Anul I, nr.

8 septembrie 2007

Preþ: 50 de bani

Publicaþie editatã de Protopopiatul Ortodox Fãgãraº cu sprijinul

Avem Patriarh!
ÎPS Daniel, Mitropolit al Moldovei ºi Bucovinei, a fost desemnat Patriarh al BOR miercuri, 12 septembrie. Ceilalþi doi candidaþi desemnaþi de Sf. Sinod pentru scaunul patriarhal au fost ÎPS Bartolomeu, mitropolit al Clujului, Albei, Criºanei ºi Maramureºului ºi PS Ioan, episcopul Covasnei ºi Harghitei. În ultimul tur de scrutin ÎPS Daniel a primit 95 de voturi, iar ÎPS Bartolomeu, 86. Instalarea oficialã a noului Patriarh va avea loc în 30 septembrie. Prea Fericitul Daniel este al ºaselea Patriah al României. Dumnezeu sã-i dãruiascã patriarhului nostru mulþi ani în sãnãtate ºi putere pentru a pãstori bine Biserica, spre slava Lui ºi mântuirea credincioºilor!

Cuvioasa Parascheva, ocrotitoare neobositã
În fiecare an, la 14 octombrie, Biserica Ortodoxã prãznuieºte pe Cuvioasa Maicã Parascheva. Moaºtele celei mai iubite sfinte din þara noastrã se aflã la Iaºi, de unde vegheazã asupra Moldovei ºi a întregii þãri ºi nu oboseºte niciodatã sã sarã în ajutorul celor care i se roagã cu credinþã.

pag. 7

Editorial de Pr. Ciprian Bîlbã fiecare poate fi un bun profesor pentru lui încã neadormite îºi descoperã limita
Coborârea care înalþã bineînþeles, „ochi ºi urechi“ la el însuºi.
În DEX, noþiunea de "smerenie" este definitã ca fiind „…comportare modestã…“, iar cea de „modestie“ ca fiind „…cumpãtare în purtare, în pretenþii…“. Rezultã cã smerenia este identicã cu modestia ºi cã un om smerit este un om moderat în purtare ºi în pretenþii. Aºadar, un om care vrea sã fie smerit trebuie sã-ºi cenzureze comportamentul ºi sã-ºi scurteze aripile viselor prea pretenþioase. Unde este Dumnezeu în aceste definiþii sau cum mai putem spune cã în condiþia smeritã omul se întâlneºte cu Hristos Întrupat? Oare sã fie smerenia doar o „coborâre care coboarã“? Dar sã lãsãm deocamdatã aceste definiþii ºi sã ne apropiem de mult invocatul cuvânt al cunoaºterii de sine. Pânã la urmã,

sine ºi în aceastã problemã dacã este, dar ºi curiozitatea de a cunoaºte ºi ceea ce este dincolo de limitã. O, mare discreþie a Orice om ajunge la un moment dat în lui Dumnezeu care respectã libertatea viaþã sã-ºi conºtientizeze limitele. ªi e nor- omului! mal sã fie aºa de vreme ce însãºi expeSuntem deci în limita conºtientã a rienþa vieþii ne spune lucrul acesta. Impor- vieþii noastre, dar ºi în deplinã posibilitate tant este însã ce facem cu aceastã cunoaº- de cunoaºtere a Existenþei Personale de tere de sine, cãci mulþi se cunosc, dar nu dinainte ºi de dincolo de limitã, despre recunosc ºi nici mãcar nu încearcã sã care avem deplina certitudine cã este dar ajungã la propriile limite ca sã vadã ce nu ºi despre cum este. ªi aceasta este o este dincolo de ele. ªi aceasta în ciuda permanentã chemare a veºniciei lui binecunoscutei curiozitãþi a minþii ome- Dumnezeu adresatã omului în mãrginirea neºti care, în cele din urmã, motiveazã existenþei lui pe care o aude, înþelege ºi îi ºtiinþa ºi descoperirile din toate domeniile rãspunde doar când îºi cunoaºte ºi vieþii omeneºti. Cu alte cuvinte, de multe recunoaºte propriile limite. O coborâre ori omul se complace într-o largã condes- care înalþã, eliberând aripile visului cendenþã de sine fãrã sã se lase frãmântat „necumpãtat“ ºi arzãtor al asemãnãrii cu de nobilele ºi incomodele aspiraþii ale Dumnezeu spre zborul necenzurat decât complexei lui existenþe. De aici ºi marea doar de pãcatele noastre, al cunoaºterii a dramã a cercului vicios al vieþii. ceea ce este dincolo de limitã. Aici începe Cine însã ascultã de glasul conºtiinþei urcuºul prin darul lui Dumnezeu.

Actual 2 Mitropolitul Varlaam al Moldovei a fost canonizat
proclamatã oficial canonizarea Ierarhului Varlaam, fost Mitropolit al Moldovei. Praznicul sfântului va avea loc în fiecare an în 30 august, iar decizia canonizãrii aparþine Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ºi a fost luatã în ºedinþa din februarie 2007. Propunerea a fost fãcutã de Înalt Prea Sfinþitul Daniel, Mitropolitul Moldovei ºi Bucovinei. Ceremonia sfinþirii a avut loc la Mãnãstirea Secu din judeþul Neamþ, locul în care ierarhul ºi-a început viaþa monahalã ºi unde ºi-a petrecut ultimii ani ai vieþii. Aºezãmântul a primit cu aceastã ocazie al doilea hram - Sfântul Ierarh Varlaam - alãturi de Tãierea Capului Sfântului Ioan Botezãtorul (29 august). La ceremonie a participat ºi Înalt Prea Sfinþitul Laurenþiu Streza, împreunã cu un numeros sobor de ierarhi, precum ºi pãrinCalendarul sfinþilor români este mai tele Teofil de la Mãnãstirea Brâncoveanu. Locul ºi data naºterii Mitropolitului bogat din 29 august, datã la care a fost Varlaam nu sunt cunoscute cu precizie. Unii istorici spun cã Vasile Moþoc (dupã numele sãu lumesc) este originar din pãrþile Neamþului sau ale Vrancei ºi s-a nãscut în jurul anului 1580. A pãstorit Mitropolia Moldovei în perioada 16321653, în timpul domniei lui Vasile Lupu ºi s-a remarcat printr-o serie de activitãþi importante. El a înfiinþat o tipografie la Iaºi, unde au apãrut mai multe cãrþi de învãþãturã creºtinã. În timpul sãu a avut loc „Sinodul de la Iaºi“, imporant în afirmarea credinþei ortodoxe ca rãspuns la tendinþele calvine din acea vreme. Ierarhul a fost cel care a fãcut primii paºi cãtre folosirea în cadrul slujbelor a limbii române în locul limbilor strãine (greaca ºi slavona). Între cele mai importante scrieri ale sale se aflã traducerea în românã a „Scãrii“ Sfântului Ioan Scãrarul, una dintre operele de referinþã ale spiritualitãþii ortodoxe. Aceasta este de altfel printre primele opere patristice filocalice traduse în limba românã. Cazania Mitropolitului Varlaam este o altã operã importantã a sa, folositã pânã în zilele noastre, în ciuda vechimii ei. Sfântul Ierarh Varlaam a fost ºi cel care, împreunã cu domnitorul þãrii, Vasile Lupu, ºi un sobor impresionant de clerici ºi credincioºi, a întâmpinat moaºtele Cuvioasei Parascheva, aduse în þarã în 1641. Ele au fost aºezate atunci în catedrala „Sfinþii Trei Ierarhi“ din Iaºi, ctitoritã de cãtre acelaºi domnitor la îndemnul ierarhului. Mitropolitul Varlaam a fost singurul ierarh român care a candidat vreodatã la scaunul de patriarh ecumenic. În 1639 el s-a numãrat printre candidaþii propuºi pentru aceastã înaltã funcþie. În 1653 s-a retras la mãnãstirea Secu, trecând la cele veºnice patru ani mai târziu. Rãmãºiþele sale trupeºti au fost dezgropate cu prilejul canonizãrii, la 350 de ani de la moartea sa, în 5 iunie, anul acesta. Ele au fost gãsite intacte ºi au fost aºezate spre închinare într-o raclã de argint aurit în biserica mãnãstirii. Pe 30 august marele ierarh moldovean a fost sãrbãtorit pentru prima datã ca sfânt. Sãrbãtoarea Sfântului Varlaam este nu numai o sãrbãtoare a evlaviei ortodoxe româneºti, ci ºi o sãrbãtoare a demnitãþii noastre româneºti pe plan cultural, naþional ºi european. Amalia Rãibuleþ

Ortodoxia, la ea acasã
Mitropolia Sibiului a gãzduit, la începutul lunii septembrie, a treia Adunare Ecumenicã Europeanã – o întâlnire la care au luat parte peste 2500 de reprezentanþi ai bisericilor creºtine din toate þãrile continentului, lideri ai instituþiilor europene ºi demnitari români. A fost pentru prima datã când o astfel de manifestare a fost organizatã într-o þarã majoritar ortodoxã. S-a discutat în principal despre ecumenism – adicã dialogul dintre Biserici – ºi au fost oficiate mai multe slujbe religioase comune în diferite biserici creºtine din Sibiu. Între personalitãþile care au luat parte la Adunarea Ecumenicã se numãrã Sanctitatea sa Bartolomeu, Patriarhul Constantinopolului. Dupã descoperirea unui spaþiu catolic ºi al unuia lutheran (în þãri în care aceste religii sunt majoritare), participanþii la Adunarea Ecumenicã au venit la Sibiu pentru a continua dezbaterile despre Ortodoxie, la ea acasã. Tradiþia ºi istoria Ortodoxiei au fost temele unor expoziþii de icoane, concerte de muzicã ortodoxã româneascã ºi nu numai. Specificul Ortodoxiei a putut fi descoperit însã mai cu seamã la slujbele la care reprezentanþii bisericilor din alte þãri au fost invitaþi sã ia parte. Tema Adunãrii a fost „Lumina lui Hristos lumineazã

Sanctiatea sa Bartolomeu, patriarhul ecumenic, în catedrala mitropolitanã din Sibiu tuturor. Speranþã pentru înnoire ºi unitate în Europa“, iar concluzia dezbaterilor a fost aceea cã viaþa spiritualã a credincioºilor din þãrile europene poate fi îmbogãþitã prin redescoperirea valorilor creºtine. Într-o declaraþie comunã, participanþii la Adunare au recomandat tuturor creºtinilor din þãrile Europei sã lupte împotriva divizãrii lumii în „învingãtori ºi învinºi“ ºi pentru respectarea demnitãþii persoanei, dar ºi pentru protejarea mediului. Natalia Corlean

Eveniment
Miercuri, 15 august, clopotele mãnãstirii brâncoveneºti de la poalele munþilor Fãgãraº bãteau în acord cu armonia troparului sãrbãtorii Adormirea Maicii Domnului: „ Întru naºtere fecioria ai pãzit, întru adormire lumea nu ai pãrãsit, de Dumnezeu Nãscãtoare, mutatu-te-ai la viaþã fiind Maica vieþii ºi cu rugãciunile tale izbãveºti din moarte sufletele noastre“.

3

Zile de hram la Mãnãstirea Brâncoveanu

Mii de pelerini
Chemarea clopotelor ºi a rugãciunii tainice a strâns mulþime de credincioºi din toate pãrþile Þãrii Fãgãraºului ºi din întreaga þarã. Soborul preoþilor a fost condus în slujire de Înalt Prea Sfinþia Sa Laurenþiu Streza, Mitropolitul Ardealului, avându-l alãturi pe Prea Sfinþitul Visarion Rãºinãreanu, episcopul vicar al Arhiepiscopiei Sibiului. Mai întâi a avut loc sfinþirea Aghiasmei Mici la fântâna din incinta complexului monahal, apoi s-a sãvârºit Sfânta Liturghie. Cinstirea Maicii Domnului, bucuria invocãrii ei în rugãciune au fost evocate prin predicã de cãtre Prea Cuviosul pãrinte arhimandrit Teofil, cel care vegheazã de ani ºi ani, prin cuvânt duhovnicesc, în aceastã aleasã mãnãstire. La momentul Împãrtãºirii bucuria sãrbãtorii s-a împlinit prin mulþimea de copii, tineri ºi creºtini de toate vârstele care au încununat pelerinajul lor prin unirea cu Trupul ºi Sângele Domnului. A urmat bogatul cuvânt de învãþãturã al Înalt Prea Sfinþitului Laurenþiu, care a fãcut apel la conºtiinþa creºtinã, a responsabilizat mulþimea credincioºilor prezenþi ºi a îndemnat la fapta credinþei ºi pãstrarea valorilor creºtine. Dupã cele douã cuvinte de învãþãturã a urmat sãvârºirea Tainei Sfântului Maslu.

O nouã realizare
Hramul mãnãstirii a fost marcat ºi de o agapã creºtineascã. Aceasta s-a desfãºurat în noua salã de mese din incinta Academiei de la Sâmbãta, inauguratã cu acest prilej. Noua salã de mese va da ocazia tuturor participanþilor la diferite conferinþe ºi manifestãri desfãºurate în aceastã Academie sã se bucure de o servire a mesei la ultimele standarde. Sala este impunãtoare, spaþioasã, iar bucãtãria este dotatã cu aparaturã performantã. Ea va contribui ºi la liniºtea obºtii monahale ce va continua sã serveascã masa la trapeza de la subsol.

