală.

. Hiperuricemie există în:  insuficienţa renală cronică  după ingestie excesivă de nucleoproteine  gută  în timpul tratamentului cu diuretice saluretice etc.EXPLORAREA FUNCŢIONALĂ Examinări plasmatice   Acidul uric provine din catabolismul nucleoproteinelor. valorile sale normale în sânge sunt de 4-6 mg/dl.

Hipersodemia (Na >145 mEq/l) survine:  la bolnavii cu capital sodic crescut (aport excesiv de sodiu faţă de apă. hiperhidratări hipertone)  la pacienţii cu capital sodic scăzut (pierderi excesive de apă faţă de sodiu) .EXPLORAREA FUNCŢIONALĂ Examinări plasmatice   Substanţe electrolitice Modificările ionogramei sanguine reflectă frecvent perturbări renale. dar ele pot fi şi expresia unor cauze extrarenale.

EXPLORAREA FUNCŢIONALĂ Examinări plasmatice  Hiposodemia (Na <135 mEq/l) poate surveni:  în cazul reducerii capitalului sodic al organismului (pierderi de sodiu în exces faţă de apă în deshidratările hipotone)  în condiţiile unui capital sodic crescut (aport excesiv de apă faţă de sodiu. . în hiperhidratările hipotone)  hiposodemia de transfer (în depleţiile potasice) este o eventualitate mai rară. hiposodemiile de diluţie. prin diluţie (hiperhidratare neraţională) sau prin transfer.  în IRA sodiul scade atât în faza oligoanurică. cât şi în cea de reluare a diurezei (consecutiv hipernatriuriei).

hemoliză  depleţie de sodiu.  acidoză  hipercatabolism proteic  leziuni celulare. a antibioticelor conţinând potasiu mai ales la bolnavi cu insuficienţă renală.EXPLORAREA FUNCŢIONALĂ Examinări plasmatice  Hiperpotasemia (K >5. etc.  . distrugeri tisulare.5 mEq/l) se întâlneşte în:  faza oligoanurică a IRA prin hemoliză. a sărurilor de potasiu. glicogenoliză. tulburări de repartiţie (ieşirea potasiului din celule datorită acidozei) şi prin diminuarea excreţiei renal  alte situaţii: insuficienţa corticosuprarenală  supradozarea diureticelor economizatoare de potasiu.

5 mEq/l) apare prin:  prin pierderi renale (poliurii. diuretice. hipercorticism etc. anabolism proteic. încărcare cu Na+. vărsături)  prin transferul K din spaţiul extra. mai ales digestive (diaree.în cel intracelular (alcaloză.EXPLORAREA FUNCŢIONALĂ Examinări plasmatice   Hipopotasemia (K <3. În IRC potasiul este normal sau scăzut. .fixare intracelulară de K pe glicogenul nou format).)  pierderi extrarenale. administrare de glucoză cu insulină .

De la masa de prânz până la dimineaţa următoare. se va recolta urina. mezeluri. bolnavul va evita orice ingestie de lichid. fructe. . în multe nefropatii cronice această corelaţie lipseşte.EXPLORAREA FUNCŢIONALĂ Examinări urinare    Densimetria Explorarea densimetrică a fost imaginată în scopul aprecierii funcţiunii renale. cartofi). la persoanele normale (în condiţie de sete) există un paralelism între densitatea specifică şi osmolaritatea urinară. Din 3 în 3 ore. Sunt permise numai alimente uscate: pâine. Chiar şi cantităţile minime se exclud (ex. ouă. Tehnica probei. deoarece aici se află dizolvate în urină componente care participă în mod diferenţiat la realizarea presiunii osmotice şi densităţii. exceptând noaptea. în general. unt. Proba de concentraţie Volhard. Se măsoară cantitatea şi densitatea.

aceasta denotă o insuficienţă a capacităţii de concentraţie.  Valori sub 1009: subizostenurie.  Paridensitate sub 1024: hipostenurie. Constatări patologice  Densităţi cu tendinţă la egalizare: paridensitate.1030. persoanele sănătoase realizează. Dacă în timp de 24 de ore nu se atinge o densitate normală. . nicturie de diverse cauze). până dimineaţa următoare.  Densităţi în jurul cifrei 1011: izostenurie.EXPLORAREA FUNCŢIONALĂ Examinări urinare   În mod normal. pot interveni factori extrarenali (ex. o densitate de 1026 . Atunci când aceste valori se ating abia după 24 de ore.

afecţiuni care evoluează cu edeme. hipertensiune arterială. insuficienţa renală. boli febrile.EXPLORAREA FUNCŢIONALĂ Examinări plasmatice   Contraindicaţii: insuficienţa cardiacă. . Capacitatea de concentrare poate fi influenţată şi de o insuficienţă a hormonului antidiuretic şi/sau o lipsă de răspuns a tubului renal la acţiunea hormonului.

