You are on page 1of 12

UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI

PROCESE DE SEPARARE A AERULUI
GENERATOARE DE AZOT MARI

Student:

Bogdan P. CIOBANU

Specializare:

Inginerie-Fizică

An:

III

Grupa:

1

Profesor îndrumător:

Prof. univ. dr.
Ioan ŞTEFĂNESCU

2015

cu μ = 29.  Kripton (Kr).934% Argon (Ar).7 °C și menținere la o presiune de circa 38. Repetând succesiv operațiile de mai sus.PROCESE DE SEPARARE A AERULUI GENERATOARE DE AZOT MARI Introducere Aerul este un amestec de gaze ce alcătuieşte straturile inferioare ale atmosferei Pământului. Aerul lichid se utilizează în laboratoarele de cercetări de criogenie pentru obținerea de temperaturi scăzute.  Dioxid de sulf (SO2). Gazul astfel răcit. În amestec cu pulbere de cărbune.084% Azot (N2).98 kg / kmol şi ρ = 1.  Metan (CH4).947% Oxigen (O2). iar metalele își micșorează rezistivitatea. Aerul lichid se obţine prin comprimarea aerului la presiuni mari și destindere adiabatică. cu punctul de fierbere la (–192 °C). se poate întrebuința ca exploziv în lucrări Page 2 of 12 CIOBANU BOGDAN – Inginerie Fizică. ρ = 870 kg/m3.4 at.  20. Proprietăţile fizice ale aerului lichid sunt: este un lichid incolor sau slab colorat în albastru limpede. Principalele gaze din compoziţia aerului sunt:  78. ceea ce are drept consecință producerea unei răciri puternice. 1 – Compoziţia aerului Principalele proprietăţi fizice ale aerului sunt: gaz incolor (la temperature obişnuite) şi inodor.293 kg /m3.  0. În procente mult mai mici se găsesc următoarele gaze:  Neon (Ne). se realizează temperatura și presiunea necesare începerii lichefierii aerului.  Heliu (He). Fig. Aceasta este principiul metodelor de lichefiere inventate de Carl von Linde și de Georges Claude. este comprimat din nou la presiune mare și apoi destins până la presiunea normală. An III .  Hidrogen (H2).  0. Materialele introduse în aer lichefiat dobândesc proprietăți speciale: cauciucul își pierde elasticitatea și devine friabil.03% Dioxid de carbon (CO2). Aerul lichid se obține prin răcirea aerului sub temperatura de –140.

are un număr de 4 izotopi stabili. Azot molecular Azotul gazos este produs în urma încălzirii şi evaporării azotului lichid . azot lichid și gaze inerte. cu o electronegativitate de 3. pentru eliminarea posibilelor excrescențe canceroase.  la producția de componente electronice precum tranzistori.  ca răcitor pentru suprasolicitarea unei unități centrale de procesare.  la criogenarea corpurilor. și îngheață la 63 K. diode și circuite integrate  la producerea oțelului inoxidabil. celulelor reproductive (spermă și ovule) și probe și materiale biologice. Azotul gazos se poate folosi (incluzând faptul că este folosit ca atmosferă protectoare atunci când nu se dorește o reacție redox):  la păstrarea prospețimii mâncărurilor împachetate (prin amânarea râncezirii și altor forme de degradare oxidativă). Azotul formează numeroși compuși chimici. la presiune. din care 2 sunt artificiali. are cinci electroni pe ultimul strat. spre deosebire de aer (deși nu este necesar pentru automobilele obișnuite).0.  la acoperirea explozibililor lichizi pentru siguranță.  în studiul criogeniei. de obicei inert. -196 °C sau -320 °F) îl face extrem de util într-o varietate de aplicații ca refrigerent. inodor. acidul nitric și cianurile. Azotul (sau nitrogenul) este elementul chimic din tabelul periodic care are simbolul N și numărul atomic 7. se obțin oxigen lichid. de obicei este trivalent.  pentru umplerea camerelor roților avioanelor și autovehiculelor datorită inerției sale și lipsei de umiditate și a calităților oxidative.subterane. diatomic și nemetalic. Condensează la 77 K. Proprietătile chimice ale azotului sunt: = nemetal. a unei unități de procesare grafică sau a altei componente hardware. Proprietăţile fizice ale azotului sunt: gaz incolor.  ca răcitor pentru senzori de infraroșu și amplificatoare de frecvență joasă. An III . cel mai raspândit fiind atomul cu A = 14. Page 3 of 12 CIOBANU BOGDAN – Inginerie Fizică. Azotul lichid este folosit des drept substanță criogenică. printre care:  la înghețarea și transportul produselor alimentare. fiind un lichid de criogenie (foarte rece) care produce degerături instantaneu la contactul direct cu țesuturile vii. amoniacul. Proprietatea lui de a menține temperaturile mult sub temperatura de îngheț a apei chiar când se evaporă (77 K. precum aminoacizii. care este reprezentat de obicei prin cvasi-formula LN2 (sau N2(l)).  pentru demonstrații în educația științifică. insipid. Azotul lichid este produs industrial în cantități mari prin distilarea din aerul lichefiat.08% din atmosfera Pământului.  în dermatologie. Azotul pur este un gaz diatomic incolor și nereactiv la temperatura camerei și cuprinde 78. Prin distilarea fracționată a aerului lichefiat.

