You are on page 1of 1031

ISTORIA

LITERATURII
ROMANE

m

www.dacoromanica.ro

ACADEMIA
REPUBLICII
SOCIALISTE
ROMANIA

ACADEMIA DE $T11NTE

SOCIALE SI POLITICE

A REPUBLICII

SOCIALISTE ROMANIA

ISTORIA

LITERATURII
ROMANE

COMITETUL GENERAL DE COORDONARE:
presedinte ; ACAD. ALEXANDRU
ALEXANDRU PHILIPPIDE
ROSETTI, ALEXANDRU BALACI, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste Romania, $ERBAN CIOCULESCU, membru

ACAD.

corespondent al Academiei Republicii Social iste Romania, ALEXANDRU
DIMA, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste Roma-

nia, JEAN LIVESCU, membru corespondent al Academiei Republicii
membri
Socialiste Romania, ACAD. ZAHARIA STANCU
prof. univ. MIHAI NOVICOV ; secretar adjunct
Secretar
ELENA PURICA

EDITURA ACADEMIEI

REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA

www.dacoromanica.ro

ACADEMIA
REPUBLICII
SOCIALISTE
ROM ANIA

ACADEMIA DE $T11NTE

SOCIALE $1 POLITICE

A REPUBLICII

SOCIALISTE ROMANIA

ISTORIA

LITERATURII
ROMANE
III
EPOCA MARILOR CLASICI

COMITETUL DE REDACTIE AL VOLUMULUI :

ERBAN CIOCULESCU, membru corespondent al Academiei Repuredactor responsabil ; OVIDIU PAPADIMA,
blicii Socialiste România
redactori responsabili adjunqi;
prof, univ. ALEXANDRU PIRU
Secretar : CORNELIA TEFANESCU

Bucure;ti 1973
EDITURA ACADEMIEI REPUBLIC!! SOCIALISTE ROMANIA

www.dacoromanica.ro

INTRODUCERE GENERALA

Volumul al treilea din lucrarea Istoria literaturii române contine procesul evolutiv al unei perioade scurte, IncepTnd cu Tntemeierea miscdrii literare iesene Junimea" si Tncheindu-se cu sfIrsitul secolului trecut. In interval de mai putin de patru
decenii, tIndra noastrd culturd nationald Tsi trdieste momentul plenar al ivirii si
dezvoltdrii unui nucleu care polarizeazd pe clasicii mari ai literaturii noastre : Mihai
Eminescu, Ion Creangd, I. L. Caragiale, I. Slavici si Titu Maiorescu, afirmati In paginile revistei Convorbiri ¡iterare, dar si o serie de actiuni fecunde de la stInga
miscdrii socialiste din jurul periodicului Conternporanu/ si Evenimentul literar, pInd la
extrema dreaptd a curentului estetist de la Literatorul. Politica se Tmpleteste strIns
cu literatura, fie pe linia unei reactiuni ostile Tndeosebi pasoptismului, care Insufletise cu spiritul sdu generos perioada anterioard a unui sfert de veac, fie In sensul
unui nou progresism, fundamentat tiinific, In spirit marxist. La rIndul ei, cultura
romdnd ia un avInt nou dincoace si dincolo de Carpati, In toate tdrile romdnesti.
In prima jumdtate a celui de-al saptelea deceniu al veacului trecut iau nastere scolile
de InvdtámTnt superior : Universitatea de la Iasi (1860) si cea de la Bucuresti
(1864), precum si Asociatia transilvand pentru cultura poporului roman, Astra din
Sibiu (1861), care, Infiintatá In ajunul Tntemeierii monarhiei bicefale, avea sd fie princi-

palul focar de culturd nationald a poporului nostru la sfirsitul erei monarhiei habsburgice. Momentul initial este sincronic cu modernizarea justitiei noastre, prin
punerea In vigoare a codurilor penal, civil si comercial (1865), care marcheazd abrogarea atTt a vechii legislatii de influentd bizantind, codificatd In secolul al XVII-lea, cIt

si a obiceiului pdmIntului, adicd a dreptului cutumiar, nescris. SfIrsitul domniei lui
Alexandru loan Cuza, provocat de reforma agrard democraticd, strdluceste asadar
prin mari evenimente politice si culturale, care constituie laolaltä, Impreund cu
actul istoric al Unirii, placa turnantd a istoriei noastre contemporane. in ordinea
economicd, se deschide o ampld dezbatere Tntre teoreticienii liberului schimb, ca
loan Ghica si ceilalti, ai protectionismului care triumfd practic, In faza constituirii
unei industrii nationale. intr-un singur an
1867
se legifereazd Tntiiul nostru
sistem monetar national si se Tnfiinteazd Societatea Academicd Romand (viitoarea
Academie Romand), cu membri recrutati din toate provinciile romdnesti. inceputul
deceniului urmdtor vede organifindu-se primele cercuri socialiste (1871-1872) si
Asociatia generald a muncitorilor din Romdnia (1872), In timp ce luptele politice se
dau mai mult pentru putere, decIt In jurul unor principii, Tntre cele doud particle

www.dacoromanica.ro

5

burgheze zise istorice, care desfäsoard mari campanil de presa si miscäri de stradä,
uneori cu tendinte republicane, ca actiunea lui Al. Candiano-Popescu de la Ploiesti
(8 august 1870) si manifestatia sub guvernul aceluiasi Ghica Impotriva consulului
prusian de ziva Impäratului, la casa SlAtineanu (11 martie 1871), agitatie care ar fi

izbutit sä Indeparteze de pe tron pe Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, dacA
acesta n-ar fi fost sustinut de seful partidului conservator, LascAr Catargiu, fostul
locotenent domnesc, In rrainile cdruia suveranul isi depusese declaratia de abdicare.
Miscärile republicane continua, si acela care va avea sä se puna In fruntea miscärii

simboliste, poetul Al. Macedonski, se afirmase In tinerete ca un aprig republican,
lar In acelasi cor Isi Incerca simultan glasul, cu o fabulä antidinasticd, I. L. Caragiale,
la Ghimpele" folcloristului G. Dem. Teodorescu. Sincronismele sint adeseori
revelatoare prin varietatea lor de aspecte. Dupä cucerirea Independentei, strälucitä afirmare a virtutilor ostäsesti ancestrale, noua dinastie strdind se consolideazd
prin proclamarea regatului ; In acelasi an In care, pe plan economic, se remarcä
Intemeierea Bäncii Nationale a Romaniei, pe cel politic, peste munti, Tnfiintarea
partidului national, lar pe tärTm literar, aparitia Insemnatului periodic iesean Contemporanul, care-si afirma adeziunea la principiile socialismului stiintific. Pe plan extern,
regele consolidat prin autoritatea sefului conservator, obtine de la premierul liberal I. C. Brdtianu, instaurat la putere pe o perioadä de doisprezece ani (1876
1888), alipirea Romaniei la Tripla Aliantd, dar tratatul din 1883 rämIne secret si
nu trece prin sistemul bicameral al Parlamentului, ca sa nu se expunä esecului sau
mdcar disputelor pdtimase, asa cum se IntImplase cu concesiunile cäilor ferate si alte

tratative economice cu urrrari oneroase pentru bugetul

Incdrcat cu o prea

mare datorie publicd externä. Cu acest tratat, Romania, legatä economiceste de Germania, principal creditor si importator, se Infeuda si politiceste Telurilor imperialiste

ale lui Bismarck. Este semnificativ faptul ca dintre marii nostri scriitori, proveniti
din tabere deosebite, atIt loan Ghica, partizanul Infocat al economiei liberale, clt si
Mihai Eminescu, fost student al universitätilor germane, se IntIlnesc Impotriva cance-

larului de fier" si chiar a acelor bismarqueuri de marca", din rIndul drora va fi
ridiculizat pe aceastä tema Insusi P. P. Carp, seful politic al Junimii" si unul din cei
cinci membri fondatori ai cercului literar iesean cu acelasi nume. Dacä Junimea"
literard a strIns la un loc, In interval de 25 de ani de strälucire a Convorbirilor ¡iterare,
pe ITngä gloriosul Vasile Alecsandri si pe revelatia memorialisticii nationale, loan
Ghica, mänunchiul mai sus-numit de clasici, politica de orientare conservatoare a

dat dintre membrii ei fondatori trei presedinti de consiliu de ministri, In acelasi
numAr de ani : Th. Rosetti (1888-1889), P. P. Carp (1899-1901 si 1905-1907)
si Titu Maiorescu (1912-1914). Aceasta mare promotie politicä acoperea In realitate
o dureroasä lipsä de ecou al grupdrii In fata opiniei publice, iar rarii ei alesi au fost

porecliti cu asprime opozitia miluitä", pentru ca obtineau mai adesea mandatele
In cartel fie cu conservatorii, fie cu liberalii, cleat prin propriile lor forte. SA nu
uitdm cä parlamentarismul nostru, pInd la sfirsitul întîiului räzboi mondial, se sprijinea pe sistemul votului censitar, care Indepärta practic de la vot masele muncitoare

de la °rase si de la sate. El a dat un sir strälucit de oratori, care-si luau ca model
ideal stilul parlamentar britanic, stil care nu avea comun cu literatura cleat o anumità grijä formaba si toatä gama de gesturi si intonatii a teatralismului, toate la un
6

loc reducIndu-se la prea putin &id liderii tribunei parlamentare Tsi strIngeau In volum
discursurile. Daca Titu Maiorescu a fost cel mai norocos dintre oratorii supusi pe calea
tiparului aprecierii posteritätii, adevdratul sdu prestigiu de acest fel si I-a cucerit

www.dacoromanica.ro

""

&r,

R

t.'

'

'

"

,-

it

.1

9re-

.

r

7.
-

--

.

,17,,

.

=

Iv.

'e.17

u
o

..71

"

C..

: .11 t
"

4 _'

,
.

-4,*;',

4- a

'

,.7.

,

z

...-

.1t A

L;.

,

,,

,

5

El

a'

-

44

°

t

4. ...,1 .....
.5.

.n

t',...
.... ..ciody,e,,

2 ....

O. ' ..,

'

,

k .7

'F'9

.

.

.

--.-

.

itl;p144,,Iqjajlt4t,401Wiltk flgr.AU
i»...,...s(440L,:4:1zeit -2

--aft'

;,

':

.

i..-;

, 17'9

.

..,. ..A

1..,,,,

,

;.

.1....,1115.,,

.

.I A381.1,1

-

°
n

#, °)°"...

"

7

..

-

,

tx"

r,"

'....,- 4-.4
.,

.

.

a

t..

.

'-

,
.

'

- , ri
X

,
r.'" ,,

.

F.

-

'

:

-

,

.110

V 149

ApII.STRilt

j

lnaugurarea Societ4ii Academice Romlne In Bucure;ti, 1/13 august 1867.

In calitate de conferentiar, Inainte de aparitia Convorbirilor ¡iterare, In fa/a publicului
cultivat al lasilor, lar mai apoi de la Tnaltimea catedrei de logicd si istorie a filozofiei,
la Universitatile din Iasi si din Bucuresti. O lungd controversa, care nu s-a epuizat
cu Spiritul critic In cultura romdneoscei, lucrarea fundamentald a lui G. Ibraileanu,
a fost purtata pe tema prioritdtii culturale, In emulatia dintre cele cloud capitale ale
tarilor romdnesti, unite la 24 ianuarie 1859. Daca Bucurestii si Muntenia au dat

o altä Ile de France" sau Lombardie, limba ei literara, lasilor li s-a recunoscut,
pentru marea filierd a gruparilor si revistelor literare, de la Dacia literard (1840)
ca

a lui M. Kogalniceanu, 1)M:a la Convorbiri ¡iterare (1867) a lui lacob Negruzzi, supe-

rioritatea creatiei literare si mai, In genere, a unui climat intelectual, favorabil
creatiei artistice. Este de prisos sa se cIntareasca, pe cloud coloane, valorile creatoare dinainte i dupd 1867, de dincoace sau de dincolo de Milcov, pentru a se da
o decizie justa In aceastd controversa, care mai stdruie, oral, sa alimenteze disputele, dupa ce a consumat atTtea coli de tipar. Unitatea noastra spirituald, a romdnilor

de pretutindeni, n-are a suferi de pe urma acestor controverse, care nu o pun
niciodatd In primejdie. Se poate Insd releva faptul ca Insusi aportul Munteniei si al

www.dacoromanica.ro

7

°.

Bucurestilor In fixarea limbii noastre literare rdmIne iritant fatd de unele susceptibiliati de amor propriu. Astfel marele Mihail Sadoveanu protesta dnd se vorbea de
fenomenul lingvistic al provincialismelor moldovenesti, observind, cu evidentd justete statisticd, predominarea acestora pe o Intinsd arie teritoriald care cuprinde si
o bund parte din Transilvania, asadar pe mai mult de jumdtate din cuprinsul
Problema limbii literare este astfel deplasatd de pe terenul pur filologic pe acela al

lingvisticii. Or, nimic nu este mai iritant dedt obiectul de disputa gramaticalolingvisticd. Astfel se poate observa ca s-au pierdut dteva decenii de Inveninate controverse pe tema purismului latinist, iar scoala transilvand a crezut ca triumtä prin
impunerea de catre un for cultural de mare prestigiu ca Academia Romand a Dictionarului limbii romdne (1871-1876) al lui A. T. Laurian si I. C. Massim, la o data
&id reprezentantii fonetismului si ai bunului simt, In frunte cu Titu Maiorescu,
dstigaserd bdtalia Impotriva etimologismului In fata opiniei publice si a scriitorilor.
Cum Insd si eliadismul italienizant se dovedise caduc, ne-am fi asteptat ca nimeni

nu-i mai urmeze lectiile, cdzute In desuetudine. impotriva orickei ratiuni, dtiva
obstinan, In frunte cu Insusi Al. Macedonski, afecteaza pInd si In primul deceniu al
secolului nostru acelasi sistem ortografic eliadist, de mult perimat. Acest fenomen,
depasind cadrul cronologic al volumului nostru, se cuvine totusi a fi citat ca o ilustra-

tie a unor reviviscente anacronice, comune de altfel tuturor culturilor, din toate
timpurile. De aci rezultd ea nu se poate vorbi de un stil de epoca cleat cu Tntelesul
unuia dominant sau precumpdnitor, dar nicidecum unic si exclusivist. Din acest punct
de vedere, climatul cultural al lasilor de la Inceputul celui de-al saptelea deceniu al
secolului trecut a fost desigur mai favorabil marilor Infaptuiri literare dedt Bucurestii,
capitala
frdmIntatd pind la absorbire de arzdtoare probleme politice, economice
si

sociale.

Din punctul de vedere al vietii publice In genere, cu toatd complexitatea ei
de implicani, fixarea capitalei Principatelor Unite In Bucuresti a Insemnat pentrw
Iasi un dureros sacrificiu, consimtit din Tnaltul simt patriotic al miscdrii unioniste.
lasii se transformau, Incet-Incet, Intr-un centru provincial de molcomd si tristd viata
vegetativa. Ca printr-un proces firesc de compensane, energia spirituald a intelectualitatii iesene s-a redresat si a simtit nevoia organizdrii si a activitatii. Asa a
luat fiintd Junimea" In anul 1864. in-Mu' ei nucleu, de cinci tineri, dintre care nici
unul nu atinsese vIrsta de treizeci de ani, In ajun Intre ei necunoscuti, s-a strIns si s-a

alatuit ca printr-un magnetism firesc, pentru a-si pune totalitatea problemelor

8

vremii, din domeniile cele mai variate ale culturii. Nici unul din ei, poate cu excep%la lui lacob C. Negruzzi, nu era mTnat de o poruncitoare vocatie literard. In
schimb, cu toni deprinseserd din studiile lor superioare facute In tdrile Occidentului interesul pentru cele mai variate sectoare ale stiintelor umane si sociale.
Prelegerile lor, paralel cu acelea de la t'indra universitate iesana, si In concurentd
cu institutia oficiald, de altfel conclusd de unul dintr-Tnsii, au fost preludiul curentului
literar propriu-zis, care s-a ndscut o data cu revista gruparii, Convorbiri literare
(1867). Nici o alta, de acum Inainte, nu avea sd-si precizeze o asemenea structura,
de asociatie liberd, fard statute si Ara alta disciplind dedt aceea de strictd exercitare
a spiritului critic, cu aceeasi rigoare Inversunatd In Iduntrul ei, ca si In afard. Aceastd
nota dominantd a gruparii ne permite sd afirmarn ca o data cu ivirea Junimii" a'
aparut la noi si spiritul critic In acceptia cea mai strictd a cuvIntului, cu corolarul
sau, constiinta esteticd. Dacd In ordinea urgentii, cum se spune In armatd, problema
numarul unu era aceea a limbii si a gramaticii,
problema In care Societatea Aca-

www.dacoromanica.ro

demica avea sd IntIrzie cu solutiile cele juste,
problemele estetice ramIneau cele
permanente, iar lecturile literare constituiau centrul ei de atractie. Universitatea
liberd a Junimii" se dubla astfel cu o grupare literard mereu mai compactd, ai Car&
membri Isi rezervau dreptul sentintei critice fart nici un menajament, Intr-o atmosferd de cordiald colegialitate, care departe de a le elimina, cherna si impunea
poreclele individuale si chiar pe cele colective, ca aceea de caracudd" si de gogo-

mani", rezervatd figurantilor epretentiosi, atrasi ca fluturii de para de foc care
lumina färd sd-i arda. Nu se putea ca o asemenea tumultuoasa miscare sa nu stirneascd tot felul de reactiuni. Rezistenta Irnpotriva Junimii" si a Convorbirilor a fast.
In Iasi si In toatd tara de o deosebitd fortd. Aceasta le-a asigurat, gruparii si organului lor, coeziunea, vitalitatea si prestigiul. lasii si-au intensificat viata intelectuala,
prin actiune si reactiune, IdsInd capitalei Principatelor Unite preponderenta vietii
politice si economice. Dar si la Bucuresti, atTta miscare literara cita rdmInea, era.
stimulatd prin acelasi proces de actiune si reactiune, sd ia atitudine. Bucurestii
nu reusesc Insa a opune citadelei literare iesene o alta fortd organizata, de aceeasi
coeziune si rigoare ideologicd, multumindu-se cu actiuni ofensive ocazionale si disparate. Se cuvine sd remarcdm insa, la periodicul literar Transactiuni ¡iterare V tiin-tifice (1872-1873), o noua orientare de ordin pozitivist, In directia stiintifica, prin
pana informatd a lui $tefan Michailescu, care se remarca prin numeroasele studii de

popularizare In directia variatelor stiinte ale naturii. Ca si asociatul sdu, Dem.
Laurian, fiul lingvistului, Stemill, cum mai semna $t. Michailescu, va face pInd la urrna
pace cu Junimea" si cu Maiorescu, cdrora le combatuse ironic schopenhauerismul.
N-ar fi exagerat sd relevam cd aceasta predilectie a constituit un cldundtor lest pentru
gru parea literara iesand, concentric atacata, la Iasi si In toatd -Ora, pentru sldbiciunea
ei fata de metafizicianul adept al Nirvanei. Acest delict de opinie" avea sa fie ridicat
ca obiectie capitala contra lui Maiorescu cu ocazia unei validan i parlamentare si s-ar

fi soldat cu anularea mandatului, fard interventia mIntuitoare a lui C. A. Rosetti,
presedintele Camerii deputatilor. SIngeroasa executie din articolul Betia de cuvinte
atrage Convorbirilor dusmdnia periodicului bucurestean Revista contimporanei, de
sub conducerea lui V. A. Urechia, care protestd contra incalificabilei diatribe
Betio din Convorbiri i a d-lui T. Maiorescu". Replica nu era lipsitd de spirit, ca si
gustatul poem dramatic Muza de la Borta rece (1874) al lui M. Zamphirescu, care
astdzi nu mai rezistd la lecturd, dar facuse hazul tuturor adversarilor Junimii".
Mai eficace este campania antijunimistd de franctiror a lui B. P. Hasdeu, mutat
de la Iasi la Bucuresti. Studiile lingvistice si istorice nu-I absorb pe Innascutul
umorist, care izbuteste Ali dstige galeria prin farsele lui, trimitInd sub diverse
pseudonime elucubratii ce-si gasesc locul In coloanele Convorbirilor. Acestea sInt
numai dteva aspecte ale luptei dIrze pe care a trebuit s-o sustind Junimea", In
perioada ei de glorie, consolidatd prin lansarea" lui Eminescu, Creangd, Caragiale si Slavici, o data cu afirmarea unui corp de doctrind literard si a unor principii lingvistice pInd la urrnd triumfatoare.
Predominarea cultural& a lasilor se confirma la aparitia revistei Contemporanul
(1881), de directie marxista. Redactorul ei, loan Nadejde, ridica problema important&
a manualelor didactice, In mare parte atunci sub once nivel, precum si aceea, mult

mai gravd, a pregatirii unora dintre notorii oameni de stiinta. Dei opusa ideologic Convorbirilor, IntTia noastrd revista sociald si literard de orientare socialistd
combate paralel forma rara fond" si contribuie In aceeasi masurd la controlul
riguros al activitatilor intelectuale. Este semnificativ faptul a In coloanele revistei

www.dacoromanica.ro

9

se sarbatoreste jubileul de 10 ani al Comunei din Paris. Dupd cum se stie, Mihai
Eminescu, a evocat de asemenea acelasi moment istoric In poemul fmpefirat si
proletar. Tot atunci, foarte tIndrul N. larga debuteazd la Contemporanul cu un
vibrant accent revolutionar de sldvire a acelor profeti cu ochi de foc", carora le
recomanda rdbdarea, In asteptarea falnicilor zori" ai zilei de mtine. Contemporanul
mai sustine drepturile politice ale femeii In societate, iar literatura sa de imaginatie, orientatd realist, se apleacd Intelegator peste conditia mizerd a muncitorilor
de la sate si de la orase, pe care numai constiinta de clasd si votul universal
aveau sd o Indrepte. Durata de zece ani a Contemporanului, superioara efemeridelor

literare bucurestene, asigurd directivelor ei, din care nu lipseste interesul pentru
folclor, o larga rdspIndire. Rivalitatea dintre Convorbiri si Contemporanul este Inca
unul din semnele de pre% ale dialogului care atestä vitalitatea spirituald a vechei
capitale moldovene.
in revista Familia, apdrutd Tnaintea Convorbirilor la Buda, Inainte de a se muta
la Oradea, debuteazd Eminescu, spre mIndria lui losif Vulcan, nasul sdu literar,
care nu era Insd In misurd a da magazinului sau literar o directivd fermd. O altd
revistä I iterard ardeleand, ca Orientul latin (1874) de la Brasov, se distinge prin tenacea

dusmdnie a lui Aran Densusianu attt fatd de Convorbiri, dt si, din pdcate, prin totala
neIntelegere, de acelasi calibru ca si aceea a anonimului de la Blaj, a genialitätii lui
Eminescu. Transilvania si Blajul vor pdstra multa vreme resentimentele cele mai
tenace Impotriva atTt a lui Vasile Alecsandri, care facuse din latinistii lar victimele
comediilor sale, dt si contra lui Titu Maiorescu, care criticase necrutator sistemul
lar lingvistic si limba din periodicele lar. lntîia sparturd In sistemul defensiv si ofensiv al presei transilvane contra Junimei a fost aderarea lui I. Slavici, care-si afirma
In Convorbiri marele sdu talent de povestitor si se va face In Tribuna lui de la Sibiu
adeptul ideilor filologice si estetice maioresciene.
Criteriul de valorificare a unei miscdri literare este In functie de numarul si de
importanta scriitorilor care au iesit dintr-Insa si mai ales a celar tineri. Maiorescu si
Negruzzi au reusit sà atragd la Convorbiri ¡iterare pe cei mai de searnd scriitori ai generatiei pasoptiste (Vasile Alecsandri si loan Ghica) si sd impund un mdnunchi de incomparabili artisti si creatori de geniu (Mihai Eminescu, Ion Creangd, Ion Luca Caragiale),

care au constituit propriu-zis clasicismul nostru. Cu loan Slavici e ridicat la o treaptd
Malta genul nuvelistic, Incercat la aceeasi revistä In mod onorabil de N. Gane, reprezentant al generatiei unioniste. Dacd mai luam In consideratie ca Maiorescu a dat
vremii sale IntTiul corp de doctrina esteticd romaneascd si exemplul unei riguroase

selectii artistice, prin critica sa de directivd, locul central al Junimii", ilustratd
prin cei mai de seamd creatori ai timpului, se justifica pe deplin.

10

Este semnificativd afirmarea Intiiului curent literar bucurestean, In jurul revistei
Literatorul, apdrutd In 1880, si a poetului Al. Macedonski, care-si pune din primul
moment problemele tehnicii versului si ale poeziei, cu logica ei proprie. Inainte
de a se Incadra simbolismului european si de a colabora la organul sdu La Wallonie (1886), Macedonski oscileazd Intre poezia cu caracter social, prin care Intelege
lirismul cu puternicd Incarcdturd afectivd, accesibild tuturor (Prefap la volumul
Poezii, 1882), si lirica de esentd muzicald, obtinutd printr-o savantd tehnicd. Dupd
Incercdri infructuoase de a se apropia de Junimea", prin lecturi In cercul ei
bucurestean si prin dedicarea aceleiasi culegeri lui Maiorescu, poetul NoNilor Tsi
va descoperi vocatia de sef de scoald si va lansa" talente si nume care II vor
pdrási unul dte unul (Duiliu Zamfirescu, Traian Demetrescu, Cincinat Pavelescu,

www.dacoromanica.ro

"
s

U;

..44d;

it*

_

.%,,

141

r.

'Cr

Bucurevii, vedere ceotralà la 1866.

Tudor Arghezi), cu exceptia unor figuri terse

i

subalterne (Mircea Demetriad,

Th. Stoenescu, Bonifaciu Florescu).

AderInd dupa 1890 la instrumentalismul" lui René Ghil i teoretizInd, cu
exemple proprii, armonia imitativa, prin procedeul aliteratiilor sonore, Macedonski
contribuie desigur la procesul de evolutie a versului de factura modernd i de supraveghiata perfectie artisticA.
Ultimul deceniu al secolului trecut propune prin reactia lui Alexandru Vlahuta
problema lichidarii eminescianismului", ca epigonism literar, dupa ce acelgi discipol fervent al autorului Luceafdrului, dimpreund cu Delavrancea, proclamase
regalitatea ¿iterará a lui Eminescu i detronarea lui Alecsandri, al carui mesaj,
altadata unanim aplaudat, nu mai mergea la inima noii generatii.
La aceasta lichidare" contribuie desigur mai mult creatia de alta esentd cleat
luarea teoreticd de atitudine ; de aceea aparitia, In presa transilvana, a tonicei
lince a lui George Co§buc este salutatd de Ins4 Maiorescu, care-I invita pe tInarul
poet sa vina In tard i sa se stabileasca la Bucureti.
Centrul mi§carii socialiste se deplaseaza de la lali la Bucurqti, In jurul personalitatii magnetice a teoreticianului marxist de la Contemporanul, C. Dobrogeanu
Gherea, i a organului sau Literatura i tiína rorndnd (1890-1891). Inainte de a
lua pozitie Impotriva curentului socialist In arta, Trisu0 Vlahuta salutase In Gherea,
dupa o scard de valori Impdrt4ita mai ales de tineret, pe scriitorul nostru cel
mai de searna.

Golul Mat la lai prin Incetarea aparitiei Contemporanului (1890) i prin mutarea
lui Gherea la Bucure§ti, este umplut de constituirea grupdrii progresiste de la
Evenimentul ¡iterar (1893-1894), In jurul lui C. $arcaleanu (C. Stere), teoreticianul
poporanismului, care preconizeaza In creatie orientarea catre un realism social",
inspirat din viata muncitorilor de la orae §i mai ales din sate. Acelgi cerc literar
va revela precocele talent critic al lui I. Raicu-Rion §i verva polemica a lui C.
Vraja (G. Ibraileanu), Inverunatd Impotriva conceptiilor retrograde despre familie,

www.dacoromanica.ro

11

descoperite In recenta opera a lui Vlahutd, Dan. Dacd aceastä mult discutatd carte
a fost cel mai mare succes de librdrie a sfIrsitului de veac literar, ar fi nedrept
nu mentiondm cd lui I. Slavici i-a fost dat sà creeze cu Mara (1895) o adevdratd
capodoperd a genului, mult mai tIrziu recunoscutd ca atare, iar lui Duiliu Zamfirescu, ultim recrut al Convorbirilor ¡iterare, mutate la Bucuresti, sd se Tncerce cu
succes In directia frescei sociale, prin romanul sdu ciclic, al Comdnestenilor. Cu
Viata la tarä Tsi afld expresie conceptia conservatoare a bunului boier paternal, iar
cu Teínase Scatiu, pe linia Ciocoilor vechi i noi, aceea a deposeddrii clasei boieresti
de catre arendasii hrdpdreti, lichidabili numai prin vindicta publica.
Interesul pentru soarta tdränimii a fost In bund parte stimulat de rdscoalele
tärdnesti din 1888. Un alt fenomen de sociologie literard trebuie cdutat In originea
scriitorilor. Literatura premodernd si cea modernd este un produs al clasei boieresti de toate treptele. lenächitä Vdcdrescu si descendenta sa, Costache Conachi,

N. Dimache, N. Cantacuzino, Dinicu Golescu au fost reprezentanti ai protipendadei, atinsi de duhul Tnnoitor al luminismului. Chiar tetrarhii scolii ardelene, Micu,
Sincai, Maior, Budai-Deleanu Isi revendicau particula nobiliard, obtinutd de cel din

urma In ajunul mortii, prin diploma de la Impdatie. Mari scriitori pasoptisti sTnt
odrasle, In majoritate, ale marii boerimi (fratii Golesti, C. A. Rosetti, loan Ghica),
sau ai celei mijlocii (V. Alecsandri, C. Negruzzi, M. KogdIniceanu, fratii BdIcesti,
fratii Brdtieni etc.). Cite un pasoptist transilvdnean, ca Ion Codru Drägusanu, se
mdgulea, nu fOrd simt de autoironie, cd face parte din boierimea grdnicereascd de
sapte pruni", cu privilegii de la Impäräteasa Maria-Theresa.
intIlul fiu de -Oran moldovean In literaturd este Ion Creangä, Nica a lui Stefan
al Petrii, ciubotarul"; el se scuzd pentru tdrdniile" lui si se codeste sd-si dea

pdrerea, cu mintea lui cea proastd" (de om din popor, fard Invdtdturd Tnaltà).
Tnainte de a fi primit la Junimea", lacob C. Negruzzi ridiculizeazd oratoria cu
lapalisade a popii SmTritTnä, asa cum se va fi manifestat tindrul diacon progresist
In cadrul fractiunii independente de la Iasi, a adversarilor Junimii" si a calomniatorilor lui Maiorescu, care au reusit sa-1 demitd din InvatärnTnt (1874). Scriitorul
din popor este un fenomen rar In literatura noastrd din prima jumätate a secolului
trecut, dar devine mai frecvent o datä cu generatia lui VlahutO si a lui Delavrancea,
fiul orzarului din Delea-Noud, care-si cauta Tnaintasii printre tdranii din tinutul
Vrancei. Gherea va descoperi Insä fenomenul modern al proletarului intelectual,
care va asigura catre sfIrsitul secolului urcarea valului de simpatie pentru miscarea
muncitoreascd si lärgirea cercurilor literare initiate de socialisti la Iasi si la Bucuresti,
cu mai multi ani Inainte de crearea Partidului social-democrat român (1893).

12

In ultimul deceniu al secolului trecut, literatura de la Convorbiri ¡iterare inträ
In declin. Eminescu si Creangd muriserd, Caragiale s-a rupt de Junimea" ; Slavici
initiazà, cu Cosbuc si Caragiale, revista Vatra, a cdrei directiva, paraleld cu aceea a
periodicului Viata, vesteste semandtorismul Inceputului de veac viitor. Un puternic
curent national In literatura se strdduieste sd faca pondere socialismului In crestere,
care la rIndul sdu Isi gaseste derivatia prepoporanistd de la Evenimentul ¡iterar din
Iasi. Izolat si vesnic In cdutare de Inalte patronaje, ca acela al hegelienei beizadele
Grigore M. Sturdza, fostul contracandidat al tatälui säu la scaunul Moldovei, Al.
Macedonski ramIne singur pe pozitii estetiste si Isi cauta puncte de sprijin compensatorii In sufraje occidentale, Incerandu-si norocul In ipostaza de poet bilingv, cu un
picior la Bucuresti si altul la Paris. La Convorbiri se produce o spärturä in rIndurile
tinerei generatii de critici. In timp ce, credincios directivelor maioresciene, Mihail

www.dacoromanica.ro

Dragomirescu îi disputa cu socialiOi pe Eminescu, fluturInd Impotriva criticii
gheriste criteriile estetice pure, N. PetraKu, biograful lui Alecsandri i al
lui Eminescu, initiaza un cenaclu propriu dizident i o revista de somptuoasa
prezentare grafica i de un nou avint : Literatura l arta romanä (1896).
Viata literara este foarte vie i diversa In tendintele ei, cu o pronuntata placere
pentru polemicile de idei, dar ceea ce lipsete este publicul cel mare, care sa o sustina.

Caragiale se TrispaimInta end numara doua-trei sute de poeti, dar constata ca nu

sTnt tot atIti amatori de poezie In rindul publicului. Autorii Incep a se folosi de
artificiul schimbarii copertei initiale i al Inlocuirii ei cu mentiunea editiei sau
ulterioare, ca sa dea iluzia marilor tiraje i a interesului public acut. Ap face Caragiale cu editia Socec a Teatrului (1889) care beneficiase de prefata rasunatoare a articolului lui Maiorescu, i mai ales Macedonski, care multiplica In zadar copertile
culegerii de versuri Excelsior (1897), fara nici un ecou In public.
Scriitorii noFtri, la acest sfTrOt de veac a-at de bogat In tendinte contrarii, nu
retqesc sa se profesionalizeze, tocmai din lipsa factorului solicitator de carte : publicul. Gherea îi sustine familia i prietenii politici prin buna gospodarire a restaurantului garii din Ploievti, dar Caragiale, administrator fantast, nu reuete In
similara Intreprindere de un an la Buzau i queaza in tentativele lui ulterioare,
singur sau In asociatie cu oameni de meserie. Cu un astfel de prilej se strica prietenia
dintre fostul director i primul sau redactor de la Moftul roman, umoristul Anton
Bacalbap, care-i anunta metaforic decesul, cInd afla despre Caragiale a a deschis o
berarie. Caragiale mai Infrunta mTnia lui Vlahuta i a lui Delavrancea cu o inocenta
schita pe tema Cum vorbesc taranii. FoOi apologeti ai lui Eminescu Impotriva regalitatii literare a lui Alecsandri nu admit gluma pe socoteala taranului, pe umerii caruia,
dupa Trisu0 autorul far& ecou imediat al schitei Arendawl roman, se sprijina edificiul
economiei burgheze. Aceastataranime, ramasa, In pofida evolutiei moderne a statului
roman, In conditie permanenta de erbie, sub formele deghizate ale liberelor tocmeli
agricole, este centrul de interes al unei largi parti a scriitorilor, ispitii in egala masura, de altfel, de chernarile socialismului la o literatura militanta.
Un viu dialog se Incinge Intre reprezentantii celor doua fronturi de lupta care
Inregistreaza de o parte i de alta cIte o defectiune, ca aceea a lui Toni Bacalbap,
trecut la conservatori, dupa ce fusese copilul teribil al socialismului ; In acela0
lagar trece pentru un moment i radicalul G. Panu, memorialistul independent al
Junimii", care va ewa final In tabara adversa. Despartit In 1892 de foOi sal prieteni
literan, Caragiale s-a gIndit un moment sa contribuie la crearea unui teatru muncitoresc, dupa ce TO Incercase la Clubul muncitorilor ironia Impotriva lui Maiorescu.
La Moftul roman (1893) nu vacruta cu sagetile lui pe nimeni, dar va lasa lui Toni latitudinea sa dedice articolul de fond la 1 Mai sarbatorii muncitorilor din lumea Intreaga.
in Transilvania, Familia lui losif Vulcan, membru al Academiei Romane, stramutata de la Buda la Oradea Mare, va publica un articol de fond, cu portretul In frontispiciu, la moartea lui Karl Marx, i va urmari cu atentie centrul literaturii nationale,
Bucure0i, Tritr-o rubrica permanenta. La Tribuna din Sibiu, Ion Slavici Intretine viu
interesul pentru literatura din lard", care TO face drum mai ales prin turnee teatrale
prin activitatile dramatice ale Astrei. Scena este aceea care, poate mai hotarTtor

dedt presa literard, mentine aprinsa flacara patriotismului In rIndurile largi ale
obtei romane de peste munti, zguduita de procesul Memorandului i de carenta
politicianismului burghez din lard", care consimte la expulzarea ziariOlor transilvaneni, la cererea guvernului imperial. Cu acest prilej, Inaintea unei studentimi

www.dacoromanica.ro

13

delirante si In cadrul manifestaIiei iniIiate de Liga Culturala, Caragiale rosteste
fraza electrizanta Romanii subjugaIi ne sunt indispensabili ca aerul si apa". Delavrancea Tnsusi trIntise usile clubului liberal, and D. A. Sturdza, dupa ce agitase -Ora
In timpul procesului Memorandului, venit la putere, ca
asigure sprijinul puterilor
aliate", declarase ca nu exista problema romaneasca cleat Intre Dundre si Carpati.
Un aflux permanent de tinere talente literare trece munIii ca sa-si realizeze destinul
In limba literara a Iarii libere : dupa Cosbuc, proclamat de Gherea poet al Iardnimii,

urmeazd St. O. losif, cu varianta sa proprie de monografie sateascd transilvana,
facIndu-si ucenicia ca secretar al lui Caragiale la Epoca literarcl (1896), unde patronul
sau publica In schila Poetul Vlohutcl profeticul vis al eliberarii Ardealului si al celei
de-a doua intrari triumfale In Alba-lulia. Nu fusese tot un ardelean neuitatul dascal
al lui Caragiale In clasele primare de la Poiesti, drid, cu prilejul vizitei domnitorului
Alexandru loan Cuza, a scris cu caracterele latine, recent introduse de acesta oficial,

urarea stramoseasca vivat? Scriitorii de toate tendintele Tritretin nestinsa flacara
crezului In unitatea poporului nostru de pretutindeni. Manifestatia de la mormIntul
lui $tefan la Putna, iniIiata de tinerimea romand universitard de la Viena, in frunte cu
Eminescu si Slavici, a fost preludiul unei neIncetate actiuni, care a strins din primul
ceas pe supravietuitorii marelui '48, ca un simbol al continuitaIii generaIiilor. Cei
treizecisicinci de ani de la Intemeierea Junimei" si pIna la sfirsitul secolului al XIX-lea
condenseaza o epoca istorica de mari infaptuiri politice, IncepInd cu cucerirea Independentei si sfirsind cu organizarea In partid a clasei muncitoresti de la orase, In
timp ce literatura, atingInd culmile crealiei clasice, nu uita nici un moment functia
ei de educaTie sociala si naTionala, prin prizma mäestriei artistice. Efervescenta sflrsitului de veac, mai vie ca oricInd In aspectele ei polemice, este preludiul viitoarelor
limpeziri.

14

www.dacoromanica.ro

SCRIITORI DE TR A N Z !TIE DUPÀ UNIRE

10AN M BUJOREANU
In aceasta epoca Incep sa Infloreasca romanele populare de formula E. Sue
ale caror caractere sTnt : exaltarea poporului, intentia reformei sociale, realismul
uneori grotesc i tipologia antitetica. Jidovul rätacitor aparuse In 1857-1858 In

traducerea Arhidiaconului losif (ed. G. loanid). Se cultiva misterele". La 1853,
d-na Smaranda n. Atanasiu tradusese la Galati Misterurile tintirimului Per-Laez,
In 1855 P. M. Georgescu dddea editorului G. loanid Misterele inkuisitiei (de M. V.
de Féréal). Dupd Les Mistères de Paris. Baronzi daduse Misterile BucureOlor, ziarele
promiteau ni te Misteruri din Bucure0 In patru tomuri i de G. Creteanu.
C. D. Aricescu publica Mysterele dis'dtoriei, compilate din Balzac (Physiologie du
mariage) i Paul Cocopl" (Paul de Kock). Inca din vremea lui A. Russo acesta era

popular : La noblesse de seconde classe ne parle que Balzac et Soulié, Lamartine
et Hugo, Kock et Dumas, Paul de Kock surtout ! Ils l'adorent". lar G. Tdutu fdcuse
un cIntecel
Dui:4 ce pe din afar%
Recitesc pe Paul de Kock
Si fumez mereu /igard

Alerend din loc in loc
Fir's& am vreo trebusoard,

aci ma 1in aristocrat,
S-astd bresld n-a sd moard,
Apoi nu-s civilizat ?

loan M. Bujoreanu, care tradusese i el din Paul de Kock Lelptclrita din Montfermeil (1855) i Madelena (1857), compusese Mistere din Bucure0, In care ia apararea

tdránimii, a micilor industri4 romani. Intriga e cam aceea din Kabale und Liebe.
Alexandru, fiul unui mare boier, plin de prejudecati de protipendadd, se Indragostete de nepoata unui cojocar. Tatal, om vitios, tiran secundat de un satelit infernal, un tigan parvenit, face tot ce-i sta In putintd spre a Impiedeca legdtura, merend
pIna la otrdvirea fiului. TTrziu, se caiqte i se omoara, uciend i pe rnTravul sfdtuitor. Aceasta e actiunea centred. Mai s'int i altele, caci romanul tinde sd zugraveasca dedesubturile societatii bucuretene. Ca un document mai viu se poate cita
descrierea Teatrului National In 1862.

www.dacoromanica.ro

15

...Inceputul spectacolului se fixa la opt seara i curtea teatrului era plinä
de trasuri, Inca de la apte ore i jumatate. Zgomotul jandarmilor i al servitorilor
se auzea de departe, lumea Incepuse a intra In teatru In cea mai mare confuzie
Imbulzeala, ca cum s-ar fi temut ca va pierde irul vreunui act, dacd nu va fi instalatd Inainte de ora fixata. Damele erau ca niciodata In mare toaleta, cad ele se
gatesc totdeauna mai bine cInd prevad ca va fi lume multä. Mirosul parfumurilor
se raspIndea cu putere In -We'd sala teatrului. Nu se mai auzea cleat Witurile
rochiilor de matase i disputele oamenilor din parter cu gezarea pe locurile lor.
In fine, maestrul de capela dete semnalul, lovind cu o baghetä tinicheaua unei lampe.

Rar autorul para.sete schemele morale abstracte spre a se coborI la tipuri
concrete. Dar o data, cu prilejul unui joc de loton, ne prezinta un grup interesant,
Cu dialog de bun nuvelist
A§tept pe nouazeci §i pe patrusprezece, zise batrIna BTrzoae.
Si eu am un carton I striga o tInara fan' de la a treia masa.
Curios lucru I zise domnul Sapunescu, care parea distrat. N-am pus pIna
acum mai nici un numar. Mi se pare ca am prea urTte cartoane ... dar asta nu ma'
face sa ma mir, cad sInt prea nenorocit la acest joc! Nu-mi aduc aminte ca sa fi c4tigat o data macar.
Optzeci i noua, striga domnul Mirinescu, scatInd un alt numar din sac [un
con.topist Mirinescu fusese Tnaintat pitar In aprilie 1856].
Ah 1 Dumnezeule ! ... ce aproape este de numarul nouazeci care-mi lipse§te

Treizeci §i unu.
Treizeci

i unu ? strigd domnul care purta lorneta : ateapta, opriti !

Ce, ai c4tigat ? Intreaba batrina BIrzoae cu neastImpar.
Nu, dar am pe arnIndoua cartoanele acest numar... cu care fac doul terne

(trei In rind).
Uite, frate, cum m-am speriat : am crezut ca facuse cuinul

Domnule,

te rog, nu ma mai speria astfel, dumneata care ie§ti ga de lini§tit la acest joc. Pe
unde suntem, domnule Mirinescu ? N-am auzit numerele din urma.
Dar, doamna, dad vorbe0 Intr-una, nu este grepla mea.
N-am vorbit eu, ci dumnealui a zis : oprii ! 0 1 &id ai vorbi §i eu la loto,
s-ar auzi musca 1 ... Ce numar a ie0t, domnule Mirinescu ? §i te rog ma iarta de
suparare.

Treizeci §i unu.
Mai'nainte
Optzeci §i noua.
Dar acum ?

Bägare de seama', ca incep, striga ea, liand un aer preOdential. Douazeci §i

II am ... Treizeci I ... Nu-1 am ... Patru
am. Treizeci i cloud 1
Il aveam de cloud ori pe cartoanele mele de ieri
Nouazeci ! ... A I Impelitatul
... a! ticalos de nouazeci I pe tine te gteptam adineauri !... Acum Imi vii ?
sa
te duci dracului ... de ce nu ai ie§it In cealaltd partida?
Vai de mine 1 ce
mIncarimi am pe nas I ... parca m-ar TnIepa cineva cu ace ...
Sa pui o lipitoare, ii zise domnu Säpunescu, cu un mare sInge rece §i neriunu !

dianduli ochii dupa cartoane".
Datoram lui loan M. Bujoreanu i teatru, ramas obscur. Comedia in cloud acte
Cuconu Zamfirache trateaza despre un arenda de cincizeci de ani care luInd de nevasta

16

o fata de optsprezece ani, Florina, ahtiata dupa via-ta de lux a BucureTtilor, se vede

www.dacoromanica.ro

concurat de unul mai tinar §i renuntd la ea, Insurindu-se cu Manda Vrajbeanca, vaduva

de patruzeci de ani, care nu-i mai putin u§uraticd. impins In viata dispendioasd a
capitalei, Zamfirache apare In scend cu 'omen pe vIrful nasului, cu fes negru, pe
cap, cu halat atirnind pind jos, legdturd albastra, pieta deschisa, pantaloni vargati
deschi§i §i strimti §i cisme largi (sIntem In 1855). E interesant ca In Tncheierea piesei
persoanele se aeazd la masa de stos, la cea de lotto §i la cea de preferant, iar jocul de

loton decurge ca In roman. Scrisoarea lui Tudor Bogasierescu care Florina sund
caragialete : Angelul meu I Agreabila-ti fisionomie m-a an§antat din momentul
sejurului dumitale In Bucure§ti. Te amez cu ardoare, angelul meu ; te ador cu pasiu-

nea cea mai ardente ca Menelau pe Elena ... Aibi pietate de pasiunea §i de larmele mele etc." Judecata lui Brîndtq, comedie In trei acte (poate o localizare) aratd
o cunoatere serioasa a epocii c'ind magistratura era ca vai de lume". Amanuntele
din viata tribunalelor sint copiate cu fidelitate. Eftihia, nevasta lui Brindt.q, negutátor de grIne", s-a maritat a doua oara cu Repezeanu, grefier de comisie, crezind
Intiiul so;, care are ochi albaWi ca i copilul pe care Eftihia II navte prematur dupa
a doua casatorie, s-a Inecat. Dar acesta reapare. Justitia, venald, ia mita de la amindoud

pdrtile §i nu decide cine e sotul legal. intimplätor Repezeanu, denuntat drept de
fraudatorul Brindu, e arestat. Atunci Eftihia mdrturise§te ca copilul cu ochi albavtri
este al lui Brindu§. Efect facil, un erou stranutd tot timpul. Alte mici piese, de fapt
cintecele BdtrInul Läceanu, Doctorul scdp'dtat (acesta §i In versiune francezd sub titlul
Lumpatzius d la recherche d'une position médicale), Zopciu, O floare la Plevna, romantd,
Bdtclusii sint fdra interes. I se anuntd In 1860 reprezentarea unei comedii intr-un

act cu cintece, Otrava, tradusd din frantuzqte (Rom&nul, nr. 330 din 25 noiembrie 1860).
Despre I. M. Bujoreanu avem oarecari §tiri. S-a ndscut la Bucure§ti, vineri
3 august 1834, na§d la botez fiind cucoana Tinca Bujoreanca", acea Catinca desi-

gur care avea In 1855 case de vinzare In fata podului Calitii lingd biserica Sf. Hie
(Vest. rom., nr. 83 din 22 oct. 1855). Era fiul pitarului (6 dec. 1837) Mihalache sin

Dinu Bujoranul din Podul Calicilor, procororu judeatorii politice§ti a Ilfovului",
sectia a doua, cu sechestru pe jumatate leafa pentru o datorie de 3 000 lei, In 1837,
mutat la 25 martie 1838 in aceea0 calitate la judecdtoria Oltului, In locul lui Pana'
Oldnescu §i a dumneaei Ralu sau Ralita sin Costache Lupoianul, casttoriti la 1 octom-

brie 1833, tatäl In a doua cununie. Medelnicerul Dinu Bujoreanu, bunicul scriitorului, poseda dupd catagrafia din 1831 mo0a cu §ase familii Tart4e§ti din satul
Adunatii-Tartdse§tii Bujoreanului In jud. Ilfov §i mo0a Gradinarii, cu patru familii
In jud. Muscel. Mihalache, pomenit ca serdar In 1843, avea mo0a Be§teloaia, In
jud. Dimbovita, cu 26 familii. Un popa Gheorghe din Dimbovita Ti punea sechestru
pentru o datorie pe podul pddurii dupd rnoiile Butimanu i Catunu din acel judet"
§i pe veniturile lor pe leat 1845. in acest an 1845, cloud pdrti din trei ale padurii de pe
mo0a Butimanul, de astd data' a d-nei serddresei Ralu Bujoreanca", erau scoase la
mezat pentru datorii. in 1855, Ralita Bujoreanca arenda mo0a Bujoreni, ce-i zice
Catunu, din jud. Dimbovita (Vest. rom., nr. 1, din 5 ian. 1855). in mai 1856, serdd-

reasa se judeca cu creditorii In calitate de ingrijitoarea averii rdsposatului ei so;'.
Ralita Bujoreanca poseda In 1858 case cu cloud caturi pe ulita Primäverii nr. 17,
pe ling piata mica, pe care le da cu chirie. La catul de sus erau noud camere comode,
TnCapdtoare, cuhnie spatioasd, camdri, un antre mare". Acaretul avea grajd, §oproane,

pu; In curte, grádind, pivnitd, magazie de lemne (Anirq. rom., nr. 54, din 9 iulie
1858). Pdrintii lui Bujoreanu erau deci oameni cu stare. Ddm prin scripte de doi frati
2

c. 1:8

www.dacoromanica.ro

17

ai scriitorului. Unul este Alexandru, ndscut In mahalaua Cretulescu, la 26 decembrie
1837, numit astfel dupd nas, care este vistierul Alexandru Nenciulescu. Altul, Constantin, era nascut la Rusii-de-Vede In 1839, avInd 31 de ani cInd, apitan, se cdsätorea
In septembrie 1870 cu Alexandrina Rosianu din Slatina.

Scriitorul Tnsusi se Insoti la 6 noiembrie 1875, end era domiciliat In comuna
Pantelimon, cu Anna Kis, austriacd, avInd, probabil cu ea, Inca din 1872, o fatd care
e desigur acea Maria Kisch, fiicd naturald a Annei, ndscutd la 13 aprilie. I. M. Bujo-

reanu mai avu cu Anna Kis o fat& Elena (ndscutd la 13 aprilie 1874, cisatoritä la
19 ianuarie 1895 cu George Constantinescu, telegrafist). Rali-ta, mama scriitorului,
s-a recdsdtorit sau a trdit In uniune slobodd cu un al doilea bärbat, cad are copii,
care Ti poartd numele. La 11 iunie 1855, serddreasa naste o fatd, Olga, tatd1 declarat
fiind $tefan Urlateanu, iar nasd la botez paharniceasa Marghioala Macidonschina.
Olga Bujoreanu se casdtori la 4 mai 1879 cu doctorul In medicind George Th. PTrvulescu, originar din Craiova. A doua fan' a serddresei este Mariia sin Ralita Bujoreanca" rascutd la 14 iunie 1857 In mahalaua Amzei. Tatäl nu e amintit. Scriitorul
si-a fdcut studiile prin pensionatele din CapitaId si la Sf. Saya, a ocupat felurite
slujbe. in 1860 era trecut din calitatea de reporter al judetului Prahova In aceea de
corespondent al Oficiului statistic (Anurn. rom., nr. 99, din 7 dec. 1860) si-I gasim
referent la Ministerul de Interne, directiunea statisticd, In 1865, director al prefecturii Vlasca In 1866, apoi la Teleorman si iaräsi la Vlasca In acelasi an, judecdtor la
Ploiesti, In 1868, redactor la Monitorul Oficial In 1870 si tot acolo subdirector de la
1888. In 1873 1874 dddea consulta-tii ca avocat si locuia In str. Polond,
nr. 47.

Fost-a oare surghiunit In 1856 la Mdrastirea Tismana ? De acolo, ,,dei In
suferirrp, departe 6e patria mea, si ca o pasdre Trichisd, ale cdrii suspine sInt färä
eco", trimitea Vestitorului romanesc al lui Karcaleki un acrostih de Anul nou 1857,
Inchinat caimacamului Al. I. Ghica (Vest. rom., nr. 2 din 5 ian. 1857). Incd din 1853
publicase In acelasi Vestitor (de la nr. 4 din 14 ianuarie pInd la nr. 9 din 31 ianuarie) Celestina, nuveld ispaniold, fárd a marturisi cd este de Florian. In Anunrátorul
roman din 1858 IntIlnim ateva nuvele semnate de el Tnsd cu localizare cosmopolitä,
Indt par traducen i ori adaptdri (Valeria, nuvela italiana ; Laura sou recunostinp
Clodina, nuveld savoiarda ; Comire, nuveld americand ; Grädina fermecatä ;
rile lui Torel ; Pesciiresele ; Copii perd4 ; Griselida). Una din ele, intitulatà Doi prieteni,
este cu actiunea In epoca romand : Pe timpul lui Octav Cezar, care nu avea Inca'
numele de August...", Bujoreanu scrise si o oratie funebrd la moartea poetului
franco-român Th. Théot (31 oct. 1858), o cronicd teatrald despre Maurii i Infornii
Lorei, dramd In 5 acte de Felics Malefiel si o cronicd recapitulativd Anul nou 1859
Ingroparea tncetatului 1858.

O brosurd anunTatd sub initialele I.M.B., Revederea Moldovei cu Romania subt
Alecsandru loan I In 1859 este de el.
Colabord la Satyrul lui Hasdeu.

Era un om onest si combativ, care denurrta relele societdIii timpului : Lumea
Carii sunt
strigd din toate unghiurile ärii In contra abuzurilor funclionarilor
Cine au comis si comit abusuri ?
In mare parte, causele atTtor rele ? Abusurile.
18

Unii funcTionari.

Ce mdsuri s-au luat In contra unor asemenea lepre ale societttii?

www.dacoromanica.ro

Nimic si lar nimic..." (Degradarea, etc. v. si RelaVa din Telegraful nr. 825, din
20 dec. 1874 si 828, din 24 dec. 1874).
Atacat ca praise pre; de favoare, lei 4 000, pentru tiparirea la Imprimeria Statului a Codului comunal, dovedea ca clacluse suma legala de 6 000 lei noi (Telegrafu/,

nr. 87, din 16 mai 1872).
A murit la 1 august 1899 In str. 13 Septembrie nr. 4 de cancer stomacal.

BIBLIOGRAFIE

I oan M. Bujorean u,

Ldptärita din Montfermeil, de Paul de Kock, tradusa din frantuzeste
de..., Bucuresti, G. loanid, 1855 ; Madelena de Paul de Kock, tradusa din frantuzeste
de..., Bucuresti, G. loanid, 1857; Teatru (C-nu Zomfirache, Beitrinulu 121ceanu, Doctorulu scapiitatu, Lumpatzius d la recherche d'une position médicole), Bucuresti, 1857
Revedereo Moldovei cu Romeinia subt Alecsandru loan I In 1859, Bucuresti, 1859 ; Mistere

din Bucuresci, III, Bucuresti, N. Cernavodeanu, 1862 ; Judecata lui Brincu;, comedie
In trei acte, Bucuresti, 1864 ; Cunoscinte fo/osit6re. Traductiuni si prelucrari. Partea I,
Bucuresti, 1865 ; Partea II, Bucuresti, 1866; Degradarea constitutiunei statistice V abusuri statistico-tipografice comise de D. I. Petrescu ;i Cnie, Bucuresti, 1866 ; Causa nedrep-

N. lorg a.

teitilor Pcute In numirea functionorilor administrotivi ;i pro punerea pentru un proiect de
iege de admisibilitate, inaintare i destituire a acestor functionari, Bucuresti, 1866; Miseriile
din districtul Vla;ca sau despotism, obusuri, ilegalitoi, Bucuresti, 1867 ; Itinerariul functionarilor administrativi In toate pärtile acelea (atribuite lor) a legilor, procedurelor, regulamentelor, decretelor, instructiunilor etc. promuigate pia la 1 ianuarie 1870, Bucuresti,
1870; Codu communalu, collectiune de tome pdrtile legiuirilor (promulgate pinä la I ianuorie 1871) otribuite primorilor i consiliilor comunoli, Ed. a II-a, revazuta, corrigiata si
adaugita, Bucuresti, 1871 ; O floare la Plevna, romansa. Musica de Dimitrie C. Butculescu, Bucuresti, 1880 ; Zopciu, cantoneta-satyra, Musica de Dimitrie C. Butculescu,
Bucuresti, 1881 (la sill-sit bibliografie). Collectiune de legiuirile Romdniei vechi i nuol,
IIII, Appendice, Tabla generala, Bucuresti, 1873, 1885 (5 vol. Bibl. de legislatiune)
Legi, regulamente, tratate, conventii etc. emanate de la Ministerul de Externe (promulgate
de la 1 ianuarie 1875 pina in anul 1885), Bucuresti, 1885 ; Bdteu;ii, tabiou de moravuri, Bucuresti, 1895.
Bucurestii de acum un veac, dupe,' romanul unui ova= (loan M. Bujoreanu, 1862), Bucuresti, Acad. Rom., Sec. ist. S. III, t. XVL, pp. 159-182, 1933 ; G. Calinescu, loan
M. Bujoreanu, in Ruda si cercetäri de istorie literord ;i folclor, 1960, nr. 2,

p. 348-352.
C6pii de acte din Arhivele Statului Bucuresti, de Elena Piru, la 1.I.L.F.
Un A. Bujoreanu publica in Vest, rom., din 1845, Memoarurile mele sou eu in naturd, scrise In zece
minute (Rostofin), trad. din frantuzeste (nr. 14, din 17 febr.) si Vizitiul Maresolului C.
(nr. 90, 91 si 92 din 17, 20 si 24 noiembrie). Un Alecu Bujoreanu este numit membru
la curtea apelativa din Craiova In 1856 (Vest. rom., nr. 69, din 15 sept.) iar un lancu
Buioreanu, politai la Severin, in 1860 (Anunt. rom., nr. 2, din 6 ian. 1860).

www.dacoromanica.ro

19

N. NICOLEANU
Fata de Baronzi, N. Nicoleanu face ofigurd foarte stearsd. Lipsa de talent este la
el aproape desavIrsitd: nicdieri nici cea mai modesta culoare lexicalA, nici o metaford,
nici o muzicd a frazei. Propriu-zis poetul se cherna Neagoe Tomosoiu si se ndscuse

In Cernatu Skelelor, l'inga Brasov, la 9 martie, clupd stiirrta sa (Aniversarea mea)
dupd Almanahul Junimii, la 16 iunie 1835, dupd condica bisericii satului. Familia
fugi, In 1848, dincoace, si tIndrul Tomosoiu intrd In seminarul din Buzau al episcopiei,
unde vIddica Ti era rudd. Nu se poate Trytelege pentru ce Inca de pe acum poetul

Tsi schimbd numele In acela de N. Nicoleanu. in 1849, profesorul V. Caloianu I-a
luat din Buzau si I-a dus la Craiova, Tnscriindu-I la colegiu. Cu ajutorul unor binevoitori nestatornici (se pringe poetul), N. Nicoleanu putu merge la Paris Tnainte
de mai 1858. Acolo TI TntTlni pe Titu Maiorescu and veni sd-si pregdteasca doctoratul. Ii scrie apoi din Berlin (20 octombrie, 1860), din Anvers (15 aprilie, 1861),
iardsi din Berlin (22 august, 1861). Un prieten 1i trimitea, In februarie 1861, 140 fr.
si consilii optimiste. Pale donc trois mois de loyer, ta chambre est, si je ne me
trompe, de 40 fr. par mois, cela fera 120 fr. il te resterd encore 20 fr. pour toi
afin de t'acheter bougie, sucre, tabac etc. etc. J'aime croire que ta maTtresse
d'hertel sera assez contente d'empocher 120 fr." In toamna lui 1861, cInd se Tntoarce,
Tncepu a face gazetarie la Romanul, apoi capdtd, la 13 septembrie 1862, o Tnsdrcinare

temporard de delegat In consiliile pentru confectionarea rolurilor In jude-tul Roman
(1250 lei salariu lunar), locuind la H6tel d'Europe, pIna ce la 27 august 1864 fu
numit director al liceului din Iasi. Stätu acolo pInd In iunie 1865. Atunci e adus cap

al secliunii bunurilor publice din Arhivele Statului, cu vreo mie de lei leaf& In
postul decedatului Filimon, pentru ca apoi sa devind, la 23 mai 1866, revizor scolar
(Iasi, Vaslui, Fdlciu), demisionat Tnainte de 12 aprilie 1866, si din nou s'd se Intoarcd,
dupa ce fusese cTteva luni cap al Diviziunii $coalelor, In Ministerul Instructiei, secretar la Arhive, la 8 august 1867. Omul era instabil si iubit, fiindc'd i se fdceau gustu-

rile. Ducea viatd sportivd. Era Tnscris la Soc. de dare la semn" si platea dteva
zeci de piastri la Bukarester Turn-Verein. I se gasea caracter franc si nobil" si Junimea", cu care intrase In legaturi, Ti dddea oarecare importarytd. Se dedica eroticii
(A iubi mi-a fost si doliu, a iubi si mIngTiere"). In 1866, pe cind era la Iasi, II importuna cu scrisori din felurite puncte ale tárii, Botosani, Focsani, Braila, o arnica"
condamnatd a trdi departe de tine", care TI sdruta mii de mii de ori" si n-avea nici
o preterrtie vis-a-vis" de el, purtIndu-i dimpotrivd portretul pe inima mea ca pe
cel mai sfInt lucru". ,,Daca o alta femee au ocupat asa de curInd locul meu din inima
ta
zicea ea
spunem adevdrul". Peregrinatiile si faptul de a-si da adresa fictivd
la o Lina Albescu, artistd, dau de banuit ca era o actritd de turnee, nu libera (TritTlegi
singur greutd.tile"). Din astfel de rela-tii trebuie sa' fi decurs si doliul". La 1 ianuarie

20

1868 poetul innebuni. Credea ca are In loc de cap o stea pe care voia s-o taie.
Cu remisiuni si Inrdutdtiri, o duse pInd la 1871, cInd muri la ospiciu. Gr. N. Mano,
directorul Arhivelor, care Ti platise salariul pInd la 1 mai 1868, socotind cä asa
i se cuvenea de vreme ce nici un decret nu destituise pe bolnav, fu pe cale de
a fi dat In judecata. Mort la 7 aprilie 1871, la orele 5 dupd-amiazd, In ospiciul
Pantelimon.

www.dacoromanica.ro

Nicoleanu avea o lira plina de sarcasm, careia

1i

cadea jertfa Inn critica :

Eu nu scriu si nu-mi bat capul cu pedan/i si cu pigmei,
Mediecritd/i stupide, lai, invidiosi, miser.

Nascut Intr-o zi funeste", fatale", era hotarit a combate
... eu nu te voi blestema
Nu, cdci am sim/it via/a, dei-am Incercat durerea ;
Nu, cdci pentru a combate n-am pierdut Incá puterea
Nu, cdci jalnicul meu suflet e tdcut, dar nu Invins".

Acest temperament violent se manifesta cu deosebire In erotica. ParafrazTnd pe
Arvers, poetul antä o dragoste neImpartasita :
Sccreta mea durere se va-ngropa cu mine
5i nimeni nu va pli'nge la capu-mi arzdtor,
Un plins de vecinic doliu, de vecinice suspine,
Cad via/a-mi fu o lung& oftare de amor
Zdclarnicd, perdutd, ca si cum n-ar fi fost I"

lubita era :
Cea mai dulce, mai frumoasd si mai scumpd din femei" (I)

era slävitä din divina trebuinta d-a iubi", printr-un exercitiu de idealism
Tu nu eral dectt umbra ce-mi servea de apdrare,
Ca sä nu-mi topeasa ochii razele nemuritoare
Din sufletul ce iubesc".

Poetul ironiza cu amaraciune indiferenta ei
Negresit, ai ochii negri si sprincenele arcate
Fa/a alba si pe umeri cloud plete aruncate
D-un negru posomont I
Dar ce vrei I Stnt un sälbatec d-o naturd necioplitd I
Mie-mi trebue un suflet, lar nu piele lustruitd

Ca sd nu mor de urit I"

Misoginismul degenereaza In grobianism
Adio dar, lung adio, lung si fdrä revedere
don, femeie crudd, nici l-a doua Inviere
SA' nu te mai pociu vedea.
Cind vei sta sa calci pe pragul locuirAelor divine,
inselInd pe Sfintul Petre, cum m-ai Tnselat pe mine
Ca dracului sd te dea I"

www.dacoromanica.ro

21

De ce teiceti ?, publicatd In Familia (reprodusd si In Te/egraful, nr. 53, din 6
iunie 1871) nu-i lipsita de emotie In interogatiile ei
Salbe profunde, misterioase,
Pline de umbrd si de flori,
Riuri cu soapte armonioase,

Vinturi upare, ctrnpuri cu flori
voi sttnci negre, arbori
De ce tAce-ti ?...

ldei de pace si de fralie,
De libertate si de amor,
lmnuri de falä, de bucurie,
Speran¡e-nalte de viitor,
eroi
Martiri si
De ce tdce/i ?..

Printre mss. au ramas si fragmente dintr-o piesd de teatru (eroi : Van Buck,
vechi, deci anclen" comerciant, Valentin, nepotul sdu, un abate, un profesor de
dan;), care poate sa fie traducere, avInd In vedere glossele frantuzesti.
Criticul arata a fi avut oarecare cultura'. $tia de cIntecul antecelor", de Dante,
de Milton, de Herder, de Chateaubriand si G. Sand, de Lamartine, chiar de Sénancour, Isi scotea note despre viata lui Winkelmann. Din Alfred de Musset traduce
Au lecteur (Aceastä carte este toatd tineretea mea"), Madrid (Madrid, printesa
Spaniilor"), Vergiss mein nicht. Fireste, acestea sint cunostinte banale. Ideile lui sint
interesante. Critica si el pe tinarul venit de la Paris, opunIndu-1 cuconului Lica de
Poeticescu din comedia lades a lui Pantazi Ghica.

Departe de a fi sceptic, el e vesel si plin de sperante. Lustruit, frizat si politicos, el frecventeazd la Paris toate universitatile, cunoaste gradina plantelor, studiazd galeriile de picturd, explica pe Rafael, admira pe Michel-Ange, reciteaza pe
Byron si critica pe Lamartine. Setos de toate, stie toate. Darrteaza la Mabille, se Tmbraca la Dussetois, supeaza la Maison d'or si se desteaptd la Clichy. intors In tara,
aci e adevarat rege ! Galant si generos, femeile mor dupd dînsul. Prodig si liberal,
amicii TI aclameaza. Si astfel din serbare In serbare, din triumf In triumf, orgolios si
plin de datorii, ca un patrician roman, el Tnainteazd pInd drid, obosit de vanitatile
lumii, se face cronicar, alegator, prefect, se-nsoard cu vro mostenitoare sau se resemneazd ca un cdtel la picioarele vreunei femei bdtrIne".

Nicoleanu era deopotrivd adversar al dramei fantastice si brumoase, care ne
linea Intr-o eternd langoare" si al imitatiunii, acest copil diform al neputintei".
Ca mai toti polemistii din acea vreme, Infiera pe noul ciocoi al erei constitutionale,
vorbind de patrie, virtute", Jara meserie, t'ara casa, rara masa, rara loc si foc, care
posedInd virtutile cameleonului, azi e alb, m'irle negru, poimIne rosu, sustinInd
toate opiniunile, toate partidele". Nici femeia moderna nu-i e pe plac
In public, la spectacole, In palate si saloane, pina si In cele mai obscure regiuni,
influenta acestor fiirrte e dominanta. Sub forme placute si ipocrite, acum vesele, rizatoare si vii, acum languroase, melancolice si suferinde, ele ascund vanitatea si setea
unor visuri, ce le devorä si le rapeste somnul. Gloria si stralucirea lor e luxul, iar vanitatea si lacomia de a parveni cu once pret le arde, Impingindu-le a pune In serviciul
pasiunilor chiar cele mai vile instrumente. Din gratie fac arme veninoase, din virtute

22

o seductiune, din constantd un prejudit, din onoare o specula, din amor o cursa
Intinsa naivitatii si credulitatii".
O pricind a acestor star o gaseste poetul In influenta Iecturei romantelor strdine". El combate Intr-o conferinta boala
galomania ce stricd limba,
cel mai scump tezaur al unui popor", fard de care nu poate fi nationalitate",
precum si romantismul vaporos din scrierile d-nei G. Sand, care au fost Intr-adevär

www.dacoromanica.ro

foarte gustate, deoarece pIna In 1855, editorul George loanid scosese Lélia (trad.
N. Nenovici), Mauprat, Mont-réveche. Nicoleanu va osIndi, Inaintea aparitiei decep-

tionismului eminescian, dispretul afectat pentru lume", dezgustul profund de
viatd si de lumina", ironifind pe un poet contemporan care se socotea pe sine spirit spulberatic, suflet sceptic".

