You are on page 1of 6

PRINCIPII ŞI TEHNICI ÎN EXPANDAREA TISULARĂ

Metoda ideală de acoperire a unui defect este cea care reface cât mai exact
conturul anatomic al regiunii, cu tegument de aceeaşi calitate funcţională şi estetică
cu tegumentele din jur (culoare, textură, sensibilitate, anexe ale pielii).
Pielea poate fi considerată cel mai voluminos organ; înveleşte corpul,
separând mediul intern al acestuia de contactul, uneori agresiv, cu exteriorul.
Defectul tegumentar este o soluţie de continuitate la nivelul pielii, cu diverse
localizări, dimensiuni şi etiologii, de vechime diferită, care poate expune „ţesuturi
nobile” subiacente (os, muşchi, tendon).
Acoperirea acestor defecte este obligatorie în vederea obţinerii unei vindecări
de calitate, prevenind contaminarea mediului intern al organismului.
Metoda ideală de acoperire a unui defect este cea care reface cât mai exact
conturul anatomic al regiunii, cu tegument de aceeaşi calitate funcţională şi estetică
cu tegumentele din jur (culoare, textură, sensibilitate, anexe ale pielii).
Avantajele expandării tisulare:
- aduce tegument de culoare şi textură foarte asemănătoare defectului de acoperit,
cu morbiditate şi cicatrice minimă a zonei donatoare.
- poate fi folosită în diferite regiuni ale corpului, pentru a aduce ţesuturi cu
funcţie senzorială sau cu anexe caracteristice (de exemplu, sensibilitatea superioară
a lambourilor tegumentare în reconstrucţia de sân sau lambourile de păr folosite în
tratamentul chirurgical al calviţiei);
- lambourile expandate sunt mai rezistente la invazia bacteriană, faţă de
lambourile cu circulaţie întâmplătoare.
Dezavantajele expandării tisulare:
- deformarea temporară din timpul procesului de expandare;
- durata relativ lungă a procedeului;
- preţul ridicat al expandorului, necesitatea unor proceduri chirurgicale
multiple;
- complicaţiile legate de introducerea subtegumentară a unui implant.
FIZIOLOGIE

EXPANDOAREA (PROTEZELE DE EXPANDARE) Implanturile cele mai moderne sunt făcute dintr-un înveliş siliconat texturat. non-carcinogenic. . non-toxic. Capsula periproteică participă activ la această hipervascularizaţie. glandele sebacee şi sudoripare. volumul şi durata expandării. Creşterea microcirculaţiei produce lambouri mai rezistente la nivelul tegumentelor expansionate.muşchiul scheletic se atrofiază sub acţiunea expandării.anexele tegumentare (terminaţiile nervoase. Siliconul este remarcabil prin inerţia sa chimică. cu hiperplazie celulară. iar fibrele elastice sunt fragmentate. absoarbe lichid din organism. Un alt dispozitiv care poate fi folosit este expandorul osmotic autogonflabil cu hidrogel. . O dată implantat. foliculii piloşi) nu prezintă modificări morfologice semnificative. . comparativ cu cele neexpansionate. non-alergic.iniţial. dar îşi conservă funcţia.ţesutul adipos tolerează greu expandarea. epidermul se îngroaşă uşor. neiritant. Modificările tisulare depind de rata. . colagenul apare mai compact. . fizică. pe baza gradientului osmotic relativ între implant şi ţesuturile din jur. ocazional hiperkeratoză şi parakeratoză. El trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: să fie indegradabil. umplut prin injectare periodică la nivelul valvei cu ser fiziologic. cu distrugerea adipocitelor.dermul se subţiază în timpul primelor trei săptămâni. Modificări histologice ale tegumentului supraiacent unui expandor: . suferind o atrofie permanentă.Expandarea tisulară produce modificări în vascularizaţia şi activitatea celulară a tegumentelor interesate. electrică şi biologică. de 3050%.

. Pe marginea defectului de acoperit trebuie să existe suficient ţesut sănătos. în acelaşi timp. deşi există şi excepţii de la regulă (de exemplu regiunea cervicală.expandare rapidă – după scheme accelerate. TEHNICA EXPANDĂRII Alegerea locului amplasării expandorului depinde de natura lamboului dorit. regiunea abdominală etc.expandare imediată – intraoperatorie. se preferă amplasarea expandorului pe un plan dur. faţă. diametrul bazei expandorului trebuie să fie egal cu cel al defectului.expandare clasică progresivă – umflare la 4-10 zile. în timp ce buzunarul disecat trebuie să fie ceva mai mare. există şi dispozitive care realizează expandarea ţesuturilor şi care joacă. Folosirea simultană a mai multor expandoare în jurul zonei receptoare facilitează viteza şi siguranţa procedurii. REGIMURI DE EXPANDARE În funcţie de intervalul dintre două şedinţe de umplere. În general. antebraţ şi gambă. Poate fi utilizată şi în completarea expandării clasice progressive În funcţie de intervalul dintre două şedinţe de umplere. expandarea tegumentară poate fi: . În general. trunchi.). aceasta scăzând în ordinea: scalp. în funcţie de regiunea în care este plasat expandorul. . . Alegerea formei şi a volumului expandorului influenţează suprafaţa şi direcţia de mobilizare a lamboului obţinut.expandare clasică progresivă – umflare la 4-10 zile. Expandorul se plasează sub ţesutul sănătos din vecinătatea defectului.expandare rapidă – după scheme accelerate. braţ. Suprafaţa reală a excesului tisular obţinut este doar o fracţiune (aproximativ 35%) din cea calculată teoretic.deocamdată aflată în stadiu experimental. în funcţie de regiunea în care este plasat expandorul.Actualmente. folosită pentru defecte de până la 4 cm. Regiunile anatomice diferă în ceea ce priveşte toleranţa la expandare. expandarea tegumentară poate fi: . gât.expandare continuă . rolul de proteză definitivă (de exemplu. . implantele Becker). . sân. coapsă.

