You are on page 1of 4

Ciocoii Vechi si Noi

Ce naste din pisica, soareci mananca


Romanul lui Nicolae Filimon dezvolta morala populara, aceasta fiind prezentata inca din titlul
dublu al romanului, cu a doua sa parte de natura paremiologica ,,ce naste din pisica soareci
mananca, titlu ce anunta concretizarea perceptului moral.
Tema romanului este reprezentata de viata sociala din Tara Romaneasca , societatea din acea
perioada fiind construita pe abuz si corupere, o societate lipsita de principiile morale. Ochiul
scriitorului inregistreaza culori si obiecte specifice acelei perioade, astfel alcatuindu-se un tablou
specific al societatii.
In romanul Ciocoii Vechi si Noi, personajele se afla in antiteza, pe baza acestui contrast Nicolae
Filimon vrand sa le evidentieze trasaturile positive si negative si sa concretizeze tensiunea
bine-rau care apare intre acestea. Aceasta antiteza dintre personaje este reprezentata de doua
serii antinomice care sunt de neimpacat: Pturic, Andronache Tuzluc si Chera Duduca, pe de o
parte, i Gheorghe, Banu C., si Maria, pe de alta. Personajele nu sunt de tip balzacian, insa au
capabilitatea de a consolida literar anumite trasaturi morale. Aceasta va duce la crearea unui
schematism simplist al psihologiilor individuale. Schematismul lui Nicolae Filimon nu este de
factura structurala, ci este unul impus de caracterul romanului, personajele avand atat defecte cat
si calitati reale, umane. De exemplu, Dinu Paturica este un personaj fara scrupule, rau si vanitos,
insa nu este prost sau incult. Mai mult decat atat, acest personaj poate fi considerat un anti-erou
din cauza trasaturilor sale de caracter si a modului in care este vazut de celelalte personaje:
,,acest monstru comise fara cea mai mica sfiala toate crimele, hot perfect. Personajul feminin
al operei, ,, frumoasa Maria, pare a fi un personaj simplu, care nu are dorinta de a evolua, insa
are parte de un final fericit in care este rasplatita pentru virtutiile sale. Personajele privesc deseori
in trecutul istoric, amintind ca prezentul nu le ofera posibilitatea dezvoltarii fiintei, ajungand
pana in punctul in care personajele sunt refuzate de istorie.
Lumea balcanica, pestrita si aglomerata traieste placerea gestului fara a se pierde in miscari
profunde ale spiritului. Aglomerarea detaliilor descriptive si gestuale alcatuind un fel de decadent
oriental.
Este pastrata tentatia paremilogica, astfel gasim pe tot parcursul romanului proverbe si zicatori,
dimensiunea parodica a romanului avand rolul de a ingrosa cararacterele pana la tragic.
Caracterul moralizator este prezent in roman, fiind accentuat in mod deosebit in partea de final.
Astfel, spre sfarsitul operei descoperim faptul ca personajele negative, cei bogati si asupritori,
trebuie sa isi primeasca pedeapsa , pentru ca binele iese intodeauna invingator. Cele trei
personaje cu rol negativ: Dinu Paturica, Andronache Tuzbuc si Costea Chiorul, dispar
simultan:iata cum isi terminara cariera vietii acesti trei scelerati. Aceasta este, asadar, morala
din sfarsitul romanului. Anti-eroii isi primesc finalul nefericit, in timp ce personajele pozitive au
parte de un final fericit, recompensator. Un bun exemplu poate fi reprezentat de nunta Mariei cu