Determinarea se face pe 24 de ore. Intrepretarea este asemănătoare cu cea a probei de concentraţie. funcţiunea renală este considerată bună.EXPLORAREA FUNCŢIONALĂ Examinări plasmatice  Proba Zimniţki. în condiţiile unei alimentaţii obişnuite sau a unei uşoare restricţii în aportul de lichide. . Constă în determinarea densităţii în fiecare eşantion micţional spontan. Cu cât valorile densităţilor vor fi mai diferite. La această metodă de explorare se recurge atunci când există contraindicaţii pentru proba de concentraţie.

EXPLORAREA FUNCŢIONALĂ Examinări plasmatice    Studiul substanţelor eliminate urinar Ureea este principalul component azotat neproteic al sângelui. Potasiul se elimină în condiţiuni fiziologice în cantităţi de 50 . Insuficienţa renală se caracterizează prin eliminări sub 10 g/24 ore. . în mod normal prin urină se elimină 20 . În insuficienţa renală cronică natriuria şi kaliuria cresc. Eliminarea urinară de sodiu este în mod normal dependentă de ingestie şi oscilează între 100 .350 mEq/24 ore. produs final al metabolismului protei-nelor.40 g uree în 24 ore.150 mEq/24 ore.

iar timpii în minute.EXPLORAREA FUNCŢIONALĂ Examinări plasmatice    Metoda clearence-urilor.  P = nivelul plasmatic al substanţei (mg/dl). Se calculează după formula: C = UxV/P. Metoda clearence-urilor măsoară capacitatea de epurare a rinichilor. unde  U = concentraţia urinară a substanţei (mg/ml). în unitatea de timp. Volumul se exprimă în ml. .  V = volumul urinar (ml/min). Clearence-ul unei substanţe reprezintă volumul de plasmă debarasat de către rinichi. privind substanţa respectivă.

creat = (140 – vârsta x G) / (Creat. plasm x72) x (0.85 pt femei) vârsta – ani G – kg Creatinina plasmatică – mg/dl .EXPLORAREA FUNCŢIONALĂ Examinări plasmatice  Metoda clearence-urilor. Formula folosită cel mai frecvent pentru calcularea clearence-ului creatininic este formula Cockroft-Gault Cl.

Valorile normale sunt de 100 ± 20 ml/min pentru femei şi 130 ± 20 ml/min la bărbaţi. bărbaţi = 654 ± 163 ml/min la 1. cel mai frecvent se determină clearence-ul creatininei endogene.73 m2 . Valori normale: femei = 592 ± 153 ml/min la 1. nici secretată. a cărui concentraţie plasmatică nu este influenţată de alimentaţie. Substanţa este liber filtrată la nivelul glomerulului iar în cursul traversării nefronului nu este nici absorbită.EXPLORAREA FUNCŢIONALĂ Examinări plasmatice   În clinică. scăzând cu vârsta Clearence-ul acidului paraaminohipuric (PAH) determină fluxul plasmatic renal. produs-deşeu al metabolismului proteic.73 m2.

Valorile normale ale Tm glucoză:  Bărbaţi = 375 ± 79.2 ± 10.73 m2.3 mg/min la 1. (de la o anumită concentraţie a substratului.EXPLORAREA FUNCŢIONALĂ Examinări plasmatice   Explorarea funcţiunilor de transport tubular.7 mg/min şi 1.  Femei = 77.7 mg/min la 1. Valori normale pentru PAH:  Bărbaţi = 79.73 m2 .  Femei = 303 ± 55.73 m2. mecanismele de transport sunt saturate).8 ± 16.8 mg/min şi 1. Atât secreţia tubulară a unor substanţe (de exemplu PAH) cât şi reabsorbţia glucozei din urina tubulară sunt limitate de “transportul tubular maxim” (Tm).73 m2.

aproximativ 60%. Fenolsulfonftaleina (PSP) este filtrată glomerular şi de asemenea.EXPLORAREA FUNCŢIONALĂ Examinări plasmatice  Proba excreţiei fenolsulfonftaleinei. secretată la nivelul tubului proximal. apoi se recoltează urină la 15 şi 60 de minute după injectare. Substanţa se injectează intravenos. Eliminarea PSP se reduce în insuficienţa renală cronică. .  Tehnica.  Valori normale: la 15 minute se excretă în medie 35% din substanţă. iar la 60 minute .