. regiunilor palpebrale inferioare. care-l acoperă total sau aproape total. ţesutul creat în exces folosindu-se pentru acoperirea unei proteze definitive. . a) Scalp Metoda are indicaţii în tratarea defectelor mari ale scalpului. despicăturile feţei şi ale buzei superioare). Expandarea tisulară este cea mai folosită tehnică în reconstrucţia de sân. . malformaţiile congenitale (microtie.deocamdată aflată în stadiu experimental. Indicaţiile sunt reprezentate de: . care vor fi apoi rotate sau transferate liber (de exemplu. folosită pentru defecte de până la 4 cm. pentru a evita lezarea ramurilor facialului. Expandorul se plasează întrun „buzunar” submuscular. lambou inghinal. INDICAŢII CLINICE Alegerea judicioasă a pacienţilor permite obţinerea celor mai bune rezultate. c) Gât Cicatricile retractile de la acest nivel sau reconstrucţia etajului facial inferior beneficiază de lambouri dezvoltate prin introducerea expandorului deasupra muşchiului platisma. a alopeciei de diferite etiologii.expandare imediată – intraoperatorie. scapular. cicatrici posttrumatice şi postcombustionale. sub pectoralul mare şi dinţatul anterior. peribucale şi perinazale.necesitatea acoperirii cu tegument cu aceleaşi caracterisitci (textură. d) Trunchi Defectele de acoperit sunt adesea întinse ca dimensiuni. Poate fi utilizată şi în completarea expandării clasice progresive. Se poate practica nu doar expandarea tegumentară. fie tardiv (la săptămâni sau ani de la procedura primară). dorsal mare etc.defect tegumentar important. recosntrucţia frunţii.minimizarea sechelelor zonei donatoare prin sutură directă.expandare continuă . Expandarea se practică după aceeaşi procedură. nasului şi urechii. . Procedura poate fi efectuată fie imediat. b) Faţă Indicaţiile sunt reprezentate de defectele postexcizionale de la nivelul sprâncenelor. culoare. ci şi a lambourilor musculocutanate sau fasciocutanate.). foliculi piloşi).. a calviţiei masculine.

f) Grefă liberă „totată grosimea dermului” Expandarea zonei donatoare înaintea recoltării grefelor de piele „toată grosimea dermului” va creşte impresionant dimensiunile ţesuturilor disponibile. aceasta poate deveni roşiatică datorită dilataţiei venoase. Complicaţiile psihice: pe durata procedurii unii pacienţi nu pot suporta desfigurarea temporară. În ciuda capacităţii crescute a lambourilor expandate de a rezista la infecţie. pentru a permite închiderea directă a zonei donatoare. Complicaţiile majore perturbă desfăşurarea procesului de expandare. în cazul transferurilor libere. Rata de supravieţuire a grefei expandate este egală cu cea a grefei neexpandate. pentru acoperirea escarelor de decubit sau a defectelor membrelor inferioare. Dezumflarea bruscă sau progresivă a expandorului apare din cauza unor defecte de fabricaţie. Complicaţiile minore nu împiedică procesul de expandare. cicatrici cheloide. Infecţia apare rareori. COMPLICAŢIILE EXPANDĂRII TISULARE Acestea pot apărea din cauza plăgii. protezei. din cauza alinierii imperfecte a tranşelor de secţiune şi a diferenţelor de lungime ale acestora. comparativ cu alte lambouri. În ceea ce priveşte modificările culorii pielii expandate. procesului de expandare sau calităţii ţesuturilor. “Dog ear” sunt nişte protuberanţe la nivelul marginilor plăgii. în funcţie de sensibilitatea individuală. prezenţa corpului străin poate . Durerea diferă de la un pacient la altul. tatuaje). retractile sau dehiscente. din această cauză. impunând uneori întreuperea acestuia. Seromul şi hematomul apar rareori dacă hemostaza este efectuată riguros iar drenajul este eficient. nu îşi mai părăsesc domiciliul.e) Membre Expandarea se folosşte în tratamentul defectelor postexcizionale (tumori benigne. în cura malformaţiilor congenitale sau a sechelelor posttraumatice ale mâinii. în tot acest timp. Trebuie evitate suturile în tensiune. Lăţirea cicatricei este mai frecventă după o expandare tisulară insuficientă.

infecţie de vecinătate. Escherichia coli. ţesut iradiat. tratament chimioterapic. care ar putea-o face ineficientă sau chiar periculoasă: tumoră malignă neexcizată radical. Pseudomonas. Agenţii etiologici implicaţi frecvent sunt Stafilococul auriu. labilitate psihică. ţesuturi slab vascularizate.favoriza apariţia acestei complicaţii. . CONTRAINDICAŢIILE EXPANDĂRII Metoda nu poate fi aplicată în anumite circumstanţe.