PROCESE DE SEPARARE A AERULUI 1.se bazează pe principiul permeabilităţii selective.se bazează pe proprietăţile fizice ale unor materiale granulare de tipul carbonului molecular. 2 .1. Metoda necriogenică cuprinde două procedee de separare a aerului şi anume:  procedeul cu membrană . An III . aerul lichefiat este separat într-o coloană de distilare. Fig. constituite din materiale polimerice şi care au o permeabilitate selectivă la gaze. În acest mod.  procedeul în sistem PSA . 1.1. pe lângă componentele menţionate mai sus. eliminându-se astfel transportul produşilor de separaţie de la producător la utilizator. utilizând membrane care sunt incluse în ansamblul componentelor. pentru obţinerea azotului la scară industrială se utilizează două metode de separare a aerului şi anume: a) metoda criogenică. între starea lichidă şi starea gazoasă (formată din vaporii lichidului) se stabileşte un echilibru. b) Metoda necriogenică – conferă posibilitatea producerii azotului sau oxigenului la unitatea care îl foloseşte. a) Metoda criogenică – constă în comprimarea aerului şi răcirea lui până la temperaturi criogenice. Pb. Considerăm un vas închis ce conține o substanță lichidă pură la o presiune și temperatură date. De îndată ce lichidul fierbe. cu rol de producere a azotului. se produc şi alţi compuşi cum este de exemplu argonul. Procese de separare a aerului Pe plan mondial. Page 4 of 12 CIOBANU BOGDAN – Inginerie Fizică. respectiv T. obţinându-se în principal azotul şi oxigenul. Procesul de separare a aerului prin Metoda criogenică O instalație de separare a aerului ce utilizează distilarea pentru separarea aerului în componentele lui naturale: azot. Procesul de distilare realizează această separare prin utilizarea proprietăților termodinamice care sunt specifice fiecărui component. b) metoda necriogenică.2. argon și oxigen. Această metodă de separare a aerului se realizează în unităţi specializate în care.Echilibrul vapori – lichid al unei substanțe pure.