BIBLIOGRAFIE

N. Nicolean u,

Poesii, Cu o prefaIA de lacob Negruzzi, lasi, 1865 ; N. Nicoleanu, CIrlova,
C. Stamati, Opere a/ese, ed. G. Bogdan-DuicA, Bucuresti, Minerva, 1906.

I.

NI egruzz i, Neculai Nicoleanu, In Conv. lit., V, 1871, 72, pp. 81-84 ; St. Vel lescu, Nicolae Nicoleanu 1835-1871, in Revista noud, I, 1888, nr. 12 ; Despre originea ardeleand a lui
NI. N. ; Ar. Densusianu, 1st. limbei ;i lit, rom., ed. a II-a, p. 304, nota 12 ; lije Constantinescu, O poezie necunoscutd Inca a lui N. Nicoleanu, In Arhivele Olteniei, III, 1924,
p. 156 ; Victor Tudoran, Nicolae Nicoleanu, in Plaiuri Säcelene, 1935, nr. 6 ; Scrisori

de la vechi colaboratori, in Come. lit., XL, 1906, p. 272 urm. B.A.R. ms. 926 ; copii
de acte din Arhivele Statului (Rodica Chiper si Elena Piru) la 1.I.L.F. (actul de moarte
din Reg. mor-ti al com. Pantelimon, Dobrotesti-Ilfov, 1871, art. nr. 47) ; G. Calinescu, Amica lui Nicoleanu etc., In Natiunea din 21 septembrie 1947 ; Acelasi, N. Nico-

leanu, in Studii ;i cercetdri de istorie literard ;i folclor, 1960, nr. 2, p. 352-353.

C. FUNDESCU
I. C. Fundescu, gazetar, originar de pe ITngä rTul Mislea, prieten al lui N. Fili-

mon si C. D. Aricescu, ndscut In Pitesti la 1836 (mort la 22 ianuarie 1904,

la

H6tel de France), Implinea In 1856 doudzeci de ani
Doudzeci de rose nurndr anii mei I

Ar fi trecut printr-o epoca de mizerie
FArd vesminte, fdri Inazire,
S-adesea oare si nemincat !"

La 8 iunie 1857 fu numit secretar si inspector al Comitetului Teatrelor, la 31
ianuarie 1869 a fost pus In disponibilitate.
In 1869, marnd-sa, Ralia, trdia. Un vdr al lui Fundescu se chema Ilie Anghelescu, un altul Dumitru I. Fundescu, ceea ce Inseamnd ca tata-ski Constantin avea un

frate Ion. Un Gheorghe C. Fundescu, trdind cu o loana Constantin si avInd la 2
mai 1876 un copil Gheorghe, trebuie s'a' fie fratele poetului. Actul de nastere poetul

www.dacoromanica.ro

23

si-I facea Cu martori deoarece nu era Inscris In condicele bisericii. Ar fi pretins
ca-i neam de voevod de la Bosnia", dar pentru Eminescu el era tigan ciord-horòrumbas de laie, alb ca pana corbului", stranepot al vechilor faraoni", modernizat In stranepot al lui Traian", Ionel CiocIrdel", trecut de la bucatarie la gazetarie", ciurar ori lingurar. Nu stim ce instructie poseda, Insa Tntelegea putin nemteste", cita din Petrarca, V. Monti, Arnaldo Fusinato. in vara 1862 sta cu Aricescu
la pavilionul din BIsca, la Z. Persescu. Revenea si In 1863, cInd Aricescu, Inchis la
Vacaresti, II invidia

Liber astazi ca si soimul tu te plimbi pe Penteleu.
In anul urmator, avInd conflicte cu regimul Cuza, pleca la lasi, luIndu-si de la
Bucuresti un trivial ramas bun : Adio s-un praz verde". Acolo redacteaza Teatrul
i frecventeaza actrite materialiste
Eliso, nu vrei oare
Prin penelul meu abil
SA te fac nemuritoare
Cum flcu si Rafail
Pe Madona-mbr4isatà

Cu copilul sAu iubit.
Spune-mi, vrei sublimA fati,
SA m-apuc de zugrAvit?
SA-ti spun drept, o vrea mai bine
Un ceasornic cu rubine I "

Erotica lui e inconstanta. O data, In 1857, divinizase pe Luceta :
As vrea sa fiu claviru-li cu coardI auritA,
CInd degetele tale pe dInsul ar juca".

Acum, In 1864, cultiva pe Elvira :
Dus pe bratele gIndirii
Eu sedeam pe-o taburea

La picioarele Elvirii".

In 1865, dind e tot la lasi, se consacra Tnsa unei Mari
Daca voi mArire In aceastd lume
Virtutea In mine etern a domni,
Daca doresc aur, glorie si nume
E pentru Mari".
(Fii a mea)

pentru ca In 1866 sa revina la Elvira. (Sotia sa se va cherna Atena Furduescu. Se cunu-

nase cu ea la 15 februar 1869, printre martori fiind

si

actorul M. Pascaly si se

desparteau In 1875).

24

La 11 februar 1866 rasufla usurat : tiranul" cazuse. ReIntors la Bucuresti, devenea administrator la Buietinul Instructiunii publice. Acum pleaca In sträinatate, si-1
descoperim (prin poezii) la Lago di Como, In gondola la Venetia si pe lacul Lucerna
In Svitera. in 1867 era din nou la Venetia, la Florenta.

www.dacoromanica.ro

Printre operele ce plänuia sa publice grit niste Impresiuni de caliltorie cu itine-

rariul BucurestiAtenaNapoliElvetia, de asemenea si versuri intitulate flori de
akitorie. Fusese pTna la Bonn
O I dulce Rhin
Fluviu divin".

Ca jurnalist a colaborat la DImbovita, Nationalul, Romani, Tetegraful, Nichipercea, Satyrul (el ar fi Se-ma-ki), a editat Pepelea, Tompotera si Calendarul dracului.
A strins folclor, In 1875 era si el arestat la Vacaresti. La 16 decembrie N. Scurtescu
Ti trimitea un mesaj poetic :
Amice, petreci bine inchis in puscarie?"

A fost deputat. (in 1876 era Tntr-o comisie de ancheta a guvernului L. Catargiu).
Fundescu, considerat de contemporani poet de o naiva dulceatá", a versificat
in color, IncercInd a fi vocea Argesului" (1859).
Argesul repede, negru i turbure,
Vine turbat.
Lida ca crivatul, bate talazele-i
infuriat".

Maniera lui Bolintineanu e aplicata la viata moderna (Flori de cimp, 1864)
Sala e splendida, mii lampe lucesc,
Lustre, candelabre sala poleesc I

Muzica rasuna, dantul se porneste
Vesela placere peste tot domneste.
Damele romane de placed se-mbata,
cu bucurie lucsul si-1 arata.

Pe gaz si retele, cu aur brodate
Miile de stele se vac' semanate,
Dantele, brucsele pe sinuri de crin,
Flutura s-ascunde focosul suspin".

Unele poezii au caracter de folclor suburban ca $oseaua (Pe muzica de Idutari
din Scaune")
Frunza verde si-o lalea
Ai, Elizo, la soma,
La Baneasa In padure
S-adunam la fragi i mure..."

sau C4megiul pemuzica de Ciuciu Ldutaru"
Frunza verde mar salciu
La gradina-n Cismigiu,

Doul fete frumusele
Mi-au furat mintele mele".

www.dacoromanica.ro

25

SInt Insemnate ca apärute dteva nuvele" (Eleonora, Un chiproco, Tncei unul,
Tntretinutul, La Paris cu once pret), doua fragmente de romane satirice (Memoriile
unui tartan, Negoitei), o satira sociala (Un bal la CeiläraV). Urmau sa mai apara: Care
e cea mai culpabild, roman original, Nebunul din Sorento, nuvela.
Romanul Scarlat (1875) e precar, cu un oarecare stil uscat de proza analitica.
ldeea n-ar fi lipsita de interes. O prirrtesa vaduva
cu copil îi schimba cu perversitate amantii, ca un Don Juan feminin, pdrasete pe Scarlat pentru un °filer vitios,
moara la spital Intr-o lamentabild depresiune, apoi trece In bratele

unui proprietar, Manoil, care o surprinde la Venetia cu un baron ungur
Ineaca cu gondola, cu baron cu tot. Macedonski afirma cà eroul romanului ar fi
fost Scarlat Scurtu, autorul unei singure poezii publicate In revista literara a
Atheneului.

BIBLIOGRAFIE

I.

C. Fundesc u, Voceo Arge;ului, Bucurqti, 1859 ; Flori de amp, Bucurqti, Tip. C. A. Rosetti, 1864;
Poesii noui, Bucure0, G. loanid, 1868 ; Scarlet, roman original, Bucurqti, 1875 ; Literatura popular& Bropra I, 1867 ; Literatura popular& Basme, oratii, pacdlituri i ghici-

tori, Bucureti, Socec, 1875 ; Bucure;ti, H. Steinberg, 1897; De la Schey, Hitrovo
Kotzebue, Bucure0, 1890.
G. CAI inesc u, I. C. Fundescu, In Studii ;i cercetdri de istorie literarei i folclor, 1960, nr. 3,
p. 531-534.
Ms. B. A. R. 5031 ; Act de maarte nr. 528, act de cds'atorie, alte Fartil (copii El. Piru)
la 1.I.L.F.

N. SCURTESCU

N. Scurtescu, odrasla de taran, originar din Valea-Lunga, jud. DImbovita (n.
1844), fiu al lui Niculae i al Adrianei, veni la Bucure0 la 16 ani, abia tiind sa
citeasca, cladu examenele de coala primara In doi ani, intra In 1862 la Sf. Saya, sfir0
liceul i, In 1870, prin concurs, fu numit institutor la coala primara din Schitu
M'agureanu, clasa Ill. A publicat versuri populare prin ziare sub pseudonimul Nita
Vintild Stroe, articole i poezii, fara personalitate, prin revistele lui Hasdeu (Ali,
bundoara, In Columna lui Traian, 1874)
dddea o mIna de ajutor redactional la
Ghim pele. Locuia in Calea Belvedere, 63 (azi Plevnei), Intr-o odaie pärInd prea mare,
la etaj, avInd pat de fier, patru scaune de paie, carti gramadite pe masä dinaintea
ferestrei ce raspundea pe un vast balcon cu leandri Tnfloriti, vara. Alte carti, Intre
i

26

www.dacoromanica.ro

care i poeziile lui, erau risipite pe duwmea. $coala mutIndu-se In strada Sf. Hie, TO
transferd i poetul locuinta acolo, i prietenul sau luliu I. RoKa contempla umbra-i

Malta i slabd" zugravindu-se pe fereTtile ce dau spre apa DImboviTei", la rindul al
doilea". Vdd Inca pe acest N. Scurtescu
scrie N. Densqianu
In ocidi-ta rece i
mizerd ce se afla pe locul unde se Incheie In vale bulevardul Magureanu, fdra foc, cu
haina groasd pe el, la masa de brad, scriind, slab i fiert de vapaia ofticei, cu ni te mdn4 ce fusese albe, rupte i Innegrite, pe care le pusese spre a nu-i Ingheta degetele

cInd tinea condeiul 1" Probabil In cautare de aer mai curat, TI gdsim In iulie 1875
pe Pion", In PIngaraIi. In 1879 se interna la spitalul Colentina, unde murea In
noaptea de 31 martie spre 1 aprilie, la orele trei dimineala.
Poeziile, In general erotice, apoi sociale, sTnt fade, lipsite de imagini, nesemanInd

cu nimic, de-abia ultimele puIin cu lirica eminesciand. Se indica poetului de a propaga dreptatea, lumina, veritatea". Cutare compozitie schita un Indemn la revolta
agrard : Taranul rabda, rabda ; el rabdd peste fire ; Dar and räbdareali perde,
fereascd Dumnezeu". Scurtescu ura tiranii i In 1877 saluta ironic pe Don Carlos,
pretendent la tronul Spaniei : Te salutam, mdret reprezentant al prea-cinstitei
domnii absolute I Bun venit printre noi, teribild majestate a Spaniei". Incolo era
spiritualist i reproba arderea cadavrelor sub cuvInt CA la trimbiTa judecaIii nu ne-am
mai putea gäsi fiecare /arTna. S-a remarcat In drama. Facuse un Despot, pldnuia un
Stefan Rare, Brutu V Tarciniu, Plrvu banul Craiovei. In ms. ramasese partea TntTia din-

tr-un roman istoric asupra lui Mihai, Inceputuri de nuvele (Teofil i Masia, Un episod
de la Plevna, versuri dintr-o drama Moartea lui Caesar. Prin reviste ar fi publicat o
drama: Mireasa la mormTht. Opera remarcabild este Rhea Silvia (1873), Intlia tragedie
romand de tip clasic (citise cu multa dragoste pe dramaturgii clasici francezi
Indeosebi pe Racine").
Act. I

:

Rhea Silvia, ascunsd sub un nume strain, nutrqte mereu razbunarea

Impotriva lui Amuliu, rapitor al tronului tatalui ei Numitor

i

al vietii fiilor sdi,

i Remus. Regele ?ma o iubqte. Act. Il : Rhea se dezvaluie tatalui i amInIcloi Incearcd sd scape de la moarte pe hotul de turme Remus pe care Amuliu 1.1
trimite fratelui sau Numitor, spre a-I maguli. In Remus, In care nu recunoaTte Inca
pe fiul ei, Rhea vede o unealtd de razbunare. Pentru ace14 scop face scapat i pe
Romulus, care intrase In cetate spre ali gasi fratele. Cind Irish' afla, grqit lamurita,
cd sint fiii lui Faustus, cel care clacluse moartea pruncilor sal, Tricepe sa fie cuprinsa
de urd Impotriva-le. Act. III : Regele e furios cd Numitor nu omoara pe hoT i, gelos,
4i Inchipuie cd Silvia iubqte pe osTridit. Silvia a aflat ?ma' de la Faustus Insu0 cine
ent copiii i toti laolaltd conspird Impotriva lui Amuliu, care, In Act. /V, vine sd le
ceard socoteald. 0 vorbd imprudentd descopera totul i conspiratorii grit aruncati
In temnitd. Act. V: Annuliu s-ar purta totqi mai blInd, dacd Silvia i-ar rdspunde cu
Romulus

dragoste, iar aceasta, InspdimIntatd, e gata sd se supund spre all scapa fiii, cInd Romulus, care fugise, vine cu norodul rdsculat i Incheie domnia uzurpatorului.

Scutit de Indatorirea culorii locale, Scurtescu scoate treptat toate urmdrile
din definiIia eroilor, reprezentInd mai mult o pasiune cleat un caracter. Amuliu e
un iubitor de putere, un tiran ndvdlit la batrIneTe de sldbiciunea erotica. NeizbInda
Il Invenineazd de cloud ori, ca barbat i ca rege. Silvia e o mama' apriga, care a pierdut

www.dacoromanica.ro

27

feminitatea, un fel de Andromacä tintuità de o idee fixa. Gelozia sporità si totodará
acoperitä de viclenia omului politic, e definitá In linii repezi, energice :
dei prin arragire,
Eu Inc-as putea crede,
Acele argumente, ce-mi spune-a ta vorbire.
Dar ochiu-mi nu se-rqalà la ceea ce-a vdzut.
$i inima-mi atina zadarnic n-a bdtut.
Cu bAnuiala-mi trig sI nnergem mai nainte.
$i cind deplin vei
sd vezi de am cuvinte.
and ea ;tie cA viaja acelui pradator
De cdtre noi e datä in mIini lui Numitor,
Va cluta-n tot felul, prin once viclenie,
Supliciul si moartea s5-i schimbe-n simpatie.
poatá gratia,
Femeia n-are arme, dar poate dezarma.
Cata-va de-1 iubeste,

Pe Numitor cunoastem, el e cam slab din fire
Si trece foarte lesne la mill din cumplire.
$1 dacd-i adevdrul cum Polemon mi-a spus,
CA ea fiind acolo, sa-1 ierte-a si propus...
Dar noi s-avem rábdare ca sA vedem in fine.

SA prindem, de se poate, si probe mai depline
$-atuncea cInd prepusu-mi va fi adevärat,
in crunta-mi gelozie voi fi neInduplecat".

Numitor, fire molaticä si sensibirá, cdruia scrupulul onoarei ii slabeste puterea
1e a voi, InvinovAtit cà se lasd TnrIurit de altii, pune Intrebari jignite
51 cine? Mi-aduci chinuri. Ai bAnuieli. Dar cine,
Ad i amestec s-aibd un altu-afar'de mine ?...
$i cum ? de-a mea pärere, ai crede s-am complici ?
Ai zis cuvinte grele, te rog sA le explici !"

Rátrunderea psihologicd a lui Scurtescu se vede In acea repede scenä In care,
pierzIndu-si cumpätul, Numitor si Silvia scapà cuvintele instinctuale fiu" si
dezauind adevarul
Amuliu
$tiu intrigile voastre, era prea bine tesute
$i sufletele voastre destul de preacute.
Complotul vostru Insd sta In mina mea acum,
Vorbiti cIt vd e poftà
aparati, oricum.
Tot eu am si tilharul mi-e sigurd izbinda
Momentul este-aproape ca
osinda,
$1 locul : iat'd colo, am zis a-1 spinzura.

Ca sa te crez, femeie, tu nu vei suspina.
Silvia (Cu disperare)

28

E fiul meu, iertare L

www.dacoromanica.ro

Numitore

Dar ce faci, fiica mea ?...
Amuliu (cu spaima)
zis
zis? Rude? Noul descoperire
Ce-mi vine fdra veste cu-a lor marturisire 1
A I Taird infernald, complot Ingrozitor,
La care gindind numai rna scutur, md-nfior 1
Ce fel ? Este posibil Ast lucru ca sa fie.
Ca mortii inca o data In lume sä revie?
Atunci, sinteti in via.tà si contra-mi complotati.
Ca demoni din'ntuneric, perfizi i blästämati I"

Voi

Dialogul este nervos, färä vorbdria i diminutivele lui Alecsandri. Tragedia lui
Scurtescu suferd tot4 de uscaciune cdrturäreascä i de prea multä converrtie clasicd. Racine rdscumparà acele* vitii prin marea poezie. La Scurtescu gäsim un singur
accent poetic remarcabil, visul lui Romulus, care Ti va pastra numele In antologii
Visam cä msd suisem pe muntele Aventin
Pärea o zi superbd pe-un orizont senin.
Pornind spre parnint bratul, luai intr-a mea mind
Din coasta-acelui munte, un pumn plin de tdrind
$i-o aruncai in spatiu, dar praful se facu

Un stol Intins de vulturi si spatiul umplu,
lar eu priveam la dinsii si spre a mea mirare
Vedeam cum al lor numär crestea far de-ncetare

$i mai tot orizontul, oricit era de-ntins.
De-acele falnici pdsdri pdrea a fi cuprins.

VIzui cd-n orice parte prin zbor se rdspindird,
Mai mult cu-ale lor aripi pärnintul adumbrird.
Se repezea-n tot locul, se zvircolea in zbor.
Incit am Mat somnul prin strigatele lor".

Poemul dramatic Despot-vodcl este uscat i fära seva lingvisticä, tot4 cdderile
cortinei i Tricerarile de studiu psihologic sTnt interesante. Indeosebi dramaticä
apare fafárnicia simplà a lui Mcrtoc i a boierilor, vàzuli cu o atitudine Tntr-un act
alta In cel urmätor, cu cea mai spontand versalitate.

BIBLIOGRAFIE
N. Scurtesc u,
2-3 ;

Rhea Silvia, Bucuresti, 1873 ; Despot-vodd, in Revista contemporanei, 1875, nr.
Rhea Silvia, Despot-vodä, Bucuresti, 1877 ; editie curentà din Rhea Silvia, In
p. t., nr. 704; Poezii 1867-1876, Bucuresti, 1877.
N. Tinc u, Niculae Scurtescu (biografie), In Revisto noud, V.1892, nr. 11-12 ; luliu Rosca, Niculae

V. Scurtescu, portret literar, in Revista literarb", 1896, XVII, p. XXI (Declaratii a dr.
I. !strati) ; G. CAlinescu, Material documentar, in Studii i cercetelri de istorie literarei

folclor, X, 1961, nr. 3, p. 531-532.

www.dacoromanica.ro

29

JUNIMEA SI CONVORBIRI LITERARE

Junimea" a fost o asociatie liberd fundatd pe comunitatea de ¡del a unor tineri

dornici de a da un alt curs culturii romdnesti sub guvernarea democraticd a lui
Alexandru Ion Cuza. Sub lozinca entre qui veut, reste qui peut", initiatorii, in
1863, sInt lacob Negruzzi, de 20 de ani, doctor In drept de la Heidelberg, Titu
Maiorescu, de 23 de ani, doctor In filozofie de la Giessen, Petre Carp de 26 de ani,

doctor In drept de la Bonn, Theodor Rosetti, de 26 de ani, doctor In drept de la
Berlin si Vasile Pogor, de 30 de ani, doctor In drept de la Paris.

Programul politic al asociatiei (majoritatea Intemeietorilor constituiau aripa
stingd a partidului conservator) va fi subordonat celui cultural, teoretizat de Titu
Maiorescu. « Junimea» din Iasi, scrie acesta In 1890, a fost...o adunare privatd de
iubitori ai literaturii si ai stiintei, de iubitori sinceri. Din IntImplare, cei dintTi membri
ai ei s-au gdsit a fi Inzestrati cu cunostinte destul de felurite, fiecare dupd studiile
si dupd gusturile sale, Tneit sd se poatd completa unii pe altii si totodatd sd se poatd
Intelege. Discutiile cele mai animate, Insd fdrd nici un amestec de interese personale,
i-au apropiat si i-au Imprietenit, atrdend Incetul cu Incetul pe multi altii, a cdror
dispozitie de spirit Ti fácea accesi bi I i la asemenea cercetdri adeseori abstracte. in primii

ani ai acelor intruniri intime s-a urmdrit cu stdruintd citirea mai tuturor operelor
literaturii romdne de On-atunci, bune-rele cum erau, si pe temeiul unor asemenea
cetiri se iscau discutiile : observdri critice, Incercdri de stabilire a unui teren comun
de Intelegere, teorii conduse la extrem si apoi !imitate spre o aplicare mai fireascd,
expuneri stiintifice despre esteticd, despre limbd, despre scriere, despre multe
alte obiecte ale endirii omenesti
cdci stiintele se Inrudesc
de omnibus rebus
et quibusdam aliis, totdeauna libere, adeseori Indrdznete, de regula vesele, niciodatd
personale, sau meschine, sau Inveninate. Si se formase astfel o atmosferd de preocupdri curat intelectuale, care fdrd voie si pe nesimtite ajunsese a stapTni pe toll,
asa IncTt orele petrecute o data pe sdpfdmInd la Junimea" stdteau In cel mai
mare contrast cu viata de toate zilele, erau o lume aparte, un vis al inteligentei
libere, Indltat deasupra trivialintilor reale. $i asa de intensiv si asa de puternic
lucra aceastd atmosferd asupra celor ce o respirau, TricTt forma ea Insdsi o legaturd
Intre ei si-i armoniza pe toti pentru timpul tit dura, pe unii pentru toatd viata lor".

Cele mai disparate spirite s-au putut Trralni si s-au putut Insufleti In acest
contact : veselul voltairian Pogor cu sistematicul politic Carp, melancolicul Teodor
Rosetti cu (pe atunci) humoristicul lacob Negruzzi, scriitorul acestor rInduri cu
militarul autodidact M. Cerchez, traducdtorul lui Heine, N. Schelitti, cu frantuzitul

www.dacoromanica.ro

31

M.

Hristodulo

Teodor Nica

Samson
Bodndrescu

V. Casten

M.6heorghiu

Burla

N.13eldiceanu

A. Nauta

6h.

Racovitä

Alex.Suly

loan
Buicliu

1/tu

Dospinescu

Maiorescu

C.Meissner

Petra Carp

Th.Rossetti

RI bal. 1

I Melik

C.

&Meson

leonardesc

Th. Burada

Iamb
Negrutti

1 L.
Carugia le

Earagiani

General
Cerchez

Stefan New

Dimlire

Alex
I Nemtescu

'Won
Pomp&

Pavel Paicu

N. Mihalcea

V.Tasu

tambnor

Col.

Serbtinescu

C.lepaclatu
A/ex.

Th &luck

Beldimaa

A.D.Xenopol Pe/re Misir

Xenoton
6heorghiu

Valerian

V.Cuciureanu

E Diantres

Ursianu

tasi

Alex.
617. Negruzzi

N.Volenti

&a vid

Burghelea

Rossetti

617.

5h. Dejan

Nicu Gane

N Mandrea

5h .Capsa

Hristodulo

Dr. Alas

Philipp/de

V Bossie

Tekmak

aperasstv

www.dacoromanica.ro

S.Vtileanu

Zaharia

V

r

Tabloul

Societatii Literare Junimea" din la0, 1882/1883.

8 - 0. 178

www.dacoromanica.ro

M. Korn& inchisul estetic Burghele cu Ortosul glumet Creanga, juristul Mandrea cu
Paicu, agerul si recele Buicliu cu sentimentalul Gane, spaniolul VIrgolici cu
óbscurul german Bodndrescu, horatianul 011anescu-Ascanio cu liricul ofiter Serbdnescu, tacutul Tasu cu vorbdretul lanov, viul cugetaor Conta cu poligraful Xenopol,
exactul Melic Cu volintirul" Chibici, amarul critic Panu cu blIndul Lambrior, anecdo-

tistul Caraiani cu teoreticul Missir, bunul papa" Culianu cu epigramaticul Cuza,
izbucnitorul Philippide Hurul" cu blajinul Miron Pompiliu, supergingasul Volenti
cu filologul BurId, popularul Slavici cu rafinatul Naum, Tnaltul visator Eminescu cu
nemilosul observator Caragiale, si
si altii In umbra' si penumbra, iar din &id In
cInd In mijlocul lor Intineritul Vasile Alecsandri cu farmecul povestirilor lui."
In-01a forma* de manifestare publicd a Junimii" au fost prelectiunile" populare
Incepute In februarie 1864 si continuate vreme de 17 ani, pina In 1881, de continut
variat Intre 1864-1874, ciclic pInd In 1874 si referitoare la cultura si istoria nationald
mai departe.
La 1 martie 1867, din intiativa lui lacob Negruzzi si in redactia lui, pe care o va
pastra timp de 27 de ani, apare la Iasi revista Convorbiri ¡iterare, bilunar pInd In
1885 si lunar dupa aceastd data, la Bucuresti. intr-un cuvInt Catre cititori, aparut In
nr. 12 al revistei, la 1 aprilie 1893, lacob Negruzzi Isi pregdteste retragerea, pe care
o va preda peste trei ani unui comitet : Färd un moment de Intrerupere, scria el,
foaia noastrd a aparut timp de 26 de ani : 18 ani la Iasi, si acum s-au Implinit alti

opt ani de dnd ea se publicd la Bucuresti... Autorii de valoare din once lard ori
provincie locuita de romani au colaborat la aceastä revista, IncepInd cu bdrbani
care faceau parte din generatia de la 1834 si mai ales din aceea de la 1848, bdrbati
care au contribuit puternic la regenerarea noastrd nationald. Pe ton acestia i-am vdzut
stingIndu-se unul cite unul, si partea cea mare a lucrdrii noastre a fost fa'cutd de generana de la 1866, care, mai ales, contribuie In zilele noastre la organizarea si consolidarea statului, precum si la conducerea miscdrii intelectuale a poporului..."
Doctrina literard a Junimii" va fi formulatd In chip exclusiv de Titu Maiorescu
In perioada 1867-1893, iar de la aceastä data de elevii sal alcdtuiti Intr-un comitet
compus pInd la 1900 din Teohari Antonescu, I. Al. Bratescu-Voinesti, Mihail Dragomirescu, D. Evolceanu, I. S. Floru, P. P. Negulescu, C. Rddulescu-Motru, I. Al.
Radulescu-Pogoneanu si François Robin, iar din 1900 pInd In 1903 completat cu Gr.
Antipa, I. N. Bazilescu, I. Bogdan, L. Mrazec, A. Naum, D. Onciul, $t. Ordsanu,
E. Pangratti, I. Paul, A. Philippide, C. Litzica, S. Mehedinti, P. Missir, D. Bunge-

tianu, M. Seulescu, D. Voinov si N. Volenti. Din 1903 pInd In 1907 direcna o are
Ion Bogdan, din 1907 pina In 1921 Simion Mehedinn, din 1921 pind In 1938 Al. Tzigara-Samurcas, iar din 1939 [And In 1944, &id Tnceteaza, I. E. Toroutiu.
Etapa literard esentiald este cea dintre 1867-1893. Fundamental este spiritul critic, asa-numitul criticism, caracterizat prin respectul adevarului, disocierea
valorilor si adaptarea ideilor la realitäti si
Limba artificiald, falsa eruditie
si pedantismul, lipsa de gust sInt permanent semnalate i ironizate de membrii

34

Junimii", care cultiva zeflemeaua si in un dosar de enormitdti, un adevarat sottisier.
Junimistii Tsi dau porecle pitoresti individuale sau colective. lacob Negruzzi e sacul
cu minciuni", Caragiani binehrdnitul", Lambrior, Tasu si Panu alcatuiesc grupul
celor trei romdni", sensibili la problemele nanonale. Asistenta pasiva, conclusa de
matematicianul Culianu, constituie caracuda". Carp se adreseazd celor mai vechi
Cu apelativul : gogomanilor I Pogor participd la sedinte zgomotos, arundnd perne
de pe canapea, In favoarea veseliei, cu sloganul : anecdota primeaza I" Gluma nereu-

www.dacoromanica.ro

sin e Tnsa sanctioned* Cu exclamatia faul I" sau prost Ti Paicu ; afard Paicu !; sa
tacd 5 minute !" Anecdotisti gustati sint la Junimea" Caragiani si Creanga, mai
ales cu anecdote pe ulita scurta", dei acestea fac sà roseasca pe pudicul" Naum,
stIrnind In schimb delirul lui Pogor.

BIBLIOGRAFIE

George Pan u, Amintiri de lo Junimea" din laV, 1-11, Bucure;ti, Adevärul, 1908, 1910 ; lacob
Negruzzi, Amintiri din Junimea", Bucure;ti, Viata romelneascd, 1921 ; [I. Negruzzi]
Dictionarul Junimei", In Cony. lit., XLII, 1908, p. 6-8 ; VI, 1924, p. 123-125, 229231, 306 -308, 387-388, 460-461, 623-624, 686-687, 780-781, 682-683, 952953 ; LVII 1925, p. 52-53, 129-131, 200-201, 297-298, 366-368, 452-454, 565567, 699-700, 778-779, 59-860, 863 bis, 64 bis ; C. Meissner, Amintiri, In Cony.
lit., XLIV, 1910, p. 131-139 ; Amintiri de la Junimea", In Cony. lit., LXVI, 1933, p.
144-151 ; loan Slavici, Amintiri. Eminescu, Creangei, Caragiale, CoOuc, Maiorescu, Bucure;ti, Cultura nationalà, 1924 ; Benedict Kanner, Junimea de Jassy son influence sur
le mouvement intellectuel en Roumanie, Paris, Bouvelot-Jouve ; C. Sateanu, Aniversärile Junimii". Din arhiva lui lacob Negruzzi, In Adev. lit. ;i art., nr. 599, din 20

mai 1932 ; C. Sdteanu, Poreclele junim4tilor, In Adev. lit. ;i art., nr. 600, din 5 iunie
1932; C. ateanu, Figuri din Junimea", Buc., 1936 ; Comemorarea Junimii" la laV,
mai 1936. la;i 1937; M. STrizianu, Convorbiri literare. Indice bibliografic 1867-1937.
Buc., 1937 ; I. E. Torotrtiu i Gh. Cardas, Studii ;i documente literare,
Bucure;ti
Bucovina, I, 1931 ; 11-111, 1932 ; IV, 1933 ; V, 1934 ; VI, 1939 ; G. alinescu, lstoria
litcraturii romdne de la origini laInd In prezent, Bucure;ti, F.R.P.L.A., 1941 ; E. Lovinescu, Antologia ideo/ogiei junimiste, Casa $coalelor, 1943 ; Tudor Vianu, Junimea,
In Istoria litraturii romäine moderne, I, Bucure;ti, Casa ;coalelor, 1944 ; G. alinescu,
Material documentar, In Studii i cercetdri de istorie literard i folclor, IX, 1960, nr. 4,
p. 763-764 ; Z. Ornea, Junimismul, EPL, 1966 ; Rodica Florea, Convorbiri literare,
1867-1894, In Reviste literare romdne;ti din secolul al XIX-lea. Contrkutii monografice,
sub Ingrijirea ;i cu un cuvint Inainte, de Paul Cornea, Bucure;ti, Minerva, 1970, P.

161-263; Dan Mänucl, Scriitori Junimi0. 14, Junimea, 1971.

POETII
ANTON NAUM
Cel mai In vIrsta dintre poetii Junimii", Anton Naum, aroman de origine, ndscut la 17 ianuarie 1829 In mahalaua Calicilor din Iasi, va debuta tTrziu In literatura
dupd 43 de ani, exercitIndu-se paralel In traducen i dans le gait ancien", dupa
formula André Chénier. Urmase facultatea de litere pIna la 31 de ani la Paris si
era profesor secundar, academician la 64 de ani, profesor universitar de limba si

www.dacoromanica.ro

35

literatura francezä la 68 de ani, urrnInd lui
Stefan VIrgolici, pTha la 79 de ani, mort aproape
nonagenar la 27 august 1917.

Modelul favorit al lui Anton Naum este
clasic. A tradus Arta poetica a lui Boileau,
si din La Fontaine, dar si din Lamartine, MusHugo, Gautier. In Aegri somnia (1876)
temele sTnt livresti, poemul titular exploatTnd
motivul fortuna labilis, fa'ra patos, mai de graba
set,

epicureic, cu o anume elegantd a descrierilor
de peisaj interior sau exterior (pe aripile unui
demon, poetul se Tnchipuie strabatTnd Italia,
Egiptul, Palestina, Caucazul, Germania, Spania,
Polonia). Visul are loc In decor sarbätoresc
Vino I mi-am luat de noapte o tunica stravezie
Cu mirt verde si cu laur patul l-am ?mpodobit,
lar Lycisca line gata linga cupa aurie

Amfora cu cloud toarte cu vin vechi pecetluit".

Lipseste fantazia luxurianta a lui Eminescu
din Memento marl, interesant e Tnsa ca si Anton

Naum e preocupat de mitologia nordica, de
Valhala si Odin.
Povestea vulpei (1902), epopee eroi-comica,
adapteaza Reinecke Fuchs de Goethe la moravurile locale, travestind personaje politice contemporane. ligoreanu (Vulpea) care trimite pe ursul Brunius la Tibano Inchipuie
pe Ion Bratianu Tnversunat Trnpotriva lui P. P. Carp. Bucurestii apar ca Bestiopoli.
Fgora e Florica, Parlamentul e ScafIrlia. iTgoreanu are privire diabolic& rTsul
Anton Naum. Portret de maturitate.

infernal si cinic, tonul batjocoritor" si o crincena rinjire". Satira e Tndreptata
asadar deopotriva In contra liberalilor si conservatorilor, cu generalizan i din
Scrisoarea III de Eminescu, Intr-un amestec grotesc de epitete comic sarcastice
Mitocanii strinsi la punga si fricoasa burghezime,
Moliile din bugete, sinecurii somnorosi.
Lenesii inamovibili si tribunii zgomotosi,
Curtezanii, delica/ii, mirliflorii, sustinu/ii,
indragiIii de babane, din constiinIa cazu/ii,
sclifositii,

gusatii

OersiIii din natura, fonfii, tosi degeneraIii".

36

Maiorescu avea motiv sa se indigneze de iesirile neacademice ale rafinatului" Naum, poreclit de Pogor regele dicofron".

www.dacoromanica.ro

ft. J'AUM.

ft rAubt,

TRADUCERI.
AEGRI SOM.NIA
POW.

rtda

Ls F.DI no,...Lansart.P. A. do

V.

t1.1, Tb. Onothltr.

!ASST.
TIPOGRAFIA. NATIONALk
STRAW, AI. IL/.

1875.
187e.

Pagina de titlu.

Pagina de titlu.

BIBLIOGRAFIE
Anton Nau m, Traducen, Iasi, 1875; Aegri somnia, poem, Iasi, 1876: Versuri 1878-1890,
Iasi, 1890; CuvInt de primire (la Academie). Bucuresti, 1894; Povestea vulpei,
epopee eroi-comica, Bucuresti, Socec, 1902.
N. lorg a, Anton Naum, In Oameni cari au fost, II ; M. Morariu, Povestea vulpii de Anton Naum ;i
Reinecke Fuchs de Goethe, In Calendarul Minervei pe 1926, Bucuresti, Cartea romaneasca ; G. alinescu, Material documentar, In Studii i cercetari de istorie literara si
folclor, IX, 1960, nr. 4, p. 760.

VASILE POGOR
Mefistofelul Junimii", nätIngul" de Pogor, care rldea de-i sareau dintii cei
noi din gura" ski plesnea camasa, e mai mult amfitrionul si animatorul gruparii,
literat amator. S-a nascut In Iasi, la 20 august 1834, ca fiu al comisului Vasile Pogor,
traducatorul Henriadei lui Voltaire. Studiaza la Institutul francez al lui Malgouverné
p'ina la vTrsta de 16 ani, and pleacd la Paris, unde urmeaza dreptul. intors In tara

www.dacoromanica.ro

37

doctor, va fi de la 24 de ani magistrat, prim-presedinte al Curtii de apel la 36
de ani, deputat, vice-presedinte al Camerei, primar al lasului la 47 de ani, director
al Creditului urban, om risipitor, punInd la cale planuri niciodatä. Tnfaptuite, vesnic
hartuit de creditori. A murit septuagenar la 20 martie 1906, retras la via sa din
Bucium de ring Iasi.
Gustul lui Pogor era clasic, citea pe Homer (Intr-un an ¡liada si In alt an Odiseea)
si pe Horatiu, dar si pe Hugo, Gautier, Baudelaire, Sully-Prudhomme, motiv pentru care i se zicea biblioteca contemporana" a lasului. Se interesa de literatura,
istorie si filozofie si la Junimea" a facut prelectiuni despre InrIurirea ideilor revolutiei franceze, despre arta la poporul elen, dramele lui Shakespeare, evolulionismul
lui Buckle, budism (dupa Burnouf). Era voltairian, liber cugetator, pozitivist, sceptic,
maliTios, spirit modern, deschis noutatilor, ceea ce explica traducerile sale, primele
la noi, din Baudelaire (Don Juan In infern si Tiganii ceilätori, In 1870). Avea curajul
sa talmaceasca In romaneste, Tmpreuna cu Nicolae Skelitti, Inca din 1862, prima parte
din Faust.
In compunerile personale (a publicat 9 poezii originale Intre 1867-1873)

depringe, ca si tan] sau, caducitatea lucrurilor omenesti si regreta timpul pe Old
era noble-W. (Pastelul unei marchize). Se lasa atins de aripa melancoliei Intr-un comen-

tariu (Pogor era si pictor) la celebra gravura a gravurii lui Albrecht Diirer :
O, Direr, 'intro paging asa de mari tristeti,
Un ocean de chinuri In cadru asa restrins 1
Spune de ce-ntunericul prin mînele istete
Cu liliacul negru chiar soarele a sttns?"

Pagina de titlu.

Pagina de titlu.

PESII
101

erancbic tic (Godly.
1attOU2i OE

j2,OLONELUL

pICOLAI

1,7)/77.4

EurruRA GE, WI

iyJIA

CAT i'ANN".,

IIÍ:JtLAlI
A

JA

I

T.

asa..

www.dacoromanica.ro

SKELITII

Vosile Pogor. Portret de tinere/e.

Poezia Un bal, daca a lui e initiala cu care e semnatd, P., noteazd cu umor nonsalanta, indolenta specified a lui Vasile Pogor, asemandtoare cu a lui Alecsandri
Simt o mare fericire de-a sta singur In tacere,
Desi stricta convenin/a ma' suelte-a fi la bal,
Cad sInt lenes din natura si ma legän cu placere
intr-o dulce somnolen/a pe al visurilor val.
Ce noroc ca-n asta seara n-am pus frac, n-am pus focoale

Ci ma-ntind In libertate pe-un divan nepre/uit
Sau ma primblu farl grija sa calc damele pe poale
Ori sa rup vreo dantela c-un cAldi nesocotit".

Aceste putine versuri ne fac sd regretdm ea proiectele literare rat-me printre
hirtiiie lui Vasile Pogor n-au fost realizate.

BIBLIOGRAFIE
Goet h e. Faust, trad. V. Pogor si N. Skelitty. asi, Berman, 1862.
V. A. Urechia, Legea maximului li limbo romdneascd la laV (d. Vasile Pagar), In

Vieato,

I, 1894, nr. 27 ; Ana Conta-Kernbach, Boabe de märgean, Viola romdneoscd, Iasi, 1922;

www.dacoromanica.ro

39

V. I. Cataramd, Vasile Pogor, schita biograficd,

in Ad. lit.

i

artistic, nr. 911, din 22 mai 1938,

p. 9. (stud iu ampl ificat : Iasi, 1943) ; C. Sateanu,
Centenarul lui Vosile Pogor, ibid., nr. 665, din
3 sept. 1933 ; Acelasi, Contributii biografice,

'

ibid., nr. 915, din 19 iunie 1938 ; Acelasi, Din
farseie spirituale ale junimistului V. Pogor, ibid.,

nr. 897, din 13 februarie 1938; G. Cilinescu,
Material documentar, in Studii i cercetclri de
istorie literard
695-707.

i

folclor, 1959,

nr. 3-4, p.

NICOLAE SKELITTI
r

fi

F

c.

c."
n

11,

Colaboratorul lui

Vasile

Pogor,

colonelul

Nicolae Skelitti, nascut la 12 august 1835, mort

,

la Viena de o board de creier la 20 iunie 1872, Tsi
facuse studiile la Potsdam si Berlin, ceea ce explica
interesul sau pentru literatura germana. A tradus

,
ara,ofi

Werther de Goethe, Regele din Thule i Craiul codrului, din Schiller Pescarul, din Uhland Blestemul
bardului, din Heine Grenadirii, din Herwegh,

Nicolae Skelitti.

Claudius, Zedlitz, Prutz. Dedicatiunea lui Ossian

La muza lui Alecsandri indica alte orientari ale poetului, facil reflexiv In Nimic
Sint nemicuri toate-n lume,
Mate la neant conduc,
Once fapte, once nume
La nimica se reduc I

Restul poeziilor culegerii postume din 1888 sTnt compuneri extravagante, In

genul amintirilor" de album
Cite stele-s semdnate
Si in ceruri sus lucesc
Mate stilt ?morezate
Si-ntre ele se iubesc.

Am surprins eu intr-o noapte
O stelutd s-un steloi
Dupd multe dulce soapte
Sdrutindu-se amindoi".

BIBLIOGRAFIE
Po e zi i, de colonelul Nicolai Skelitti, Birlad, George Catafani, 1888.
lac ob Neg r uzz i, Neculai Skelitti, in Cony. lit., VI, 1872-1873, p. 168-172; G. alinescu,

40

Ske/itti,

in Contemporonul, nr. 18, din 9 mai 1958, p. 3.

www.dacoromanica.ro

THEODOR 5ERBANESCU
Un succes ne.wteptat In epoca au avut poeziile colonelului Theodor Serbanescu,
nascut In Tecuci la 24 decembrie 1839 i mort In Braila la 2 iulie 1901. Maiorescu
Insqi gasea In ele ($erbanescu a publicat Intre 1867 i 1892, In Convorbiri ¡iterare,

69 de poezii originale) Intre cele mai placute producen i ale literaturii romane".
inrudirea cu Ion Petrovici explica atentia acordata de E. Lovinescu i N. Cartojan
(prima editie apare postum, In 1902, sub Ingrijirea lui T. G. Djuvara). Poetul, vestit
Don Juan pe vremuri, moOer, adresa satiei, din diverse garnizoane, misive Inflacarat neserioase (Un dor cumplit de tine Tmi arde sufletul..." ; ... ma simt ca
am sa Innebunesc, de vei mai Inttrzia, caci mi-e dor, mi-e dor, mi-e dor..."), versifiend pretinsele chinuri sentimentale In stil bombastic
O durere intérnala

In durerea mea pagina

Vai I consuma viaja mea
Suferinta-mi e mortal&
Si nu-i chip sa scap de ea.

De-0 putea o clipa, eu
lua parnintu-n Mina
S-as zvirli in Dumnezeu".

Emulul lui Skelitti cunotea i el pe Heine, Alfred de Musset i Ada Negri, din
care a tradus. De la germani vine indiscutabil un aer de Weltschmerz
Bate vIntul, bate tare,
Bate de la rasarit
Si-mi aduce dor de mare,

Dor de lung calatorit".
Pagina de titlu.

insa meditatiile lui Theodor Serbanescu nu dep4esc perimetrul domestic, banal
.4..

T

Trista-i viaja ara soare I
Toamna veted-a sosit...

.3

".

lama-mi calca, simt, pe gIt

Cu opnii In picioare".

Alecsandri din astasii nostri
poeziile patriotice :

e

recognoscibil In

r rc

'AgmrArz!,

T.r.t.

Tunul tuna, bomba zboara,
Bravi cu miile dispar,
lar colo, In biata /ara,
Vaduvele plIng amar I"

1"Trt

p.kx/111,1, 1111

IL 1).1141/411.4
'

1,17,.,
.,,,

Muzica lui G. Cavadia a prelungit vitalitatea In
vulg a romantelor lui Theodor Serbanescu pe tema
vremelniciei lucrurilor omene0

liol.s.tut se

bbele

's-

..te.,{ 11.

.111

1, ni .1.

4.. .114.4

.t.o^banes

1111(Mr,1.1
LINZ,sr.4...M4A4w.re.c

www.dacoromanica.ro

l'Iris,

Uncle esti ?... Unde esti ?
in zadar In larga lume
Caut sI te mai gksesc,

Tu I-al drei dulce nume,
Si azi Ind-nglIbenesc !

Dad tu tot mai tdiesti
Unde esti ?... Unde esti ?"

ConcepInd iubirea In sfera pur senzuald,

poetul nu dorea nemurirea, de teamd de
a nuli perpetua chinul dragostei.

BIBLIOGRAFIE
T h. Serbanesc u, Poezii adunate de T.

G.

Djuvara, Bucuresti, Socec, 1902 ; Strafe
a/ese, ed. E. Lovinescu, Bucuresti, Casa

scoalelor, 1927; Poezii, comentate de
Petrovici si NT. Cartojan, Craiova,
Scrisul romanesc.
T. G. Djuvara, Poezia lui Th. Serbdnescu cu scrisori
poezii inedite (conferin/ä), In Cony.
I.

Col. Theodor

erbdnescu. Portret de ma-

turitate.

lit., XXXVI, 1902, p. 949-473, 522
545 ; G. Bogdan-Duid, Notitcl despre
T.
erbilnescu, ibidem, XXXVIII, 1904,

p.

1151-1152; G. Cälinescu, Material documentar, In Studii
i folclor, IX, 1960, nr. 4, p. 751.

i

cercetclri de

istorie ¡iterara

M. GREGORIA DY DE BONACHI
Din $erbdneti-Tecuci era Mihai Gregoriady de Bonachi (1841-1897), fiul
unui negustor din Smirna, avocat i preedinte al Curtii de Apel din Bucure0,
cu studii germane de la Dresda i Berlin. A publicat Intre 1868 i 1892
cincizeci de poezii In Convorbiri literare", adunate In volum In 1890, i traducen i din Anacreon i Apuleius (Psihé).
Poeziile lui Mihai Gregoriady de Bonachi clasicizeazd In stilul AlecsandriEminescu, cu reminiscente anacreontice. Traducerile din Anacreon reactualizeazd stilul

Asachilancu Vacdrescu printr-o fericitd interpretare a motivului Amor udat de
ploale, tratat, Intre altii, de Grécourt, cIt i prin corecta transpunere a tripticului
42

Eros, Bachus, Roza :

www.dacoromanica.ro

Voiesc sä eint atrizii

Si luna bea din soare,
De ce rnä certi amice
Cind deci si eu beau vinul.

Voiesc sä cInt pe Kadmos
Dar lira-mi pe-a ei strune,
Numai de-amor räsund.

Roza-i floarea primäverii,
Roza zei Inveseleste,
Roza-n pletele-i de aur

Parrantul negru suge,
Sug arborii pärrantul
Si marea soarbe rIuri,
lar soarele bea marea

Pune firul Cythereei.

BIBLIOGRAFIE
Mihai Gregor iady de Bonach i,

Poezii, Bucuresti, lg. Haimann, 1890 (Im. Galati)
Anacreontos meli, text bilingv, Galati, 1889;
G. Cal inesc u, Material documentar, In Studii i cercetäri de istorie Iiterarä i folclor, X, 1961,
nr. 3, p. 532-533.

D. PETRINO
Un alecsandrinian este bucovineanul Dimitrie Petrino (ndscut la Rujnita In
1838, mort In Spitalul Brincovenesc din Bucure0 la 29 aprilie 1878), fiul lui

Petrache Petrino i al Eufrosinei Hurmuzachi. Primind o mc4tenire neaFteptatd
de la un unchi dinspre tata, contele" Petrovici de Armis, un aventurier levantin,
Dimitrie Petrino Incepe la 21 ani o viaId de placeri, hoindrind prin Italia
Germania. La 25 ani lacob Negruzzi II IntIlnqte ca bummler", chefliu, la Berlin
la acee4 vIrstd, In lavi, interesat de cursele de cal. Doi ani mai tTrziu era dorobanI
la Botoani, unde, Indrägostit de fiica baronului Buchental, fugi i se cdsätori cu ea la
Odesa, fárd voia Orintilor. Victoria muri la 8 septembrie 1867, declanO.nd instinctul poetic al lui Petrino, care-i dedicd Indatd volumul Flori de mormInt. Se silea
In 1869 sd atrag aterrOa lui Maiorescu, publidnd broura PuVne cuvinte despre coruperea limbei romane In Bucovina i fdand abonamente la Convorbiri literare. intr-ade-

vdr, Maiorescu aproba multe poezii ale lui din volumul Lumini i umbre (1870) cu
gut". Revista nu-I acceptd cleat Intre 1874-1875 cu apte poezii, ceea ce-I determind totu0 sà päräseascd provincia i sd se instaleze la 14, numit la 1 iulie 1875
de Maiorescu director la Biblioteca centrald In locul lui Eminescu, trecut revizor
Petrino are nedelicatetea sä dea pe Eminescu In judecatd pentru sustragere
de carTi, cauzInd ironiile poetului din Petri-Notae i Le baron de Trois étoiles
Armeano-grec, lingäu cu douä fete
Iti ad-aminte ce aveai In straiti
CInd pietre numdrai la noi In piete.
Mä-ntreb In sine-mi unde este slava ?
S-au dus cu totul vechile Inväturi ?
Deodatà %Ad naintea mea pc jäturi
Neamul lui Petcu ot Udrinaglava.

www.dacoromanica.ro

43

Moruzi-bel fiind In bune toane
La curtea sa chernd voios bacalul
Si-n loc de-a-si pune-n rang, cum vruse

calul

Ti-au boierit pe bunul tAu, baroane".

Dei era ftizic si surd, incapabil, dupd Eminescu, pentru Insdrcindri publ ice, Petrino suplini
din noiembrie 1876 pInaIn februarie 1877 la ca-

tedra de literatura romand a Facult4ii de litere
pe Andrei Vizanti, lingusind pe Kogälniceanu
si Alecsandri, färd sa poatd inlocui pe titular.
Alcoolul si femeile Ii scurtard viata la 40 de
ani, Cu putin Inainte de Inceperea rázboiului
de independentd.
InfluenTa Leicrämioarelor lui Vasile Alecsan-

dri, a Ste/t4ei, se observd numaidecIt In Flori
de mormInt. Copila baldioard", Victoria, a Idsat

pe poet zdrobit"
Te-ai dus precum se duce martirul de pe lume,
Ca fulgerul ce moare, ce moare reInvins,
Ca valul care lasd, cind trece, albe spume,
Tu ai Idsat in urma-li un suvenir nestins".
Dimitrie Petrino. Portret de tinerete.

Accentele alecsandriniene se recunosc, de
asemenea, In entarea suferin-tii pentru asuprirea
strdind In Lumini i umbre

Durerea-mi n-are margini, durerea-mi n-are nume
Cit inca In Suceava un secol otravit
Senterqa sa de moarte va sustinea in lume
Si Ond dnd cdIdul va fi nepedepsit".

Raul (1875), poem In cloud cInturi dedicat lui Vasile Alecsandri, Poet-Rege",
nu-i cleat, cum observa chiar Eminescu, localizarea poemului lui Alfred de Musset
Rolla (1833). Suferind de rdul veacului si afisInd dispreTul legilor si al credinIei (Dors-

tu content ? Intreba Musset pe Voltaire, instauratorul cultului raTiunii), Raul abuzeazd In sala desfrIndrii" de inocenta Mariei, o fatá de cincisprezece ani, silitd de
mama ei sd se %/In& Cuprins de regret pentru fapta sa, tInarul vrea s-o ia de nevastd,

prea tTrziu, cad victima se otrdveste determinIndu-I si pe el sd se Injunghie cu
pumnalul, dupd ce-si regasise puritatea sufleteascd.
Eminescu gasea bund poema In trei drituri de inspiratie alecsandriand La gura
sobei (1876), nu se putea abTine sd nu ironizeze totusi maniera Intr-o versiune fragmentara' la Scrisoarea II

44

:

5-am lasat sA doarmd-n colbul sfinIitelor cronici
Pe strdlucitul Stefan si pe viteazul Mihai
Nu-I asezai pe cel de-ntti I-a cuptorului gurd..."

www.dacoromanica.ro

Poema nareazd despre eliberarea din roble
tätdrascd a cdpitanului Negrea, de a cdrui
Maria, se Indràgostete fiul hanului, fdcut apoi
pIrcdlab.
Legenda nurului (1877), dedicatà doamnei Elena

POESIILE

MIrzescu (alte poezii ale lui D. Petrino sTnt dedi-

cate contesei E*** P***, doamnei C.R.B.) ar fi
fost Indreptatd, In fine, Impotriva lui Alecsandri,
cu care Petrino se stricase. Eminescu o lua ca
. intd In Scrisoarea II:
Cdci si noi avem pe aicia soiul cel burtos de barzi,
Ce Incearcd prin poeme sd devind cumularzi,
inchinind ale lor versuri la boieri si la cucoane
Sint cîntai prin cafenele i fac sgomot in saloane
Parizul. Pe Musset, pe a10 pradd
Ipokrene
Si Cu versuri rau traduse tu Ti vezi facind paradd,
CArdrusile vietii pentru ton.ti fiind inguste.
Ei incearcd sd le tread.' prin proteqie de fuste
p,gul

Dedicind brosuri la dame, a cdror barbell se spell
C-ajungind cindva ministri, le-ar deschide carierd".

,

(variantd In Opere II, ed. Perpessicius, 1943).
Pagind de titlu.

Dar la moarte Eminescu scria totu0 despre
Petrino, apreciindu-i Florae de mormint : Talent
a avut, poet era !"

BIBLIOGRAFIE
D. Petri n o,

Flori de mormInt, R. Echardt, 1867 ; Lumini

s umbre, 1870 ; Raul, 1875 ; La gura

sobei, Iasi, 1876 ; Poeme, Iasi, $araga.

M. Eminesc u, D. Petrino (necrolog), in Timpul, 111, 97 din 4 mai 1878 ; G. Sion, Suvenire despre
poetul D. Petrino, in Revista now], IV, 1891, nr. 2-3 ; G. alinescu, Material documentor, in Studil si cercet6ri de istorie literarcl i folclor, 1960, nr. 4, p. 760.

M. D. CORNEA
Frantuzitul" M. Korné, de fapt Mihail D. Cornea, nascut In la0 la 13 octombrie
1894, decedat In Biqteni la 26 iulie 1901, licen/iat in litere de la Paris (la 21 de ani
voia sa concureze la catedra de limba francezd a Universit4ii din la0), deputat,
cdsdtorit o vreme cu Li bertatea-Sofia, fiica lui C. A. Rosetti, mare avocat In Bucure0,

www.dacoromanica.ro

45

adunat In volum numai poeziile franceze,
dei Intre 1867-1869 a publicat In Convorbiri
¡iterare i 27 de poezii romane0. Consulta
asupra talentului pe amici: Panule, ia citqte
versurile astea care mi-au venit In minte In
trásurd, and veneam la curte". Regreta pre-

matur tinere.tea :
Am fost In lume si eu o data
Cu suflet june si plin de dor,

40,

Credeam atuncea ca viga toata
E un vis dulce de lung amor".
tAkiL

Cultiva amorul fatal i decorul nocturn
sumbru, tonul convenTional al romarytei.

BIBLIOGRAFIE
_

Mihail D. Cornea. Portret de tineree.

cercetari de istorie literar6 i folclor, 1960,
nr. 4, p. 760.

Pagina de titlu.

Po

VERONICA MICLE

si

Datoritd unui vechi conflict cu Maiorescu,
Veronica Mide (n. Veronica-Ana Cimpeanu,
In Näsdud, la 22 aprilie 1850, greco-catolicä,
mdritatd la 14 ani cu profesorul universitar
$tefan Mide de 46 de ani, vdduvd cu cloud
fete la 29 de ani, decedatd la mdnästirea
Agapia la 4 august 1889) fu admisd la Convorbiri ¡iterare abia In 1875. Debutase mai
Tnainte cu o nuvelä, Rendez-vous, semnatä
Corina.
Poeziile adunate In volum In 1887, cuprind romante i sint desigur un ecou direct
din Eminescu. Muzica a fdcut celebre cloud
si Nu pringe...
Singurd

O*.

MICHEL_ D

M. Korn é, Poésies, lassy, 1868.
G. CAlinescu, Material documentar, In Studii ;i

,

xiii:101x
"to
JANST.

':111PUFNERIE DE LA, 80C1IgTh: JUNIMEA.., ,

isoft. t; ' '' '

.

I
-

i
>

,,

www.dacoromanica.ro

De cite ori am tresdrit
La fiece migare
Crezind ca poate ai venit
Tu, dulce ardtare.

Si-apoi de cite ori am prins,

Nu plInge a te dau uitdrii
Si nici nu punge a te las...
Sosit-a ora-nstrdindrii
Si ceasul bunului rdmas.

VdzInd cd noaptea vine,
$i lampa singurd o-am stIns,
lu bite, färä tine.

Se rupe-un lant plin de tArie
Ca firul cel mai subtirel
Cind soarta vrea ala sd fie,
Zadarnic vrei sd faci altfel.

0, dac-ai ti de ate ori
NoFti albe, nedormire,

Si nu mai e nimic In stare

Ti le-a jertfit pInd la zori
Salbatica-mi iubire.

SO-ntoarcd vremile-napoi

Si-acea iubire atit de mare
Ce-a fost °data Intre noi.

Mdcar o clipd-ai fi venit,
Adus ca de ursite
C-un särutat sA pui sfiqit

Rdrrai tu dar, rdmil cu bine,
Rarrai cu suflet
Un dor se duce qi-altul vine,

Durerii nesflqitel

$1 vei uita ca te-am iubit.
13dnuiala unui adevdr In spatele acestor strofe dd cititorului cunosator
destinului lui Eminescu iluzia unei poezii de o mare profunzime. E adevdrat
In dedicaTia dated 28 august 1875, Veronica Mide cerea mult mai pu-tin
.,Geniu tu, planeazd-n lume I Lasd-mA In prada sortii
$i numai din depOrtare and ;i and sit' te privesc.

Martora mdririi tale sa fiu pini-n pragul mortii
$i ca pe-o minune-n tainO sa te-ador, sa te sldvesc".

BIBLIOGRAFIE
Ver on ¡ca M ic I e,

Poezii, BucureFti, lg. Haimann, 1887 ; Poezii, ali, $araga, 1909 ; Poezii,

Bucure§ti.1914 (B. p. t. nr. 924); Poezii, ed. Aug. Z. N. Pop, Bucurqti, EPL, 1969,
N i c. V. B a b o ean u, lubire-Durere. M. EminescuVeronica Mide. Scrisori, impresii, epilog. Bucuregi, 1905. Octav Minar, Veronica Mide, Bucurqti, Flacara, 1914 ; AceI0, Veronica
muza lui Eminescu, Bucuregi, Cartea romaneascd, 1920; AceI0, Veronica
Mide. Dragoste i poezie, Bucurevti, Socec, 1923 ; Acei4, Cum a iubit Eminescu,
BucureFti, Biblioteca Lumina, nr. 22-23 ; ed. a II-a, Cum a iubit Eminescu. Pagini
intime, Bucuregi, f.a. ; P. V. Hanq, Veronica Mide cätre Eugenia Frangulea, scrisoare
ineditO In Prietenii istoriei ¡iterare, 1,1 aprilie 1933 ; Dana Vasiliu-Voina, Veronica
Mide, schita bicgraficd, In Adev. lit. 1i art.. nr. 913, din 5 iunie 1938 ; Scrisori ale Veronichii Mide catre Eugenia Frangulea, In Conv. lit., LXXII, 1939, nr. 10-12 ; A,ugustin
Z. N. Pop, M. EminescuVeronica Mide, Bucuregi, Ed. tineretului, 1968, ed. a II-a,
1969 ; G. COI inescu, Material documentar, In Studii li cercetäri de istorie literarä1i folcior.
X, 1963, nr. 3, p. 535 ; George Sanda, Veronica Mide. Bucuresti. Cartea
romaneasca. 1972.

www.dacoromanica.ro

47

,

MATILDA CUGLER-PONI
O eleganta a limbagiului", sinceritate a
sentimentului si precizia compunerii, sub inrIurirea lui Heine si Lenau, constata Maiorescu la
Matilda Cugler, fiica ajutorului de arhitect Carol
von Cugler si al Matildei Herfner, nascuta In
Iasi, zice-se, la 2 aprilie 1851, maritata Inn cu
Vasile Buda, apoi cu profesorul universitar
Petru Poni (1841-1925) si decedata la 9 octombrie 1931. PublicIndu-si volumul In 1874, se

t.
7P

poate spune ca oferise, promovata de Maiorescu
Insusi, modelul poeziilor preferate la Junimea",
tipul lidului cantabil, cu imagini de album,
Tngerasi, fluturasi, pasarele si floricele, suportabile

and ramîn, In conventionalitatea lor, decente
,Ai plins si tu °clan?
é

:

Eu, fdu, nu pot sd credl
Ah, lacrAmi lasa urme
Ce ani Intregi se vdd.

;

o

c

1

'r.ZW,,j:-.74.

Matilda Cugler-Poni la tinerete.

Pagind de titlu.

Un ochi, care °data
A Wins de dor si chin,

MA crede, nu degrabd
Se face lar senin.

Un ce WA de nume
Rdmine-n el ascuns...

Dar ochii tài ant limpezi,
Nu pot sd cred c-ai plins".

Ins& comparatiile hiperbolice, repetate apoi
de Skelitti si Serbanescu, pun la indoiala chinurile iubirii, asa-zisa sinceritate
,,Atit foc grozavul Etna
Nu cuprinde-n sinul sdu
Citd crudd disperare
Port adinc in pieptul meu".

Matilda Poni s-a Incercat fara succes In teatru

si In prof& supravietuind ca poeta numai prin
MATILDA CUGLER-PONI

cuvIntul lui Maiorescu.

BIBLIOGRAFIE

Matilda Cugler-Poni,

Poezii,

Iasi, 1874; alte

ediii :
64,1111.,T, .1

Socec, 1885, 5araga si Casa scoalelor.
1927; Un tutor, plea* In cloud acte, Oradea
Mare, 1881, ed. II, Brasov, I. Ciurcu,

1914; Sfintul Nicoloe, B. pop. a Tribunei.
Sibiu, 1885; ed, II, 1886; ed. Ill, 1912;
BUCU RC SC

EdItur Libririel SOCECC re Comp.
Cam .weriel No.

MOS.

www.dacoromanica.ro

Fato stolerulus. B. pop. a Tribunei, Sibiu,
adevarate, Bucuresti, Cartea romaneasca; Scrier!

1886,

ed.

alese,

editie Ingrijita de Ion

II,

18813;

Povestirt

Nula. la;i, Junimea, 1971.

C. V. Gerot a, O uitata figura

convorbiristä :

Matilda Cugler-Poni (1853-1931), In

Conv.

lit., LXX, 1937, p. 376-381 ; G. Calinescu, $tiri despre Maiorescu V contemporanii
G.
Calinescu, Material
sai, In Jurnalul ¡iterar, nr. 2, din 8 ian. 1939
i folclor, 1960, nr. 4
documentar, In Studii V cercetäri de istorie !iterara
p.

759.

N. VOLENTI
Foarte tindr, la 18 ani, debuta la Convorbiri literare super gingasul'
Nicolae Volenti, numit In realitate Räpede, dar poreclit Volintiru, de unde

pseudonimul. Se nascuse la 17 iunie 1856 si era mare proprietar rural, magistrat,
deputat carpist in 1888, cititor si traducator din Hugo, Musset si François
Coppée, mort pe neasteptate In 1910 (22 septembrie).
Poeziile lui sTnt In dependenIa pastelurilor lui Vasile Alecsandri, notInd
incolor un apus de soare
Dupa dealul ce nutreste oi plavite : mari, mar-unte,
A luminei ochi se pleaca si se-nchide disparind,
lar In vale rtul curge, s-o copila pe-a lui punte
Chipu-n apali oglindeste, t'ara grifa' surizInd".

BIBLIOGRAFIE
N. Volent i,

Cfteva strofe, Galati, 1875 ; Poezii, la;i, 1891; Meya versurl, 1903.
N. lorg a, N. Volenti, In Oameni cari au fost, I; G. Calinescu, Material documentar, in Ruda V cercetäri de istorie literard V folclor, 1960, nr. 4, p. 761.

PROZATORII
N. GANE
innul prozator al Convorbirilor a fost Nicu Gane, nepot de frate al lui Enacachi
Gane, autorul poemului Cill'dtoria lui Cupidon la pustiu. S-a ndscut la 1 februarie 1838
In Fdlticeni si era fiul postelnicului Matei Gane si al Ruxandei Vdsescu, boieri cu
vechime pTnä In secolul al XV-lea si mosii In nordul Moldovei. Nicolae Gane Invatá
4 - C. 178

www.dacoromanica.ro

49

\ficolae Gane, fir&

scoala primard la Fdlticeni, cu pdrintele Neofit Scriban si un profesor de limba germand Ziegmary, apoi trece la pensionul francez din Iasi al lui Jordan, dupd care urmeazd dreptul la Paris. Ajunge secretar al francezului Dodun Despérières, directorul
Inchisorilor, speriat de cdIdul Gavril Buzatu, care-i cere noaptea trei sorocoveti,
judecdtor si presedinte de tribunal la Suceava, prefect de Suceava si Dorohoi, prim
presedinte al Curtii de Apel din Iasi prin 1866, unde, peste trei ani, dupd ce caldtorise
In Franta, se Insoard cu Sofia Stoianovici, deputat, senator, primar 'in mai multe rInduri al lasului, ?ricer)Ind din 1874, ministru In 1888, prefect al judetului Iasi prin 1904.
Era om vesel, iubea vIndtoarea si politica, fiind Insd labil In idei, detestat din aceastd
cauzd de Eminescu (limbajul filozofiei lui Gane, daca cunoaste cineva filozofia lui
Gane") si de junimisti, care-i ziceau Nicu-ti-Gane si Drdgdnescu, dupd numele unui
bdcan din Iasi (era prezidentul celor 9" care nu Triteleg niciodatd nimic). Trecu
la liberali si In 1906 se integra grupului de la Viata romelneascei, sperInd In reInvierea Convorbirilor ¡iterare din epoca iesand. A murit la 16 aprilie 1916, aproape
octogenar.