Sãrbãtoarea Sfinþilor Brâncoveni
Praznicul a continuat ºi a doua zi prin cinstirea Sfinþilor Brâncoveni, ctitorii aºezãmântului monahal ºi hramul paraclisului mare din cadrul incintei noi. Cei ºase sfinþi martiri sunt ocrotitorii locului, dar ºi modele de credinþã pentru cãlugãrii din mãnãstirea Brâncoveanu, ca ºi pentru toþi creºtinii. Pãrintele Teofil a rezumat în

câteva cuvinte martiriul lor: „Sfinþii Constantin Brâncoveanu ºi fiii sãi, împreunã cu sfetnicul Ianache, au trecut la cele veºnice ca martiri, la Constantinopol. Au þinut la credinþa lor, au þinut ca aceastã credinþã sã fie una mãrturisitoare, au murit ca mucenici, ei dorind sã moarã creºtini. N-au renunþat la credinþa lor ºi de aceea sunt sfinþi ºi mijlocitori pentru noi înaintea lui Dumnezeu. Sunt ºi exemplu pentru noi, sã ne þinem credinþa noastrã dreptmãritoare, sã trãim credinþa noastrã prin fapte care pornesc din credinþã ºi sã trãim o viaþã pe care sã o poatã binecuvânta Dumnezeu“. Pentru acest loc mirific de rugãciune care este Mãnãstirea Brâncoveanu de la Sâmbãta de Sus, pentru acest colþ de rai sã o rugãm pe Maica Domnului sã-l vegheze în continuare ºi sã ocroteascã prin aceasta ºi paºii pe care îi facem în pelerinajul vieþii noastre. Pr. Cãtãlin Teulea

Acoperãmântul Maicii Domnului
„Bucurã-te bucuria noastrã, acoperã-ne pe noi de tot rãul cu cinstitul tãu Acoperãmânt“.
adunãrii de credincioºi spunând aceste cuvinte: „Împãrate ceresc, primeºte pe tot omul ce Te slãveºte pe Tine ºi cheamã în tot locul numele Tãu preasfânt. ªi unde se face pomenirea numelui meu, acel loc sã-l sfinþeºti, ºi mila Ta s-o reverºi peste cei ce mã cinstesc pe mine, Maica Ta, izbãvindui pe ei din toate nevoile ºi rãutãþile“. În cinstea acestei întâmplãri care ne-o aratã pe Maica Domnului ca ocrotitoarea noastrã permanentã ºi rugãtoare pentru noi, Biserica a închinat ziua de 1 octombrie Acoperãmântului Maicii Domnului. ªi în Þara Fãgãraºului au fost închinate lãcaºuri de cult acestei sãrbãtori, ºi anume Mãnãstirea Dejani ºi biserica parohiei Recea, care îºi vor sãrbãtori hramul la 1 octombrie. Natalia Corlean

Distincþii înalte
În aceastã atmosferã încãrcatã de semnificaþii, Înalt Prea Sfinþitul a felicitat activitatea deosebitã a Prea Cuviosului Pãrinte Stareþ Ilarion Urs ºi realizãrile spirituale ºi administrative ale obºtii pe care o conduce, conferindu-i acestuia cea mai înaltã distincþie mitropolitanã: „Crucea ºagunianã“. Aceeaºi aleasã distincþie a fost oferitã ºi Pãrintelui Arhidiacon Profesor Doctor Constantin Voicu de la Facultatea de Teologie din Sibiu, pentru meritele deosebite în cercetarea teologicã, în activitatea didacticã teologicã din multe centre universitare ale þãrii noastre ºi de peste hotare, precum ºi în activitatea administrativã a Mitropoliei Ardealului.

La 1 octombrie prãznuim Acoperãmântul Maicii Domnului. Originea acestei sãrbãtori este pe vremea împãratului bizantin Leon cel Înþelept (886-912), când, într-o noapte de sâmbãtã spre duminicã din luna octombrie, se fãcea priveghere de toatã noaptea în biserica Vlaherne din Constantinopol. În timpul acestei privegheri, la care participa foarte multã lume, Sf. Andrei cel nebun pentru Hristos (trecut în calendar la 28 mai) ºi ucenicul sãu, Epifanie, au vãzut-o pe Maica Domnului, Împãrãteasa Cerului, strãlucind în luminã ºi acoperind poporul cu omoforul ei. Ea era înconjuratã de un alai mare de îngeri ºi de sfinþi, în frunte cu Sf. Ioan Botezãtorul ºi Sf. Ioan Evanghelistul. Glasul Preacuratei s-a auzit atunci deasupra

4

Chipuri pentru veºnicie

„Sã fiþi statornici în credinþa strãmoºeascã!“
Interviu cu pãrintele Aurel Rãduleþ
Pe pãrintele Rãduleþ îl cunoaºteþi deja din numerele noastre trecute. Nãscut în Berivoi, este fiu al Þãrii Fãgãraºului, unde a ºi slujit o mare parte din viaþa sa. A ieºit la pensie din parohia Voivodeni. L-am întâlnit pe pãrintele în locul în care ºtiam cu siguranþã cã o sã îl gãsesc: în sfânta bisericã, la Sfânta Liturghie.
Pãrinte, cum vi s-a pãrut perioada de activitate preoþeascã pânã în momentul pensionãrii? Foarte bunã, prolificã, roditoare, cu toate cã nu îmi atribui merite mari. Am sprijinit orice acþiune, am ajutat din umbrã. Cu ajutorul lui Dumnezeu consider cã am fost autorul moral al înfiinþãrii Seminarului Teologic din Fãgãraº. Una dintre dorinþele mele arzãtoare a fost ca Fãgãraºul sã aibã ºcoalã bisericeascã de mai multe grade: ºcoalã de cântãreþi bisericeºti ºi seminar. M-a costat puþinã dizgraþie, pentru cã am fost trimis ca vicar sã desfiinþez seminarul (din cauza restructurãrii). Dar nu m-am dus dimineaþa, iar dupã-amiazã a venit din partea Ministerului Educaþiei aprobarea oficialã a înfiinþãrii seminarului. M-am dus la Mitropolit ºi i-am spus cu bucurie: "Înalt Prea Sfinþite, nu mai e nevoie sã desfiinþãm seminarul, ne-au depãºit evenimentele. A desfiinþa un seminar înseamnã a demola o bisericã." Care a fost relaþia dumneavoastrã cu mai marii bisericii având o funcþie atât de importantã, de vicar al Arhiepiscopiei? Am fost sprijinit de cei mari, mai ales de mitropoliþii Ardealului Nicolae Mladin ºi Antonie Plãmãdealã, dar am ºi sprijinit pe cei mari. Mi-aduc aminte cã atunci când Patriarhul Teoctist s-a retras la Cãldãruºani l-am încurajat spunându-i cã "nu stricã puþinã smerenie", bucurându-mã când a fost reabilitat. Am cunoscut ºi pe marii duhovnici, cum a fost pãrintele Arsenie Boca. Fiind consilier administrativ al nou-înfiinþatei episcopii a Alba Iuliei am semnat actul ºi am propus alegerea lui Emilian Birdaº ca episcop. Pãrintele Arsenie Boca m-a sfãtuit sã nu rãmân la Alba Iulia, "pentru a nu sluji la doi domni". Însã cea mai importantã întâlnire a mea cu pãrintele Arsenie Boca fost cea de la mãnãstirea Prislop, când m-am dus sã-l vizitez. M-a întrebat dacã am vreo problemã ºi i-am rãspuns cã nu am nici una. Atunci mi-a zis sã rãmân sã privesc pictura. Între timp veneau mai multe femei la pãrintele care cereau sfaturi pentru problemele lor familiale. Sfaturile pe care le-a dat acelor femei mi-au fost de folos ºi mie ca preot, problemele acelor femei fiind de fapt ºi problemele din parohia mea. Ce ne puteþi spune de faptul cã slujiþi Sfânta Liturghie zilnic? M-am convins cã prin slujirea zilnicã Dumnezeu m-a ocrotit. Când am început sã fac Sfânta Liturghie zilnic la biserica din Groapã din Sibiu au fost unele reþineri, chiar ºi din partea unor colegi. Le-am spus "Dacã nu mã vreþi, vã vreau eu pe voi, pentru cã-mi sunteþi dragi ºi cã trebuie sã vã duc în faþa lui Dumnezeu". Însã nu îmi aloc vreun drept, deoarece am împlinit doar cuvintele "suntem slugi netrebnice pentru cã ceea ce eram datori am fãcut". Cum s-a îmbinat viaþa de preoþie cu viaþa de familie? Soþia a fost zilnic alãturi de mine, a fost primul meu cântãreþ pentru cã luna de practicã din Felmer am fãcut-o cu soþia. Mi-am dat seama cã ºtie toatã Liturghia pe de rost. De asemenea în toate parohiile în care am fost am slujit cu copiii mei. Ce ne puteþi spune despre fiii dumneavoastrã? Iatã cã din ºase bãieþi patru sunt preoþi. Nu vreau sã influenþez cu nimic opinia oamenilor despre fiii mei. Vreau sã spun doar cã mi-au adus o mare bucurie sufleteascã. Cum aþi reuºit sã treceþi peste greutãþi? Am reuºit sã trec peste ele cu zâmbetul pe buze. Ce mesaj ne transmiteþi nouã, preoþilor tineri? Sã fiþi la înãlþimea chemãrii preoþeºti: buni slujitori ºi buni patrioþi. Prin rãbdarea voastrã vã veþi mântui sufletele. Prin rãbdare chiar dacã trebuie sã treceþi prin orice vã veþi salva ce este mai important: sufletul. De altfel acesta este mesajul meu pentru toþi credincioºii Þãrii Fãgãraºului: sã fiþi statornici în credinþa strãmoºeascã ºi sã aveþi rãbdare. Vã mulþumim ºi vã aºteptãm cu drag de fiecare datã în mijlocul nostru. (Interviu realizat de Pr. Laurenþiu Broscãþeanu)

Familia Nastea

Un secol în slujba Domnului
În ultimii 39 de ani, preot paroh la Perºani a fost pãrintele Sextil Gheorghe Nastea. Cercetând condica parohialã, am rãmas impresionaþi nu doar de îndelungata sa pãstorire (cãci 39 de ani nu sunt 39 de zile…), dar ºi de familia dânsului, care a marcat istoria parohiei Perºani de-a lungul întregului secol trecut ºi viaþa duhovniceascã a credincioºilor de aici. Într-adevãr, începând de la anul 1900, preot în satul Perºani a fost bunicul pãrintelui Sextil, pe nume Pantelimon Nastea, care a pãstorit aici pânã în 1940. I-a urmat în slujire fiul sãu, preotul Virgil Nastea, care a slujit cu vrednicie biserica ºi credincioºii din Perºani pânã în 1968, ajutat ºi de vrednica lui soþie, preoteasa Elvira Nastea. În aceastã binecuvântatã familie s-a nãscut pruncul Sextil Gheorghe. Acesta a vãzut lumina zilei în primãvara anului 1929, la 29 martie, în satul Toderiþa. A început ºcoala la Braºov, urmând apoi liceul "Andrei ªaguna" din acelaºi oraº, dupã care, pe linia tradiþiei din familie, se înscrie la Facultatea de Teologie din Sibiu, pe care o terminã în anul 1954. Trei ani mai târziu se cãsãtoreºte cu Doina Oprea din Sighiºoara, ºi împreunã vor avea doi fii, Adrian ºi Virgil. În 1959 este hirotonit ºi va sluji ca preot în satul Toderiþa pânã când, la pensionarea tatãlui sãu, îi urmeazã acestuia în parohia din satul Perºani. Aici rãmâne sã slujeascã pãrintele Sextil Nastea 39 de ani, pânã la pensionarea sa, în anul 2007. Pr. Dorin Cristea

