You are on page 1of 7

3.

COMPUNEREA ÎNCĂRCĂTURII LA ELABORAREA
OŢELULUI
La pregătirea şi alcătuirea (compunerea) încărcăturii trebuie să se ţină
cont, în principal de:
 calitatea impusă oţelului prin norme sau de către beneficiar prin
caietul de sarcini: restricţii (limitări severe) sau restrângerea
domeniului de variaţie pentru unele elemente din compoziţia
chimică, nivelul gradului de puritate în incluziuni nemetalice şi
gaze, omogenitate chimică etc.;
 particularităţile specifice fiecărui procedeu de elaborare a oţelului
determinate de limitele tehnice de exploatare a agregatului
(conducerea şi controlul procesului) şi de unele implicaţii ale
tehnologiei de lucru (ca de exemplu natura atmosferei de lucru şi a
surselor de căldură);
 caracteristicile necesare (dorite) şi disponibilităţile de moment
pentru materii prime (aşa - numita încărcătură metalică): deşeul
metalic (grad de oxidare, de prelucrare şi siguranţa compoziţiei
chimice a diverselor sortimente), fonta solidă sau lichidă (conţinut
de sulf); pentru materialele de adaos: minereu (conţinut de oxid de
fier, natura sterilului, granulaţiei), calcar (conţinutul componenţilor
bazici liberi, omogenitate structurală, granulaţie), var (calitate dată
de procesul de calcînare; gradul şi uniformitatea calcînării,
reactivitate, rezistenţă mecanică), fluidificatori (fluorură de calciu,
bauxită în limite de compoziţie chimică controlate) şi respectiv,
pentru feroaliaje (conţinutul în elemente de aliere, conţinutul de
carbon).
Principial, calculele de încărcătură se efectuează pe baza:
 bilanţurilor de elemente şi a bilanţurilor de materiale;
 nomogramelor de calcul, cu respectarea restricţiilor tehnologice
impuse;
 compoziţie chimică prescrisă pentru baia metalică şi zgură la topire
(în cazul zgurii, şi a cantităţii) care condiţionează implicit realizarea
unor randamente metalurgice, ca de exemplu pentru defosforare,
desulfurare sau pentru recuperarea unor elemente de aliere în cazul
utilizării încărcăturilor metalice aliate, controlate în limite care
caracterizează performanţa şi eficienţa economică.
În conducerea topirii trebuie să se ţină seama de o multitudine de
factori de proces care se află într-o interdependenţă perpetuă, dintre care unii
dintre aceştia pot fi controlaţi mai puţin riguros (de exemplu, calitatea şi

se intercondiţionează reciproc. Calculul de încărcătură se bazează pe ecuaţiile bilanţului de elemente: carbon. în cazul băilor metalice pluricomponente sub zgură reducătoare: . < C > = [C]o  a ct  [C]c.1. cantităţi.gradul de uzură a căptuşelii refractare): caracteristicile încărcăturii metalice. oxigen. BILANŢUL CARBONULUI Pentru stabilirea ecuaţiei de bilanţ al carbonului trebuiesc cunoscuţi şi stăpâniţi principalii parametrii ai procesului de decarburare şi anume. folosind încărcături metalice aliate cu acestea) şi ecuaţiile bilanţului de materiale componente ale încărcăturii. Cr şi Mn la elaborarea oţelurilor aliate şi înalt aliate. În conformitate cu fig. (3) rezultă ecuaţia globală: Fig. 3.af (2) unde: [C]af  v c1  d1  v c 2  d 2 . (4) utilizând pentru calculul [C ]o relaţia adaptată pentru condiţiile cuptorului cu arc electric.1.1 conţinutul de carbon din încărcătură poate fi calculat cu ajutorul relaţiilor următoare: < C > = [ C ] t a C t (1) Considerând: [ C ] t  [C]o  [C]c. Această interdependenţă se exprimă în calculele specifice acestei perioade a procesului tehnologic prin corelarea ecuaţiilor bilanţurilor de elemente şi materiale cu cele ale bilanţului energetic care. 3. a materialelor de adaos şi a feroaliajelor. 3. viteza de decarburare şi durata decarburării. succesiune) etc. care sunt direct implicaţi în determinarea conţinutului de carbon în încărcătură. fie ca element de aliere pentru care se urmăreşte recuperarea lui avansată (de exemplu. Diagrama oxidării carbonului. de fapt. "schema de încărcare" (sortimente.af . Mn la elaborarea oţelurilor rapide de scule). elemente Me care se pot constitui fie ca restricţie de compoziţie chimică (de exemplu.