Diagrama de fază a unui amestec oxigen-azot descrisă în figura 3.33 0. De exemplu.18 0.007  0. Page 5 of 12 CIOBANU BOGDAN – Inginerie Fizică. O diagramă de fază a amestecului simultan la presiune constantă este extrem de valoroasă în ilustrarea comportării amestecului în timpul distilării. care are punctul de fierbere mai mare.33 (3) 1.6 °F). Fractia de echilibru O parte importantă a problemei echilibrului vapori-lichid este coeficientul de echilibru. valoarea K a azotului este: K N2  Z N2 X N2  0. un component „ușor”. este mai volatil decât un component „greu”. amestecul anterior oxigen-azot în echilibru dă valoarea K a oxigenului: K O2  Z O2 X O2  0.Principalele gaze din aer sunt azotul. care este raportul dintre valoarea K a componentului ușor și valoarea K a componentului greu. cunoscut ca valoarea K. Ușurința distilării depinde de diferența dintre volatilitatea fiecărui component (componente grele și ușoare).0 °C (-297. Această valoare este raportul dintre concentrația componentului în faza de vapori și concentrația aceluiași component în faza lichidă.18  3. Diagrama prezintă trei zone: L – zona în care amestecul este în stare lichidă L + V – zona în care amestecul este în stare mixtă lichid-vapori V – zona în care amestecul este în stare de vapori. 1. furnizează mai multe informații.2.79 (2) Aceste fracții sunt extrem de utile atunci când se încearcă determinarea dificultății separării dorite.Modificările stării izobare a amestecului Deoarece distilarea. An III .4 °F).1. Aceste temperaturi permit clasificarea componentelor în „ușoare” sau „grele”. se produce în condiții de presiune constantă (izobar).  Oxigen : -183.2.8 °C (-320.  Argon : -185.2. în principal. care are punctul de fierbere mai scăzut. Volatilitatea relativă. este important să se considere modificările stării izobare.93  1.4 °F). Acestea au următoarele puncte de fierbere la presiunea atmosferică:  Azot : -195.58 0. În principiu.21 (1) În mod similar. este prezentată mai jos:  N 2O2  K N2 K O2  1. oxigenul şi argonul.9 °C (-302.

a gazului produce mai mult lichid. 3 . Curba 1. care separă zonele de L și L+V. deci se răcesc după supraîncălzire până ce ating curba 2 în punctul 1. care este punctul de rouă. Acest grafic indică clar că temperatura punctului de rouă și temperatura punctului de fierbere pentru amestecuri nu sunt identice.Diagrama de faze oxigen-azot la presiune constantă. Compoziția gazului nu se schimbă. Compoziția amestecului general nu se schimbă niciodată.Fig. crește cantitatea de vapori care condensează până ce temperatura atinge punctul Q3 . deoarece acestea sunt pentru substanțele pure. Să examinăm un amestec gazos cu compoziția 25 % azot și 75 % oxigen la punctul Q0. în care amestecul este lichid saturat. care este găsit prin desenarea unei linii orizontale de la curba punctului de rouă la curba punctului de fierbere. graficul dă compoziția amestecului de două faze. este numită curba punctului de fierbere. este numită curba punctului de rouă (apariția primei picături de lichid în vapori). În timpul proceselor de răcire de la punctul Q 1 la Q3. vaporii sunt supraîncălziți. în continuare. Compoziția primei „picături” este aproximativ 98% oxigen. Dacă vaporii sunt răciți la presiune constantă. Curba 2. La pontul Q2 compoziția vaporilor este dată la punctul Q2G (55% oxigen) în timp ce compoziția de lichid este dată la punctul Q2L (90 % oxigen). An III . Pentru orice punct Q0 în zona V. Page 6 of 12 CIOBANU BOGDAN – Inginerie Fizică. totuși compoziția fazelor gazoase și lichide se modifică constant deoarece se modifică temperatura. Pentru orice punct între Q1 și Q3. care separă zonele L+V și V. Răcirea.