Noi apostoli

5

„Am fost instalat într-o atmosferã de mare sãrbãtoare“
Pe pãrintele Iulian l-am gãsit acasã, împreunã cu soþia ºi cei doi copii. Ambianþa caldã ºi echilibratã care se simte în familia lui transpare în tot ceea ce face. Este o persoanã dinamicã, energicã ºi conºtientã de misiunea încredinþatã lui de Dumnezeu. Pãrintele ne-a întâmpinat cu cãldurã ºi a fost bucuros sã ne rãspundã la câteva întrebãri pentru dumneavoastrã.
Vã mulþumesc pentru bucuria cu care m-aþi întâmpinat! Povestiþi-ne pentru început câte ceva despre copilãria dumneavoastrã, perioadã care de multe ori ne traseazã direcþiile pe care le vom urma în viaþã. Copilãria am petrecut-o la bunicii din partea mamei, în pãrþile Bârladului. A fost o copilãrie frumoasã... Bunica mea era o femeie foarte credincioasã ºi ea a fost cea care a pus în fiinþa mea gândul apropierii de Dumnezeu. Mama mea s-a stabilit în Braºov, dar vacanþele mi le petreceam acolo, în Moldova, ºi participam frecvent la viaþa bisericeascã. Îmi reamintesc cu dragoste de sãrbãtorile importante: Naºterea Domnului (cu colindatul) ºi Învierea (cu obiceiurile specifice de Paºti). Era emoþionant pentru mine, un copil de oraº… Era acolo ceva ce mã fascina, vedeam viaþa în credinþã manifestatã în frumoasele noastre tradiþii, într-o zonã de o rarã frumuseþe naturalã. Poate cã tocmai atmosfera din satul copilãriei v-a fãcut sã alegeþi Liceul Silvic? Îmi doream Liceul Silvic deoarece m-am simþit atras de naturã, de pãdure... Tatãl meu era vânãtor ºi aºa am ajuns sã urmez Liceul Silvic, fãcând parte din prima promoþie a acestui liceu. Aici am cunoscut mulþi oameni profesioniºti în domeniul silviculturii. Ce v-a determinat sã treceþi de la natura cu cadrul sãu liniºtit la mediul întreprinzãtor - Facultatea de Management? Poate din familie, ai mei având preocupãri în domeniu... Dar nu v-aþi lãsat prins în latura aceasta, pentru cã, dupã cum reiese din studiile fãcute, aþi urmat în paralel ºi Facultatea de Teologie! De mult m-am simþit atras de dorinþa de a cunoaºte mai mult despre Dumnezeu, dar a contat foarte mult ºi cuvântul pãrintelui duhovnic, care îndrumându-mã în cele duhovniceºti m-a ajutat sã mã hotãrãsc ce cale îmi doresc sã urmez în viaþã... Eram angajat la o firmã de panificaþie ca agent de vânzãri, unde era mult stres. Am lucrat acolo timp de 7 ani. Între timp am urmat ºi cursurile Facultãþii de Teologie de la Târgoviºte. În perioada sesiunilor locuiam la Mãnãstirea Nucet din Târgoviºte. Aici am gãsit o oazã de liniºte ºi, pentru mine - care eram prins în atâtea probleme cotidiene - reprezenta efectiv apropierea de Dumnezeu. În anul 2002 m-am cãsãtorit cu Mihaela, cea care m-a susþinut ºi mã susþine în continuare în tot ceea ce fac. Dupã ce am absolvit facultatea de management, în 2002, am frecventat biserica pãrintelui duhovnic ajutându-l pe cântãreþul sãu. Acum aveam mult mai mult timp liber deoarece renunþasem la servici. Cum aþi ajuns sã fiþi numit preot? Îmi doream foarte mult sã ajung preot, aflasem de câteva parohii scoase la concurs, aºa cã mi-am depus dosarul. Am fost numit apoi de Înalt Prea Sfinþitul Laurenþiu Streza pe seama parohiei Vãleni. Am fost instalat pe data de 5 martie 2006, într-o atmosferã de mare sãrbãtoare. Credincioºii erau îmbrãcaþi în costume naþionale, iar la eveniment a participat tot satul. Aceste lucruri m-au emoþionat profund ºi m-au motivat pe calea pastoraþiei pentru a duce Numele: Pr. Iulian-Vincenþiu la bun sfârºit lucrãrile ce Ungureanu le am de realizat ºi pe Data ºi locul naºterii: 11 care sper sã le finalizez octombrie 1979, Bârlad, jud. Vaslui cu ajutorul lui Dum- Studii: Liceul Silvic din Braºov nezeu. (1994-1998); Facultatea de Cum aþi relaþionat Management (1998-2002); Facultacu comunitatea? tea de Teologie din Târgoviºte Am gãsit aici o (2000-2005); ªcoala Popularã de parohie vie ºi am încercat sã mã menþin pe Artã - Canto Clasic aceeaºi linie cu înain- Familia: cãsãtorit cu Mihaela, au taºii mei prin dorinþa de doi bãieþi: ªtefan (2 ani ºi opt luni) ºi a-i apropia pe oameni de Filip (2 luni) Dumnezeu ºi prin inten- Parohia în care slujeºte: Vãleni sificarea programului Corinteni „cã ajutându-ne ºi liturgic. În activitatea mea pas- voi cu rugãciunea voastrã pentoral-misionarã colaborez foar- tru noi, darul acesta fãcut te bine cu autoritãþile locale, nouã... sã fie prilej de mulþufiind sprijinit material în mire adusã lui Dumnezeu“. lucrãrile demarate. Parohia este Pãrinte Iulian, vã mulmajoritar alcãtuitã din oameni þumesc cã aþi acceptat sã vã în vârstã ºi care au preocupãri faceþi cunoscut prin paginile agricole, iar viaþa este destul de acestei publicaþii. Vã dorim grea, întrucât veniturile lor sunt ca Bunul Dumnezeu sã vã mici. În ciuda acestor aspecte dãruiascã în continuare credincioºii fac eforturi de a ne activitate rodnicã atât pe susþine, participând activ la partea duhovniceascã cât ºi lucrãrile demarate. în ce priveºte lucrãrile la biPentru toate acestea sunt sericã ºi la casa parohialã. recunoscãtor gândindu-mã la Interviu realizat de ceea ce spunea Sf. Apostol Pr. Ciprian Creangã, Pavel în Epistola cãtre Parohia Jibert

6

Viaþa în Hristos

Ce trebuie sã ºtim despre Sfântul ºi Marele Mir
Imediat dupã Sfântul Botez suntem unºi cu Sfântul ºi Marele Mir, pecetluindu-ne cu „Pecetea Duhului Sfânt“. Din grija ºi cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinþitului Laurenþiu, toate parohiile din Mitropolia Ardealului au primit Sfântul ºi Marele Mir (sfinþit anul acesta), distribuit în vase special realizate pentru acest scop.

Ce este Sfântul ºi Marele Mir?
Pentru a-ºi îndeplini lucrarea sfinþitoare, Biserica se foloseºte de materie, pe care o sfinþeºte. În acest fel materiei i se dã o altã finalitate (destinaþie) decât cea obiºnuitã. Sfântul ºi Marele Mir este materia sfântã folositã la Taina Mirungerii, la sfinþirea bisericilor, a altarelor, a antimiselor ºi pentru reprimirea în Biserica Ortodoxã a celor care au cãzut din dreapta credinþã. El este preparat din untdelemn curat de mãsline, amestecat cu vin curat ºi cu 38 de balsamuri, esenþe ºi aromate. Lucrarea de preparare a Sfântului ºi Marelui Mir începe în dimineaþa zilei de luni, în Sãptãmâna Patimilor ºi se încheie miercuri, în aceeaºi sãptãmânã. Sfântul ºi Marele Mir este sfinþit de cãtre Întâistãtãtorul Bisericii Ortodoxe Autocefale (fiind un privilegiu al Bisericilor autocefale), înconjurat de ierarhii Sfântului Sinod, în cadrul Sfintei Liturghii oficiate în Joia Mare din Sãptãmâna Patimilor. Sfântul ºi Marele Mir se preparã ºi se sfinþeºte atunci când cantitatea de mir existentã este aproape de epuizare. Numãrul mare ºi diversitatea ingredientelor folosite în prepararea Sfântului ºi Marelui Mir simbolizeazã bogãþia ºi felurimea darurilor Sfântului Duh. Ele sunt ºi simbol al "mirurilor" (balsamurilor) folosite la îmbãlsãmarea trupului Mântuitorului, motiv pentru care se sfinþeºte în Sãptãmâna Patimilor, premergãtor rãstignirii ºi Învierii Domnului.

Întãreºte puterile sufleteºti ºi trupeºti
Ungerea cu Sfântul ºi Marele Mir are caracter unic ºi indelebil (de neºters). Ea se administreazã imediat dupã Botez, prin pecetluirea cu Sfântul ºi Marele Mir a principalelor mãdulare ale trupului (formula rostitã de preot este: „Pecetea darului Sfântului Duh“). Se însemneazã mai întâi fruntea, sediul minþii, pentru ca cel botezat sã gândeascã cele duhovniceºti, ziditoare ºi sã poatã lupta împotriva gândurilor rele.

Se ung apoi ochii pentru a-i deschide noului botezat orizonturile luminoase ale cunoaºterii binelui ºi pentru a fi „curat de toatã întinãciunea“, apoi urechile pentru a înþelege sensurile curate ºi profunde ale cuvintelor, potrivit sesizãrii Mântuitorului: „Cine are urechi de auzit, sã audã“ (Matei 11,15). Ungerea nãrilor este pentru ca acestea sã nu se deschidã mirosurilor ispititoare la rãu, gura se unge pentru a-i imprima puterea de a rosti cu îndrãznealã adevãrurile de credinþã, iar ungerea pieptului, sediul inimii - deci al sentimentelor este pentru a-i sãdi sentimentele curate ale iubirii de Dumnezeu ºi de semeni. Se unge apoi la spate pentru a-i imprima puterea de a purta greutãþile ºi poverile vieþii (crucea fiecãruia). Mâinile ºi picioarele se ung pentru a fi pregãtite oricând sã sãvârºeascã binele ºi sã alerge spre împlinirea nevoilor celorlalþi. Taina Mirungerii este strâns legatã de cea a Sfântului Botez, administrându-se imediat dupã aceasta. Ungerea cu Sfântul ºi Marele Mir este pogorârea realã a Duhului Sfânt peste cel botezat, imprimându-i darururile Duhului Sfânt în trup ºi în suflet. Aceastã ungere poate fi comparatã cu Pogorârea Duhului Sfânt peste Apostoli la Cincizecime (Rusalii), de aceea se mai numeºte ºi „Cincizecime personalã“. Ungerea cu Mir este ºi o întãrire în bine a puterilor sufleteºti ºi o pregãtire a omului pentru a putea lupta cu puterile potrivnice care se împotrivesc unui mod de viaþã evlavios, ceresc, trãgându-l pe om în jos, spre cele pãmânteºti. De aici decurge ºi necesitatea administrãrii Mirului cât mai repede, pentru întãrirea celui botezat.

sfinþit, fie de la Taina Sfântului Maslu, fie rezultat din apropierea sau atingerea lui de icoana Mântuitorului, a Maicii Domnului sau a sfântului prãznuit în ziua respectivã. Efectele miruirii dupã Sfânta Liturghie sunt taumaturgice (tãmãduitoare de boli) ºi de împãrtãºire a binecuvântãrii lui Dumnezeu în vederea câºtigãrii de daruri sufleteºti ºi trupeºti.

Pentru a douãzecea oarã
Anul acesta, pe 2 aprilie (Lunea din Sãptãmâna Patimilor), la Mãnãstirea Antim din Bucureºti a început prepararea Sfântului ºi Marelui Mir. Acesta a fost sfinþit de cãtre Prea Fericitul Pãrinte Patriarh Teoctist, înconjurat de ierarhii Sfântului Sinod, în cadrul Sfintei Liturghii oficiatã în Joia Mare la biserica „Sf. Spiridon Nou“ din Bucureºti. În Biserica Ortodoxã Românã, Sfântul ºi Marele Mir a fost sfinþit pentru prima datã de cãtre Sfântul Sinod la 25 martie 1882, Mitropolit primat fiind Înalt Prea Sfinþitul Calinic Miclescu. Dupã ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie (1925), Sfântul ºi Marele Mir s-a sfinþit pentru prima datã la 1 aprilie 1926 în timpul Patriarhului Miron Cristea. Pânã astãzi Sfântul ºi Marele Mir a fost sfinþit de 20 ori (1882, 1894, 1906, 1921, 1926, 1934, 1942, 1950, 1955, 1958, 1965, 1968, 1973, 1978, 1983, 1988, 1993, 1996, 2002 ºi 2007). Din grija ºi cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinþitului Laurenþiu, toate parohiile din Mitropolia Ardealului au primit Sfântul ºi Marele Mir (sfinþit anul acesta), distribuit în vase special realizate pentru acest scop. În Protopopiatul Fãgãraº, acest lucru s-a realizat pe data de 21 august, sub atenta supraveghere a pãrintelui protopop Ioan Ciocan. Pr. Adrian Magda

Cu ce mir suntem unºi dupã Sfânta Liturghie?
Nu trebuie sã facem confuzie între Sfântul ºi Marele Mir, administrat o singurã datã în viaþã - la Botez - ºi mirul cu care suntem unºi dupã Sfânta Liturghie. Dupã încheierea Sfintei Liturghii, credincioºii sunt unºi pe frunte cu untdelemn

Actual
"Spre tine pururea nãdãjduind, de multe boli ºi primejdii s-a izbãvit þara aceasta, alinând ºi prefãcând mânia cea cu dreptate pornitã asupra noastrã de la Dumnezeu, în buna ºi milostiva îndurare, prin ale tale rugãciuni; dar ºi acum îngrozindu-ne marile nenorociri, la tine nãzuim cu lacrimi, sã ne ajuþi ca sã scãpãm din primejdie ºi sã cântãm lui Dumnezeu: Aliluia." Acatistul Cuvioasei Maicii noastre Parascheva
i s-a arãtat într-o noapte în vis ºi i-a spus sã se reîntoarcã în þinuturile natale. Cuvioasa s-a supus ºi s-a întors în Epivata, unde s-a nevoit încã 2 ani lângã biserica din satul ei, dupã care, la 27 de ani, ºi-a dat sufletul în mâinile Domnului.

