You are on page 1of 3

Mecanismul de actiune a isulinei

Insulina este un hormon proteic, secretat şi vărsat în sânge de către pancreas. Acest hormon vital pentru
om şi animale, se sintetizează la nivelul celulelor β din insulele lui Langenhans. Insulina reprezintă
principalul hormon hipoglicemiant şi singurul care acţionează pe cale directă, în sensul
scăderii glicemiei.
Structura Din punct de vedere biochimic, insulina umană este o poliptedidă cu 51 de aminoacizi formată
din două catene proteice; A şi B, legate între ele prin punţi bisulfidice.
Biosinteza insulinei. Din punct de vedere biochimic, insulina umană este o poliptedidă cu 51
deaminoacizi formată din două catene proteice; A şi B:
- catena A sau α reprezintă un lanţ polipetdic cu caracter acid, format din 21 de resturi de aminoacizi,
- catena B sau β reprezintă un lanţ polipetdic cu caracter bazic, format din 30 de resturi de aminoacizi.
Cele 2 catene sunt unite prin 2 punţi disulfurice
- prima punte disulfurică uneşte aminoacidul cisteina din poziţia 7 a catenei A cu cisteina din poziţia 7
a catenei B,
- a doua punte disulfurică uneşte aminoacidul cisteina din poziţia 20 a catenei A cu cisteina din poziţia
19 a catenei B.
De asemenea, la nivelul catenei A apare o punte care leagă cisteina din poziţia a 6-a cu cisteina din
poziţia 11.
Insulina este sintetizata de catre celulele B sub forma unui precursor reprezentat de un lant polipeptidic
pre-pro-insulina (109 aminoacizi). Aceasta etapa are loc in ribozomi. Ulterior la nivelul reticulului
endoplasmatic are loc indepartarea peptidului semnal (23 de aminoacizi) numit „pre' de la capatul Nterminal. Apoi in aparatul Golgi este indepartat peptidul de legatura C (31 aminoacizi) numit 'pro'
precum si doua dipeptide de la nivelul jonctiunii peptidului C cu cele 2 catene A si respectiv B.
Complexitatea structurala a proinsulinei este necesara stabilirii corecte a puntilor disulfurice din
insulina. Insulina, peptidul C si o cantitate mica de proinsulina sunt incorporate in granulele secretorii si
sunt eliberate impreuna in circulatie.
Mecanism de actiune
Mai întâi, celula beta produce, în citoplasmă sa (partea internă a celulei), sub formă de lanţ închis, o
proteină mai lungă, proinsulina, care este stocată în vezicule, unde este transformată în insulina, de către
o enzimă. Insulina funcţională este apoi vărsată în sânge, sub controlul sistemului nervos vegetativ, care
măsoară permanent nivelul de glucoza din sânge.
Funcţiile insulinei
Acţiune asupra glucozei din sânge
Insulina este (împreună cu somatos-tatina), principalul hormon hipoglicemiant, acţiunea sa scăzând
nivelul glucozei din sânge, sau glicemia.
Insulina eliberată acţionează asupra celulelor de stocare (celulele adipoase, celulele musculare) şi asupra
leucocitelor, unde facilitează intrarea glucozei. Dar insulina nu accelerează intrarea în ficat, creier sau
rinichi, care sunt permanent aprovizionaţi din abundenţă cu glucoza. în plus, insulina blochează
transformarea în glucoza a glicogenului, prezent în ficat şi în muşchi, precum şi transformarea în
glucoza a aminoacizilor şi a glicerolului conţinut în trigliceride. Astfel, ea împiedică creşterea spontană
a glicemiei cu producerea endogenă de glucoza.
Acţiunea în celulă
Atunci când insulina intră în contact cu celulele de stocare, ea se leagă de un receptor specific şi
traversează membrana celulară.
Acolo, ea stimulează enzime, care:
Accelerează combustia glucozei, pentru a produce energie sub formă de ATP.
Unesc moleculele de glucoza, pentru a forma glicogen.
