You are on page 1of 4

4.

TOPIREA
Topirea încărcăturii metalice reprezintă o etapă a procesului global de
elaborare a oţelului, cu pondere diferită în durata totală a şarjei.
Astfel, în cazul convertizoarelor cu suflare de oxigen, practic, nici nu
se poate vorbi despre o perioadă de topire. Motivaţia este dată de faptul că
imediat după introducerea fierului vechi în convertizor are loc şi introducerea
fontei lichide, care pătrunde printre bucăţile de fier conducând la dizolvarea
acestuia. Eventualele şutaje de dimensiuni mai mari care nu au fost asimilate
în fonta lichidă, se vor topi imediat după începerea suflării oxigenului.
La cuptoarele cu arc electric, procesul de topire a încărcăturii solide
reprezintă o etapă distinctă, cu particularităţi date de gradul de pregătire şi
oxidare a încărcăturii, caracteristicile transformatorului şi mai ales metoda de
topire aleasă.
În funcţie de gradul de oxidare urmărit, în primul rând a carbonului, la
care predomină oxidarea directă în stare solidă (pentru oxidarea indirectă,
endotermă, temperatura este joasă) metoda de topire aleasă poate fi cu oxidare
completă, cu oxidare parţială sau fără oxidare (retopire). Alegerea metodei de
topire se face în funcţie de calitatea cerută oţelului elaborat şi de calitatea
încărcăturii metalice disponibile, ţinând seama de faptul că expunerea
materialului în timpul topirii - fier vechi uşor (voluminos, cu suprafaţa mare
de contact cu atmosfera cuptorului) sau fier vechi greu (expus mult timp
acţiunii atmosferei cuptorului dacă încărcarea nu se face corect) – conduce la
oxidarea puternică în această perioadă.
4.1. METODA DE TOPIRE CU OXIDARE COMPLETĂ
Aceasta metodă este indicată când se lucrează cu fier vechi de calitate
inferioară (ruginit, multe strunjituri, scoarţe şi oţel curs în hala de turnare) şi,
în general, când încărcătura conţine mult fosfor (nu însă peste 0,08 %).
Oxigenul din astfel de încărcaturi, împreună cu cel primit de la atmosfera
cuptorului este suficient pentru a oxida complet siliciul şi vanadiul dacă se
află în încărcătura) şi până la 75 % din mangan conţinuturile de wolfram (sub
1 %) şi de crom (sub 1,5 %) ale încărcăturii metalice scad la topire până la
0,10 % fiecare. Conţinutul de sulf rămâne aproape constant.
Pentru a oxida carbonul avansat, se introduce în încărcătură minereu de
fier (sau arsură de fier) în cantitate astfel calculată, încât la terminarea topirii
conţinutul de carbon al băii metalice să nu depaşească 0,10 %. În aceste
condiţii, conţinutul de fosfor scade la topire până la 0,010 %.

Metoda de topire cu oxidare completă este simplă şi nu necesită personal cu calificare înaltă. materialul acid de la bolta curge în zgură şi o deteriorează din punct de vedere chimic). deci oţelul conţine mai multe incluziuni nemetalice şi gaze.Felul încărcăturii impune ca încărcarea să înceapă cu var mărunt pe vatra (0. 4. ceea ce permite ca topirea să inceapă cu tensiunea maximă. mai ales că în timpul topirii se încarcă des strunjituri în jurul electrozilor. Adaosul total de var este deci.4 %). se măreşte proporţia de fier vechi mijlociu sau uşor şi se introduce în încărcătură carburant. Când se foloseşte şi fonta. însă oţelul este de calitate inferioară. deoarece se prelungeşte încărcarea şi cuptorul se răceşte. câte 20 % fier vechi mijlociu şi uşor şi 15 % fontă. deoarece lipseşte fierberea intensă. neruginită şi cu conţinut mic de fosfor (de dorit sub 0. În condiţiile acestei metode de topire transformatorul nu este folosit în plin. durata topirii este mare. este necesară încărcătură bună. mare (până la 6 %). mai ales dacă topirea dureaza mult. bogată în P2O5 şi MnO. fluidă şi lucioasă). La anumite intervale de timp se împinge încărcătura netopită de la marginile cuptorului în craterele electrozilor.5 – 1 % minereu şi 0. Apoi se adaugă strunjituri până la refuz. mai ales când cuptorul nu dispune de dispozitiv de rotire şi de instalaţii ajutătoare de topire. transformatorul fiind legat în triunghi. topirea poate fi forţată până la limita determinată de absorţia căldurii de către încărcătura. încărcatura de calitate se compune (orientativ) din 45 % fier vechi greu. Totuşi. Atunci când se cer proprietăţi deosebite oţelului elaborat.1 %) şi să se continue ca în cazul general descris pentru încărcătura care conţine minereu.5 – 2 % var în bucaţi (praful de var atacă bolta încălzită. încărcătura uşoară neputând fi introdusă în cuptor decât pe măsură ce topirea avansează. Când nu se foloseşte fonta. sau după topirea avansată la încărcarea cu coşul. deci nu este necesar transformator puternic. arcul electric este stabil şi acoperit. Cu 20 . se îndepărtează pe timpul topirii fără a întrerupe curentul. adaptându-se în limite largi posibilităţilor de aprovizionare cu materii prime şi asigurând oţeluri de calitate superioară celei obţinute în cazul metodei de topire cu oxidare completă.30 minute înainte de terminarea topirii se adaugă 0. O parte din zgură.2. Electrozii penetrează rapid încărcătura.5 . însă obţinerea .5 – 3 % var. peste care se adaugă 2. METODA DE TOPIRE CU OXIDARE PARŢIALĂ Această metodă este cea mai raspândită. fără pericol de a deteriora zidaria. pentru a accelera defosforarea (ajutată şi de temperatura relativ joasă) şi pentru a micşora radierea căldurii la boltă de către zgură dacă ar fi bogată în SiO2 (deci.