50

Nuvelele lui Nicu Gane (publica 27 Intre 1867-1886, reunite In 1886 In trei
volume) au pus In umbra poeziile si traducerea (In iambi de 13 silabe) a Infernului

www.dacoromanica.ro

lui Dante. Dependenta de Vasile Alecsandri e
vizibilà atIt In poezie cIt i In prozd. intTia nuvela,
Fluerul lui Stefan (1867) reja tema din episodul
Toader si Mdrinda de Alecsandri. Un fläcau luat la
oaste ddruieste unei fete un fluier. Ond acesta nu
mai antä, fata Tritelege cà flacaul a murit. TInguirile fetei sInt notate fals, neverosimil
STrit pierduta, vai I striga ea cu o voce de
nebund. Fluerul nu mai cinta. 0, visul meu, visul

meu nenorocit. Stefan a murit. lata, TI vac] curgIn-

du-i sInge din piept. Dumnezeule, cu ce ti-am

gresit..." etc.
Domnita Ruxandra si Petru Rare refac nuvelele
cu acelasi titlu de Asachi, ImprumutTnd si eroii de
fictiune, pe Coribut si Malaspina, crezute de
Gane personaje istorice. Nuvelistul apasa asupra
contrastelor. Ruxandra e alba si senind ca zorile

diminetii", Timus seamdnd a fi Tnsusi diavolul",
cu fruntea Tncretita, närile umflate, buzele strInse
Tntr-un rictus, ochii paimasi Incruntati.
Privighetoarea Socolei imita nuvela lui Costache

Negruzzi, Zoe. Avem a face cu o curtezand libertina, modista Eleonora, care se sinucide cu ocazia

unui °spat oferit In semn de adio amicilor ei.
Eleonora, fiica placerii, sora frumusetii si stapina
norocului, e o femeie care traieste fara constiinta
pacatului : Ea facea raul ce face parfumul rozei
care se pierde fiindca toll se Trnbatd de el".

Scrisoarea lui

santa e o nuvela haiduceasca de serie, cu eroi
stereotipi. Codreanu e Tnalt, frumos, salbatic si
ingrozitor, Santa o crTsmaritd nurlie si venald,
Stanciu, fratele ei, un tradator perfid i ipocrit.
Hatmanul Baltag (1874) se inspira din romanul Nicolas Nickleby de Dickens. Petrea dascellul,
istoria cu vInatorul care Impusca ursul direct In
bIrlog cu o puscd pe care lipeste o lumTnare, este
extrasd din Manualul v7n6torului de Costache Negruzzi, cunoscut lui Gane neIndoios In manuscris.
Pare Trivederat cd N. Gane n-are imaginatie
epicd, nici simtul observatiei tipologice, nici sensul
fantasticului, fiind un psiholog cu totul precar si
un povestitor naiv. Nuvela lira din copildrie pune
o problema interesantd, aceea a destinului unui
om condus din umbra de ura dusmanului sdu, Insa
autorul nu dispune de mijloace de investigare a
zonelor ascunse ale sufletului.
Special itatea nuvelistului va fi evocarea tTrgurilor de provincie si a oamenilor necomplicati, cu

www.dacoromanica.ro

Nscolae

catre lacob

Gone

Negruzzi.

11;ti,,,

7.

mi-

44-

41:

DOMNITA RUXANDRA

NOVELE

NUVELA ISTORICA

ph COL A,

TiroGnArIA,NA-r!ukA*LA,

I

1080.

7 3,

Pagina de titlu.

Pagina de titlu.

manii si tabieturi In formula de mai tirziu a lui Sadoveanu, Girleanu, Hogas, ca
duduca Bdlasa, vdduvd grijulie fatd de tindra Elena, cucoana Marghiolita, geloasa In
chip tardiv i gratuit pe coconul Stefdnica, batrin cu sal turcesc pe umeri si fes ros cu

canaful albastru In cap, indolent ca si arhon privighetorul Andronache Brustur,
treziti din somnolenta de Idutari pe la cite o aniversare, cl plimbare la iaz sau la
stina, unde ciobanii se conduc dupa rituri arhaice, ignorind, dei de o mare candoare, purtdrile oamenilor de la oras, Intr-o existentd bucolicd, dupd legile naturii.
Chiar boierii cu apucdturi despotice ca logofátul Manole Buhus care nu sufera ca
Tiganul sd nu asculte de el (subiectul se aseamana cu cel din Reforma ... de Caragiale, schita aparuta In 1894 In Vatra) e un suflet bun, depasit doar de vremi.
Alta Tnsusire a lui Nicu Gane e de a rememora melancolic copilaria ca in Mute",

naratiune pe tema dragostei pentru copii impinsd pina la jertfa de sine a unui
musulman fatalist (bre, pui de ghiauri, voi dragi la mine") sau anele Man, cu
amintiri din vremea internatului, unde copilul e dus de o nadiceanca pe
dricuri", cu roti galbene, cos verde si caprd neagrd", colegi cu porecle pitoresti

52

(Presnel, Tuflic, Poriu Impdrat, Scormolici, Besleaga), un cine credincios si rau,
lingindu-si stapinul pe obraz, dar croind anteriile tiganilor si excelente descrieri de
interioare precum aceea din casa Talpan cu mobile vechi, scaune de nuc ca niste
strane, pat Malt, scrin cu sfesnice de biserica, ceas cu cuc, perdele de adamascd
un portret reprezentind o cucoana cu zulufi, mot si horbote la et, format tipsie.
Memorialistica lui Gane din Pagini raziete (1901), Zile traite (1903) si Pacate
meírturisite (1904) e insa fadd, lipsitá de nerv.

www.dacoromanica.ro

B1BLIOGRAFIE
ID isc ursu I pronuntat de domnul Nicolai Gane, procuror general al Curtii de apel din laV la ocaziunea
inaugurdrii anului judiciar 1869/1870, la0, 1870; Incercdri ¡iterare, 10, 1873 ; Poezri, 1873;
Poezii, 10, $araga, 1886 ; Novele, III, Iai, 1880 ; I-111, Bucure;ti, Socec, 1886 ; ed.
noua, 1889 ; ed. Ion 5iadbei, Craiova, Scrisul romanesc, 1941 ; Pagini räziete,
Libraria noua', 1901 ; Zile trdite, Iai, Libraria florid. 1903 ; Pdcate meirturisite, 10,
Libraria noua, 1904 ; Spice, BucureTti, C. Sfetea, 1909, ed. II, 1910; Amintiri, comen-

tate de Ion $iadbei. Craiova, Scrisul romanesc ; Dante, Infernul, trad. In versuri,
10, 1906, ed. a Ill-a, Bucure0, Alcalay ; 24 ianuarie 1859-1909, cuvintare,
1909 ; Andrei Florea Curcanul sou cum e ronulnul la rdzboi, povestire din 1877-1878,
Sibiu, Biblioteca Astra ; Ciubucul logofdtului Manole Buhu;, BucureFti, Biblioteca

Caminul" ; Comoara de pe Rardu, nuvele, edi/ie Ingrijita de Hie Dan. Buc..
B. p. t.. 1971.
A rt u r Go ro v e i, Nicu Gane, Bucurqti, Academia romana, Mem. seclit., S. III, t. VI, nr. 9, 1933 ;
Ace10, Nicu Gane, amintiri familiare, In Adev. lit. V art., V, nr. 207 ; C. Gane, Pe

aripa vremei, 1923 ; Artur Gorovei, Nicu Gane, Bucurqti, Cartea romaneasca, 1937
Leca Morariu, Bucovineanul N. Gane. La centenarul nasterii lui, Cernau/i, 1938
G. Calinescu, Material documentar, In Studii i cercetäri de istorie literard ;i folclor,

IX, 1960, nr. 4, p. 762.

LEON NEGRUZZI
Fratele mai mare al lui lacob Negruzzi, Leon zis si Tony (n. In Iasi la
5 iunie 1810, m. In Trifesti la 16 iulie 1890), era mai mult un veleitar cleat un

scriitor, greoi si lenes, A Invatat la pensionul lui Malgouverné in Iasi, apoi la Berlin
liceul, iar facultatea de drept la Viena, fart a lua licenta. Intors In tara, intra la 24
de ani In magistratura, filnd judecator, membru al Curtii de Apel din Iasi, procuror
.general, prefect sub Lascar Catargi (1871-1876), primar, senator liberal, epitrop al
asezamintelor Sf. Spiridon. Malt, balansat In mers, sangvin, cu rIsul zgomotos, era om

de treaba, fart dusmani, dupa opinia lui Titu Maiorescu (la chefuri cerea socoteala
finala si-un coniac). Cele sase nuvele publicate In Convorbiri ¡iterare Intre 1867 si 1882
sInt de
(VIntul soortei, Evreica, O reizbunare, Tiganca, Serghie Pavlovici si

recuzita romantica, aglomerInd Inemplari senzationale, dueluri, jocuri de noroc,
blazari, sinucideri, desparliri, amor funest, condamnari la moarte, crime, relatate
sec, Ara intuitie psihologicá.

BIB LIOGRAFIE
L eon Neg r u zz i,

Vintul soartei, In Cony. lit., 1, 1867 ; Evrerca, In Cony. lit., II, 1868 ; Tigancai
In Cony. lit., X, 1876 ; Serghie Pavlovici, In Cony. lit. XV, 1881 ; Os1nditiii In Cony. lit.
XV, 1881; Serghie Pavlovici i alte nuvele (OsInditii ;i Tiganca) Cu o prefga de Titu Maiorescu, Buc., B.p.t., Alcalay.

www.dacoromanica.ro

53

IACOB NEGRUZZI
Secretarul perpetuu" al Junimii" si redactorul revistei Convorbiri literare,
lacob (Jak, lacopo, Carul cu minciunile) Negruzzi (n. In Iasi la 31 decembrie 1842,
m. In Bucuresti la 6 ianuarie 1932) ar fi fost cu totul uitat Inca' din timpul vietii,
daca, la 78 de ani, n-ar fi publicat delectabilele Amintiri din Junimea", care I-au readus,fie si numai pentru o clipa,Tn actualitate. La aceasta data, operele sale complete
In sase volume, aparute cu un sfert de veac Thainte, zaceau ca si astazi necitite prin
biblioteci. Si, cu toate acestea, lacob Negruzzi este viabil macar printr-o parte a
scrierilor sale, ca sa nu mai vorbim de rolul sau de animator al celei mai stralucite
epoci din literatura romana.
Doctor In drept din Germania, unde statuse 11 ani, la Berlin si Halle-Wittenberg, deveni automat, la intoarcerea In tara, profesor la facultatea de drept din
Iasi, dei nu avea decIt 20 de ani, peste trei ani chiar decan, e drept, Intr-un moment
and facultatea n-avea nici local, nici studenti. Era cramponul junimistilor, obligati
sa scrie si sa faca abonamente la revista, unde In corespondenta cu cititorii se arata
mai mult spiritual cleat ironic, familiar In relatii, deloc intrigant In cenaclu, bucurTndu-se de talentul cui II avea, stergIndu-se In fata geniului. Junimea" era In primul

locob Negruzzi.

www.dacoromanica.ro

Portret de tinerete

tind el si cInd In 1885 s-a mutat In Bucuresti, 'Land cu el si revista, vremurile de
glorie apuneau. Negruzzi, In vIrsta abia de 43 de ani, va menSine direcsia Inca
opt ani, pentru ca dupd Inca alti trei ani sd ¡ase locul tinerilor. Lua totul In usor In
Parlament, unde nu vorbea niciodatd, ca si la Academie, unde se amuza sd deconspire

premiile i voturile. Tinea legatura cu vechii prieteni, nu se certa cu nimeni, surTzdtor faId de toSi. Frecventa Jockey Club, cduta sd-si conserve sdndtatea si era nelipsit
din adundrile de amici. A fost vdzut venind pe la Academie pInd In ultimelezile, aproape
nonagenar.

lacob Negruzzi a practicat de la Inceput si pInä la sfIrsit toate genurile literare,
proza, teatrul si critica, nevoind a opta pentru nici unul In chip special. A izbutit mai

mult In proa placerea lui fiind de a observa oamenii si sufletul lor, o materie fard
margini".
Poezia erotica este frivola sau sumbrd, conventionalà, facild si prolix5, greu de
citit astdzi. Partial acceptabile s'int epistolele si satirele de orientare clasicd, elogiind pe Maiorescu, Alecsandri si pe Anton Naum la lucrul grddinii si al viei (Tai,
sapi, Indrepti, legi, sprijini, gingasii pomisori") sau vizInd moravuri si tipuri contemporane, politicieni, avocaSi, filologi etc. Autorul se rdzbund pe Hasdeu, socotindu-I
simplu glosator, si ironizeazd pe vorbitorul IngTmfat Vasile Alexandrescu-Urechia.
Se poate resine portretul Luxisei din satira Impotriva divorturilor
Sedea culcatd pe-un jiq legändtor
O tIndrd femeie In haind de mdtasd
Bogatd, iar aldturi deschisd sta pe masa
0 carte frarquzeascd de Ponson du Terrail.
Cu gratie nespusd mica un evantail".

Pagind de titlu.

Dui:A Hermann si Dorothea de Goethe, lacob
Negruzzi scrie poemul Miran i Florica, prefdand
eposul burghez in idilà pastorald cu povestea unui
tIndr ce-si cIstigd sosia dupd ce o scapa de la Tnec.
cu

In teatru (Tmpacare, proverb, 0 poveste, Nu te juca
dracul, comedii) predominA tema cOsOtoriei.

Traducerile din Schiller (Hojii, Conjurajia lui

Fiesco,

Cabala' si amor, Don Carlos, Maria Stuart, Fecioara din

Orleans) au cel mult meritul
In timp. Viclenie si amor este, cum ardta Inca Eminescu, un furtisag
dupd Agustin Moreto. Fart' valoare sInt opera bufd
Hatmanul Ba/tag, dupd nuvela lui Gane, compusd
Impreund cu I. L. Caragiale (lacob Negruzzi a scris
numai cupletele), opera bed Beizadea Epaminonda,
de lacob Negruzzi singur, revistele politice si umoristice In colaborare cu D. R. Rosetti, Zefiemeie
Nazat

06F.

.

t

/ACOB

!

'

'WEIX:RFSCI

inikarc sum* social k
T. C41....a

www.dacoromanica.ro

a. T.

Copiile de pe natura alcatuiesc partea cea

'ANUL
1

mai trainica a operei lui lacob Negruzzi, mai
ales cele In proza, adevarate schite de moravuri, caractere In sens labruyerian, fiziologii
sau reportaje. Autorul n-are pretentia de a
face literatura de semnificatie Inaltà, transcendenta, ci numai de a observa exact :

De-ji

plac In poezie ideile mdreIe,
Frumoasele tablouri, precum Inchipuiesc
Acele geniuri mindre, ce-n zboruri Tndrdznete
Olimpicile virfuri s-atingd ndzuiesc
Atuncea nu cu mine sa stai la convorbire
Si astd cdrticica de-o parte sd o pui

aci ea jos pe pdrranturi reIine-a ta gIndire
Si culmile Imite cu ea nu pati sd sui".
15,1

s

De fapt aceasta jurnalistica va fi macar In
unele cazuri depasitä de lacob Negruzzi, mai

putin In piesele In versuri, simple cronici
rimate, ca cea tratInd despre moravurile
electorale si popa SmIntIna (Ion Creanga).
In galeria tipurilor din Copii intra urmatoarele specimene : mijlocitorul matrimonial
propunInd fotografii de fete nubile pentru o partida ; omul rara opinie care promite
votul tuturor si care semneaza once, .retractind apoi cu formula : Sa fie bine !"
parintele Gavril ; dispretuitorul de titluri care Intors de la studii din strainatate,
unde probabil n-a fost remarcat de nimeni, se mira de atentia ce se da la noi titratilor, Monsieur Costica zis si Constantinius Buzdurugus Romanus ; nationalistul sovin
ignorant care invoca la tot pasul pe Mihai Viteazul si $tefan cel Mare, chiar si
pentru a arata ca' spre a opri patrunderea In Tara' a strainilor, acestia n-au
tolerat constructia cailor ferate ; parazitii mondeni cu fumuri nobilitare, asa-numitii
Pagind de titlu.

paralei i paraleoaice, botezati (cam pueril I) cu nume de rezonanta : contele Curcano-

56

Mirmilitzki, baronul Constantin Garla de Afumata, ducesa Bute, nascutd Topa, princesa Bostano-Castravetzki, nascutd Pitringelo-Barabula ; holteiul t'ara camin lonita
Cocovei, Indragind de aceea tribunalul, unde vine pe once vreme ; cuceritorul cu
multe amante, functionar marunt, care te obliga sa subscrii la o pusca pusa la loterie,
pentru a-ti scoate dosarul mai repede din arhiva, Ghitá Titirez ; ambitiosul ipocrit
Tache ZImbild, avocat si jurnalist ; avarul ce se ascunde spre a nu primi musafiri si
care face vizite cu portabacul gol, Chilipir ; cinstitul care demisioneaza din slujba
la once tentativa de Mita i se sinucide fiind respins ca sot de o vaduvä, cuconul
Pantazachi, tipul barbatului demn ; cucoana de moda veche, speriata de deprinderile
noilor generatii (o nepoata a sa, Catincuta, tine un jurnal scandalos si fuge cu un

www.dacoromanica.ro

°filer), cazutd In bigotism nu färà a fi atentä
la efettul asupra celor din jur (face cruci mari
In bisericd,

gemInd),

Nastasiica ;

ipohondrul

gray Imbolnävit de pe urma unei fripturi de
curcan, Cristache Vdicarescu.
Remarcabild e satira sicanelor procedurale
cu cuvinte accentuate pedant sau moldoveneste
(pròcura, nu vom puté) si eroi hilan i ca Pipita
si cacon Manolas In Un drum la Cahul, satira
pedantismului lingvistic latinizant sau italieni-

zant In

Vespasian
i Papinian, satira frantuzismului In Gramaticale, satira cliseelor orato-

rice din Vorbe parlamentare.

Romanul lui lacob Negruzzi Mihai Vereanu
se sustine prin paginile privind nnentalitatea
bdtrInilor (generalul Vereanu, cocoana Savastita,
coconul Sändulachi), grija lor pentru asezarea
copiilor. insä povestirea aventurii lui Mihai
Vereanu cu o venetiand cunoscutä In Italia si
reTntIlnità In Moldova, unde face descoperirea
ca nu-i dedt sora lui, fiica fostei ibovnice
a tatalui sdu, e de
u n senzational factice,
imitat dupä cel din Buchetiera din Florenta

lacob Negruzzi la maturitate.

a

lui

Vasile

Alecsandri.

BIBLIOGRAFIE
lacob Neg r u zz i,

Opere complete, I, Copii de pe naturä ; II, Poezii ; III, Mihai Vereanu etc..
IVV, Teatru ; VI, Traducen i din Schiller, Bucuresti, Socec, 1894-1896 ; lacob Negruzzi
si I. L. Caragiale, Hatmanul Baltag, in Cony. lit., XVIII, 1884 ; lacob Negruzzi si Ed. Caudella, Beizadea Epaminonda, in Cony. lit., XIX, 1885 ; Zef/emele, revistd politicd si umoristicd In 3 acte del. Negruzzi si D. R. Rosetti, In Cony. lit., XXII, 1888 ; Acelasi, Nazat

(revistä politicä si umoristicd a anului 1885 in 4 tablouri) In Cony. lit., XX, 1886
Amintiri din Junimea", Bucuresti, V.R., 1921. Copii de pe nature'', Amintiri din
Junimea", I-11, Bucuresti, B.p.t., 1870 (ediIie Ingrijità si prefatatd de Cornel iu Simionescu).

M. L. Negruzz i, Mos Jac, In Cony. lit., LIX, 1927, p. 65-169 ; E. Lovinescu, T. Maiorescu y contemporanii lui, II, Gil. Panu, lacob Negruzzi, Bucuresti, Casa scoalelor, 1944; G. Calinescu, Materia/ documentar, In Studii i cercetäri de istorie literard i folclor, 1960, nr. 4,
p. 762.

www.dacoromanica.ro

57

I. POP-FLORENTIN
Un nuvelist tenebros este ardeleanul I. Pop-Florentin din Poptelei
Hgegului), ndscut la 8 august 1843 0 mort de 93 de ani In 29 august 1936, cu
studii filozofice de la Viena, profesor secundar la 14, suplinitor la un moment
dat al lui Titu Maiorescu la Universitate, pensionar din 1905.
Cele lapte nuvele publicate Tntre 1869-1871 sTnt de recuzitä negruzziana
si asachiana. in Pribeagul Alexandru Costei clädete cu aurul Idsat lui In pdstrare
de un necunoscut un palat-templu pentru Ermina. lubita moare, necunoscutul
reclamd comoara 1i Costei se aruna Tntr-o prdpastie. Juanita, gonitd de sot 0
de tata, apeleaza la Armand Toreanu, cäruia nu-i daduse destula atente Tnainte.
Acesta Incearca zadarnic s-o scape de la Inec. TInarul Victor Albanu, Indragostit
de tInara sa mama vitrega, Tsi ucide tan.' prea gelos. Dragoste fatala, sinucideri,
crime I Ilizibile astazi sInt nuvelele fabulos istorice: Decebal, In care dacii lupta cu
iazigii si jertfesc cdpdVinile duvnanilor moil! lui Zamolxe, apoi fratele lui Decebal,
Bicilie, 1i Dochia merg la Roma spre a ucide pe Traian, Bicilie trdcleazd, Dochia
moare 1i dacii se prdbuesc In pulbere ; Tuhutum, tablou din vremea luptelor
voevodului Gelu cu Tuhutum, unul din cei sapte capi ai fiilor lui Magor din EtelCuz; Zoa-Zuirvan, poveste iraniand despre un tiran cotropitor, rdpus de un
b4tino care primqte drept rdsplatd iubirea frumoasei lzris, fiica lui Aldamur.
Marl de nume proprii frumos sundtoare, nuvelele lui I. Pop-Florentin s'int prea
chinuite 1i abstracte. Romanele Haría, Avram lancu au devenit simple piese de
arhivd.
Pagina de titlu.

Pagina de titlu

.CANTECE VOINICESCI,

DECEBAL

despre dile din betrani.
Aterctt. luniu Brutu. Ortaiti.
0.4 Bruti. 'Frei Oretli

Soorol,
NOVELA 1STORICA
"

T. rm. 11.01LEINTINU.

I. POP. FLO.RENTIN.
'

TEMA.

111,11F 93 MI/ 431..
tZ,

t

TrtNo

,CRAIOVA.
LIRmAti 8. SANICA.
.

www.dacoromanica.ro

1

8 2.

/

'

BIBLIOGRAFIE

I.

I.Pop, Florenti n, antece voinicesti, Birlad, 1870
Fundament de filozofie, Iasi, 1871; Estetico,
lasi, Buciumul roman, 1871: II, 14,
Saraga,1887; Romeo. asi, Buciumul roman,
1873; Tinerejeo lui Stefan ce! Mare, nuveld
istoricd, Bucuresti, 1904; Reforma metodului
In studii i pedagogie, Bucuresti, lg. Haimann; Respuns la odreso d-lui Verox-Mordax-

Vindex, In Contemporanul, II, 1882; Homo,
roman, Bucuresti, B. p. t., nr. 79, 1885
Frumusejea lineard l frumusejea omului.

M. Costin, 1920; Mama Tudorc,
Rm. Vilcea, 1920; Maico Starija, Buc.,
1920; Avrom lancu, Bucuresti, 1924; SteIasi,

foniada, 1924.

Titu Maiorescu, Reforma metoodelor In procticd si
Teoria consecutismului universal de I. P.
Florantin in Convorbiri ¡iterare, 1895, nr. 5.
p. 517; N. lorga, I. Pop Florentin, in Oameni
care au fost, IV ; G. Cdlinescu, Material
documentar, In Studii si cercetari de istorie
literard ï folclor, 1960, nr. 4, p. 761.

Ion Pop-Florentin. Portret de maturitate.

MIRON POMPILIU

Proza folcloricd din Fdt-Frumos din lacrimel este ilustratd la Convorbiri ¡iterare
de Miron Pompiliu, pe numele s5u adevdrat Moise Popovici, nascut In SteiCrisana
la 14 iunie 1848, sinucis la 19 noiembrie 1897 In Iasi, autor mai Tnainte al unei
culegeri de Balade populare române (Iasi, 1870). FScuse liceul la Beius si Oradea
Mare, facultatea de litere la Pesta si Iasi. La 20 de ani colabora la Albino Pindului
i era membru al societatii de folclor Orientul" a lui Grandea si de prin 1869
membru al Junimii", unde va fi prezidentul caracudei". Prieten al lui Eminescu,
Il va gdzdui pe acesta bolnav la Iasi in 1884, iar in 1888 era bolnav si el cu Emi-

nescu In grija Harietei la Botosani. lubea ara sperante pe Veronica Mide si suferea
de insomnii si ginduri negre.
Miron Pompiliu cunostea bine literatura germana i a tradus din Heine, Uhland,
Lenau, Platon, Goethe, Rückert si Geibel. Basmele publicate In Convorbiri ¡iterare
In 1872 si 1875 aduc ceva din atmosfera nuvelelor lui Ludwig Tieck.

www.dacoromanica.ro

59

In lleana Cosinzeana din cositcl floarea-i cinta noud-mpeírati asculta vedem un
tinär care s-a scaldat, Impotriva consiliilor paterne, In lacul finelor. Ileana i-a pus.
pe deget un inel si tTnärul o cauta pInd ce o gäseste la o moarà. Eliberind din
räpund dedt cu calul cu paisprezece inimi
greseala un zmeu, nu poate
detinut de Mama Ciumei.
In Codreana Sinziana apare un umor täränese, uneori exprimat In clauzule
Dusu-m-am si eu, dar fiind schiop de un picior, dnd am sosit, nunta era pesfirsit si numai zama goalä am gäsit si In zadar In zama pInd In pIntece Inotam,
cd de carne ca-n palma dam. Si m-am apucat de sorbit c-un ciur blagoslovit
va puteti Inchipui cum am chefuit".
In 1886 Miron Pompiliu publica In Familia l'IRGO i Ameigialei. Au ramas dela el doine, poezii populare de ring Sibiu, specimene de limbA, literatura si
obiceiuri de la romanii din Biharia :

Ionele chica crea0
Fara tine nu-i viga.

Stau sa iau muchea securei

S-o lovesc in cerul gurei.

o
Zis-o htda a mi-o da
Foaie verde visinea
Mincu-ti gura mindra mea.

$asa bol de oi lua
$asa bol mi-i tare-m plac
Da cu hida ce sa fac V'

Cind o yad in gura surei

Pe /armuri de DunariIa
Merge dalba Toderi0
Olurile zuruind
Cizme rosii tropaind.

Parca yac, muma padurei.

Miran Pompiliu. Portret de tinere/e,

o

o
Ma-nsurai sa-mi iau muiere

,

29-

`

. I

t

14,
)

Luai muma mumei mele.
Cind o vad la foc seend,
Parca vad ursul juand.

r.

BIBLIOGRAFIE

Miron
a,
06.1i °

4

Pompiliu,

Balade

populare

romdne, 100870 ; Scrieri, ed.
V. Netea, Bucuresti, EP 1967.
N. Banesc u, O msiune o tul Miran Pornpiliu (In
chestia misionarilor unguri pentru
ciangdi), in Conv. lit., XLIII, 1909,

p. 1300-1305 ; Dr. Constantin
Miron Pompiliu, viatu,
opera, Beus,1930 ; Miron Pompiliu, Voltaire, in Jurnalul !iterar,
I, nr. 11 din 12 martie 1939.
Pavel,

www.dacoromanica.ro

N. D. XENOPOL

40.1,100.4,

Fratele mai mic al istoricului A. D. Xenopol, Nicolae D. Xenopol (Iasi, 11 septembrie
Tokio, 1917) cu studii la Liege, pro1858
venind de la Romeinul lui C. A. Rosetti, una
din bestiile negre ale lui Eminescu, redactor
din 1885 la Vointa national& deputat In 1895 al
colegiului al II-lea Olt, redactor din 1897 la
Drapelul, ministru al Comertului si Industriei

L

intre 19/2-/914, apoi reprezentant al Romaniei In Japonia, a publicat Intre 1879 si 1880,

and n-avea deci cleat 21-22 de ani,

In 33

capitole independente, Pasurile unui american
In Romania, dupá modelul din Lettres persones
de Montesquieu, punInd pe Johnston Blackwurst

si servitorul ski John sd observe relaIiile sociale si politice de la noi cu oarecare Indrdznear& Insd fird o idee limpede centrará si
Intr-un stil rara relief, curent. Tot atIt de tern
este cel de al doilea roman, Brazi i putregai,

"

reeditat fart* necesitate in 1955.

-

u

-

Portret de

Nicolae Xenopol.

tinerete.

BIBLIOGRAFIE
N.

D. Xenopol, PCIsurile unui american rn Rom6nia,
in Cony. lit., XIII, 1879 ; Brazt i putregai.
Morovuri provinciale, Bucureti, 1892; ed.
1955
Th. Virgolici, Bucure0, ESPLA,
(B. p. t.).

PaginS de titlu.

iNtit6LAE XEi4OPOL

R

!DAN POPOVICI-BANATEANUL
Foarte apreciat de Titu Maiorescu a fost
lugojeanul loan Popovici-BándIeanul (17 aprilie
9 septembrie 1893), student al Institu1869
tului teologic-pedagogic din Caransebes Intre
1889-1892i care publicase Inn poezii populare

r

PUTREGAIU
14412AV lift t pnovt:461 ALE.

'

IA DOUA

la Tribuna lui Slavici. Cele cloud nuvele mai mari

.

.

publicate postum In Convorbiri ¡iterare (1893

.

BUCÓRESCI.;,

.

TIPOORAFIA 0101AT* NATIONAL,

www.dacoromanica.ro

STRAW% A..1111,4/1,1 NV'

1802.

.

1894) atrag atentia prin ineditul observatiei
asupra unui mediu care n-a mai fost tratat

la noi.
El Tnsusi fiul unui meter opincar, loan
Popovici zugraveste aspecte din viata saertilor
si calfelor de
la
lucratoarele (atelierele) de

ori viata micilor precupeti de opinci
din satrele orasenesti banatene.
Nuvela Tn lume este povestea tTnarului

muncitor Sandu Boldurean. Abia eliberat din
armata,

acesta

se angajeaza

In lucrd-

can*

toarea maistorului Dinu Talpoane, om bun
la suflet dar fa'ra autoritate,
dominat de
sotia sa, parvenita Veta. De la Tnceput Sandu
primeste numai un florin si jumatate, dei
chiar patronul recunoaste ca merità patru
florini. El suporta regimul aspru al muncii,
sindluind" cu rabdare pieile In frig pe malurile Timisului
... Era °tent si dedat cu frigul, dar

77'

°Hat de repede lucra,

räsuflarea

i

se sleise

si miinile i se Tntepeneau. La Tnceput mai rar,
In urmd tot mai des mica din picioare, punea
sinaläul pe butuc, Tsi sufla In palmi si, mTinile

I. P.-Bdnateanu.

PaginI de titlu.

r's1;ffilr*rpi:.4-14f*. i

441

6161.1ECR FORILARA

IncrucisTndu-si, lovea cu dreapta subsuoara
stinga, iar cu stInga subsuoara dreaptä, ca sä-i
Tncalzeasca sIngele, pe and ochi-i lacrimau

de ger".
Ana, fiica lui Dinu Talpoane, da lui Sandu
vin cald, ceea ce Tnfurie pe maistorita Veta,

care determind pe sotul

ei

sa

concedieze

Indata pe Boldurean, spre a evita o casaorie
nedoritä a fiicei sale. Sandu, amarIt, pleaca fard
1

t'
I V'

:ArTeigiV.°

ioN Fora ml-uk;iyzei)
4),

gr

N iJVELE.:.
11.4E.ESIA!..'0/1
Vol; I.

sa protesteze In lume", asa cum venise.
Corespondentul lui Sandu este Tn nuvela
Dupö un an de jale maistorul Vasi. Maistorita
Lenca a ramas %/Schwa cu cloud fetite, dar
priceperea In comer; si energia dIrza Ti lipsesc.
Maistorul Nita Ti cumpard pieile argasite la
un pret scdzut, iar maistorul losif 1i imputa,
In scopuri necinstite, o suma de bani mai
mare decTi aceea pe care o Imprumutase

,
REVISTA -Pb210DI-EX

--,41 55
BAN1

vesica

www.dacoromanica.ro

centta-pegirui pretul ahonnmentului,.;.

bdrbatul ei rdposat. VInzarea la satrd a opincilor nu merge, fiindcd Lenca nu
stie sä atragd musterii. Un vecin o Tnsald VinzIndu-i marfa pe care el n-o putea
desface. Abia cInd una din fetiIele väduvei se Imbolndveste, maistorul Vasi are
curajul sà meargd In casa Lencdi si sd-i dea bani pentru a-si pldti datoria
cdtre losif. Prin intervenIia pdrintilor, Lenca si Vasi se vor cdsätori dupä

trecerea anului de doliu.
In

In poezii loan Popovici-Bändteanul eminescianizeaza sau imita pe V. Alecsandri
povestea versificatd Cal de fr7u.

BIBLIOGRAFIE
I o n Popovici- Bän atean u,

Din victo mesericVlor, nuvele, Cu prefaVa de Titu Maiorescu,
Bucure0, B.p.t., 1895 ; alta ed. Socec, 1909.

T r. Toplicean u, Victo o opero lui loan Popovici-Hateanu. Caransebe, 1930 ;

D. Vatamaniuc,

I. Popovici-Belneiteanul, Bucureti, ESPLA, 1959.

DRAMATURGII
IOAN IANOV
$i teatrul de la Junimea" se afld la Inceput sub influenta lui Vasile
Alecsandri. intre 1867-1879 magistratul loan lanov (lasi, 24 iunie 1836 28
februarie 1903) publica In Convorbiri ¡iterare apte anticele comice (Pareatcd

sau asesorul Schiverniseald, Rugincl Smichirescu alegeítor, Von Kalikenberg concesionar, Eclesiarhul Co/ivcIrescu, Advocatul

repetInd

tipuri

si

moravuri

arciocdrescu, Stosachi, Mcl Ion Zurba)

din opera comicd a predecesorului, fárd vreo

Insusire proprie.

SAMSON BODNARESCU
Obscurul german" si lenevitur Samson Bodndrescu era, ca si D. Petrino,
bucovinean, ndscut In Gäldnesti-Radduii la 27 iunie 1840 dintr-o veche familie roma-

neascd, un strdmos, Pintea, fiind cdpitan de plai pe vremea lui $tefan cel Mare.
Dupdstudii liceale la Cernduti, Bodndrescu e scurtd vreme profesor la Bucuresti apoi,
pe la 26 de ani, pleacd la Viena, unde studiazd filozofia un an si jumdtate. De la Viena

trece la Berlin, iar la 30 de ani Tsi trece doctoratul la Halle cu o tezd despre Lao-

www.dacoromanica.ro

63

koon de Lessing. Frecventeazd sedintele Junimii"
din lasi Incepind din 1870 In calitate de bibliotecar al Universit4ii, iar din 1874 ca director al
$colii normale de la Trei lerarhi. La balamucul"
sdu de acolo TI vor vizita Eminescu, Slavici si
Miron Pompiliu, Bodnarachi" fiind un om timid,

dar sociabil si afabil. Destituit In 1876 de liberali,
deveni prin concurs profesor la Scoala normald
Vasile Lupu din lasi un an mai firziu. Dar peste alti
doi ani se instala director al Institutului particular
Anastasie Basotd din Pomirla, unde, devenind capul
unei numeroase familii, ?si sfirsi zilele, neurastenic,

'

abia trecut de 60 de ani, la 3 martie 1902.
Primele poezii ale lui Samson Bodndrescu din
1869, adunate Intr-un manuscris
perioada 1865
sub titlul antece de dar sint mai mult cintece de
lume, de inspiratie folcloricd, decit lieduri heineene,
cultivind nu atit fantazia Tnfocatd", cum credea
Maiorescu, cit un sentiment al fericirii simple cu
ceea ce e de ajuns, quod satis est (Averea mea):

7, .
.

'1_404

Samson Bodnarescu. Portret

de

maturitate.

Cd n-am casa, ca n-am masd,
Prea putin de ele-mi pasa ;

al am mindrd de iubit,
Sint bogat i fericit".

Limbajul e In chip curios (intr-o poezie din octombrie 1871) eminescian
(Eminescu

se afla la Viena si nu publicase Inca ceva asemändtor)
Pintre crengile uscate
Cinta vintul vers duios,
Glasu-i sufletu-mi strAbate,

Simt un tremur dureros

O influentá eminesciand afldrn insd in confuza, dupd G. Panu, Ce poate fi va fi,
din aprilie 1872, unde un bdtrin mag se intreabd ca Eminescu In Mortua est! asupra

rosturilor existentei, ajungind Insd la concluzia cd In natura nimic nu se pierde
totul fiind supus transformdrii infinite
O, inimd s'a/A I de ce presupui
Perirea s-acolo pe unde ea nu-i ?
De ce, daca moartea pe tine te-nvinge,
Crezi tu cA de lume se poate atinge?

64

De ce ti se pare cd este perire
Schimbarea de forme in vecinica fire?"

www.dacoromanica.ro

Di

RIENZI

I

SCRIEBILIC

TRAQEDIE IN CINCI ALT8

loi

DE

SAMSON L. BODNARESCU.
Samson Beitnisestu.

--c

*

X

.A. El 13 I,

1,11TIITISEA $1 IMPRIMERIA scroitrlTil JUNIMI0
Kdít ura

11840.

Pagina de titlu.

Paginl de titlu.

Regdsim ideea In Ahasveros In veacul nostru (scend) amestec de Childe Harold
§i Fatist, cu contestarea puterii de distrugere a divinitaIii, cItà vreme universul are
propriet4i palingenetice, capacitatea de a se realiza mereu
De;artl-ti de mInie impovAratul ceri
lar trigreuiazA-1, si lar II delartA;
Vezuvule, Etna, rumpe-i de pe pdmint, clAde;te-i
Deasupra mea, lehova, rdstoarnA-i peste mine,
Si scurge-al lor jAratic o mare-n ea sl Mot,
Zadarnic tncercarea 1i-a fi de-a rnA sarma...
M-ai pedepsit odatA sA fiu ca tine vecinic..."

Nu §tim ce ar fi devenit Bodndrescu Ara Eminescu, cert este cd, dupd ce
l-a cunoscut, n-a mai fost el. Mai tot ce va publica ca poet din 1874 std sub InrIurirea lui Eminescu, de care e fascinat §i anulat. Pa de pildd In ciclurile ägi clmpenesti
si De la mare :
Haide, dragA, sui In luntre,
SA tot mergem, mergem du;i,
SA scApArn mAcar o clipA

De-a pAmtntului cAtu;i.
6

LegIngi ?met de valuri,
SA clArn grijile uitArii,
SA dam sufletele noastre
Dragostii si desfAtArii.

o. 178

www.dacoromanica.ro

65

Hai, nu sta a;a pe gInduri I
N-auzi marea cum ne cheaml?

BraI de dragoste puternic
Te va duce, n-avea tearnI"».

Originale rdrra doar epigramele In stilul xeniilor lui SchillerGoethe
Ce-i poezia, ma-ntrebi 7 Dezbrac-al tAu suflet de haina
Zilnic cu dInsa deprins ; sarbatore;te endind,
Du-te-n gradini, culege podoabe frumoase i mIndre
$i te gdteTte
atunci In al ei templu ai fost".

Poeziile lui Bodndrescu au apdrut In volunn abia In 1884, dedicate lui loan lanov.
Innul volum, publicat In 1868 de Junimea", era o tragedie In cinci acte, Rienzi, dupd
romanul istoric din 1835 al lui E. G. Bulwer-Lytt6n. Maiorescu aproba supunerea
la regulile tragediei clasice, Panu osIndea Indepdrtarea de adevdrul istoric, adevdrul
e cd, voind a urrndri cresterea si descresterea favorii populare, Bodndrescu nu izbuteste sd creeze caracterul personajului care devine din gInditor om de acnune si
din luptdtor pentru libertate tiran. SfIrsitul piesei este Intr-adevdr prea brusc.

Eliberat din Inchisoarea de la Avignon prin jertfa sotiei sale, Cola di Rienzi, abia
sosit la Roma, cade ucis de pumnalul cavalerului Montreal, Tnainte de a fi instituit,
ca senator, impozite grele si a fi pierdut Increderea si simpatia poporului. Lipseste
poetului marea oratorie In stare de a face din eroul sdu un tribun. Vorbirea acestuia e, dimpotrivä, searbddd :
Romani O frati de sInge I ajurqi sInte.0 la culmea
De unde ochiul vostru senin poate privi
La tot ce se numqte mister In mecanisme,
Ce suie i coboarl ctntarul fericirii
Unui popor In lume".

Vocatia teatral a lui Samson Bodndrescu s-a manifestat in continuare pe terenul
istoriei romdnesti. Tot din 1868 dateazd drama Grigori-vodb" III, cinta' la Junimea",
dar (Amasa netipdritd, din cauza redactdrii greoaie si a lipsei de claritate a caracte-

relor si situatiilor (Grigorie Ghica III In luptd cu sfetnicul tráddtor Miron care Inlesneste ocuparea Bucovinei de austrieci spre a dstiga, In urma uciderii domnitorului, tronul pentru el). Dupd aceastd Schicksalstragödie", Samson Bodndrescu
scrie tragedia In cinci acte 121pweanu-vodil, cititd la Junimea" In 1872, apdrutd
In Convorbiri /iterare In 1878-1879, iar In volum In 1884. Autorul ?si Ingdduie libertan fatd de istorie, ca si fatd de nuvela lui Negruzzi. Actiunea e plasatd In a doua
domnie a Lapusneanului. CIstiend bdtdlia, \toda* ordond nimicirea tuturor adversarilor. STrit introduse personaje si conflicte noi. Ana, sotia lui Peucer, pe care
Ldpusneanu o lsase vaduvd, la instigatiile lui Motoc, afld de la $raiber secretul iubirii
dintre Stroici si doamna Ruxandra. Ldpusneanu bdnuieste tradarea sotiei, aceasta,
spre a apdra pe Stroici, se asazd In capul complotului boierilor. LApusneanu maceläreste pe boieri, predd pe Motoc multimii, dar moare si el, iar Stroici oferd
coroana Ruxandrei. Dei oscilante, figura voevodului si a doamnei, Unte cInd umane

si eind demonice, Impinse &id de setea de putere si cInd de porniri firesti, se
66

tin minte. Si Iiipweanu-voda e o tragedie fatalä, cu unele influente shakespeareane.

www.dacoromanica.ro

Träddtorul MoIoc e aici mai mult un Polonius servil, iar Ana Peucer ofelizeazd,
cIntInd, In scena dezväluirii necredintei Ruxandrei, un cIntec hilar, absurd
Liliac ;i busuioc
A pus lelea sare-n foc.
S-a strigat : haiduc I haiduc I
DA la inimA buluc.
S-a zis una, ;-a zis nouI,
S-a crApat pArrantu-n douA.

$-a sArit deodati hop I
TuflicutA, dracul ;chiop
Pe spinare cu un snop...
S-apoi, lele I hop ;i top,
Dui:4 nuntA-i ;i uncrop".

Abia In 1968 s-a revelat drama In cinci acte Hie-yodel, scrisd Intre 1888-1889
si rdmasd printre manuscrisele lui Samson Bodndrescu, drama din proiectatul ciclu
Urmaqii lui Alexandru ce! Bun, care, Impreunä cu Petru §i Bogdan, urma sä formeze

o trilogie.
In urma celor patru bdtdlii pentru tronul tdrii (din care Bodrarescu pune numai
cloud), cei doi fii ai lui Alexandru cel Bun, Hie si $tefan, domnesc Impreund. Poloneza Ringala, sora regelui Vladislav, mama vitregd a lui llie si mama adevdratä a
lui $tefan, Incearcd sd impund la domnie numai pe $tefan. Prin Liuba, vara Marascdi,
prinIesd de Druzk, cumnatd a lui Vladislav si sotie a lui Hie, Ringala Tricearcd sä aducd

la tron pe $tefan singur, cu Witold In capul ostirii. Liuba, iubita lui $tefan, trebuie
sä simuleze dragostea pentru llie, In scopul ca acesta sd accepte propunerile Ringalei. AmeninIatd sd fie aruncata In iaz, Ringala pune otravd In bdutura lui llie
din care bea Liuba, apoi, descoperitä, ea Trisdsi. Este prima oard cInd acest personaj,
care va face carierd In teatrul romdnesc, intrd In scend. Hie, care In realitate a fost
orbit de fratele sdu, nu otrdvit, apare In piesa lui Samson BodnArescu meditativ,

dispretuind totul pentru dragoste (In versuri bine strunite):
,,$i ce mi-s toate cele? MArirea? astAzi este,
Te-ai dus din astä lume, rAmtne o poveste.

Averea? E un idol, ;i cine i se-nchinI
De lucruri trecatoare nAdejdileli aninA.
Puterea? Este frIul cu care se strune;te
NesAtioasa poftl, norodul ce-nvràjbe;te,

E biciul care rntril al zilelor greu car,
Te duci cu el pe-o cale de care n-ai habar.
CA vecinicia-i lungl 5i WA de sfir;it,
Si zilelor frumoase urmeazA timp urtt.
Dreptatea? Este dosul la care te-ndose;ti,
SA nu te vacIA lumea a;a dupA cum e;ti.
E frumusetea, poate? La sfìntul ei altar
Chematul uitA lesne de-al vietii chin 5i-amar.
Dar statua tdcutA 5i-un viers gläsuitor
Pot ele sA aline neasttmpArul de dor?"

www.dacoromanica.ro

67

A ramas printre 14r-tide poetului si o feerie neterminata Anticrist. cu personaje reale si fantastice (Scaraotchi, Michiduta, Nichipercea, Duhul morii, Duhul
florilor, Duhul pietrei, spirite, suflete).

BIBLIOGRAFIE
Samson Bodndresc u, Rienzi, tragedie, Iasi, Editiunea si imprimeria societdtii Junimea",
1868 ; Din scrierile lui . .. Cerndisti, 1884; Scrieri, antologie cu o prefatà de Aurel

Petrescu, Text stabilit de Paul Lazdrescu, Bucuresti, EPL, 1968.
II. Chend i, Samson L. Bodnarescu, in Conv. lit., XXXVI, 1902, p. 477-80 ; Dr. I. G. Sbiera, S 6 MI6turclm neadevdrurile, In Desteptarea, X, 24 din 24 III 1902 ; Leonida Bodnärescu, Epistold
deschisa cdtr '6 d. prof. univ. I. G. Sbiera, foaie volantà, Cerrauti, 12 aprilie 1902 ; Dr. I. G.
Sbiera, Rdspuns domnului prof. L. Bodndrescu, In foaia volanta a Desteptdril din 8/21 apri lie

1902; Samson Bodndrescu, schitd biografic6, In Degeptarea din 24 II (9 III) si 28 III
(13 III) 1902; Anuarul Scoa/ei normale Vasile Lupu" din lqi pe anul ;color 1929-1930,
Iasi, Viata romcIneascd, 1931 ; Maria Simionescu, Samson Bodn6rescu, schit6 biografia

In Adev. lit, ;I art., nr. 912 din 29 mai 1938 ; C. N. Mihalache, Samson Bodnarescu

In Vatra 13awwilor, 41-2, mai 1938-1939, p. 14-22; G. Calinescu, Un castan
replantat, In Contemporanul, nr. 8 din 28 febr. 1958 ; Acelasi, Material documentar,
in Studii sl cercet6ri de istorie Reran, ;I folclor, 1961, nr. 3, p. 532.

G. BENGESCU-DABIJA
Un dramaturg alecsandrinian a fost la Convorbiri ¡iterare generalul de intendenta G. Bengescu, zis baioneta neinteligenta", n5scut In Bucuresti la 30 iunie
1894, fiul austriacei Louise Salviny von Uffman, casatorit cu moldoveanca Sofia Dabija,

de unde al doilea nume, senator de Falciu prin 1906, mort la 13 ianuarie 1916.

68

Opera de debut a lui G. Bengescu-Dabija este usoara comedie de situatii Tntr-un
act 0 palmil la bal mascot (1871). Acesteia Ti urmau drama In cinci acte In versuri
Radu III ce! Frumos (1875), opera bufa' de Ch. Nuitter si E. Tréfeu, Princesa din
Trebizund (1875), comedia In trei acte Cucoana Nastasia Hodoronc (1877), opera
comica In trei acte cu muzica de G. Otremba si E. Caudella Olteanca (1880),
tragedia In cinci acte Pygmalion, regele Feniciei (1886), In versuri, despre curtezana
intriganta Astarbée, din fritImplarile lui Téléma que de Fénelon, tragedia Amilcar
Barca, generalisim al Cartaginei (1892) cu subiectul extras din Salammbô de Flaubert
(mercenarul Matò Tnapoiaza zeitei Tanit, zaimful, valul sacru), Cumintenia fetelor
(1894), Crimil i virtute (1907), poemul dramatic In versuri In trei acte Mustrarea
de cuget (1913), toate intrate azi In repertoriul dramatic mort. A tradus Domnu
Choufleuri de Saint-Remy cu muzica de J. Offenbach si Macbeth de Shakespeare.

www.dacoromanica.ro

BIBLIOGRAFIE
G. Ben g es c u - Dab i j a, Radu Ill cel frumos, drama in versuri In cinci acte, Iasi, 1875 ;Princes°
din Trebizund, opera bufa, Iasi, 1875 ; O palma la bol mascot, ccmedie tntr-un act,
In Cony. lit., V, 1871 ; Cucoana Nastasia Hodoronc, comedie In trei acte, In Cony. lit.,
XI, 1877; Pygmalion, regele Feniciei, tragedie In cinci acte, in Cony. lit., XX, 1886 ;i
In volum, Bucure;ti, 1886; Olteanca, opera comica In trei acte, muzica de G. Otremba
;i G. Caudella, la;, Tb. Balassan, 1880; Amilcar Boron generalisim al Cartaginel, tragedie, Bucure;ti, 1892 ; Conferinte admirative, Bucure;ti, 1895 ; Cumintenia fetelor,
repr. T.N. st. 1895/96, Bucure;ti, 1894 ; Criza si armata, Bucuresti, 1901 ; Crimd
virtute, repr. T.N., 1907/1908 ; Mustrare de cuget, poem dramatic In versuri In trei acte,
Bucure;ti, 1913 ; Domnu Choufleuri de Saint-Remy, muzica de J. Offenbach ; Macbeth
de Shakespeare ; Scrisoare dive lacob Negruzzi, In Cony. lit., LXV, 1932, p. 615-616,

G. Cal in es c u, Material documentar, In Studii ;I cercetdri de istorie literard si folclor, VIII, 1959,

nr. 1-2, P. 373.

D. OLLANESCU-ASCANIO
Ca autor dramatic Incerca sa se afirme la Convorbiri literare Intre 1878-1889
D. 011anescu-Ascanio, nascut In Focsani la 21 martie 1849, bacalaureat din Iasi, doctor In drept de la Bruxelles,.magistrat In Tecuci, apoi
diplomat. Insarcinat de afaceri la Viena, ConstantiPagina de titlu.

nopole, Atena, comisar al Expozitiei romane la
Paris In 1900, academician, conservator infidel, secatura de caracter" dup. Maiorescu, mort In Bucure

BC.A.I.TIO-

la 20 ianuarie 1908.

A scris comedii usoare, de obicei Intr-un act.
Pe malul glrlei, cu atmosfera de epoca de la 1800 si
o morala (beizade Fluturache pedepseste pe Idranul
Ionia fiindca, salvIndu-I de la Tnec, I-a tras de par,
ca sa se adevereasca proverbul pe cine nu Iasi sd
moarà, nu te lasa sA trdie0"); Dupd r6zboi (colonelul

Costin TrispairnInta Tntors de pe front pe amantul
sotiei sale, declarIndu-i ca sotul a murit, de unde
obligatia rivalului de a se Insura), Pribeagul, In care

PE

MALUL GARLEI
Comedie Intr'un

se ilustreaza sentina din Despot yodel' de Alecsandri

Nu vindem tara noastra, nici cuSIntem tarani
getul pe bani" ; Fanny, un qui pro quo, unde sosia

,,,

unui avocat se pacalWe singura, liand numele unui
prieten al sotului ei, Fanny, drept numele femeii cu
care se crede Inselata ; Primul bal (In aceasta doi

BUC UR ESC 1.

Tsu.prnsTITAN

www.dacoromanica.ro

Nn.

s

I.

,
-

asteapta musafiri zadarnic, IntrucIt
n-au fost ImpArtite). A tradus Ruy-Blas de
Victor Hugo.

-

In poezie 011dnescu-Ascanio cIntAFIntIna Blan-

.

duziei, Latina Gintd, rdzboiul de independent& pe
Fiul lui Pene Curcanul, Bosforul, improvizeazd
Clntece de harem pentru Leile Mesh'Ume, scrie
pasteluri, satire In contra arivistilor politici,
poezii de dragoste In vers liber (Amori, 1896).
Traducerile si adaptdrile dupd Hora/iu (Ad
Pisones, Ode, epode, Carmen saeculare) i Catul
(Passer Lesbiae) sInt In maniera Alecsandri
De and te-ai fácut prieten cu lpachus cArndtarul,
Cu Nycandru de la Rhodos vinzatorul de copii,
Cu Rutilius istrionul si cu Gellion barbarul,
Pe la mine se-mpline;te anul de and nu mai vii".

D. 011dnescu-Ascanio. Po rtret de tinerete.

Serios e studiul
1897-1898.

la

Teatrul

romani

din

BIBLIOGRAFIE
Dimitrie 011anesc u, Pe malt)l glrlel, comedie Intr-un act, Bucure;ti, 1879 ; Q. Horatius
Flaccus, Ad Pisones, trad. In versuri, Bucuresti, 1891 ; Ode, epode, Carmen Soeculore,

trad., I, Bucure;ti, 1891 ; D. C. 011anescu-Ascanio, Lupui ;i barza, fabutá
intr-un act In versuri, in Cony. lit., XII, 1878; Dupd rdzboi, comecre intr-un
act, in Cony. lit., XIII, 1879; Pribeogul comedie intr-un act, In Cony. lit., XIII,
1879 ; Fanny, comedie tntr-un act In versuri, in Cony. lit., XVI, 1882; Primul
bat, comedie tntr-un act, In Cony. lit., XXIII, 1889 ; Teatru (Pe molt,' gfrIel,
Dup6 rdzboi. Pribeogul, Fanny. Primul bol, La mormintul poetuiui), Bucure;ti, 1893
Poezii

1878-1898,

dotaría,

amintirl

Bucure;ti,
din

Socec, 1901 ;

rezbel, teatru

Satire, Bucure;ti, B.p.t., 1908; Vosile

In

Frederic Damé

Cimpoiul, I,

i

1882;

Ascanio,

D,

lubirea

011ánescu,

Alecsandri, discurs de recepIiune. Bucure.ni.

A.R., 1894.

N. Petra ;c u, D. C. Oildnescu (Asconio), Bucure;ti, C.N., 1926 (alti ed. In 1934) ;
Material documentar, In Studil l cercetdri de istorie literard

70

p. 700-701.

www.dacoromanica.ro

i

G. CAlinescui

folc., 1959,

nr. 3-4,

FILOLOGI, FILOZOFI, ISTORICI, MEMORIALISTI

I. CARAGIANI
Lui Ion Caragiani, aroman din Avdela, nascut la 11 februarie 1841, profesor
de limba i literatura greaca la Facultatea de litere din la0, mort octogenar la 13
ianuarie 1921, i se datoresc primele traducen i romanevti In proza ale Odyseel i
Botrachomyomachiei (1876). La Junimea" i se d'actea epitetul homeric binehranitur
Caragiani.

BIBLIOGRAFIE
I. Caragian i,
N ecrolo

Cursu

completu de gramatica ellena. Partea III, Jassi, 1870-1872. Omer,

Odyseea V Batrachomyomachia, trad. In prozA, lasi, 1876. Studii istorice asupro
romdnilor din Peninsula Balcanic'd, Bucuresti, 1891,
g, In Docoromania, I, 1920-1921 ; G. Calinescu, Material documentar, In Studii V
cercetdri de istorie literard V folclor, 1960, P. 759-760.

AL. LAMBRIOR
Spiritul adevarului In lingvistia la Junimea" TI reprezenta Alexandru Lambrior, nascut In comuna Soci din judetul NearnI, la 10 septembrie 1845, mort
prea tTnar In la0 la 20 septembrie 1883. Fusese bursier al vechii Academii
Mihailene i ajunsese la 24 de ani profesor de liceu la Botopni. Devenit In 1872
membru al Junimii", Maiorescu Ti acordä o bursa de studii la Paris, unde

pleaca la 30 de ani, Tmpreuna cu Gh. Panu i G. Dem. Teodorescu. lntrat In
mi carea filologica a lui Gaston Paris i Paul Meyer, colaboreaza din 1878 la
revista Romania cu studii asupra vocalismului roman, izbutind sd trezeascd
atentia romaniOlor, Tndeosebi a lui Gaston Paris, care spuse ca articolele sale
anurrra o noua era In studiul limbii romane". Pasionat de limba veche populard
§i de limba culta a secolului al XVIII-lea a relevat lui Eminescu, cu care era
prieten, traducerea aforismelor lui Oxenstierna. A publicat o Carte de citire
(buccIti scrise cu ¡itere chi ri lice In deosebite veacuri) care In 1894 era la a treia
ed iTie.

BIBLIOGRAFIE
I. Siadbe i,

Alexandru Lambrior, In Victo romdneascd, iulie, 1923.

VASILE CONTA
Filozoful Junimii" a fost, dupa Titu Maiorescu, Vasile Conta, nascut la 15 noiem-

brie 1845 In satul Ghindaoani din judetul Nearni, fiu de preot, mort prematur, la
21 aprilie 1882 In 14. A fost i el elev al Academiei Mihailene i dupa studii comer-

www.dacoromanica.ro

71

ciale la Anvers,
trecut doctoratul In drept la Bruxelles la 27 de ani (ca student aderase la Internationala l), fiind numit apoi profesor la Universitatea din la0.
Deputat nationalist prin 1878 1879, ajunge la 35 de ani ministru al Instructiunii Publice In guvernul liberal al lui Ion Brdtianu, In care demnitate a venit cu
o reformd progresistd a InvdtdmIntului secundar.
Opera filozoficd a lui Vasile Conta, publicatd mai toata In Convorbiri ¡iterare,
se compune din Teoria fatalismului (1875-1876), Teoria ondulatiunii universale (1876
1877), Originea speciilor (1877) §i tncercäri de metafizial (1879). Un prieten al sdu,
Rosetti-Tescanu, a dat postum versiuni franceze : Les premiers principes composant
le monde (1888), Les fondements de la métaphysique (1890), La théorie de l'ondulation

universelle, prefatatd de Ludwig Büchner (1895).

Junimi§tii erau In genere filozofi ideali0 de influentd kantianä

i

postkan-

tiand. Conta va fi un materialist empirist i senzualist, evolutionist sub InrIurire englezd (Locke, Spencer, Darwin) i germand (Vogt, Büchner, Haeckel, Moleschott).

Cunc4tintele omenevti ent dupd Conta n4te Intipariri" materiale In creier sau
reflectii de ordin secund asupra lor, ca la J. Locke. Spatiul i timpul nu Or-It forme
pure ale intuitiei ca la Kant, ci cadre reale, existInd In afara conOintei. Lumea
e de natura materiald, lar psihicul o functie a creierului. Materia se afld Intr-un proces

de evolutie onduliformd, transmiterea micärii fácIndu-se prin unde. Pe curbele
acestora se ridicd i cad formele naturale, cIt i produsele gIndirii, ideile,
religiile. Transformdrile se supun unor legi fixe l naturale", unui determinism
In care necesitatea e confundatd cu cauzalitatea, numitd de Conta fatalism. Libertatea omului e iluzorie, el fiind determinat ca once fenomen fizic. Fatalismul este
extins de Conta, sub InrTurirea lui A. Comte i H. Buckle, asupra natiunii, condiIionatd exclusiv de mediul geografic, lar evenimentele istorice grit explicate printr-o conceptie organicist-mecanicistd.
Filozofia materialista a lui Conta, Indeosebi ateismul sdu, a avut un ecou puternic printre oamenii de tiintd ai vremii, medici i naturaliO, care I-au urmat, dind
nwere aproape unui curent de gindire, [And In 1920. Cit despre ecoul peste hotare
al acestei filozofii, el a fost mai mic. Herbert Spencer chestionat rdspundea
printr-un formular, Haeckel spera sa gdseasca timp spre a-I citi.

B I BLIOGRAFIE

B. Cont a, Teoria fatalismului, Iasi, Saraga ; Originea speciilor, Iasi, 1877; incercdri de metafizicd
Iasi, Saraga ; Teoria ondulatiunii, III, Jai, araga ; Les premiers principes composant le
monde, 1880 ; Les fondements de la métaphyslque, Paris, 1890; Lo théorie de l'ondulation
universelle, pref. Ludwig BOchner, Paris, 1895 ; Opere complete, ed. Octav Minar,

72

Bucuresti, Sfetea, 1914; Opere filozofice, ed. N. Petrescu ; B. Conta, Discursurl parlamentare. Proiect de lege. Articole de ziare etc. (1878-1881), cu o prefatl de B. C.
Livianu, Iasi, 1899 ; Opere filozofice Giese, Bucuresti, 1959.

www.dacoromanica.ro

B. C, Livi an u, Victo siscrierile lui Vasile Conta, tn Revista literord, VII, 1886, p. 416 urm.; RosettiTetcanu, Biografia lui Conta, In Cony. lit., XXIX, 1895, p. 923-937; Ana Conta-Kernbach, Biografio lui Basile Conta, In Viato romelneasca, X. 1915, vol. 38-39; G. D. Scraba,
Vasile Canto, studiu filozofic, Bucuresti, 1912 si Bucuresti, Fund. I. V. Socec ; D. Badareu, Un système matérialiste métaphysique au XIX-e siécle. La philosophie de Basile Conta,
Paris, 1924 ; I. G. Dumitru, Junimistul V. Conta, bursier in strdin6tate, In Cony. lit.,

LXX, 1937, p. 327-329 ; Pompiliu Preca, Scurtd expunere o filozofiei lui Vosile Canto,
Bucuresti, 1937.

A. D. XENOPOL
IntIiul mare istoric roman Inainte de N. lorga s-a nascut la 23 martie 1847
In lai. Tatal, D. Xenopol, poliglot, fusese supus grec, protestant, dragoman, om
de afaceri, director de pension, mama se numea Vasiliu. Alexandru Xenopol a
studiat la Academia Mihaileana din Igi, apoi, cu o bursa a Junimii", la Berlin, patru
ani, de unde se Intoarce cu cloud doctorate, unul juridic (De publicanorum societatum historia cc natura iuridicali, Berlin, 1871) §i altul In filozofie, probabil despre
istoricul englez H. T. Buckle. Era pasionat de istorie, la 15 ani citise pe Guizot
la Berlin urmase cursurile romanistului Rudorf, pe Mommsen, Curtius, Ranke,
Gervinus, Steinthal, unul din redactorii revistei Zeitschrift far Volkerpsychologie und
Sprachwissenschaft. Magistrat la tribunalul din Igi i avocat In 1878, Xenopol concureaza la o catedra de filozofie cu Coco Dimitrescu-la0 care-I invinge. Va ajunge
profesor de istoria romanilor la Universitatea din la0 abia In 1883, and avea
36 de ani. Era acum liberal antijunimist §i Maiorescu II va ironiza in articolul din 1892

Mic studiu de strategie literard. Membru al Academiei Romane din
1893, Xenopol va scoate Intre 1894-1903 i 1906-1908 la Igi Arhiva societätii
ftiinffice i ¡iterare, cu colaborarea, Intre altii, a lui C. Hogg. El insu§i publica
Contraziceri

poezii sub pseudonimul I. Laur §i Rama. Foarte devotat celei de a doua satii, Cora-

lia Biberi-Gatoschi, vestita Riria, Inn sotie a lui Vasile Burla, Xenopol solicita la
batrinete, In chip penibil, revistele literare pentru ea. Ni§te Amintiri din celleitorie
ale lui prin Elvetia i Italia de nord, publicate In 1901, nu confirma o vocatie literara. A fost membru corespondent al Institutului Frarrtei i profesor onorific la
Sorbona i a murit la 27 februarie 1920.
Opera fundamentala a lui A. D. Xenopol este lstoria romdnilor din Dacia Traiand

In 14 volume, Inceputa in 1888 (Intre 1925-1930 era la a treia editie). Rezumata
in limba franceza sub titlul Histoire des Roumains de la Dacie Trajane, III i publicata la Paris In 1896 cu o prefata de Alfred Rambaud, a fost premiata de Academia franceza i introdusa In sinteza Histoire générale, vol.

de Lavisse-Rambaud.

Alta scriere importanta este Les Principes fondamentaux de l'histoire, aparuta
In 1899, In limba romana In 1900, In editia a doua cu titlul La théorie de l'histoire
(Paris, 1908). Xenopol sustine ca In succesiunea fenomenelor istorice se manifesta
serii" nu legi, cA seriile, Inlantuite cauzal, sint ireversibile, apropiindu-se de W.
Windelband i H. Rickert, In unele privinte i de teoria factorilor a lui Cournot.
Diverse alte studii ale lui Alexandru Xenopol (L'hypothèse dans l'Histoire, Sociologia
e storia, Zur Logik der Geschichte) publicate In reviste internationale de mare cir-

www.dacoromanica.ro

73

culatie au fost subliniate de autoritati In materie ca Rickert, Grice, Berr, Lacombe,
Benedetto Croce.

BIBLIOGRAFI E
A. D. Xenopo I,

Studii economice, 1879 ; Rdzbooiele dintre ru;i ;i turci ;i inrturirea lor osupra
tdrilor romdne, I-11, 1880; Teorio lui Roesler, 1884 ; Une énigme historique: Les Roumains
au Moyen-Age. Paris, 1885 ; lstoria romdnilor din Dacia Traiand, 1XIV (vol. I din 1888),

ed. a III-a, 1925-1930 (rezumatd sub titlul de Histoire des Roumains de la Dacie Trajane ;i introdusd In Histoire génerolé Lavisse-Rambaud, vol. III §i IV) ; lstoria partidelor
politice in Romdnia, 1910 ; Romdnii ;i Austroungaria, 1914 ; Les principes fundamenteaux
de l'histoire, Paris, 1899 ; ed. rom. 1900 ; ed. a II-a sub titlul La Théorie de l'histoire, Paris,
1908 ; Arnintiri de caidtorie, 14, 1901.
Oct a v Bot e z, Alexandru Xeno poi, teoretician, filozof al istoriei (studiu critic), BucureTti, Casa Foalelor, 1928 ; D. Bodin, A. D. Xenopol si Junimea, in Corm lit., LXX, 1937, p. 237-265;
E. Lovinescu, T. Maiorescu ;i contemporanii lui, I, V. Alecsandri, M. Eminescu, A. D.
Xenopol, Bucurqti, Casa ;coalelor, 1943 ; G. Calinescu, Material documentar, In Studii

0 cercetdri de istorie literaril ;i folclor, IX, 1960, nr. 4.

GH. PANU

Memorialistul Junimii" Tnainte de lacob Negruzzi, rautaciosul" Gheorghe
Panu s-a nascut la 9 martie 1848 In Iasi (dupa actul de moarte, In Galati), dintr-o
familie de militari originara din Vaslui si care s-ar fi numit TntTi BrInza. Delegat
electoral al barnutistilor, rara sa irite pe junimisti, Panu citise de timpuriu pe Guizot, Thierry, Thiers, Buckle, Macaulay, Carlyle si, pozitivist, adept al lui A. Comte,
Spencer si Darwin, va combate In Convorbiri ¡iterare opera istorica a lui Hasdeu.
Profesor de franceza In Iasi din 1869, in 1875 plead la Paris pentru studii de istorie,

dar trece la Bruxelles In 1879 doctoratul In drept. intors In tara, intra In viata
politica, fiind sef de cabinet al lui C. A. Rosetti, procuror la Iasi, liberal, indignat

74

de Scrisoarea III de Eminescu, militant pentru un partid radical, director al ziarului
Lupta (1884). AtacTnd pe regele Carol I, e acuzat de lèse-majestate si nevoit sa fuga
la Viena, Tnsa, fiind ales in lipsa deputat, e absolvit. intre 1901 si 1910 a redactat
singur revista Selpt6mIna, cu articole politice, cronici dramatice si literare, observatii din viata animalelor. Räscoalele din 1907 Ti prilejuiesc lucrarea Cercetdri asupra
steirii tdranilor in veacurile trecute din 1910. A murit la 6 noiembrie 1910.
Opera capitala a lui Gh. Panu e, neIndoios, Amintiri de la Junimea" din Iasi,
aparuta In cloud volume Tntre 1908-1910. indoielnica In mare parte ca document

www.dacoromanica.ro

istoric, lucrarea e un document moral cu caracterizari psihologice subiective, nedrepte, nu mai pu-tin interesante prin reducerea la o formula tipologica (frondeu-

rul" Carp, olimpianul" Maiorescu, distantul" Alecsandri). S-a dovedit Tnsa
Gh. Panu n-a asistat la edinIa in care s-a citit nuvela Seirmanul Dionis de Eminescu,
nici la lectura poeziei Ce poate fi va fi de Samson Bodnarescu, relatate din fantezie.