Site moleculare. GENERATOARE DE AZOT MARI 2. este necesară o instalație de producere frig. egal cu circa 10% din debitul de aer la cuva rece. pentru o instalație de gaz de joasă presiune. Sunt instalate două filtre în paralel. Hidrocarburile care nu au fost îndepărtate din aer de frontalul instalației de purificare (FEP) se acumulează în baia de oxigen lichid aproape de vaporizatorul principal. este prevăzută o turbină de detentă ca instalație de producere frig. prin evacuarea curenților de produs rece în schimbătorul de căldură principal. care funcționează la aproximativ 1. utilizat pentru reactivarea straturilor din adsorber. Generatoarele de azot au nevoie de o presiune de 7.1. Pentru a reduce acest pericol. de la partea inferioară. Aceste lichide sunt subrăcite contra azotului gazos în lichidul subrăcit înainte de a fi expandat în coloana LP. 2. 2. cu un lichid permanent de la lichefiator (sau stocaj. Aerul comprimat se obţine cu ajutorul compresoarelor tradiţionale. cu unul în faza de adsorbție și celălalt în regenerare. Azotul gazos de la coloana HP curge în vaporizatorul principal.2. De obicei. În mod normal. Pentru anumite avantaje. circa -170°C (-274°F). astfel filtrul LOX nu este necesar). este compus din mai puțin de 2% oxigen și conține efectiv tot argonul care există în cuva rece. când lichefiatorul este oprit). se poate prevedea un filtru adsorbant umplut cu oxigen lichid (numit aici „filtru LOX ”).4 bar (20 psi). Produsul oxigen gazos este luat de la partea inferioară a coloanei LP. iar produsul azot pur de la partea superioară. unde intră în contact cu oxigenul lichid de joasă presiune în bazinul de colectare al coloanei de joasă presiune (numită aici „coloana LP”). este extras aproape de partea superioară a coloanei LP. Oxigenul lichid fierbe (la circa -179°C sau -290°F) contra condensării azotului de înaltă presiune ce furnizează refluxul în coloana HP. Este necesar a reduce umiditatea înaltă a aerului comprimat. acestea scad punctul de rouă al aerului comprimat la + 4 oC. turbina funcționează la un debit mic de aer curat.2. și prin expansiune îl răcește pentru a ajunge la produsele de plecare. Fierberea oxigenului în coloana LP furnizează energia necesară pentru a se extrage azotul și argonul din curentul de lichid îmbogățit. În cazul unei producții mari de LOX (și LIN). Refluxul și curenții de alimentare sunt furnizați de azotul lichid și lichidul îmbogățit de la coloana HP. care a fost ridicată în presiune de propriul lui compresor (expandor-dispozitiv auxiliar). Această mașină ia parțial azotul încălzit din coloana HP. În cea mai recentă instalație proiectată. Separarea finală se produce în coloana LP.1. Descrierea procesului Aerul comprimat curat. Generatoare de azot Generatoarele de azot obţin azotul din aer comprimat. Pentru a menține temperatura corespunzătoare de funcționare în proces și pentru a compensa pierderea de căldură din cuva rece. Un curent intermediar de azot rezidual. Pentru aceasta este suficient să folosim uscătoare prin răcire.5 bar sau mai mare. poate exista un lichefiator separat. un debit mic de azot de înaltă presiune poate fi încălzit înainte cu celelalte produse în schimbătorul de căldură principal. An III . (Depinde de o cerință a procesului: de exemplu raportul concentrației instalației GOX este foarte scăzut.2. intră în cuva rece de la frontalul instalației de purificare și este răcit aproape de temperatura lui de lichefiere. materiale pentru separarea gazelor Page 7 of 12 CIOBANU BOGDAN – Inginerie Fizică. Aerul intră apoi în coloana de înaltă presiune (numită aici „coloana HP”) unde este separat prin distilare în curenții de azot de la partea superioară și un curent de lichid îmbogățit ce conține circa 37% oxigen.