O nec. O . %. . 3. % din < C >.O rg .[C]fm . (6) având drept componente: şi  O dt  O rg  O atm  O ad. .oxigenul furnizat de rugina fierului vechi (considerată a fi Fe2O3) care se apreciază în funcţie de gradul de oxidare a acestuia. iar pentru fierul vechi ruginit. %.[C]o  [C]fm  [C]fa  [C]tr ( zg ) (5) În aceste relaţii: .[C]o . respectiv. . durata acestei perioade. %.[C]fa .t  O[ bm] . % C/h şi respectiv.viteza de decarburare în perioada fierberii lîniştite.conţinutul de carbon fînal mediu prescris.v c 2 .viteza de decarburare în perioada fierberii întense.2.conţinutul de carbon trecut prin transfer de la zgura reducătoare la baia metalică.t  O ox. %.t (7)  O nec. (8) t în care O dt este oxigenul disponibil până la sfârşitul topirii.v c1 . % C/h. BILANŢUL OXIGENULUI Relaţia de bază a bilanţului de oxigen este:  O dt   O nec. Oxigenul adus de atmosfera cuptorului se poate calcula cu o relaţie de tipul: .[ C ] t . d 2 .a Ct .carbonul adus de feroaliaje.[C]tr ( zg ) . .< C > reprezintă conţinutul de carbon al încărcăturii.[C]c.t .conţinutul de carbon la oprirea decarburării. .oxigenul adus de atmosfera cuptorului. %. pentru fierul vechi obişnuit 4% Fe2O3. circa 8% Fe2O3. %. . . h. .t .cantitatea de carbon îndepărtată la afinare. h. %.conţinutul de carbon al băii metalice la topire.arderea de carbon la topire. d1 .atm . .oxigenul necesar proceselor care au loc până la sfârşitul topirii. .af . considerând orientativ pentru fierul vechi de calitate circa 2% Fe2O3. . durata acestei perioade.

.O  bm  t .43  0.q fv .1     (9) în care  este cantitatea specifică de oxigen primită de încărcătură de la atmosfera cuptorului (Kg/th) şi variază în funcţie de modul cum este condusă topirea. h. .t înc . .  ( Me  [Me] t ) M Me în care se consideră că siliciul se oxidează complet (până la urme) la topire.13 poate fi aplicată în cazul băilor metalice nealiate.29  0. .33  ( C  [C] t )  1. t înc   t top   (q fv  q fo ) .  2  O atm = 0.proporţiile de fier vechi şi fontă solidă (t) calculate din ecuaţiile de bilanţ pentru carbon.14  Si  0. .timpii de încărcare şi de topire.t . conform reacţiei de oxidare în sistemul eterogen <încărcătură metalică> – {atmosferă}: n 2 m <Me> + {O 2 }  Me m O n  Q .. MO este necesarul de oxigen stoechiometric pentru oxidarea unui atom de element Me.oxigenul necesar pentru reacţiile de oxidare până la sfârşitul topirii.05[C]t O  bm  t = 72  . (13) [ C] t Relaţia 3.t  1.Acesta se poate calcula cu relaţii de tipul: O ox.O ad .t .12  0.88)  Fe oxidat  0. (11) respectiv necesarul de oxigen provenit din FeO în cazul reacţiei de oxidare îndirectă în sistemul eterogen [baia metalică în formare] – (zgură) – {atmosferă}: m[Me] + n[FeO] = n[Fe] + [Me m O n ] + Q (12) . . (14) .t  O[ bm] t )  (O rg  O atm ) .O ox .t = (O ox.46  ( Cr  [Cr ] t )  . q fo . t top .29  ( P  [P] t )   (0.oxigenul care trebuie adăugat până la terminarea topirii şi care rezultă din diferenţa: O ad. iar fierul – 12 % la FeO şi 88 % la Fe 2 O 3 . pentru cele aliate fiind necesare corecţii datorate prezenţei elementelor de aliere.29  ( Mn  [Mn ] t )  1.0124  0.  M0 .oxigenul rămas în soluţie în baia metalică la terminarea topirii care se poate calcula cu relaţii de tipul: 16 0.