Acele* Trist4ri se regasesc In Portrete i tipuri parlamentare din 1892, publicate mai tTrziu In ziarul Lupta. Deputatul lzvoranu vorbind cu voce sepulcrala
cu lacrimi In et, autocratul Alexandru Lahovary voind a biciui auditorul ca Xerxes
marea cu vergi, zeflemistul Pogor anunIInd caderea unei propuneri cu mare sau
patenta' minoritate, N. Volenti privind palid locul vociferarilor ca i cum s-ar teme
sa nu fie implicat, dau o idee despre observaTia jurnalistului Gh. Panu.
Din viata animalelor pune acela0 spirit de observaIie Tritr-un jurnal de coteI
privitor la psihologia canina i ornitologica.

BIBLIOGRAFIE
George Pan u,

Cestiunea izraelitä, lasi, 1886 ; Bucuresti, 1893 ; Bucuresti, 1902 ; Sufragiul
i tipuri parlamentare, Bucuresti, 1893

universal, Bucuresti, Lupta, 1893 ; Portrete

Amintiri de la Junimea" din 1°0, III, Bucuresti, Adevärul, 1908-1910; ScIpt6mlna,
revista, Bucuresti, 2 nov. 1901-1910; Din viata animalelor, Bucuresti, Bibl. Dimineata.
C. Hoga s, Gheorghe Panu. Amintiri rdzlete, In Viata romdneascei, V, 1910, vol. XIX ; C. D. Anghel,
Gh. Panu seedneltorul de idel, In Libertatea, 1933, p.355-357 si 375-378; I. lalowitzky,
Gheorghe Panu gdlelteanul, In Adeveirul, 1935, nr. 15 899 ; E. Lovinescu, T. Maiorescu
contemporanii lul, II, Gh. Panu, lacob C. Negruzzi, Bucuresti, Casa scoalelor, 1944;
G. Calinescu, Material documentar, In Studii i cercetdri de istorie literorä i folclor. IX,

1960, nr. 4.

DIVER$1

La Junimea" au participat oameni din toate domeniile de activitate, vIrsta
Ins4i nefiind o piedica. C. Eraclide (1819-1875) era jurist, bucovineanul Pavel
Paicu (nascut la 27 iunie 1831
mort 1a22 aprilie 1898) profesor, pare-se limbut,
poreclit T. Spacco i porcule-tul marunt". Theodor Rosetti (4 mai 1837
16 iulie

1923), melancolicul" cumnat al lui Alexandru Ion Cuza, magistrat, preedinte al
Curtii de Casa-0e, ministru, prim ministru Intre 1888 i 1889, guvernator
al Band nationale, facea i el teoria formelor fara fond In articolul Despre direc-

www.dacoromanica.ro

75

Vunea progresulul nostru (1874), punInd accentul pe capitalul biologic al natiel sau

depringea egoismul politicienilor, recomandInd solidaritatea individului cu colectivitatea In M4carea noastr6 socialà (1885), ori, In fine, criticInd negativismul claselor de sus In Scepticismul la noi (1891). P. P. Carp (Iasi, 29 iunie 1837 22 iunie
1918), originar dintr-o familie boiereascd din Vaslui, venise la Iasi din Germania
cu monoclu si Iinutd de nobil borusian, dInd unui gazetar care-I importuna un räspuns In englezeste, incisiv si nemilos In critica despre Reizvan-vockl a lui Hasdeu
(semnatd, dealtfel, P. Bdtdusu), stiind totusi ca arta e domeniul posibilului, nu al
realului. Lider conservator, P. P. Carp a devenit curInd exponentul unei politici
reacIionare de forld, rezumatd In formula pronunIatd cu ocazia rdscoalelor idrdnesti
din 1907 : Inn represiune si apoi vom aviza". A fost adeptul intrdrii Romdniei
In rdzboi In 1916 aldturi de Puterile centrale si al formdrii unui stat romdn federal
In cadrul Austriei Mari. A tradus din Shakespeare greoi, Trisd direct din englezeste,
Macbeth si Otello. Generalul Mihail Cerkez (1839-1884) era eroul de la Plevna cdruia
Osman-pasa ti predase sabia si Invingdtorul de la SmIrdan. Vasile Burld(OpdiIeni-

BudeniIiuStorojinet, 9 februarie 1810

9 ianuarie 1905), filaogul, avea studii
de greacd. latinä si sanscritd de la Viena si Graz si era profesor de liceu, membru
al Junimii" din 1871, suplinitor 'in 1875-1876 la Universitate al lui A. Vizanti, devenit celebru prin discutia cu Cihac si Hasdeu asupra etimologiei cuvIntului ra.P.
Ar fi scris o singurd poezie, dedicatd celei de a treia sotii a sa, Adela Hloch, pe
care Insd lacob Negruzzi n-a voit sà i-o publice In ruptul capului. loan Mire Melic,
zis si Mirmilic (Bucuresti, 15 august 1840
Iasi, 29 ianuarie 1889) era profesor
de matematici la Universitatea din Iasi, ca si N. Culianu (28 august 1843 28 noiemhrie 1915), astronomul si geodezul papa Culianu", tdcutul proverbial N. Mandrea (1842-1910) era jurist, $t. VIrgolici (1843-1897) hispanist, cu studii despre
Cervantes, Lope de Vega, Calderon de la Barca. Juristul P. Missir (1856-1928),
prieten al lui Caragiale, critica violent In Convorbiri literare din 1 martie 1883 volumul de Poezii din 1882 al lui Alexandru Macedonski, gdsind un conTinut strain
sferei estetice" si insaninti". In fine, Christea $t. Buicliu (Roman, 7 decembrie
1857) era medic cu studii de la Paris, profesor la Universitatea din Bucuresti.

Nostim de constatat este ca. Junimea" a fdcut cunoscute cel pulin In epoca
persoane care n-au scris niciodatd nimic. Lista acestora o face cu secret umor, deo-

76

sebit de constiincios, lacob Negruzzi In Dicjionarul Junimii".
Mai Inn erau doi focseneni : Emanoil Cristodulo (1828-1889) si Theodor Cristodulo (ndscut In 1845 si probabil In viaId In 1924) care, ca si anteriorul, n-a scris
si nu scrie". Apoi venea V. Calimah-Catargiu (1830-1882) fost ministru plenipotentiar al Romdniei la Paris care, nici el, n-a scris nici un rind". N-a scris
nimic", membrul tdcut", $tefan Nei (1830-1916), participant o singurd data' la
o disculie. Dimitrie Rosetti (1830-1903) ridea mult de prostiile altora, dar singur
nu s-a expus niciodatd nici prin scris, nici prin grai". OrTit si el mult pentru tdcerea sa, Nicu Burghele (1831-1908), pomenit de Titu Maiorescu Tnsusi, n-a scris
nimic". ,,N-a scris nicioda .1" Constantin P. Constantiniu (1834-1914), fost direc-

www.dacoromanica.ro

tor de teatru. Formula el tace" Insoteste pe cei trei Buicliu, Theodor (1839-1897),
loan si Abgar (ndscut In 1848), poreclit si Murzuc. N-a scris nimic Nicu Cassu
(1839-1904), donatorul tipografiei Junimii". N-a scris niciodatà nimic" Telemac
Ciupercescu (1839-1888), om cu particularitatea cd nu voia sa treacd, fdrd voia
lui Brahma, peste vIrsta de 39 de ani, dei a trAit 49. N-a scris" Gheorghe Racovita (1839-1913), unul din amatorii de anecdote corozive, rara perdea. Theodor
Cerchez (1841-1911) n-a scris nimic", se ilustrase prin faptul cA blestema la supàrare pe Impäratul Traian pentru ca ne-a adus In aceste parsi. Simpaticul" membru
Nicu Casimir (1843-1868) nu apucase Inca a realiza planurile sale literare" la
moarte. Nu scria Lascar Ciurea (1843-1865) poreclit de Nicu Gane Ciurild, Burla, cel mai mic Cocodila, Stan Beldiman, aldevitd pulpa, Constantin Verier, Vlad
mutar. Dar bOtrInii ce mai fac ?" loan Foti, nascut In 1843, mort in 1924, n-a scris
nimic ; unii zic cd ar fi vorbit o data". N-a scris niciodatd nimic" Alexandru Farra
(1844-1921), fost administrator al tipografiei Junimii", apoi consul general al
Romdniei la Stambul. Nu scria nimic brasoveanul Theodor Nica, ndscut In 1846,
avocat In Bucuresti si fost director In Ministerul de Instructie Publicd sub Maiorescu,
mult pretuit din aceastd caufd de membrii caracudei, grupul tinerilor modesti de
prin colturi, cIrtitori la ureche, care pIndeau cu nerabdare momentul aducerii ceacu toate Indemnurile redactoiului, cafelei si cozonacului. N-a scris nimic
rului", Constantin Dumitrescu (Dimitrescu)-lasi (1849-1923), apreciat filozof si conferentiar. N-a scris niciodatO nimic" Gheorghe Bejan (1847-1895), fost cdpitan In
garda national& si reprezentant la ,Junimea" in aceasta calitate a ceea ce Caragiale

numea baioneta inteligentd". N-a scris nimic" de asemenea loan Dospinescu
(1849-1892), dat cu liberalii, frecvent numai la aniversdrile junimii". Ironia lui lacob Negruzzi nu menajeazd nici rudele sale apropiate. lata cum trateazd pe Gheorghe Negruzzi, fratele mai mic. Ndscut In 29 decembrie 1849, in Iasi. In junimea",
de la 1868. N-a scris nimic, afard de cIteva IndreptAri a unor novele ale lui Mortun.

Unii zic cd aceste novele ar fi iesit si mai proaste dupd corecturd. El pretinde ca
ar fi iesit victorios la concursul pentru lectura tinut In urma plecdrii lui Maiorescu
si a lui Eminescu. Bengescu Insd si Carp, ba In timpul din urmd Dimitrescu si Bossy,
contestà aceasta. Mort la 22 august 1890 la Trifesti." Unul care nu scria si care ar

fi murit a doua zi dupä vorbire, a fost Gheorghe AgurA (1850-1911) membru al
caracudei, dispdrut la un moment dat din Iasi, devenit din profesor ofiter i aghiotant domnesc, ceea ce e putin probabil. Victor Cuciureanu, ndscut In 1850, zImbea
dulce, vorbea putin si n-a scris nimic la revista sau altundeva. N-a scris nimic"
Titus Is-c-ati (1851-1916), la un moment dat mistuit in agriculturd prin judetul Vaslui. N-a scris, nici n-a vorbit" falticineanul Gheorghe Radu (1852-1905). Vasile
Bosie, ndscut la Iasi In 1855, judeator la Tribunalul Ilfov, avea vaga reputatie de
a fi comis aforisme sub voalul anonimatului". Punta ochelari pince-ne7 si a fost
botezat de Pogor Babiti. in sfîrit, caracterizarea lui Gheorghe Zaharia, ndscut In
Iasi la 19 septembrie 1875 : Nu scrie, dar tace. Porecla sa este Turca, nu se stie
dacd din cauza originii sale otomane, sau din cauza oarecaror obiceiuri orientale.
Cunoscut prin anecdotele sale si impresiunile din cOldtorie, de care ride mult, dar
singur".

www.dacoromanica.ro

77

BIBLIOGRAFIE
C. G a n e,

P. P. Corp si locul sdu in istona politicä o teirii, III, Sucuresti, Universul, 1936, ed. a

II-a, 1941 ; E. Lovinescu, P. P. Carp, critic ¡iterar ;i literat, B.p.t., 1942 ; G. Cälinescu,
Material documentar, In Studii i cercetäri de istorie literorò i folclor, IX, 1960, nr. 4,
p. 764.
N. I o r g a, Un profesor : Vasile Burlä, In Oameni cari au fost, II ; Petre Gagea si G. D. Loghin, Ceva

despre Vasile Buriä 1840-1902, In Jumalui ¡iterar,

I, 5, 29 ian. 1939 ; G. Cälinescu,
Material documentar, in Studii ;1 cercetöri de istorie literard ;i folclor, 1960, nr. 4, p. 763,

78

www.dacoromanica.ro

TITU MAIORESCU

Once istorie a literaturii unui popor Inscrie In succesiunea evocdrilor ei momente de rdscruce, exemplificate fie de un mare scriitor, fie de un critic, fie de un
moment de constituire i afirmare a unei directii ideologice originale. Un astfel de
moment semnificd, pentru cultura noastrd, Titu Maiorescu, personalitate multiplu
reprezentativa, teoretician §i critic literar, implicat In chip fundamental etapei de
consacrare a literaturii romdne moderne.
Prezentd marcantd printre contemporani, spirit continuat i discutat cu fervoare de-a lungul timpului pînd In zilele noastre, Maiorescu a exemplificat laturi
diverse ale vietii culturale din Tara noastra, creInd o §coald nu de emuli con§tiincio0, ci de spirite, prin ele ?risele valoroase, fatd de care intreaga miKare intelecdefini pozitia. Nu prin dimentuald ce l-a urmat a simtit nevoia organicd de
siunea cantitativd a scrierilor sale despre literaturd §i-a ocupat Maiorescu locul sdu
prestigios In patrimoniul culturii nationale, ci prin semnificatia lor, ca i prin proiecIntregii sale conduite de &dire §i aqiune, prin capacitatea sa de a pune
circulatie idei, de a deschide perspective, de a numi problemele vremii sale, dar
nu numai ale sale, ci, In unele privirrte, §i ale noastre.
In timp, Maiorescu a fost receptat adesea ca unul dintre contemporani" §i
aceasta, pentru cA, ap cum spunea IbrAileanu, el a creat la noi stilul ideilor"1,
adicd stilul timpului modern, In care trdim cu
Am Incercat sA cuprindem, In acest capitol de istorie literard dedicat lui Titu
Maiorescu, viata §i activitatea criticului In diverse sectoare ale culturii noastre, chiar
dacd unele nu au tangentd imediatd cu fenomenul beletristic, pentru cd astfel s-a
constituit §i afirmat personalitatea celui ce a dat prima editie a poeziilor lui Eminescu §i a direqionat, cu exemplard consecventd, una dintre societdtile noastre
literare cele mai fecunde, Junimea".

Care este biografia acestui Boileau român, Tnarmat §i cu principii directoare,
animat §i de polemicd, ndscut §i intr-o epoca de mari scriitori (Eminescu, Creangd,
Cara,giale) §i dotat cu un gust sigur, ager §i cu sentimentul valorilor", a acestui Boi1 G. Ibraileanu, Titu Motorescu, in Note V irnpresii, 10, 1920, p. 146.

www.dacoromanica.ro

79

leau IntIrziat" dar necesar", cum observa Pompiliu Constantinescu In eseul sdu,
cu titlul, dealtfel, programatic 2, Titu Maiorescu fatei de noi?
Se ngte la Craiova, la 15 februarie 1840, ca fiu al lui loan Maiorescu (1811-1864)
i Maria Popazu (1819-1864). Tatd1 sdu, personalitate proeminenta a vietii politice
i culturale din Transilvania, originar din jurul Blajului, ora devenit Inca din timpul lui Inocentiu Micu un adevarat centru al romdnismului, studiase la Blaj, Cluj,
Pesta (aici, teologia) i Viena, unde se preocupa de istorie i filologie, abandonInd
definitiv cariera preoteasca. in 1836, trece Muntii, lar un an mai tIrziu este profesor i inspector la coala centrala din Craiova. De aici, trimite prietenului sdu
G. Baritiu spre publicare In Foaie pentru minte, inima i hteraturä o scrisoare cuprinfind directe atacuri Impotriva a ceea ce se constituia, tot mai vizibil, ca influentO a spiritului francez In Principate, spirit considerat de autor ca lux grozav,

ddrdpOnator" 8,

atIt sub aspectul ski teoretic (materialismul frantozesc"), tit

i

practic (beletristica franceascd", o beletristicd lunecoasd", capabild sA amdgeasca mai pe tor). Tot aici. loan Maiorescu va prevesti, dealtfel nu singurul dintre

spiritele generatiei de la 1848, ceea ce va primi numele de teoria formei WO
fond" In scrierile fiului sdu : Pe bietul roman se silesc sd-I subptie, al-I Imbrace
cu haine noud (subl. ns., G. I.), dui:A civilizatia Europei, pInd ce atTta II cutropesc
Cu petece strOine, TricIt nu se mai poate cunoaTte In el originalitatea". IncluzInd
i o asprd criticd a sistemului de TrivttdmInt romOnesc, la care se observa absenta

profesorilor Invdtati", a dasailor cu Malta menire a datoriei lor patriotice, articolul lui loan Maiorescu stTrnqte un violent protest al opiniei publice, In primul
rInd al corpului didactic, direct vizat. Autorul este dat In judecatd, silit a retracta
public cele spuse. Urmeazd o perioadd frdmIntatà : destituit In 1842, pleacd la Bra-

wv, apoi la 14, pentru a reveni tot la Craiova, unde, In 1848, va citi 'in curtea
Colegiului national proclamatia de la Islaz. Agent al Guvernului provizoriu, pe
l'ingd Dieta din Frankfurt, continuO, apoi, existenta agitata, din care nu lipsesc infrIngerile, acuzatiile false, tristetea unui trai mereu In centrul polemicilor i intrigilor. Expulzat, se rentoarce In tard dupd Unire, e profesor la Sf. Saya i director
la Eforia Instructiei Publice, de unde fatalitate parca e silit ali da demisia.

Moare in august 1864, In plira maturitate creatoare, lAsInduli singurul fiu, in
vTrstd, atunci, de 24 de ani, in pragul unei cariere ce se anunta spectaculoasd, dar

care nu a fost ferita de sinuozittti uneori afit de apropiate cu ale propriului sdu
destin.
Titu Maiorescu urmd la coala primard din Craiova (1846-1848), Ilnd lectii de

caligrafie de la pictorul Const. Leccai folosind cunoTtinte de latinddeprinse de la
tatd1 sAu. in timpul revolutiei, ajunge cu familia la Sibiu, apoi, cu ajutorul lui Avram
laneu, la Blaj, i, In sfirOt, la Bra.wv, unde fratele mamei sale, Ion Popazu, Tnfiintase
un gimnaziu roman, al cdrui elev, In clasa I, este In 1850, dupd ce Tri acela0 ora
4i isprAvise cursul primar la coala lui losif Barac. La serbarea de sfIr5it de an
a gimnaziului, elevul Maiorescu este cel ce va rosti, din partea colarilor, un dis1 Pompiliu Constantinescu, Titu Maiorescu fata de noi, In Scrieri, Ill, EPL, 1969, P. 519.
3 Cf. E. Lovinescu, T. Maiorescu, I (1840-1876), Bucuresti, 1940, p. 10. Monografia, in cele
douA volume ale sale, constituie o priml mare sinteza, de inglobare a referimtelor anterioare,
inclu-

80

siv cele din NotiIele biografice" desigur supervizate de Titu Maiorescu insusi, semnate in
Convorbiri literare, 1910, nr. 2, p. I LXVI, de S. M. si integrate de autor (Simion Mehedin/i)
sub numele Soveja, tn vol. Primavera literara, Bucuresti, 1914, p. 111-202.

www.dacoromanica.ro

curs publicat In Foaie pentru minte, inima" i literaturcl din 2 august 1851 4 fdrd indi-

carea, Insd, a autorului. Asa cum s-a pastrat, discursul" adolescentului de 11 ani
este o meditatie sentenTioasd asupra avantajelor Invepturii In general si a Invdtaturii
in dulcea limbd" maternd In special. De la Indltimea scenei, copilul dà sfaturi
chibzuite pdrintilor din said : Nu mai pu/ind bucurie credem cA simt astAzi si acei
buni tali de familie, care, pdtrunsi de marele adevdr cA Invdtdtura e averea cea mai
securd ce clInsii o pot rasa de mostenire dupd moarte la copiii lor, Tsi dau copiii
la InväIdturd si sprijinesc scoalele din toate puterile lor ; da, dragilor nostri paInväIdtura e averea cea mai securd ce o Idsa/i noud fiilor vostri ; averea materiald e supusd la varii schimbdciuni : numai InväVdtura e nepieritoare, o astfel de

mostenire nici moliile n-o rod, nici focul nu o mistuieste, nici furii nu o sapd".
Nu gradul de originalitate, usor contestabild la aceastd vtrstd, trebuie sA ne
preocupe In legaturd cu primul act de oratorie maioresciand, cIt, poate, indicarea
unei constante de &dire si atitudine, pe care, dealtfel, o va materializa la modul
cel mai direct In anii urmdtori si care va rdmInea definitorie personalitd/ii sale
respectul muncii si al Invdtaturii, forma superioard de cultivare a spiritului uman,

avere" cu adevArat cea mai sigurV, placere continua a
In octombrie 1851, Ion Maiorescu T§i Inscrie fiul la Gimnaziul academic, anexa
pentru externi a Academiei Theresiane din Viena, ora. In care el indeplinea functia
de translator la Ministerul de JustiTie si unde Tsi chemase familia rdmasd la Brasov.
O scrisoar adresatd de Titu Maiorescu sorii sale Emilia, la 27 ianuarie 1869 5,
atestd faptul ca toate cheltuielile scolaritdlii sale vieneze (1857-1858) si berlineze
(1859) au fost suportate de Barbu Dimitrie $tirbei, iar studiile de la Paris au fost
acute ca bursier al statului. Tindrul elev se adapteazd cu greutate structurii unui
TrivdtdmInt Intr-o limbd strdind lui si avind caracteristic, In cazul Theresianum-ului,
o anume rigiditate a relaIiilor interne, o morgd, reald, de colegiu aristocratic, frecventat doar de fii de nobili si urmarind, printr-o programa complexd, cristalizarea
unei educaTii ce Tmbina studiul limbilor cu cel al disciplinelor tiinifice sau artistice.
Epoca ne este descrisd de Maiorescu Insusi, In prima parte din ceea ce se va
constitui, apoi, ca insemnäri zilnice 6, document de exceplionald importarqd pentru
TnIelegerea omului si criticului, pe o intindere de peste trei decenii, imagine mai fideld,
Intr-un sens, a acestuia, dar si umbritd de acel inevitabil halou deformator pe care

once mdrturisire declaratd, once jurnal, confesiune, II poartd implicit In chiar
structura sa. Publicarea hisemneírilor zilnice a Inlesnit si stimulat o adevdratd recon-

siderare a omului ce ramdsese In inima contemporanilor si amintirea urmasilor
ca simbol al echilibrului, detasdrii impersonale, lucidit4ii 0, de aici, firesc, al spiritului critic, omul ce ridica ironia si tonul de zeflemea subtire la altitudine spirituald, omul ce devenise un adevdrat simbol al ordinei, al canonului acceptat. Pagi-

nile jurnalului, /inut cu rard constiinciozitate, dezvaluiau o noud dimensiune a lui
Maiorescu : cea interioard, Triväluità de silueta statuard a omului public, profesor,
avocat si ministru, dimensiunea unui (paradox aparent I) sentimental, tinzInd continuu a-si apropia semenii, Intr-un efort cu rare izbTrizi reale, dimensiunea unui
4 Textul discursului In E. Lovinescu, Anexa nr. 1, la op. cit., I, p. 421-422.
I. E. Toroutiu, Studii si documente literare, VI, Junimea, Bucuresti, 1938, p. 1-2 (text in
limba germanS).

Titu Maiorescu, insemnäri zi/nice, publicate cu o introducere, note, facsimile ;i portrete,
de I. Ildclulescu-Pogoneanu, vol. I (1855-1880), Bucuresti, 1937; vol. ll (1881-1886), Bucuresti,
1940 ; vol. III (1887-1891), Bucuresti, 1943.

6 - 6. 178

www.dacoromanica.ro

81

Insingurat, ce a trdit nu ()data gindul sinuciderii i a traversat cu mare greutate
clipele de solitudine, mereu cu dorinta de a fi Tnconjurat de oameni, de a fi ascultat
Tnteles. Un sugestiv portret ni-I transmite Sextil Pwariu, el Tnsu0 martor
al celor doud" fete ale lui Maiorescu, Inca din timpul
acestuia. Inedit, pInd
nu de mult 7, textul cuprinde i descrierea primei TntTlniri a lingvistului ce publicase
atunci cIteva studii de specialitate In Convorbiri /iterare cu mentorul revistei i al

socieatii junimea" : Nu mai tin minte cTnd am fost TntTia oard la el. Nu l-am
vizitat Tnsd decIt dupd ce publicasem In Convorbiri Citeva articole filologice

i

tiam

a m'O* remarcasem. Cum In clasele elementare el fusese, In coala din Brgov,
coleg cu tata, eram sigur cd mà cunoaTte i clupd neam. M-am mirat cInd cunoscutii

mi-au spus cà trebuie
caut la 8 dimineata. in strada Mercur 1, Tntr-o odaie
mare, foarte bine rinduità, Tmi iei Tnainte un barbat mic de stat, mai mult Tndesat,
cd.runt. Numai sprincenile stufoase Ti erau Inca negre i de sub ele te priveau ni te
ochi pe care Ti simteai cd Tti pdtrund pTra In suflet. Fruntea lata' i senind i ochii
vii dominau aceastd fatd frumoasd In care nu bdgai de seamd ca nasul e ceva prea
turtit. Foarte prietenos, md Tntreabd de scopul venirii mele la Bucurqti, de studiile
mele §i daca am vreo dorintd i poate sà má ajute. Cu capul plecat ceva Inainte
cu mina la ureche, ca sd audd mai bine, cdci In anii din urrnd auzea greu. Pldcut
impresionat cá nu-i ceream nimic, Tncepu
povesteascä cu fraza lui curgdtoare,
cu felul lui de a termina fraza printr-o reticentd, un surTs sau un gest cu mana,
caracterizTndu-mi societatea cu multd ironie i descriindu-mi oamenii cu care aveam
a face. De la IntTia vizitd, dar mai ales mai tTrziu, mà surprinse cu cTta libertate vorbea de oamenii cu care tia cd am de-a face, artandu-mi slàbiciunile fiecdruia,
citeze vreo anecdotd care Ti caracteriza deplin, avInd la nevoie un document
la Inderrand, In care Trni ardta negru pe alb tit de frumoase succese obtinuse cutare
elev al säu la examenul de capacitate sau ce prostie publicase altul. Aveai impresia
cd In capul lui ordonat sTnt sute de Iddite i In fiecare din ele caracteristica fiecdrui
contemporan. Aveai nevoie sd-I cunoTti pe unul, el deschidea Mita
ardta o
schitd
mai totdeauna In linii mai mult sau mai putin caricaturale".
Prima impresie va fi, Insä, de-a lungul timpului, nu numai confirmatd, ci
amendatd. lata, evocat de acelgi, un alt Maiorescu, capabil de gesturi unice, de
neuitat pentru un adolescent In ochii cdruia criticul era, situatie aproape generaid In epoca', mai putin om, dit simbol : Greeli a avut §i el, ca once om, dar
a avut multe i mari calitali i a serndnat multe idei bune i adevdrate. Si chiar
dacd uneori nu-I putem aproba, n-am Tncetat nici un moment sd-i fiu recunosator.
Cdci nu voi uita niciodatd seara aceea cInd TntorcTndu-rnd In 1903 obosit de la
biblioteca, unde stätusem toata ziva, i urcTnd cele trei etaje ale locuintei mele
din Lazarethgasse, gazda ?mi spuse cä m-a cdutat un domn care mi-a läsat o carte.
Cartea era dictionarul retoroman, pe care Maiorescu, IntorcTndu-se din St. Moritz,
i l-a adus studentului din Viena, pe care nu-I cunoTtea decTt din cele cTteva articole
de filologie publicate In Convorbiri. lar &id doi ani dupd aceea Academia premia
dictionarul etimologic al docentului de la Universitatea din Viena, Maiorescu fu
cel dintTi care-mi comunica telegrafic tirea aceasta".

82

7 Textul face parte din volumul memorialistic inedit, Rdzbosul (1914-1918), si a fost scris de
Sextil Puscariu sub impresia imediatd a mor0, la 1 iulie 1917, a lui Titu Maiorescu. Citar-vi dupl
reproducerea textului sub ingrijirea lui Gabriel Tepelea in Arges, an. VI, nr. 2, februarie 1971,
p. 1 si 18-19, Titu Moiorescu vdzut de Sextil Pumriu.

www.dacoromanica.ro

Sd revenim, Insa, la imaginea elevului adolescent Maiorescu, aflat la Theresianum,

ap cum ne-o ofera el Insu0 In paginile de Inceput ale rnsemndrilor. 0 prima
aproape bibliografica, deschide jurnalul viitorului critic : lista, substanIiala
ca Intindere, a reprezentatiilor teatrale i muzicale pe care le vazuse de prin 1847
(deci, Inca* din -tara) rind In noiembrie 1855, cInd Incep propriu-zis Insemnarile, listä
ce cuprinde piese de Shakespeare, Kotzebue, Schiller, Goethe, Lessing, opere de
Rossini, Mozart, Donizetti, Meyerbeer, toate adnotate abreviat, prin calificative, de
tTnarul spectator.
intreg jurnalul va pastra, dealtfel, aceasta voca'çie a clasificarilor, ca i placerea
aglomerarii de date (calificative colare, variatii meteorologice, itinerarii enumerate

ca In pliante de turism,menu-uri, mobile etc), adevarate inventare, dincolo de care
ghicim, poate, ordonatul spirit de observaIie al omului ce cauta continuu puncte de
sprijin In afard, tinzInd a umple realitatea zilnica cu obiecte, coordonate stabile
sigure, aa cum, pe alt plan, cauta cu fervoare prietenia, stima, iubirea semenilor, pe
care
dorea alaturi, tot timpul alaturi.
Frecventarea spectacolelor se Imbina cu preocupari Icolare : la 16 noiembrie
1855 Incepe prima lecIie de limba engleza, la 1 decembrie face cea mai bund lucrare
de limba latina din clasd, lucreaza cu asiduitate la limba greaca, exerseazd la clavir
flaut, deseneaza, citete Goethe, Virgiliu, Homer, e notat eminent" la istoria natula matematica. intre timp, copiaza texte politice concepute
rald i, dupd citva timp,
de tatal sau, frecventeaza familia generalului Magheru i dorqte prietenia colegului
sdu R. Capellmann, aläturi de care (generozitate de adolescent) ar vrea sa se situeze
i

pe locurile 1 0 2 din ierarhia colara.
Tinarul de 15 ani are

i

planuri de viitor : pInd la sfIr0tul gimnaziului vrea sa

traduca Minna von Barnhelm, Emilia Galotti i o gramatica elina de Curtius, lar 'Dina
la luarea doctoratului sä traduca tot Lessing, In afara de poezii, i sa scrie o Geschichte
der Romanen, pentru care i Incepe a stringe carti de informare. in noiembrie 1855

nota: Am terminat piesa mea: Die Blödsinnige [Bleoata]. E bine. A4 vrea sa o
trimet la teatrul din Josephstadt, ca sa o reprezinte". Este afectat de nedreptatile
pe care le sufera tatal sau, ca i de (amanunt interesant pentru caracterizarea celui
ce peste ani va fi Invinuit ca nu respecta tradiIia naTionala a generatiei de la 1848)
aprecierile defaimatoare la adresa revoluTiei de la 1848, pe care unul dintre profesori,

romdn, le face In fata sa. Indignarea tIndrului este reala, dar cuminte
Doamne ! de ce nu sInt singur i sInt tot legat de Orin-0i mei, pe care Ti necajesc
aducInd un testimoniu rau I Dar fie, ca tot Imi razbun 10 safac vreo cIteva hexametre,

In care o sa desemnez pe tIlharii i0a de piariO, care-i avem aici: nu plateTte nici
unul o ceapa degerata !" 8.
Zelul elevului Maiorescu este impresionant ; ziva de lucru Incepe la 6 jumatate
diminea-ta .7,i se termina rareori Inainte de 11 jumatate noaptea, cu o mica pauza
de prinz. hi face singur un program cotidian : sa lucreze 200 rinduri latina, 100
greacd, sa Invete capitole din gramatica latina, greacd, franceza, englezd,
de flaut, 1/2 ora de desen i 4 exemple matematice" iar slmbata i duminica o ora
matematicd i o ord desen".
Ritmul de munch.' de-a dreptul uluitor nu poate atenua golul sufletesc : familia
ii este departe, prietenia cu un Cornea nu e totald, el Insu0 traverseaza cu greu
criza adolescenTei : Acasa, aa-asa. Cu mama, ca totdeauna, binior ; cu soru-mea
83

8 insemnäri zilnice, I, p. 24.

www.dacoromanica.ro

nu vorbesc cleat ce e chiar de trebuinta ; cu tata Inca nimica ; daca-mi da ceva de
lucru, II fac ; finis ; daca ma cearta tac i nu-mi pasa ; daca am facut rau, Imi pare
mie destul de rat.' ; da vezi ca de regula ma cearta cInd e In toane rele i nu tie
unde Ali verse necazul.
Nu ma cunosc oamenii 4tia 1 Nimeni nu ma cunoate !
Numai bietul Cornea ceva I Un om ap de bun, sincer, qi veridic, non plus ultra ;
prea cu minte nu e, dar tot are ; multa subiectivitate nu are ; dar pentru veri-ce
lucru bun de afara este priimitor ; cu el vorbesc mai mult i mai liber ; adeca cu el
vorbesc exclusiv; cu toate aceste nu mi-e amic In Intelegerea cea frumoasa, strictà,
a vorbei. Nu-i spun toate lucrurile.
Ap, am li psa de ceva I Se vede ca acum e timpul
unde se lupta flacAul cu barbatul ; ori, ce alt ceva e'n mine ? and grit transportat
In alte sfere, auzind o muzica de Mozart sau macar gindindu-ma singur noaptea
and desper cu totul de a-mi face un nume etern ; and plIng la tonul cel mai simplu
al unei muzice clasice ; and rid de certele altora In contra mea ; ce sa fac ? Trebuie
sa am numai contraste ; eu n-am pe nimeni ; n-am nice o placere ce o au altii
n-am amic sincer" 9.
In octombrie 1856 e primit intern la Theresianum, c4tigInd treptat prietenia i
respectul colegilor. Ace14 sever program de Invatatura, dar i clipe de retragere In
propriul s'au univers de &dire : termina piesa Comedia feírei nume, traduce din Goethe
Klopstock, scrie epigrame la adresa colegilor. Bilantul anului 1856 i se prezinta'
ca satisfacator 1.-1 exprima In termenii s'ai exacti, atent la nuantele concretului
i

Foarte muit ma bucura ca Intre mine i soru-mea s-au dezvoltat foarte strInse
relatii sufletevti. in coala sTnt pretutindeni stimat i laudat de profesori, de con§colari absolut stimat, pe [frig asta Insa de catre doi din ei iubit, dar de cei
mai multi dintre ceilalti urrt.
De vulgaritati In vorba m-am ferit constant i In mod
absolut. De necajit nu m-am mai necajit de loc In ultimele 7 luni" 10.
La Inceputul anului urmator, Maiorescu adreseaza lui lacob Murqianu, redactorul
Gazetei Transilvaniel, cIteva traducen i din Dickens i Jean Paul, Insotite de o scrisoare u

semnata cu pseudonimul Aureliu, unde justifia, In maniera semnificativa', optiunea
facuta, ce Ii pare, atunci, scopul vietii sale : de a cuminecare Romaniloru spiritulu
celu aduncu §i fundamentale alu clasiciloru germani §i englezi i alu celoru antici
In contrastu cu usiaratatea i supraficilitatea Franciloru", a car-or literatura arunca pe
cititori In stricta sentimentalitate idilica". Nici scrisoarea, nici traducerile nu s'int
Insa publicate, ci doar un scurt raspuns putin Incurajator : Intentiunea e 'Duna,
proba e mica, vom vedea". Nu e singura neplkere a tTnarului elev, mereu bolnav
In aceasta perioada, ostracizat de colegi, aproape parasit de familie. Mi se pare a
sTnt nefericit. M-am desgustat de tot", va marturisi, In stilul sat., I ipsit de imponderabile, Maiorescu In ajunul, totuO, al unui mare succes §colar: obtinerea premiului
I In clasa a 7-a. 0 scurta vacanta In Tara, related cu exactitatea unui ghid de cale
ferata, Ii treze§te red i amintiri din copilarie, pentru ca Intoarcerea la Theresianum sa
Tnsemne reInceperea razboiului tacit cu colegii i atmosfera gimnaziului. Obipuitul
tur de orizont realizat de sfIrOtul anului marcheaza prima mare revelatie autentica
In formatia intelectuala a viitorului critic. Maiorescu fixeaza, cu distinctie i precizie
a termenilor, elemente ce vor ramInea definitorii psihologiei, comportamentului i
structurii sale spirituale. latd, dar, pasajul : 31 Dec. 1857. Anul se apropie de sfTr-

84

ibid., p. 40.
10 Ibid., p. 56.
11 Textul e reprodus tn Anexe la E. Lovinescu, op. cit., I, p. 422-423.

www.dacoromanica.ro

situl sdu ; e ora 10 1/2 noaptea. Asi vrea sd strabat iute cu FIndul anul care-a trecut
dar sInt Intr-Insul elemente asa de felurite si de ciudate. in totul, e rece ; apeisatoarea indiferentd, acest colos de ghiatd, cdruia prin reflexiunea mea i-am cdzut pradd,
este prea destul exprimat Intr-Insul.
Pentru directiunea mea stiintificd a fost de
cea mai mare Tnsemndtate cunostinta cu privirea generala asupra filosofiei si cu logica,
aceastd stlintd asa de extrem de interesantd. Ea m-a adus sd ndzuiesc spre cea mai
'Duna formulare a cugetdrii, spre o exprimare fárt greseli, scurtd, adevaratä, spre o

ferire de acele cuvinte umflate si goale, pe care tinerii sTnt asa de aplecati sd le
Tntrebuinteze ; ea mi-a insuflat TntTi Intr-adevar iubirea pentru o directie de gTnd i re de
care niciodatà nu ma* voi despArti.
S-a infiltrat Insd In mine un scepticism decon-

certant, o punere la Tndoiald a tuturor celor traditionale, ba chiar a ideii de D-zeu
si de nemurirea sufletului
paralel cu imposibilitatea de a concepe absolutul. La
ce oscildri e su pus cugetul meu In aceastä privintO 1 Cine md constrInge sd admit un
D-zeu, care e cu totul de neconceput de ratiunea mea ?"12.
Mari le sale lecturi sint acum Herbart, Goethe, Platen, Schiller si Herder, a aror
comentare Tmpreund cu colegii TI fac sd trdiascd poate cele mai fericite zile din viata
mea" si sd se cunoascd mai bine pe sine Tnsusi ; citind biografia lui Goethe, tTnarul
Maiorescu crede cd am gäsit la Goethe, In istoria evolutiei lui sufletesti, unele trdsdturi care coincideau foarte mult cu mine, care uneori erau scoase din sufletul meu",

la fel, dupd lectura scrisorilor lui Lessing : O, ce om I Multe din cele spuse de el
parca sInt tocmai din &dui meu ; In multe parca m-am recunoscut pe mine".
Afinitätile livresti nu Ti sint suficiente. Spirit deschis permanent ecourilor din
afard, spirit politic nu numai datoritd afilierii la cauze ale diferitelor dispute ideologice, ci pentru cA astfel, sub acest unghi, recepta, Inca din adolescentA, realitatea,
Maiorescu simte nevoia permanentO a unor afinitati concrete cu oameni de generatia sa. Deoarece instrumentele pe care cTnt eu sInt numai de coarde, cine Imparte
cu mine armonia pustiului meu ?" se Intreabd Tntr-o vibratie eminesciand de farmec

dureros, tTridrul de 18 ani ".
Lista prietenilor, fixati

cu adevdratO vocatie de moralist si portretist In
caractere individualizate, nu-I satisface : Dar unde e Tntre toti acestia unul cu
care sd ma potrivesc ?".
Prin inteligentd, luciditate si orizont intelectual, Maiorescu Tsi depdsea vIrsta.
Asemenea multor constiinte moderne, el se bucurd de iesirea din adolescentd, univers Tnchis, In care puternica-i individualitate se simtea prea dependentd de ceilalti
SO' am numai examenul de maturitate In urma mea, aceastd copildrie, ce, vrind-nevrInd, trebuie fácutd Tmpreund cu alii ! Trebuie sa Tncep sd studiez vieata ; altminteri,
In cele din urrn5 Tntepenesc si In ce priveste mintea"".
Dar, situatie mereu dialecticd, °data' ajuns, singur, pe arena vietii, Maiorescu

va tinde perpetuu spre mica celuld colectivd a grupului de colaboratori, prieteni,
intimi, de care se va ardta periodic nemultumit, spre a-i regdsi, apoi,

In 1858, din noiembrie, se afld la Berlin ca student al Faculatii de Filosofie.
Lecturile sale se Tmboatesc : Kant, Alecsandri (Rornanische Volkspoesie), Molière,
Spinoza, Feuerbach, Voltaire (al drui Dictionar filosofic Ti displace cdci : omului istuia
superficial si fard fundament Ti std foarte bine cInd e In meseria lui, adecd In negatiuInsemnari zilnice, p. 84.
13 Ibid., p. 94.
14 Ibid., p. 95.

85

www.dacoromanica.ro

Titu Maiorescui

nea pura ; Insa vrea sa fie negativ mixt, i atunci cade In secaturi. Culturd se vede cd

a avut foarte slaba. aril, pe care el din Trinmplare le-a citit, le citeazd cu o importanIa, ce nu o meritä. ; pe and alte le, de mare Insemndtate, sInt trecute cu vederea").
Citote Béranger, Stahl (Filosofia Dreptului), Corneille (Cinna si Horace), recitete Herbart i ascultd Bach (din care preferd Evanghelia dupei loan), iar de ziva numelui primete cadou Operele complete ale lui Fichte. -1.§i trece doctoratul la Giessen In 1859,

cu De philosophia Herbarti, dupd care se Intoarce In septembrie la Bucure§ti
sine, la SfIntu Saya, conferinta despre Socialism si comunism, pe care A. Pelimon o
prezinta In Reforma15, apreciind pe acest orator june i dotat de un talent rar"

ce dezvoltd cu multa elocintd, Inaintea unui Insemnat numar de auditori, marea
idee ce ocupa In timpuri moderne spiritele i framIntd cele dint?' capacitan din lumea europeana principiul sau Intinsa idee a comunismului i a socialismului".
Afirmane care nu Impiedicd pe ace14 Pelimon sa marcheze pozina negativa a lui
Maiorescu fatá de ceea ce conferennarul considera a fi In practica", idei vatámatoare i irealizabile". Antiprogresismul tînarului junimist era, astfel, marcat chiar
dintru Inceputul manifestarilor sale cu caracter politico-ideologic.
Dar ederea In Romania este de scurtd durata, pentru cd, In noiembrie 1859,
86

lb Textul In Anexe la E. Lovinescu, op. cit.,

I,

p. 423-425.

www.dacoromanica.ro

Maiorescu va porni cu o bursa la Paris, unde, dupa doi ani, Isi ia licenta In Drept
cu teza tratInd Du régime dotal.
Este perioada de cristalizare definitiva a formatiei sale filosofice si estetice,
ce se desavIrseste atIt In mediu de cultura german cIt si francez, sinteza interesanta,
cu urmari directe asupra activitätii sale viitoare. Elev al profesorilor Carl Ludwig
Michelet, redactor al revistei hegeliene Der Gedanke, organ al Societatii filozof ice
studieze pe Schopenhauer pendin Berlin", si Karl Werder, cel care TI sfatuieste
tru a ajunge la Kant, cunoscätor, acum, din ce In ce mai avizat al marilor curente
filosofice europene, Maiorescu va publica, In 1861 la Berlin, lucrarea Einiges philosophische in gemeinfasslicher Form, aflatä, cum s-a remarcat, sub influenta lui Herbart
si Feuerbach, cea dintTi recunoscuta de autor Insusi, care-si plaseaza mentorul pe pri-

mul loc dintre filosofii mai noi". Ca si Herbart, Maiorescu considera filosofia stiinta
care se ocupa numai cu raporturile pure", accentuInd, deci, conceptul de relatie,
raport, pe care il situeaza, Insä, tangent realitätii : Sus, spre o viata noua, proaspata
Tesem stiinta cu realitatea si sa re'inviem din fundul Intunecos si putred al contemplarii abstracte ! latà steagul stiintei actuale, iata chemarea ei sociala. De o asemenea
chemare sociala trebuie Inainte de toate sa tie socoteala filosofia. Caci din toate relatocmai cele omenesti sint cele mai Tnalte, si daca printre aceste iubirea e
relatia cea mai perfecta, pentru ca e cea mai nobila, cea mai universala si cea mai
puternica', putem sustine, facInd sa reiasa acest moment principal, ca filosofia, In
Tntelesul cuvIntului Tnsusi, iubire de stiinta, este, In esenta ei, stiinta iubirei" 16.
Directia de &dire pe care o consemna testimonial Maiorescu In bilantul anului
1857 din jurnalul sau este aceea de sursa si
cum va demonstra Mircea Florian In
numarul jubiliar, 1867-1937, al Convorbirilor literare
de finalitate herbartiana.
Caci niciodata Maiorescu nu s-a lepaciat de Herbart. El e cel din-al roman de seama
partas al doctrinei lui Herbart, ale acelei conceptii lucide, realiste si totusi patrunse
de un cuceritor suflu de umanitate". Dar ceea ce pare a urmari finarul care Tntru
ale filosofiei cunoaste acum pe Hegel, Schopenhauer, Feuerbach, Aug. Comte, este a
Tmprumuta de la acestia idei ce ar putea desavIrsi si chiar modifica herbartianismul.
Secretul lui Maiorescu ni se pare a fi acesta : a porni de la Herbart pentru a Intocmi
o conceptie originaba In spiritul aceluia"
afirma studiul mentionat, nu fara a sublinia pertinent : E aci si o tragedie, cad herbartianismul Ingaduie, prin nota exactitatii sale, originalitatea mult mai putin cleat alte doctrine, d.p. a lui Kant, Hegel,
Schopenhauer".

In ce-I priveste pe tInarul hegelian" Feuerbach, acesta e receptat IntrucTt se Oa
mai mult pe linia lui Herbart dedt a lui Hegel, iar In 1862 incepe a se face simtita
simpatia pentru Schopenhauer, simpatie ce se va accentua tot mai mult ulterior, fära
a duce la o adeziune de discipol. Kantianismul e alimentat deopotriva de Herbart si
Schopenhauer, care erau mai fideli lui Kant cleat Schelling si Hegel. in sfirsit, acceptarea de mai tTrziu a lui J. St. Mill si Spencer se justifica tot prin acordul dintre acestia

si Herbart.
TrasInd acest periplu al optiunilor filosofice maioresciene, Mircea Florian afirma
categoric : Hegelian n-a fost Maiorescu niciodata. Nici nu se putea sa fie. Spiritul
herbartian, indiscutabil pTria In 1861, imuniza contra hegelianismului". Cad In epoca
de formatie a lui Maiorescu, hegelianismul ortodox era de mult In agonie". Si apoi,
chiar Tntr-o nota din cursul lucrärii sale, Maiorescu, dup. ce recunoaste ca psihologia
le Titu Maiorescu, Einiges..., din textul tradus de M. i R. D[juvara] in Cony. lit., LII, 2,1920, p. 94.

www.dacoromanica.ro

87

sa are o pecete herbartiand sub inspiratia lui Suttner de la Theresianum, scrie
inainte de once, din Indemnul sdu m-am interesat de Herbart, ale cdrui ¡dei solide si
pAtrunzdtoare
In ce priveste studiul teoretic al filosofiei
Ii asigurd primul loc

printre filosofii mai noui" (p. 229)"".
In insemnäri..., la data de 11 martie 1859, Maiorescu scrie : am Tnghitit cu
o pldcere furioasa brosura lui L. Feuerbach : Grundsätze der Philosophie der Zukunft.
Parca ar fi vroit sd-mi scrie filosofia mea proprie, asa ne nimerim... Am isprdvit Insd
de Feuerbach, Philosophie und Christentum" (p. 111-112). Reflexul acestor adeziuni
se vede In capitolele IX (Teism I Ateism) i X (Moarte qi Nemurire) din Einiges...
ReceptInd materialismul lui Feuerbach In virtutea fermului sdu ateism, Maiorescu

considera ca Dumnezeu nu este decIt umanitatea abstractizatd", nu este o fiintd
suprapdmInteasca", ci una exclusiv umand". Fiinta omeneascd Isi capdtd astfel veritabila libertate, aceea de a se supune propriilor sale imperative, idee teoretizata
care i-a ramas, apoi, de-a lungul Intregii vieti, o devizd de &dire si actiune.
Publicarea de studii i articole este completatd de o altd prezentd a ttrarului
Maiorescu pe arena dezbaterilor intelectuale : conferinta despre Vechea tragedie
francezei i muzica viitorului a lui Richard Wagner. pe care o sine In primavara anului
1861 la Berlin si Paris si este discutatd In Societatea de filosofie din Berlin" In
prezenta lui C. L. Michelet, Adolf Lasson, Max Schassler, Friedrich August Maercker, Pasquale d'Ercole, tosi distinsi savanti continuatori ai spiritului hegelian. in
rdspunsul sdu, ca dealtfel si In conferinte, Maiorescu si-a pdasit punctul de vedere
herbartian si I-a transpus In planul hegelian, pentru a dovedi fecunditatea lui 18.
Mai interesant pentru noi de remarcat e cd prin conferinta respectivd Maiorescu

abordeazd o tema de mare actualitate (aceastd capacitate de a se situa mereu pe

fenomenul fundamental al contextului literar sau ideologic el o va pAstra toatd
viata), purand In discutie creatia unui muzician de avangardd, respins si admirat deo-

potrivd Inca din momentul aparitiei sale. Admirat, precum o demonstra scrisoarea
pe care Baudelaire, cu un an Inaintea conferintelor lui Maiorescu, o adresa compozitorului german : Mai 'inn aceastd muzicd mi s-a pdrut cunoscutd, iar mai tTrziu,
reflectInd, am Tnteles de unde venea mirajul : mi se pärea cd acea muzia este a mea
o recunosteam asa cum recunoaste once om lucrurile pe care e sortit sA le
iubeascd" 19. Fard a-I cunoaste pe Wagner, marele poet francez simte nevoia impetuoasd de a-si Impdrtdsi entuziasmul : Mi-am Inchipuit Tritotdeauna cd oriclt ar fi
de obisnuit cu gloria un mare artist, nu e totusi insensibil la un compliment sincer,
&id acest compliment e ca un strigd't de recunostintd, si, In sfIrsit, cd acest strigdt
poate avea o valoare de un fel mai aparte venind de la un francez, adicd de la un om
prea putin fdcut pentru entuziasm si ndscut Intr-o lard In care lumea se pricepe
tot atIt de putin In poezie si In picturd, ca si In muz'cd. inainte de toate, tin sd va
spun cd' va datorez cea mai mare desfeitare muzicalei pe care am Incercat-o vreodatd.

Sint la o vIrstä cind nu te nnai distrezi scriind oamenilor celebri i as fi ezitat Ina
multa vreme sa yä i'mpärnsesc printr-o scrisoare admiratia mea dacd zilnic nu mi-ar
fi cdzut sub ochi articole nedemne, ridicole, In care se fac toate eforturile posibile
pentru a vi se defdima geniul. Nu sInteti dumneavoastrd primul om, domnule, In
Mircea Florian, Tnceputurile filosofice ale lui T. Maiorescu, tn Conv, lit., numar

1867-1937, LXX-1-5, ian.mai 1937, P. 133 ;i urm.

88

19 Ibid., P. 145.
29 Scrisoareo lul Baudelaire catre Wagner, In Charles Baudelaire, Criticei literara i muzicala,

Jurnale intime". ELU, 1968, P. 210-212.

www.dacoromanica.ro

egaturd Cu care am avut prilejul sà sufdr si sd rosesc de tara mea. In sfirsit, indignarea mi-a impus sa-mi ardt recunostirqa : mi-am zis : nu vreu sä fiu pus laolaltd cu
to/i acesti imbecili".
Pozi/ia lui Maiorescu nu este, evident, aceeasi. Un alt temperament si o altd
structurd intelectuald, un alt gust si o alta forma/ie II duc pe tIndrul critic roman
la concluzii mai pu/in exaltate dar nu mai puiin interesante prin acea definire, Inca'
din titlul comunicarii, a muzicii lui Wagner, ca muzicd a viitorului", chiar dacd,
personal, nu o gusta. Pdstratd Trar-un rezumat publicat In Der Gedanke si reprodus
de T. Vianu In addenda stud iu I ui sdu. InfluenTa lui Hegel In cultura romanc120, conferin/a
porneste de la defini/ia totusi 1
hegeliand a frumosului si stabileste cloud ipos-

taze de excep/ie fa/d de aceastd deplind pdtrundere a ideii cu aparen/a sensibild"
aceea a sublimului, unde ideea, elementul logic se valorificd In paguba
aceea a fermeceltorului, unde momentul sensibil se eviden/iazd In dezavantajul
ideii". Tragediile lui Corneille (exemplificarea este din Horace) si muzica lui Wagner
(valorificarea unilaterald a armoniei In paguba melodiei") sTnt plasate de Maiorescu
In domeniul sublimului conceput, sub influen/a kantiana, ca o supramarime" care
sustraendu-se percep/iei sensibile, pune In eviden/d In noi momentul ideal".

Cu o asemenea zestre" intelectuald se intorcea, In toamna anului 1861, Titu
Maiorescu, la 21 de ani, in /art. Aici, nu era necunoscut. Dr. luliu Barasch semna
In Romdnul o dare de searnd asupra lucrdrii maioresciene Einiges philosophische...,
iar G. Sion prezenta astfel In Revista CarpaVlor pe Un studinte romiln In Germania21:

[.. ] Voim a vorbi despre un june studinte carele, intr-o etate nematurd Ina, a
stiut prin talentele sale a-si face un renume In Germania. Acesta este Titu Maiorescu,

fiul domnului loan Maiorescu, cunoscut intre to/i Romanii dupd eruditiunea sa si
dupd lucrarile Insemnate ce ne-a dat asupra istoriei si a linguisticei noastre
Junele laureat (e vorba de doctoratul din Germania), addpat din pruncia sa de la
sorgin/ele autorilor germani, sim/i o predilec/ie particulard pentru filosofie, stiin/d
si muzia. Spiritul sdu precoce, inteligen/a sa pentru ideile abstracte, care fac gloria
spiritului german, Ii atraserd de timpuriu admiratia camarazilor sdi si chiar a InvdTatorilor sái. Dupd concursul ce a depus la Bucuresti Tnaintea Eforiei scoalelor, Titu
Maiorescu capatd un stipendiu din partea Statului, cu obliga/iunea de a merge In
Fran/a si a se perfec/iona In Litere. Mergind la Paris, se puse cu mare activitate pe
studii, pe ringa litere el se ocupa si cu Dreptul, si In curs de un an el cdpdtd gradul de
licepliat In arnIndoud aceste specialitd/i ; lucru rar Intr-adevar, cad ramura Literelor
este cea mai dificild, si foarte greu poate capata cineva licen/a. Dar, In curInd, acest

june promite a se Intoarce chiar cu doctoratul de Litere, lucru cu Indoit mai greu
de cdpdtat, fiind stiut cd pInd acuma din Facultatea de Litere de la Paris n-a venit
cleat prea pu/in doctori".
Considerat de Sion ca un nobil model pentru junimea studioasd", Titu Maiorescu
este vdzut ca o personalitate utild momentului istoric national, de care este sfdtuit
a se apropia cu mai directd, operativd consecverqd : Talentul sau, cunostin/ele sale
fac onoare parin/ilor ce I-au ndscut, patriei si natiunii romane. Dar pe cit a reusit
20 Tudor Vianu, Scriitori romdni, B.p.t., vol. II, Ed. Minerva, 1970, p. 252 si urm. Vecheo tra-

ged,e..., la p. 320-329.
21 Text reprodus In Anexe la E. Lovinescu, op. cit., I, p. 428-429.

www.dacoromanica.ro

89

a-si face un renume Tntre germani, putea-va reusi oare a se face folositor si natiunii
sale i 0 Tngrijire ne preocupa : ca el s-a prea aruncat In germanism, adecd In teoriile
si sistemele cele abstracte ale nemtilor, care sTnt necomparabile cu spiritul pozitiv
al romanilor. De aceea si ne permitem a-I conjura sd-si aducd totdeauna aminte cd
e roman, sd cugete mai mult la gloriile nationale, sd mediteze la lucrdri cari pot sd
fie folositoare romanilor si sd prefere o glorioard romaneascd In schimb cu aplaudele
ideologilor nernti. Aceasta ar fi puntea cea mai salutard, peste care am don i sa-1 vedem
pasind".

Aici, la Bucuresti, Maiorescu anuntd, In decembrie 1861, un curs public si popular despre educatiunea In familie, fondatd pe psihologie si esteticd", afirmTnduli,
deci, de la prima sa aparitie pe arena vietii intelectuale nationale, conceptia asupra
posibilitätii unei actiuni de Iuminare" Tri sens modern, de contact direct cu opinia
publicd, pe marginea unor subiecte de interes general.
incercarea de a intra In TnvdtamTnt esueazd, dar, dupd ce este primit In audientd
de Cuza, este numit In magistratura, de unde, dupd sase luni, va pleca la lai, ca
director al Colegiului national si ca profesor cu un curs de istorie la Universitate.
0.

La Iasi, In 1863, publicd un util si complet Anuar al Gimnaziului, care, pe 1410
date legate de organizarea institutiei de TnvdtdmInt, cuprinde si o contributie originald
a noului director : Pentru ce limbo latind este chiar In privinta educatiei morale studiul
fundamental In Gimnaziu22, studiu din concluzia cdruia reproducem : Din cele spuse
rezultd : limba latina avTnd gramatica cea mai riguroasd, avInd o intindere de sferd
care poate Trnbatisa toate partile inteligentei, avTnd, In fine obiectivitatea anticd,

este studiul fundamental al gimnaziului nu numai ca studiu teoretic, ci chiar In privinta more& si este totdeodatd modelul care ne aratd cum instructia si educatia
se Intdresc una prin alta. La acest merit principal si decisiv al numitului studiu mai vin
ca noui merite, cd este deja admis In instructia popoarelor civilizate si ca prin urmare
formeazd astäzi o rdddcind comuna a Intregei culturi europene etc. Spre studiul limbii
latine, dar si, In genere, al antichitdtii clasice au a se concentra tendintele de Tndreptare In privinta InvdtámTntului In scolile secundare. Acel studiu, departe de a rdmIne
Tnddrdt, trebuie sd tistige din contra o dezvoltare energicd, In cantitate un Tndoit
numdr de ore consacrate lui, lar In calitate o mult mai mare rigoare gramaticald si
o mai vie introducere In spiritul antic. Atunci el va pdtrunde In mdcluva junimii noastre
studioase ca nutrimentul cel mai sdndtos al ratiunii ; atunci Ti va ocupa In timpul
gimnaziului tot cercul ideilor si o va feri astfel Tntr-un mod adevdrat pedagogic,
adicd spontan, de molipsirea cu lucruri mai Inalte Tnsd tocmai de aceea periculoase
junimii, precum sTnt politica si altele ; atunci va realiza frumoasele fructe si In tinerimea noastrd, Ti va da si ei ceea ce a dat claselor cultivate din Apus, un spirit
adInc de real itate, care In partea practica se prezintd ca onestitate, In partea teoreticd

ca iubire de adevär si In orice caz ca seriozitate de caracter si atunci vom avea In
fine fericirea de a zice cu drept : tinerimea noastrA este coaptd pentru misiunea
ce i-a rezervat-o istoriatdrii si epocii In care trdieste I".
Nici o mirare ca. viitorul autor peste 5 ani al pamfletului In contra directiei
ca politicd" In scoald,
de astazi In cultura romand se ridicd Tmpotriva politicii

90

" Text reprodus In E. Lovinescu, Antologia ideologiel junimiste. Culegerea de studii neadunate
ptná acum fn volum, Casa Scoalelor, 1943, p. 11-42.

www.dacoromanica.ro

ca izvor de inspiratie si cu finaliIn literatura I Purismul" pedagogic al lui Maiorescu este intrinsec
tate artistica
conceptiei lui despre vian si societate, conceptie care nu trebuie eludan', ci combatuta tocmai prin redarea ei In Intregul context : ea este
repetarn
caracteasa cum, inca din 1867, se va ridica Impotriva ei

ristica, definitorie, doctrinarului junimist, al carui sistem de reactiune la starea prezenta
este subsecvent moralei sale practice, cu al säu esafodaj teoretic, care, evident, nu
unei viziuni evoluate
precum a noastra, de astazi
corespunde, ci, dimpotriva,
In explicarea lui intra cu necesitate rigiditatea dogmatica a celui format la Theresianum, si tocmai de aceea aspirind, cu avida voinn, a fi beneficiarul unor adecvate
siesi
reajustan i institutionale. Maiorescu are luciditatea destinului social pe care
si-I construieste prin Insasi conduita In societatea al carel diagnostician exemplar se
vrea si nu se sfieste a se si manifesta ca atare. Deci, nu prin abstragerea de la viata
saciará, respectiv politica, pe care o predica tineretului studios, ci, dimpotriva, el
Trnbina pozitia
privilegian'
de a fi profesor, cu aceea de a fi om politic. Dei
foarte tinar, renumele profesorului este In ascensiune. Din initiativa lui Odobescu

este numit director al lnstitutului Vasilian, adica al scolii normale de invantori,
pe care, cu zelul si spiritul organizatoric caracteristic, Maiorescu incearca a o face
Cit mai utila si mai potrivin In Trnprejurarile noastre si nu copian de altundeva".
Dupa o scurta calatorie In Germania, unde studiaza situatia institutelor de invatarrant
similare, Maiorescu revine la lasi, deschide cursurile, avIndu-I coleg pe Theodor Burada

si precia (cu vocatia-i enciclopedica) orele de gramatica, literatura, compozitie. Momentul este evocat, printre altii, de Ion Creanga23, cu sublinierea semnificatiei pe care

actiunea tinarului profesor o avea In contextul invatamintului nostru : in cei doi
ani de la Inceput, adeca In 1863-1864 si 1864-1865, unii dintre noi am urmat In
scoala normará, ca scolari Inscrisi, iar altii, dei eram institutori, vazInd ca slabul curs
de pedagogie ce-I fácusem, mai Inainte, ni era de putin folos practic, si fi indca lectiu ni le
de pedagogie ce le facea d-I Maiorescu se tineau Tnadins In orele libere de clasa, pen-

tru a putea urma tati institutorii din lasi, cari vor voi, am urmat si noi cu mare
placere la acel curs, care ne-a fost de foarte mare fotos, si pentru care sintem ski
vom fi totdeauna recunoscätori d-lui Maiorescu. Caci, In tara la noi, singurul care a
Inteles rolul ce joaca stiinta pedagogica Intemeiata pe practica, este d-I Maiorescu,
care, In tot timpul profesorului sau de pedagogie, s-a ferit de a Indopa pe scolarii
sai cu teorii pedagogice abstracte, rara s'a fie intemeiate pe o practica adevarata.
Pentru acest scop a infiintat cursuri practice de predare, la clasa I si a II-a primara,
atit la scoala din Trei lerarhi, cIt si la celelalte scoale primare din lasi, unde trimitea
pe scolarii sal, ca sa puna In practica ceea ce singur li arata la scoala pedagogica

din Trei lerarhi".
Paralel, Maiorescu este profesor la Universitate, predind istorie si, apoi, filosofie

si indeplinind functii administrative : decan (In 1863), rector (Tntre 1863-1867).
In acelasi timp, el inaugureaza, In 1863, ciclul conferintelor publice, de mare
ecou in epoca, ata In rIndul publicului larg, cit si al specialistilor. In jurul nnaestrului
se string, firesc, confinii spirituali : P. P. Carp, doctor In Drept la Bonn, traducator
din Shakespeare (Macbeth si Othello), lacob Negruzzi, doctor In Drept la Heidelberg,
traducator din Schiller, viitor secretar al Junimii" si redactor al Convorbirilor ¡iterare,
0 Ra'spuns la criticele nedrepte ll calomniile inverwnate Indreptate contra cdrtilor noastre de ;coald

pe catrd domnul loan Pop Florentin, In Ion CreangA, Opere, vol. II, Editura Minerva, Bucure0, 1970,

p. 109-148; citatul nostru la p. 111.

www.dacoromanica.ro

91

Vasile Pogor, doctor in Drept la Paris, traducdtor din noua poezie francezd (Baudelaire,

Leconte de Lisle, Th. Gautier, V. Hugo), Teodor Rosetti, doctor In Drept la Berlin,
cumnat al domnitorului Cuza.
Astfel, In 1864, prelectiunile populare continua cu un program mai variat.
lasarn descris de chiar unul dintre reprezentantii grupului maiorescian24 : Prelegerile au Inceput In 9 februarie, si au urmat rind In luna lui mai. Pogor a fdcut cloud
conferinte : Des pre indurirea revoluVei franceze asupra ideilor moderne. Carp de asemenea cloud : Asupra tragediei antice si moderne i Despre trei cezari (Cezar, Carol cel

Mare si Napoleon), iar Maiorescu singur a tinut zece. Negresit, Pogor a vorbit
bine si cu mare succes. Carp de asemenea a vorbit foarte bine, dar cursurile lui Maiorescu au fost admirabile. Era pentru mine ceva neasteptat. Vorba lui Maiorescu, limpede si usoard, limba sa romdnd atIt de frumoasd, de care nu-mi dam seamd unde
a gdsit-o, claritatea expunerii, care contrasta asa de mult cu cursurile celor mai multi
profesori ce ascultasem In Germania, materia cea interesantd a prelegerilor, cunostin-

tele variate si bogate ale oratorului, Intr-un cuvInt, stralucita lui elocventa, Imi
fácurd efectul cel mai adInc. De la cea TritTi prelegere introductivd, intitulatd : Ce
scop au cursurile populare ? am fost cuprins de o admiratie care a mers tot crescInd,
la prelegerile Despre religiunea In popor, Despre sunete i colori i a culminat In cea de
pe urma Despre minte i inim6".

intIlnirile publice sInt Insotite de reuniuni mai intime, unde aceiasi tineri intelectuali hotardsc Infiintarea unei societati literare, ce primeste, se pare cd la sugestia

lui Teodor Rosetti, numele de Junimea". Adevdratd institutie a culturii romdne,
Junimea" a fost ani de-a rIndul laboratorul de creatie al celor mai de seamd scriitori,

critici, savanti ai timpului, care &eau In climatul reuniunilor de lucru" sau In paginile Convorbirilor ¡iterare, revista Trifiintatd In 1867, o forma deschisa" de comentare
si afirmare a propriilor opere. lstoria literard a dezbdtut, Tricd din contemporaneitatea

fenomenului, caracteristicile Junimii", gradul de literar" si politic" din profilul
general al grupdrii, contributia ei la evolutia si emulatia spiritului critic, a gustului
public, a creatiei propriu-zise si, dincolo de divergentele de interpretare, rolul acestei
societdti In cultura noastrd a fost unanim acceptat. aci dacd pe plan politic Junimea"
marca simptomul unui fenomen de regresiune, In cultura', situarea pe pozitie preponderent esteticd In ce priveste literatura, pe ratiunea adevdrului In stiintd, constituia o conditie de salt calitativ, legic necesar. Prin urmare, disocierea Intre activitatea

social-politicd a junimistilor si continutul concret al pozitiei si actiunii lor In culturd
se impune prin Insdsi realitatea evolutiei literaturii, artelor, stiintei In specificitatea
valentelor proprii.
Altfel spus, clupd Trscrierea tdrilor romane pe orbita spiritului european, In
epoca luminilor" si In secolul nationaliatilor", dupd peste jurnatate de veac de
generoasd efervescentd, h care cultura nationald moderna Isi Injghebeaza formele
institutionale, In care ideologia Daciei ¡iterare, a PropeiVrii i a Romaniei ¡iterare determina un nou relief geografiei noastre spirituale, In care poezia, proza, teatrul Isi ridica

primii piloni, Intr-un avInt de factura revolutionard, faza cristalizdrii valorice, a
decantdrii calitative, se impunea ca o necesitate obiectivd, iar ivirea marilor potente
creatoare ca o legitima asteptare. TIndra intelectualitate pe care o reprezintd Junimea" are In fata ei un ecran de perspectiva, ca atare de noi parametri calitativi,
e adevdrat
tocmai fiindcd este beneficiara unei mosteniri, a unei traditii purtInd
92

14 lacob Negruzzi, Scrieri alese, II, Amintiri din Junimea", B.p.t., Ed. Minerva, 1970, p. 14.

www.dacoromanica.ro

Inca vizibil, urmele unei gestatii precipitate, revolutionare, dar nu mai putin ale
unui potential creator stimulind el Insusi mintile, determinind constiintele noii
generatii.