Un echipament este dotat cu o pereche de adsorbanţi (sau în cazul echipamentelor mai mari. care este adsorbit mai puţin şi mai încet la suprafaţa sitei moleculare. ci granule cu material poros. creştem presiunea la materialul adsorbant (sita moleculară) prin introducerea de aer comprimat. Fig. comanda opreşte procesul şi elimină presiunea în mediu. Procesul separării gazelor Separarea gazelor se face cu tehnologia adsorbţiei la presiune oscilantă PSA (Pressure Swing Adsorption). Astfel. Sită moleculară pe bază de carbon. Page 8 of 12 CIOBANU BOGDAN – Inginerie Fizică. În cazul azotului. În timp ce unul din adsorbanţii perechii produce gazul. datorită presiunii ridicate. ca efect al presiunii scăzute. moleculele gazelor adsorbite se desprind de pe suprafaţa adsorbantului şi ies în aer.2. Acestea nu sunt „filtre” tradiţionale. având suprafaţa specifică destul de mare: poate atinge şi valoarea de 1000 m 2/g. suprafaţa adsorbantului adsoarbe tot mai multe gaze. Astfel. concentraţia creşte din ce în ce mai mult.Pentru separarea gazelor se folosesc materiale adsorbante speciale. Ca efect al presiunii în creştere. Când capacitatea adsorbantului se apropie de saturaţie. An III . până atinge puritatea ridicată dorită. 4 – Granule de carbon 2.2. Se utilizează sub forma unor granule de mică dimensiune. site moleculare. Aceasta adsoarbe preferinţial toate celelalte componente gazoase din aer şi mai puţin azotul. La generatoarele de azot folosim sită moleculară pe bază de carbon activ. Ca efect al acestui fapt. În cursul procedurii. celălalt se regenerează. Celelalte componente gazoase rămân legate la suprafaţa sitei moleculare. sitele moleculare sunt capabile să adsoarbă pe suprafaţa lor o cantitate însemnată de gaze. mai multe perechi. care lucrează în paralel). sita moleculară se regenerează în mod automat.

de intrare: 13-25 bar Presiune de ieşire a azotului de până la 23 de bari Interval de puritate a azotului: 95. Construcţia generatorului de azot Fig.0 .99 % Debit de azot: până la 200 m³/h Caracteristicile tehnice generatoarelor de azot cu membrană Presiune max.5 % Interval de debit al azotului: 35 .99. 5 – Schema bloc generator de azot Caracteristici tehnice ale generatorului de azot cu adsorbţie: Presiune de intrare a aerului: 6. An III .3915 m³/h Page 9 of 12 CIOBANU BOGDAN – Inginerie Fizică.3.2.5 -13 bar Presiune de ieşire a azotului: până la 9 bar Interval de puritate a azotului: 97.2.0 .99.

Azotul este folosit în diferite procese de tratament a materialelor. Azotul poate poate fi folosit în Prevenirea şi Stingerea Incendiilor Focul este o reacţie de oxidare rapidă. după intrarea în matriţa de termosuflare. Instalarea unui generator de azot care să controleze atmosfera din camera protejată este soluţia inteligentă şi esenţială pentru succesul unei organizaţii. prin urmare. Dacă o componentă electronică se supraîncălzeşte. În industrie Termosuflarea reprezintă procesul prin care un gaz. UTILIZAREA AZOTULUI Molecula de azot este una dintre cele mai rezistente legături chimice din natură. Azotul este neinflamabil şi nu susţine arderea. completează umplerea cavităţii matriţei cu plastic şi gaz.fapt ce trebuie evitat. microprocesoarele şi alte componente sunt sensibile la factorii atmosferici. sinterizare laser. Taierea cu laser Azotul nu reactioneaza cu materialul în timpul taierii şi. ci şi de pierderea iremediabilă de informaţii legate de afacere şi clienţi. deoarece focul nu se poate aprinde. curge în secţiunile cu grosime mai mare unde plastciul este înca topit. centrele de calculatoare şi telecomunicaţii au nevoie de protecţie specială. aceasta poate cauza o reacţie în lanţ rapida. este injectat sub presiune controlată în interiorul unui polimer topit.3. şi se dilatş pentru a compensa contracţia volumetrică a plasticului. şi prin urmare. Drept consecinţă. Când se foloseste azotul orice fenomen de oxidare este eliminat şi reprezintă baza menţinerii proprietăţilor anti-coroziune a componentelor taiate şi asigura o adeziune bună a vopselei pe marginile taiate. cum ar fi camerele de server. Unele dintre cele mai cunoscute activităţi care implică folosirea azotului sunt termosuflarea polimerilor. Spaţiile importante. Îndepărtarea unuia dintre elemente înseamna că focul nu se poate aprinde. Stocarea componentelor electronice pe care se fac teste sau a mostrelor se face în cabinete presurizate cu atmosfere inerte pentru a preveni evantualele degradări cauzate de oxigen şi vaporii de apă din atmosferă. Azotul injectat formează astfel canale goale. Este esenţial ca un astfel de fenomen să fie detectat înainte ca un posibil incendiu să distrugă spaţiul respectiv. Procesarea şi stocarea echipamentelor electronice Plăcile electonice. o activitate de producţie se poate opri . caldura şi oxigenul. Pentru apariţia focului sunt necesare trei ingrediente: materialul combustibil. An III . de aceea azotul este caracterizat de o inerţie mare faţă de celelalte substanţe chimice. Gazul urmeaza calea rezistenţei minime. Gazul este evacuat înainte de deschiderea matriţei şi evacuarea produsului finit. Sudura Page 10 of 12 CIOBANU BOGDAN – Inginerie Fizică. taiere cu plasma. Crearea unei atmosfere cu conţinut redus de oxigen în spaţiile protejate oferă cel mai fiabil sistem de prevenire a incendiilor. taierea cu laser. de obicei azot. calire. sudura. aplică presiune polimerului în timp ce acesta se raceşte şi se solidifică. este gazul cel mai des întâlnit în tăierea oţelurilor înalt aliate şi otelurilor inoxidabile. continue în interiorul polimerului. Nu e vorba doar de daune materiale. Chiar şi gazele rezultate din ardere pot dăuna componentelor electronice sensibile şi pot conduce la o oprire a întregului sistem.