7

Cuvioasa Parascheva, ocrotitoare neobositã
bombardamente. Un alt exemplu îl constituie seceta din anul 1947, când oamenii ºi animalele mureau de foame. Moaºtele Sfintei Parascheva au fost scoase în procesiune prin satele Moldovei, ºi se spune cã în urma ei veneau nori de ploaie bogatã ºi adãpau pãmântul. Nenumãrate sunt minunile ºi vindecãrile de boli ce s-au fãcut cu credincioºii care au alergat cu rugãciuni ºi lacrimi la moaºtele Cuvioasei de-a lungul celor peste 350 de ani de când ocroteºte Moldova ºi þara noastrã. Cel mai mult aleargã ºi cer ajutorul Sfintei Parascheva bolnavii, þãranii, cãlugãrii ºi studenþii. Mai ales în lunile de examene racla Cuvioasei este plinã de cãrþi, caiete de ºcoalã ºi pomelnice.

Sfinte moaºte descoperite miraculos
Sfânta Parascheva este cea mai popularã dintre toþi sfinþii ale cãror moaºte se aflã pe teritoriul þãrii noastre. Marea evlavie faþã de Cuvioasa se explicã tocmai prin convingerea ºi constatarea cã ea este mult folositoare prin rugãciunile ei înaintea lui Dumnezeu, dãruind fiecãruia ajutorul de care are nevoie. Acatistul închinat sfintei o numeºte "izvorâtoare a milostivirii" ºi "ocrotitoare neobositã", iar minunile consemnate de-a lungul timpului dovedesc cu prisosinþã adevãrul acestor cuvinte.
Pentru viaþa sa închinatã în întregime lui Dumnezeu, Cuvioasa Parascheva a fost slãvitã de Acesta cu darul neputrezirii trupului ºi al facerii de minuni, iar Dumnezeu a descoperit acest lucru în chip minunat. Dupã mulþi ani, a fost îngropat lângã mormântul sfintei un om pãcãtos. Cuvioasa, neputând suferi pãcatul, s-a arãtat în vis unui om credincios din sat ºi i-a spus sã mute trupul greu mirositor al pãcãtosului de acolo. A doua zi omul a crezut cã a fost o nãlucire, dar acelaºi vis l-a avut încã o femeie credincioasã, iar locul pe care l-a arãtat sfânta în vis celor doi era acelaºi. Astfel oamenii au sãpat acolo ºi au descoperit trupul întreg neputrezit, rãspândind un parfum deosebit. Trupul sfintei a fost dus în biserica din Epivata. Aici, moaºtele au stat timp de aproape 200 de ani, sãvârºindu-se multe semne ºi minuni în jurul lor. Evenimentele politice care au avut loc în secolele urmãtoare au fãcut ca moaºtele ei sã fie strãmutate în mai multe locuri: la Târnovo, la Belgrad, la Constantinopol ºi apoi la Iaºi. Aici ajung în veacul al XVII-lea, datoritã domnitorului Moldovei, Vasile Lupu. De atunci ele se aflã la Iaºi, iar de 350 de ani Cuvioasa Parascheva este ocrotitoarea Moldovei ºi a întregii þãri.

Iubitã de români
Sfânta Parascheva se bucurã în þarã de un cult deosebit. În fiecare zi la catedrala mitropolitanã din Iaºi, de dimineaþa pânã seara târziu, vin credincioºi de toate vârstele ºi din toatã þara, sã se roage Cuvioasei pentru a dobândi ajutor, sãnãtate ºi binecuvântare. Dar cea mai mare zi de prãznuire este ziua de 14 octombrie, când are loc unul din cele mai mari pelerinaje din þara noastrã, la care participã închinãtori din toate colþurile þãrii. Oamenii vin cu câteva zile înainte, stau uneori la coadã ºi câte 24 de ore, indiferent de vreme, dar spun cã bucuria pe care o primesc covârºeºte orice ostenealã. În ultimii ani s-a inaugurat obiceiul de a aduce cu acestã ocazie ºi moaºtele unui alt sfânt. Anul trecut am primit vizita Sfântului Nectarie Taumaturgul din insula Eghina, iar anul acesta vor fi aduse moaºtele Sf. Ioan Gurã de Aur aflate la Meteore. ªi fãgãrãºenii au mare evlavie la Cuvioasa Parascheva, nouã biserici din zonã purtându-i hramul. Este vorba despre lãcaºurile de cult din Dridif, Grid, Hurez, Luþa, Râuºor, ªercãiþa, Veneþia de Sus, una dintre bisericile din Veneþia de Jos ºi parohia Victoria I. Credincioºii de aici sãrbãtoresc cu mare drag ziua de 14 octombrie. În Veneþia de Sus de exemplu, în fiecare an un grup de pelerini împreunã cu preotul paroh merg la Iaºi în zilele dinaintea praznicului, iar în ziua hramului sãrbãtoresc cu mare fast ziua bisericii lor, unde se aflã ºi o bucatã din veºmântul Cuvioasei. Pr. Ion Tãrcuþã

O viaþã închinatã Domnului
Sfânta Parascheva a trãit în prima jumãtate a veacului al XI-lea. S-a nãscut în Epivata, în apropiere de Constantinopol (azi Istanbul), din pãrinþi de neam bun. La vârsta de 10 ani, auzind citindu-se la Sfânta Evanghelie cuvintele Mântuitorului: "Oricine voieºte sã vinã dupã Mine, sã se lepede de sine, sã-ºi ia crucea sa ºi sã-Mi urmeze Mie", a fost atât de impresionatã încât dupã aceea de multe ori îºi împãrþea toate hainele sãracilor, deºi pãrinþii ei o bãteau pentru asta. Fiind foarte frumoasã, Parascheva a fost cerutã în cãsãtorie de tineri bogaþi care aveau o stare socialã importantã ºi înalte dregãtorii, însã a refuzat propunerile lor. Iubind mai mult decât orice pe Hristos, ea a plecat pe ascuns din casa pãrinteascã ºi a intrat în mãnãstire. Dupã ce ia binecuvântare, pleacã la Ierusalim unde se închinã la Mormântul Domnului, apoi se stabileºte pentru nevoinþã într-o micã mãnãstire de cãlugãriþe pustnice de pe valea Iordanului. La vârsta de 25 de ani un înger

Mari ºi multe minuni
De-a lungul veacurilor au fost consemnate multe minuni. Un exemplu este protecþia Iaºiului în timpul celor douã rãzboaie mondiale, catedrala ortodoxã ce le gãzduieºte nefiind atinsã de nici un obuz. Spun bãtrânii cã ostaºii vedeau noaptea, în timpul rãzboiului, o femeie uriaºã îmbrãcatã în alb deasupra Iaºi-lor, ocrotindu-l de

8

Mãnãstiri din Þara Fãgãraºului

Mãnãstirea "Sf. Apostol Andrei" de la
39 de mãnãstiri în Þara Fãgãraºului. Nu, nu mai sunt… Dar au fost. Spun bãtrânii cã le povesteau bãtrânii lor cum la poalele munþilor, în fiecare vale era câte o mãnãstire. Ridicate cu multã trudã de-a lungul secolelor, au fost dãrâmate cu tunul sau incendiate. Câteva dintre ele au fost refãcute dupã 1990, iar una dintre ele este ºi mãnãstirea de la Berivoi. Martiri ai Þãrii Fãgãraºului mat un comitet de Dacã la ieºirea din Recea spre Dejani iniþiativã împreunã cu preoþii din satele urmezi indicatorul spre Mãnãstirea "Sf. învecinate ºi s-a Apostol Andrei" ºi faci stânga, mai mergi vreo câþiva kilometri pe un drum pietruit ºi ajungi într-un colþ de rai. La piciorul muntelui, între doi versanþi acoperiþi de brazi ºi fagi, lângã o vale rece ºi cristalinã se aflã mãnãstirea "de la Berivoi", cum îi spun fãgãrãºenii. O mãnãstire nouã, ai crede dacã te uiþi la clãdirile din incinta ei ºi mai ales la bisericã. Nouã e însã doar cea care existã astãzi, pentru cã locul e Paraclisul de iarnã alcãtuit o vechi ºi a fost închinat lui cerere care a fost aproDumnezeu acum câteva secole. batã de Sf. Sinod în ianuarie 1993. Mãnãstirea de la Berivoi este consemnatã Astfel, în 29 iunie 1993 s-a pus piatra în 1748 ca una dintre cele mai mari din de temelie a bisericii cu hramul "Sfântul Transilvania, având 23 de vieþuitori ºi un Apostol Andrei" ºi s-a sfinþit locul de cãtre duhovnic vestit. episcopul vicar de atunci, Prea Sfinþitul În 1761 însã începe distrugerea vieþii Serafim Fãgãrãºeanul, astãzi Mitropolitul monahale din Ardeal, care era o piedicã în Europei Centrale ºi de Nord. Dupã sfinþire impunerea greco-catolicismului. Astfel sunt distruse în jur de 150 de mãnãstiri, dintre care 39 în Þara Fãgãraºului. La ordinul generalului Buccow cade în faþa tunurilor ºi mãnãstirea de la Berivoi. Istoricul aºezãmântului spune cã o parte dintre cãlugãri trec în Þara Româneascã, iar alþii se refugiazã pentru moment la mãnãstirea Bucium, unde au dus ºi clopotele. Însã peste puþinã vreme sunt arºi de vii împreunã cu vieþuitorii acestei mãnãstiri, în biserica de lemn, tot la porun- a fost instalat ºi primul stareþ al noului ca austriecilor. aºezãmânt, care s-a aºezat la Berivoi însoþit de încã câþiva iubitori de liniºte. Renãscutã peste veacuri S-a construit mai întâi un paraclis de Vreme de peste douã veacuri locul a rã- varã, apoi unul pentru anotimpurile mai mas doar în amintirea localnicilor, care au friguroase, având hramul "Înãlþarea Domnului". Micuþul lãcaº de cult a fost numit în continuare locul "la mãnãstiri". În anul 1992, la iniþiativa pãrintelui sfinþit în iulie 1995 chiar de cãtre Aurel Rãduleþ, fiu al satului Berivoi ºi la Mitropolitul Ardealului de atunci, ÎPS acea datã vicar administrativ al Antonie Plãmãdealã. În timp s-au mai Arhiepiscopiei Sibiului, se ia decizia de construit câteva chilii ºi o anexã refacere a acestei vetre spirituale. S-a for- gospodãreascã.

Detaliu din exteriorul bisericii

Biserica dragostei
În 1997, pentru cã paraclisul era departe de a putea primi mulþimile de credincioºi care veneau sã îºi adape sufletele în liniºtea muntelui, s-a început ridicare unei biserici. În anul 2000 s-a ajuns deja la acoperiº. Actualul pãrinte stareþ, Iosif Toma, spune cã acest record nu ar fi fost posibil dacã la baza temeliei nu ar fi stat dragostea. Pentru cã dragostea a fost cea care i-a însufleþit pe toþi cei care au participat voluntar la ridicarea acestei biserici. Chiar ºi cel care a fost proiectant ºi diriginte de ºantier, vestitul meºter Gheorghe Haºu din Lisa, a dorit sã îºi primeascã plata pentru munca sa nu de la oameni în lumea aceasta, ci de la Dumnezeu, în viaþa de dincolo. ªi iatã cum din dragoste a rãsãrit aceastã minune care este biserica mãnãstirii de la Berivoi, ziditã în formã de cruce, cu trei turle, având o frumoasã arhitecturã în stil rustic românesc, cu elemente din stilul brâncovenesc. Munca nu s-a încheiat însã aici. În 2001 a început o etapã extrem de costisitoare: pictura. Ea a fost realizatã în frescã, de cãtre renumitul pictor Oprea Pioarã, cel care a restaurat în anul acesta pictura catedralei mitropolitane din Sibiu.

Mãnãstiri din Þara Fãgãraºului

9

Berivoi, rod al dragostei ºi strãduinþei
O oazã de liniºte
Sfinþirea a avut loc în 9 mai 2005, zi de mare sãrbãtoare pentru vieþuitorii mãnãstirii ºi pentru credincioºii care au fost mereu aproape de acest aºezãmânt. Astãzi, mãnãstirea are ºi un nou corp care adãposteºte trapeza, câteva chilii ºi arhondaricul, iar porþile ei sunt larg deschise pentru toþi cei care îi trec pragul. ªi aceºtia sunt ºi oameni cu credinþã care au sprijinit lucrarea ºi vin la lãcaºul lor de suflet duminicã de duminicã, dar ºi pelerini din locuri mai îndepãrtate, atraºi de frumuseþea, sfinþenia ºi pacea locului. Deºi are doar trei vieþuitori, Dumnezeu a rãspuns cu dãrnicie strãduinþelor pãrintelui stareþ ºi dragostei închinãtorilor acestui aºezãmânt, astfel cã astãzi Þara Fãgãraºului se bucurã de acest frumos aºezãmânt monahal, popas de închinare ºi de reculegere. Pr. Cãtãlin Teulea Natalia Corlean

Stareþul
Pãrintele Iosif Toma s-a nãscut la 22 ianuarie 1978, în Sibiu. Urmeazã ºcoala primarã ºi gimnaziul la ªcoala generalã nr. 17, apoi Liceul Energetic. Dupã doi ani de liceu îºi întrerupe studiile ºi pleacã la mãnãstire. Este tuns rasofor în noiembrie 1993 la mãnãstirea Afteia din judeþul Alba. În 1997 este cãlugãrit la Berivoi, unde rãmâne ca administrator, iar din 2003 este stareþul acestei mãnãstiri.