Care sint parametrii teoretici ai unui asemenea sistem de &dire ? Evocind
perioada Tnceputurilor" de la Junimea", Gh. Panu 25 arata ca societatea era divizata
In trei grupuri, corespunzind unor formatii si optiuni variate : curentul german
(Maiorescu, Eminescu, Pogor, Bodnarescu), francez ($tefan VIrgolici, $erbanescu)
si chiar cel latinist (Miron Pompiliu, Burla). Pe atunci la Junimea" Isi aminteste

era la moda toed filosofia germana incepind cu Fichte, Hegel, Kant si mai
cu seama Schopenhauer. Rationalismul pur, budaismul, migratiunea sufletelor cu
doctrina metempsichozei, hegelianismul cu toate deductiile lui logice, toate se incrucisau In cazul adeptilor, producind confuzii uimitoare".
Asimilind, Inch' din perioada formatiei lor, marile curente ale gindirii europene
Panu

moderne, intemeietorii Junimii", ca si multi dintre adeptii (consecventi sau nu)
ai gruparii accentuau, desigur, caractere ale spiritului german, fenomen nou In
cultura noastra, legata, pina la acea data, indeosebi de gindirea franceza si italiana.
$coala idealismului german va reprezenta tot atItea repere ale ideologiei junimiste.
Tudor Vianu, studiind influenta lui Hegel in Romania, va situa conceptia junimistilor
si a lui Maiorescu, In special, ca un moment al Restauratiei europene, ajunsa Trish'
pe tarimurile noastre dupa ce Tsi Indeplinise rolul sau In Occident"26, dar va preciza
mai tirziu, In capitolul pe care l-a dedicat Junimii" In Istoria literaturii romdne mo-

derne27, ca, dei apartinind prin metoda Tntrebuintata momentului Restauratiei,
Maiorescu n-a cultivat totusi idealurile ei. Caci Restauratia era traditionalista, In
timp ce Maiorescu dorea schimbarea starilor noastre In sensul modern al civilizatiei
apusene, pe care intrupind-o In tot felul sau de a fi, se felicita ori de cite ori o regasea

In altii [...]. Pe de alta parte, In timp ce filosofii Restauratiei judecau dupa criteriul
imanent al istoriei, Maiorescu va vorbi In numele criteriilor transcendente si
anistorice ale valorilor absolute".
Schopenhauer (aforismele acestuia sInt traduse de Maiorescu insusi, dup. cum
prima traducere In limba franceza a Lumii ca voinVi i reprezentare se datoreaza tot
unui roman, J. A. Cantacuzino, care o redacteaza la sugestia mentorului junimist),
Spencer (receptat In virtutea evolutionismului sau), H. Th. Buckle (In opera caruia
trec elemente ale aceleiasi gindiri politice a Restauratiei, marcind evolutionismul
englez) vor fi cititi cu harnicie" la Junimea", iar ultimul dezbatut, In cadrul prelegerilor populare, de Maiorescu, si constituind obiectul unor studii semnate de Xenopol sau Pogor 28. Ei omit, Tnsa, aproape once determinare a realitatilor social-economice, &rid astfel o imagine falsa asupra stadiului real de dezvoltare, tot mai pregnant

capitalista, a societatii noastre, dei conservatorismul lor se vrea evoluat (uneori
26 Gh. Panu, Amintiri de la Junimea" din Ic4i, vol. III, Bucuresti, 1908-1910.
26 T. Vianu, Influenta lui Hegel In cultura romcIn6, In Analele Acad. Rom., Memoriile seqiunii
I iterare. seria III, tom. VI, M., Memorii, 1933, p. 366-435.
27 Serban Cioculescu, Vladimir Streinu, Tudor Vianu, Istoria literaturii romelne moderne, I,
Casa scoalelor, Bucuresti, 1944, p. 195-196.
28 in atara studiilor dedicate lui Maiorescu si care, toate, abordeazA si caracterele junimismului, problema a fost special cercetatd de Benedict Kanner, La societe latéraire Junimea, de lassy
et son influence sur le mouvement intellectuel en Roumanie, Paris, 1906 ; G. llorlileanu In Spiritul
critic In cultura romcIneasc6, Iasi, 1909 ; Z. Ornea, Junimismul, contributii la studtereo curentului,
Bucuresti, 1966.

www.dacoromanica.ro

93

chiar de avangarda)In cadrul acestei poziii. Altfel spus, acesti conservatori ce se voiau,

dupd reminiscentele engleze, progresisti", militau, In fapt, pentru modalitatea
prusacd de evolutie spre societatea modernd, cu pästrarea
pe at posibil
nealteratd a multor institutii de tip feudal.
Dealtfel, trebuie, credem, fácute nu putine disocien i Tntre profilul miscdrii si
rolul conducdtorilor ei. Inca Lovinescu, apoi Vianu si cercetAtorii mai noi (Z. Ornea)
au accentuat cd Junimea" nu reprezenta o colectivitate unitard, cd, In cadrul
pozitiile principalilor ei reprezentanti erau marcat individualizate, si ca daca
Petre Carp reprezintd junimismul politic, Titu Maiorescu TI reprezintd mai ales pe
cel literar si estetic.

o
Revenind la 1864, acolo unde am Intrerupt retrospectiva vietii

i

activitätii lui

Titu Maiorescu pentru a evoca, fie si numai sub forma unei imagini panoramice, semni-

ficatia grupului junimea", In care personalitatea profesorului

i

viitorului critic

a fost fundamental implicatd, avem a nota
i aceasta nu numai ca un amdnunt strict
personal
evenimente mai putin favorabile pentru cel ce Incepuse, atIt de specta-

culos, o carierd stiintificd promitdtoare. Maiorescu este victima unei Inscendri judiciare sub acuzatia de imoralitate si dei procesul la care va fi citatd ca martor viitoarea
Veronica Mide se Incheie cu reabilitarea, fireascd, a acuzatului, avatarurile unui
destin nefavorabil nu vor Inceta, ele revenind, mai tTrziu, In 1871, &id Maiorescu
este iar suspendat din InvdtdrnMt, de data aceasta pentru 13 ani, timp In care se
exercitd doar ca avocat.
Tnsemnärile zilnice marcheazd pentru aceastd perioadd, IncepTnd cu 1866, cInd
jurnalul" (ghilimelele apartin lui Maiorescu) este reluat, pe ITngd evenimente familiale (tIndrul profesor se cdsätorise cu fiica consilierului de justitie din Berlin, Clara
Kremnitz, si avea o fetitd, pe Livia) momente ale preocupdrilor sale intelectuale :
participd la sedintele Junimii", continua a-si dedica timp lecturii, citind, conform
indicatiilor autorului, Lui et elle de Paul de Musset, nuvele de Tòpffer, romane de
Spielhagen, preferatii" sdi rämTrand, Insd, semnificativ, Poé si Schopenhauer.

o
Anii 1866-1868 marcheazd abordarea de cdtre Maiorescu a cItorva probleme
fundamentale ale culturii noastre (limba, literatura, folclorul), Intr-un efort de definire

a caracterelor" momentului intelectual romdnesc, realizat de pe platforma unei
serioase pregkiri teoretice, a unui gust sigur, a unei Intemeiate ierarhifdri valorice.
Maiorescu este continuatorul, aici, al generatiei de la 1848, si ea interesatd de formele

vieii spirituale autohtone, dar actiunea mentorului junimist se aplicd unei alte perioade, In care problemele fuseserd deja puse, urrnInd a li se da rezolvarea pe mdsura
stadiului actual al evolutiei societdtii i culturii noastre, In care acumuldrile realizate
de predecesori (culegeri de folclor, volume de literaturd, studii), clddeau posibilitatea generalizdrilor si definirii legice a fenomenelor. Maiorescu institutionalizeazd,

94

deci, parametrii culturii noastre moderne si o face cu pregdtirea si ardoarea de
tIndr savant dornic de a le da o nouä rezolvare, cea a vremii sale, a conceptiei,
ideologiei pe care o reprezintd. El rástreazd In aceastd actiune patosul generatiei

www.dacoromanica.ro

de la 1848, sitand, ca si aceasta, procesele suprastructurale pe coordonatele directe

ale actiunii politice, dar acum Intr-o altd finalitate : aceea a integrarii organice a
culturii In procesul de structurare Intr-adevär moderna a societätii romanesti.
Maiorescu are, astfel, vocatia, am numi-o cetateneascd, de a ridica In fata opiniei

publice aspecte fundamentale pentru momentul respectiv, conform unei intentii
mobile de constructor arhitect al culturii, asa cum cu cloud decenii In urmd se afirmase KogdIniceanu sau, Inaintea acestuia, Petru Maior si Samuel Micu. Earl Tndoiala,

ca si acestia, Maiorescu nu este singur sau singurul care initiaza diferite discutii In
epoca sa, dar este cel mai reprezentativ, unind maturitatea si pregnanta formuldrilor
teoretice cu directa lor raspIndire practica In rindul marelui public. in acest sens,
faima profesorului, avocatului, omului politic slujeste intentiilor literatului desi,nu e
mai putin adevarat, fenomenul este reversibil, cu egala semnificatie.
Prima problemd pe care o abordeazd Maiorescu este cea a I i mbi i si, In I ini i generale,

el continua initiativele lui Heliade, ce militase In Gramatica sa din 1828 pentru simpli-

ficarea alfabetului, primordialitatea limbii vorbite, deci, a fonetismului, sau pe Al.
Russo, acel patrunzdtor spirit teoretic al generatiei de la 1848, autor In 1846 al
Criticii criticii iar, 10 ani mai tIrziu, al studiului Contra latinizontilor ardeleni. Inca
din 1864 membrii Junimii" s'Int preocupati de ortografia romaneascd, de elaborarea
unui proiect unitar de scriere a limbii romdne, atIt de necesar In acele momente
&id se legiferase Inlocuirea alfabetului chi ril ic cu cel latin. lacob Negruzzi Isi am i nteste,

astfel, de propria sa initiativd privind ortografia, facuta Insa, o spune el Tnsusi,
fa'ra vreo sistema' hotarItd, ci mai mult dupd fantezie si capriciu, amestecInd fonetismul cu etimologicul In mod cu totul arbitrar". Discutiile continua In cadrul sedintelor Junimii", unde proiectul lui Negruzzi provoacd opinii contradictorii, astfel
Indt sarcina elabordrii unui studiu este asumata de Maiorescu care, la sfirsitul anului
1865, citeste prima parte, de principii generale, din Incercarea sa asupra ortografiei
romane. in aceeasi perioadä (Inceputul anului 1866), Maiorescu noteazd In jurnalul",
de putin timp renceput, preocupan i lingvistice mai ample : Astäzi mi-a venit In
minte cd adevdrata carte de logica ar fi : Logicd si gramatica. Trebuie Inceput de la
egipteni si aratat cum la ei scriere si limba se in Impreund si apoi din limba (gramatica), ca una ce e logicd Incarnata, scoasd logica". in acest scop, isi propune sa citeasca

gramaticile germane ale lui Jacob Heyse si Jacob Grimm, prelegerile despre stiinta
limbii de Max Miller pe care le Inghite pe nerdsuflate" si le comenteaza : excelenta
carte".
In sfirsit, geneza studiului Despre scrierea limbii romane : In iunie [1866, n.n.,
G.I.] am terminat cartea mea Despre scrierea limbei romdne, a car& idee fundamentald
(partea 1)0 concepusem si o scrisesem In noaptea de 15/16 noiembrie 1865. Important
pentru mine ca cea dintTi a mea lucrare originalä si conceputd cu iuteala fulgerului.
Ultima parte, critica etimologismului, am scris-o In nopti In care mica mea Livia
zacea bolnava de un Inceput de holerd, cind am vdzut cu cea mai aclIncd stringere de
inirnd resignarea micei creaturi".
Studiul are patru par-ti : Despre literele latine primite de noi fart; schimbare
Des pre scrierea lui ti, v, 14, w,
4; ,,Despre principiul scrierii i critica sistemului
fonetic; Cercetari limbistice i critica sistemului etimologic. UrrnInd $colii Ardelene, lui
Heliade si miscdrii lingvistice continuatd de Pumnul, Cipariu, Maiorescu reja o problema de baza a culturii noastre, ca de altfel a oricdrei culturi In genere, dezvoltInd,
In cea mai mare parte, idei care astázi ni se par de domeniul firescului, dar care atunci,

www.dacoromanica.ro

95

T. MA1ORESCU.

CRITICE
In canna
de
e Waal la rattan remind.
IcrIrrr.
jurnlele dl. Al.
limbs romitni
Dleeetie l

la diva ani dupd Unire, erau In cmtrul controverselor stiintifice din care vor rezulta regulile
scrierii

romanesti,

valabile peste

timp.

Consi-

derTnd ca principiul fonetic nu este un principiu
absolut si general al scrierii romane, ci trebuie
restrIns In mod esential", Maiorescu combate, In
numele dependentei rationale a regulei fonetice
de principiul logic In scrierea limbei", teoriile lui
A. Pumnul, uneori cu slabe Indreptatiri, cum ar fi
discutia In jurul sunetului pentru care nu vede
necesar, cel putin In stadiul respectiv al limbii,
un semn special, aldturi de ä. Contestabilà In
aceastd directie, teoria maiorescian& este Ins& pe
deplin valabil& In directia criticii etimologismului
(sustinut, atunci, de Cipariu), care incerca a
anula sau a considera falsa metamorfoza fone-

Olteendel polemice

Direct, noon

tic& de sute de ani prin care a trecut limba cu
secole inapoi", care dorea o revenire la sonurile
primitive ce corespundeau unui grad de dezvoltare a natiunilor lui, peste care poporul roman

BCCURESI'l
mrruRA LIPIt 011,1 ,;OCE,.I.: 6.. COMP.

a trecut de mult", netinInd seama de propria

7.

7. CAL.

limbei si a inteligentei unui popor".
argumente impecabile ale mentorului
junimist le dau palide rdspunsuri cei vizati, lar

vial&

I 8 74

a

Acestor

Societatea Academic& Romana, Infiintatä In 1866
si inaugurata un an mai tIrziu, reia dezbaterea,
op-and pentru o solutionare diferitä de cea a lui
Maiorescu. Consecinta : acesta Tsi da demisia.
Nu peste mult timp, In 1868, el redacteazd articolul Limbo romancl in jurnalele
din Austria, Indreptat Impotriva noilor stricatori de limba", a caror pozitie i se
pare a dep4i interesele simplei discutii lingvistice, devenind un pericol pentru
cultura romanä In genere : Stilul jurnalistilor romani din Transilvania, Bucovina si
Banat a ajuns intr-o stare ce nu mai Ingdcluie tacerea cu care a fost primit pana
acum. Prin formarea noilor expresii si prin constructiunea lar sintactick compatride peste Carpati tntroduc pe toate zilele In limba romana o denaturare
oii
a spiritului propriu national, care in Intinderea ei de astdzi a devenit primejdioask
cu atit mai mult cu cit cei ce au cauzat-o si cei ce o continua nu par a avea conOinta
raului, ci raspIndesc Increderea de a fi cei mai buni stilisti ai literaturei romane"29.
Atent observator al implicaVilor sociale, Maiorescu îi avizeaza Inca de la Inceput
cititorii In legaturd cu referirile sale asupra limbii articolelor publicate In Gazeta
Pagina de titlu, vol.', din 1874.

Transilvaniei, Albino, Federatiunea, Transilvania sau Familia: Recunostinta ce se dato-

reste acestor foi pentru serviciile aduse cauzei politice a romanilor austriaci nu ne
poate scuti de datoria unei opozitiuni energice In contra formei cu care se prezintd ;

96

" Titu Maiorescu, Critice, editia In 2 volume, cu o prefata de Paul Georgescu. Text stabilit,
tabel cronologic, indice si bibliografie de Domnica Filimon-Stoicescu, EPL, Bucuresti, 1967. Citatul
de mai sus este din vol. I, p. 83. in continuare, citatele din textele maioresciene, cuprinse In aceasta
edi ie, nu vor mai fi date In subsol, ci In parantezele indictrid volumul si pagina.

www.dacoromanica.ro

CRITICE
cad usor s-ar putea IntImpla ca In rezultatul

0867 1Si,2

final cTstigul dobIndit In politica sa fie cumpanit
prin pierderea suferita In limba" (I, 84).
Trei i se par formele de stricare" a expri-

TITU MAIORESCU

marii In cazurile citate : tendinta de germanizare a limbii, exagerarile stilistice si falsa originalitate In formarea si Tntrebuintarea cuvin-

voLum UL

telor".
Bogatele citate duc la o concluzie de nuantare a circumstantelor i cauzelor situatiei analizate dar si de ferma argumentare in lima
promovarii autenticitatii nationale. Maiorescu nu
se refera la simple introducen i nepotrivite de
vocabular (In speta de germanisme), ci face apro-

i;
e

- 1,110,1,
Pirrgio nr,

fundate diferentieri de structura, In raport cu
care exprimarea prin limba trebuia safie adecvata.

Ca atare, el vorbeste de predispozitia naturala"
a unui popor, mai mult, de gradul Inaintarii pe
scara civilizatiei i culturii a fiecaruia. Prin urmare, introducerea unor germanisme denumind o
serie de ¡del abstracte este abuziva In foile romanesti din Transilvania, frizInd pur
i
simplu
superficialitatea. Deci, forme fard fond". alterind
stilul Tnsusi, In sensul de specific national, al

poporului roman sau al confinilor lui originari

BUCURWri
r.H-H-},À

I 1,1:
11.1
IF.I

:'i ,,};(21"

C!IMP

Pagina de titlu a vol. I din ed4ia,

3 volume, tiprità In 1892-1893.

Limba este o reproducere credincioasa a acestei
deosebiri" si In vocabularul francez, italian, roman, sunt un sir de cuvinte a
caror sensualitate oarecum pipaita nu-si afla echivalent In nici un cuvInt
german ; si viceversa, sunt In limba germana cuvinte, mai ales notiunile compuse,
a cdror abstractiune este cu neputinta de reprodus In limbele romane". Asadar:
Orce incercare de a confunda aceste margini, de abstractiune, produce o falsificare
a geniului pro priu al natiunii (s.n., Ga.) §i ramTne nenteleasa pentru marea majoritate
a poporului, prin urmare este osIndita In fapt" (I, 99-100). De unde concluzia finali-

zatoare : in mijlocul luptelor de nationalitate, ce In imperiul austriac se agita mai
mult cleat oriunde, si In lipsa de o literatura romana destul de bogata, compatriotii
nostri de peste Carpati au Tndoita datorie de a pastra cu scumpatate spiritul deosebit
al limbei materne si de a nu-I falsifica prin elemente straine" (I, 101). Prin urmare,
,,cerina unei limbi curate este o cerinta absoluta, de la a aril Implinire nu se poate
dispensa nici un jurnal care Tsi respecta pe sine Tnsus In misiunea ce si-a ales-o de a fi

conducatorul poporului pe calea progresului national" (1, 116).
Raspunsul celor vizati nu contrabalanseaza argumentatia maioresciana. losif
Vulcan In Familia i mai ales G. Baritiu In Transilvania recunosc valabilitatea criticelor, dar accentueaza o scuza pe care, dealtfel, Maiorescu o prevazuse si o invocase
el Tnsusi : Noi Insa pe aici necum sa avem timp de a ne ocupa cu scrierea de critice
literare, dei adesea ne lipseste si timpul de a le citi. Fiecare din noi ducem cIte trei
patru sarcini grele, din care, bine sa observarn, abia cIte una este platita sau uneori
niciuna. De aceea noi ne bucuram vazInd ca d-lui T.M. Ti ramTne timp prea de ajuns
de a citi tot ce se publica In limba romaneasca, prin urmare, ca. e In stare de a se
7 - 0. 178

www.dacoromanica.ro

97

ocupa cu critica, pentru care noi pe aici nu avem «ragaz» i nici ca putem §ti cînd II
vom avea. intr-aceia noi IntreImprejurarile de fan facem d-lui T.M. o rugare colegiala,
iar aceasta este, ca d-lui sa continue cu criticele d-sale ; Tnsa pe eit timp noi aici
entern condamnati a ne ocupa i Ingriji Intru Tritelesul cel mai strins i mai genuin
al cuvintului de conditiunile sine quibus non, ale conservatiei noastre nationale, pe
atita d-lui sa nu ne Incurce In tragerea cercurilor noastre, in care ne aflam In aceste
timpuri absorbiti cu totul, ci sä-§i exerciteze deocamdata arta criticei sale acolea
In lai, unde-i sta deschis un cImp larg destul i Inca' tocmai In ziaristica locala. A cere
de la noi astazi ca sa scriem pe placul d-lui T.M. ar fi tocmai ca i &id ai cere de la

ofiteri ca Intre §ueraturile gloantelor §i Intre vaetele celor rànii sä scrie raporturi
§i buletine elegante §i caligrafice"30.
In ce prive§te sistemul ortografic propus de Maiorescu, autorul IntIlni destule

dificultati chiar la Junimea", dar
capitol de istoria culturii române

cum spune lacob Negruzzi, Intr-un veritabil
dupd un ir de edinte ajunseram a ne
Intelege pe deplin. Maiorescu cecrind pe ici, pastanduli parerea pe dincolo, profita' de aceste discutiuni, gati scrierea sa, §i mai tTrziu, dupa ce o pieptana §i repieptana, ea fu publican In browra. La Inceput, acea sistema de ortografie numin
a «Junimii » fu primita' cu protestan i generale ; In Bucovina i mai ales In Transilvania ea fu consideran ca pernicioasä pentru neamul roman. in Romania lumea
profesorala de la care atTrna totul pIna la urma caci din coala' iese omul cu
opiniuni fixatese Imp-0 In parerile sale asupra lui, dar nu Indrazni Inca sa o adopteze [...]. Etimologi§tii din Academie ne considerara ca rai patrioti, de nu chiar
ca durnani ai nationalitatii romane. De acolo porni epitetul de «cosmopoliti » ce se
dedea membrilor «Junimii ». insa cu Incetul lucrurile se schimbard prin puterea
adevarului. Ortografia «junimii », dupa cum se numea sistema propusa de Maiorescu

In cartea sa Des pre scrierea limbei romeine, se primi mai Inn de membrii societatii noastre, afara de Pogor, care nu s-a putut niciodata familiariza cu clInsa. ativa
profesori o introdusera apoi cu timiditate pe ici, pe colo In §coalele din la0 i prin
alte orae din Moldova. Fiind director al Monitorului, domnul I. A. Cantacuzino
o adopta In foaia oficialà, alte jurnale o admiserä §i ele apoi, aa That cu Incetul
ea se lati i prin diferite cancelarii. Mai tTrziu ea fu primita' §i In Bucovina, la Suceava §i In Transilvania, la Braov. in urma unei lungi corespondente ce am avut
cu persoane distinse din Sibiu, ea se admise i acolo. in sfirOt, la o revizuire a
ortografiei hotarIta de Academia Romanä, In care Maiorescu consimtise sä reintre,
eu fusesem ales de curind, §i aceasta corporgie primi putin schimban ortografia
noastra §i astfel se plecara toti la sistema pe care cu indignare zgomotoasa o condamnase §i huiduise la Inceput"31.
Marcan Inca prin debut, argumentan cu noi §i noi contributii ulterioare, atentia acordata de Maiorescu consolidarii limbii romane moderne este Intregin de o
alta constanta a spiritului sau, §i anume interesul pentru literatura, pentru specificitatea exemplara a artei cuvintului, dar §i pentru manifestarea concren a acesteia
In parametrii de timp respectivi.
In 1867, In numarul 1, din 15 martie, al Convorbirilor literare apare studiul maiorescian O cercetare critied asupra poeziei romane de la 1867. Ceea ce la prima vedere

s-ar dovedi o Incercare de teoretizare a conceptului de poezie, a fost in intentia lui

98

30 G. Baritiu, Critica In Convorbiri ¡iterare, in Transilvania, Brasov, 1868, I, nr. 16, p. 365-371,
apud E. Lovinescu, T. Moiorescu, I, Anexe, P. 432-433.
31 lacob Negruzzi, Scrieri alese, II, Amintiri din Junimea", B.p.t., 1970, P. 40-45.

www.dacoromanica.ro

Maiorescu, la data redactdrii lui, un preambul necesar pentru o antologie a poeziei romane, pe care junimi0i voiau a o publica In editurd proprie, o antologie utild
marelui public i programei de InvdtdmInt. Si deoarece (folosim amintirile aceluia0
Negruzzi) literatura predecesorilor nu li se pdrea reprezentativa pentru o editare
integrald, ci numai antologicd, fiecare membru al Junimii" avea datoria sä selec-

teze din opera diferitilor poeti piese reprezentative, urrnInd ca numdrul sd fie
alcdtuit In colectiv. O prima piesd" lirica supusd discutiei generale, o poezie de
Bolintineanu, Intrunete adeziunea lui Negruzzi, Gane, Schelitti, dar este respinsd
de Pogor i Maiorescu. SustinInduli pozitia, fiecare parte aduce argumente i se
ajunge, firesc, la generalitáti. Realitatea practicd cerea i ducea, In acela0 timp,
la constructia teoreticd : In seara dintIi domni i aci, ca odinioard la inceputul
discutiei asupra ortografiei, o mare confuziune, dar peste o sdptdmInd, Maiorescu,
Indemnat de ideile preschimbate Intre noi, se puse iard0 sa cugete asupra acestui
subiect i ne veni cu o parte din tratatul sdu Despre poezia romcInei, care mai tIrziu
a fácut un efect aa de mare i a pus de la Inceput pecetea originalitdtii pe
revista Convorbiri ¡iterare. Scrierea lui Maiorescu deschise, la cei mai multi dintre

noi, orizonturi noud. Ma atunci noi judecam valoarea unei poezii numai dupd
un instinct natural, fard a cerca sd analizdm cauzele pentru care cutare poezie ne
place, iar cutare alta ne pare rea. De atunci Incoace lucrurile se schimbard, Tricetul
cu Incetul, critica 4i fIcu loc In Societate, i dupd un ir de ani, aa ne desprinsesem cu oarecare idei fundamentale comune, ?net adesea ne Tntelegeam prin simple
semne, färd multa vorbd" 32

Paralel cu lectura studiului maiorescian, de astd data Intr-un consens de selectie mai general, urma Intocmirea antologiei : Bolliac, Momuleanu, Stamati
spune Negruzzi, nici puturd dobIndi gratia de a introduce o singurd bucatd de
versuri In antologia noastrd", din Murepnu se alege Deteaptei-te romelne, Sburatorul

lui Heliade este respins cu unanimitatea voturilor", cu greutate se admit cloud
doine de Alecsandri, In timp ce vestita Umbra lui Mircea fu &it'd bund numai
pInd la jumdtate iar partea a doua rea i lipsitd de inspiratie". Rezultatul ?
Il aratd Maiorescu Ins4 In Prefata la editia dintîi a studiului, tipdrit la la§i,
In vara anului 1867, dupd aparitia In Convorbiri : Cartea de fatd a fost altfel proiec-

tan cleat se prezintd publicului acum. Sunt aproape doi ani de end membrii
societätii « Junimea» consacrd o parte din timpul fiecdrii edinte a lor la lectura
poeziilor romane publicate pInd astázi, cu scop de a compune pentru juna generatiune romana o antologie In care toate poeziile sd fie dacd nu mai presus de orce
criticd, cel putin insuflate de un simtimInt poetic i ferite de injosire In conceptiune

In expresiuni. insd din miile de poezii cetite, Societatea nu a putut alege un
numdr suficient pentru a compune un volum, i dintr-o colectiune de poezii
frumoase a ie0t o critica de poezii rele" (I, 7).
De la Creatie, la Critica
iata drumul, aproape didactic expozitiv, al studiului maiorescian, moment de larg ecou In conOinta epocii. O spune acela0 martor,
prompt In reactii i sugestiv In formulare, lacob Negruzzi : Intr-un articol de gazetd
se vorbea de Insemnatii noFtri filosofi, pe end nu se ardtase printre romani Inca
nici un cugetkor original In materie de filosofie ; Intr-un alt articol se compara
Väcdrescu cu Goethe i se punea compatriotul nostru In calitatea sa de latin,
In special de roman, mult mai presus de unul din cele mai mari geniuri poetice
32 lacob Negruzzi, op. cit., P. 68.

www.dacoromanica.ro

99

i se poate zice, fart
nici o Indoiala, ca ea a fost introdusa In mod §tiintific de publicatiile societatii
« Junimea», In special prin scrierile lui Maiorescu, care au avut un efect aclInc §i
purificator pentru literatura romanr3s.
Prima editie a studiului cuprinde, pe ring textul critic, citeva exemple de

ce a produs omenirea. Critica lipsea pe atunci cu desavTr§ire

poezii mai bune" (11 poezii lince, 10 fabule-epigrame, 13 balade de Gr. Alecsandrescu,
Alecsandri, Bolintineanu, M. D. Cornea, Nicoleanu, T. Serbanescu i A. Sihleanu),

pe care Maiorescu le considera semn caracteristic al starii In care a ajuns literatura româna In anul 1867". La a doua editie, aparuta In 1892, autorul precizeaza
(In Prefata datata septembrie 1891) ca exemplele relevate atunci ca singure posibile nu mai pot avea astazi aceasta Insemnare", lor fiind necesar a li se adauga
altele, dintre care, parte au Tnaltat limba, forma, ideea poeziei ronnâne cu mult
peste treapta de la 1866", adica «pastelurile4 baladele razboinice ale lui Alecsandri,
poeziile lui Naum, VI5huta, $erbanescu, Duiliu Zamfirescu, T. Robeanu, 011anescuAscanio, A. C. Cuza, Bodnarescu, Colouc, Volenti, ale doamnelor Matilda-CuglerPoni, Lucretia Suciu, Veronica Mide §i, mai ales, ale lui Eminescu" (I, 9). in sriqit,
o nota din 1908 adauga la virtuala antologie pe Goga, Bratescu-Voine0, losif Cerna,
VIlsan, M. Codreanu, Maria Cuntan, Elena Farago.
In aceasta perspectiva, studiul din 1867 ramlne, ap cum o dorea autorul Ins4,
numai ca un indicator pentru distanta strabatuta pe calea evolutiunii de progres",
cu date ce nu trebuie, deci, absolutizate, ci plasate In contextul istorico-literar de
care au fost generate.
Ca i In cazul studiilor dedicate limbii, i aici, in discutarea conceptului de poezie, Maiorescu are predecesori confini : pe un Heliade care, la 1832, dupa ce,
In 1831, arhitecturase, dupa diferiti teoreticieni occidentali, acele Reguli sau Grammatica poezii, milita Pentru poezie, sau dadea primele cursuri de popularizare Despre

stil, pe un Baritiu care, In 1843, dadea povatuiri Tnvataceilor de poezie, pe un A.
Murepnu, publiand, la 1844, ateva reflecsii asupra poeziei noastre, sau Duplicó
(Asupra poeziei), pe un Cezar Bolliac, semnatar al unui substantial studiu, din 1846,
Poezia, dar, mai ales, prin nivelul teoretic al contributiei, valabilitatea pozitiei
eleganta tiintifica a expresiei, pe Radu lonescu, care expune, la 1861, Principiile
criticei, In publicatia lui Odobescu, Revista romanä pentru stiinte, ¡itere si arte. Principiile, de un nivel teoretic deadreptul tulburator pentru acel timp, intentionau
sà realizeze o sinteza Intre metoda istorica" i metoda estetica" pe coordonatele
unei, atIt de moderne pentru noi, adevarate critici superioare", aceea care, pe
lInga studiul serios al deosebitelor opere artistice, pe ling dezvoltarea gustului
necesar spre a le apretui, ar uni i cugetarea filosoficä pentru a cerceta principiile artei i a Intelege frumosul In sine". Ca atare, principiile, acestea In descendenta
direct hegeliana, fac deosebirea Intre Ointa i arte", vazInd scopul artei In reprezentarea idealului", i exprima conOirrta de sine a criticii, ce raspIndqte ideile
§i cunoOntele In natiune, inspira gustul artelor i literelor, deteapta amorul frumosului §i ajuta, pregatqte civilizatiunea"34.
Teoretizare a conceptelor artei, analiza concreta a situatiei literare contemporane, imagine, prima i poate cea mai directd, de afirmare a spiritului critic maio-

100

lacob Negruzzi, op. cit.. P. 70-71.
" intregul text al lui Radu lonescu In vol. George lvascu, Din istoria teoriei i a criticii literare
romdne0. I, 1812-1866, Ed. didactica i pedagogia, 1967, P. 575-591.

www.dacoromanica.ro

rescian, O cercetare criticó asupra poeziei romane de la 1867 trateaza subiectul In
jurul a cloud capitole : Conditiunea materialä a poeziei si Conditiunea idealei a poeziei.
Studiul debuteaza cu afirmatia reamintind mai vechea conferinta a lui Maiorescu
asupra lui Wagner : frumosul cuprinde ¡del manifestate In materie sensibild". Ca
atare, poezia, ca toate artele, este chemata sa exprime frumosul". Deci frumosul
este categoria ce defineste poezia, In deosebire de stiintá, care se ocupa de ade-

var".Fatd de celelalte arte, Insa, poezia (adicaliteratura) nu and In lumea fizica
un material gata pentru scopurile ei". Caci, cuvintele nu sunt material, ci numai
organ de comunicare", si fiincicd sonul literelor nu are sd ne impresioneze ca ton
muzical, ci mai Inn de toate ca un mijloc de a destepta imaginile si natiunile corespunfatoare cuvintelor"
uncle aceasta desteptare lipseste, lipseste posibilitatea
perceptiunii unei poezii". Deci prima" conditie materiald (sau mehanica", spune
plastic Maiorescu) a poeziei este aceea de a destepta prin cuvintele ei imagini sen-

sibile In fantazia auditoriului", de a nu da simple notiuni abstracte, logice, desmaterializate", idei teoretice", ci idei Invelite si Incorporate In forma sensibild".
Mai didactic Inca : Prin urmare, un sir de cuvinte care nu cuprind alta deat
notiuni red, abstracte, fard imaginatiune sensibild, fie ele oricIt de bine rimate si

Impartite In silabe ritmice si In strofe, totus nu sunt si nu pot fi poezie, ci ramIn
proza
o proza rimata" (I, 11-13).
In aceastä actiune de sensibilizare a imaginii, poetul are de IntImpinat o piedica

obiectivd, numitd de tinarul critic pierderea cresdnda a elementului material In
endirea cuvintelor unei limbi", fenomen definitoriu progresului logic al inteligentei limbistice Intr-un popor", dar care poate fi atenuat prin alegerea cuvIntului
celui mai putin abstract", folosirea epitetelor ornante", a personificarilor, comparatiilor si metaforei... Bogate exemplificari din Schiller, Camoëns, La Fontaine,
Shakespeare (In traducerea lui P. Carp), Victor Hugo, Horatius, Homer sau Alecsandri, Gr. Alecsandrescu, Bolintineanu, A. Muresanu urmeaza indeaproape fiecare
sugestie teoretica, procedeul ramInInd acelasi si atunci and, cu o vervd nedezmintita, Maiorescu radiografiazd acea infirmerie a literaturii romdne", unde tropii
au devenit conventii verbale, imagini uzate si abuzate", incapabile a stirni vreun
ecou emotional In constiinta receptorului. Lucru cu atIt mai gray, vrea sa spuna

criticul, Intruat poetul nu este si nu poate fi totdeauna nou In ideea realizatd,
dar nou si original trebuie sd fie In vestmIntul sensibil cu care o Tnvaleste si pe care

Il reproduce In imaginatiunea noastra". Nu subiectul poeziilor, impresiunile lince,
pasiunile omenesti, frumusetile naturei", aceleasi de and lumea", conferd sigiliul
ci Incorporarea lor In arta"; deci aceasta trebuie sa fie noua si totdeauna variata". Caci
situare Inca mai Indrazneata In contextul teoretic aici
(In procesul de«Incorporare In arta») poetul stabileste un raport pInd atunci necunoscut Intre lumea intelectuald si cea materiald si descopere astfel o noud armonie
a naturei" (I, 27-28).
Dar dincolo de implicatia pur teoreticd, Maiorescu resimte nevoia de a-si justifica pozitia prin ceea ce constituie argumentul major : finalitatea constructiva,
perspectiva culturii romdne. De aceea ne pare important a insista asupra acestor
adevdruri fundamekale ale literaturei, caci tocmai ele sunt astazi pierdute din constiinta tinerei noastre generatii, si de aceea suntem In pericol de a nu mai avea
unul din puternicele mijloace de culturö ale societätii romäne" (subl. ns., G. I.). Asadar, departe de a fi cea estetizantd", motivarea principald este cea legata de func;la sociala a artei, a literaturii.

www.dacoromanica.ro

101

De unde si obligatia, la fel de acut resimtitd de Maiorescu, a cercetdrii cauzelor
a ceea ce el demonstrase a fi devenit un procedeu amenintdtor, de degradare a
Insdsi notiunii de literaturd, In spetd de poezie, mardnd un fenomen de discontinuitate In raport Cu mica temelie artisticd ce o puseserd In tara noastrd
poetii adevdrati, Alecsandri, Bolintineanu "), Gr. Alexandrescu". Or; ceea ce ne-a
surpat aceastä mica tenelie artistica" este probabil politica". Cáci,atIt cel pu-0n
este sigur (de observat reticentele stilistice maioresciene spre a nu face afirmatii
sententioase In aceastd privintd), cd cele mai rele aberatiuni, cele mai decdzute
producen i Mitre poeziile noastre, de la un timp Incoace, sunt cele ce au primit
In coprinsul lor elemente politice". Si, spunInd aceasta, criticul se foloseste
simplist, dar categoric, de considerentul teoretic, propriu dihotomiei artel-qtiintel,
cu care Tsi deschisese cercetarea critica". Asadar, politica este un product al
ratiunii poezia este si trebuie sd fie un product al fantaziei (altfel nici nu are
material): una, dar, exclude pe ceailaltd". Aplicativ: De aceea vedem cà poeziile
politice, precum si cele rele istorice au toate vitiul corespunzdtor: de a fi lipsite
de sensibilitate poeticd" (I, 28).
Exemplele de rigoare ce urmeazd s'int comentate de Maiorescu drept fiind
articol de jurnal pus In rime o monstruozitate literard" sau manualul de
istorie al lui Laurian pus In stante si trochee", In opozitie, deci, frapantd" cu
acele contexte citite in favoarea poeticului.
Numai aparitia frumosului", a artei autentice ar da, apoi, posibilitatea unei
critici estetice", a unor considerdri mai Trialte", situatie Tnsa necaracteristica,
spune Maiorescu, pentru literatura noasträ prea tIndrä Inca pentru o esteticä mai
rafinata". Ca atare, Inca ()data, dupa scurtul enunt al Prefetei, criticul subliniazd
finalitatea studiului sdu, prima necesitate"a lui : aceea de a marca In mod demonstrativ linia de separare Intre poezie si celelalte genuri literare, pentru ca cel
putin pe aceastä cale sd se Idteascd In juna generatie un simtirrant mai just despre
primele elemente ale artei poetice" (I, 21).
Trednd la partea a doua a cercetdrii sale, Conditia ideold o poeziei, Maiorescu
explica Inca de la Inceput care este acceptiunea pe care o dd termenului de idee,
concept caracteristic momentului cInd idealismul hegelian se dizolva In psihologism si, ca atare, sensul sdu apropiindu-se de sentiment si posiune : ideea sau obiec-

tul exprimat prin poezie este totdeauna un simtimInt sau o pasiune si niciodatd
o cugetare exclusiv intelectuald sau care se sine de tdrImul stiintific, fie In teorie,
fie In aplicare practica" (I, 32).
Deci, sentimentele (iubirea, ura, tristetea, bucuria, disperarea, mInia etc.)
sInt obiecte poetice", In timp ce preceptele etice, politice sunt obiecte ale stiintei si niciodatd ale artelor". Stiinta si arta avind domenii autonome, distinctia
intre ele se impune ca o necesitate a cercetdrii critice si a aprecierii axiologice.
Evident, motivatia lui Maiorescu poartá amprenta formatiei sale In cadrul curentului filozofiei si esteticii idealiste. Arta, spune criticul, este un product de lux
al vietei intelectuale, une noble inutilité", care nu aduce publicului un falos astfel
de palpabil Indt sa o atraga de la sine din motivul unui interes egoist". Placerea
estetica, subliniaza Maiorescu, este legan' de universalitatea artei, de capacitatea

102

*) in/elegem pe Bolintineanu de mai tnainte, pana la 1852, end se facu publicarea
primelor sale poezii; caci peste ultimele lucrar ale sale (Eumenidele etc.) trebuie sa aruncarn
Sine sa precizeze Maiorescu In nota.
un val"

www.dacoromanica.ro

acesteia de a se propaga Tn opinia generald a receptorilor ei, de a fi Inteleasd si
de a vorbi" la constiinta tutulor". Ca atare
poezia trebuie s trateze nu,
conceptul stiintific, politic etc., deoarece un asemenea concept, pe de o parte
nu este materie Tnteleasd si interesantd pentru tor, iar, pe de altd parte, are un
acut caracter istoric, modificTndu-se cu cerintele fiecärei epoci, climat istoric,
imperativ social, ce se pierde" pentru generatiunile urmdtoare". Sitiandu-se sub
specie aeternitatis, arta ar avea datoria sO se inspire din aspectele generale ca arie
de räspIndire si interes, deci, din simtiminte si pasiuni, fiindcd aceste sTnt comune tutulor oamenilor" (I, 33).
Evident, argumentul prin restrTngerea ariei de inspiratie a artei (In numele
nobilei
a-egoiste si, astfel, universale", peste spatiu si timp accesibile)
este si incomplet si caduc prin el Tnsusi, de Tndatd ce politicul, istoricul genereazd
simtiminte" si pasiuni" cum, de altfel, Tnsusi Eminescu o va demonstra exemplar
si cum, mai tTrziu, Tnsusi Maiorescu, receptind poezia pdtimirii noastre" a lui
Goga o va resimti si afirma. Dar hic et nunc sintem In România anului 1867
pozitia mentorului junimist trebuie consideratd exact In coordonatele ei istorice
si

In finalitatea, de elevat ordin cultural, pe care o urmdrea, de altfel, si prin

acea fastidioasd, arridnuntitd, exemplificare

incredibilA, de aceea si ridiculä, sub
privirile noastre de astdzi. Preveniti, sä continudm, dar, a Infdtisa cercetarea criticd de acum peste un secol.
Alt indiciu de disociere a artei de stiintd II constituie, pentru Maiorescu, faptul
cà frumoasele arte, si poezia mai Inn, sInt repoosul inteligentei" (I, 34). Formula
este imediat explicatd. in timp ce cunoasterea stiintificd oferd imaginea unui perpetuu proces de cuprindere a infinitului fenomenal, a lantului de cauzalitäti si determinan i implicate fiecdrei noi descoperiri, proces pe care generatie dup. generatie
are datoria, Tmpingind piatra lui Sisifos" mai Tnainte, de a-I rezolva, arta constituie In acest dialog al omului cu eternitatea (nici o limita eternd nu ne opreste,
dar etern ne opreste o limita") o mIngTiere binefOcAtoare", pentru ca prinde
atentia nelinistitd si agitatd spre infinit si, TrifdtisTndu-i o idee mdrginitä In forma
sensibild a frumosului, Ti dd linistea contemplativa si (In acest sens, n.n., G. I.)
un repaos intelectual" (I, 35).
latd clauze, pentru Maiorescu Tntemeiate si hotArTtoare, ce despart poezia
de stiintd, sfere deosebite", care au comun acelasi organ pentru ideile" lor, adicd
limbagiul omenesc".
Trei semne caracteristice" ale afectelor constituie, In acelasi timp, calitätile
ideale" ale poeziei. Ele sInt : 1. 0 mai mare repejune a miscdrii ideilor. Observarea aceasta o poate face oricine. Exemplul cel mai Idmurit dintre toate ni-I prezintd spaima, cu prodigioasa sumä de idei ce ne pot strdbate mintea In momentele ei. 2. 0 exagerare sau cel putin o mArire si o noud privire a obiectelor sub
impresiunea simtimTntului si a pasiunii. Lucrurile endite iau dimensiuni crescTnde,
micul cerc al constiintei intelectuale se preface In linte microscopicO, si, privite
prin ea, toate senzatiunile si toate ideile momentului apar In proportiuni gigantice
si sub colori neobisnuite. 3. 0 dezvoltare grabnicd si cresancld spre o culminare
finaba sau spre o catastrofd, dacd ludm acest cuVint si In sens bun, nu numai In
Imprejurdri tragice" (I, 36).
ComentTnd aceste calitáti ideale", Maiorescu face o seamd de observatii de
real interes : el abordeazd problema mdsurii" estetice a poeziei (comentatO
astdzi de noua criticd si fixatd, de Birkhoff, Tntr-o celebra formula) care nu trebuie

www.dacoromanica.ro

103

sd aibd cuvinte multe pentru endiri putine", ci sà rdspundd cerintei unei conformit4i, Intre cuprins si intindere", deoarece nu multimea cuvintelor si cifra
paginilor imprimate ar fi mdsura valorii poetice"35. Ceea ce si demonstreazd criticul prin inserarea unor exemple (justificate prin sublinierea Ina °clan' a scopului didactic ce i I-a propus cercetarea noastrd") care par sd demonstreze ca
dusmanul cel mai mare al poeziei este tocmai cuvIntul", cä acesta nu are existenn de sine, ci are singura misiune de a fi un organ de care sd se anine gIndirea In comunicarea ei", de a fi mijloc de comunicare"

adicd ceea ce se argumen-

tase In prima parte a studiului.
AbordInd problemele receptdrii artistice, Maiorescu aran faptul cd nu numai
ceea ce spune poezia ne ocupd constiinta, ci ea se afld a fi In atTtea raporturi cu
alte cercuri de gIndiri ale noastre, IncIt si acestea sunt reproduse In constiinn si
Insotesc si ilustreazd oarecum perceptiunea poeticd" (I, 45), Idrgind astfel, motivat,
contextul de relatii intelectuale generat de opera artisticd în mintea cititorului ei.
In acela0 timp, el formuleazd dezideratul, atit de vechi si writ de modern, al operei
deschise", ce lasd nespuse unele lucruri pentru a fi completate In chiar procesul
receptdrii lor : Tot asa, In lumea inteligentei cuvIntul zis este numai un fragment
al raportului ce se stabileste Intre suflet si suflet: restul se acordd pe tdcute
formeazd ascunsa armonie a simtirilor omenesti" (I, 47). Disociind, In continuare,
frumosul de adeviír, Maiorescu teoretizeazd conceptul de adevdr subiectiv",
rand de Tnsusi specificul creatiei artistice.

Boala diminutivelor", aceastd forma de decadenn
chestiunea,
apoi, a rimelor usoare" si, prin aceasta, ieftine" si comune", folosirea termenilor nepoetici, a numelor proprii
sInt tot atItea puncte ale sarcasticului atac
maiorescian, ce voia sa facd din studiul sal o cercetare critica fan' de pericolele ce
amenintau tInära noastrd literaturd, In primul rind pericolul mediocritätii si neadevdrului, pseudo-estetic. La acel stadiu al evolutiei culturii romdne, Maiorescu considera indispensabild o evaluare criticd lucidd si atentd a fenomenului beletristic si

aceasta, dintr-o intentie constructivd, vifind perfectionarea viitoarelor productii
artistice : Ad devine prima datorie a stiintei de a se opune In contra rdului contagios. O criticd serioasd trebuie sd arate modelele bune dte au mai ramas si
le distingd de cele rele
i, curetind astfel literatura de multimea erorilor, s'd
prepare junei generatiuni un cimp liber pentru Indreptare" (I, 70).
incd de la aparitie, studiul lui Maiorescu suscita o serie de discutii. La un an
dupd ce 0 cercetare criticd este publican' in Convorbiri, Aron Densusianu. Il acuzd
pe autor, (In 1868, In seria de articole Critica unei critice din Federatiunean de
plagiat dupd Fr. Th. Vischer, a cdrui Estetica data din 1846-1857. Cele cIteva, reale,

similitudini contextuale nu sInt, insd, concludente. AtIt E. Lovinescu, T. Vianu
cIt si cercentorii mai noi au subliniat faptul ca Maiorescu preia o serie de concepte estetice, de sursd hegeliand, prin intermediul popularizatorului sdu cel mai
cunoscut, Vischer, dar aceste concepte aveau deja si urmau sà aibd o circulatie
europeand larga, aveau sà devind un bun" comun al unei Intregi perioade de
&dire si sistematizare teoreticd a artei. De altfel, identifieind ideea cu sentimentul,
Maiorescu este, cum spunea Vianu, unul dintre cei dintTi care a crezut necesard

104

" Cf."Solcmon Marcus, Pcetica matematica", Ed. Academiei, Bucure;ti, 1970, p. 20-21.
ApIrute in 4 numere, In maliunie 1868 ; retiparite In vol. Cerceteiri literare, 14 1887,

p. 59 ;i urm.

www.dacoromanica.ro

Indrumarea idealismului hegelian catre psihologism"37, premergInd In teoretizare
conceptul de idee poetic& dei denrionstratia sa nu este consecventa pe dimensiunea constituirii ei. Maiorescu concepe arta ca raport intre corrtinut si forma,
cu functia decisiva a celui dintTi, cuvintul urrnInd a fi doar vehicul" de comunicare al ideii. E o pozitie teoretied de larga circulatie In epoca, amendata Insd de
endirea moderna, care corcepe literatura ca artd a cuvTntului, accentuTnd functia
estetica a limbajului.
O alta problemd asupra careia perspectiva noastra ideologicd difera de a
mentorului junimist este cea a artei ca repaos al inteligentei", teorie ce minimalizeaza structura cognitiva a creatiei artistice, dupd cum excluderea politicului

din structura literara ne apare ca o operatie de laborator", fard viabilitate si
valabilitate, infirmata de chiar specificul actului creator ce tinde a oferi cititorului
o imagine de altei factura a realitatii
aceasta implidnd si parametri ideologici,
deci si politici. Schopenhauerian, Maiorescu vede In stiintei §i po,itica forme de mani-

festare ale vointei de a trai In contingent, sub impulsul vieti i practice. Motivatia
teoretica este subreda. Sensul de perspectivd, finalitatea cercetarii critice" s-au
dovedit, Insa, pozitive. Plecrind Tmpotriva implicarii stiirrtei si politicii In literatura,
la acea data
abuzul de platitudini care, sub aspectul pseudo-literar, nu Tntrupau decTt simple versificar de stiri istorice, de concepte
stiintifice sau lozinci politice, feira nici o insusire artistic& Literatura militantä, angajatd deschis si generos In slujba unor elevate idealuri sociale, pe care o promoveazd
scriitorii epocii pasoptiste, preluata Intr-o epoca de declin revolutionar de pana
unor versificatori fdra talent, transformase ideatia si izvorul patriotic 'in simple
declamatii patriotarde. E ceea ce justifica pe deplin actiunea lui Maiorescu, care
va deveni un punct de reper al spiritului critic românesc. Caci
cum va observa
Lovinescu In monografia sa
sentimentul patriotic nu e prin sine Tnsusi arta,
ci poate deveni, ca once sentiment. Dupd cum nu exista excludere, nu exista nici
confundare de notiuni. Atitudinea lui Maiorescu de a disocia aceste notiuni ca fiind
exclusive, oricTta exagerare ar fi continut principial (si vom vedea ca el singur
a revenit mai tTrziu asupra ei), a fost capitald pentru destinele literaturii noastre.
Ea a despartit apele de parnInt si a Inlaturat din domeniul artei toate declamatiile
nationale ce Infloreau In publicistica timpului, sub cuvTntul manifestdrii unor sentimente frumoase" 38.
CombdtInd cu atTta rigoare, dar totodata revarsInd o veritabird avalansa de
exemple din maculatura literard" a vremii, Maiorescu pregatea atmosfera propice
pentru eflorescenta marii creatii literare pe care o Tntrevedea la orizont. El facea
un prim pas In deschiderea si netezirea drumului sensibilitàii moderne spre substantializarea specified a actului estetic. SustinInd caracterul impersonal al emotiei
estetice, Maiorescu lua atitudine, ca si In cazul excluderii politicului din artd, impotriva pseudo-literaturii, mediocre si conformiste, care se limita la contingent
si ocazional. Peste veac, pledoaria pentru universalitatea si durabilitatea operei
de artd
prelungind, e adevdrat, unde clasiciste IntTrziate
Ti face onoare criticului
Maiorescu. Astfel, primul act de atitudine critica In literatura a lui Maiorescu a intro-

Maiorescu combatea de fapt

37 Tudor Vianu, Titu Maiorescu, esteticiari ;i critic ¡iterar, in Studii de literaturà romdnei, Ed.
didactica si pedagogica, 1965, p. 153.
38 E. Lovinescu, T. Maiorescu, I, p. 231.

www.dacoromanica.ro

105

dus un criteriu pertinent de ierarhie a valorilor, valoras nu atit In argumentatie,
In gestul ferm, calauzit de bun sirnt si intuitie. De la nivelul autoritatii criticului,
exemplele
care ilustreaza articolul, au constituit In epoca argumentul
rizibile
cel mai eficient Impotriva mediocritatii i imposturii literare. Dar subliniind aceasta
pondere pozitiva a pledoariei maioresciene, valabila mai mult ca reactie limitata
istoric la anume simptome literare, nu putem atenua caracterul adesea deformator
al ideologiei criticului In raport cu legitatea, sensul, dialectica procesului artistic
contemporan lui. Maiorescu absolutizeaza un aspect, omitTnd, cu superioritate,
discutarea celorlalte, nu mai putin semnificative, caracteristice situatiei literelor
din vremea sa. De aici, caracterul incomplet al viziunii maioresciene, impregnata
*i de atItia indici de conservatorism estetic si nu numai estetic.

Dupa limba si literatura, Maiorescu se intereseaza de folclor, urmInd si aici
o larg cuprinzatoare traditie, ilustratä, de mai toti reprezentantii generatiei intelectuale precedente, adica de la 1848. $i astfel, In Convorbiri ¡iterare din 15 ianuarie
1868, scriind Asupra poeziei noastre popu/are, a doua editie a volumului de Poezii
populare ale românilor de Vasile Alecsandri îi pare criticului o carte fundamentala
pentru cultura romaneasca, i aceasta pentru ca ea este si va ramTne pentru tot
timpul o comoara de adevarata poezie si totdeodata de limba sanatoasa, de notite
caracteristice asupra datinilor sociale, asupra istoriei nationale i, cu un cuvInt, asu-

pra vietei poporului roman" (I, 73).
Poeziile adunate de Alecsandri din toate regiunile locuite de romani Ii slujesc
lui Maiorescu ca exemplu ideal pentru principiile expuse in O cercetare criticd,
deoarece ele au marea calitate a sinceritatii, autenticitatii trairii i expresiei artis-

tice, naivitatea" lor Inseamna lipsa de once artificiu", lipsa artei din calcul",
a reflectiei reci, speculative sau speculatoare", Ineit izvorInd astfel poezia populara
din plenitudinea simtimIntului, In ea ne aflam aparati de acele aberatiuni intelec-

tuale care strica inspirarea multar poeti, chiar a celar cu talent" (I, 76).
Ca si In studiul teoretic, Maiorescu abordeaza dialectica raportului Intre sentiment si idee, cu intentia continua de largire a continutului lar : Cu toate aceste,
autorii si publicul« din societate» s-ar Insela foarte mult c'ind ar crede ca simtimIntul naiv al poporului nu este compatibil cu ideile cele Inalte. Lumea se poate aprofunda tot asa de bine pe calea inimei ca si pe calea reflectiei, si din aceea ca poporul îi exprimd numai sirritirile sale nu rezulta cä i-ar lipsi meditatiunea si delicatetea In exprimarea ei. indraznim chiar sa credem ca multi poeti de salon ar fi

IncIntati and ar putea descoperi In fantazia d-lor ¡dei cu o umbra numai de frumusetea celar populare" (I, 77). Asadar, Alecsandri are,

pentru Maiorescu,

marele

merit de a fi pus In circulatie o colectie de autentica arta, demonstrInd astfel prin
ea Trisasi

marile virtuti ale poporului.

o
Aceasta ar fi configuratia generala a ceea ce s-ar putea considera In genere

106

o prima etapa" In activitatea lui Titu Maiorescu : etapa aborddrii problemelor
de prima importanta si prim interes pentru cultura noastra, etapa In care studiile

www.dacoromanica.ro

sale critice se situeazd Intr-o descendentd directd din problematica epocii pav)ptiste,
numai cd la un alt nivel, implidnd substantiale c4tiguri de originalitate. Este etapa

In care criticul dezbote probleme §i dd modele In virtutea idealului sdu cultural i
estetic, etapa In care dd exemple pozitive dar i reguli negative, pedagogic functionale, pentru a ne feri de mediocritátile care, fárd nici o chemare interioard,
pretind a fi poeti" (I, 70). Sensul general al actiunii sale se afld In confruntarea elanului de valorificare a parametrilor culturii române moderne cu spiritul critic
de unde radiografierea lucida a situatiei noastre literare, lingvistice, §i concluzii
directoare trase cu pondere de arhitect, Intr-o perspectiva de solidd constructie
organicd dezvoltare.
Cu atit mai mult, pentru o asemenea perspectiva de &dire i actiune ideologicd se cerea, pe de o parte, respingerea fenomenelor ce apdreau ca nocive pentru
dezvoltarea culturii noastre, pe de alta parte, aprobarea acelora care semnificau
sau puteau semnifica autenticele valori nationale.
Spirit militant, Maiorescu era, desigur, contient de urger-4a pledoariilor sale,
pe care §i le organizeazd cu simtul tactic al strategului.
De aici, mai Inn negatia, cu forta ei de oc, Inca de la Inceput dar cu repercusiuni de seism, prelungit i repetat. Este articolul (apdrut In Convorbiri ¡iterare
din 1868) Tn contra directiunii de astózi a culturei romóne, veritabil studiu de morfologie a culturii romdne0 la treapta de evolutie pe care dupd revolutia de la
1848, dupd Unire
ea o marca prin intrarea Intr-o noud fazd a Tns4i dezvoltdrii
i

nationale.

La acea datd, autorul avea 28 de ani, apartinInd, deci, tinerei genera-0i de intelectuali, generatie ce acläuga firescului spirit contestatar, derivat din chiar situarea
sa In dinamica peisajului intelectual al tdrii, un acut criticism, dobIndit prin formatie

§i cultivat, cum o recunosc toti memorialiOi epocii, In grupul junimist.
Anticipatá de 0 cercetare criticó asupra poeziei romóne de la 1867, interventia
de acum privea o problemd centrald a culturii noastre, pusd incd din primele faze
ale procesului de integrare a ei In structurile europene moderne, structuri pe care
generatia de la 1848 le Trnbräti eazd apoi la modul revolutionar, dar pe care, peste
cloud decenii, generatia junimistd se credea datoare a le reconsidera fundamental.
Maiorescu pune, deci, In dezbatere Insu0 raportul dintre formele civilizatiei autohtone §i cele europene, dintre traditie i inovatie, dintre ceea ce Ibräileanu va numi

mai tirziu influente strdine"

i

realitäti nationale".

Intrarea României In circuitul vietii moderne §i profundele schimbäri pe care
acest fenomen le-a implicat In toate domeniile vietii politice, sociale, spirituale nu
scdpase de altfel observatiei scriitorilor de la 1848, ei Insi0 factori directi de promovare i sustinere a noului, avangardd a gindirii contemporane lor. Nu mai putin,
Insd, ei observd cu luciditate i, adesea, cu simptomaticd exactitate, cd generalizarea

noului nu este firesc implicatei procesului de evolutie a stárii nationale, In diferite
sectoare ale ei. in aceastd privintd, nu numai satirele unui Gr. Alecsandrescu, comediile i prozele lui Alecsandri, romanele lui Bolintineanu (In ce aveau ele ca parte

de dezbatere a unor probleme curente"), dar mai ales opiniile unui spirit teoretic,
precum Kogälniceanu sau Alecu Russo, echivaleazd cu primele studii de prognozd a caracterului culturii rornâneti. Cel care, la 1840, in Dacia literard,
ceruse accentuarea fenomenului national (pentru a da suport i valoare artisticd
unei literaturi originale) va relua asemenea probleme i In anii urmdtori. intre
altele, In Tainele inimii, fragment de roman din 1850, unde, prin internnediul per-

www.dacoromanica.ro

107

sonajelor sale asistdm la o stralucitä demonstratie
precedInd pe Maiorescu
a ceea ce acesta va sus-tine, In stil pur ideologic, peste cei aproape 20 de ani.
Niciodatd n-am fost contrar ideilor si civilizaçiei straine spune Kogälniceanu. Dimpotrivd, crescut si trait o mare parte a tineretelor mele In acele IAA
care stau In capul Europei, am fost i sInt de idee cd In secolul al XIX-lea nu este
iertat nici unei natii de a se Inchide Inaintea InrIuririlor timpului, de a se mdrgini
In ce are, rara a se Imprumuta si de la strdini [...]. Propdsirea este mai puternicd
cleat prejudetile popoarelor ; si nu este zid destul de nalt si de tare sd o poatd
opri In drumul sdu. Romdnii, prin pozitia geograficd, politicd, morald si etnograficd, sInt datori mai mult cleat orisicare alta natie, de a nu rdmInea strdini la tot
ce face gloria si puterea seculului. Mici si slabi, ei nu se pot face mari si tari cleat
prin civilizaçie, adecä prin Imbundtd-tirea intelectuald si materiald a tdrei lor". Din
nenorocire", continud autorul, procesul de adaptare a ideilor i institutiilor strdine
nu a fost Inteles totdeauna In dreptul simt", adicd In reala lui semnificatie, ajun&du-se la un mimetism periculos dezvoltdrii institutiilor nationale : Civilizatia
nu izgoneste nicidecum ideile si ndravurile nationale, ci numai le Trnbundtd-teste
spre binele natiei In particular si a omenirii In general. Noi Insd, In pretentie de
a ne civiliza, am lepädat tot ce era bun pdmIntesc si n-am pAstrat cleat abuzurile
vechi, Inmultindu-le cu abuzurile noud a unei rdu Intelese si mincinoase civilizatii. Asa, predicind ura a tot ce este parrantesc, am Imprumutat de la strdini numai
superficialitdti, haina dinafard, lar nu spiritul sdu, spre a vorbi dupd stilul vechi,
slova, iar nu duhul. Prin aceasta am rupt cu trecutul nostru si n-avem nimic pregd-

tit pentru viitor, cleat coruptia ndravurilor"39.
imprumutInd haina dinafard, litera iar nu spiritul", cultura si
romând
rupe legitatea fireascd fatd de traditie, atitudine periculoasd pentru cd, spune
Kogdlniceanu, adevdrata civilizatie este aceea care o tragem din sInul nostru, reforrrand i Trnbundtd-tind instituiile trecutului cu ideile si propdsirile timpului de fatd",

realizInd, deci, raportul firesc Intre traditie si inova-tie, Intre influente strdine"

realitIti nationale".
Nu mai putin, Alecu Russo reia problema un an mai tTrziu, In 1851, in Studie
moldovan'd, unde deplInge repedea abandonare a unor traditii ale trecutului In favoarea bon-ton"-ului", cu deosebire In clasele boieresti", ceea ce accentueazd
prdpastia adInCa" dintre boierul de astdzi" i popor. Rezultatul nu este Incurajator : Societatea educatd a Moldovei sarndn'a a fi o colonie inglezd Intr-o -tart a
cdria nid bimba, nici obiceiuri, nici costiume nu ar cunoaste ; streindtatea se oploseste Intre noi ; doi oameni se mdsurd astdzi de cloud ori din cap pInd In picioare
pInd a nu rosti un cuvInt. Cu dt ctstigdm In propdsiri, cu atIta pierdem In relatiile
private" 40.