020 %. datorită proporţiei mai mari de impurităţi din fierul vechi. Fosforul se oxidează în proporţie de circa 60 %. mai ales în timpul cât se topeşte ultimul sfert din încărcătura.0. conţinutul său scăzând până la 0. dar nu avansat.0. Fixarea excesului de carbon în asemenea cazuri. la topire.10 % sub limita inferioară a conţinutului de carbon prescris pentru oţelurile nealiate şi mai mic în cazul oţelurilor aliate. deci oţel de calitate superioară. În cazul acestei metode este foarte indicată încărcarea mecanizată pentru ca încărcătura să fie introdusă deodată şi repede în cuptor. rezultând un număr mare de bule foarte mici de CO.60 % mai mare decât conţinutul necesar la terminarea afinării. Sulful din încărcătura metalică este îndepartat în măsură variabilă.40 . iar fierberea ulterioară să fie intensă. În condiţiile realizate cu minereu în încărcătură se oxidează complet siliciul.30 . Reacţia are loc la suprafaţa de contact dintre baia metalică şi zgură. pentru a topi repede şi fierbinte.05 . Condiţiile asigurate la aceasta metodă de topire determină oxidarea a 70 – 100 % din siliciu (şi din vanadiu). chiar cu conţinut de carbon mai mic la topire. astfel încât arderea carbonului în timpul topirii să fie redusă. care produc spumarea zgurii. cu Fe3O4 (rezultat din Fe2O3 din minereu şi FeO din zgură) [C] + (Fe3O4)  3(FeO) + CO.0. se obţine asigurând o durata a perioadei de afinare . un conţinut de carbon cu 0. excesul [Ca]  [Ct] – [Co] se poate admite mai mare. Se poate lucra cu mai puţină fontă sau carburant dacă transformatorul este puternic. Dacă pentru intensificarea defosforării sau pentru îndepărtarea unei cantităţi mai mare de carbon la topire se încarcă şi minereu de fier (sau arsură de fier) acesta reacţionează cu carbonul. la oţelurile de construcţii şi cu 0. Proporţiile de materiale care compun încărcătura trebuie să asigure. Valoarea [C]o se fixează cu 0.020 %. până la două treimi din mangan. la care feroaliajele adăugate ulterior conţin carbon. de exemplu pentru oţeluri destinate forjării de piese care se trateaza termic şi pentru care se impun condiţii mai severe în ceea ce priveşte puritatea în incluziuni nemetalice şi gaze. 50 % din mangan.40 % la oţelurile de scule.conţinutului de carbon necesar la topire este mai nesigură şi calitatea oţelului este afectată în oarecare măsură. În unele cazuri. se va face ţinind seama că grad mare de puritate.fierbere şi o viteză de decarburare definite. încât acesta să nu se răcească mult. chiar la conţinut ridicat de [C]. parte din wolfram şi crom şi circa 2 % din fier. crom şi wolfram conţinutul de fosfor scade sub 0. 20 % din carbon. timp în care se oxidează aproape jumătate din carbonul peste valoarea [C]t. dacă pe masură ce .

deoarece topirea trebuie să aibă loc repede şi fierbinte. deci când temperatura este scăzută. silicaţi) şi se corectează fluiditatea din timp. . iar varul încarcat este în cantitate mică (0. dacă încărcătura este neruginită şi nu se încarcă minereu. motiv pentru care este necesar şi transformator puternic. Nu se utilizează minereu de fier. 4.3. astfel. Zgura din perioada de topire nu trebuie să fie nici prea fluidă.se formează baia metalică.1. Pentru a asigura fluiditatea zgurei se pot încărca circa 0. cu bauxită sau florură de calciu.5 .0 %) pe vatră. METODA DE TOPIRE FĂRĂ OXIDARE (RETOPIRE) Această metodă se aplică la elaborarea oţelurilor bogat aliate. se adaugă în craterele electrozilor puţin minereu şi var proaspăt. deoarece radiază căldura puternic la boltă. de oţeluri inoxidabile şi refractare etc. În timpul topirii se va evita accesul aerului în cuptor şi eventual. pentru a limita la minimum oxidarea. iar celelalte elemente însoţitoare rămân în cea mai mare parte în baia metalică. În total se foloseşte la topire circa 2 % var. În aceste condiţii se oxidează aproape complet siliciul. Adaosul de minereu normal este de 1 – 2 %. se aruncă din când în când cocs mărunt pe încărcătură.).3 % spărturi de cărămizi (şamotă. altfel adaosul de var creşte la 3 – 4 % faţă de greutatea încărcăturii metalice. cu încărcătură neruginită. la terminarea topirii zgura este viscoasă (mai ales când conţine puţin FeO şi MnO) şi este slab reactivă. curată în fosfor şi care conţine elemente de aliere ce trebuie recuperate avansat (rămăşiţe de oţel rapid.