"Cea mai mare satisfacþie o am slujind Sfânta Liturghie"
Dialog cu pãrintele protosinghel Iosif Toma, stareþul mãnãstirii
Alãturându-mã ºi eu închinãtorilor acestei frumoase mãnãstiri, punct de reper pentru viaþa multor credincioºi, încep prin a vã întreba: Care sunt oamenii ce v-au marcat existenþa? Dacã e sã merg pe firul vieþii mele, voi începe prin a mã referi la pãrintele Aurel Rãduleþ. Acesta fiind duhovnicul familiei mele, mi-a fost cel mai apropiat sufletului, în contextul oraºului Sibiu, localitate în care m-am nãscut. Apoi viaþa mea a fost marcatã de statura duhovniceascã a pãrintelui Miron Mihãilescu, care a slujit cu dãruire la Ocna Sibiului. Îmi amintesc ºi acum cu drag de slujirea sa zilnicã, precum ºi de orele de meditaþie duhovniceascã de la dumnealui de acasã. Fãcea adesea referire la Sfântul Apostol ºi Evanghelist Ioan, la teologia iubirii. Era un timp fãrã de timp. Un alt preot, pe care l-am avut o vreme duhovnic, este pãrintele Ioan de la mãnãstirea Recea din judeþul Mureº. Am apreciat întotdeauna la dumnealui cum trãieºte Sfânta Liturghie, transmisã mai departe prin dragostea faþã de oameni. Pãrinte, cum s-a produs, în sufletul dumneavoastrã, întâlnirea cu Dumnezeu, cu Biserica? Cu ce gânduri aþi intrat în monahism? Cu gândul mântuirii, cu dorinþa de a sluji lui Dumnezeu ºi de a fi în folosul duhovnicesc al oamenilor, aºa am pornit pe drumul cãlugãriei. Pe Dumnezeu L-am întâlnit prin acei oameni minunaþi despre care tocmai am vorbit. Apoi prin vacanþele pe care mi le-am petrecut la mãnãstirea Turnu. Slujbele ºi atmosfera de acolo m-au apropiat ºi mai mult de Dumnezeu. Aºa încât ºi acum sunt legat de aceastã mãnãstire, prin pãrintele Iosif, duhovnicul meu. Întâlnirea cu Dumnezeu ºi cu Biserica mi-a fost întãritã de legãtura tainicã, sufleteascã, prin cei trei ani de rugãciune ºi muncã petrecuþi la mãnãstirea Afteia, ca rasofor. Ce anume v-a determinat sã participaþi la lucrarea de ridicare a bisericii de la mãnãstirea Berivoi? Un rol determinant l-a avut îndemnul pãrintelui Aurel Rãduleþ, legat sufleteºte de aceste locuri. Privind acum în urmã pot spune cã aºa a fost voia lui Dumnezeu. Aceasta în ciuda faptului cã multe gânduri m-au nãpãdit atunci când am pãrãsit mãnãstirea Afteia. Plecam de la o mãnãstire cu tradiþie, patronatã de Sfântul Sofronie de la Cioara, sãrbãtorit la 21 octombrie. Acum, ca pãrinte stareþ, ce lucrãri puteþi spune cã v-au adus satisfacþie? Fãrã îndoialã cã biserica mare a mãnãstirii rãmâne lucrarea cea mai dragã mie. Nu e mai prejos nici lucrarea de pictare a acestei biserici, la care a contribuit esenþial o bunã familie creºtinã, familia Balotã din Bucureºti. Îmi amintesc ºi acum cu mare bucurie de ziua sfinþirii bisericii: 9 mai 2005, de ziua Înãlþãrii Domnului. Dumnezeu mi-a ajutat sã vãd ridicat ºi complexul mãnãstirii, alcãtuit din trapezã, chilii ºi arhondaric. Ce proiecte aveþi pentru viitor? Ca proiecte avem clopotniþa precum ºi gardul mãnãstirii, ºi aceste proiecte au fost demarate, fiind deja turnatã fundaþia. Dincolo de aceste lucrãri vãzute, cea mai mare satisfacþie o am slujind Sfânta Liturghie, rugându-mã alãturi de cei doi fraþi ai mãnãstirii ºi în comuniune cu toþi închinãtorii acestui aºezãmânt monahicesc. Vã mulþumim din suflet, pãrinte protosinghel Iosif, pentru inima dumneavoastrã deschisã din care se vor "înfrupta" acum ºi cititorii noºtri. Vã dorim putere de muncã, sãnãtate ºi dobândirea mântuirii. ªi eu vã mulþumesc! Dumnezeu sã ne binecuvânteze pe toþi! Rugãm pe Bunul Dumnezeu sã îndrepte paºii iubitorilor de liniºte spre Casa Sa, iar celor ce se îndreaptã spre mãnãstirea noastrã le datorãm o dragoste reciprocã. Binecuvântare tuturor ctitorilor ºi binefãcãtorilor! Interviu realizat de pr. Cãtãlin Teulea

10

Fii tânãr cu Hristos

Reclamele ºi sufletul nostru
Trãim fãrã doar ºi poate într-o lume caleidoscopicã, într-o lume poleitã, într-o lume sclipitoare... E de-ajuns sã deschizi televizorul pentru a te convinge de acest lucru. La orice fel de emisiune te-ai uita, te lovesc din când în când... reclamele. Uneori, dimpotrivã, am senzaþia cã reclamele sunt întrerupte de fragmente de film... S-ar pãrea cã-s bine venite, cãci mai afli lucruri noi ºi utile, ca de exemplu: trebuie sã arunci periuþa cât mai repede, pentru a nu da nas în nas cu viruºii, sã-i "lucrezi" numai din taste pe colegii care te enerveazã, sã mãnânci napolitane, rãspunzând cu gura plinã la telefon ºi sã spui respectivului cã a greºit numãrul, etc. Mai aflu cã dacã ai un braþ plin de ciocolate poþi spune cã "ai fost în paradis" sau cã mãtreaþa e flagelul începutului de mileniu (cine oare m-a minþit spunându-mi cã SIDA e acel flagel?...), cã bãrbaþii "nu se mai saturã de bere", nu de sete, ci deoarece e musai sã strângi capace pentru concurs. Mai aflu ºi cã, de nu cumperi sãpunul sau detergentul potrivit sau nu consumi sare iodatã, eºti un om terminat ºi "faci parte din turmã". Înþeleg din ce vãd cã reclamele la alcool sunt fãcute special pentru beþivi... Replicile din spoturile publicitare observ cã au devenit "automatisme" în discuþiile dintre tineri (gen "Pleacã, bre, cã iei vopseaua!", "Încã una ºi mã duc", etc.). Cred cã întâi le-am auzit pe stradã ºi apoi am înþeles cã-s luate din reclame... Aflu, de asemenea, cã produsele de fast-food (numite inspirat în argoul american junk-food - adicã hrana nesãnãtoasã, "moartã", cu multe calorii) sunt naturale, probabil pentru simplul motiv cã au în conþinut cel puþin un ingredient sãnãtos. Înþeleg din ce vãd cã sexul, aluziile sexuale pot vinde orice produs (de la sãpunul care face spumã pe pielea catifelatã a top-modelelor, pânã la brânza topitã a colegului care animã mintea unei fetiþe de clasa a III-a care se întreabã: "Daca mã sãrutã data viitoare!!?". No comment!). Ceea ce m-a ºocat îndeajuns, încât am crezut cã voi avea coºmaruri, este macabra reclamã care ne recomanda sã nu folosim copiii la încãlzirea sufrageriei, cãci "copiii nu sunt combustibil"... Dar ºi aceea în care unui tânãr îi iese un mic "alien" supãrat din stomac, pentru cã nu a citit cu atenþie prospectul produsului din care consuma. Reclamele nu ne mai conving, ci ne sperie, ne ºocheazã ºi uneori ne ºi scârbesc. Prea mult, ajunge! Încã un fenomen saturat, spun mulþi. Ei devin suspicioºi orice le-ai spune. Omul modern se simte minþit, furat, înºelat de strãlucirea aramei ce seamãnã izbitor cu aurul. Dar nu e acesta aurul. Iar dacã e sã li se spunã oamenilor: "Uite, acesta-i aurul", te privesc bãnuitor. Iar lipsa încrederii, bãnuiala, de bunã-seamã, e pãcat. Credinþa este din auzire (Romani 10, 17), dar vai, "nu mai credem tot ce auzim". Ne-am ars cu atâtea reclame, încât suflãm în orice. Suntem suspicioºi permanent, credem cã toþi au un interes ascuns, toþi vor ceva de la noi. Un redactor publicitar (copy-writer), personaj de roman, descoperã în câteva rânduri mentalitatea celor de branºã: "Lucrez în publicitate: ei da, poluez Pãrinte Teofil, am observat ºi în conferinþe, ºi în universul. Sunt tipul care vã vinde cãrþile pe care le-aþi publicat pânã acum, cã aveþi o rahat. Acela ce vã face sã visaþi la lucruri pe care n-o sã le aveþi niciopreocupare deosebitã pentru tineri. De ce? Pentru cã tinerii sunt în faþa vieþii, pentru cã tinerii datã. Cer veºnic albastru, gagici sunt modelabili, pentru cã tinerii sunt în cãutare, pen- care nu-s niciodatã nasoale, o feritru cã tinerii pot sã devinã ºi devin de fapt. ªi orice cire perfectã, retuºatã pe Photoshop, intervenþie în favoarea tinerilor e totdeauna cu nãdejde. imagini bibilite, muzicã ultimul rãcE cu nãdejde în înþelesul cã cealaltã vreme a vieþii se net (...). Apostolatul meu e sã vã fac întemeiazã pe copilãrie ºi pe tinereþe, iar la bãtrâneþe sã vã curgã balele. În profesia mea este rezumatul vieþii. Fericitul Augustin spunea: nimeni nu vã doreºte fericirea pen„Copilul este tatãl omului mare“. Pare un paradox, însã tru cã oamenii fericiþi nu consumã" de fapt este o realitate. Într-adevãr tânãrul cuprinde ºi (Frederic Beigbeder, 199.000 lei). pe copilul de odinioarã. La fel ºi vârsta urmãtoare Cuvintele pot pãrea dure, dar cuprinde pe copilul ºi pe tânãrul de odinioarã, iar la exprimã o realitate. Laurenþiu Dumitru, bãtrâneþe, fiind rezumatul vieþii, este cuprins omul „Tinerii pe calea întrebãrilor“ întreg de la tinereþe pânã la bãtrâneþe.

O, om!
O, om, ce mari rãspunderi ai De tot ce faci pe lume, De tot ce spui în scris sau grai, De pilda ce la alþii dai, Cãci ea mereu, spre iad, sau rai, Pe mulþi o sã-i îndrume. Ce grijã trebuie sã pui În viaþa ta, în toatã, Cãci gândul care-l scrii sau spui, S-a dus, în veci nu-l mai aduni ªi vei culege roada lui, Ori viu, ori mort, odatã. Ai spus o vorbã, vorba ta, Mergând din gurã-n gurã, Va-nveseli sau va-ntrista Va curãþi sau va-ntina, Rodind sãmânþa pusã-n ea De dragoste sau urã. Scrii un cuvânt: cuvântul scris Rãmâne-n urmã drum deschis Spre-ocarã sau spre slavã. Ai spus un cântec, Versul tãu rãmâne dupã tine, Îndemn spre bine, sau spre rãu, Spre curãþie, sau desfrâu, Lãsând în inimi rodul sãu, De har sau de ruºine. Arãþi o cale, Calea ta În urma ta nu piere, E calea bunã, sau e rea Va prãbuºi, sau va-ntina, Vor merge suflete pe ea, La pace, sau durere. Trãieºti o viaþã, viaþa ta E una, numai una Oricum ar fi, tu nu uita, Cum þi-o trãieºti, vei câºtiga Ori fericire pe vecie, Ori chin pe totdeauna. O, om, ce mari rãspunderi ai! Tu vei pleca din lume, Dar ce ai spus prin scris, sau grai, Sau laºi, prin pilda care-o dai, Pe mulþi, pe mulþi, spre iad sau rai, Mereu o sã-i îndrume. Deci nu uita: Fii credincios! Cu grijã ºi cu teamã, Sã laºi în inimi luminos Un semn, un gând, un drum frumos, Cãci pentru toate, 'nendoios, Odatã vei da seamã. Amin Sf. Ioan Iacob Hozevitul