Pentru ca In Cuget6rile din 1855 (deci, cu nici 15 ani Inainte de Maiorescu)
sa respingd, din nou, excesivul miros de strdindtate" pe care II are
i se pare
lui Alecu Russo, precursor direct al regionalismului lui Ibrdileanu din Spiritul critic
cu deosebire cultura ardeleand si cea bucuresteand.
In sfirsit, In chiar anul aparitiei studiului maiorescian, Indreptat In contra directiei de astdzi, B. P. Hasdeu, continuator al pasoptistilor i adversar al lui Maio-

108

29 M. KogIlniceanu, Scrieri Giese, ediIie Ingrijita si prefa# de Dan Simonescu, B.p.t., ediIia a
11-a, 1956, p. 148-149.
49 Al. Russo, Scrieri alese, cu o prefaIl de Emil Boldan, B.p.t., 1856, p. 68.

www.dacoromanica.ro

rescu, publica In Romdnul articolul Caracterul nationalitcltii romdne ca baza legislatiunii sale, pledoarie In favoarea adaptdrii organice a formei legislative la fondul
national, pentru sistarea unor procedee ca acestea : and un popor are cumva
nevoie de o haind, adicd de vreo reformd exterioard, legislatorii si administratorii
sdi se grdbesc pe data a-1 Tnveli In niste vesminte exotice, aduse cine mai stie de
unde si croite cine mai stie pentru cine. Dacd haina este prea largd, se rdspunde
cä purtdtorul o sd se mai Ingrase cu timpul ; dacd e prea strimtd, se asigurd cd
stofa o sd se mai Intindd mai In urmd ; si astfel nenorocitul popor se vede con-

strins, vrind-nevrind, a farî dupd sine o hlamidd de astrolog sau a stringe din
umeri Intr-o scurteicd de arlechin...". Este timpul Insd, acum sau niciodatd,
de a ne lepdcla de hainele altora si de a Intelege, In fine, cd la boalele noastre,
care s'int cam multe, fiind efecte cronice ale unui trecut pdcdtos, noud ne trebuiesc
niste retete scrise anume pentru noi
Ce relevd o asemenea retrospectiva, care s-ar putea, de altfel, continua cu noi

si noi exemple ? in primul rind, caracterul de continuitate ca problematic& Intre
Maiorescu si predecesorii säi directi, In sensul aborddrii unor aspecte definitorii
ale momentului istoric, cu o reald bazd de adevär In epocd. In al doilea rInd, Insd
si aceasta o evidentiazd cu mai multa pregnantd Insdsi parcurgerea studiului maio-

discontinuitatea, antagonismul chiar, Intre atitudinea si solutiile oferite
de mentorul junimist si cele alp unui KogdIniceanu sau Russo 42. Lucrul este explicabil. Alti parametri ideologici guvernaserd formatia si, apoi, activitatea propriu-zisd
a celor cloud* generatii cdrora apartineau, respectiv, Kogalniceanu si Maiorescu,
rescian

generatii separate nu atTt cronologic cIt spiritual (In sensul altor cote de nivel
si altor spectre de opticd), altele erau generatoarele ideologice si, prin urmare,
altfel conditionate finalitäile demonstratiei lor politice si literare. Cu capacitatea
sa unicd de a transforma istoria literaturii Intr-o serie de caractere, Cdlinescu vedea
In Titu Maiorescu un Tánase Scatiu superior, subtil, usor melancolic, energic cu
delicate-la", rivnind, el, nepotul de tdran,a se adapta clasei conservatoare", Incereind sd asimileze, prin educatie, aristocraticul. De aici, dorinta sa de singularizare
fatd de predecesori, negarea oricdror valori imediat anterioare sau contemporane,
In afara celor la edificarea cdrora contribuise direct. Sugestia cdlinesciand este spectaculoasd, dar nu definitiva. Negarea predecesorilor o face, credem, Maiorescu In

primul rind din motive ce in de ansamblul endirii sale politice, &dire respingInd
revolutia si democratismul propagat pInd la ultimele lui consecinte pe toatd scara
sociald, neacceptInd viziunea profund dinamicd asupra istoriei, iritIndu-I elogiul
schimbdrii, patetismul vizionar al luptatorilor ce visau continuu la Tara de mline,
viitor pentru care erau gata a face once. Cititor asiduu al lui Schopenhauer si
adept al criticismului kantian, Maiorescu venea cu o noud imagine, dinadins descurajantd
nu afit prin aciditatea demascdrii inadvertentelor sociale existente, prezentd, precum s-a vdzut, si In literatura si publicistica pasoptistilor, cIt prin sistematica analizei si absolutizarea diagnosticdrii menite a zgudui profund constiinta
activa a epocii.
Tn Romdnul, 1868, 11 ian. P. 26 (apud Paul Cornea, Titu Maiorescu i pa;optismul, in vol.
De la Alecsandrescu la Eminescu, EPL, 1966, p. 339).
42 Critica e In adevär asemandtoare, dovadl cA Maiorescu ;i prietenii sIi, departe de a initia,
nu faceau cleat sa cristal izeze anemultumirea mai generala». Dincolo de semnalarea aului, diver-

genta de opinii e Ind majorä"observgie pertinenti a lui Paul Cornea, In studiul citat ;i dezvoltat
In P. 339 ;i urm.

www.dacoromanica.ro

109

Dar iatd studiul. El este considerat de Maiorescu ca o concluzie sinteticd a articolelor sale precedente, cele In care se oprise : asupra poeziei de salon si poeziei populare, asupra etimologismului d-lui Cipariu si Lepturariul d-lui Pumnul, asupra dreptului public al romOnilor dupa scoala Barnutiu si asupra limbei romdne
In jurnalele din Austria" (I, 145).
Rdspunsurile polemice ale redactorilor Albinei, Federatiunei sau Transilvaniei
sTnt stricacioase prin forma si cuprinsul lor, fiindcdtrdiesc Tntr-o atmosferdstricata
si se inspird de ideile si de sirrrtimintele ce caracterizeazd marea majoritate a « inteligentelor si anteluptatorilor» romdni. Vitiul radical In ele, si, prin urmare, In
toatd directia de astäzi a culturei noastre, este neadevärul, pentru a nu Tntrebuinta
un cuvInt mai colorat, neadevdr In aspiran, neadevar In politicO, neadevdr In poezie,
neadevdr pInd In gramaticd, neadevdr In toate formele de manifestare a spiritului

public" (I, 147).
Societatea româneascd Ti pare lui Maiorescu a fi fost pIna pe la 1820, cInd In-

cepu a se trezi din letargia ei", cufundata /...i In barbaria orientald" si abia dupa
acea data Incepe sä recepteze ideile revolutiei franceze, factor determinant in viata
Europei moderne. Prin generatia tIndrd a acelui Inceput de secol, adicd Irrtelegem noi
prin generatia de la 1848, atrasd de lumina.", se produce acea emigrare

extraordinard" spre experienta tdrilor apusene, de la care se la, Insd, din nenorocire, numai lustrul din afard", si aceasta, pentru cä nepregdtiti precum erau
si sInt tinerii nostri, uimiti de fenomenele mdrete ale culturei moderne", se pa.trunserd numai de efecte, dar nu pdtrunserd pInd la cauze, vazurd numai formele
de deasupra ale civilizatiunii, dar nu Intrevazura fundamentele istorice mai acrinci,
care au produs cu necesitate acele forme si fárd a cdror preexistentd ele nici nu
ar fi putut exista. $i astfel, mdrginiti Tntr-o superficialitate fated, cu mintea si cu
inima aprinse de un foc prea usor, tinerii romdni se Intorceau si se Intorc In patria
lor cu hotdrIrea de a imita si a reproduce aparentele culturei apusene, cu Tncrederea

ca In modul cel mai grdbit vor si realiza Tridatd literatura, stiinta, arta frumoasd
si, mai IntTi de toate, libertatea Intr-un stat modern" (I, 147).
Iluzii juvenile", astfel va caracteriza aici Maiorescu Tncercarile pasoptistilor
(despre care, In lstoria contemporand a Romeiniei, pasiunea anti-pasoptista a autorului

va merge [And la a caracteriza proclamatia de la Islaz o opera de fantezie, fdrà
valoare practicd", o naivd asternere pe hTrtie a unui amalgam de idei nebuloase,
cum misuiau pe atunci In brosurile frazeologilor din alte tarn". Numai vanitatea
din a arata popoarelor strdine cu once pret, chiar cu dispretul adevarului cd le
sIntem egali In nivelul
numai o ratdcire totald a judecatii", pot,
pentru Maiorescu, fi singurele explicatii ale acestei abaten i de la linia adevärului istoric.

latd un punct culminant al reactiunii junimiste, In textura ideologului ei cel
mai autorizat, numai cd acum depdsind el Insusi once margini ale adevarului"
istoric, frizInd prin asprimea formuldrilor pamfletul, InfruntInd parcd ostentativ
grija de a nu rani sensibilitatea colectivd. Ofensiva maioresciana era Insa declansatd
Tntr-o asemenea conjunctura, IncIt unele aspecte ale acestui cu/t a/ adevärului,
Tntr-o societate evident greu Incercatá de atIta demagogie, de atIta minciuna, aveau

sA impresioneze, la numai doi ani de la aparitia In contra directiei de astäzi, pe
un Eminescu : Principiul fundamental al tuturor lucrarilor d-lui Maiorescu este,
110

" Titu Maiorescu, !storia contemporand o Romdniei (1866-1900), Bucurqti, 1925, p. 43.

www.dacoromanica.ro

dupd cite stim noi, nationalitatea In marginea adevarului (sub/. Em.). Mai concret :
ceea ce-i neadeveirat, nu devine adeviirat prin Imprejurarea ca-i national ; ceea ce-i
injust nu devine just prin aceea
national ; ceea ce-i urit nu devine frumos
prin aceea cd-i national ; ceea ce-i rau nu devine bun prin aceea ca-i national"".

intr-adevar, neabatindu-se de la adevar, transformat intr-un dat aprioric si
inteles In afara oricarui contingent, Maiorescu respinge in studiul sau chiar unele
din principalele opere ale $colii ardelene, Gramatica lui $incai sau Istoria pentru
tnceputul românilor In Dachia a lui Petru Maior, apoi Lexiconul de la Buda sau Tentamen criticum in linguam romanicam, aratindu-le ca falsificari" ale istoriei, etimologiei si gramaticii.
lnsensibil la finalitatea lor de nobila luptd nationala, Maiorescu da alarma ca

structura falsa" a acestor opere, unele puse la temelia culturii noastre, se va
mentine pe toata evolutia ei ulterioara, accentuind dezacordul dintre fond" si

forma" si, ca atare, amenintind insäsi dezvoltarea societatii contemporane.
Pro causa, rechizitoriul maiorescian ridicd

prin absolutizare

la rang de gene-

ralitate aspecte particulare, renegind once valabilitate a institutiilor culturii romanesti : inainte de a avea partid politic, care sd simtd trebuinta unui organ, si public
iubitor de stiinta, care sa aibd nevoie de lectura, noi am fundat jurnale politice
si reviste literare si am falsificat si dispretuit jurnalistica. Inainte de a avea Invatatori sdtesti, am facut scoli prin sate, si Inainte de a avea profesori capabili, am
deschis gimnazii si universitati si am falsificat instructiunea publica. inainte de a
avea o cultura crescutd peste marginile scoalelor, am facut atenee romane si asociatiuni de culturd si am depretiat spiritul de societati literare. inainte de a avea
o umbra macar de activitate stiintifica originala, am fdcut Societatea academica
romana, cu sectiunea filologica, cu sectiunea istorico-arheologica si cu sectiunea
stiintelor naturale, si am falsificat ideea academiei. inainte de a avea artisti trebuinciosi, am facut conservatorul de muzicd ; Mainte de a avea un singur pictor de
valoare, am facut scoala de bele-arte ; Tnainte de a avea o singurd piesd dramatica
si am depretiat si falsificat toate aceste
de merit, am fundat teatrul national
forme de culturd" (I, 150-151).
Dei, prin chiar structura si orientarea gindirii lui teoretice, Maiorescu nu
are cum intui si cu a-tit mai putin
de a-si explica dialectic un atit de vast complex precum cel al construirii civilizaiei noastre moderne, el constata, pe de altd
parte, prapastia sociald dintre o minoritate privilegiata si marea masa a claselor
produckoare.
Cultivarea unei atari stdri de lucruri considerata de Maiorescu atIt de nociva
nu poate duce, dupd el, cleat la un abis" intre clasele mai Mahe ale romanilor"
si poporul de jos" (formularea sa va regasi mai tIrziu In programul unei reviste
ne-junimiste, chiar anti-junimiste, ca Viata romaneasca"), fenomen cu atTt mai
gray cu at, citam din nou in-extenso textul, de aceastd data, In intregime valabil, al lui Maiorescu : Singura clasa reala la noi este täranul roman, si realitatea
lui este suferinta, sub care suspinä de fantasmagoriile claselor superioare. Cad din
sudoarea lui zilnica se scot mijloacele materiale pentru sustinerea edificiului fictiv,
ce-I numim cultura romand, si cu obolul cel din urma TI silim sa ne plateasca pictorii
si muzicantii nostri, academicii si atenianii din Bucuresti, premiele literare si stientifice
44 M. Eminescu, Nationalii i cosmopo/itii, reprodus de I. E. Torouliu, In Studii V documente
literare, IV, Junimea, 1933, p. 85-92; citatul la p. 90.

www.dacoromanica.ro

111

de pretutindenea, si din recunostintd cel putin nu-i producem nici o singurd lucrare
care sd-i TnaIte inima si
facd sà uite pentru un moment mizeria de toate zilele"
(1, 151).

La capdtul acestui rechizitoriu critic, Maiorescu se Intreabd asupra

de aparitie a unei energice reactiuni" in rindul tinerimii romdne" In care,
cu drept cuvint, se implica si pe sine, la cei 28 de ani pe care Ti avea
reactiune
care sä inlocuiascd pretentiile iluzorii" cu un fundament adevdrat". Asadar, efort
negatie : Maiorescu crede cd datoria
constructiv, dar vazut tot ca o
necesard
fiecdrei inteliginte ce vede pericolul (este) de a lupta pinä In ultimul moment in
contra lui". Directiile acestei lupte i se par a fi cloud : combaterea mediocritätilor

a formelor fárd fond, care nu propagd, ci nimicesc cultura. Ca atare, solutia
si ea
In termeni nihilisti : este mai bine sd nu facem o scoald
deloc decit sA facem o scoald rea, mai bine sd nu facem o pinacoteca deloc decit
si

se contureazd

sd o facem lipsitá de arta frumoasd ; mai bine sd nu facem deloc statutele, organizarea, membrii onorarii si neonorati ai unei asociatiuni cleat sd le facem fárd ca
spiritul propriu de asociare sd se fi manifestat cu sigurantd In persoanele ce o
compun ; mai bine sd nu facem deloc academii, cu sectiunile lor, cu sedintele solemne, cu discursurile de receptiune, cu analele pentru elaborate decit sd le facem
toate aceste fárd maturitatea stiintificd ce singurd le dd ratiunea de a fi" (1, 152-153).

La prima vedere, argumentul maiorescian pare perfect logic : functionind In
i IntIrzie
chiar fondul, ce, neatTrnat de ele, s-ar putea produce in viitor si care atunci s-ar
sfii sd se Tmbrace In vestmintul lor dispretuit" (1,153). Dar In rationamentul sdu

gol, färd fond", formele se discrediteazd cu totul In opinia publica

asupra raportului continut-formä, Maiorescu absolutizeazd primul termen (continutul),

cdruia Ti subliniazd rolul determinant, hotäritor, dinamic, fatd de celdlalt (forma),
conceput ca Tnvelis pasiv, mimetic. Or, analiza stiintificd a relatiilor procesuale
demonstreazd functia activd a formei, capacitatea ei de a deveni, pind la un punct,
forta motrice a evolutiei continutului. E adevdrat, insemn6rile zilnice marcheazd
constiinta acestui adevdr atunci cind Maiorescu reflecteazd asupra constitutiei tdrii
De altminteri, trebuie sd concepi constitutia i ca o scoald de exercitiu pentru popor.
intrebare: Este ea acum nepotrivitd i rea pentru noi ? Rdspuns: Da. Dar [alta]
Tntrebare: Dar, cu toate astea, sileste ea, cu timpul, poporul sd reflecteze asupra
sa insusi, deoarece, Tncolo, gIndeste asa de putin,
i ingdcluie ea, apoi, mai mult
decit o altd constitutie, poporului devenit mai matur sd se inalte prin propriile sale
puteri ?
Eu cred cd tot da. $i, Tntru atita e bund"". Pozitia rdmine, Ins& singular& neoperantd In demonstratiile lui Maiorescu, cäci el nu o implicd logicii analizelor sale nici atunci cind discutia despre fond si forma se referd la domeniul
artei (ca In O cercetare critic6...), nici acum, cind ea este plasatd pe coordonatele
politicii culturale,
In al doilea rind, privind In concret situatia, procesul condamnat cu atita
pasiune de Maiorescu
constituia un fenomen istoriceste incontestabil, o realitate
In mers. Critica atit de vehementd in contra directiei acestui proces urrndrea
evident
indreptarea, corectarea lui. Cdci : Ca sd mai trdim in modul acesta
este cu neputintd. PlIngerea poporului de jos si ridicolul plebei de sus au ajuns
la culme. Pe de alta parte, prin inlesnirea comunicdrilor, vine acum insäsi cultura
occidentald la noi, fiincicd noi nu am stiut sA mergem Tnaintea ei. Sub lumina ei

112

46

insemndri zilnice, p. 132.

www.dacoromanica.ro

Titu Maiorescu. Portret de maturitate.

,

biruitoare va deveni manifest tot artificiul si toed caricatura «civiliza/iunii» noastre,
si formele deserte cu care ne-am Inernfat pIna acum Isi vor razbuna atragInd cu
läcomie fondul solid din inima straina" (I, 151). Asadar, argumentul suprem (In
linia, dealtfel, si a pozi-tiei pe care Maiorescu o exprima In articolul Limbo romancl
In jurnalele din Austria) este acela al promovarii in parametrii de civilizatie si culturd moderne, dar pe un fundament Tntr-adevar solid, nealterat, neamenirttat de
factorii (de formele fara fond") a caror nocivitate ar putea deveni In perspectiva un proces ireversibil de alterare a fondului propriu, national.
Adevarul In istorie, In filologie, in stiirrta nu este pentru Maiorescu atTt
o problema In sine, cIt o pIrghie de energica reactiune" impotriva directiei de
asteizi" (1868), In mäsura In care aceasta directie e o prelungire a directiei vechi,
care, cu metode ca acelea denunIate de catre critic, este nu numai depasita, dar
prolifica o rätacire totala a judeatii". De unde necesitatea de a
continuata
actiona pentru ca odata cu dispretul neadevarului de pIna acum, sa destepte
(In spiritul tinerimii romane) voinIa de a pune fundamentul adevarat acolo unde
se afla astazi numai preterrtii iluzorii" (I, 152). Aceasta actiune de regenerare a
spiritului public" trebuie sa se efectueze Tnainte de a rasa sa se strecoare In inima
nepasarea de moarte" (I, 152). De aici si datoria fiedrui om de cultura de a lupta
Impotriva raului.
8

o. 178

www.dacoromanica.ro

113

In finalizarea acestei actiuni, Maiorescu indicà drept prim obiectiv descurajarea
mediocriteitilor care, tocmai ca beneficiare ale formelor fara fond", au accedat la viata

publica. De pus capat, deci, indulgentei, primirii necritice (sub cuvInt ca «tot este
ceva » si ca are sa devie mai bine") cu care, tot zicInd asa de 30 de ani, Incurajam
la oameni nechemati si nealesi !". Or, rezultatul este ca de atunci Incoace mergem
tot mai rau, ca poezia a disparut din societate, ca jurnalistica si-a pierdut once influerta, lar cIt pentru politica romana, fericite articolele literare, carora le este permis
sa nu se ocupe de d'insa !". Actiunea de descurajare a mediocritatilor de la viata
publica devine, ca atare, un veritabil comandament national, si cu cIt poporul este
mai incult, cu a-at mai mult, fiindca tocmai atunci sunt primejdioase". lar al doilea
adevar, si cel mai insemnat, de care trebuie sa ne pätrundem, este acesta : Forma
fara fond nu numai ca nu aduce nici un folos, dar este de-a dreptul stricacioasa, fiindca
nimiceste un mijloc puternic de culturd" (I, 152).
Aceasta atIt de necrutatoare critica la adresa societatii contemporane, cu un
a-at de sever avertisment, avea ca finalitate orientarea tinerimii noastre" si, prin
ea, viitorul civjlizaiei i al culturii romane. Ca atare, e greu de sustinut ca, In perspectiva dialecticii de dezvoltare a societatii romanesti, o asemenea luare de pozi-

tie era expresia unei conceptii contrarevolutionare". Nu peste mult, Caragiale,
cu o luciditate sclipitoare, pe care numai un mare artist o poate avea, va ipostazia
In comediile sale tocmai aatea si atItea aspecte ale societatii pe care, ideologic, Maio-

rescu le diagnosticase ca forme fara fond". Un ideolog propriu-zis, de pe o pozitie
direct progresista (nu conservator-progresista", precum junimismul incerca a se
acredita), am numit pe C. Dobrogeanu-Gherea, va constata, mai -arziu si el (comen-and

pe Caragiale) aceleasi forme fart acoperire, numai ca explicatia fenomenului si soluia
fi altele cleat cele maioresciene.
Evident, manifestul programatic al lui Maiorescu a dat nastere la confuzie, daca
nu la perplexitate, nu numai pentru Indrazneala lui negatoare, dar si pentru ca no-

tiunea de forma' cuprindea cloud categorii de elemente suprastructurale : unele
politice (constitutie, parlament, alegeri, presa), altele culturale (Academie, Universitatea, teatre, conservatorul, expozitii). Daca din punct de vedere politic Maiorescu
arata o fata de reactionar" care
iritat de perpetuarea unor mijloace, devenite
evident anacronice
nu mai poate recepta, In valabilitatea lor intrinseca, istoriceste
confirmata, idealurile generatiei de la 1848 (de unde datoria impusa junimii romane
de a o osindi si parasi °data pentru totdeauna directia acestor «anteluptätori » ai
natiunii"), In aprecierea pasoptismului cultural critica lui nu vizeaza direct si
opera literara a acelei perioade (criticul o ignora), ci productiile minore, de mediocritate si impostura, ale epocii contemporane lui, care acestea se nutresc de sentimente false, sInt proliferate In climatul formelor rara fond" (precum o demonstrase
copios O cercetare criticel asupra poeziei de la 1867),

at priveste solutia, Maiorescu prefera sa Intrebe dramatizind : Mai este oare
timp de scapare ? Mai este oare cu putinta ca o energica reactiune sa se produca In
capetele tinerimii romane si, °data cu dispretul neadevdrului de pana acum, sä destepte vointa de a pune fundamentul adevarat acolo unde se aflä astdzi numai pretentii

114

iluzorii ?" (I, 151-152). De unde concluzia noastra, ca finalitatea principala a articolului lui Maiorescu era dinadins, programatic, limitata, ea urmarind un sindrom de
fixatie In rIndurile opiniei publice, In asa fel ca ea sa fie frapata prin chiar acest
mod de a purae In mod alarmant problema si, ca atare, diagnosticarea situatiei In
aspectele ei cele mai flagrant nocive. Tehnica oratorica a lui Maiorescu a intrat desi-

www.dacoromanica.ro

gur In joc, textul sau avInd dinamica de manifest ideologic, ca atare implicInd simplificari i IngrcOri evident tendenVoase. De aici i punerea nu sub semnul certitudinii de perspectivd, ci
precum cronicarii de odinioard a unei invocan i a destinului, daca nu a providentei (autorul fiind un ateu) : Poate soarta ne va acorda timp
pentru aceasn regenerare a spiritului public i Tnainte de a rasa sa se strecoare In
inirnd nepasarea de moarte, este Inca de datoria fiecarii inteliginIe ce vede pericolul
de a se lupta pInd In ultimul moment In contra lui". Pigmentat de fatalism
acesta
mai curTnd sugerat de invocalia retorica
verdictul procesului pe care mentorul
Junimii" II face societatii rornane0 nu este total negativ, pesimist, ci mai curTnd,
sub aceasta coloratura' stilistica, autorul îi invoca contemporanii, generatia lui In
primul rnd, de a proceda neIntTrziat la aceasta imperioasd actiune de redresare
morald. Dep4ind sfera culturii, mesajul
In ton patetic
al lui Maiorescu avea o
finalitate social-politica, cultura, literatura fiind considerate de el
la aceasn data
ca mijloace directe de aqiune practicd.
Privitä In originile i structura sa, critica sociologica a lui Maiorescu apare ca un
moment al gIndirii postrevolutionare In toate ladle de culturd ale Europei. ldeea cd,
prin marea surpare de teren produsa de Revolvtia francezd, societ4ile democratice
moderne au ajuns la forme artificiale de existenn (idee indicata i de Maiorescu ca
o cauzd Indepartan a schimbarii din vian publicd romaneasca) se TritIlnqte la mai
mulTi enditori europeni din epoca dominan de reaqiunea antirevoltrtionard i apoi
de evenimentul restaurarii monarhiei In FranTa : Edmund Burke, Joseph de Maistre,
Louis de Bonald etc. Elemente ale endirii politice In Restauratie trec In evolirtionismul englez, Intre altele, In lucrarea lui T. H. Buckle, History of civilisation in England
(2 vol., 1857+1861), recunoscuta de Maiorescu in introducerea Discursurilor parlamentare (I, p. 44) ca un izvor al cugetarii sale. E ceea ce releva argumentat T. Vianu
In capitolul din lstoria literaturii romeine moderne, marcInd, Insa, cà adeptul lui
Buckle n-a receptat i evoluIla curentului (prin Savigny, Ranke), a studiilor istorice,
evolu-tie care va determina ca istoricii sd se Intrebe daca RevoluIia franceza Tnsasi,
prezentata ca simplà fapta a unan ideologi (cum face Maiorescu cu referire la Revolutia de la 1848) n-a fost mai degrabd o realitate ancoran In cauzalitatea istorica a
vremii i daca cercetarea faptelor care au produs revolvtia nu este de preferat sentimentelor care o condamnau. RefuzInd aceasta cercetare, mentorului junimist i se
pare cd noile înfäliàri In viata publica a nrii nu pot fi decit produse pe calea unei
contagiuni pur ideologice. Este
aceasta
o cantonare In timp, o poziIie oarecum
metafizica. Si, totqi, contradictoriul Maiorescu n-a cultivat idealurile Restaura-tiei,
care era tradiIionalista, deci, reacIionara ; caci el dorea schimbarea starilor noastre
In sensul modern al civilizatiei apusene...46.
Fenomenul nu trebuie sa ne surprindd. Pe de o parte, sa reIinem, deci, incapacitatea lui Maiorescu de a endi dialectic, ceea ce II Impiedicd sa vadd perspectiva
modalitatea reald a acestei schimbari, conceputa de el nu ca un proces socialmente
necesar, ci mai curInd ca un fel de miracol al acumularilor, miracol care ar transforma de la sine cantitatea In calitate. De unde i tonul de alarmd fatalistd care continua pInd la capdt : aci far-a cultura poate Inca trai un popor cu nadejdea ca la
momentul firesc al dezvoltarii sale se va ivi 1i aceastd forma binefäcatoare a vietei
omeneTti ; dar cu o culturd falsa nu poate trai un popor, i daca staruiqte In ea,
46 Cf. T. Vianu, Titu Maiorescu, In Istorio literoturii romdne moderne, citatA
p. 193-195.

www.dacoromanica.ro

i

anterior,

115

atunci da un exemplu mai mult pentru vechea lege a istoriei: cà In lupta Intre civilizarea adevaratá i Intre o natiune rezistenta (la aceastd civilizare adevaratd, n.ns.,
G. I.) se nimiceTte natiunea, dar niciodatd adevdrul" (I, 154). Ignorind procesul de
interdependentd a fenomenelor social-politice, autorul ignora însài posibilitatea
procesului, al cdrui mecanism TI va explica mai tirziu un G. Ibraileanu i care, privind
el retrospectiv asupra civilizaiei i culturii române moderne, va demonstra
In anume conditii istorice, unele specif ice dezvoltdrii poporului nostru, forma creeazä
fondul. Pe de alta parte, nu putem a nu observa ca,
In filiatia TnaintaOlor
pawptiO tocmai vehementa (cum o caracterizeazd Vianu) acestei critice, Indreptatd asupra Intregului orizont al culturii noastre de-atunci i sporitd de talentul
celui care o exercita, prin impresionanta vigoare a formuldrilor sale", acest negativism atIt de radical, pornit dintr-o opozitie atit de violenta", ne apare astazi mai
curTnd ca o strategie de ofensivd acutd prin care sd se impund In cultura romand,
nu o reIntoarcere la trecutul
feudal , ci, dimpotrivd, tocmai pentru a impune
o directie now) : aceea pe care Maiorescu se va crede Indreptätit sa-i i constate producerile", ca o reactie salutard a spiritului nostru", ca un Tnceput de scapare",
numai dupd patru ani, In 1872.

Dar pInd atunci manifestarile din 1868, atIt de rásundtoare prin violenta lor,
negativist& ale lui Titu Maiorescu, manifestdri printre care cea Contra coalei Barnutiu (acesta polarizInd Ins4i venerabilitatea pawptismului transilvan) produsese
o prima puternicd impresie de oc psihologic In rindurile opiniei publice,
aceasta
noud stare de spirit genereazd divergente de opinii In chiar gruparea junimistd.

Tindrul istoric A. D. Xenopol, Intretinut la studii de fondurile Junimii", mdrturisete lui lacob Negruzzi, Intr-o scrisoare datatá 17 ianuarie 1869, 47cA efectul ce
mi-a facut articolul lui Maiorescu a fost prea mare, pentru ca reactiunea In contra lui
sa nu fie tot atIt de puternicd". In ce consta ea ? Xenopol respinge viziunea nihilistä
a mentorului junimist, perspectiva pierii" pe care o sugereazd radiografierea de
cdtre acesta a starii disperate" din cultura i civilizatia roman& fetiOzarea caracterului fals" al progresului, negarea, deci, a lui. Discutia trebuie pornita pe alte baze
intrebarea deci std aci : Este progresul nostru dintr-un inceput fals i de aceea e
starea noastrd astazi rá, sau progresul nostru e In sine normal, cleat [ca] In aceastä
regularitate i legitimitate a sa trebuia sd se producd stdri anormale ca aceea de
astázi ? Mi se pare ca numai cind se formuleazd astfel Intrebarea, se presimte
ipoteza din urrnd este, In admisiunea ei, esplicarea stdrii noastre de astazi, i cA deci
consecventele ce se pot trage sInt cu totul altele ; cdci dacd se produc bureti
muKhi pe trunchiul ¡fwd. verde, nu trebuie sA conchidem de aici cá mdduva Ins4i e

deja putredd".
AnalizInd dialectica formdrii
unui popor prin raportul specific Intre
factorul intern i extern, Xenopol face, In acela0 timp, o incursiune In istoria europearl& demonstrind cä procesul discutat de Maiorescu pentru momentul contemporan
este analog, In directiile lui fundamentale, cu altele petrecute de-a lungul secolelor.

E ceea ce tInarul istoric aplica, apoi, direct situatiei nationale. Fait a nega valabili-

116

47 Scrisoarea e reprodua de I. E. Torou/iu, St. si doc. lit., II, p. 28 si urm. ; cuprinsI si
In vol. A. D. Xenopol, Scrieri sociale i fi/ozofice, Ed. Stiirvtifici, Bucuresti 1967, P. 147-155,

www.dacoromanica.ro

tatea unora dintre neconcordantele depistate de Maiorescu, Xenopol deschide o
alta perspectivd, mai complexa, mai aproape de legitatea istorica si sociala a tarii
noastre : Cum am spus-o de la inceput, nu neg ca suntem In o stare care nu e de
dorit ca sa rarrana astfel, neg Insd ca aceasta stare ar fi efectul unui progres gresit si
ca, prin urmare, ar trebui sa aiba de consecventa pieirea noasträ. Starea noastra cum
este ea, este foarte legitima, cu toate ca prezinta multe nelegitimitati. Raul care exista
va trece, IntrucIt aceasta este posibil. Ceea ce trebuie unui popor pentru a se dezvol-

ta, impulsul spre viata, acela I-avem. Fie Tncercarile manifestdrii lui at de slabe 1
destul ca ele exista. Cad cum putem pretinde la perfectiune, cum putem ucide tot
ce nu este perfect si care este masura perfectiunei ?
noi care nu am patruns
Inca' decit putin In spiritul civilizatiunei Occidentului ? Cum putem taxa de neadevdr
ceea ce este nestiinta, cad dacd sunt chiar unele exemple de neadevdr acestea nu
formeaza majoritatea. Neadevarul exista numai acolo unde exista constiinta de el
[...]. Altmintrele nu e posibil. Se poate imputa nestiinta, slabiciune de judecata,
once, dar nu neadevar. Daca s-au falsificat la noi istorie, filologie, aceasta, desigur,
nu s-a facut cu constiinta falsificarii, sau, dei exista poate pInd la un punct, era precumpenita de interesul chiar a existentei si trebuie dacd nu privite cu recunostinta,
cel putin scuzate [...], cad ele erau rezultatele nu a sentimentului rau, dar a simtimIntului si aceasta este destul pentru a Intuneca adevärul
Opinia lui Xenopol invita la meditatie si actiune : Ceea ce apare ca neadevar,
va disparea and spi ritu I nostru va fi In stare sa pdtrunda mai adîncîn natura I ucru ri lor,

cind gustul nostru se va fi curate. Constiinta lucida, delimitIndu-si cu demnitate
parerile, nesacrifiand probitatea stiintifica prieteniei si respectului pe care le-a nutrit,
temeinic, cel putin In acesti ani, fatá de junimisti, Xenopol atacd In concret teoria
maioresciand : A cere Trisd ca acel popor sa nu aiba scoli pentru ca nu poate avea deat

scoli rele, sa nu aiba pinacoteci pentru ca nu poate pune In ele cleat monumente de
arta sträina, a nu avea libertate pentru ca aceasta este des calcata In picioare, a nu face

poezii pentru a face poezii rele, a nu scrie istorie pentru ca stiinta si mijloacele necesare pentru aceasta sunt Inca slabe si ca, prin urmare, nu se poate ajunge la adevar...

a pretinde aceste, zic, este a ucide chiar posibilitatea progresului, a carui natura
cere de a merge de la rdu la bine, de la nestiintd la stiintd. A face aceasta este a
lmpiedica miscarea intelectual& care este esenta progresului".
Sä nu uitárn cd studentul berlinez debutase In publicisticd printr-un studiu dedicat
Culturii nationale, aparut In Convorbiri In aceeasi perioadd cu in contra directiei si ca,

deci, interesul sau pentru formele constituirii Rominiei moderne depdseau cadrul
unei simple polemici, rarranInd, dealtfel, axa Intregii sale activitati stiintifice. In
scrisoarea catre Negruzzi, Xenopol propune o alta perspectivd dedt cea din finalul
articolului maiorescian : o lege de existenta si nu de distructiune : and un popor
a ajuns la constiinta de sine, and el a Inceput a se dezvolta, atunci el nu piere, pIna nu

Implineste rolul sdu istoric pe pamInt".
Doi ani mai frziu, In 1871, tot A. D. Xenopol scrie acea O privire retrospectiva
asupra Convorbirilor literare, nepublicata la timpul respectiv48, ea Wind, desigur,
eretica membrilor gruparii, dei, In linii generale, aduce un substantial omagiu actiunitlor junimiste, fondatorilor curentului critic, celor ce au dat o alta acceptie, mai de
adIncime, literaturii nationale, desi, din nobila dorinta de reabilitare a esteticului,
48 Publican abia in 1937, In Convorbirl ¡Iterare, nurrar jubiliar, 1867-1937, LXX-1-5,
ianuariemai 1937, P. 66-73.

www.dacoromanica.ro

117

poate cà aceasta excludere a simtimintului patriotic a mers uneori prea departe".
De data aceasta, luind pozitie contra acuzatorilor mi§carii junimiste de cosmopolitism
antinationalism (acuzare generata
simptomatic tocmai de articolul rn contra
directiunii de astäzi a culturei rcmâne), tinarul istoric aduce una dintre primele i cele

mai revelatorii caracterizari ale junimismului.
Rasfoind Convorbirile, scrie Xenopol, oricine poate deosebi cloud genuri de
producen i : unul negativ, adica critic, altul pozitiv, cuprinzInd producen i literare §i

deosebite". Necesitatea criticii, a unei critici In intelesul tiintific al
cuvintului", este demonstrata ca o conditie a spiritului modern de sine a unui popor,
caci pana cind un popor nu a ajuns a pretui el insu0 valoarea aezamintelor sale,
pana atunci o indreptare a snrii sale e peste putinn". Criticei i Creatie sint astfel

structural, reciproc determinate. Raspunzind criticilor aduse Junimii", Xenopol
face o pertinenn punere la punct, dep4ind prin valoarea ei conditiile strict incidentale
care o provocasera : Ce va sa zica o literatura nationala i In genere o directiune de
cultura nationala?" Literatura nationala este expunerea ideilor nationale ale poporului sau chiar a unor idei universale in forme originale", ráspunde autorul de mai
tTrziu al celebrelor Principii fundamentale ale istoriei, atragind luarea aminte ca trebuie °data pentru totdeauna sä ni se Intipäreasca bine in minte aceastä deosebire
mare intre directiunea adevarat nationala, care tinde sa imbogateasca cu idei §i forme
proprii poporului literatura acestuia, i aceea a ... prlatanismului literar, care specula
pe declamatiuni patriotice scopuri politice tot atTt de meschine ca i mijloacele intre-

buintate pentru a le ajunge". Caci patriotismul e un lucru mare

i

sfint" §i a-1

Injosi, a-1 tirT In tina in fiecare imprejurare, vra sazica a nu respecta ceea ce un popor

are mai de pret elementul Insu0 deosebitor al existentei sale...".
Sprijinind, in fond, actiunea de pina atunci a lui Maiorescu, ce demascase far&

drept de apel literatura fals-patriotica, patriotarda, in articole pe care el Insu0.
le va numi (peste 20 de ani In Poeti i critici) un act de critica generala", Xenopol
ridica argumentarea la veritabila ei finalitate, cu ecou peste veac. El sublinia, ca atare,

ca pozitia Convorbirilor literare, departe de a fi o foaie antinationala" prin critica
promovan de ea, este intr-adevar mult mai nationala cleat altele care pretind a o
fi", ca'ci foaia Convorbirilor a sustinut totdeauna neatlrnarea intelectuald a poporului
român" (sub'. ns. G. I.). Si, corolar al argumentärii : Precum once om, aa §i
popor trebuie
aiba baza existenn In sine insu0. Nu e vorba, el e legat In mod
necesar atit de generatiunile trecute cit i de elementele coexistente, dar legatura

118

trebuie sd fie un raport liber iar nu o scalvie. Consecinta neatirn'arii trebuie
Intarita prin o cultura' serioasà, nationala prin forma 0 fond, dar nu nationala prin
declamatiuni ca este ea o atare".
Se-ntelege ca opinia noastra despre Junimea" in ansamblul activintii ei 1i cu
atit mai mult despre epfodajul ei ideologico-politic, ca expresie a unei categorii
sociale de tendinte regresive, nu trebuie sa se limiteze doar la aceasta expunere de
motive" a lui Xenopol, prin prisma areia sa' judeca'm ansamblul 1i intreaga evolutie a
conceptiei junimiste de-a lungul a-a-tor decenii. O linie ideologica trebuie judecata
nu numai in valoarea ei intrinsea ci In contextul intregului complex in care ea apare
actioneazà, e receptata sau afla opozitie, se definqte pe parcurs, Incarcindu-se
de noi valente sau pierzind chiar din cele initiale. La punctul ei originar 0 In prima ei
faza de afirmare
aceea pe care Ibraileanu (In Spiritul critic...) o fixeaza pina In
jurul anilor 1880-1881, ideologia, dar mai ales actiunea culturala concreta junimista,
promovate in primul rind prin Convorbiri ¡iterare 1i avind ca principal purtator de:

www.dacoromanica.ro

cuvInt pe Maiorescu, au gasit o mare receptivitate In spiritele constiente de necesitatea definirii si afirmarii unei personalitäti nationale proprii la nivel contemporan
european, deci cu exigenta critica si Cu un Malt discernamInt al valorilor. insisi exponentii ideologici ai clasei muncitoare, prin Contemporanul, In primii ani ai sai, n-aveau
de ce sa vada In Convorbiri un adversar principal. De altfel, revista junimista a primit
bine Contemporanul, cad, cum spune foarte sugestiv tot Ibraileanu : Contemporanul

a reprezentat In istoria culturii romanesti lupta Impotriva acumularii culturii prin
si In genere a fäcut pentru stiinta ceea ce Convorbiri ¡iterare au facut
banditism,
pentru literatura" 49.
Privitä prin prisma ideologiei marxist-leniniste, conceptia filosofica si cu atIt mai
acuzat pozi;ia politial a lui Maiorescu, vazutä pe ansamblul actiunilor ei si In finalitatea ei de clasa, nu trebuie sa ne apart' ca amendabila ideologic datorita
nu
putinelor lui acte de cultura, interventiilor lui fecunde In domeniul literaturii, prin
promovarea criteriilor de validare estetica a creatiei si
implicit de descurajare, In numele si de pe platforma acelorasi criterii, a mediocritatii, a pseudo-

literaturii. Dimpotriva, disocierea critica a ideologiei politice junimiste de ceea
ce a Insemnat aceasta' societate ca element catalizator al vietii literare este
pentru noi cu atIt mai necesara. Ea aparea evidenta, de altfel,

si

contemporanilor,

cum va recunoaste, atIt de semnificativ, loan Slavici Intr-o scrisoare catre
Maiorescu din 1889 : Nimeni In timpul celor din urma diva ani n-a lucrat
atIt de mult si cu atIta succes ca noi 'Ostia din Sibiu pentru propagarea spiritului por-

nit din Junimea". Orisicare ar fi pärerile in ce priveste InrIurirea noastra politica,
chiar si adversarii nostri recunosc ca In viata literara am avut multe batalii si pe
toate le-am dstigat. Si totdeauna sub steagul Junimii" am luptat. Nu cred, deci,
ca Intre cei ce cunosc lucrurile e vreunul care, fiind vorba de literatura, nu ne soco-

teste si pe noi Intre junimisti". [...] Cu, ori fart voia dumneavoastra, junimist"
azi mai are si un sens politic,
e o cestiune de onestitate sa va marturisesc ca In
intelesul acesta noi, dei amici ¡iteran i ai junimistilor" de peste Carpati, nu sIntem
i

junimisti [...] 'rasa. literaricw? sIntem cu dumneavoastra si pentru dumneavoastra".

o
Dar sa nu ne departam prea mult, anticipativ, cu aprecierile de sinteza asupra
,,junimismului", fara a marca, la timpul lor, si o serie de elemente disociative In
activitatea de ansamblu a profesorului, omului politic, oratorului, savantului Titu
Maiorescu si cea de critic al culturii si literaturii noastre, dei, In epoca, prezenta
sa era, fireste, unica, sectoarele" diferite In care se exercitä constituindu-se Intr-o
singura imagine. Deci, urrrand propriile sale marturisiri din Tnsemneirile zilnice, ca si

principalele surse asupra biografiei criticului, trebuie sa notam ca In martie 1870
Maiorescu este destituit din InvätamInt, considerindu-se (de catre G. MTrzescu,
ministrul Cultelor, G. Costaforu, rectorul Universitatii din Bucuresti, pe baza
actului de acuzare semnat de Aaron Florian, Marcovici si Zalomit), nevalabil
certificatul medical prin care tInarul profesor solicitase un concediu, din moment
ce, In aceeasi perioada, el pledase, ca avocat, dteva procese, fadndu-se astfel vinovat

de a fi Tnselat bunacredinta" a autoritätilor si de a fi compromis demnitatea
caracterului profesoral".
49 G. Ibraileanu, Spiritui critic In cultura rorneTheasca, editia citata, P. 92.

www.dacoromanica.ro

119

In numarul 3, 1 aprilie 1870, din Convorbiri literare53, Maiorescu publica articolul

nväteimIntul primar ameninpt!, In care combate una din initiativele parlamentare
ce acredita transformarea preatilor in Invd-tatori comunali. Maiorescu demonstreaza
disjunctia Tntre cele cloud atributii, sustirand caracterul laic al InvatarnIntului, pozitie
cdreia Ti va ramIne fidel ani de-a rindul, pInd In 1891, cInd accepta, In proiectul de lege

a InvätämIntului, colaborarea bisericii cu scoala. Acum, Insa, In 1870, Maiorescu
porneste de la faptul ca scopul scoalei comunale nu e Tnvatarea cetirei si scrierii
In sine, ci este In prima linie dezvoltarea inteliginei satenilor prin Inzestrarea cu
toate cunostintele importante In sfera lor de viata", deci functia ei In stat este primordiala pentru constituirea unei psihologii si directii de existent& ea contribuind
la ,.Tnchegarea organismului unei societati date", la sustinerea unitatii nationale si
teritoriale", fiind, la sat, poate elementul cel mai puternic, fiindca sddeste si Inradacineaza din prima copildrie si In mod special ideile care formeazd apoi cultura comund a unei natiuni". $coala comunalä are pentru Maiorescu o importantä de prim
rang In societatea romaneascd, ea asigurInd fluxul continuu, necesar viabilitäii Insasi
a statului, Intre sat si oras, asigurInd deci, participarea satenilor, adecd a poporului
la cultura natiunii".
AnalizInd, In continuare, structura manualului de scoala, Maiorescu demonstreazd ca nu preotul, educat si instruit prin seminar Tntr-o anume directie, este chemat si indicat a-I preda elevilor, In primul rInd datoritä metodei sale", periculoasa"
pentru scoala, caci : Misiunea preotimii nu este de a dezvolta si ageri inteliginta,
ci de a produce credinta dogmatica supranaturala. Metoda pentru aceasta este In
state civilizate exaltarea fantaziei spre detrimentul ratiunii, lar In state necivilizate
tImpirea ratiunii prin memorizare mecanica si prin Intretinerea superstitiilor. Astfel,
credinta dogmatica este compatibild cu scoala, a car& obiect este Trytelegerea lumeasca,

numai pana and se margineste in sfera ei supranaturala ; dar Indatd ce se Tntinde
mai departe si cere credinta oarba In chestiuni care se raporta la stiinta naturald,

devine incompatibild cu scoala si trebuieste combatutd". Condusi de dogmele
neschimbatoare, stagnate de zeci de secole", preotii nu pot, deci, a fi promotorii
stiirrtelor naturale care progreseazd an de an", dogma fiind prin urmare inamica
scoalei elementare In Intelesul culturii moderne".
Am insistat asupra acestui mic studiu deoarece el constituie un preambul al
unei mai Indelungate actiuni pe care Maiorescu o Tntreprinde In favoarea organizdrii
InvatamIntului romanesc. In aprilie 1870, Petre Carp intrd In guvernul lui
Manolache Kostache-lepureanu nu Tnainte de a avea o discutie cu junimistii Pogor si
Maiorescu, In vederea stabilirii unei platforme politice comune. Discutiile celor trei
nu sInt tocmai armonioase. La capätul consurnarii lor, Maiorescu noteazd acele dteva
gInduri despre constitutie, deja mentionate de catre noi, cu finalul : $i plebiscitul
francez a aparut timp de 18 ani ca un mijloc despotic. Acum Tnsa s-a adeverit deodata
ca un mijloc de progres. II y a une force éducatrice dans la masse"51.
In ce priveste, MEL InvatamIntul In jumalul" politic din

1870, la 18
aprilie (p. 126-139 din rnsemnari zilnice), pe ring o lista de persoane din jurul
nostru", plauzibile de anume functii Intr un cabinet de colaborare junimistd,
Maiorescu Tsi configureaza de asemenea Reforma inveipmintului

120

50 In Convorbiri ¡iterare, 1870 (IV), nr. 3, p. 33-40.
al insemndri zilnice., p. 132.

www.dacoromanica.ro

i ginduri

despre

administraTie. E un veritabil program de devastare" a InvdtdmIntului, cum TI va
aprecia Lovinescu In monografia lui (I, p. 361-363), Intru cIt. pornind de la
aplicarea strictd a evolutiei de la fond la formd, tIndrul filosof evolutionist Ts'
propunea sà curete terenul prin desfiintarea scoalelor de bele-arte, a conservatoarelor, a internatelor statului (?), a seminariilor [...], a tuturor facultdtilor de
Filosofie, a celorlalte facultdti de la Iasi, afard de cea de Dreptpentru cuvIntul
cd nu avem IncA pictori, muzicieni, filosofi, oameni de stiintd, suficienti, si nu
eram In stare sd avem nici chiar revizori scolari cleat peste vreo zece ani !"
In eventualitatea obtinerii portofoliului ministerial, Maiorescu voia a sine conferinte
scolare In toate oraseletdrii cu licee si gimnazii pentru a cunoaste mai bine situatia
reald a Invdtdrrantului. Lucrul nu se IntImplä si, cu demnitate si prieteneascd afectiune,
Maiorescu simte nevoia a clarifica situatia In corespondenta cu P. Carp : inn, chestia
ministerului : la ce lung Idmurire de ce eu n-am venit la rInd ? CA* si-am scris despre

asta, era motivat, precum stii, numai de convorbirea telegraficd cu lepureanu, pe a
cdrui listd figura direct numele meu. Dacd a intrat numai Pogor, asta se-ntelege, e
de la sine clar. CA tu, In interes obiectiv, voiai bucuros sA mA ai si pe mine, o cred.
Eu Insumi rämTn fard de aceastd chestiune mai mult cleat dezinteresat, anume indiferent. Nu uita doard cä eu nu sunt un om politic, ca tine ; eu sunt un simplu particular,
a cdrui advocaturd si ocupatie de scriitor umple de ajuns cercul sdu de activitate.
N-am nevoie de administrarea InvdtdmIntului, In nici o privintd ; daca ea va avea
nevoie de mine, md va si cduta, si, din nenorocire (cel putin In cei patru ani imediati),
singurul ei efect va fi sä mA Incurce. Eu trebuie sd asigur existenta materiald a familiei
mele
asta e IntTia mea datorie"52. Maiorescu reaminteste prietenului sdu nu numai
acesti parametri de viatd familiald ci si pe cei ce in de autodefinirea sa, ca o naturd
sträinä existentei catilinare": Numai cd, nu pot fi deputat : mijloacele mele nu
permit acest lucru. Ca ministru Insd, pot exista ; ca deputat, nu ; si, fiindcd nu sunt
singur, ci tata de familie, asta nu e o consideratie pecuniard, ci una esential morald.
Firea mea este, In privinta situatiei familiei mele, si si altminteri, croitd pentru bundstare burghezd si tinde spre o bazd largd si sigurd. Pentru o existent& catilinard nu
simt nici o vocatiune, si sa vin cIteva saptdrrani la Camera. si apoi iardsi sA pledez la
procese, Imi pare nesdndtos" 53.
Asupra Inv'dtdmIntului, revine Maiorescu Intr-un studiu ca Despre reforma Inva-

Tamintului public, apdrut In Convorbiri din octombrie 1870. Articolul debuteazd prin
a critica acea cale, de la sine nenaturald" prin care legile nu se fac pentru a Indeplini trebuintele simtite de societate, ci vor a produce mai Inn trebuintele pc care
le Indeplinesc mai pe urmd ; ele se fac dar din sus In jos si nu viceversa", mod de a se
referi, de fapt, la deja expusa sa teorie a formelor fail fond. Maiorescu radiografiazd
cu luciditate fenomene de centralism excesiv, birocratism si formalism, cerind respectul Invdtdtorului care, el, nu inspectorul, este sufletul InvdtdmIntului", respectul
lectiei, adicd a ceea ce e real si rdmIne". Maiorescu cere Infiintarea a cel putin 6
institute preparandale", cu cadre didactice care au urmat cursuri In straindtate si
avInd ca elevi tineri de la sate care, la terminarea studiilor, urmeazd a se Intoarce
ca Invdtdtori In comunele natale, toate acestea cu fonduri obtinute din desfiintdrile
preconizate In proiectul de Reforma citat.
52 Ibid., p. 159.
52 Ibid., p. 161.

" In Convorbiri ¡iterare, 1870 (IV), nr. 15-16, p. 237-241 ; 252-260.

www.dacoromanica.ro

121

Evenimentele petrecute, atitudinea lui Carp nu trec fard ecou In sufletul celui ce
afila o superioard detasare fa-rd de el Tnsusi. Ultimele luni ale anului 1870 sint aburite

de infinita tristele : Dupd serbarea anuald de ieri a Junimii", am simIit Indata si
simt Tricd un gol care te duce la desperare. Esti, n-ai Tncotro, prea singur si vecinic
redus numai la tine Trisu-ti, cu toate ca esti cu tosi ceilaiçi si In mijlocul lor chiar"55.
intr-o asemenea dispoziIie sufleteasa, Maiorescu citeste si traduce din Schopenhauer,
primit la Junimea", dupd insemnarile sale, cu un surprinzdtor interes care se mensimte ca este de datoria" sa de profesor sa scrie o Logicd, desi ar don, mai
degraba, sä conceapd o Psihologie (TI reline doar greutatea fireascd de a explica

pasiunile"), dupd cum are deja schilat planul unei cdrti despre Teoria perceNiei,
In care implica cercetdrile lui Locke, Condillac, Condorcet, Th. Reid, Kant, Cousin,
Schopenhauer.

In aprilie 1871, Carol de Hohenzollern viziteazd lasul si Maiorescu este invitat
la toate Intilnirile si recep-tiile oficiale, In asa fel Tricit usoara Incordare dintre profesor si principele ce nu acceptase numirea lui In guvern se atenueazd. in aceste zile,
la propunerea lui G. Costaforu, junimistii intra In politicd aldturi de conservatori
(Lascar Catargi) si aceasta pentru ca la acea data conservatorii susIineau idei ale pro-

gramului junimist ce respectau punctele principale ale divanurilor ad-hoc din 1857.
O spune, direct, Maiorescu : Eram noi deodata Conservatori ? Noi eram In prima
linie susIinatorii programului hardzit de la divanul ad-hoc. $i fiindcd politica liberalilor din primdvara anului 1871 periclita realizarea lui, iar guvernul conservatorului
Lascar Catargi lucra In sensul acestei realizan, noi eram datori din principiu
susIinem partidul conservator.
Ce avea sd se 'in-ample dupa indeplinirea cerintelor
de la 1857, ramTne o chestie deschisa si nu avea interes pentru moment"56. Din mai
1871, Maiorescu intra in Parlament si Tntreaga sa evoluIie de opinie se poate urmari
In volumele editate mai tTrziu, Discursurile parlamentare (5 volume, 1897-1915) si
Istoria contemporand a României (1925). Raporturile cu orientarea" Barniqiu, problema
reorganizarii TrivaTamintului romanesc, apararea libertäii presei, iata citeva dintre
interverqiile publice ale tindrului om politic, ce TntreIine, Inca de acum, polemici

ardente (Eu sint mai hotarlt cleat alii si atunci purced cu toata hotdrirea si färd
sa mä mai gindesc la mine"). in acest timp, consemneaza Maiorescu In jurnal, citeste

Goethe (foarte mult si cu multa caldurd sufleteascd"), din care, ca si din Heine si
Lenau, stie pe din afard", traduce cu Tricetul mai departe" pe Schopenhauer, In programa anului 1872", Tsi propune sd termine articolul DirecVa nou'd (Proza), pentru Con-

vorbirr, vrea sà redacteze un manual de bacalaureat pentru filosofie", sa termine
traducerea Aforismelor lui Schopenhauer, sa-si editeze articolele de critica, sa-si reediteze scrierile despre limba si o gramatica pentru scolile elementare, sà tipdreascd
Istria, lucrarea tatalui ski, din care citeste si la Junimea", asculta muzicd cu multd
pläcere (Beethoven si Mozart). Ceea ce nu atenueaza supliciul momentelor de Instrdi-

nare, ca acelea traite In timpul unei conferinte publice : Tmi parea ca si cind as
vorbi dintr-o lume streina oamenilor, si acel sentiment ca st_nt plin de via-0, Tntre ei,
In mijlocul lor, care mai Tnainte ma cuprindea cu atita entuziasm, nu l-am mai avut
acum. in genere, am impresia ca Tmbdtrinesc, ca scad, cred chiar ca-mi slabeste memoria". Criticul se regaseste, uneori, In viaIa familiald, face excursii in lard si peste
hotare, unde nu recepteaza goticul (e nesanatos, pentru a a eliminat greutatea In

122

55 insemnäri zilnice, p. 164-165.
66 T. Maiorescu, istorio contemporadá

Romdniei, p. 43 (apud E. Lovinescu, op. cit.,

www.dacoromanica.ro

I,

p. 368).

arnagire si aceasta nu-i permis nici unei arhitecturi"), nu acceptä pe Wagner, care se

impune doar prin masivitate", In timp ce de frumusete muzicala nu e aici nici o
urrna". li noteaza In jurnal si cIteva gInduri de tipul : Oare pIraul de la munte ar
fi asa de limpede si de sburdalnic, daca n-ar fi totodatä rece ?" sau Fidelitate
bine, adica aproximativ statornica. Dar de ce asta sa Insemne exclusivitate
Un alt pasaj de meditatie marcheaza o problema atIt de discutata de Maiorescu
In articolele dedicate fenomenului cultural romanesc scrise In aceasta epoca, largind

perspectiva : Tot ce e de valoare trebuie sa fie endit si savIrsit In mod original,
In once lard, mai ales si cInd e vorba de a aduce Intr-o tara mai putin cultivata cultura

superioarä a alteia. Traducere, locuri comune searbede, dei ar fi locuri comune
numai In tara culta si lucruri noi pentru cea inculta, n-au nici un efect si sInt deci
pierdere de vreme pagubitoare. Pentru ce ? Pentru ca once notiune (si Intr-asta se
rezumä asa-zisa cultura) este o formula abstracta care nu mai are nici un Tnteles cInd

ii lipseste intuitia premergätoare. Pentru un om care si-a facut educatia Intr-o lard
mai culta, problema, and e vorba de activitatea sa Intr-o lard mai putin culta, suna
asa: Cu care domeniu dintre cele ce exista de fapt In aceasta Tara trebuie safaci lega-

tura, pentru ca elementele sale intuitive sd fie grupate spre abstragerea muncii de
cultura generala mai Malta?

Aceasta Insa este o munca originalei, scoasa din izvorul

stravechiu al intuitier58.

Revenind la activitatea de ideolog literar, Maiorescu Intreprinde la patru ani
dupa contestarea directiei vechi", adica In 1872, o initiativa, de aceasta data demonstrativ constructiva, cea de indicare a directiei noi", In mare parte, directia generatiei
sale, a idealurilor sale, in sens larg cuprinzator, nu circumscris cronologic, caci din

lista autorilor cercetati vor intra si scriitori mai vechi, apartinInd, ca Alecsandri,
pe ansamblu
criticatä.
epocii pasoptiste, nu de mult
La acea data Maiorescu implinise 32 de ani si poate acest lucru nu trebuie omis
In explicarea certitudinii sale ca se dezvolta [...] o literatura Inca june si In parte
Inca necunoscuta dar care, prin spiritul ei sigur si solid, ne da primul element de spe-

rarrp legitimd pentru viitor" (I, 157). Aceasta nouä" directie se caracterizeaza,
spre deosebire de cea veche", prin simtimInt natural, prin adevar, prin Intelegerea ideilor ce omenirea Intreagä le datoreste divilizatiei apusene si totodata prin
pastrarea si chiar accentuarea elementului national" (I, 158). Recunoastem In elogiul
noii generatii punctele teoretice spre care tindea Maiorescu Inca din articolele sale
mai vechi, ca O cercetare criticó sau in contra directiei de astdzi.

Primul autor pe care Maiorescu II citeaza ca reprezentativ pentru Directia nouó
in poezia i proza romând este Vasile Alecsandri, cel care dupa o lunga tacere ne sur-

prinse" cu publicarea Pastelurilor, devenite, spune criticul cu intuitia astäzi confirmata, o podoaba a poeziei" sale si a literaturii romane Indeobste". Trecerea lui
Alecsandri In fruntea poetilor contemporani, act care a fost nu ()data interpretat
ca diplomatic omagiu al junimistilor fata de cel mai reprezentativ scriitor al epocii
pasoptiste, ne apare ca Indreptätit, autorul pastelurilor fiind unul dintre acele spirite
complete, ce eticheteaza o epoca,
principalele ei directii.
57 Insemneiri zilnice, p. 172-200 passim.
58 Ibid., p. 201.

www.dacoromanica.ro

123

Aceeasi clarviziune critid dovedeste Maiorescu si In plasarea In imediata apropiere a lui Alecsandri a unui alt poet, atunci Inca* necunoscut, a tIndrului de 22 de
ani Mihai Eminescu, portretizat cu exceptionald acuitate de critic : Cu totul osebit
In felul säu, om al timpului modern, deocamdatd blazat In cuget, iubitor de antiteze
cam exagerate, reflexiv mai peste marginile iertate, pInd acum asa de putin format
Mat ne vine greu sA-1 citám Indatá dupd Alecsandri, dar In fine poet, poet In toatá
puterea cuvIntului, este d. Mihail Eminescu" (I, 159-160). Referirile lui Maiorescu
sInt la Venere 1i Madoncl, Epigonii i Mortua est, aceasta consideratd ca cea mai 'Duna.",

cu un progres simtit In precizia limbajului si In usurinta versificdrii". Criticul insistä,

totusi, asupra unor confuzii", antiteze foarte exagerate", abuzuri lingvistice,
rime rele", toate ilustrInd o anume neglijentd a formei" de care tindrul
poet este sfätuit a se debarasa.
BodnOrescu, Matilda Cugler, Serbdnescu si Petrino sInt, cu destule observatii
critice, situati In directia noud" a poeziei contemporane, meritele lor reliefIndu-se,

cu deosebire, In raport cu un climat literar (mijlocul literar", spune Maiorescu)
lipsit de autenticitate esteticd, si In care Convorbirile ¡iterare s-ar fi constituit, dup'd
aprecierea mentorului junimist, ca singura revistd criticd".
Reprosurile ce se fac artei contemporane sInt cele deja cunoscute din articolele
precedente : Intentii politice, afectdri sentimentale, limbd fortatd, expresii crude
sunt Inca la ordinea zilei pentru majoritatea scriitorilor nostri de poezii, si sperám
cà generatia viitoare Tsi va explica cu greu cum cu o forma asa de putin pläcutd si
cu un bagaj asa de usor de idei au Indräznit atTtia contimporani ai nostri sd se Introducd In literatura. Sd nu mai vorbim despre dd. Aricescu, TOutu, Hasdeu, BoIliac
(Hasdeu si BoIliac ca poeti ; ca autori prozaici sunt fOrd contestare dintre cei mai

buni) etc. Despre acestia s-a vorbit destul In singura revistä criticd ce a avut-o
Romania, In Convorbiri ¡iterare. Dar sä ne aducem aminte si de alii, sA ne
reprezentäm Ina odatd societatea In care sunt silii sd trdiascd poetil nostri cei
adevdrati" (I, 166).
ComentInd ateva pasaje dintr-o asemenea arrá incriminatá, Maiorescu se ridicä
Tmpotriva lipsei de maturitate si responsabilitate a jurnalisticii si a vietii literare In

genere fatd de debuturile si productiile artistice, lipsa respectului pentru public",
falsificarea" judeatii de valoare si, prin aceasta, gustul opiniei publice, inexplicabila promovare a maculaturii" beletristice care, insistd criticul, se ascunde In spatele
unor nobile idealuri, discreditIndu-le : Drapelul sub care se Introduc aceste desertatiuni personale si cruditäti estetice este totdeauna natiunea si liberiatea, si, astfel,
cloud idei din cele mai Inalte au ajuns a fi scara pe care, cOland-o In picioare, se urcd
oamenii cei mai lipsiti de orce merit" (I, 175).
Odard mai mult, sensul militant al criticii literare, atitudinea de onestitate inte-

lectuald sInt sustinute de Maiorescu : De aceea Impotrivirea energicd In contra
directiei false arätate In aceste rInduri ne va pdrea totdeauna o datorie literard, si
Incercarea de a pune o stavild In contra ei a-at prin criticarea producerilor rele,
si prin relevarea scrierilor mai bune, si de a produce un fel de presiune Indestuldtoare a opiniei publice In contrd-i, va trebui sd fie repetirá färd obosire si cu puteri
unite, pand and va izbuti
presupuind cd va izbuti vreodatd" (I, 176).
A doua parte a studiului, dedicard Prozei, se deschide cu o reluare a argumentelor
ce tindeau a defini formele fOrd fond", de aceastd data cu aluzia mai directä la aportul,
vechii si noii generatii la propdsirea culturii romdne. Maiorescu condamnd impetuos

124

dar fdra nici o argumentare pe anteluptkorii" ce Ii par a fi dorit progresul grabnic"

www.dacoromanica.ro

fiind niste nationalisti zelosi", cu privilegiul exclusiv al focului patriotic", direcTia
ideologilor fiind (aici concluzia este de-a dreptul eronatd dacd o raportdm la cei despre care vorbea implicit criticul, adica la generatia de la 1848) mai mult Indreptata
spre formele din afard", spre deosebire de directia noud i jund [care] cauta mai
Intl de toate fundamentul dinlauntru, si unde nu-I are si rand and Inca nu-I are, dispreTuieste forma dinafard ca neadevdratd si nedemnd" (I, 185).
In directia tiinei, reprezentaqi ai noii" generatii i se par lui Maiorescu a fi
A. Odobescu, Strat, Slavici, Burl& Xenopol, P. P. Carp, VIrgolici, Panu, Lambrior,

T. Rosetti, nu fart a-si exprima o rezervd de principiu i anume cd, nici una din
scrierile citate, privite din punctul de vedere al stiinIei generale, nu este de vreo
Insemndtate extraordinara", dar cd In marginile restrinse" ale literaturii noastre
stiin/ifice, ele se reazernd pe fundamente solide", fiind redactate cu o bund cunoastere a domeniului discutat, au probitate si sinceritate
In proza estetica, juna direclie" este cea a lui lacob Negruzzi, autor al apiilor
de pe naturä, Odobescu cu Nuve/ele istorice, Gane care, aldturi de Hasdeu, Alecsandri,

Bolintineanu, au nneritul de a se fi opus etimologismului transilvan sau excesului
de neologisme.

O anume inconsistent& real& a ceea ce Incerca a defini prin direcIia noud",
il face pe Maiorescu sA ocoleascd analiza concretä a datelor literare si sA abordeze
problema continuu teoretic, subterfugiu vizibil In structurarea de ansamblu a studiului, interesant nu prin ceea ce ne anunIa programatic prin titlu, ci prin abordarea,
din nou, a raportului dintre genera-0i si prin consecventa promovare a spiritului crideplinge faptul ca ini-tiatic. Maiorescu, ca reprezentant al junei noastre
tivele sale si ale grupului sdu nu au fost criticate, adicd evaluate, discutate cu seriozitate, de contemporani, ci calomniate de acestia. Reprosul este adresat, In fond, tocmai celor combdt4 In atItea rInduri : Barba-0i pe care din copildrie eram obisnuiti

a-i admira In fruntea miscdrii noastre nalionale, In loc de a fi venit, In experierrta
si maturitatea ce o aveau, sA lumineze si sd modereze cu bundvointd aspirdrile cele
noud, par a fi privit via-ta publicd a poporului roman ca o stäpInire exclusiva a lor,
si astfel, uitindu-si demnitatea Virstei, au inceput a se purta In contra-ne In modul

dovedit mai sus prin atItea exemple nepldcute" (I, 200).
Izolatd astfel, in climatul literar contemporan, tIndra genera-0e este osInditä
sd-si caute singurd calea viitorului", ea trebuie sd Impreune energia vIrstei sale cu
prudenIa altei Virste". Promotor al atitudinii critice, Maiorescu are aici nostalgia de
a nu fi fost el insusi (si direcIia noud", implicit) suficient criticat, ceea ce i-ar fi
dat mai multa sigurantd", cdci combaterea leald", departe de a fi primejdioasd",
este necesard Inaintdrii progresului. Ne lipsesteregretd (cu cItä sinceritate ?)
Maiorescu Inso-tirea celor bdtrini intru cautarea adevdrului, ne lipseste controlul
experienTei si critica oamenilor mai maturi" (I, 200).
Dintre predecesorii mai vIrstnici, o singurd excepIie : Vasile Alecsandri, cel a
cdrui inimd rdmäsese destul de tindra pentru a continua Tmpreund cu juna generaTie
lucrarea comuna.", exemplu elocvent pentru a demonstra tit bine poate aduce Impre-

unarea autoritdIii mature cu aspirdrile tinerimii". Cad, Alecsandri, prin scrieri si
satuiri orale, ne-a Intdrit i tendenta de a ne emancipa limba din pedantismul filologilor si de a o primi asa cum ¡ese, ca un izvor limpede, din mintea poporului.
El a dat sustinerii noastre teoretice sprijinul renumelui sdu literar, si dacdIncercdrile
de ?ndreptare limbisticd vor izbuti, o mare parte a meritului ii revine lui". (I, 200

125

201).

www.dacoromanica.ro

Paraleld simbolicd cu articolul Indreptat rn contra directiei de astäzi, cel ipostaziind Directia noue, se Incheie cu acelasi elogiu adus adevdrului, corolar dialectic al
spiritului critic maiorescian : Critica, fie si amard, numai sd fie dreaptd, este un element neapdrat al sustinerii i propäsirii noastre, si cu orce jertfe si In mijlocul a or-

cdror ruine trebuie ImplIntat semnul adevdrului" (I, 213). Legitimare, In fond, a
propriei sale actiuni, Maiorescu Isi va defini el Insusi perioada de pInd pe la 1881 ca
sinteza generald In atac", epoca In care nu interpretarea, ci judecarea fenomenelor
culturale caracterizeazd sensul gindirii sale teoretice. Ibrdileanu va observa, de altfel,
cu juste-te Ca In aceastä parte a activitalii, pasionat, natura de luptätor, Maiorescu
nu s-a pus pe terenul interpretárii, al explicdrii care aproape absolvd, ci pe terenul
negatiei [...] Acest om [...] a avut un spirit minunat de potrivit sarcinei sale, a avut

spiritul eminamente negativ. De forma pur negativd a atitudinii sale Tsi da samd
si el, dar o explicd prin cauze curat obiective, prin lipsa unei adevdrate literaturi,
ca obiect al criticei sale si prin metoda criticei estetice, pe care o aplicd el literaturii"59.

In directia atitudinii polemice a criticului fatd de aspecte ale culturii vremii se
Inscriu si articolele Betio de cuvinte (1873) sau Neologismele (1881), In acesta din urrnd,

Maiorescu motivInd organicitatea slavonismelor In limba romdnd si, In acelasi timp,
combdtInd excesul de neologisme, printr-o motivartie ce reia, iardsi, teoria formelor
färd fond. CuvIntul, neologismul, spune Maiorescu, intrd In limbd nu din destilarea

rece a reflectiunii, ci din adura sentimentului", sub fierberea emotiunii", situatie
neconformd cu realitatea contemporand and entuziasmul s-a rdeit si s-a rdcit asa de
tare, Mat o mare parte a societätii noastre este cuprinsd de un fel de lancezime seep-

tied pentru tot ce se mai numeste « reformd» politicd si sociald". Cauza acestei
Idncezimi este tocmai faptul cd miscarea de la '48'58 a fost prea unilaterald, prea
märginitd numai la clasele de sus ale poporului. Noile institutiuni ce le-am copiat In
pripd, noile cuvinte ce le-am primit noi, cei cu stiin-td de carte, au ramas märginite
In cercul nostru cel restrIns si nu au pdtruns In poporul de jos. Declamdrile noastre
cele mai sincere pentru libertate nu au scos poporul din rabia cea veche a cugetului
i speranta noastrd In viitor nu a putut preface deznaddjduirea lui din trecut"

sdu;

(II, 150-151).
In 1882 Maiorescu publicd un nou studiu, construit In maniera sa specified, de
ridicare a faptului concret la dimensiunea generalizdrii si anume, Literatura romcIncl
si streiindtatea. Prilejuit de aparitia In limba germana a unor traducen i din Alecsandri,
Eminescu, Bolintineanu, lacob Negruzzi, Serbänescu, Slavici, Odobescu, Gane, ca si
din poezia populard, Maiorescu dezvoltd, pared In termeni contemporani noud, dinamica relatiei Intre naVonal si universal, plasInd, e drept, primul termen cu deosebire
In sfera continutului : Ceea ce a trebuit sá placa strdinilor In poeziile lui Alecsandri,
Bolintineanu, Eminescu si Serbdnescu si novelele lui Slavici, Negruzzi si Gane este,
pe IMO' mdsura lor esteticd, originalitatea lor nationald. Tati autorii acestia, pärdsind

oarba imitare a conceOunilor strdine, s-au inspirat de via-ta proprie a poporului
lor si ne-au Infdtisat ceea ce este, ceea ce endeste si ceea ce simte romdnul In
partea cea mai aleasd a firei lui etnice. Acest element original al materiei, Imbrdcat
In forma estetied a artei universale, pdstrind si In aceastd forma ca o rämdsità din
pdmIntul sdu primitiv, a trebuit sà Inante pe tot omul luminat si sà atragd simpatica
lui luare-aminte asupra poporului nostru. Cdci once individualitate de popor Tsi
126

59 G. Ibraileanu, Titu Maiorescu, in Note i impresii, la0, 1920, 140-143 passim.

www.dacoromanica.ro

are valoarea ei absoluta si Indatä ce este exprimata In puternica forma a frumosului,
IntImpina un rasunet de iubire In restul omenirii, ca o parte integranta a ei" (II, 249).