Transformă glucoza în acizi graşi şi glicerol (celule adipoase).
De asemenea, ea induce captarea aminoacizilor şi sinteza proteinelor în muşchi: astfel, ea este necesară
creşterii şi reparării ţesuturilor. Pe scurt, insulina favorizează producerea de energie şi orientează
surplusul spre formele de stocare (grăsimi) sau sinteza proteinelor.

adipoase si musculare.prezenta aminoacizilor. Captarea si stocarea glucozei in ficat presupune inhibarea glicogenfosforilazei si activarea fosfofructokinazei si glicogensintetazei de catre insulina. enzima determinanta de viteza in gluconeogeneza. favorizeaza influxul de glucoza in hepatocite.desfacerea puntilor disulfurice interlant printr-o reactie de schimb cu glutationul. Prin activarea atat a proceselor de stocare a glucozei sub forma de glicogen. cat si a sintezei lipidelor si proteinelor pe seama glucidelor alimentare.cresterea glicemiei. Creierul este singurul tesut permeabil la glucoza fara participarea insulinei. Acizii grasi incorporati in triacilgliceroli. Asfel insulina mediaza transportul transmembranar de glucoza in tesutul adipos. polipeptid eliberat de mucoasa duodenala si jejunala la ingestia de glucoza. In aceste celule transportorul pentru glucoza functioneaza ca o poarta dependenta numai de gradienrul de concentratie a glucozei intre spatiul extracelular si cel intracelular. Insulina favorizeaza toate caile de utilizare a glucozei in muschi.GIP (gastric inhibitory polypeptid). lizina si leucina . in hepatocite insulina induce sinteza de glucokinaza. etc. Insulina se combina cu o proteina-receptor care activeaza sistemul de transport membranar si echipamentul enzimatic necesar degradarii glucozei la nivel celular. In ficat. de aceea scaderea glucozei in sange la valori sub 50 mg/dL provoaca ameteli.. care pot capta glucoza din sange fara prezenta insulinei. ficat.prezenta altor monozaharide ca manoza. raspunsul maxim in ceea ce priveste eliberarea de insulina se obtine la o glicemic de 300-500 mg/dl . Insulina. Acest receptor insulinic este o proteina formata din doua subunitati glicoproteice α si alte doua subunitati β unite prin punti disulfidice. insulina detine alaturi de alti hormoni anabolizanti un important rol fiziologic in cresterea rezervelor energetice ale organismului3. Inhibitorii secretiei de insulina sunt: . sunt exportati ca VLDL (lipoproteine cu densitate foarte mica) in tesutul adipos. eventual coma hipoglicemica3 Factorii mai importanti care activeaza secretia de insulina sunt: . eritrocitele.In . insulina reprima actiunea fosfoenolpiruvat carboxikinazei. acestea sunt: creierul. Reglarea secretiei de insulina se realizeaza si printr-un mecanism neuro-reflex. iar cele β sunt transmembranare. La nivel muscular si adipos. cu activitate tirozinkinazica3. Acest efect este realizat prin redistribuirea proteinei transportoare de gluco/a di veziculele intracelulare pe suprafata celulei Exista si tesuturi insulino-independente. prin actiune paracrina . Efectele insulinei asupra metabolismului glucidic Una din modalitatile prin care insulina actioneaza ca hormon bipoglicemiant este favorizarea patrunderii glucozei din sange in tesuturi (numite insulino-dependente). cu participarea centrilor glicoreglatori hipotalamici si a nervilor insulinosecretori vago-simpatici3. produsa de celulele D pancreatice. enzima reactiei fiind glutation-insulin transhidrogenaza: 4 GSH + insulina . tesutul muscular si altele. fructoza .-^2 GSSG + lantul A + lantul B . Mecanismul de actiune al insulinei asupra celor 3 metabolisme este complex si diferit de la un tesut la altul. aceasta constituie baza actiunii hipoglicemiante3.adrenalina prin oc-receptori Metabolizarea Timpul de injumatatire al insulinei este de 3-5 minute. tesut adipos. Subunitatile α sunt extracelulare. dupa care este inactivata in ficat prin doua mecanisme: .hidroliza in prezenta unei proteaze specifice. Fosforilarea rapida a glucozei in hepatocite determina influxul de glucoza in ficat si depozitarea ei ca glicogen sau convertirea in acizi grasi. in special arginina. insulina faciliteaza transportul glucozei cu ajutorul unei proteine transportoare prin mecanismul difuziunii active3.6. Prin aceasta se explica faptul ca glucoza administrata oral induce secretia de insulina mai puternic decat glucoza administrata intravenos.6.4. precum si prin inhibarea proceselor de gluconeogeneza hepatica. cristalinul. rinichiul celulele p-pancreatice.Actiunea insulinei este mediata de receptori specifici si consta in principal din facilitarea asimilarii glucozei la nivelul celulelor hepatice. convulsii.somatostatina. indirect.