Azotul este folosit cu precadere pentru sudura inertă a placilor cu circuite electronice. transport şi prelucrare a petrolului şi gazelor naturale. Sinterizarea cu laser Sinterizarea selectivă cu laser este un proces de fabricaţie în formă liberă a componentelor prin sinterizarea pulberilor. iese printr-un orificiu îngust şi trece printr-un arc electric. Page 11 of 12 CIOBANU BOGDAN – Inginerie Fizică. Scopul acestui proces este obţinerea unei structuri cu duritate ridicată martensitică sau bainitică. În tăierea cu plasmă. pentru purjarea şi inertizarea rezervoarelor în scopul prevenirii exploziilor. care ionizează gazul. Industria Petrolului si Gazelor Naturale Azotul este utilizat în industria Petrolului şi Gazelor Naturale pentru a elimina problemele cauzate de oxidare. creşterile consumurilor energetice. Acest proces este mai bine cunoscut ca realizarea prototipurilor rapide. Călirea poate fi facută într-o varietate de furnaluri. La scară largă azotul este folosit pentru operaţiunile de extracţie. Tăierea cu plasma Plasma este o formă de gaz ionizat. azotul este trimis sub presiune printr-o torţă unde se mişcă sub formă de spirală. Călirea Călirea presupune încălzirea componentelor la o temperatură peste temperatura de transformare a materialului şi apoi scăldarea în ulei sau sare topită. Sudura în atmosfera inertă îmbunătăţeşte calitatea asamblării reducând în acelasi timp sensibilitatea la fluctuaţiile de proces. An III . Presurizarea anvelopelor Studiile conduse în ultimii ani de către organizaţii independente şi producătorii de pneuri au arătat impactul benefic pe care îl are umflarea anvelopelor cu azot asupra duratei de viaţă a anvelopei şi reducerea consumului de combustibil. În camera de sinterizare se menţine o atmosferă de azot ce previne apariţia exploziilor în timpul procesarii cantităţilor mari de pulbere. care necesită o atmosferă protectoare pentru prevenirea oxidării şi decarburării în timpul procesului.

criomecsa.azot. 2006.Bibliografie ŞERBAN.ro/criogenie/cursuri/ http://www. Editura Conphys. 2001. http://ro.org/wiki/Nitrogen_generator http://www. PECULEA. Florea – Criogenie Tehnica.org/wiki/Azot http://en. Bucureşti. Marius – Instalaţii criogenice.ro . Page 12 of 12 CIOBANU BOGDAN – Inginerie Fizică. CHIRIAC.wikipedia.wikipedia.wikipedia.org/wiki/Nitrogen http://en. Alexandru. editura AGIR. An III .