Criticul foloseste acest prilej si pentru a dezvolta o interesantd teorie a romanului poporan" : Caci o figura din popor este de la Triceput pusa sub stäpInirea
Imprejurarilor ca sub o fatalitate, ea poate fi pasiva fara a fi slaba, fiincica Infatiseaza In sine toata puterea impersonalä a traditiei de clasa si totdeodata exprimarea

simtirilor si a pasiunilor ei poate fi mai clara fiind mai primitiv fireasca si mai putin
mestesugitä prin nivelarea culturei Inalte". Astfel spus, la 1882, Maiorescu e un anticipator al autenticitatii", cu grija, de altfel, sa avertizeze ca teoria sa nu vrea sa fie
o formulare absoluta, Tndeosebi nu vrea sa condamne romanele moderne, care nu ar

fi o reprezentare a figurilor tipice dintr-un popor dat si sa recunoasca exclusiv
romanele claselor de jos" (II, 252). Ecoul favorabil stIrnit de traducerile romanesti
peste hotare salutat cu convingator entuziasm patriotic : Noi, romanii, Trisd trebuie
sa ne bucuram vazInd ca, dupa ce mai multe generatii ale tinerimii noastre au primit
atTtea ¡dei de stiinta si atTtea simtiri de arta din strainatate, a sosit timpul ca si noi sa
putem raspunde cu ceva, si ca tInara literatura romana a fost In stare sa dea batrInei
Europe prilejul unei emotiuni estetice din chiar izvorul cel curat al vietei sale populare" (II, 253).
Nu mai putin, Insa, spiritul critic maiorescian Inregistreaza, ca si In Direc;ia notiä,
slaba reprezentare a stiintei romanesti pe plan european, stiinta ce ar trebui sa se
orienteze,
spune autorul, In cloud directii (indicate si de predecesorul sàu, Kogälniceanu) : istoria patriei noastre si cercetarea limbei noastre materne", directii
In care savantii nostri mai au Inca multe de facut, evocarea realizärilor de [Dina atunci
neparTndu-i criticului concludenta.

RetrospectivInd din nou, pentru a nu pierde din vedere faze ale biografiei interioare maioresciene, ne Tntoarcem la anul 1873, and, dupa un revelion petrecut cu
Xenopol la Alecsandri, la Mircesti, jurnalul Inscrie putine notatii, cele mai multe
referindu-se, pe un ton de amaraciune descurajanta, la aceea care va deveni mobilul
dramei sale familiale, Mite Kremnitz, aflata Impreuna cu sotul sau Wilhelm Intr-o
vizita la Iasi. Maiorescu remarca la acestia incapacitatea de a participa cu pläcere la
auditiile de muzica, la lecturile din Goethe sau Leopardi, In care doar el Tnsusi Tsi
racoreste" sufletul singur, Insä, la admirabila vieata de vis a entuziasmului estetic".
Criticul se simte tot mai singur. Izolarea de ceilalti este tot mai grava. De aici, observatia a-tit de moderna, aproape In termenii lui Sartre si Camus, a acestui cititor fervent al lui Goethe : A nazui spre ceva Impreuna cu aliisi a trai sufleteste Impreunä
cu altii este un ideal irealizabil" ".
Stare de spirit simptomatica pentru cel care, din 1874, va fi timp de doi ani
ministru al Cultelor si Instructiunii Publice In guvernul lui Lascar Catargi. Ca ministru, Maiorescu reia vechiul sat., punct deprogram politic vizInd ameliorarea InvatamIntului romanesc. indreapta o atentie speciala asupra Brasovului, se intereseaza
In chiar ziva numirii sale de publicarea colectiei de documente Hurmuzachi, se ocupa,
apoi, de restaurarea Curtii de Arges. Jurnalul sau inscrie, In 1874, anul In care Ti
apare primul volum de Critice, lecturi din Hugo, referiri la J. J. Rousseau, Spencer,

127

80 insemndri zilnice, p. 209.

www.dacoromanica.ro

O. Goldsmith, ca si un serial de anecdote (povestite de Carp, Eminescu, Pogor,
Lambrior, Gane). Re./inem, din dorinIa de a da o imagine cIt mai adecvatä a omului,
si cloud din cugetarile sale, prima interesanta pentru plastica expresiei, In formularea
unei di leme intelectuale personale, cealalta cu referiri directe la idealuri le sale estetice:

Gran4a Intre cer si parnInt e In linie matematica infinit de sub/ire. Dar numai
un pas mai jos e deja pamTnt. intre arrandoi acesti mici pasi este deosebire ca de la cer
la parnInt. Tot astfel In politica si In morala". Si : ,,Exista un adevelr estetic. Acesta are

abaten i de la adevarul real si trebuie sa le alba ; perspectiva e adevarata din punct
de vedere al artei si falsa din punct de vedere real" 61.
Un an mai tIrziu, In 1875, jurnalul debuteaza cu o noti/a semnificativa : Impresiile se precipita cu cit esti mai sus In Stat. Spre a nu ma zapaci, trebuie sa fixez esen-

/ialul". Acesta este, pe ring obisnuita activitate parlamentara, format din imagini
ale excursiilor In -Ora (cInd citeste George Sand si deseneaza peisaje) sau peste hotare, ca si de insinuarea tot mai frecventelor disensiuni familiale, acum i publice, In

fa/a prietenilor.
Pe plan social, nu mai pu/ine insuccese. In ianuarie 1876, va prezenta proiectul
de lege a InvalamIntului ce reia ideile mai vechilor sale intenIii pe aceasta tem.& cu
accentuarea, acum, a dezvoltarii InvaVamIntului real si tehnic de toate gradele, proiect ce primeste votul de blam al Senatului la o diferen/a de 10 voturi. Maiorescu este
Inlocuit cu Petre Carp Intr-un guvern ce nu va mai rezista decIt cloud luni dar pe

care fostul ministru II sprijina cu principled solidaritate pTna In ultimul moment.
In acelasi an îi apare In Convorbiri traducerea aforismelor lui Schopenhauer si volumul
Logica, partea I : Logica elementar& acuzat In Columna lui Traian de plagiat dupa J. St.

Mill si aparat de Eminescu. Fostul ministru este pentru scurt timp agent diplomatic
la Berlin, func/ie din care demisioneaza In iulie 1876, regretInd judeca/ile nedrepte
si calomniile la care a fost supus si Tntorandu-se" cu bucurie la traiul mai linistit
Insa dup. aceea m-am regasit
spune el In insemarile zilnice
i ma duc cu indoit
cu raj si senintitate In activitatea privata a advocaturei si sper In mai mult timp liber,
cu dispozi/ie pentru activitatea stiin/ifica si literara. Totdeauna [asta a fost pentru
mine] marea fericire 1" 62.
Speran/ele nu i se Implinesc. intors In Iara, In vara anului 1876 se gaseste pus sub

acuzare (Impreund cu al/i 10 ministri) i dei jurnalul consennneaza eu personal
indiferent i vesel fata cu aceasta" sau oamenii de dart' s-ar mira sa vada cIt de senin
si indiferent las sa treaca pe dinaintea mea istoria procesului", chietudinea interioara
a criticului nu poate fi totala. Din nou, el simte nevoia reperelor externe ale prieteniei

celorlal/i (Nici unul din prietenii mei nu m-a parasit.

stInd DO mine, cu ace-

Iasi atasament"), poate pentru a putea primi mii usor clauzele raportului Comitetului
de acuzare prezentat In Adunarea Deputa/ilor In martie 1877, care II facea vinovat
de ilegalitali" administrative si financiare, printre acestea fiind leafa prea mare data

lui Eminescu (500 lei In loc de 250 , dupa buget"), bursele (140 galbeni) date lui
Slavici si aceluiasi Eminescu pentru efectuarea studiilor In strainatate (Prin acest
fapt prevenitul Maiorescu a comis o adevarata räsipa de banii Statului, dInd cu Imprumut banii publici si cu termen nelimitat la favori/i de ai sai"), cheltuielile facute pentru

instituirea comisiilor de examinare a carlilor didactice sau de reparare a Teatrului
Na/ional.

128

61 Op. cit., p. 215 ;i 217.
62 OP. cst., p. 256.

www.dacoromanica.ro

Oriat olimpianism" ar afisa Maiorescu, ecoul unei asemenea brutale ostracizäri publice este resim/it cu trista luciditate. Tot jurnalul, acest inepuizabil izvor de
20 de ani petrecuti cu concunoastere a omului, ni-I releva : 1856, 1866, 1876
stiinIa de sine. Eu Trni par Tnsa mie Tnsumi ca un fruct copt gata sa cada. Ce-mi mai
Cunosc femeia, stiu ce insemneaza iubire si casatorie, cunosc
prietenia, m-am urcat pInä In culmea ambitiei si am simIit arta. Am fost profesor si
scriitor
ce mai poate veni Inca ? Cine a agonisit In sine indiferenIa
a-ncheiat
socotelile cu vieata. Ce am de facut ? CInd Insa creierul se umfla din nou, basica
de aer se urca iarasi In sus, priveste din perspectiva aerianä In adIncime si Isi pare
siesi superbd. C'est une misère" 63.
Incidentul se va Inchide abia In ianuarie 1878, and I. Brdtianu cere Camerei
sa sfIrseasca °data cu aceasta nenorocitä chestiune", ceea ce se si voteaza cu 55 bile
poate oferi nou vieaTa

pentru si 6 Impotrivd. intre timp Maiorescu, mutat la Bucuresti, va conduce, In
1877( patru luni) ziarul Timpu/, unde scrie cu consecventa, continua a prezida reuniunile de vineri seara ale junimii", care se desfásoaraIn casa lui, sau a lui Odobescu
(de altfel, cercul colaboratorilor la Convorbiri se lärgeste dup. Alecsandri, Eminescu
si Creanga cu I. L. Caragiale), citeste mereu mult englezeste" si din Taine, dar
ocupat tot mai intens cu avocatura Isi neglijeaza preocuparile literare, ceea ce, alaturi
de agravarea crizei familiale, Ti produce reale insatisfactii : Deci, träit mai departe

cam monoton", in fundul sufletului, mi-e groaza de existema mea zilnica". Are
vise ciudate, carora le da o excesiva importantà si se endeste la moarte : Eu
Insumi m-am gIndit mult la sinucidere si mi-am zis a suta oara ca nu pot face asta,
cIt timp nu las destui bani familiei mele". Singura Mite e mereu ceea ce ma atrage

mai mult", dei nici In aceasta direcIie fericirea lui Maiorescu nu va fi de durata.
In 1879, o Tnsemnare exprima tonusul sat., sufletesc : La mine acasa, vechea viatà
cenusie. Nu ajung deloc sa ma Tntreb daca-mi face pläcere sau nu In cei 4 pereIi ai
mei. Masinä de trait"64.

Intensa activitate politica si gazetareasca este Intrerupta de scurte excursii,
ca aceea facutd cu Caragiale la Viena, unde, interesant, dramaturgului Ti face cea mai

mare bucurie" vizionarea spectacolului Visul unei nopti de varä sau de plimbari In
-tar& Insotit de familie, prieteni si de aceea care-i va deveni scqie, Ana Rosetti.
In 1880, ateva conferinte publice Des pre cunoaterea de sine i cunckwerea altora,
fine/evil cuvintelor, Despre visuri, Artele In educatiune, Des pre ideal i realitate, apoi,
la Academie, face parte, Impreuna cu Hasdeu, Alecsandri, Quintescu, din connisia,
conclusa de Barit, pentru elaborarea proiectului de ortografie, pe care II si citeste In

sedinIa din aprilie, proiect caracterizat, o spune Maiorescu Tnsusi, de un fonetism
temperat prin necesitaIi etimologice".
In 1881, Maiorescu si T. Rosetti se retrag din Comitetul clubului conservator si
formeaza gruparea junimista", de nuanta cohservatoare progresista", ale carel
¡dei sInt expuse In Camera de P. Carp la sfIrsitul aceluiasi an. Ponderea activitatii
politice a lui Maiorescu este pentru un timp diminuata, el refuzInd, de altfel, In 1884,
In cadrul unei istorice IntIlniri cu Bratianu si Carp, colaborarea cu guvernul liberal,
pastrndu-si doar, pTna In 1887, aldturi de alti 11 junimisti, un loc In parlament. Este

tot mai preocupat de fenomenul cultural, conduce sedirtele Junimii" (In acesti
ani se vor citi aici cIteva opere monumentale : Luceafärul, Noaptea de noiembrie,
63 op. cit., p. 260.
64 op. cit., p. 321.

129

www.dacoromanica.ro

FIntIna Blanduziei, Ovidiu, ingrijeste, in 1883, editia priceps de Poezii eminesciene, se

intereseaza de miscarea intelectualä a romanilor ardeleni (sub influenta sa apare
Almanahul Societätii social-literare Romania Junei", unde vor publica, alaturi de Eminescu cu Luceafärul, Alecsandri, Creanga, I. Negruzzi, Xenopol, ca si, In aprilie 1884,

Tribuna din Sibiu), lar din octombrie 1884, reintegrat ca profesor la facultate, tine
doud cursuri : de lstoria filozofiei germane In secolul al XIX-lea si de Logica elementarä,

afirmindu-se inca °data In fata opiniei publice intelectuale ca profesor, savant si
orator de prestigiu.

0
Acestia au fost, pe scurt, parametrii de vian publica si privata ai lui Titu Maiorescu In epoca de pina la 1885, consideran Indeobste ca limita pentru cea de-a doua
perioada a activintii sale. Ramine acum sa analizarn efectiv principalele sale scrieri
cu caracter cultural, scrieri ce definesc aceasta perioadd, asa cum s-a mai spus, sub

zodia criticismului", dei si acum, ca si In prima etapa a activitatii sale (de pind la
1868), nu lipsesc perspectivele constructive, Tncercarile de solutionare a starilor de
fapt existente In arta si cultura romaneasca a timpului.
0 a treia etapa a activitatii sale, cuprinsa intre 1885-1895, s-ar caracteriza prin
abordar-ea directa a fenomenului literar, el Trisusi ajuns la acea eflorescenn de maturitate estetica incit sa permita existenta unei critici specializate. Perioada este marcan

Trisa cu deosebire de redactarea citorva studii fundamentale dedicate literaturii
romane, In primul rind lui Caragiale si Eminescu, studii prin care Maiorescu demonstreafá exceptionala sa intuitie critica In raport cu cei doi mari clasici ai culturii
noastre, oferindu-ne prima imagine a acestora in constiinta intelectuald a vremii,
valabila, fie doar si ca reper de referinn peste timp. inaintea evocarii lor, vom nota,
Insa, articolul publicat, In 1883, in Almanahul Societätii academice Romania junr
din Viena, Despre progresul adevärului In judecarea lucrärilor ¡iterare, sintezd a ideilor

sale mai vechi si preambul teoretic al celor ce vor urma. Pentru ce scriem?" se
Intreaba, retoric, Maiorescu, astfel ca räspunsul sau sd avanseze conceptul de entusiasm impersonal", de mai tTrziu, singurul semn valabil al artei si, deci, semnul
hotaritor al celor chemati", caci, ceea ce impiedica atitia oameni, de altminteri

130

inteligenti, de a vedea bine, de a gindi adevarat si de a scrie frumos si ceea ce Ti condamn& sa ramTie totdeauna mediocri este tocmai marginirea personalitatii lor la
interese exclusiv individuale. Prin negarea egoismului nu strabate lumina adevarului,
nici caldura frumosului" (II, 210).
In continuare, Maiorescu abordeaza o problemd de maxim interes In teoria artei,
cea a progresului, pe care o leaga de evolutiunea psihologica In judecätile literare",
imagirand, dupa citeva exemple mai cunoscute, cazul unui tIndr si talentat creator ce
aduce Tri viata publica" o noua idee, izvorita din entuziasmul sat.] curat" si buna
credinta impersonala", idee, In acelasi timp, iesita din atmosfera actualitatii", nascuta din chiar mijlocul luptelor intelectuale ale epocii In care trdieste (creatorul,
n.n., G. I.) si ale poporului din care s-a nascut". Cu asemenea geneza, ideea se propaga In public si dupa citeva etape (polemici, acceptare de catre constiintele intelectuale autentice ale vremii) ea ajunge In faza recunoasterii generale". Conditia
succesului, a progresului este, deci, vocatia impersonalitatii dezinteresate, atit a
artistului, In momentul creatiei, at si a criticilor, In momentul receptarii. Perspectiva
este armonioasa : Atunci lupta merge spre apus, discordia dispare Incetul cu incetul,

www.dacoromanica.ro

autoritatea celor mai maturi se late5te asupra celorlalti 5i, Intr-o generatie viitoare,
adevarul cel combatut odinioard ajunge a fi adevdrul primit de toti ca un substrat
de sine Inteles pentru cugetarea comund.
Apa a trecut, pietrele au ramas, 5i din piatra In piatrd pa5e5te adevarul spre viitorul sdu nemarginit" (II, 217).
Teoria se va perpetua 5i In Comediile d-lui I. L. Caragiale, studiu din 1885, cel dintti

elogiu de prestigiu adus dramaturgului, autor pInd la acea data al marilor comedii
0 noapte furtunoosä, Conul Leonida fatel cu reactiunea, 0 scrisoare pierdutä, D'ale carna-

valului, care, toate fard exceptie", spune Maiorescu, merita sa fie cunoscute 5i,
dupd pdrerea noastrd, laudate". Precizare cu atTt mai semnificativa cu dt, la data
reprezentarii lor, piesele lui Caragiale nu au Intrunit adeziunea unanima, divergentele
explicabile pentru critic, cad In materie de gust literar ce e drept diseutia
e totdeauna grea, 5i e grea mai ales acolo unde lipse5te Inca traditia literara 5i prin
urmare comunitatea de idei In privinta operelor ce le numim frumoase".
Cu spiritul metodic 5i rara sa capacitate de a demonstra 5i scenariza idei, Maiorescu

lncepe articolul despre Caragiale prin definirea esentialului tucrarea d-lui Caragiale
este originald" 5i, apoi, prin detalierea lui (se observd procedeul de tipizarecaracterologia structura, actiunea, ponderea specified a limbajului), Maiorescu defineste
5i perspectiva generala a operei dramatice caragiale5ti: in acest caleidoscop de figuri,
Inlantuite In vorbele 5i faptele lar spre efecte de scend cu multa cuno5tinta a artei
+dramatice, d. Caragiale ne arata realitatea din partea ei comicd. Dar u5or se
poate Tntrevedea prin aceasta realitate elementul mai acITne 5i serios, care este nedezli-

pit de viata omeneascd In toata Tnfati5area ei, precum In genere Indaratul oricarei

comedii se ascunde o tragedie" (II, 272-273).
lata argumente valabile pentru critic In intentia sa de a plasa teatrul lui Caragiale, adevarat Inceput de literatura dramatica nationalä, independentd, traind
din propriile sale puteri", In rIndul mi5carii intelectuale sandtoase" (aldturi de
Slavici, Creangd, I. Negruzzi, Eminescu), mi5care de5teptata In literatura noastrd
prin acea culegere de poezii populare prin care Alecsandri a Indreptat spiritul tinerimii de astazi spre izvorul ve5nic al tuturor inspiratiunilor adevarate : simtirile

reale ale poporului In care traim" (II,

273).

Ma acum
obi5nuita perspectiva maioresciana asupra valorilor culturii nationale, drora le afiliaza, pe buna dreptate, 5i pe Caragiale. De la acest punct, demonstratia criticului abordeaza noi aspecte. in primul rind, el anuleaza acuzatiile aduse
autorului de presa contemporand ea In piesele sale ar fi urmarit scopuri politice", 5i anume ridiculizarea liberalilor. Replica lui Maiorescu tinde spre reabilitarea specificului 5i autonomiei esteticului : Caci este evident ea o comedie
nu are nimic a face cu politica de partid ; autorul T5i ia persoanele sale din societatea contimporana cum este, pune In evidenta partea comied a5a cum o gase5te,
5i acela5 Caragiale, care astazi T5i bate joc de fraza demagogia 5i-ar fi batut
loe ieri de i5lic 5i tombaterd 5i I5i va bate joc mime de fraza reactionard, 5i In
toate aceste ca un i va fi In dreptul sau literar incontestabil" (II, 275).
De aici, metoda clasied la Maiorescu, se ajunge la discutarea unui aspect teoretie, 5i anume moralitatea artei : Dacd ni se pune Intrebarea : arta In genere
5i In special arta dramatica are sau nu are o misiune morala ? contribuie ea la educarea 5i Inältarea poporului ? Noi raspundem fart 5ovaire : da, arta a avut tot-

www.dacoromanica.ro

131

deauna o Inalta misiune morala, i orce adevarata opera artistica o Indeplinete"
(II, 276).
In ce consta aceasta ? Raspunsul, pregatit Inca de Progresul adevärului, este
In linie directa schopenhaueriana : Orce emolie estetica, fie dqteptata prin sculp-

turd, fie prin poezie, fie prin celelalte arte, face pe omul stapTnit de ea, pe cad
vreme este stapInit, sa se uite pe sine ca persoana, i sa se InalIe In lumea ficDaca izvorul a tot ce este rau este egoismul i egoismul exagerat,
tiunii
atunci o stare sufleteasca In care egoismul este nimicit pentru moment, fiindca interesele individuale sunt uitate, este o combatere indirecta a raului, i astfel o Mal-

/are morall Si cu cIt cineva va fi mai capabil prin dispozitia sa naturala sau prin
educatie a avea asemenea momente de emotiune impersonala cu a-at va fi mai Inn-

rita In el partea cea buna a naturei omene0" (II, 277).
Condiiie absoluta a artei, matar-ea impersonala" este conceptul prin care
Maiorescu argumenteaza vechea sa polemicä Tmpotriva patriotismului ad-hoc"
De aceea poeziile cu intentii politice actuale, odele la zile solemne, compozipentru glorificari dinastice etc. sunt o simulare a artei, dar nu arta
lilIe
adevarata" (II, 278).

Esenta" artei este de a fi fiqiune", deci o piesa de teatru cu directa
(sub!. n. G. I.) tendenIa morala, adeca cu punerea intentionata a unor Invätäturi
morale In gura unei persoane spre a le propaga In public ca Invataturi, este imoraja in InIelesul artei, fiincica arunca pe spectatori din emotiunea impersonald a
ficliunii artistice In lumea reala cu cerintele ei, i prin chiar aceasta Ti coboara In
sfera zilnica a egoismului, unde atunci
cu toata Tnvatatura de pe scena interesele ordinare c4tiga preponderentd. Cad numai o puternica emoVune impersonala poate face pe om sa se uite pe sine i sa alba, prin urmare, o stare sufleteasca inaccesibilä egoismului, care este radacina oricarui rau" (II, 278).
AccentuInd, Inca odata, asupra structurii specifice a operei de arta, Maiorescu
îi incheie studiul elogiind opera lui Caragiale, cu toata diferenIa de valoare In
diferitele comedii" ale sale, toate Insa, spune criticul la modul metaforic, plante
adevarate", care daca au viaIa lor organica, vor avea i puterea de a träi".
Ceea ce timpul a 0 confirmat.

Pornind, de asemenea, de la o situaIie particulara, modul defavorabil In care

au comentat opera lui Alecsandri doi dintre scriitorii cu talent ai tinerei geneDelavrancea i Vlahuta, Maiorescu ajunge la o problema teoretica 0 In articolul Poeti si Critici (1886).
Maiorescu era, In 1886, o personalitate recunoscuta, se exercitase In multiple
sectoare ale vieTii literare române0. intre articolul despre Caragiale i cel despre
i critici este un moment de pauza", In sensul ca analiza este
mai direct Inlocuita cu teoretizarea, monologul despre altii" cu cel despre sine".
Despre critica i critic se scrisesera numeroase articole pIna la Maiorescu, Ina cel

Eminescu, Poeti

al mentorului junimist cunoate cea mai larga audienIa, ramInInd, peste timp, geneza
unei adevarate
pentru acei care vor concepe creatia si critica domenii
autonome, imposibil de unificat pe coordonatele aceleia0 viziuni.
Studiul debuteaza In maniera specific maioresciana, de evocare a teoriilor sale

132

mai vechi, acum, dupa trecerea timpului, confirmate de evolutia literara : astfel,

www.dacoromanica.ro

genera-tia flour de la 1872 a Implinit ceea ce se astepta" de la ea, unii, chiar,
si-au adaos puterile pentru a da acelei
au Intrecut asteptarile i relativ
miscari un avInt". Se afla in aceasta acumulare demonstrativa, pe ring un explicabil orgoliu, o constanta a psihologiei maioresciene, a celui care a tins continuu
spre armonia propriei opinii, spre continua regasire de sine.
In condiiile, deci, In care noua directie" de la 1872 s-a impus acum, In 1886,

ca linie directoare a culturii românesti, scade trebuirrta unei critici generale",
literatura buna izgonind, prin chiar existerqa ei, literatura rea, asimilata de Maiorescu
cu Macedonski, Aricescu, Aron Densusianu, scriitori ce au vi-tiat" atmosfera este-

Nereceptarea poetului rondelurilor de care critic nu trebuie sa ne mire.
Dei citise In cercul junimii", Macedonski simboliza, In linie estetica, o directie
diferita de cea promovata de Maiorescu, direcTie In fond tot a unei poezii noi",
la acea data, Insa, sinonima cu simbolismul, iar In linie ideologica, de asemenea o
pozitie alta declt a grupului junimist, IntrucIt era situata In descendenIa pasoptismului si vizionarismului lui Heliade.
Revenind la analiza situatiei literare contemporane, Maiorescu considera, asadar, Incheiatá misiunea pe care pIna atunci o Implinise exercitarea criticii sale
sinteza generala In atac, izbirea unui Intreg curent periculos", adica misiunea,
aproape pedagogica, de judecare a falsei literaturi i promovare a celei adevkate",

pentru ca acum critica trebuie sa-si aduca' contribuTia la largirea cercului

individuale", la Trnbarbatarea" tinerimii Inca prea amortita de *la trecutului", spre Iucrarea roditoare".
Si, totusi, chiar In aceste condiii In care lucrkile sanatoase" formeaza majo-

ritatea productiilor artistice, Maiorescu justifica dreptul criticii de a rosti, &id
trebuie, un energic In laturi ! " (asa cum va face In acelasi an, referindu-se la
cartea lui Aron Densusianu, istoria limb& i literaturei romane), sau de a lua
fatá de, considerate gresite, atitudini ca acelea ale lui Vlahutá i Delavrancea In raport

cu Alecsandri. Maiorescu acorda acestor opinii importara cuvenita, dreptul de
a fi cercetate i, eventual, amendate, pe de o parte pentru Ca atit VlahuTa cIt
Delavrancea, scriitori de talent ai junei generaIii", sint oameni debuna-credirrta
si de bunaltiinta", a caror parere, chiar de neacceptat, trebuie luatä In considerare,
iar pe de alta parte pentru ca, pornind de la un caz concret, se poate ajunge la
justificarea unei idei generale, ca aceea a raportului Intre creator si critic. Teoria
maioresciana, respinsa mai tTrziu de un G. Calinescu, vizeaza stabilirea unei transante antinomii intre capacitatea criticului si a creatorului de a judeca opere de
arta. Creatorul, individualitate puternica, este din fire refractar" la sugestiile altor

viziuni artistice, este inflexibil In propria sa impresie" i, ca atare, nu poate
fi cleat pktinitor", In timp ce criticul este tocmai foarte impresionabil pentru
razele rásfrinte din prisma altora", este din fire transparent", este flexibil la
impresiile poetilor" i trebuie sa fie mai ales nepartinitor". Puterea intelectuala"
a creatorilor se cere, deci, Tritrupata In opera de arta si nu mistuitä In elaborki
de critica", Igstrid aceasta pe seama celor specializaIi, mai lesne primitori" ai razelor de lumina" emanate din universuri creatoare.
In sfirsit, Maiorescu ia In discutie o problema centrala a teoriei literaturii, progresul artistic, conceput ca fenomen specific, cu legi specifice ce nu pot fi exprimate cantitativ i nici chiar calitativ prin analogie cu situa-tia progresului In alte
sfere de cunoastere. Sau, cum o spune el Insusi, cu atita plasticitate : "Si acuma
ce InTeles poate avea Intrebarea cine este mai mare poet? intelesul de a masura

www.dacoromanica.ro

133

incomensurabilele, adicä nici un Tnteles". Ca atare, Incercarea de a stabili o ierar-

hie" valoricd In arta este falsa In chiar punctul ei de pornire, deci, tot astfel
accentueazd Maiorescu
se Intimpla l cu cultura timpului, &id raportarea lui
Eminescu la Alecsandri tindea a deveni o obsesie. Aldturarea celor mai bune poezii
ad/rica lor melancolie i In amdráciunea lor satiricd") de cele
eminesciene
mai bune poezii ale lui Alecsandri (Tri eleganta lor strdvezie
In simplitatea lor
i

gingod, uneori banale") nu ar fi dreaptd", decreteazä Maiorescu, deoarece
aici logica demonstratiei sale dep4ete sfera esteticului
Insemnätatea lui Alecsandri este alta, i anume fundamentald pentru cultura noastrd : in Alecsandri
vibreazd toatd inima, toatd mi carea compatriotilor sai, citd s-a putut Intrupa Intr-o
forma poeticd In starea relativd a poporului nostru de astdzi. Farmecul limbei romane
in poezia populard e/ ni 1-a deschis ; iubirea omeneascd i dorul de patrie In limitele
celor mai multi dintre noi el le-a intrupat : frumusetea proprie a parnIntului nostru
natal i a aerului nostru el a descris-o ; [...] &id societatea mai cultd a putut
avea un teatru in 14 i Bucure0, e/ a rdspuns la aceastd dorintd, scriindu-i comedii
drame ; cind a fost chemat poporul
jertfeascd viata In rdzboiul din urmd,

el singur a Inalzit osta0i notri cu raza poeziei. A lui lirä multicolord a rasunat
la orce adiere ce s-a putut detepta din mi carea poporului nostru In mijlocia lui.
In ce std valoarea unicd a lui Alecsandri ?
In aceastd totalitate a actiunii sale !iterare" (II, p. 290-291).

134

Acest complet i atit de semnificativ elogiu al lui Vasile Alecsandri este urmat,
trei ani mai tTrziu, In 1889, de elogiul lui Mihai Eminescu, Intr-un articol-portret
de exceptionald t'orla evocatoare, ramas mult timp ca imaginea sa cea mai elocventä. Indiscutabil mai pregnantd decit In cazul celorlalti clasici" ai literaturii
noastre contemporani lui Maiorescu, relatia criticului cu Eminescu are o pondere
reprezentativd, In ap mdsurd Tncit exegetii moderni ai poetului au ajuns a vorbi
de cele doud fete" ale acestuia, dintre care una este cea aflatd sub directa influentd a mentorului junimist. Eminescu qi poeziile lui, studiu dedicat, deci, omului
§i creatorului, fixeazd locul lui Eminescu In cultura romänd a timpului, dar i In
perspectiva ei, cu previziuni care, ca i cele fdcute In cazul lui I. L. Caragiale, s-au
dovedit a fi perfect Indreptätite astäzi. Baza ideologicd a studiului este teoria
schopenhaueriand a geniului, creator cu dotare nativa exceptionald, situat In afara
oricdror contingente istorice, sociale, materiale: Ce a fost i ce a devenit Eminescu este rezultatul geniului säu inndscut, care era prea puternic In a sa proprie
fiintd 'inda sa-1 fi abätut vreun contact cu lumea de la drumul sdu firesc. Ar fi
fost crescut Eminescu In România sau In Franta, 1i nu In Austria §i In Germania
ar fi motenit sau ar fi agonisit el mai multa sau mai putind avere ; ar fi fost aezat In hierarhia statului la o pozitie mai Inaltd ; ar fi Tritilnit In viata lui sentimentara' orce alte figuri omene§ti
Eminescu rdmInea ace14 soarta lui nu s-er
fi schimbat" (II, p. 330).
Maiorescu observa la Eminescu o covIr*toare inteligentd" ajutatd de o prodigioasd memorie, indiferenta totalä la Intimplarea externa, conventie saciaba,
avere sau neavere, rang sau nivelare obteascà", simplicitatea, IncIntatoare ce o
avea in toate raporturile sale omene0", lipsa vanitatii, aplecarea continua spre
stadiu, lecturd, meditatie, interesul pentru cele mai variate forme ale culturii euro-

www.dacoromanica.ro

pene, pasiunea gazetAriei, toate acestea, laturi ale unui profil moral aparte,ce Imbina luciditatea totald a savantului i creatorului cu naivitatea unui geniu cuprins
de lumea ideald, pentru care orce coborIre In lumea conventionald era o sup:rare
si o nepotrivire fireascd". Eminescu al lui Maiorescu (si credem cd formularea
nu este arbitrard, existInd In istoria noastrd literard un Eminescu vdzut de Gherea,
un altul de Ibrdileanu, un altul de alinescu sau Vianu, un altul de Ion Negoitescu
si exista, desigur, virtual Incd multi altii, In temeiul acelui atit de Intemeiat principiu critic al operei deschise", al creatiei ce oferd noi si noi sugestii generatillor de interpretatori) este un pesimist, adept convins al lui Schopenhauer",

nemultumit nu de soarta sa particulard", ci pentru soarta omenirii Indeobste",
cultivInd un pesimism, deci, nu ca amärdciune personald", ci ca simtimInt estetic". Eminescu vdzut de Maiorescu are caracteristicd o senindtate abstracta" atIt
In melancolie, cIt si In veselie, o melancolie impersonald", In virtutea cdreia Isi
cAuta refugiul Intr-o lume mai potrivitd cu el, In lumea cugetdrii si a poeziei".
Gravat In aceste unii, portretul eminescian Imbind date caracterologice reale ale
de ce nu ?
poate
poetului, cu reflexe ale teoriilor generale maioresciene i,
chiar cu proprii deziderate de conduitd.
A!¡a cum In O cercetare critica Maiorescu disociase transant fondul de forma
operei de artd (operatie explicabild la acel moment istoric, absolutizatd, Insd, peste
timp, de alti esteticieni, pInd a deveni o manierd didacticistd), in Eminescu i poeziile

lui criticul desparte viata de opera poetului analizat, discutIndu-le In capitole
: Intelegind astfel personalitatea lui Emidistincte, cu, totusi, o relatie
nescu, Tritelegem totdeodatd una din pdrtile esentiale ale operei sale literare:bogdtia
de idei, care Tnaltd toatd simtirea lui (cdci nu ideea rece, ci ideea emotionald face

pe poet), si vom vedea In chiar pdtrunderea acestei bogdtii intelectuale pana In
miezul cugetdrilor poetului puterea miscdtoare care 1-a silit sa creeze pentru un
asemenea cuprins ideal si forma exprimdrii lui si sa Indeplineascd astfel amIndoud
cerintele unei noi epoci literare (II, p. 335).
Maiorescu vede In Eminescu, cu atTta dreptate, un om al timpului modern",
cu o cultura la nivelul culturei europene de astdzi", cunosand deopotrivd filosofie
si literatura strdinä, dar si pe cea autohtond, i avInd rara capacitate de a transfera
eruditia In creatie : Acel cuprins ideal al culturei omenesti nu era la Eminescu
un simplu material de eruditie strdind, ci era primit i asimilat In chiar individualitatea lui intelectuald" (II, p. 335).
Individualitatea poeziei eminesciene este datd, spune Maiorescu, de pasiunea
cercetdrii adevdrului i sinceritatea cu care poetul ipostaziazd nu numai Iirismul
individual", ci si simtimIntul national sau umanitar", ceea ce si explicd larga peneValle a operei poetului In publicul larg. Maiorescu observa cu moderna intuitie
farmecul de adIncime al lirismului eminescian, forta acestuia de a deschide nebdnuite
perspective In constiinta i sensibilitatea cititorului, fold echivalInd, In acelasi timp,
cu catharsis-ul aristotelic i conceptul cu caracter national al gindirii actuale : De

aici se explica In mare parte adInca impresie ce a produs-o opera lui asupra tutulor. Si ei au simtit In felul lor ceea ce a simtit Eminescu, In emotiunea lui Isi regdsesc emotiunea lor ; numai c'd el îi rezuma pe toll si are mai ales darul de a deschide miscdrii sufletesti cea mai clard expresie, asa Indt glasul lui, desteptInd rdsunetul In inima lor, le dd totdeodatd cuvIntul ce singuri nu 1-ar fi gdsit. Aceastä
scdpare a suferintei mute prin farmecul exprimdrii este binefacerea ce o revarsd

www.dacoromanica.ro

135

poetul de geniu asupra oamenilor ce-I ascultd, poezia lui devine o parte integranta
a sufletului lor, si el trdieste de acum Inainte In viaIa poporului sau" (II, p. 336).
ReluTnd dihotomia fond-forma, Maiorescu considera ca fárd forma frumoasd"
a poeziilor eminesciene, cuprinsul" lor nu ar fi avut atTta putere de a lucra
asupra altora", deci, In incheierea studiului, face o repede analizare a elementelor
ei distinctive". Inainte, Insa, de aceasta, Iine a preciza cá In structura sa volumul
de Poesii eminesciene cuprinde toate piesele lince si cele de la inceput, pe care
Insa autorul declarase de mult ca voia s'a' le Indeparteze si In parte sd le suprime"
si, dei unele dintre ele, chiar Cdlin, Epigonii, Strigoii nu s'ira Eminescu In toatd
puterea lui" (prin contururile tremurinde ale descrierilor fiará destula precizie
intuitiva, lipsa de claritate a endirii, greseli In accentul ritmic si In sine"), ele
figureaza aläturi de celelalte, pentru ca, dincolo de imperfecIiuni apare o frumusete
de limba si o Indltare de cuget care prevesteau de la Inceput ce avea sa devie
poetul ajuns la culmea lui". Poeziile lui Eminescu se caracterizeazd printr-o mInuire

perfecta a limbii materne", prin capacitatea de a transfigura modelul folcloric
cIndu-1 primitor de un cuprins mai Inalt", ca si prin prelucrarea vorbirii cronicarilor, prin splendoarea unei rime surprinzatoare", prin rimele noi, sau includerea
poeticd a numelor proprii In vers, toate acestea topite Intr-o armonie liricà nemaiTntIlnita In literatura noastra.
Astfel, ajunge Eminescu, la capdtul travaliului sau poetic, la deplina stapInire
a formei ciare", la aplicarea sigurd a unor forme rafinate In Oda 7n metru antic,
In Glossa si In admirabilele Sonete, pe de alta, la cea mai limpede expresie a unor
cugetdri de aclInca filosofie, pentru care nu se gasea pInd atunci nici o pregdtire
In literatura noastrd" (II, p. 342).
Concluzia studiului este revelatoare. La capatul succintei analize a operei eminesciene, Maiorescu prevede semnificgia ei In timp, locul fundamental pe care
Il va ocupa pe coordonatele constiintei noastre na-tionale : Acesta a fost Eminescu,
aceasta este opera lui. Pe et se poate omeneste prevedea, literatura poetica romana
va Incepe in secolul al 20-lea sub auspiciile geniului lui, si forma limbei na-tionale,

care si-a gasit In poetul Eminescu cea mai frumoasd Infdptuire pana astazi, va fi
punctul de plecare pentru toa-a dezvoltarea viitoare a vestrnIntului cugetdrii romanesti" (II, p. 344).
Concluzie pe care viitorul a transformat-o In realitate.
In 1892, Maiorescu raspunde lui Gherea, care publicase, In urrna. cu 6 ani, Cdträ
d-nul Maiorescu, prin Contraziceri ?, acesta urmat de un nou raspuns gherist, In
1894, Asupra esteticii metafizice si stiintifice. La atIt s-a redus, concret, ceea ce
a primit numele de polemica Gherea-Maiorescu", o polemicd interesanta mai mult
prin urmdrile In constiinta contemporanilor clecTt prin Insasi desfasurarea ei. Situat
pe pozitii altele decTt ale lui Gherea, Maiorescu nu intra propriu-zis In discutie publica
cu acesta, läsIndu-si colaboratorii (pe un P. P. Negulescu sau Mihail Dragomirescu)
sa o faca In paginile Convorbirilor. Manifestare de orgoliu, deloc impersonal" ?

Pu-0n probabil, In cazul criticului ce Tntretinuse vii polemici pIna la aceasta data
urma a o mai face 'Inca.

136

Aici se Incheie a treia perioadd din activitatea de critic !iterar a lui Maiorescu,
cea in care, prin clteva studii de critica aplicatd, sTnt pusi In valoare scriitori proeminerrti ai generatiei contemporane.

www.dacoromanica.ro

"
fT:os

1:

,1

3

,,,t1

WI

"

L

"

2%,t
°

-

L4r.LW

f

_
o

-- -.3.

°

rt1 1 1 w.
y

.2:7;,
,

Tau Maiorescu la bAtrinete, in biblioteca sa.

Ultima perioada din activitatea lui Titu Maiorescu, dintre 1895 i 1917, anul
mortii sale, este marcata de cIteva evenimente nu lipsite de importan/a : In 1895,
Convorbirile ¡iterare intra sub conducerea unei noi genera/ii junimiste (M. Dragomirescu, loan Bogdan, S. Mehedinti, P. P. Negulescu, C. Radulescu-Motru, I. Al.
Radulescu-Pogoneanu, D. Evolceanu), o generatie nu de scriitori, ci de savanti,
modificare ce se va resim/i i In sumarul revistei. Din 1897, Maiorescu Incepe
editarea Discursurilor parlamentare (vol. III, In 1897, vol. III, In 1899, vol. IV, In
1904, vol. V, In 1915), Intre 1900-1901 este ministru de Justitie In guvernul lui
P. P. Carp, In 1903 face din nou parte din comisia academia pentru revizuirea ortografiei romane0 i, anul urmator, prezinta la Academie un proiect In care principiul fonetic este cel fundamental. in 1908 publica o editie completa (3 volume)

www.dacoromanica.ro

137

din Critice, este apoi, intre 1912-1913, ministru de externe si prim-ministru, pentru
ca 'in 1914 sd se retragd din politicd, sustinind neutralitatea tdrii, in acesti ani are
loc si ruptura definitivd cu un vechi prieten, Duiliu Zamfirescu, incident mult
comentat de contemporani. 0 ultimd adtorie In strdindtate, In 1914, an In

care, Intr-un sanatoriu din Heidelberg, se stinge din viatd sosia sa, Ana. in ziva
de 18 iunie/1 iulie 1917, la Bucuresti, moare Titu Maiorescu.
In planul activitdtii literare, perioada este de mare interes, ea caracterizIndu-se

prin creionarea de cdtre Maiorescu a citorva profiluri de scriitori, In articole
omagiale sau rapoarte academice.
Tn 1890 evocd relatiile lui Leon C. Negruzzi i Junimea", prilej de Fortretizare

a scriitorului dar si a societdtii privitd, acum, cu distantarea cuvenitd. Ea Ti apare
lui Maiorescu ca o adunare privatd de iubitori ai literaturii si ai stiinter, In care
intelectuali de formatii si preocupan i diferite purtau discutii animate, Insd fdrd
nici un amestec de interese personale", discutii totdeauna libere, adeseori indrdznete, de reguld vesele, niciodatd personale sau meschine sau inveninate". Preocupdrile curat" spirituale fIceau, astfel, din Junimea"
ne evocd Maiorescu
lume aparte, un vis al inteligentei libere, indltat deasupra trivialitdtilor reale'' (II, 357).

o

Dupd Poeziile d-lui A. Naum (discurs la Academie, In 1894) si Icon Pcpovici-Bdndteanul (calda evocare, din 1895, a scriitorului ardelean), Maiorescu susline, In 1906,
printr-un raport citit la Academie, premierea Poeziilor d-lui Octavian Goga. Raportul

salutd ca eveniment literar" volumul din 1905, considerInd ca efectul produs
asupra marelui numär de cetitori trebuie ca provine mai Inn din forma frumoasd
In care autorul a stiut sd exprime cuprinsul «patriotic» al multora din versurile
sale", observatie cu totul semnificativd pentru cel ce disociase Inca din primele
scrieri, politicu/ de estetic. Argumentele lui Maiorescu expuse, de altfel, si IA'S
acum, sint aici mai direct enuntate : Ce e drept, patriotismul, ca element de
actiune politicd, nu este materie de arta, °Hate abaten i s-au comis si se mai comit
in contra unei regule asa de simple. Mai ales cei ce n-au destul talent literar

cautd sd-si acopere lipsa prin provocarea unor dispozitii sufletesti foarte importante
In alte priviri, dar nu In cele estetice. Cu toate acestea, patriotismul este In inimile
sincere, In afard de orce tendintd politicd, un simtimInt adevdrat si actinc, si Intrucit este astfel, poate fi, In certe Imprejurdri, ndscdtor de poezie" (II, p. 458).
Maiorescu vede In poezia lui Goga un simbol al psihologiei romdnilor ardeleni,
al idealurilor acestora expuse Intr-o forma frumoasd, apropiatd de nota populard".
Tot In 1906, Maiorescu propune spre premiere la Academie si Povestirile dlui
M. Sadoveanu, orierrandu-se, astfel, cu gustul sdu infailibil, spre un findr prozator

reprezentativ al acelor ani, dupd ce fdcuse acelasi lucru si In domeniul poeziei.
Scrierile de pind atunci ale lui Sadoveanu i se par creatiuni de o puternicd
originalitate, inspirate de intuitia exacta a unor tipuri felurite, luate de pe toate
treptele societätii noastre, mai ales dintre tdrani si mici tirgoveti, si exprimate
Intr-o forma perfect adaptatd mijlocului social descris" (II, p. 469).
Analiza citorva povestiri II face sd observe sobrietatea stilului, plasticitatea
imaginilor, impresia de frumusete deosebitä ce ne rdmine mai ales de la descrie-

rile naturei' simplitatea vorbirii eroilor, cu o justa gradare a nuantelor", ac138

centu'ind Insd, cu atIta justete, structura prozei sadoveniene : insd meritul cel ir are
al nuvelelor si schitelor d-lui Sadoveanu ne pare a fi alegerea momentului psihologic
in care culmineazd mai toate. Este pururea un eveniment sufletesc hotdrItor, care

www.dacoromanica.ro

formeazd obiectul povestirii i in jurul cdruia se grupeazd §i se cumpänesc celelalte amänunte, fie cd evenimentul este o crizd violenta, fie cd este amintirea mai
temperatd a unei turburdri, fie cd este stabilirea unei lini§tiri finale. DeznoddmIntul
nu este niciodata silit, ci apare ca un rezultat neapärat, oarecum ca o lege a
naturei, §i tocmai prin aceastd TWA!tare impersonald povestirile d-lui Sadoveanu
In afard de orce intentie a autorului
reiese
îi Tndeplinesc misiunea nnorald, care
ca un accesoriu din toate operele de arta adevdratd" (II, p. 473).

Acestui talent curat romOnesc", izvorit din fondul propriu al tdrii In care
s-a ndscut", Ti recomanda Maiorescu, cu vocatia sa superior didacticä : Tntinderea
cuno§tintelor prin studii superioare §i TnmulTirea senzatiunilor, p-in contactul cu
o civilizaTie mai Tnaintatd, pentru ca
lArgeascd sfera conceptiunilor §i sd fie scutit de monotonia In care pot cOdea cele mai viguroase talente dacd rárnIn reduse
la un orizont prea mdrginit" (II, p. 474).

o
O anume, realä, modificare de accent In pledoariile criticului nu putea trece
neobservatd. 0 va expune cu aerul parca jignit al apärdtorului vechilor" principii,
al junimistului consecvent ce asista la disolutia mi§carii, Mihail Dragomirescu, aflat
acum, dupd 1895, la conducerea Convorbirilor ¡iterare. Dragomirescu refuzd sà accepte

colaborarea lui lorga cu literaturd la Convorbiri, ameninVind cu demisia, observInd

cum Ti luase pe toti, pInd §i pe Maiorescu, curentul semänätorist" (Maiorescu
trimitea la Semeinätorul, In loc sd dea la Convorbiri ¡iterare, poeziile lui VIlsan §i
Cerna, care se citeau In salonul sdu"), pozitie fa-VA' de care se simte izolat (Eu md
simteam din ce In ce mai singur") dei ideile sale nu contraziceau vechile idealuri
junimiste (eu cdutam sä rdmin credincios vechii directiuni inaugurate de Maiorescu,
pentru care In Stiin/A, Arta §i Istorie interesul adevdrului era mai presus de once
alte interese") 65. Ruptura este inevitabild : In 1906, Dragomirescu pdrAsqte grupul
maiorescian §i, un an mai tTrziu, fondeazd Convorbirile critice pe care, ca de altfel
Tntreaga sa activitate, le situeafd sub steagul adevdrului" §i estetismului pur, dei,
In fapt, imixtiunea tezelor naTionaliste nu va ramTnea strdinO ideologiei sale.
CTt despre junimism, el Tncetase de a mai fi o doctrind operantd Inca din urrna
cu cTteva decenii, pentru a Tntregi componenIa altor ideologii, In primul rind cea
sernAndtoristä.

In sfIr§it, i-a fost dat lui Maiorescu, acel adept al destinelor unitare §i armonioase, sd-0 Tncheie activitatea de critic Tntr-o maniera asernOndtoare cu cea a debu-

tului sdu, din urm5 cu cinci decenii. in 1909, el apdrd la Academie poezia populard,
rdspunzTnd obiectiilor formulate de Duiliu Zamfirescu In discursul de receptie.

Textul, celebru nu numai prin aciditatea arcticd" (ar spune Cdlinescu) a atacului
Impotriva vechiului sdu emul i prieten, reabiliteazd (a cita card In cariera sa ?)
valoarea culegerii lui Alecsandri, moment Tnsemnat al epocii de dupd 1855, epoca
rengterii politice" a tdrii, §i aceasta pentru cd Alecsandri, a cdrui exceptionalA
valoare In literatura noastrd stä In rècuperarea tutulor curentelor de simIiri ale
contimporanilor sdi, vine i In ajutorul acestei miKdri §i cautd sA ne cI§tige simpatiile occidentale, scotind la iveald mai ales acea parte
de altminteri reald
a manifestdrilor sufletului nostru poporan, care se poate numi lirica§i contemplativá, aclicd duio0a sirrtirilor i cumpdtarea exprimdrii" (II, p. 481).
" Cf. Mihail Dragomirescu, Legdturile mele cu Convorbirile literare", In

nurnirul jubiliar citat, p. 88-98.

www.dacoromanica.ro

Convor biri literare",

139

Maiorescu discutd i justifica, In continuare, optiunea tematia a culegerii lui
Alecsandri, ca §i interventia poetului In textele culese, realizatd cu deplind bundcredintd" §i nu cu intentia de falsificare. in termeni preci§i, Maiorescu aratd valoarea iniiativei lui Alecsandri, care cu adIncul sdu instinct de poet national"
a fIcut din publicarea textelor folclorice un act de redeTteptare, pe plan intern
§i extern, a interesului pentru cultura autohtond, devenitd i izvor de inspiratie
pentru Eminescu, Co§buc, Goga
model pentru miile de colari §i studenti ai
generatiei de astdzi".
In partea a doua a studiului, Maiorescu apdrd literatura lui Goga, Slavici,
Creangd, Popovici-Bdndteanul de atacurile lui Duiliu Zamfirescu, conchizInd
dupd teoria sa expus5 In Poeti i critici, rolul scriitorului In culturd este de a da
..creatiuni proprii", IdsInd operatia criticii pe seama altora.
i

spirituale ale lui Titu Maiorescu.
i
se mai poate, oare, potrivi propriul sdu aforism. Arta vietii ? Rezervd, discretiune, cumpatare, In general negatiune §i In rezumat abnegatiune".
Acestea sTrit datele biografiei umane
I

Ponderea pe care personalitatea lui Maiorescu a avut-o In fata contemporanilor
se va men-One constantd peste timp. Criticele sale au, astfel, semnificatia unui ade-

varat program de atitudine, devenit simbol al unei Tntregi directii de ideologie
literarà. Maiorescu este, la noi, primul critic cu sistem teoretic i practic definit
§i Infáti§at ca atare, este criticul ce §i-a legat numele de existenta unei societäti culturale i a unei publicatii apdrute de-a lungul a mai multor decenii, ca i de promovarea unor mari scriitori. Desigur, i Heliade TI descoperise" opiniei publice
pe un CIrlova, i Kogälniceanu sau Alecsandri conduseserd reviste literare, dar
actiunea lui Maiorescu este mai larg cuprinzdtoare, la un alt nivel i cu o aka sem-

nificatie. CIt ceea ce priveTte imaginea" sa In coNtiinta posteritatii, ea a fost,
lucru firesc, sintetizatd, prin distantare, la cIteva coordonate dintre care cloud,

140

credem noi, s-au constituit cel mai pregnant: exista, pe de o parte, imaginea unui
Maiorescu clasic", rationalist, adept al adevdrului" estetic aristotelic, dInd reguli
analize precise asupra fondului §i a formei, iar, pe de alta parte, un Maiorescu
aparator al autonomiei esteticului, al specificitdtii artei In raport cu celelalte forme
de conOintd sociald. Continuatd, directia maioresciand a dus fie la o imagine imbogdtità cu noi contributii (ca In cazul lui M. Dragomirescu sau E. Lovinescu), deci
la elemente de progres intelectual, fie, dimpotrivd, la ceea ce s-a constituit ca sursd
a celui mai direct dogmatism, forma a stagndrii, prin absolutizarea unor teze ale
mentorului junimist §i reducerea sistemului lor de conexiuni cu continutul ideologic ce le-a generat.
incerand o sumard retrospectiva a imaginii" lui Maiorescu In cultura romand,
ne vom opri doar la cTteva momente, esentiale, dintre care cel dintIi, In ordine
cronologicd ,este profilul" trasat de G. Ibrdileanu, ideologul unei miKdri literare
In polemicd cu junimismul. El subliniazd natura pasionatd", de luptätor", olimpiand numai prin vointd", a lui Maiorescu, aflat In posesia unui gust rafinat §i sigur",
caracterizat printr-o lipsd de comprehensiune larga", cu toate, explicabilele
demonstreazd Ibraileanu
inadvertente i omisiuni care, ele, au fost, la acea
data, o conditie a fortei lui", In sensul ca neaderenta mentorului junimist la anume
legic, am spune
simptome i realitAti literare contemporane îi avea rostul ei

www.dacoromanica.ro

noi astäzi
In raport Cu orientdrile precedente. In luptd, comprehensiunea poate
fi o stare de suflet inoportund. $i cu atIt mai mult atunci cInd lupta este urgentd
0 are obiectivul formidabil, cum a fost lupta lui Maiorescu, In Imprejurdrile cunoscute",
explicd Ibrdileanu, pentru ca, dupd ce trece In revistd exagerdrile" maioresciene, sd le justifice sub unghiul transpunerii In momentul istoric respectiv :
Dar ostracizarea sentimentului patriotic i social, teoria artei pentru arta i lipsa
punctului de vedere istoric-literar, toad exagerarea i Ingustimea asta, au fost
utile atunci (subl. n. G. I.). Literatura vremii era push' ga de mult In slujba
politicii i ga de putin artisticd, IncIt §i remediul trebuia exagerat. Trebuia, momentan, repudiat In totalitate ceea ce pInd atunci rdpise literaturii caracterul ei
autonom de artd. $i trebuia exageratd importanta formei, a «artei», Intr-o vreme
In care forma era socotitd ca lucru secundar, ori chiar cu totul nesocotitd" 66.
Situat, spune Ibrdileanu, pe terenul negatier, Maiorescu a atacat" unele
aspecte ale literaturii romdne, cu toatd cruzimea neieratoare a luptatorului care
nu vede (subl. n. G. I.) motivele celuilalt", fácInd astfel un imens serviciu" culturii noastre, dar a 0 inaugurat, cu toate exagerdrile, o directie nour, spiritul
contestatar fiind astfel dublat, chiar daca In forme mai putin concludente ca Intindere, de spiritul afirmativ. Formidabil In negatiune, el, Maiorescu, nu a creat cleat
foarte putin, §i anume In a doua fazd a activitalii sale". Ibrdileanu considerd ca
Maiorescu nu a cultivat o critica ,,interpretativa i psihologicd", ci una didacticd",

In sensul ca observatiile analitice 0-It facute ca exemplificare a unor teorii mai generale, i aceasta deoarece criticul a fost mai Inainte de toate un profesor". Exegezele
critice maioresciene, toate, cu exceptia celor cItorva observatii psihologice din articolul dedicat lui Eminescu sau din Progresul adeveirului si Din experientd, nu rezistd,
dupd Ibrdileanu, timpului, ele 0-au pierdut actualitatea" cdci
observatie generalizatoare
critica literard nu poate trdi, nu poate Infrunta vremea, cleat numai
cTrid este psihologicd" (Observatie devenitd paradoxald a criticului ieean, aci este-

tica lui Maiorescu, ca esteticd a sentimentului, Insemna, ea Insd0, cum s-a mai
remarcat, evolutia hegelianismului spre psihologism, iar In ceea ce prive§te valabilitatea criticii maioresciene timpul nu a estompat-o, ci, de cele mai multe ori,
a co nf i rmat-o).

Incheind evocarea lui Maiorescu, Ibrdileanu traseazd liniile unui portret spiritual dominat de ratiune §i deplind stdpInire de sine, caracterizat printr-o minunata ierarhie sufleteascd", ce se reflectd §i In afard, In structura articolelor, dovedind o adevdratd artd a strategiei literare". Stilul maiorescian este sugestiv caracterizat de Ibrdileanu : Stilul acestui logician, stilul acestui aristocrat al gIndirii,
stilul acestui om echilibrat este limpede, rece, casant, avar In cuvinte i de o
elegantd sobrd §i oarecum cdutatd In vIrto§enia lui. Maiorescu este creator In stil.
El este initiatorul unui gen de stil In literatura noastrd. El a creat la noi stilul ideilor.
$i, poate, a rdmas §i pInd astäzi cel mai bun scriitor de idei al romdnilor" 67.
In ansamblu, imaginea pe care Ibraileanu ne-o oferd asupra lui Maiorescu se
remarcd prin justetea spiritului critic ce o animd. Intre cei doi ideologi literari
distanta era uri*'. Orientat spre alte coordonate de culturd literard §i esteticd decIt
Maiorescu, admirator al lui Gherea, cdruia, de altfel, Ii §i propusese directoratul
VieTii romeinesti, legat In chip fundamental de traditia generatiei de la 1848, at'it
66 G. lbaileanu, T. Maiorescu, in Note ;i impresii, la;i 1920, P. 137-148 passim.
67 op. cit., p. 146-147.

www.dacoromanica.ro

141

in activitatea de critic et i de indrumator de revista, cu un univers de receptare
a fenomenului artistic altul cleat al lui Maiorescu, Ibraileanu vede in mentorul junimist un mandarin" al culturii noastre, i aceasta datorita formatiei sale organizate in anii lui de invatatura petrecuti din copilärie In strainatate, In mediul aristocratic in care a trait In lard, in ideile conservatoare ale « Junimii»". Ceea ce nu

poate atenua, Insä, sentimentul de mindrie" fan de existenta In zorile culturii
noastre moderne" a unui european desavirit" ca Maiorescu 68.
Cel care, alaturi de Vianu, a facut din prezentarea lui Maiorescu locul geometric
E. Lovinescu. inainte de a publica monografiile
dedicate vietii i operei maioresciene, Lovinescu le discuta semnificatia prezentei
al

activitatii sale critice, a fost

in contextul de ansamblu al ideologiei noastre literare In primul volum al Istoriei
literaturii romane contemporane, cu accent asupra raportului dintre orientarea junk
mista i ceea ce s-a constituit, In primele decenii ale secolului al XX-lea, sub numele

de semanatorism. Lovinescu subliniaza, Inca din primele rinduri ale capitolului,
ca activitatea lui Maiorescu, de o remarcabila unitate" pe tot cuprinsul evolutiei
sale, s-a clatinat, dupa imprejurari, Tntre arnindoud atitudinile, and afirmind cu
mai multa stäruirrn, ca i P. Carp, nevoia asimilarii culturii straine, cind staruind
asupra principiului national, ca punct de plecare al literaturii noastre. Sub oscilatia aceasta numai de intensitate (subl. n., G. I.), atitudinea lui principala a ramas
Insa identica timp de o jumatate de veac" 69.
Trecind in revista interventiile lui Maiorescu de dupa 1900 (rapoartele academice i raspunsul dat lui Duiliu Zamfirescu), Lovinescu stabileTte, atit de intemeiat,

filiatia Tntre aceste ultime prezente ale criticului in viata literara i ideile incluse
In studiile publicate In anii de Tnceput i apogeu ai carierei sale, incercind a determina, apoi, disociativ, profilul junimismului fan de semanatorism : lorga, ideologul noii grupari, prin confuzia eticului cu esteticul, n-a dat decit un rol functional esteticului, pe care Maiorescu TI disociase cu Tngrijire ca pe o valoare autonoma".

In 1940, Lovinescu termina monografia T. Maiorescu. Dupa trei ani el publica
i Titu Maiorescu
i contemporanii lui. Acest
serial de reconsiderare critica Inseamna, In epoca, mai mult cleat o exegeza literara. in acei ani, intoarcerea" lui Maiorescu, sublinierea meritelor acestuia erau
echivalente cu elogiul, prin figura criticului junimist, a principiilor rationalismului,
Titu Maiorescu i posteritatea lui criticcl

al Iuptei pentru adevar" (considerata de Lovinescu ideea forn" la Maiorescu),
elogiul unei gindiri clasice, iubitoare de armonie, elogiul esteticului, adica al apararii specificului artei toate acestea echivalind atunci cu tot atitea deziderate
ale intelectualilor români democrat' ce asistau, mai ales dupa 1937, la dezlantuirea

obscurantismului, misticismului, la folosirea platformei artistice in scopuri nationalistlovine.
In autobiografia publican, cu pseudonimul Anonymus Notarius, in 1942, Lovinescu indica el insu0 acestea Aparitia lui Maiorescu poate fi consideran ca
providentiala pentru destinele literaturii române, i dei
tras izvoarele dintr-o
Malta cultura occidentala, Tncadrarea ei la datele noastre suflete0 merin sa fie
privin ca miraculoasa. Pozitia lui spirituala nu numai ca a anticipat asupra epocii,

142

69 Op. cit., p. 148.
69 E. Lovinescu, 'stork, literaturii romelne contemporane. I. Evolutia ideologiei literare, Bucureni
1926, p. 32-44 passim.

www.dacoromanica.ro

intrInd In conflict cu toate misticismele firesti, de altfel, unui popor tTnar mmat
de febra cresterii, dar poate fi considerata si azi ca o pozitie anticipata asupra menobstesti a generatiei tinere zguduitä de noi convulsiuni mistice" 70 Cu doi
ani Tnainte, In 1940, In Revista Fundatiilor, Pompiliu Constantinescu publicase
articolul (mentionat la Inceputul capitolului), cu titlul atit de semnificativ, Titu
Maiorescu fatd de noi. Elogiind personalitatea lui Maiorescu, simbol al spiritului
estetic", Pompiliu Constantinescu conchidea, cu aluzii destul de stravezii la situatia
istorica contemporana, astfel : Pentru disciplina criticii literare, dupa o sun' de ani
de la nasterea lui si la aproape un sfert de veac de la moarte, Titu Maiorescu este
Inca o stea polard, care nu lasa sa se rätäceasca mintile In noaptea confuziei, si lumineaza Inca valurile vrajmase, care pot duce la naufragiu, Tntr-o cultura destul de

tInara si bIntuita, din cInd In cInd, de cicloane ametitoare".
latd semnificatia volumelor lui E. Lovinescu, resimtita ca atare si de contemporani
semnificatie ce nu poate, desigur, acopen i In Intregime si caracterul
viziunii lovinesciene, pe alocuri de prelucrare necritica, In perspectiva noasträ,
a diferitelor valente ale personalitatii maioresciene.
Dupa ce publicase o serie de studii dedicate formatiei si profilului intelectual
al criticului si esteticianului literar Maiorescu, In 1941, In Arta prozatorilor romani,
T. Vianu radiografiaza datele caracteristice ale stilului acestuia, remarcIndu-i sobrietatea, excelenta implicare a procedeelor retoricii clasice atit In structura textelor critice cIt i a discursurilor, pregnanta formulärilor, concizia lapidara a expresiei, caracterul ei sententios ce implica utilizareafructuoasa a maximei, sentintei,
aforismului, semnificatia ironiei maioresciene (RTsul lui Maiorescu era taios, dar
demn").
Dupa trei ani, In 1944, acelasi Vianu va da, In Istoria literaturii romane moderne
(scrisa în colaborare cu Serban Cioculescu si Vladimir Streinu) cea mai operanta,
pentru istoria literara, imagine a lui Titu Maiorescu. Reunind, aici, concluzii ale
studiilor sale mai vechi, aclaugInd si noi puncte de vedere, Vianu face o substantiala
retrospectiva a vietii si operei lui Maiorescu, unul din oamenii cei mai luminati
ai Tntregului secol In care se plarnadise Romania moderna.", figura de conducator
spiritual" necesar epocii sale, fondator al criticismului, moment de temperare
clasica", caracter romanic", atIt prin slaba lui aptitudine metafizica", precum si prin
toata intensa dezvoltare pe care o dobIndeste virtutea lui programatica, organi-

zatoare, legiferanta", scriitor care, In domeniul sau propriu", a supus graiul
nostru" la un efort de adaptare fata de idee, Intr-o maniera cu nimic mai prejos
de aceea a lui Mihai Eminescu" 71

0 al-Ca imagine daduse, Ms.& despre Maiorescu, G. Calinescu In a sa Istorie
a literaturii române de la origini pInc, 7n prezent. Cu exceptionala sa capacitate de
a reconsidera judecatile critice ale predecesorilor säi, Cälinescu conchide ca Maiorescu, personalitate vazutä ca simbol al Junimii" literare, a fost un am cunoscut

In lumini false", pentru care formula seninatatii" este simplista". Ca atare, adoiescentul Maiorescu Ti pare mai degraba un ambitios care tine sä se TrifrIneze si
sa se corecteze", anuntInd o personalitate, nicidecum" un geniu. TTnarul studios
abandoneaza stiinta, lasIndu-se cu totul absorbit" de viata, citind, apoi, mai putin
70 E. Lovinescu, Ed. Vremea", Bucurqti 1942, p. 63.
71 Op. cit., p. 209-210 passim.

www.dacoromanica.ro

143

si

fart metodd, de unde o elementaritate a spiritului". Formula este, desigur,

excesivä, dar daca Intre Ibrdileanu si Maiorescu distantele erau mai ales In plan
ideologic, In cazul raportului alinescu-Maiorescu divergenta de opinii este Trisotitd
si de o totald divergentd temperamentalä, cea dintre un asociativ paradoxal, tumultuos, pururea imaginativ, si analistul la obiect", ciar, deductiv, concret. alinescu
respinge teoria maioresciand din Poeti i critici, amendeazd opinia defavorabild a
acestuia despre Wagner, ca si, mai ales, conceptia lui despre poezie, considerind
cà Maiorescu e ImpOrnIntenitorul la noi a acelei false estetici dualiste dupd care
frumosul operei de artd este derivat din frumusetea In sine a formei si a ideii",
iar pärerea dupd care metaforele si comparatiile, produand imagini, sint conditii
ale frumosului poetic apare azi abuzivd". Cu deosebire acest aspect al gIndirii

maioresciene este reconsiderat de G. alinescu, autor, din 1939, al unui Curs
de poezie, conceput In cu totul alt registru de ideologie esteticd i argument/rid
functia poeziei de care o altd lume, cu alte finalitài, legi, perspective decit cea
reald, adevdratd". Pentru Cdlinescu, ca reprezentant ,la acea data', al esteticii moderne, conformitatea poeziei cu viata se constituie dupd alte principii cleat cele
ale mimesis-ului clasic. La fel si dificila problemd a comunicdrii artistice este pusd
In termeni noi, caci, argumenteazd autorul Cursului de poezie si al Principiilor de
esteticei, postulatul maiorescian ca poezia sd fie TnIeleasd" I-a dus pe acesta si pe
urmasii sdi la cultivarea poeziei mdrunte de sentiment" si la (astdzi paradoxala)
nereceptare a unui Macedonski sau la ignorarea unui Baudelaire care, ei, la 1860
1880, semnificau, In fond, In literatura romOnd si europeand, directia noud".
UrrnInd, peste ani, pe Ibraileanu, dar cu alta argumentare, alinescu vede In

Maiorescu un critic de analizà, de creatie", articolele sale pdrIndu-i total insuficiente", afirmatie evident abuzivd dacd am evoca fie si numai studiile despre Eminescu, Caragi'ale, Sadoveanu. Cu mai multd cdldurd subliniazd, Insd, alinescu excelentele calitdti de orator si polemist ale criticului, materializate In pagini de savu-

roasd subtilitate", adevAratá plkere intelectuald pentru cititorul rafinat". Maiorescu nu este un clasic, satisfacut de armonia lumii sale, ci un enditor de o mizantropie trista, glaciald", care da o ritmicd fated paginilor sale". Maiorescu nu
este un optimist, ce-si vede realizate inteniiie, ci chiar cele mai neinsemnate dizertatii" ale sale au vaga tristete a unei munci datorate dar deocamdatd menite sd
cadd In desert" 72.