eroul pozitiv al romanului, Gheorghe. Ambele personaje isi primesc rasplata pentru calitatile lor
morale, deoarece in momentul in care esti bun si curajos, vei avea parte de un final pe masura,
precum al lui Gheorghe care va ajunge la marire.
Separat de subiect, un fel de mini-rezumat care mi s-a parut bun:
Totul ncepe ntr-o diminea de toamn a anului 1814, cnd Dinu Pturic,
fiul unui modest boier, se preint cu umilin n faa marelui postelnic Andronache
Tuzluc, cruia i nmneaz o scrisoare coninnd rugmintea de a i se ncredina o
slujb ct de mrunt. Primit pentru nceput ciubucciu n casa boierului fanariot,
tnrul aspirant se i pune imediat pe treab, dndu-i silina s-i completeze ct
de repede educaia ciocoiasc i, prin rbdare i nchiuzurlc, s ruineze n
scurt vreme toat averea fctorului su de bine. Urcnd cu o stupefiant iueal
treptele ierarhiei sociale a timpului, Pturic tie s-i fac prieten nu doar norocul
ci i naivitatea postelnicului, furnd n deplin complicitate cu venala Duduca i
bogasierul Costea Chiorul. Rmas lipit pmntului, Andronache Tuzluc se vede peste
noapte deposedat i de nurii fostei sale iitoare, devenit soia ciocoiului. Asta
pare prea mult i fanariotul nnebunete. Fostul ciubucciu, vnztorul lui Tudor
Vladimirescu (cci suntem n 1821), ajuns, prin bunvoina lui Ipsilanti, ispravnic
peste dou judee, nu va ntrzia s-i primesc i el pedeapsa. Succesorul lui
Caragea, noul domnitor Grigore Ghica, i pleac urechea la plngerile ranilor,
sosii la curte cu jalba-n proapi aflnd grozviile spoliatoare ale demonicului
parvenit, l trimite pentru totdeauna la ocna prsit.
Dincolo de aceast tram principal exist i un plan secund i paralel al
crii, n care un grup de personaje angelice evoluea potrivit schemei morale a
binelui care triumf asupra rului. Incoruptibilul Gheorghe, fostul vtaf de curte al
lui Tuzluc, se cstorete cu inocenta Maria, fiica banului C., spre marea mulumire
a boierului. Proiectul autorului fusese mai ambiios: alturi de romanul lui Dinu
Pturic, ciocoiul cu anteriu i cu clmrile la bru al timpilor fanariotici, s ne
prezinte i fizionomia ciocoiului cu frac i cu mnui albe din zilele noastre.
Proiectul nu s-a realizat dect pe jumtate. E o parabol a relaiilor i conflictelor
sociale, gndit din perspectiva unei mentaliti binare specific basmului. Aparena
vieii personajelor este realizat prin sumara notaie a gesturilor, prin reproducerea
unor replici strict orientate de interesele imediate, mai ales prin lectura fizionomiilor.
Accesul direct la trirea psihologic i este interzis pentru c autorul lucreaz cu
nite marionete ale ideilor sale, obrazul devine n orice circumstan o expresie a
ipoteticului caracter ascuns. Tot ceea ce gndesc i simt personajele li se citete pe
fa. Simularea, n acest fel, a vieii interioare este ingenioas, neltoare pentru
cititorul naivdar de la un moment dat mecanismul devine previzibil.Astfel,
tipologicul primete concretee, eroii prnd a-i nscrie destinul n iluzia realist.
Adevrata atitudine a autorului fa de actanii si se vede din epitetele
discriminatorii (sau dimpotriv). Unii protagoniti sunt judecai cu vizibil prtinire,
alii pui de cte ori se poate la stlpul infamiei (Chir Costea Chiorul o pete la

propriu). De aici retorismul, expresiile de extracie folcloric, gustul aluziei culturale.


Apare i ironia,parodia, turnurile satirice. Stlul lui Filimon pare hibrid, dar poate c
tocmai eterogenitatea procedeelor pe care le amestec n pagin creeaz savoarea
scrisului su.