În mod normal umbrele renale sunt orientate oblic în jos şi înafară. evidenţiază calculii radioopaci.EXAMINĂRI MORFOLOGICE Explorări radiologice   Radiografia renală simplă Metoda permite obţinerea de date privind situaţia. . rinichiul drept este situat puţin mai jos decât cel stâng. forma şi mărimea rinichilor. de-a lungul marginii externe a psoasului şi se proiectează între vertebrele D12 şi L2. Se efectuează înaintea oricărei urografii.

apoi în căile excretorii şi în vezica urinară. 15 şi 25 minute de la injectare.EXAMINĂRI MORFOLOGICE Explorări radiologice  Urografia intravenoasă Urografia intravenoasă. clişeele se fac la 3. După aproximativ 3 minute substanţa de contrast apare în calice. La 30 secunde după injectare se produce opacifierea parenchimului renal (nefrograma). se efectuează cu substanţe de contrast triiodate. . 6. În general.

cavităţi intraparenchimatoase. reziduu vezical postmicţional (în tulburări de evacuare). dilatări caliceale. vezică micşorată. dilatări de bazinet.EXAMINĂRI MORFOLOGICE Explorări radiologice    Modificări patologice ale aparatului superior: anomalii ale taliei rinichilor. chist renal sau adenopatii). rinichi “mut”. reflux vezicoureteral. vezică cu cavitate adiacentă (diverticul). îngustări de tije caliceale. deformări sau dezorientări pielocaliceale. tumori). . lacune (calcul radiotrans-parent). Modificări urografice ale ureterului: deplasări (prin tumoră renală. Imagini patologice ale vezicii urinare: lacune (calcul. dilatări cu stază în amonte (calcul sau obstacol extrinsec tumoral). atrofii sau hipertrofii de parenchim. neregularităţi ale lumenului.

ectazii arteriale. Constatări patologice:  Arteriale: oprirea bruscă a coloanei opace (de exemplu prin tromboză). . neregularităţi arteriale. zone avasculare în parenchimul renal (chist. tumefieri localizate (neoplasm. heterogenitate a parenchimului renal. comunicare arteriovenoasă.EXAMINĂRI MORFOLOGICE Explorări radiologice   Arteriografia renală Prin artera femurală se introduce un cateter în aortă până la un nivel superior arterelor renale sau într-o arteră renală (arteriografie selectivă) şi se injectează o substanţă de contrast. chist). zone atrofice. infarct). îngustare a vasului.  Nefrografice: atrofii sau hipertrofii.

Indicaţii: tumori renale. vezicale. patologia retroperitoneală. . Ureteropielografia retrogradă Este o metodă de explorare prin care se opacifiază ureterul şi căile urinare înalte injectând substanţa de contrast cu ajutorul sondei plasate în orificiul ureteral al vezicii urinare. adminstrată intravenos. creşte performanţele metodei.EXAMINĂRI MORFOLOGICE Explorări radiologice    Tomografia computerizată Tomografia computerizată realizează secţiuni transversale utilizând raze X. ale prostatei. Folosirea unei substanţe de contrast.

EXAMINĂRI MORFOLOGICE Explorări radiologice Tu renală CT Calcul renal CT Arteriografie .

calculi. tumori renale. modificări de volum şi structură a prostatei etc. . hidronefroză.EXAMINĂRI MORFOLOGICE Ecografia   Ecografia renală Ecografia este o metodă fără contraindicaţii care completează datele oferite de urografia intravenoasă. Este foarte utilă în situaţiile în care urografia descendentă este contraindicată sau atunci când aceasta oferă imagini neconcludente. Imagini patologice: chiste.

EXAMINĂRI MORFOLOGICE Explorări radioizotopice  Explorări izotopice  Scintigrafia (de exemplu cu Hg197). . care este direct proporţională cu fixarea. Nefrograma este reprezentată de o curbă împărţită în trei faze: vasculară. secretorie şi excretorie. formaţiuni chistice sau de atrofii. Zone “nefuncţionale” pot fi determinate de neoplasme.  Nefrograma izotopică. utilizând substanţe cu eliminare renală. la nivelul fiecărui rinichi după injectarea intravenoasă a unui radiotrasor. realizează o “cartografie” a organului şi permite aprecierea funcţiunii excretorii. Se apreciază radioactivitatea.

Indicaţii: glomerulopatii. în prealabil este necesară stabilirea reperului anatomic prin examen radiologic sau ecografic. precizarea etiologiei unei insuficienţe renale.EXAMINĂRI MORFOLOGICE Alte examinări     Explorările endoscopice Pentru vizualizarea leziunilor uretrale şi vezicale se practică uretroscopia şi cistoscopia. Metodele endoscopice sunt utile în diagnosticul hematuriilor macroscopice. . Biopsia renală Biopsia renală se face cu acul de puncţie. pe cale transcutanată sau printr-o mică incizie chirurgicală. proteinurii.

calcul .EXAMINĂRI MORFOLOGICE Explorări endoscopice ureteroscopie .