. BILANŢUL ELEMENTELOR Me Ecuaţiile bilanţului elementelor Me de tipul:  Me  [Me]t  a Met (15) au în vedere fixarea ca valoare de restricţie în funcţie de considerentele amintite a conţinutului [Me]t şi optimizarea parametrului (randamentului metalurgic) a Met dat de relaţia: a Met   Me  [Me]t  100 . cu toate că acestea sunt mai puţin semnificative sau se compensează reciproc: .. BILANŢUL DE MATERIALE Pentru bilanţul de materiale...fv  %C'q fo  %C' 'q c  100  C  %Me1  q1.fv  . pierdut prin disocierea parţială a oxizilor superiori de fier.  %C n  q n.conţinutul elementului Me în încărcătura metalică. sistemul de ecuaţii în calculul efectuat pentru 100 kg încărcătură metalică este reprezentat de ecuaţiile : %C1  q1.[Me]t .oxigenul din minereu. La calculul de detaliu al bilanţului oxigenului trebuiesc considerate şi alte cantităţi de oxigen. 3.  q n .  %Me p  q p.  Me  (16) care se extremizează cu minim sau maxim.fv  q 2.3. .. 3.fv  %Me'q fo  %Me' 'q c  100  Me  q1..fv  . .fv  q f 0  q c  100 (17) (18) (19) . Me  . în care: .oxigenul trecut în zgură prin zgurificarea unei mici cantităţi de material refractar din vatră şi pereţi.şi se asigură prin adăugare de minereu şi / sau insuflare de oxigen gazos.conţinutul elementului Me în baia metalică la sfârşitul topirii. .oxigenul reţinut în zgură datorită unei părţi din minereu (de densitate mică) rămas în zgură.4.fv  .

fie la conţinutul de carbon la topire  C t . .fv . Restricţiile legate de compoziţia băii metalice la topire sunt de o mare diversitate fiind legate de sortimentul de oţel elaborat. parametrii care reprezintă regimul zgurii (compoziţia chimică. bazicitatea. Cn sunt conţinuturile de carbon din diversele sortimente de fier vechi q1. 3(utilizabilă în cazul cuptoarelor cu arc electric). [C]o şi <Mn> (b). La efectuarea calculelor tehnologice privind încărcătura se pot utiliza diagrame de corelaţie între diverse elemente ca cele din fig...C'. 4 (utilizabilă în cazul convertizoarelor cu suflare de oxigen). fie la conţinutul diverselor elemente Me la topire. 1 sau corelaţii între parametrii utilizaţi în ecuaţiile de bilanţ şi capacitatea agregatului fig. De asemenea. 2..... .. cocs de petrol). 3-fierbere lîniştită. Relaţia dintre proporţia de fontă şi oxigenul disponibil din încărcătură. se pot considera o serie de restricţii legate de parametrii care reprezintă randamente metalurgice şi respectiv. Me' . q n. cantitatea de zgură rezultată la topire şi cantitatea de zgură reţinută în agregat înaintea afînării)..în care C1. Domeniul de variaţie a vitezei de Fig. Me p .Me1 . de tehnologia de lucru şi de caracteristicile procedeului şi se pot referi. Me' ' . Fig. Pentru calculul operaţional care se referă la fixarea unor componenţi ai încărcăturii fiecare producător de oţeluri în funcţie de tipul şi caracteristicile agregatului şi a tehnologiei poate să întocmească monograme de tipul celor prezentate în fig. .. Dependenţa dintre [C]t şi <Si> decarburare în funcţie de capacitatea (a) şi dintre <C>. C'' ...fv . .valori medii. 3. Fig. în cazul în care unele elemente nu conţin elementul Me şi ca atare p  n). cuptorului: 1 . respectiv fig.fierbere întensă. 1. 2 . 2.  Me t .conţinuturile de elemente ale diferitelor componente ale încărcăturii (p  n.conţinuturile de carbon din cantitatea de fontă q fo (pot fi mai multe calităţi de fontă) şi din alt carburant q c folosit (de exemplu.

Fig. . Relaţia dintre conţinutul de Si din fontă şi proporţia de <fier vechi>. 4.