Pãrintele Teofil despre tineri

Pas în doi

11

Temelia familiei ºi „nepotrivirile de caracter“
Continuãm serialul nostru dedicat familiei creºtine cu un fragment din sfaturile Cuviosului Paisie Aghioritul, un experimentat duhovnic din Grecia la uºa cãruia au bãtut mulþi soþi cu probleme în familiile lor pentru a cere sfat. Stareþul primea ºi foarte multe scrisori de la oameni cu probleme familiale, iar aceste probleme el le atribuia depãrtãrii oamenilor de Dumnezeu ºi iubirii lor de sine. „Mai demult, spunea el, viaþa era mai liniºtitã ºi oamenii aveau rãbdare. Astãzi sunt ca brichetele. Nici mãcar un singur cuvânt nu suferã; dupã care urmeazã automat divorþul“. dragostei cât pot mai mult, pentru a Temelia cãsniciei -Pãrinte, un oarecare tânãr, ce s-a rãmâne uniþi amândoi pentru totdeauna, ca hotãrât pentru viaþa de familie, m-a între- astfel sã fie împreunã cu ei ºi al Treilea, Preadulcele nostru Iisus. Fireºte, la încebat cum o poate începe corect. -Mai întâi sã se îngrijeascã sã afle o put, pânã se vor aranja ºi se vor cunoaºte fatã bunã, care sã-l odihneascã sufleteºte, bine, se poate sã aibã unele greutãþi. Aºa se pentru cã pe fiecare îl odihneºte alt caracter întâmplã la fiecare început. de om. Sã nu caute sã fie bogatã ºi fru- În deosebirea caracterelor moasã, ci mai ales simplã ºi smeritã. Adicã se ascunde armonia trebuie sã dea mai multã atenþie frumuseþii Într-o zi a venit la chilia mea cineva ºi lãuntrice ºi nu celei exterioare. Atunci când tânãra este un om de nãdejde ºi este înzes- mi-a spus cã este foarte mâhnit, pentru cã tratã cu bãrbãþie, fãrã sã aibã mai mult din nu se înþelege cu femeia lui. Cu toate acescele de care are trebuinþã caracterul femeiesc, tea am vãzut cã nu existã ceva serios între aceasta îl ajutã foarte mult pe bãrbat sã afle ei. El are o „umflãturã“, femeia lui alta ºi îndatã înþelegere ºi sã nu-l doarã capul. de aceea nu se pot apropia unul de altul. Dacã are ºi fricã de Dumnezeu ºi smere- Au nevoie de puþinã „rindeluire“. Ia douã nie, atunci se pot lua de mânã ca sã treacã scânduri nerindeluite, una care are un nod într-un loc, iar cealaltã în alt loc, încearcã împreunã râul cel primejdios al lumii. Dacã tânãrul se gândeºte serios sã ia de sã le uneºti ºi vei vedea cã rãmâne un gol soþie pe o fatã, dacã îºi dau cuvântul ºi se între ele. Dacã însã rindeluieºti puþin una logodesc - este bine ca logodna sã nu þinã dintr-o parte, iar cealaltã din partea opusã, mult - sã încerce ca în perioada care va dura dar cu aceeaºi rindea, îndatã se vor uni. pânã la nuntã sã o vadã pe tânãrã ca pe Lucrarea aceasta o face cel mai bine sora sa ºi sã o respecte. Dacã amândoi se duhovnicul ºi este eficientã atunci când cei vor nevoi din tot sufletul sã-ºi pãstreze doi au acelaºi duhovnic, astfel încât sã se fecioria lor, la Taina Cãsãtoriei, atunci facã „cu aceeaºi rindea“. Unii bãrbaþi îmi spun: „Nu mã înþeleg când preotul îi încununeazã, vor primi har cu soþia mea. Avem caractere deosebite“. îmbelºugat de la Dumnezeu. În continuare sã cultive virtutea Nu înþelegeþi cã în deosebirea caracterelor
În Sãptãmâna Patimilor, doi soþi ºi-au împãrþit treburile casnice, astfel încât sã termine cât mai repede curãþenia. Stabiliserã cã trebuie sã termine înainte de Miercurea Mare, ca sã aibã cât mai mult timp pentru cele duhovniceºti. Dacã terminau, pânã la Paºti nu mai aveau de fãcut decât de mâncare. Le rãmânea destul timp sã se ocupe de cele duhovniceºti. Soþia ºi-a terminat partea ei de treabã. Pânã sã plece la Denie, s-a gândit sã batã ºi covoarele. Soþul întârziase, fiind reþinut la serviciu. Când a venit, el a vãzut-o în faþa blocului, bãtând covoarele. -Ce faci aici, de ce faci tu treaba mea?

Adevãrata iubire

Mã schimb ºi vin eu sã le bat. Nu trebuia sã faci ºi treaba asta. -Nu, du-te sus ºi mãnâncã, mã descurc ºi singurã. Ce, pânã sã mã mãrit nu tot eu le bãteam? Cã tata nu mai avea putere. -Opreºte-te cã mã superi, asta e treaba mea. Tu ai muncit destul. Înainte de a pleca la bisericã, pãrintele lor duhovnic, care le era vecin, a vãzut scena de pe balcon. Le-a spus: -Aºa sã vã certaþi fraþilor, ºi nu altfel. Fiecare sã vrea sã îl ajute pe celãlalt cât mai mult. ªi certurile astea vor avea platã de la Dumnezeu.

Danion Vasile, „Patericul mirenilor“

se ascunde armonia lui Dumnezeu? Caracterele deosebite creeazã armonia. Vai vouã dacã aþi avea acelaºi caracter! Gândiþi-vã ce s-ar întâmpla dacã amândoi v-aþi mânia repede. Aþi dãrâma casa. Sau dacã amândoi aþi fi cu caractere blânde. Aþi dormi în picioare. Dacã aþi fi fost amândoi zgârciþi, v-aþi fi potrivit, dar aþi fi mers amândoi în iad. Iar dacã aþi fi fost amândoi cu dare de mânã, aþi fi putut þine casa? Copiii voºtri ar fi umblat pe drumuri. Micile deosebiri ale caracterelor soþilor ajutã la crearea unei familii armonioase, pentru cã unul îl completeazã pe celãlalt. La maºinã este absolut necesarã acceleraþia, ca ea sã meargã, dar ºi frâna, ca sã se opreascã. Dacã maºina ar avea numai frânã, nu s-ar miºca din loc, iar dacã ar avea numai acceleraþie, nu s-ar mai putea opri. ªtiþi ce le-am spus unor soþi? „Fiindcã vã potriviþi, de aceea nu vã potriviþi“. Amândoi sunt sensibili. Dacã se va întâmpla ceva în casã, amândoi se vor pierde cu firea ºi vor începe: „Vai ce-am pãþit!“ va spune unul, „Vai ce-am pãþit!“ va spune celãlalt. Adicã unul îl ajutã pe celãlalt sã deznãdãjduiascã ºi mai mult. Nu-l poate întãri cât de puþin pe celãlalt, spunându-i: „Ia stai, cã nu este un lucru chiar aºa de grav ceea ce se întâmplã!“ Atunci când soþii au caractere diferite pot ajuta mai mult ºi în educaþia copiilor lor. Unul frâneazã puþin, iar celãlalt spune: „Lasã-i pe copii puþin mai liberi“. Dacã amândoi îi vor constrânge pe copii, îi vor pierde. Iar dacã îi vor lãsa liberi amândoi, iarãºi îi vor pierde. În timp ce, în felul acesta, aflã ºi copiii un echilibru. Vreau sã spun cã toate sunt de trebuinþã. Dar, fireºte, nu trebuie sã întreacã mãsura, ci fiecare sã-l ajute pe celãlalt în felul sãu. Dacã, de pildã, mãnânci ceva foarte dulce, simþi nevoia apoi sã mãnânci ceva sãrat. Sau verdeþurile, dacã sunt foarte amare, nu se pot mânca. Puþin amar însã ajutã, precum ºi puþin acru. Dar dacã cel care este acru va spune: „Sã vã faceþi toþi acri ca mine“, cel care este amar: „Sã vã faceþi toþi amari“, iar cel care este sãrat va spune: „Sã vã faceþi toþi sãraþi“, atunci nu se va putea face sat. Cuviosul Paisie Aghiritul, „Viaþa de familie“

12

O poveste pentru tine
cealaltã pentru cã eu vreau sã trãiesc numai cu cuvântul lui Dumnezeu, cu rugãciune, cu lecturi sfinte ºi acolo nu puteam. Nu mã tulburaþi. Pãrintele stareþ mi-a îngãduit sã þin regula mea“. Pãrintele bucãtar se sfãtuise înainte cu stareþul, aºa cã, îngãduitor, n-a mai insistat: „Bine pãrinte, stai, citeºte ºi roagã-te“. A venit vremea mesei. S-au dus toþi cãlugãrii la masã, au mâncat, dar pe el l-au lãsat în chilie sã citeascã ºi sã se roage. Aºa s-a petrecut ºi la masa de searã ºi a doua zi. El aºtepta mereu sã fie chemat la masã. A aºteptat el ce a aºteptat, pânã ce l-a rãzbit foamea ºi supãrat s-a dus la stareþ, spunându-i: - „Pãrinte stareþ, mi se pare cã Prea Cuvioºiile voastre mâncaþi de douã ori pe zi“. -„Da, mâncãm“. -„Dar pe mine de ce nu mã cheamã nimeni la masã? Sunt flãmând de douã zile“. -„Eu am spus sã nu te cheme. Nu ai spus Prea Cuvioºia ta cã eºti dintre aceia care trãiesc numai cu cuvântul lui Dumnezeu, numai cu rugãciunea? Eu am înþeles cã nu eºti un pãcãtos ca ºi noi care trebuie sã ºi muncim ca sã mâncãm. Cã noi avem nevoie ºi de mâncare. Noi am fost la câmp, am muncit, dupã aceea ne-am dus la masã ºi am mâncat din rodul muncii mâinilor noastre. Prea Cuvioºia ta dacã trãieºti numai cu cuvântul lui Dumnezeu, te-am lãsat sã te hrãneºti cu el“. ªi-a cerut iertare tânãrul monah ºi din ziua aceea a mers la muncã cu ceilalþi cãlugãri! ªi apoi ºi la masã!“ Obrãjorii lui Matei ºi-au schimbat instantaneu culoarea. Douã pete mari ºi roºii au apãrut din senin pe pomeþi. Un val de ruºine îl învãlui din toate pãrþile. Îi venirã în minte apoi cuvintele pãrintelui din predica de duminica trecutã: „Cel ce nu munceºte nici sã nu mãnânce!“ - Bunico, te pot ajuta cu ceva? - Desigur, te rog sã mã ajuþi sã punem masa din nou. Matei se învârtea voios prin bucãtãrie, încercând sã fie de folos cu ce putea. Din când în când se auzea vocea lui îngânând: „Dacã-i copil sã tragã, dacã-i cal sã ceteascã, dacã-i popã sã se joace…“ Ba nu! „Dacã-i copil sã ceteascã, dacã-i cal sã se joace…“ Uuf! Ce mai conteazã... Important e cã ºi eu trebuie sã fac ceva de folos, nu-i aºa, bunico? Pr. Iosif Ciolan

ocea bunicii se auzea abia ºoptit. Parcã venea dintr-o lume de dincolo, dintr-o lume de basm: „… dacã-i cal sã tragã, dacã-i popã sã ceteascã ºi dacã-i copil sã se joace…“. Matei era cufundat în aºternuturile patului, albe, proaspete ºi pufoase. I se pãrea cã e deasupra unui noriºor zglobiu, care-l ducea departe într-o lume de vis. Auzea însã vocea caldã a bunicii care-l urmãrea îndeaproape: „…dacã-i copil sã se joace…“. Faþa i se înseninã dintr-o datã. Vãzu o ceatã de îngeraºi care se apropiau jucãuºi de noriºorul lui. Apoi se lãsã pradã mrejelor somnului. Doar ecoul încã îi stãpânea mintea: „…dacã-i copil sã se joace…“. Bunica închise coperþile „Amintirilor“ lui Creangã. Îl sãrutã gingaº pe frunte pe Matei, stinse veioza ºi apoi se îndreptã spre colþiºorul ei de rugãciune, care o aºtepta cu candela pâlpâind. Matei zâmbea în lumina plãpândã a lunii… „Dacã-i copil sã se joace…“. Soarele dimineþii, proaspãt ºi vioi, mângâie obrazul durduliu al þâncului de cinci aniºori. Matei, buimac de somn, se uitã în jurul lui cãutând noriºorul de puf ºi îngeraºii. Se dezmetici: visase... Dar ecoul încã îl stãpânea. E vremea sã fugã la joacã. Doar e copil, nu? Uºa camerei se deschise larg ºi bunica apãru cu chipul ei senin ºi blând. - Cine mã ajutã sã pregãtesc masa? întrebã bunica dupã ce îl îmbrãcã pe micuþ ºi spuserã împreunã rugãciunea de dimineaþã. Matei rãspunse fãrã sã stea pe gânduri: - Dacã-i copil sã se joace… ºi dacã-i bunicã sã pregãteascã masa ºi sã mã cheme ºi pe mine când e gata! ªi, fãrã sã mai aºtepte rãspuns, o zbughi afarã la joacã. Andrei ºi Maria îl aºteptau de mult în faþa porþii, pe uliþã. Ce frumoasã e joaca când eºti copil! Nici nu ºti cum zboarã timpul. Clipele se scurgeau unele dupã altele ºi cei trei prieteni nedespãrþiþi nici nu-ºi dãduserã seama cã se fãcuse ora amiezii. - Andrei, vino repede acasã, prânzul este gata! se auzi chemarea mamei lui Andrei. Acesta îºi salutã prietenii ºi fugi într-un suflet spre casã. - Maria, vino la masã! se auzi ºi glasul bunicii Mariei. ªi micuþa o rupse la fugã spre casã, vãdit bucuroasã.