Panait Istrati
Panait Istrati reface in literatura sa fascinatia mediteranei, a spatiilor deschise deoarece omul
balcanic este omul aventurii, al cltoriei, precum este si Stavru din textul lui Panait Istrati.
Intreaga sa literatura pare sa se caracterizeze prin inventive si fabulous, intelese ca manifestari
ale exotismului balcanic.
Personajele lui Panait Istrati nu sunt analizate din punct de vedere emotional, in complexitatea
lor interioara, ci sunt privite mai mult din prisma descriptivismului de tip oriental. Mai mult
decat atat, personajele sale pare ca lasa lumea sa le traiasca, si nu traiesc lumea.
Din perspectiva lui Eugen Lovinescu, lumea lui Panait Istrati poate sa fie redusa la mahalaua
pestrita a Brailei, accentuand-se diversitatea in unitate, multimea de popoare ce se contopesc in
spatiul balcanic, personajele sale fiind caracterizate de o vointa puternica ce determina si
dinamismul epic. Scriitorul insusi asaza acest fapt sub influenta orientului: dintre toate
neamurile de povestitori, orientalul este cel care se revarsa ca un torent.
Romanul Chira Chiralina propune in incipitul sau motivul calatoriei ce bine trebuie sa fie sa te
gasesti pe unul dintre aceste vapoare care aluneca pe mari si descopera alte tarmuri, alte lumi.
Calatoria din Chira Chiralina are o finalitate sapientiala, fiind presarata cu opriri la hanuri,
calatorii fiind dependenti nu doar fizic, ci si metafizic de spatial inchis al hanului. Locurile in
care se desfasoara actiunea sunt exotice, pline de balcanism, locuri ce asteapta sa fie descoperite.
Fie ca este vorba de Braila sau Instambul, balcanismul este prezent datorita diversitatii in unitate,
a societatii si a individului care subsumeaza doua stari contrastante (homo dublex). Atunci cand
nu calatoreste, homo-balcanicus iese in comunitate unde se lasa prada vorbei gratuite unde gestul
ironic este prezent intodeauna. Prins in mijlocul lumii, individul isi accepta poreclele si se va
identifica cu acestea.
Important pentru literatura balcanica este caracteristica fundamentala a personajelor, acea
trasatura fundamentala de caracter care le individualizeaza. Personajele din Chira Chiralina au o
slabiciune pentru vicii, copilaria lui Dragomir si a Chirei fiind plina de vicii si desfatari.
Cea mai mare pasiune a lui Panait Istrati este femeia, sexualitatea avand un rol important in
opera acestuia, astfel personajele feminine din opera lui Panait Istrati seduc voluntar, cazand de
cele mai multe ori in depravare.
Panait Istrati creeaza o eroina magica, senzuala, de o frumusete de nedescris. Din modul in care
Chira este descrisa, pare o femeie plina de calitati insa cu o inclinatie spre prostitutie, o copie
fidela a mamei sale, de o frumusete naucitoare: ,, Mama si Chira erau frumoase de te-

nnebuneau, asa cum sustine Dragomir. Ritualul de infrumusetare al Chirei si al mamei sale pare
a fi descris intr-un mod balcanic :Dintr-o cutie de filde, amndou naintea oglinzii, i fceau
genele cu chinoroz nmuiat n untdelemn, sprncenele cu un tciune de lemn de busuioc, iar pe
buze, pe obraji, ca i pe unghii ddeau cu rou de crmz.
Personajul masculin al operei, Dragomir, care pe parcurs devine Stavru, este aruncat intr-o
lume noua, in care este nevoit sa isi formeze propriile pareri despre viata, moarte si iubire. Acest
personaj cunoaste lasitatea, trandavia si tradarea, avand totusi o tendinta catre victimizare, acesta
considerand ca toate calitatile sale negative si le-a insusit datorita faptului ca viata l-a impins sa
faca anumite alegeri. Esenta prozei este cea a confesiunii, personajele cautand sa povesteasca, ca
si in cazul lui Stavru, care este naratorul evenimentelor din Chira Chiralina.
In operele lui Panait Istrati este prezenta placerea vietii, atat in Chira Chiralina cat si in
Nerantula, personajele nu I se pot sustrage, iar acest lucru se datoreaza faptului ca in fata
destinului implacabil individul isi cauta clipa de nebunie, oricat de scurta, dar de intensitate
maxima.