d) Efectele insulinei ca factor de crestere Insulina stimuleaza proliferarea unor tipuri celulare.se caracterizează prin distrugerea celulelor beta pancreatice producătoare de insulină din insulele Langerhans din pancreas. este necesară o dietă destul de strictă. însoțită de scăderea secreției de insulină. la epuizarea capacității endogene de secreție. Diabet de tip I . Factorii care pot cauza diabetul tip 2 includ: regimul sedentar de viață și abundența calorică a dietei moderne. noile medicamente orale care ridică sensibilitatea celulelor la insulină au tendința să protejeze funcția de secreție. fapt care duce. el necesitând aportul extern de insulină doar din momentul în care tratamentul oral nu mai este eficient în controlul concentrației glucozei sanguine (tipul 2 este caracterizat printr-o insulinemie ridicată (ca efect compensatoriu). asemanator altor receptori ai factorilor mitogeni. Diabetul zaharat de tipul 1 necesită tratamentul cu insulină prin injecție. intervenind la nivelul transcrierii genelor. Principala cauză este o reacție autoimună mediată de limfocitele T. Receptorul insulinic prezinta activitate proteinkinazica. fapt concretizat în obezitate sau măcar indici ai masei corporale ridicați. Insulina faciliteaza influxul de glucoza in adipocite precum si transformarea glucozei in glicerolfosfat. . actionand ca factor de crestere. Insulina influenteaza sinteza unor proteine specifice. plus autocontrol glicemic (măsurarea glicemiei din deget cel puțin înaintea fiecărei mese). în timp. Lipsa de răspuns la insulină a țesuturilor se datorează cel mai probabil modificării receptorului pentru insulină de pe membrana celulară. fumatul de tutun. Tipul 2 este tratat cu medicație orală o lungă perioadă. Atat insulina cat si receptorul sau prezinta analogie structurala cu IGF (Insulina ca factor de crestere). Se activeaza lipoproteinlipaza care hidrolizeaza triacilglicerolii transportati in VLDL sau chilomicroni. cu cântărirea alimentelor la fiecare masă și calculul numărului de carbohidrați. în contrast cu cele care dimpotrivă. Insulina are actiune anticetogenica (scade productia de acid acetoacetic si acid β-hidroxibutiric) c) Efectele insulinei asupra metabolismului proteinelor Pe metabolismul proteic insulina faciliteaza transportul aminoacizilor cu radical neutru in muschi si sinteza proteica. fapt care conduce la un deficit de insulină. Este inhibata lipaza hormon sensibila. tensiune (presiunea) arterială înaltă.tesutul adipos glucoza furnizeaza glicerolfosfat ce este utilizat ca precursor in biosinteza triacilglicerolilor. Suplimentar. Diabetul zaharat de tip 2 [3] se datorează rezistenței crescute la insulină a țesuturilor. o mărire a nivelului de colesterol. b) Efectele insulinei asupra metabolismului lipidic In general pe metabolismul lipidic insulina exercita actiuni antilipolitice si lipogenetice. își bazează acțiunea pe stimularea acesteia).