Matei rãmase singur. Aºtepta ºi el chemarea bunicii. Sã fi uitat de el? Nu se poate. Bunica nu uita niciodatã sã-l cheme la masã. ªi totuºi, minutele treceau unele dupã altele iar el nu auzi chemarea bunicii. Afiºând o figurã serioasã, ba chiar indignatã, se îndreptã spre casã. Deschise uºa bucãtãriei ºi uimit vãzu cã bunica tocmai terminase masa ºi se pregãtea sã spele vasele. Un val de revoltã îi cuprinse sufletul. - Bunico, de ce nu m-ai chemat la masã, de ce ai mâncat fãrã mine? Nu e corect. ªi neputând sã se abþinã, izbucni într-un hohot de plâns. Bunica, plinã de înþelepciune, îl cuprinse cu amândouã braþele, îl strânse la piept ºi îi spuse cu acelaºi glas blând ca de obicei: - Vreau sã-þi spun o poveste adevãratã. Matei ºtia cã mai avea de învãþat ceva acum. Se aºezã comod în braþele bunicii ºi aºtepta. „Se zice cã într-o mãnãstire a venit din altã parte un cãlugãr tânãr, foarte evlavios, care dorea sã-ºi trãiascã viaþa sa doar rugându-se, nefãcând nimic altceva. Doar era cãlugãr, nu? ªi i-a spus stareþului mãnãstirii, adicã conducãtorului acelei mãnãstiri cã el doreºte sã trãiascã numai cu cuvântul lui Dumnezeu, adicã sã i se îngãduie liniºtea cuvenitã rugãciunii ºi lecturii ºi sã nu i se cearã sã facã ºi altceva. În mãnãstiri este o regulã: oricine vine este primit ºi tratat ca oaspete trei zile. Dupã trei zile trebuie sã ia parte la muncã împreunã cu cãlugãrii din mãnãstirea respectivã, care trãiesc dupã un obicei cãlugãresc vechi numit „Roagã-te ºi munceºte“. Stareþul l-a primit pe cãlugãrul nostru, dar dupã trei zile cãlugãrul s-a trezit cu bucãtarul mãnãstirii la uºa sa, spunându-i: „Dupã tradiþia noastrã, fii bun Cuvioºia ta, ºi du-te la câmp cu fraþii ºi cu cãlugãrii noºtri. Acum ai împlinit trei zile de când ai venit la noi, aºa cã dacã vrei sã mai rãmâi, asta-i rânduiala noastrã din vechime“. Cãlugãrul i-a spus cu blândeþe ºi evlavie: „Pãrinte bucãtar, am plecat din mãnãstirea

13
Îþi place sã colorezi? Alte douã planºe pentru tine!

În a ºaptea zi, Dumnezeu s-a odihnit

Nu Mã numi...
Nu Mã numi Bunãtate, Dacã nu te încrezi în Mine. Nu Mã numi Stãpân, Dacã nu-Mi slujeºti.

Dãrnicia

Sã vã spun o ghicitoare Despre ceva de mâncare: Crude sau puse la fiert Se consumã ca desert, Recunoaºte oriºicine Cã-s pline de vitamine. Sfat: Regulile sunt chiar simple: Trebuiesc bine spãlate, Grijã ai sã nu se-ntâmple

Se spune cã-i o virtute Ce te-ndeamnã sã oferi; Împarþi daruri foarte multe ªi nimic în schimb nu ceri.

Fructele

Poezii-ghicitori

Dupã ce au fost mâncate.

Nu Mã numi Tatã, Dacã nu Mã asculþi. Nu Mã numi Luminã, Dacã nu Mã vezi. Nu Mã numi Cale, Dacã nu Mã urmezi. Nu Mã numi Înþelepciune, Dacã nu-Mi urmezi sfatul. Nu Mã numi Frumuseþe, Dacã nu Mã iubeºti. Nu Mã numi Bogat, Dacã nu vrei sã te ajut. Nu Mã numi Veºnic, Dacã nu Mã cauþi. Dacã te condamni pe tine însuþi, Nu da vina pe Mine.

14

Trup ºi suflet
fi în siguranþã. La aceastã concluzie au ajuns ºi americanii (þara care a rãspândit cel mai mult SIDA în lume). Încã din 1997, dupã ce ei au fost iniþiatorii introducerii lecþiilor de educaþie sexualã în ºcoli, au început sã opreascã aceste lecþii ºi sã le înlocuiascã cu lecþii despre castitate, despre autocontrol, despre cum sã te pãzeºti în faþa atâtor provocãri. Este greºit a concepe castitatea ca pe ceva negativ (renunþare, opreliºte, suferinþã etc.). Dimpotrivã, castitatea zideºte, încarcã fiinþa cu spirit ºi energie. Nu este o negare a sexului, ci o cultivare, o pãstrare a totalitãþii lui. Tânãrul care-ºi pãstreazã castitatea este ca un fagure de miere greu de rod ce aºteaptã sã fie gustat în sfinþenie dupã ospãþul nupþial. Castitatea este zestrea cea mai preþioasã pe care o aducem celuilalt în cãsãtorie. Stendhal spunea cã atunci când îþi doreºti multã vreme o fatã, iubirea e mai trainicã, mai profundã. Aºadar fecioria este de preþuit ºi prin faptul cã iubirea þine mai mult. Fecioara este ca o floare de primãvarã gingaºã: „Cât de dulce, când dezmierzi, eºti tu sora mea mireasã; ºi mai dulce decât vinul este mângâierea ta, ºi mireasma ta plãcutã este mai presus de orice mir. Ale tale buze miere izvorãsc, iubito, miere curge, lapte curge, de sub limba ta; mirosul îmbrãcãmintei tale e mireasmã de Liban. Eºti grãdinã încuiatã, sora mea, mireasa mea, fântânã acoperitã ºi izvor pecetluit.“ (Cântarea Cântãrilor 4, 10-12 ).

O descoperire de senzaþie în lumea medicalã

Telegonia
În societatea de azi, viziunea asupra sexualitãþii pare sã fie total rãsturnatã. Oriunde te uiþi, la televizor, în ziare ºi reviste, la moda afiºatã pe stradã, la tot pasul gãsim imagini menite sã stârneascã instinctul sexual. Iar statisticile ne spun cã aceste imagini îºi ating scopul: tinerii îºi încep viaþa sexualã la vârste tot mai fragede, numãrul partenerilor unei persoane creºte, pentru cã relaþiile ajung în scurt timp la acte intime ºi nu orice relaþie ajunge la cãsãtorie. Sexualitatea are însã atât implicaþii trupeºti cât ºi sufleteºti.

Copil negru dintr-un cuplu de albi
Acelaºi lucru se întâmplã în cazul oamenilor. Dacã o femeie albã are o relaþie sexualã cu un negru, iar peste câþiva ani se mãritã cu un alb, ea poate naºte un copil negru. Pare ridicol, dar genetica cuanticã explicã aceasta. Contactele sexuale dezordonate care au loc azi atât de des în lumea întreagã pot da naºtere la astfel de cazuri. Dacã o fatã are o mulþime de contacte sexuale cu diverºi parteneri ºi vrea „sã se distreze“ pânã la vreo 30 de ani, apoi poate naºte copii „corciþi“, care pãstreazã moºteniri de la toþi bãrbaþii cu care mama a întreþinut relaþii sexuale. Dacã astãzi nu avem copii sãnãtoºi, este ºi o consecinþã a telegoniei. Informaþiile dezordonate introduse în viitoarea mamã o datã cu sperma strãinã mai devreme sau mai târziu determinã zestrea geneticã a fãtului, care se naºte cu o mulþime de vicii.

O descoperire de senzaþie
Mentalitatea libertinã despre relaþiile sexuale prinde tot mai mult teren în România. Potrivit datelor furnizate de Ministerul Sãnãtãþii ºi Familiei, în cazul tinerilor din þara noastrã vârsta medie a primului contact sexual a fost, în anul 1999, de 19 ani ºi jumãtate, în descreºtere faþã de anul 1993, când aceastã vârstã era de 20 de ani ºi jumãtate, iar astãzi se aflã sub 19 ani. Altãdatã era la mare preþ castitatea, fecioria pânã la nuntã, azi însã din ce în ce mai puþini pun preþ pe acest aspect. Iatã însã cã ºtiinþa ºi tehnica modernã vin sã ne afirme astãzi ceea ce Biserica creºtinã propovãduieºte de mii de ani. Un grup de specialiºti geneticieni ºi fizicieni din cadrul Institutului de ªtiinþã din Rusia, studiind multã vreme cauzele stãrii de degradare moralã a societãþii, au întâlnit efectul telegoniei. Descoperirea lor a devenit imediat senzaþie. Ce este telegonia? Simplist vorbind, dacã o iapã ºi o zebrã se împerecheazã, nu rezultã nimic, pentru cã genomurile lor sunt incompatibile, dar peste câþiva ani iapa poate naºte mânji vãrgaþi. Din punct de vedere al geneticii materialiste este o aberaþie, dar genetica cuanticã explicã acest lucru. Cromozomii au capacitatea de a memora informaþie nu doar pe cale materialã, ci ºi pe cale ondulatorie, prin undele emise de molecule ºi atomi. În iapã au ajuns spermatozoizii unei zebre, au rãmas o vreme acolo, apoi în aparenþã au dispãrut. Din punct de vedere al geneticii clasice n-ar trebui sã se întâmple nimic, dar nu e aºa. Ei rãmân acolo sub formã de unde, de informaþii care rãmân în memoria celulelor ºi ies la ivealã mai târziu.

Existã o soluþie?
Societatea modernã impulsioneazã spre o începere a vieþii sexuale cât mai timpurie. „Poþi sã faci ce vrei, atâta timp cât ºtii ce faci!“ ne spune ea. Aºa sã fie? ªtim oare ce facem? Iatã cum statisticile ºi cercetãtorii dãrâmã unul câte unul argumentele vieþii sexuale în afara cãsãtoriei: prezervativul nu îºi atinge scopul în 1520% dintre cazuri (deci la o folosire din 6 poate apãrea o sarcinã sau poþi contacta de exemplu boli cu transmitere sexualã); anticoncepþionalele nu împiedicã formarea unei sarcini, ci ucid embrionul imediat dupã formarea lui; relaþiile sexuale pasagere de dinaintea cãsãtoriei, chiar dacã „protejate“, se întipãresc în memoria celulelor femeii, ai cãrei copii pot moºteni în zestrea lor geneticã toate reziduurile ºi bolile bãrbaþilor din viaþa mamei lor. Care este moºtenirea acestei mentalitãþi a societãþii? Rãspândirea incredibilã ºi de necontrolat a SIDEI ºi a bolilor cu transmitere sexualã, îmbãtrânirea societãþii prin natalitatea tot mai scãzutã, copii care moºtenesc tot felul de boli „inexplicabile“. Soluþia? Nu este una nouã. Dumnezeu ne-a arãtat-o acum mii de ani, când ne-a spus cã dacã respectãm poruncile Lui vom

Bazele familiei fericite se pun în tinereþe
Într-o lume în care valorile s-au rãsturnat, pierderea castitãþii a devenit un fapt banal. Lupta cu poftele trupeºti este extrem de grea. Cel care se luptã cu propriul corp este ca un rãzboinic, având mintea pururi treazã. Pentru a putea câºtiga aceastã teribilã luptã e nevoie de o motivaþie psihologicã serioasã. Castitatea trebuie ancoratã în Dumnezeu prin rugãciune ºi meditaþie pentru a ne împãrtãºi de har. Spovedania ºi Împãrtãºania deasã sunt de mare ajutor. Spovediþi-vã faptele ºi gândurile, iar dacã nu sunt impedimente cereþi-i preotului duhovnic o mai deasã împãrtãºire, cãci Sfântul Trup ºi Sfântul Sânge ale Domnului sunt medicament, nu premiu. Smeriþi-vã sufletul, participaþi la slujbele Bisericii, în special la Sfânta Liturghie, cercetaþi legea lui Dumnezeu, pãziþi-vã ochii, luptaþi prin rugãciune ºi post, stãpâniþi aceastã curiozitate pãcãtoasã! Veþi primi platã încã din viaþa aceasta pentru lupta cea bunã pe care aþi dus-o! Pr. Alexandru Stanciu

Viaþa în Hristos

15

Cine se ocupã cu asistenþa socialã?
Auzim în ultima vreme foarte des pomenindu-se de „asistenþã socialã“. ªi aflãm despre ea cã este un domeniu cu care se ocupã diverse instituþii, Biserica, diferite organizaþii ºi asociaþii… Aºa sã fie oare, doar ele au îndatoriri în acest sens? Sã vedem totuºi ce înseamnã asistenþa socialã ºi cine ar trebui sã o practice.

A existat dintotdeauna
ªtim cã Dumnezeu a creat omul ca fiinþã socialã, care nu se poate împlini singurã, ci doar cu ajutorul celorlalþi. Ajutorul lui Adam, primul om, a fost Eva, femeia sa. Astãzi suntem mult mai mulþi, în comunitãþi uneori imense în care avem fraþi, surori, rude, dar ºi prieteni, vecini ºi mulþi necunoscuþi. În cadrul comunitãþilor au existat dintotdeauna persoane care au avut, pe o perioadã mai lungã sau mai scurtã de timp, nevoie de ajutorul celorlalþi în vederea satisfacerii anumitor nevoi materiale, sociale sau spirituale. Asistenþa socialã în forma ei instituþionalizatã ºi meseria de asistent social au apãrut doar în prima jumãtate a secolului al XX-lea. Cu toate acestea, persoanele care au avut nevoie de ajutor au existat dintotdeauna, la fel ºi cei care i-au ajutat. Cu alte cuvinte, lucrãrile asistenþei sociale de azi erau înainte fãcute de alte persoane, fãrã a fi etichetate ca atare. Se desfãºura o asistenþã socialã „nescrisã“, care nu era încadratã în tematici ºi tipare, însã era deosebit de eficientã.

Cine trebuie sã îi ajute?
Grupurile „þintã“ pe care le vizeazã asistenþa socialã sunt: copiii defavorizaþi (sãraci, abandonaþi, maltrataþi), persoanele cu handicap, persoanele vârstnice, ºomerii, persoanele dependente de alcool sau droguri ºi familia ca unitate a persoanelor cu aceste probleme. Cu siguranþã citind aceste categorii de persoane ne vin în minte un vecin, un coleg, un frate… Fiecare dintre noi ºtim cel puþin o familie sãracã sau un copil nevoiaº, o bãtrânicã bolnavã care nu se poate descurca singurã… ºi multe alte situaþii asemãnãtoare. Întrebarea care se pune este: cine trebuie sã îi ajute pe cei aflaþi în situaþii dificile? Doar instituþiile specializate, sau suntem responsabili ºi noi, cei care le suntem aproape? Poate vã gândiþi în momentul acesta cã dumneavoastrã înºivã vã numãraþi printre persoanele care au nevoie de ajutor, sau cã existã instituþii ale statului care au datoria de a întreprinde mãsuri pentru aceste persoane, ori cã sunt alþii capabili sã o facã. E drept cã mulþi dintre noi avem probleme ºi nici unii nu suntem prea bogaþi, dar milostenia ºi facerea de bine este o condiþie absolut necesarã mântuirii. Dacã lãsãm deci doar în seama instituþiilor pe cei neajutoraþi, noi cum ne mai mântuim?

Poºta redacþiei
Mulþumim semnatarului unei scrisori primite la redacþie ºi semnate „Un ortodox care apreciazã în mod deosebit activitatea dvs“. Iatã ºi rãspunsurile la întrebãrile pe care ni le-aþi trimis: Detalii despre sfinþii ortodocºi gãsiþi în Vieþile Sfinþilor, Proloage - în funcþie de nume ºi/sau data prãznuirii lor. Existã, desigur, mai mulþi sfinþi cu acelaºi nume, pot fi deosebiþi mai uºor dacã cunoaºteþi câteva detalii ale vieþii. Cu numele Teodora sunt cunoscute mai multe sfinte. Personajele principale din romanul „Quo Vadis“ (Ligia ºi Marcus) sunt personaje fictive, însã povestea lor este plasatã într-un context istoric adevãrat, cu personaje istorice reale. Iar în ceea ce priveºte autorii acatistelor, ei sunt diferiþi imnografi care sunt cunoscuþi sau nu. Nu toate acatistele sunt recunoscute de Bisericã ºi publicate în acatistiere. La sfinþii canonizaþi în zilele noastre, autorii sunt desemnaþi de Sf. Sinod, care cerceteazã acatistele dupã scrierea lor ºi le aprobã sau nu. Despre parastase ºi efectele lor vom scrie un articol în numerele care urmeazã.

La îndemâna oricui
Concret: ce putem face? Ce mãsuri luãm? Voi enumera doar câteva din aceste „mãsuri“ cu convingerea cã ele vã sunt deja binecunoscute ºi chiar le practicaþi, fãrã a ºti cã ceea ce faceþi se numeºte ºi „asistenþã socialã„. Spuneam cã nu trebuie

sã fim bogaþi pentru a face bine, ci sã facem doar ceea ce ne stã în putinþã. Oricât de sãrac ar fi un om, nu este atât de sãrac încât sã nu poatã avea milã de aproapele sãu. Dacã ºtim o bãtrânicã bolnavã, care nu se poate întreþine singurã, nu trebuie sã ne mutãm cu ea pentru a-i fi de ajutor, ci putem din când în când sã ne interesãm de cele ce are nevoie ºi sã îi facem de exemplu cumpãrãturile sau îi putem plãti facturile. Pe un copil nevoiaº putem sã îl sprijinim dându-i o mâncare caldã în fiecare zi sau mãcar odatã pe sãptãmânã, sau cumpãrându-i de exemplu niºte rechizite. În cazul unei familii sãrace, nu putem noi sã îi plãtim datoriile, dar am putea sã îi ajutãm cu câte ceva din prea plinul bunurilor noastre. Pe un copil cu handicap nu îl putem vindeca noi, dar îi putem ajuta familia plimbându-l sau pur ºi simplu þinându-i companie ºi mai ales rugându-ne pentru ei. Sunt cazuri, ca acesta din urmã, în care nu poþi dãrui mai nimic care sã îmbunãtãþeascã lucrurile, dar îþi poþi dãrui inima, compasiunea, sfatul sau bunãtatea… ªi dacã noi suntem sãraci ºi nu avem ce da material, putem sã ne dãruim pe noi înºine, fapt care este la fel de important (dacã nu mai presus) decât strategia oricãrui asistent social. Un zâmbet, o vorbã bunã sau rugãciunea pentru aproapele sunt la îndemâna oricui. Aºadar nu ne putem îndreptãþi nicicum pentru nefacerea binelui, pentru nedãruirea noastrã, pentru cã vedem cã fiecare dintre noi poate fi un mic asistent social. Sunt convinsã cã, citind ultimele rânduri, nu numai cã v-aþi regãsit în unele din situaþiile acestea, poate chiar v-au venit în minte ºi altele similare. ªi dacã e aºa nu pot decât sã mã bucur, pentru cã acesta a ºi fost scopul acestui articol. Aceasta este asistenþa socialã „nescrisã“, prin care au rezistat comunitãþile umane de veacuri ºi care ne face, mãcar din când în când, sã ne mai gândim ºi la alþii, nu doar la noi. Ramona Broscãþeanu

la 109 Ce înseamnã numele meu? tat din viaþã este 29ani, iar ziua închinatã cinstirii sale septembrie.

Chiriac - vine din limba greacã ºi înseamnã omul lui Dumnezeu, cel care aparþine Domnului. Numele acesta ne aminteºte de faptul cã fiecare creºtin aparþine lui Dumnezeu încã de la Taina Sfântului Botez. Biserica Ortodoxã cinsteºte mai mulþi sfinþi cu numele Chiriac. Între aceºtia amintim pe sfântul Chiriac Sihastrul, un vestit cãlugãr din veacul al VI-lea, ce a trãit întreaga viaþã în post ºi rugãciune, fiind blând ºi bun, primitor de oaspeþi ºi prevestind cele viitoare. A înce-

Parascheva - vine tot din limba greacã ºi înseamnã vineri, ziua de vineri. Acest nume ne aminteºte de sfânta zi de vineri, când Mântuitorul a fost rãstignit ºi a murit pentru mântuirea noastrã. De aceea, pentru a pãstra vie aceastã amintire cinstim cu post ziua de vineri, cãutând sã avem o purtare cuminte ºi aleasã. Cu acest nume cunoaºtem pe Cuvioasa Parascheva, ale cãrei sfinte moaºte se aflã la Iaºi. Prelucrare de pr. Ion Tãrcuþã dupã Leon Magdan

16

Trecut ºi prezent

Biserica "Sfinþii Trei Ierarhi" din Fãgãraº
„Biserica din Combinat“, aºa cum este cunoscutã de cãtre fãgãrãºeni, nu are o istorie prea lungã. Ea a fost întemeiatã abia în anul 1990, ca o necesitate spiritualã pentru un cartier care, deºi destul de mare, nu a avut niciodatã bisericã. Lãcaºul de cult ºi-a început însã existenþa cu multã vreme înainte, în sufletul credincioºilor din acest cartier, care trebuiau sã strãbatã kilometri pentru a ajunge la bisericile din împrejurimi. Biserica aceasta a existat mai întâi în inimile lor.

Binecuvântare pentru localnici
Biserica „Sfinþii Trei Ierarhi“ a apãrut ca o necesitate într-un cartier care n-a avut niciodatã un lãcaº de cult, ºtiutã fiind situaþia de dinainte de anul 1989, când era foarte greu sã obþii aprobarea pentru construirea unei biserici. Credincioºii mai râvnitori din aceastã margine a Fãgãraºului parcurgeau distanþe de 3-4 kilometri pentru a se putea bucura de participarea la slujbã la una dintre bisericile din oraº. Dupã revoluþie, în anul 1990 s-a înfiinþat Parohia Ortodoxã Fãgãraº-Combinat. Aici a fost numit pãrintele Vasile Onciu, venit dupã 32 de ani de slujire în parohia Rucãr, din acelaºi protopopiat Fãgãraº. Parohia nou înfiinþatã nu avea nimic din cele necesare: nici bisericã, nici cãrþi de cult, nici veºminte sau mobilier. Pãrintele Vasile, cunoscut ca un bun gospodar, a cãutat ºi a gãsit un spaþiu pentru bisericã ºi cu ajutorul unor oameni bine intenþionaþi din parohie a amenajat o baracã pentru a servi ca lãcaº de cult pânã la ridicarea bisericii.

Opt ani au slujit în baracã
Aceastã bisericã-baracã a fost binecuvântatã de pãrintele protopop Romul Zaharia împreunã cu un sobor de preoþi ºi s-a slujit în ea pânã în anul 1998. Prin bunãvoinþa mai multor slujitori ai altarului, lãcaºul a fost dotat cu cele necesare pentru slujire. Încã din anul 1992 s-au fãcut demersurile necesare construirii unei biserici. S-a primit un teren de la Primãria Fãgãraº, iar

la 13 martie 1994, Înalt Prea Sfinþitul Antonie Plãmãdealã, Mitropolitul Ardealului de atunci, împreunã cu un sobor de preoþi, a pus piatra de temelie pentru biserica „Sfinþii Trei Ierarhi“ din c a r t i e r u l Combinat. S-au pornit ºi lucrãrile de construcþie a noii biserici, care au durat patru ani, pânã în 1998. În anul 2000 s-a început pictura în frescã de cãtre pictorii Livia ºi Virgil Pavel din Sibiu, lucrare terminatã în 2002. Sfinþirea bisericii „Sfinþii Trei Ierarhi“ a fost fãcutã de cãtre un sobor de trei arhierei: Înalt Prea Sfinþitul Serafim Fãgãrãºeanul, Mitropolitul Europei Centrale ºi de Nord, Prea Sfinþitul Laurenþiu Streza, atunci episcop al Caransebeºului, ºi Prea Sfinþitul Visarion Rãºinãreanul, episcopul vicar al Arhiepiscopiei Sibiului. Ziua târnosirii, mult aºteptatã de credincioºii acestei parohii împreunã cu preotul lor, a fost 30 iunie 2002.

O micã bijuterie
Astãzi, biserica „Sfinþii Trei Ierarhi“ se impune prin frumuseþea arhitecturalã ºi prin decorarea interioarã cu picturã ºi sculpturã. Atât iconostasul, cât ºi mobilierul bisericii, au fost sculptate în lemn de stejar de meºterul Nicolae Coºofreþ din comuna

Vânãtori, de lângã Târgu Neamþ. La sfârºitul anului 2006, biserica a fost dotatã cu încãlzire centralã modernã. Lãcaºul de cult dispune ºi de o casã mortuarã ºi o curte frumos amenajatã. Este o bisericã de suflet, în care orice credincios care îi trece pragul rãmâne impresionat de ea, de tot ceea ce s-a realizat, dar mai ales de intimitatea cu care îl întâmpinã ºi ne îl îndeamnã la rugãciune. Hramul bisericii este sãrbãtorit în fiecare an în ziua de 30 ianuarie. Anul trecut oaspete de seamã a fost Înalt Prea Sfinþitul Pãrinte Mitropolit Laurenþiu Streza, iar anul acesta au slujit 14 preoþi în frunte cu pãrintele protopop Ioan Ciocan. Ca urmare a strãdaniilor sale în cei patruzeci ºi opt de ani de preoþie, pãrintele Vasile Onciu este purtãtorul distincþiei de iconom stavrofor, oferitã de Înalt Prea Sfinþitul Laurenþiu Streza, Mitropolitul Ardealului. Pr. Rãzvan Timofte

Colectivul de redacþie: Pr. Ciprian Bîlbã (Toderiþa), Pr. Ovidiu Bostan (Olteþ), Pr. Laurenþiu Broscãþeanu (Veneþia de Sus), Pr. Iosif Ciolan (ªinca Veche), Pr. Marius Corlean (Bucium), Pr. Adrian Magda (Victoria), Pr. Alexandru Stanciu (Ucea de Sus), Pr. Ion Tãrcuþã (Ucea de Jos), Pr. Cãtãlin Preºedinte fondator: Pr. Protopop Ioan Ciocan Teulea (Recea), Pr. Rãzvan Timofte (Hârseni) Redactor ºef: Natalia Corlean Tehnoredactor: Natalia Corlean Corecturã: Amalia Rãibuleþ Aºteptãm întrebãrile sau sugestiile dvs. la adresa redacþiei sau pe e-mail la Tiparul: SC GRAMM SRL apostolat_in_tara_fagarasului@yahoo.com

Str. Ion Codru Drãguºanu nr. 6 Tel. 211790

Related Interests