Un ultim exeget de seamd al directiei maioresciene este, In perioada interbelicd, Vladimir Streinu, ce reuneste In capitolul dedicat lui Maiorescu din volumul
Closicii nowi 73 studii precum Titu Maiorescu in 1859, Titu Maiorescu-intim, Maiorescu i rolul criticii, Criticu/ ¡iterar, Criticu/ exemplar sau Titu Maiorescu i E. Poë,
In care Maiorescu e vazut ca un magistrat" al literelor romOnesti, omul de gust

dreapta judecatä", deci, criticul exemplar".
Dupd cel de-al doilea rdzboi mondial, receptarea lui Maiorescu, ca a a-a-tor
alti scriitori si ideologi din trecut, Inregistreazd o curbd sinuoasd de-a lungul cdreia
un prim moment este acela al respingerii In bloc" a activitätii acestora, consideratd global, sub specia reactionarismului. O asemenea etapd de dogmatism In reeva72 G. Calinescu, lstoria literaturii romdne de la erigini prnd In prezent, BucureTti, 1941, P. 343

144

365 passim.

" Vladimir Streinu, Clasicii nowi, Bucureti, 1969, P. 37-104.

www.dacoromanica.ro

luarea critica a moTtenirii noastre culturale este, Insa, urmata de o alta In care
se initiaza, In spiritul constructiv al ideologiei marxiste, reconsiderarea contributiilor
esenTiale din istoria artei §i tiinei românesti, prin sublinierea deopotriva a partilor
valoroase, durabile peste timp, dar §i a limitelor acestora.
In cazul lui Maiorescu, problema se pune In date specifice, la fel ca i In cazul
lui Eminescu sau Blaga, toti intelectuali care au unit activitatea pur literara sau
critica' cu cea sociala i filosofica. 0 prima operaTie va consta, deci, In depistarea
fenomenelor caracteristice pentru fiecare din vocaVile acestor personalitati ale culturli noastre, In numirea, In termeni at mai preci i §i nuarqaTi, a raporturilor dintre
diferitele sectoare In care s-au exercitat, raporturi de determinare sau interdeterminare, dar i de coexistenIa In domenii paralele, fara vreo forma de influenIare
directa. Mai exact : In ce termeni trebuia, deci, valorificat politicianul care tinuse
ani de-a rindul acele Discursuri parlamentare, In raport cu istoricul §i criticul literar
care alcatuise prima editie eminesciana Exista doi Maiorescu, cu sfere ideatice
netangente, chiar antinomíce ?
Cum se IntImpla adesea, dupa perioada de reflux", de contestare integrala §i,
ca atare, ne§tiirrtifica, a unei personalit4i culturale sau a unui curent literar, con-

opiniei publice Inregistreaza perioade de flux", de acceptare integrala,
pozi-tie de asemenea neTtiirrtifica, a celor nega-ti anterior. La fel i In cazul de fata.
IncepInd cu anii 1960, se simte din nou nevoia Intoarcerii" la Maiorescu, autoritate
critica exemplara, promotor consecvent al valorilor autentice din domeniul autonom
ca forma de constituire i existentá a esteticului. Un critic ca Liviu Rusu are, astfel,

meritul de a redeschide problema Maiorescu", argumentInd, In studiul publicat
In Viata româneasc'd"74, valabilitatea contribirtiei acestuia In cultura romana, dar
observaIiile sale, pertinente i Intemeiate, coexista cu aprecien i insolite, ca acea
apropiere stabilita Intre mentorul junimismului §i... Engels (pe temeiul descendenIei
lor hegeliene comune).
Etapa negarii i acceptarii apologetice este, In succesiunea interna a dinamicii
culturii, urmata' de o alta, In care critica literará Tricearca o largire §i nuarrtare a
capadtaIii de receptare, o Trnbogatire problematica dar, mai ales, de argumentaIie.

Reflex mai mult sau mai putin direct la o poziTie ca acea a lui Liviu Rusu, apar
dteva studii aparTirand lui Tudor Vianu
sau Paul Cornea 76 Paul Georgescu 77,
dintre care, cel al lui Tudor Vianu, intitulat, dealtfel, a-tit de semnificativ, intelegerea lui Maiorescu, e i cel mai concludent ca valabilitate a viziunii. AnalízInd critic
aspectele fundamentale din activitatea luí Maiorescu, Vianu sintetizeaza, didactic,
In 10 puncte, caracterele ei pozitive, conchizInd : Influenta lui In epoca a fost atit
de activa §i s-a produs In atTtea Imprejurari, In legatura cu atitea probleme, Indt
nu este cu putintä a scrie istoria literaturii si a culturii romemesti In a doua jumcItate
a secolului al XIX-lea prcl a tine seama de contributia lui (sub!. T. V.). InfluenIa lui
Maiorescu a lucrat In sensul temeiniciei ; a descurajat mediocritatea §i a facut imposibila farsa culturala. ReputaIiile darImate de el nu s-au mai putut reface. Admiram
astazi verbul lui critic, sobru i incisiv, demnitatea lui polemica, de la care nu
s-a abatut niciodata, prin evitarea oricarui atac personal, prin merlinerea In sin74 Liviu Rusu, insemnäri despre Titu Maiorescu, In Viata romäneascci, nr. 5, 1963, p. 64-88.
75 T. Vianu, intelegerea lui Maiorescu, In Vic*, romäneasci5, 1963, nr. 8, p. 52-59.
76 Paul Cornea, Titu Maiorescu i popptismui, In Vioto romäneasc6, 1963, nr, 9 .p. 103-120.
77 Paul Georgescu, Titu Maiorescu-critic ¡iterar, In Viata romelneascd, 1963, nr. 12, p. 101-146.
10

C. 178

www.dacoromanica.ro

145

gurul plan al ideilor. Actiunea criticii culturale a lui Maiorescu a fost salubrd. Mi
se pare de netdgdcluit ca, dacd opera §i actiunea lui n-ar fi existat, ar fi lipsit un
factor pretios din dezvoltarea modernd a literaturii i culturii noastre. Direqia
progresului nostru a trecut f i prin Maiorescu" (sub!. T. V.).
Reintrat In optica ideologiei critice a zilelor noastre, Maiorescu a fost i reeditat, primele editii
aceea din 1967, din care citärn textele de-a lungul capitolului
nostru) fiind prefatate de Paul Georgescu, care analizeazd estetica maioresciand,

conexiunea ideilor ce ;in de directia clasicd, romanticd sau realista a endirii sale,
semnificatia diferitelor studii critice i a prezentei de ansamblu a mentorului junimist In epoca sa i In cultura noastrd.
In sfIr§it, prin Contradicha lui Maiorescu 78, Nicolae Manolescu abordeazd Intr-un
efervescent §i mult discutat eseu critic directia constructiva, fondatoare a spiritului
maiorescian, In raport cu cea negatoare, dupd cum i locul lui Maiorescu In traditia culturald romaneascd.

Ca toate problemele centrale ale unei culturi nationale, §i momentul Titu
Maiorescu este unul dintre acele momente deschise", IndemnInd continuu la reflectie i interpretare. Parcurgerea integrald a textelor, ca i, mai ales, plasarea lor
In contextul real de &dire contemporand, ca i In semnificatia reflexului lor peste
timp, este credem noi
actul necesar pe care fiecare generatie de intelectuali
trebuie s-o facd. judecdtile nu pot fi, prin firea lucrurilor, definitive.
Ap cum am marcat In retrospectiva biobiograficd din acest capitol, Maiorescu a parcurs dteva etape", pe care nu le concepem ca praguri cronologice
absolute, ci ca imagini legic reunite ale unei evolutii ideologice multiplu evocatoare,
centru de interferente a a-a-tor idei mai vechi sau contemporane, perspectiva
deschisd asupra culturii romine, In faza ei modernd. Maiorescu a reunit actiunea
de afirmare i negare pe coordonatele aceleia0 viziuni, mi carea dialecticd fiind,
Insd, mai putin caracteristicd endirii sale, dt slujindu-ne noud, astazi, ca principiu
ordonator al acestuia. Maiorescu are vocatie de arhitect ce Tharp edificii i imprimd
un stil culturii nationale. De aici, atentia acordatd analizei pieselor" pe care urmeazd a le asambla Intr-un tot caracteristic, de aici functia seiectiei, deci aprobdrii
sau respingerii unor idei, momente literare, scriitori. Observatia penetrantd asupra
problemelor limbii, literaturii, folcloristicii secolului al XIX-lea II duce pe Maiorescu
atit la respingerea unei directii cIt i la promovarea alteia, etape ce se orTnduiesc
Intr-o dinamicd dialectia pe dimensiunea carierei criticului In care nu hiatusurile
ci continuitatea, consecventa pledoariilor, mereu i mereu argumentate cu noi
exemple din diverse sfere ideologice, se relevd cu fiecare interventie a sa.
Titu Maiorescu face, de asemenea, relatia istoricqte necesard Intre preocupärile

sal §i ale urma§ilor, dezbdtInd atTt aspecte ce fdcuserd obiectul

lucrdrilor lui Heliade sau Alecu Russo, dar §i teorii pe care le vor dezvolta ginditorii secolului din care criticul nu a apucat a trdi nici cloud decenii. Vocatia
sa de luptator" (manifestare nu atit temperamentald, cit ideologicd), ce ridica
la rang de dezbatere idei i directii ale climatului literar, este completatd de cea a
estetului ce promova autonomia artei, izolarea acesteia din determindrile extra146

78 Nicolae Manolescu, Contradictio lui. Maiorescu, Bucuresti, 1970.

www.dacoromanica.ro

estetice. Natura duala a personalitaIii lui Maiorescu a fost, astfel, receptata cel mai
adesea prin reconsiderarea uneia sau alteia dintre coordonatele sale de &dire i
actiune dei, firesc, imaginea este complexä, de o ambivalenta necesara.
Forta lui Maiorescu In cultura noastra de dup.& 1865 pInd azi sta In capacitatea de propagare a cItorva ¡dei, bine materializate In formule plastice, In perpetua
sa adeziune la arta autentica, prin accentuarea primatului criterillor axiologice,
deci refuzul mediocritalii i imposturii.
Critic i teoretician literar, profesor de logica i filosofie, om politic, orator de
mare prestigiu, istoric, memorialist, moralist, prozator i polemist remarcabil, Titu
Maiorescu este
In lumina contrastelor furnizate de Intreaga sa activitate, de complexa sa personalitate
unul din virfurile culturii romaneTti moderne. Ap cum,
dintre contemporani, s-a afirmat un Eminescu, iar, dintre urma0, un Calinescu.

BIBLIOGRAFIE (SELECTIVA)

I. Volume: Einiges philosophisches in gemeinfasslicher Form (Consideratii filozofice pe trrtelesul
tuturor), Berlin, 1861 ; Despre scrierea limb& romäne, 10, 1866 ; ed. a II-a, Bucure;ti,
1873 ; Poesia rumdnd. Cercetare criticä... urmatd de o alegere de poesii, la;i, 1867;
Contra ;coal& Barnutiu, la;i, 1868 ; Critice, Bucure;ti, 1874 ; Logica, partea I, Logica
elementara", Bucure;ti, 1876 ; ed. a II-a, Bucure;ti, 1887; Critice (1867-1892), editie
noul li sporita, 3 vol., Bucurefti, vol. I §i II, 1892, vol. III., 1893 ; Discursuri parlamentare cu priviri asupra dezvoltdrii politice a Romdniei sub domnia lui Carol I, 5 volume,
Bucure;ti, vol. I-11, 1897, vol. III, 1899, vol I IV, 1904, vol. V, 1915; Critice, editie completa, 3 volume, Bucure;ti, 1908 ; Critice, 3 volume, Bucure;ti, 1915; lstoria contemporand a Romdniei (1886-1900), Bucure;ti, 1925 ; insemndri zilnice, publicate cu o introducere, note, facsimile ;i portrete de I. Radulescu-Pogoneanu, 3 volume, Bucure;ti.
vol. 1(1855-1880), 1937, vol. 11(1881-1886), 1940, si vol. Ill, (1887-1891), 1943
Gedichte (Poezii) (1855-1878), editate cu un cuvInt Inainte del. E. Toroutiu, Bucuresti,
1940. Dintre editiile de Critice aparute In ultimii ani cea mai cuprinzatoare (folosita
;i de noi In redactarea capitolului de fall) este Critice, 2 volume (prefata de Paul Georgescu, text stabilit, tabel cronologic, indice ;i bibliografie de Domnica Filimon-Stoicescu), Bucure;ti, 1967. (Pentru Intreaga bibliografie maioresciana, pia la 1967 inclusiv,
a se consulta vol. 11 al acestei editii, p. 542-570).

11. Pr efe te ;i edi/ii: Poesii de Mihail Eminescu, Bucure;ti, 1884, cu o prefata de Titu Maio§
rescu. Ma In 1913 vor mai aparea Inca opt editii de poezii eminesciene Ingrijite de
Maiorescu ; Teatru de I. L. Caragiale, Bucure;ti, 1889, cu o prefata de Titu Maiorescu.

III. Traducer i: Arthur Schopenhauer, Aforisme asupra Intelepciunii In viatd, traducere de Titu
Maiorescu, Bucuresti, 1891 ; Henrik Ibsen, Copilul Eyolf, traducere de T[itu] Mtaiorescu],

Bucure;ti, 1895 ; Alarcon, Bret-Harte, Mark Twain, Nuvele 0 schite, traductie de T.
Maiorescu ;i Livia Maiorescu, Bucure,sti, 1902.

www.dacoromanica.ro

147

G h.

Pan u, Amintiri de la Junimea" din Iasi, 2 volume, Bucuresti, 1908-1910; G. Ibrdileanut
Evolutia spiritului critic Locul Junimii" in aceasta evoiutie, In Spiritul critic In cultura
romelneasa Iasi, 1909 ; G. Ibraileanu, Titu Maiorescu, In Note ;i impresii, Iasi, 1920, p.

137-148; lacob Negruzzi, Amintiri din Junimea", Iasi, 1921 ; Soveja (S. MehedinW,
Titu Maiorescu, Bucuresti, 1925 ; I. Petrovici, Titu Maiorescu 1840-1917, Bucuresti
1931 ; I. E. Torouliu, Studii ;i documente literare, I Junimea", Bucuresti, 1931 (volum
semnat alAturi de Gh. Cardas) ; vol. Ill, Junimea", Bucuresti, 1932; vol. V. Junimea",
Bucuresti, 1934 ; vol. VI, Junimea", Bucuresti, 1938 ; vol. IX, Junimea", Bucuresti,
1940 ; Tudor Vianu, Trei critici ¡iteran i (Titu Maiorescu, Mihoil Dragomirescu, E. Lovinescu), Bucuresti, 1931 ; N. lorga, Oomeni cari ou fost, Bucuresti, 1935, vol. II, p. 277
280 (T. Maiorescu), Emanoil BucuIa. Duiliu Zamfirescu ;i Titu Maiorescu in scrisori, Bucuresti, 1937 ; Mircea Florian, inceputurile filosofice ale lui T. Maiorescu, In Convorbirl

¡iterare, nurnAr jubiliar, LIX, 1-5 ianuarieaprilie, 1937, p. 99-105 (In acelasi nurnär
si alte referinte bibliografice utile) ; Octav Botez, Titu Maiorescu si locul lui In cultura
romdneesca, Iasi, 1940 ; Pompiliu Constantinescu, Titu Maiorescu fata de noi, studiu
apIrut In R.F.R., VII, 3, 1940, p. 584-607, reluat In Eseuri critice, Bucuresti, 1947,
p. 4-45 ; E. Lovinescu, I. Maiorescu, 2 volume, Bucuresti, 1940 ; I. Petrovici,
Titu Maiorescu, Bucuresti, 1940 ; G. alinescu, Junimea". Momentul 1870. Titu Maiorescu, Istoria literaturii romane de la origini pina In prezent, Bucuresti, 1941, p. 343-365;
Tudor Vianu, Prozatorii Junimei". 1. Titu Maiorescu, In Arta prozatorilor ran-6)i, Bucuresti, 1941, p. 92-101 ; E. Lovinescu, T. Maiorescu 0 posteritatea lui critic& Bucuresti.
1943 ; E. Lovinescu, T. Maiorescu si contemporonii lui, Bucuresti, 1943 ; Vladimir Streinu,
Titu Moiorescu, in Clasicii nova, Bucuresti, 1943 ; Tudor Vianu, Titu Maiorescu, In lstoria

literaturii romdne moderne, Bucuresti, 1944, scrid In colaborare cu $erban Cioculescu
si Vladimir Streinu, istorie in care Vianu redacteaza capitolul Junimea, p. 157-236
Paul Cornea, Titu Maiorescu ;i pa;optismul, Viata Rcmáneascc3, 9, 1963, p. 103-120,
reluat In volumul De la Alecsandrescu la Eminescu, Bucuresti, 1966, p. 325-368
Z. Ornea. Junimismul, Bucuresti, 1966 ; Nicolae Manolescu, Contradictia lui Maiorescu,
Bucuresti, 1970; Domnica Filimon, Titu Maiorescu inedit, In Secolul 20, nr. 12 (12(r,

1970, Bucuresti, p. 23-35.

148

www.dacoromanica.ro

ADVERSARII JUNIMII"

CInd apar Convorbirile ¡iterare si actiunea Junimii" Incepe a se face simtitá
In Intregul mediu literar al vremii se produce o polarizare care Imparte pe ceilalti
scriitori ai epocii In adversari si aliai. O rezistentd interesTnd ordinea de fapte
pe care o Infátisdm aci este de semnalat abia cu publicatia periodicd Transacfiuni ¡iterare i tiintifice, 1872-1873, pusd sub conducerea tinerilor D. A.
Laurian i
t. C. Michdilescu. Cel dintTi (1846-1906) era fiul lui August
Treboniu Laurian (1810
1881), autorul, Tmpreund cu Massim, al Dictionarului limbei romcIne, monumentul latinismului. Devenit profesor de filozofie la
Liceul Sf. Saya din Bucuresti, Dimitrie
Laurian este una din figurile distinse
Cel de-al
ale InvátámTntului vremii.
Pagind de titlu.
doilea (1846-1899), profesor de stiinte
In TnatdmIntul liceal al Capitalei, Incepe
In acest moment o Intinsd activitate de
popularizare stiintificd si filozoficd, despre
.
TPAN.SACTIUNI
care trebuie sd tinem seama. Revista, scrisd

In limba si ortografia latinitilor, ceea ce
atrage critica lui S. G. VIrgolici In Convorbiri ¡iterare (VI, 2), urmatd de replica
lui Laurian, ii fixeazd linia de conduit&
scriind In prospectui sdu : In dorinta de
a fi utili, In sfera In care avem datoria de
a ne mica, pdsim In arena. Aqiune prin
iatd visul nostru. Stiinta In general,
stiinta faptelor si a principiilor, stiinta
naturei, spiritului i umanitätei, vor forma
continutul acestei reviste enciclopedice".
Publicatia doreste sd se abatd din drumul
politicii, prea vie In preocupdrile contimporanilor, si zadarnicd, anta vreme clt
stiinta n-o calduzeste. Linia de con-

LITTERARIE SI SCIENTIFICE
.

iti I At,

Alt IA
,

.

MAFJLJ

.

auenctri.

tr6MSLIOJI.:111,1
,

-

a. "tirtrt,qttlit ;

ptletai

:{:1444

oktakw4titet
T,frotato dImarikt rt).

tl mg. LAFEris, ; As. itaira
t.

.

hit Luti Sn, C. M In/

HMO 711:14

.

Coralist. tor xi. to.wri 4,4 at;4.11i
; (IOW. 1,144.[1.-. talloWrs
waWass 0,464.
letttsatwt

«Ara i1au,r4.

VO.ka I ...A.tre.

t.

N. ,07,wrr,

-

L. not.

11. A. I. /1,64.1.
111,116

.

.

.

i

a

g.

a 4 at.t.p. 4..11.41
,

, ."

.
...*.
, f.

I. C.. .0.... I
..

C.

.

',It A 3 r

it

It.
-

www.dacoromanica.ro

'

ducere a revistei o imprima gadar St. Michdilescu. D. Laurian reprezintä mai de graba, In
putinele manifestari literare ale vremii (curTnd
parasite pentru a se consacra politicii conservatoare i activitatii ziaristice, ca director
al

Romaniei

pozitiile

libere

si

al

Constitution°lului),

unui spiritualism filozofic, cu accente

nationaliste
introducerea

i

deocamdatd

cursului

sdu

democratice.
filozofie,

de

declara a fi un roman, intr-o vreme care
instraineaza. Prin originile mele, declard

In
el
se

el,

apartirand universitatii romdne
i
franceze,
universitati la care am Invatat sä asociez
la cultul rationabil al trecutului aspiratiunile
si exigentele legitime
ale timpurilor moderne, sa pun Ratiunea in locul prejudiciilor,

principiile In locul lanturilor". Deviza sa este
progres prin libertate, libertate prin educatiune". Laurian se exprima aadar In frazeologia
pe care o combdtea junimismul. Mult mai temeinic este $t. Michäilescu. Tindrul autor este
un pozitivist, un adept al lui Auguste Comte,
cdruia, acum i mai tTrziu, Ii consacra numeroase i solide pagini exegetice, Mat nimeni
nu va putea studia patrunderea i raspindirea
Anghel Demetriescu. Portret de
maturitate.
culturii pozitiviste In tara noasträ, rara sa se
opreasca la numele lui. Discutiunile metafizice,
scrie Michailescu, ce facurd obiectul de predilectiune al filozofiei platonice, nu mai grit atTt de gustate in epoca In care traim,
Este un progres
Once s-ar zice, filozofia nu ramine stationard, dupa cum le
place unora a crede i intre cari citärn un nume cu mare greutate, d-I Janet, ce,
mai anii trecuti, dete alarma ca filozofia moare, ca a murit chiar. Filozofia expirä
pentru cA spiritualismul este la capdtul zilelor sale... Filozofia moderna
mediteazd tacit i modest la lampa observatiunei §i experientei i nu oferä
ca rezultat cert al reflexiunii, cleat aceea despre care ne putem convinge
sincer i pozitiv". Paralel cu precizarea principiilor i cu pregdtirea manualelor
sale §tiintifice, intrebuintate citva timp In invatämintul secundar, $t. Michailescu
publica o serie numeroasä de bune articole de popularizare, In domeniul astronomiei, al fizicii, al mineralogiei, al fiziologiei vegetale i animale. In anul razboiului,
la 4 martie 1878, Michailescu dezvolta la Ateneul roman conferinta sa Industria
rözboiul, pe care o publica mai tTrziu In bropira, ca un studiu de sociologie, ramurä
noud a §tiintelor morale despre care vorbevte printre cei dintii. De la lai patrun-

dea din ce In ce mai mult, In sferele largi ale cititorilor romani, renumele lui
Arthur Schopenhauer. Michdilescu (sub pseudonimul Stemill) publica brc4ura Citevo

150

din siluetele epocei, 1874, unde filozoful german alcatuie§te obiectul unei mentiuni ironice pentru cercul ieean, i sceptice cit privqte continutul noii ?rival&

www.dacoromanica.ro

-

turi. Mai tirziu, ca si prietenul sau Laurian, el se
apropie totusi de Maiorescu si and acesta II face
atent asupra memoriului lui Dubois-Reymond,
Des pre limitele cunoamrii naturii (apdrut In traducerea criticului In Cony. lit., 1891), Michailescu
foloseste prilejul pentru o noua precizare a ideilor
sale. Dubois-Reymond ardtase ca fenomenele spiri-

PRIMELE ELEMENTE

-

GRAMATICA ELLENA

tuale cad ?Tigard de legea cauzalitätii, ceea ce rape-

te In legdturd cu el once speranTa a stiintei de a
le putea cunoaste : ignorabimus I impotriva acestei afirmaii compune St. Michailescu volumul sdu
introducere la psiho-fizial, 1892, In care ni se
arata ca daca teza lui Dubois-Reymond ar fi adevaratd, ar trebui sd ne Intoarcem la entitdtile

NG. DEMETR FACTS .

.

vechii metafizici. Pozitivistul român doreste Insd
sd reintegreze sufletul In fenomenalitatea naturii,
ardtInd cd creierul trebuie sd fie privit ca un
aparat de transformari dinamice", ca eul este o
func-tiune de Imprejurari naturale" si ca fenomenalitatea psihica este o spetd de energie cosmica". Studiul lui Michailescu capdtd un raspuns.

bUCURE*TI.

D-I C. Radulescu-Motru publica studiul Causalitatea
mecaniccl si fenomenele psihice (Cony. lit., 1893)
si-si face debutul sau filozofic. Michdilescu se

gdsea In plindactivitate, and o boald necrutatoare
pune stdpInire pe el si la 2 iunie 1899, In vIrsta de
53 de ani, se sinucide. Anghel Demetriescu publicd un articol In Literaturd i arta roman& 1899,
unde Trnpreund cu amintiri Indepartate din vremea
studiilor comune si cu o pretuire pozitiva a talentelor si activitätii lui, ni se dezvaluie firea turmentata a vechiului prieten.
Transactiunile ¡iterare qi Ointifice au jucat un
rol In directia difuzdrii culturii stiintifice, articolele
lui St. Michdilescu fiind Insotite de acele ale lui
Em. Bacaloglu, Dr. Davila, apoi de acele istorice
ale lui Papadopol-Callimachi, ca si de acele literare ale lui D. Laurian si Bonifaciu Florescu,

Pagina de titlu.

Paginä de titlu.

REVISTA

CONTIMPORANA
1.acio'

S+c)INTE.

poligraful prezent de aci Inainte In toate Intreprinderile publicistice ale miscdrii din Bucuresti.
Literatura este reprezentatd prin poezii de Grandea, Al. Macedonski, prin drama istoricd Rhea
Sylvia a institutorului bucurestean N. Scurtescu
si prin traducerile din poe-tii francezi ale lui G.
Dem. Teodorescu, pe care, dupa ce l-am gdsit
printre participantii serbarilor romdnesti din 1871,
la Putna, TI vom afla ca autor de studii istorice in

\NL L.

11 cri:ESCI,

www.dacoromanica.ro

Columna lui Traían a lui Hasdeu si ca folclorist In marea culegere care i-a facut cunoscut numele. In 1873 Transactiunile fuzioneazacu Revista contimporancl, 1873-1876,

unde spiritus rector este moldoveanul Vasile Alexandrescu-Urechia (1834-1901),
profesor al Universitatii din Bucuresti, mai tIrziu ministru al Instructiunii Publice,
Presedinte al Ligii culturale etc. Poligraf cu multe cunostinte, pana lui V. A. Urechia
aleargd prea repede pe hIrtie. Maiorescu surprinde dteva din inadvertentele sale,
Impreund cu ale altor colaboratori ai Revistei contimporane, In Betio de cuvinte. Rdspunde inteligentul P. Gradisteanu, abdtut de atunci catre activitatea juridicd
politicd. Replica lui V. A. Urechia vine mai tTrziu, Intr-o stIngace si prolixd pledoarie pro domo, din care retinem resentimentul Impotriva zeflemelei junimiste.

Autorul se Intreabd dad In adevar n-a existat nimic bun In tara noastra. $i ne
repetirdm aceastd Intrebare
continua el
ajunend la auzul nostru pe aripa
ecoului intrigant. Keful mare din sTnul socientii Junimea", la cetirea incalificabilei
diatribe : Betia din Convorbiri i a d-lui T. Maiorescu. Sd fie oare hohotul acesta
al omului sincer convins de eroarea groaznicd a celor cari cred
servi tara
si natiunea, continuTnd a umbla In calea In care nu-si poate da seama de nimic,
ci fide pentru cd vede rizInd " Urechia avea aerul cd suferd pentru sentimentele
sale nationale. Cu timpul vechea rasundtoarea polemicd este uitata si V. A. Urechia devine Intre 1885 si 1892 colaboratorul Convorbirilor ¡iterare, cu studii istorice
i

pldcut povestite Legende romane, 1891. Revista contimporana continua publicatiile

vechilor colaboratori ai Transactiunilor, sporiti pentru partea stiintificd cu Dr. C.
lstrati, care dovedeste necesitatea crematiunii mortilor, si pentru partea istoricd
cu contributii de ale d6ctorului C. Esarcu (1836-1898), conduator pe vremuri,
Impreund cu N. D. Ananescu, al revistei de popularizare stiintificd Natura, creatorul Atheneului roman, copiind, In timpul misiunilor sale diplomatice, din arhivele
Venetiei, documentele interesInd istoria romanilor. Acestora li se adaugd cu articole literare si filozofice C. Leonardescu, nnai tIrziu profesor universitar si colaborator al Convorbirilor i Anghel (uneori Angel) Demetriescu (1847-1903), eruditul profesor bucurestean, filolog clasic, bun cunoscdtor al literaturii germane
engleze, din care traduce pe Macaulay, stilist fastuos, cu articole despre Buckle
si Taine, dar si cu un raspuns la criticile pe care Gh. Panu le adresase In Convorbiri
lui Hasdeu. Literatura este reprezentatd prin nuvelele lui Pantazi Ghica,

fratele lui Ion, vechi revolutionar de la 1818, boem impenitent, autor frantuzit
lugubru, una din victimele Betiei de cuvinte. Poeii sInt batrInul G. Creteanu
(1829-1887), alt supravietuitor al generatiei revolutionare, autorul Melodiilor
(18.14-1870)
versuri rdpite
Oeconomu (1848-1910), care
pe IMO' palide versuri originale, traduce din Hugo si Baudelaire. Figura
cea mai de seamd a grupului vrea sd fie bucuresteanul Mihail Zamphirescu

intime, 1854 si

Patrie

i

libertate,

1879 ;

N.

dupd valoroasele tragedii clasice Rhea Sylvia
ftiziei menite In curind
ucidd ; Ciru

152

§i

Scurtescu
Despot,

slabe

(1838-1878), careia i se adund In 1881 poeziile sub titlul antece si plîngeri. Lui
Zamphirescu Ii deleagd gruparea sarcina de a ridiculiza Junimea" Intr-o improvizatie dramaticd Muza de la Borta rece, 1874, revista teatrald cum epoca cunoscuse
mai multe, scrise in gustul lui Meilhac si Halévy din La belle Hélène, bufonerie literard cum o numeste autorul Insusi, In care Maiorescu este Minorescu, Eminescu
este Minunescu, Naum este Ndut etc., si al car& umor pare astazi atIt de rdsu-

www.dacoromanica.ro

LEGRAF
M A_ 1T

....

Pagina cu frontispiciu.

1=2,

C:11

.11t.t. a 1.3al

T

Ingliat..Inr. 10A N

811,10ESG13

ifulttlAtlArift

IsNot

M.., <NA

'
n

.

0,
K... I.want..
K....A...a,.

la 4.JsxlSe

5.

a

tu

0..4, fa

or a

arN

1

.te

NAN

.a ANA

;

same

1.4=, r r 4,.;;_S ...K. ... a, a:1,1r"

A a....i .4 ......a ....3
N.
11.......A .........a 114. r". ' e .......'.. .1.......

... ".......
...* ..,ti*
...... aki. ..,. at ars nt.....
at .........4*.
....0 1.K4
am:
...... N..
A K......,
Atanal
ANI
ANN.
...... .r.
NA....
...
Nat
t.....1.4
.
...,..
...ff..
,
...Aar as
IAA #
.1.4.4.a.
as..1
a
........
,..... .Rtl
w............ *. Ka*.
A ANNANA eall A,.

...., .a.,,....
PAA.N..........
N.A..
.....1 tvI.
. NAN. aNA
Iv....Ns
a .....a.....A
.......4 ...le, 0.., -, . .
r.., . ...N..*** .......' . ll'al ..a.
A. la :no... tms
.... 1..K 51Z1 1,. ..,
.j..
la* MAN. ANA. si
...KC. ....../. arlf ,rals:
resi
zir,«

.*

,....

E
a

.

a

.., ....1..:::-

1

'

alfalfa fa.:1!
laa

a.m.. ea

,

a.m.*

4. 4.--

*a.
ow, Hem 61,6 Kr*

.

....fa a. aa

.

I'

: ....a- ,
fa

a re.

fay

.

flat, Inca ne minunam ca epoca s-a putut Inveseli de el. Zamphirescu este un poet

macabru, evoend castele ale mot-0, mirese de strigoi, proclamInd dezolarile sale
nemIngTiate, end nu ofteaza cu banalitate pentru iubita lui, totul Intr-un idiom
italienizant, dupa modelul lui Eliade, cu alegrqe, turment, steld, immortale, displacen,
pro fume, lamente, adorndri, tremdri, dolente etc. Alecsandri, care patronase Inceputurile Junimii", Tncurajeaza si grupul literatilor bucuresteni, (find Revistei contimporane romanul Dridri, mai multe poezii si lucrari dramatice, Arvinte si Pepelea,
Nobila cersetoare, Concino. Un alt junimist, I. Slavici, publica studiul Crisenii nostri.
Prin interventia lui Alecsandri, duelul Revistei contimporane cu Convorbirile Inceteaza,
P. Gradisteanu renun-Vind la noul raspuns pe care TI pregatea.

inca din 1869, Hasdeu face sa apara ziarul Traían, continuat In anul urmator
prin Columna lui Traían (1870-1877 si 1882-1883), grupul nationalist, latin si demo-

crat, uneori republican, al muntenilor, cautindu-si aci o tribuna. Hasdeu supune
activitatea Convorbirilor la o aspra cenzura (dupa cum o fäcuse si mai Inainte In
Lumina, 1863 si Aghiutd, 1863, dintr-o pornire care nu se va istovi nici mai ttrziu).
Pogor si Bodnarescu, Negruzzi, Xenopol si Florentin, adica personalitati de formaturi si merite deosebite, sTnt criticati laolalta si cu aceeasi asprime. in ce-I priveste

TELEGRAPIDITI

1.,
Pagind Cu frontispiciu.

tha,12

I.I

ia 4,

sa
.

5,4.. *6,

A. N.

44 a t.4....11..enpv=aKt

La. 4.
la

15 dia.
'of
4I4,Ke

44.1

e

Aka,.

A,

'

.

e
.

44, 4

14...5.
4

114.6

a 1.:

.

. t.

4.4

51,

K

o1

b* www.dacoromanica.ro
sa
tm a- ...at

rr.4

a samott445V, 1 MV,...:

,* 4,4
4..1.
*KK*

t,h0

1.

Iv

lst

....MA. AA- 4,

n -I, 44 kaa.

BUCURESCt, 3 14NUARIE

,;auc,

miar
a Wei .4.,

.:

I

<

...Nis A,
15,

.4..

V,* :

AA.,

iv-

, la ...it.. iews.ai/c.
4. Iti12 aka, I.
;41. Ob IA

as:
N...., , "AS

sls

e..
I

ti. fa- 44,# $46.151
.04 .444.04,

es ..

X*

aa

444 Ail

tic

.aaa.
. ,..

4, ...al

bees

,I4

14..tt .4...e wan

.1

AB. DESNUSIANU

R1IST\ NO
k

NEGRIAD'A

ISE

EPOPETA NATIONALA.

(PARTE.). ANTAU IN mask CA(TE111)

A

Barbu Siel

la Vrancea, A: V f ahuta,

Victor Beaa, D D.
E3,111u.

ccv,t O. I,nnescuTh..Sperantia.

44:4

BUCCIIIESCI
TIPOGRAFI'A CATRTI1

rismanv Iowa:

11.

0631,
No.

IC%

Pagina de titlu.

Pagina de titlu.

Maiorescu, atacurile devin cu totul necumpdnite and criticul alegindu-se,
In 1871, deputat al colegiului al Ill-lea la Severin si Arges, Hasdeu repetd Invinuirile cunoscute din atItea public* contimporane : cosmopolitism, filosemitism,
pe

germanism, antidemocratism. Acuidrile aveau nevoie de o confirmare experimentald si astfel ghidusia lui Hasdeu Inchipuie o farsd, rdsundtoare pe vremuri,
trimiVind Convorbirilor spre publicare elucubratia liricd Eu si Ea, tradusd din
fictivul poet german Gablitz de I. M. Elias. Versurile apar In Convorbiri (IV,1871,
15 iulie) si Hasdeu jubileazd In revista Familia si In ziarele bucurestene Trompeta
Carpatilor si Telegraful, organe asociate luptei Impotriva lui Maiorescu si a
junimistilor. SenzaTia este mare. Maiorescu se dezvinovdteste, ardtInd ca nu are
rdspunderea redactiei si nu se afla In lard In momentul In care textul apocrif
parvenise Convorbirilor. Negruzzi se gäsea si el In straindtate. Farsa produce consternare printre junimisti. Slavici scrie din Viena: Sd ne pregdtim de luptd".

154

Cinci ani mai tTrziu, In 1876, Hasdeu expediaza Convorbirilor o nou'd elucubra.tie :
La noi e putred márul, sub iscdlitura P. A. alescu, al drui acrostih completa
cuvintele : La Convorbiri ¡iterare. Poezia este frumos cititä de Eminescu si,
de data aceasta, redactia responsabild o primeste. lacob Negruzzi rdspunde
presupusului autor la posta redactiei : D-lui P. A. C. multumiri si noroc
bun". Hasdeu, cdruia i se propunea In acelasi timp directia noii publicatii
Revista ¡iterará i tiinçifict3. primeste oferta, invoand necesit4ile pe care

www.dacoromanica.ro

\
le punea In lumina fraza sa izbutitd: Asa dart',
legalmente
neseriozitatea Convorbirilor fiind
constatan prin propria lor mdrturie, ma grabesc
a primi sarcina de a dirige In partea-i literard
Revista de fan, considerInd-o a fi In adevdr
necesara, de vreme ce nu exist-a deocamdata
In Romania nici o alta de aceasta natura. Va
fi nu o directie noud, ci o directie sdnatoasd".
O noud iesire antijunimistd a lui Hasdeu se

un german, Dr. W.
Rudow, publica o istorie a literaturii romane,
produce In 1892, cInd

revazuta din Trisdrcinarea Ministerului Instructiunii de lacob Negruzzi si G. Bogdan (Duica)
Geschichte des rumeinischen Schrifttums bis zur
Gegenwart, Wernigerode, 1892. Scrierea reprezenta punctul de vedere junimist i, In afara de
partialitatea aprecierilor ei, continea nume-

roase erori de informatie. Hasdeu, care nu
ocupa nici un loc In aceasta expunere generala
a literaturii romdne, pune la cale o executie
capitald, apdruta sub titlul : Eine Trilogie, desigur
cu intentii ironice fan de germanismul de atitea
ori imputat grupdrii adverse, mai Intii In Revista
Aron Densusionu. Portret de maturitate.
Noud, apoi Intr-un extras, In 1897: brosura
continea, In afard de articolul lui Hasdeu, pe
acel al lui Lazar $aineanu, suplinitorul lui Hasdeu
la Universitate, eruditul filolog din atTtea contributii la Revista noud, dar si la Convorbiri ¡iterare, autorul unei Tntinse opere romanesti, Tnainte de stramutarea sa la Paris
apoi articolul lui G. lonescu-Gion, profesor bucurestean, istoric cu unele merite,
conferentiar, autor didactic, cronicar teatral, care adusese din studiile sale franceze,
deprinderea nepotrivin de ali presdra scrierile cu galicisme si o frazeologie entuziasta pe care o parodiaza I. L. Caragiale In Literatura i artele romdne In a doua
jumdtate a sec. XIX (Schite upare, 1896, Opere, III).
Hasdeu a fost adversarul cel mai tenace al Junimii si al lui Maiorescu. Bibliografia atacurilor sale (stabilin de E. Lovinescu In T. Maiorescu, II, 1940) se Tntinde
pe o durata de 40 de ani, de la Lumina, 1863, rind la Apdrarea national& 1902. Tara
si stdruinta resentimentului sdu Ti dau acestuia caracterul unei pasiuni. Maiorescu
foloseste prilejul studiului Literatura romeind i strdinatatea 1882, pentru a releva
Impreund cu recunoasterea marilor merite istorice si filologice ale vechiului adversar, ba chiar si a frumusetii stilului &au foarte viu", violenta atacurilor sale.
Alt adverrsar IndTrjit al lui Maiorescu si al grupului junimist este Aron Densusianu (1837-1900), reprezentant al vechiului Ardeal latinist, profesor al Universintii din Iasi, poet Incerandu-se In marile genuri, pentru ca scrie o epopee, Negriada
(1879-1884) si o tragedie In 5 acte, Optum, 1897, pentru a nu mai vorbi de poeziile sale din Valea vietii, 1892 si Hore otelite, 1892, productii care n-au aflat nici-

www.dacoromanica.ro

155

V

.
.

....1L544;ZIA4W7.

,

.

.

'

.

*,

,

re.:..r14.X3
"dift¡,'O'

°data cititori. Rezistenta sa fatä de Junimea"
.
P.,z,
i AL...,,,......,.....
..... ^ ....Av.-7 -,',..- Y.,.
...-......, ,.......,..../.. ,...... ..i.)...,..,,, ...<.......; ..........4.4,..4.9,..".,:,,,-.... ....

,

.

.....- .....-;,...r.,,-... 4 .............,...-..-

Zi ...

<,,,,

.,

.

..

,........,,...x. ....GAG

......14.,

,...

:
.

,

.AA,,,,,,..."»,., -../....4;,... : ....,-. .......",,.....,.¡,,,-1,..... .--,..;....7....

....b.,. 41'....,,r. s',,,,,,,k. .0.*. ,..4......... .....::: ............-................, 3,... IS.,....4 ...AT,
A,....... ...,....,/,.....,44 ,.A. ,. .............. ,.. ......7..44,...a.v. . ,,,,i.,..... 7.,....,4-..
,

,

LA.;

(.41(A.L.

a.

.* 9

ca I-a dus nu numai la inscenarea plagiatului"
lui Maiorescu (in Federatiunea, 1868, apoi In
Cerceteiri ¡iterare, 1887) dar si la Tncercarea
de anulare a lui Eminescu, care ar fi un

simplu desechilibrat", opus spiritului etnicromanesc". Volumul Cercetdri ¡iterare are
totusi meritul de a fi pus mai inn in lumina
importanta lui Budai-Deleanu autorul Tiganiadei. in Orientul latin (1874 1875), ziarul
brasovean al lui Teofil Frincu, al tinärului
poet I. A. Lapedatu si al lui Aron Densusianu,
acesta din urma publica lungul
studiu
Regenerarea literaturii române, in care se

.4.1% .!

.

a fost dintre cele mai rau inspirate, pentru

aproba influenta franceza, deoarece

ea a

dat bune rezultate acolo unde a fost mai
puternica, in Muntenia. Acuzarile pe 'care

-K
,

1.4,

Maiorescu le ridicase Impotriva limbii romane
in jurnalele ardelene, Densusianu le intoarce

impotriva lui Maiorescu insusi, al drui
scris ar fi plin de expresii traduse din
.
limba germana. Densusianu este pentru
spiritul national In literatura i Junimea"
Dreptul Gentilor, curs de Simion 13Srar
fi fost o miscare Tnstrainata.
nutiu, Iai, 1867.
intr-un moment in care Junimea"
Tncepuse a se impune In pretuirea generala, un adversar teoretic, pe tärTmul social, apare Ion Nadejde (1854-1928),
redactor al Contemporanului, 1881-1891 si al Revistei sociale, 1884-1887, harnic
si invatat publicist, cu competenta variata, In stiintele naturii, in economie politica
si In lingvistia, militant socialist si ateu, ['Ina la ciudata lui eclipsare intr-a doua si
cea mai lung parte a existentei lui. Prima dintre revistele lui arata consideratie
pentru Junimea", imprumutindu-i, chiar in articolul ei de program, formula formele
rara fond", pe care le va combate, de asemenea, propunindu-si in acelasi timp sa
arate cititorilor chipul cum priveste stiinta contemporana lumea". Conferintele
Junimii" grit analizate pe larg, i cu aprecien i pozitive, atunci cind se constatä
unele indrumari comune, ca de pilda In prelegerile lui C. Dimitrescu-lasi. Poeziile
lui Eminescu sint reproduse in extenso si se intretine cultul lui Vasile Conta. in
afara de articolele In favoarea casatoriei libere si pentru egala indreptatire a femeii
la viata publica, ale Sofiei Nadejde, uneori In polemica cu Maiorescu, literatura
este reprezentata prin versurile socialiste i atee ale lui C. Mille, N. Beldiceanu
etc., pe care din 1885 II vom afla In Convorbiri, apoi prin anecdotele lui Th. Sperancunoscut prin activitatea lui literara si lingvisticä i din revistele lui Hasdeu.
In 1884, Ion Nadejde Tsi asociaza ca redactor.pentru partea literara pe V. G. Mortun,

unul dintre primii editori ai lui Eminescu. In 1885 apar si primele critici ale lui
156

C. Dobrogeanu-Gherea (I. Gherea). in Revista social& Nädejde va raspunde studiul antisocialist al lui P. Missir i, precizind programul socialismului roman, va arata
ca, dad prin partea lui critica i negativa, junimismul si socialismul coincid, cele

www.dacoromanica.ro

Simion Bárnutiu.

doua directive se deosebesc prin explica/ia fenomenelor si prin Indrumarile de viitor.
Liberalismul românesc ar fi dat gres, afirma marxistul Nadejde, pentru ca a crezut
ca poate introduce formele politice ale Apusului, rara substratul lor economic. Socia-

lismul ar urma sa puna de acord cele cloud' aspecte, printr-un sir de reforme, al
caror program II schiteazd In linii largi.
Dintre organele si personalitätile adverse Junimii", am omis revista Literatorul
pe conducatorul ei, Al. Macedonski, negat de Maiorescu, chiar pina In 1886
(cf. articolul Poeti i critici), cInd poetul produsese cIteva din operele lui cele mai
remarcabile. Macedonski si curentul Injghebat in jurul revistei lui alcatuiesc Insä
capitolul cel mai de seama al curentului muntean si, in aceasta calitate, urmeaza
a fi studiat mai ttrziu, cu toate dezvoltarile de rigoare.

157

www.dacoromanica.ro

MIHAI EMINESCU

Eminovicenii erau àrani romani cu vechime In satul Caline0 din jud. Suceava.
Ti IntIlnim acolo din IntTiele decenii ale veacului XVIII. CapatInd slobozenie, intrara
In tagma raz4easca, ceea ce e un fel de nobleIe. Insinuarile ca Eminescu n-ar fi roman
sInt de domeniul himericului i se explica prin aceea ca poetul se indignase Tmpo-

triva scursurilor straine : bulgaroi cu ceafa groasd, grecotei cu nas subTire". RInd
pe rInd Eminescu a fost turc, albanez, persan, suedez, rus, bulgar, sTrb, rutean,
polon, armean. Unui calomniator el ii raspunde cu aceste cuvinte perfect Tntarite
de documente : ... eu nu ma supar deloc de modul cum se reflecta persoana mea
In ochii d-tale, caci de la ap oglincla nici nu ma pot gtepta la alt reflex. Dar acest
reflex nu schimba deloc realitatea, el nu ma oprqte de a fi dintr-o familie nu nu?flat va
sa nu va fie cu supdrare
mai romana, ci i nobild neam de neamul ei
asigur cd Intre stramo0 din tara de sus a Moldovei, de cari nu mi-e r4ne sa vorTatäl, Gheorghe Eminovici, baiat de cIn.
besc, s-o fi at-11nd poate Iarani liberi
taret de strand, Invatd ceva carte In Suceava. Vorbea i scria nernIqte. Boierul velit
Bal il aduse scriitor la rnoia sa din Dumbraveni, unde-I i gasim In 1839 In vIrsta
de 27 ani. In 1840 se Insura cu Ralu, fata stolnicului JuraKu din Jolde0, primind
zestre In pamInt §i In bani. In 1841 Bal; Ti capatd de la Mihai Voda

Sturza decretul de caminar. Era acum boier. Prin 1849-1850, dupd naTterea
celui de-al aselea copil, cumpara jurnatate din mc4ia lpote0, unde îi facu casa
acareturi. Ad sau In Botopnii apropian se nascu, la 15 ianuarie 1850,
Mihai Eminescu. In totul Eminovici avu 11 copii : $erban (*1841), Niculae (*1843),
lorgu (*c. 1844), Ruxandra (*1845), Hie (*1846), Maria (*c. 1848), Mihai (*1850),
+ 30 iulie 1900: trecutä la catolicism In 1890 spre a se casaAglae (*7 mai 1852
tori cu ofiterul austriac Gareiss v. Döllitzsturm), Harieta (*c. 1854), Matei (*1856),
Vasile. Trei din ei, Ruxandra, Maria, Vasile, murira de timpuriu, ceilali jucara oarecare rol In existerrta poetului, Tndeosebi Henrieta. $erban (care ar fi fost i el Katolischer Religion") muri la Berlin de tuberculoza, cu fenomene de alienane (la 30
noiembrie 1874 In spitalul Charité). Studiase medicina. Niculae, Neculai cel prost",
se sinucisese din cauza unei boale, lorgu, militar, posac la fire (CInd rIdea, se
schimba vremea"), muri tTnar, Me, elev al coalei de medicina a lui Davila, de asemeni, Henrieta era paralitica i sfIr0 cu semne de tuberculoza. Gh. Eminovici nu
trimitea la carte In strainatate.
facu fericin pe copiii sal, dei avea bune intenni

Nutrea idei pozitive i era autoritar dupa moda veche. Mihai va iubi mai mult
pe mama, femeie blinda i miloasa.

www.dacoromanica.ro

159

Casa copilariei lui Mihai Eminescu din Ipotesti. Botosani.

Poetul crescu aproape Tardnqte la Ipote0, sat saracacios, aezat Intr-o vale
Inchisa de dealuri ()clan Tmpadurite. Casa lui Eminovici era gospodareascd, pridvor
larg cu trepte, oddi cu privire libera In jur Imprejur, oproane, hambare, livadd,

tei imeni. Fratii mai mari ai poetului umblau calare pe mo0e, el se cufunda In
vreun bordei la o baba, ori la stTna, cutreierind padurile cu o carte In mInd
trei covrigi, dormea pe malul apelor :

i

doi-

Fiind baiet, pdcluri cutreeram
ml culcam ades lîngà izvor,
lar bratul drept sub cap eu mi-I puneam
S-aud cum apa sund-ncetisor ;

Un freamat lin trecea din ram In ram
un miros venea adormitor ;
Astfel ades eu nop.ti tntregi am mas,
BlInd Inginat de-al valurilor glas".

Cu fratii se scaldd In balta, i In insula din mijlocul ei citeau pe Robinson. Se
rdzboiau cu broaFtele, faceau marluri pe ura de paie. Avu i o dragoste juvenila,

&id fu mai mare, o iubitd cu ochi mar"

i

pärul negru'n coade", care muri

finara, ca Silvia lui Leopardi. IncepInd cu clasa a Ill-a primara', Eminescu îi fácu Inva'-

tatura la Cernau-ti, 'inn la National-Hauptschule, de unde iei la sftrOtul anului
colar 1859/1860 absolvent, clasificat al 5-lea Tntre 82 colari. In toamna 1860 e
Inscris la K. K. Ober-Gymnasium, cutie lung, un fel de ospiciu mohorit, pe unde
trecura j fratii sal mai mari, $erban, Niculae, lorgu (Gheorghe) i hie. Eminovici
TI puse In cost" In timpul claselor primare la Aron Pumnul, se pare, apoi la un
birjar rutean, Tirtec, unde era un adevarat infern de copii In gazdd. Tovar4ii speriau pe Eminescu fácInd pe stafiile, Tirlec le dadea de mIncare mai mult porumb
160

fiert In lapte, TricIt micii pensionan, Trifometati, furau mere. Eminescu ramase cu
obipuiryta de a m'inca mere cu lacomie. Intre profesorii romdni, In afard de popa"

www.dacoromanica.ro

Biserica veche

din

lpotesti,

Cu

mormintele

päriniIor lui M. Eminescu (Ctitoria cdminarului
Gh. Erninovici).

Veniamin 'hut, care pTrlea", se remarca Aron Pumnul. Era un mare patriot, care
Inlesnea copiilor citirea de cdrti românesti si se purta prietenos cu studentii",
cu care bdtea chiar mingea. Eminescu TI iubi In chip deosebit, Ti devord Lepturariul
cu toate ciudäteniile lui. In genere, scoala cernduteand nu-i placea lui Eminescu,
si se presupune ca ar fi Incercat sa fuga chiar din clasele primare. Clasa gimnaziald merse binisor, a II-a rdu, si tTlharul" fugi iaräi. Eminovici puse de-I [eta
I

cobzd si-I Tntoarse la scoald. RdmInInd repetent, Eminescu frecventeazd In 1862/1863
tot clasa a II-a, stTnd In gazdd la un frantuz betiv, Victor Blanchin. Dar dupd vacanta

Pastilor 1863 nu mai apare prin cataloage. Poetul devine privatist". Legenda spune
ca mergTnd la Cernduti pentru pregdtirea In particular, In primdvara lui 1864, Eminescu se IA dupd trupa Tardini-VIddicescu, care dddea reprezentatii acolo pentru
IntTia oard. Cd a fácut parte din aceastä trupd rezultd din afectia colegiala pe care
i-o pdstrard directorii companiei. STnt stiri ca poetul ar fi obtinut certificat de clasa
a Ill-a de la gimnaziul catolic din Sibiu, oras Tn care se afla atunci ca student jurist
fratele sdu Niculae. Trupa pleca la Brasov. in octombrie 1864 Eminescu intra ca
practicant la Tribunalul din Botosani, stInd acolo pTnd In martie 1865, cTnd se repezi

la Cernduti spre a urma studiile collegiale". Acolo venise iardsi trupa Tardini,
si din nou legenda spune ca Eminescu s-a luat dupd ea. in 1865, oricum, poetul
se afla printre strdini, In strdindtate". Dacd era cu actorii, Fani Tardini juca In
iunie la Brasov (specializatd In V. Hugo : Maria-Tudor, Angelo Malipieri). in toamna
1865 Eminescu reapdrea pe ulitele Cerndutului. Acum sedea In casa lui Aron Pumnul,
care era rdu bolnav si c-o muiere" rea ce-i scurtase zilele si-I tinuse ca pe Pegas
In jug". Era bibliotecar. in epoca aceasta trimise versuri la Familia lui losif Vulcan,
care TI prezentd cu laude In nr. din 25 febr./9 martie 1866, schimbIndu-i numele In
Eminescu din acela de Eminovici. Pumnul murise in ianuarie, spre jalea poetului,
Li - C. 17S

www.dacoromanica.ro

161

care Ii dedica o poezie. in vara Eminescu parasi Cernautii. O WA pe jos, cu un bat
in mind i un strait de-a umar, spre Ardeal, coborind probabil pe valea Dornei,
se !Asa pe apa Mureplui Ora la Tg.-Mureplui. Acolo doi seminariO, Ion Cotta
Teodor Cojocariu, imbracati In straie nationale, TI luara In trasura spre Blab fiincicd
poetul voia sa vada locul uncle a rasarit soarele romanismului". Cu un carnetel
eu sint poet §i vreau
in mina, Eminescu îi facea insemnari. Domnilor zicea el
sa-mi adun material". inainte de a sosi la Blaj, ga cum facuse Asachi la Roma, poetul
se ridica In trasura In Virful Hulei i miKind palaria zise : Te salut din mima Romamultumesc, Dumnezeule, ca m-ai ajutat s-o pot vedea". La Blaj o duse greu,
mica.
neavind de nici unele, suportind totul cu robustete. Se culca Imbracat prin fin, se
pieptana cu degetele, se spala cu un strop de apa, se &aura cu mere. lqea la cImp sS
citeasca i se scalda ceasuri Tntregi In Tirnava, IMO moara, din jos de roan. Eminescu venise sa mai cI§tige o clasa, dar se spune cd d-I profesor Olimpiu Blajan II
respinse la examenul de I. greaca. Dormitul prin grajduri, pe linga lacul Chereteu, pe
sub stra§ina manastirii, mincarea de capatat de pe la seminar TI destramara §i-I std.bird. In august 1866 merse la Alba-lulia, la adunarea Asociatiunii", dormind pe c.
rogojina intr-o crT§ma. Se abdtu i pe la Bucerdea-Grinoasa, satul de obTr§ie al Id
Maiorescu. Razbit de mizerie, veni la Sibiu, unde N. Densu§ianu constatd ca curgeaui
zdrentele de pe el" : abia se mai vedea pe la git un mic rest de camga neagra, iar
pieptul de sus pina jos era gol, §i cu mare necaz cerca bietul om
acopere pielea
cu o jacheta ruptd in toate partile, zdrentuita de la mineci pind la coate, cu ni te
simpli pantaioni zdrentuiti din sus §i zdrentuiti din jos ...". Dens4anu II Tmbracd
§i-I

trimise cu scrisoare la popa Bratu din

RaOnari, bunicul dinspre mama al lui OctaClopotnita veche $i cei doi tei sàdii
de poet and era copil.

vian Goga. Acela ii dadu un taran care-I
petrecu peste munti. In tart, poetul intr.& in
trupa lui lorgu Caragiale ca sufler, trecInd
apoi la Pascali. I. L. Caragiale îi aducea
aminte ca un director de teatru ambulant
(desigur

Pascali)

Ii spusese cA gasise la

Giurgiu, slujind In curtea §i grajdul unui
hotel, pe Eminescu. Acesta, culcat In iesle,
citea in gura mare pe Schiller, cad avea un
geamantan plin de carti. Sa-1 fi abandonat

aci lorgu Caragiale ? Un actor din trupa
acestuia povestea cA directorul lui, neavInd
sufler, TI trimise In port i acolo gäsise pe
Eminescu descult §i fart cam4d, numai

In gheroc §i pantaloni, rafind banitele de
cereale. Cu lorgu Caragiale poetul a colindat pina In 1867 orgele muntene, raminind

.te.er-

la el Ind o iarnd in Bucuresti, 1867/
1868. Apoi intrd in trupa mai serioasa a lui
Pascali, pornind cu ea In turneul din Ardeal

-

'`. .0
si
elo;ïp
g

,4

1,t.

;

p,

s.

.

,.

www.dacoromanica.ro

in mai 1868. Trupa jucd la Brasov, Lugoj, Timisoara, Arad, Oravi/a, primitd pretutindeni cu mare InsufleVre. in toamnd (29 sept. 1868), recomandat de Pascali, Eminescu fu angajat, cu 450 lei lunar, 2700 lei pe stagiune, sufler al II-lea si copist la Teatrul

Na/ional din Bucuresti, unde juca o data i rolul ciobanului din nzvan i Vidra de
Hasdeu. in vard, plecind cu trupa In turneu In Moldova, pind la CernA4, Eminovici
ar fi pus mina pe tilhar" si 1-ar fi ferecat la lpotesti. in toamna anului 1869 II trimitea
la Viena sd se inscrie la Universitate. inscriindu-se acolo ca audient, inseamnd cd
poetul nu terminase liceul, dar cd totusi spera sa-1 sfirseascd In curind. La Viena el
trai in strimtoare veseld, ca to/i studenVi romani, cunoscu pe Slavic', urmd cursurile
eclectic. (filozofie, istorie, drept, economie politicd, anatomie), citind mai mult In
casa. Un oarecine preda la Universitate despre Craiul Rhamses" si nevasta lui,
Rhodope", iar el privea distrat pe fereastrd la o mamzell Rezi".
Prin ferestre uliternici
Noi priveam la madam Maier
priveam cum mamzell Rezi
$i cu Seppi joaca staier".

Viena îi lasd amintiri dulci (si probabil

i

boala din care i se trage moartea)

Cu murmurele ei blinde
Cu izvorul, harum horum
Ne primea in a ei brate
Alma mater philistrorum.

Aron Puma Profesor de limba ro-

Cu murmure, ca izvorul
Cujus, hujus, harum, horum
Ne primea-n a sale brate
Alma mater philistorum.

man& si istorie nationali la Gimnaziul
din Cernluti, al carui elev preferat
era Mihai Eminescu.

Cu evlavie cumplitl
inghiteam pe regii lybici
Unde sint acele vremuri
Te intreb: amice Chibici?"

De la Viena, dupd o Intoarcere In lard cu
care prilej vizitd pe junimisti, Eminescu pleacd
in 1872, In toamnd tirzie, la Berlin. Junimea"
Ii dadea un stipendiu. in afard de asta, agentul
diplomatic din capitala Germaniei II va lua secretar particular. Eminescu se inscrie In decem-

'ir
,

brie ca student ordinar, indiciu ca intr-un fel
oarecare lichidase problema liceului. La Berlin
urmd cursuriie lui Dühring (Logicd si principii

de filozofie), Zeller (Istoria filozofiei), Lepsius
(Monumentele Egiptului) si pe alii mai putin

.1n

I.; -4 ti)e.

:7.7!tir
.

www.dacoromanica.ro

=

notorii. Îi gdsise

i

aici o prietend, cu care se plimba la Potsdam, cu trenul, In

clasa a Ill-a :
Zice Darwin, tata Darwin.

Tntre dinIi o pipa lungd,

Cum cd omul e-o maimt41;
Am picior de maimL4ci

Subsuori pe Schopenhauer.

Milly-nsa de pisicuIa.

$-acum suiera masina,

$i ma urc In tren cu graba,
Cu o foame de balaur,

Fumul pipei lin miroasa.
Sticla Kummel ma invita,
Milly-mi ride. Ce-mi mai pasa!"

Venind In fruntea Ministerului de Instructie, Maiorescu Indemnd pe Eminescu
sd-si dea doctoratul, spre a putea ocupa catedra de filozofie de la Iasi. li ordonantd
ajutorul cerut. Eminescu, care urmase la Berlin regulat semestrele in 1872/1873 si
1873/1874, se purtd straniu In aceastd Imprejurare. Nu-si dddu doctoratul si dupd o
vizitd la Konigsberg, Cracovia si Lemberg, In vederea culegerii de documente (poate
ca voia sd faca o lucrare de istorie, poate i se cereau pentru culegerea oficialä, In
schimbul banilor), IncredintIndu-se cd nu era pregait pentru lucteári arhivistice

veni la Iasi, nu fdrd endul de a se Tnapoia In Germania In noiembrie pentru
doctorat.
La 23 august 1874 fu numit director al bibliotecii centrale, In locul lui Samson
Bodndrescu, In balamucul" cdruia, de la Trisfetite, se addposti. Il scoate de la bibliotecd D. Petrino, care pe deasupra mai are si nedelicatetea de a-I da In judecatd
pentru o imaginard sustragere de arti. Maiorescu II numi atunci (1 iulie
1875) revizor scolar pe judetele lai i Vaslui, Insd
abia se apucd de treabd, cu un mare zel, i guvernul,
peste un an, cdzu. Ministerul Ti cere Tnapoierea
Pagina de titlu.
ajutorului de 100 galbeni acordat de Maiorescu.
Eminescu rdmase fdrd rosturi, aciuindu-se cTtva timp

Lepturafit ruminesc
401.1,kil

riiLil muttni

(iilkiunta ti,hutirit;t tit ilrtm.

*.tIfrof

de' o tlasa I. si IL a giantasiuld de jos
lu

Arum Pumnut.

'I,..11 .

Tuna! I.

,

,

In bojdeuca lui Creangd. Era scTrbit de oameni, de
institutii, de liberali, de dragoste. Cunoscuse pe
Veronica Mide, de la care avu mari dezamdgiri. Nu
cui au dat fiintd
va blestema
i-ar putrezi oasele
acestor tdri In care cuvTntul nu-i cuvTnt, amorul
nu-i amor". Se apucd de gazetdrie, compirind Curierul
de Iasi, pe care II numea In dispret foaia vitelor de
pripas" si care era proprietatea unei tovdrdsii de
junimisti (N. Gane, lacob Negruzzi, Stefan VIrgolici,
Anton Naum si altii). Trdia ca la Blaj. in pragul
oddii lui prietenii rdmIneau asfixiati : cdrti risipite
pe jos, rufe aruncate dupa sobd, pat nefdcut, apä
bdhnitd In cord, coji de nuci, ghemotoace de Mrtie.
Arunca Incdltdmintea pe pat si pierdea nasturii de
la redingota lustruitd. Dormea Inclestat, mInca cu
poftd mare nuci si mere si trecea In embete
pierdute spre Copou, cu prul cascadat pe spate,
muKTnduli sfircul mustdtii. Certindu-se cu directorul
tipografiei care Ti pretindea sd laude pe primar sou

www.dacoromanica.ro

sa semneze o astfel de adulgie, Eminescu *ca si de la foaia vitelor de pripas.
Il chemara, In fine, In octombrie 1877 la Timpui din Bucuresti. Ad i avea colegi
pe cinicul Caragiale si pe grijuliul Slavici. La Timpul Incepu seria de articole
Tmpotriva liberalilor, si In special a pociturei" C. A. Rosetti, admirabild opera
pamfletarà, dovedind Insd o frita/le crescInda. Boala Tnainta insidioasa, sub
Intaiisarea sdndtalii, lar munca la redactie, In carnasa, la o masa plina de hIrtii,
era istovitoare. Un mar luat dintr-un talger Ti aducea aminte de libertate. Prietenilor
care TI vizitard le descrise starea lui cu cloud versuri din Goethe. usor modificate
Arm am Beutel, krank am Herzen
Schlepp ich meine langen Tage".

Mai avea si agita/iuni de ordin erotic. Voia sd la de nevasta, deconsiliat de
Maiorescu, pe Veronica Mide, t'amasa vdduvd, se Indragosti, spre ciuda aceluiasi
Maiorescu, de Mite Kremnitz, apoi umbla dupa Cleopatra Poenaru, fiica pictorului
Lecca, si cam cimotie cu Caragiale. in 1882, dupd vreo cinci ani de jurnalistica,
era complet plictisit : Astept telegramele Hayas, ca sa scriu, lar scriu de meserie,
scrie-mi-ar numele pe mormint si n-as mai fi ajuns sa traiesc". Directia TI platea rdu
si neregulat. in iunie 1883, merse la lasi, cu prilejul dezvelirii statuii lui Stefan cel
Mare, solemnitate la care nici nu lud parte, mulIumindu-se numai sa citeasca la juni mea" Doina.

Dadea semne de ratdcire. Creanga, la care dormi, TI Vázu punInd pe mdsuta
un revolver, de teamd sa nu-I ucida cineva. Locuia la Slavici (plecat tocmai In
strainatate), si acolo, la 28 iunie 1883, TI cuprinse nebunia, pe care Maiorescu
i-o presim/ea din purtarile de la Junimea".
Se credea cdlugar ca leronim si binecuvInta pe toata lumea. Purtarea lui Maiorescu

a fost admirabild In toata aceastd parte trista a
viemli lui Eminescu. Prin grija si cu ajutorul lui,
poetul fu internat In sanatoriul d-rului Su/u, apoi
In noiembrie, condus la Viena In asezämIntul

DE-ASIU
Pe-ttsitt

d-rului Oberstein de la Ober-D6bling, unde fusese
internat si Lenau. Peste cIteva luni era limpezit,

ett o &re
rnpitdre;

'3

la sfirsitul lui februarie Chibici-RIvneanul TI
Intovarasea In Italia, la Vene/ia si Floren/a,
care lasard pe poet indiferent. La 17 martie
pornea spre Bucuresti si dupd o sedere de
cIteva saptämTni se stabili la lasi, la Inceput
Tntr-o oddi./d la Miron Pompiliu. Prietenii TI
ddcleau bani si-I Inconjurau cu mare aten/je,
Insd Eminescu devenise avar, dintr-o frica maladiva de viitor. I se ciadura ore de suplinit la
Scoala comerciara, apoi, la 24 septembrie 1884,
sub direc/ia lui I. Caragiani, postul de subbibliotecar la Biblioteca centrará, pardsit de A.
Philippide. Din scripte rezultd cd funciona mai
ales la serviciul de Inregistrare, Indeplinind
si unele mdrunte sarcini birocratice. Boala
si

din Alaite,

rice dulei it unid plain,
Plain ridiendo eu.earba, verde,

te

pende.

ineeti5i41'n,
!4it.ptint1u siopte
amero;

Lte.asitt ay..; o illorkien

1,tgittsia si titterka,
ea si titlreit erinului.
Altot ea miles, siottioi,
Amalgamo d'o mor oasis
Si de uta porptteitt,
1,antatolu veedu si osiaru,
Siaptindu nitlire de amoro
I te-asio avi70 porumbitia
I;u chipa albo de tiopilitia,
idandisiora

ea a di de priroavirs,
I :lit ti. ti Cite diolitra
eantit doiten, di/Mitra,
1-asio eatiti."a 'neetisiortt,
8/.1/linda =ia-pte de antorn,

r

Milita litiaapeu

)

,

seesii
ea terma» limeblikum colimele 111481
e0114011160 .44/ loonrcar4 j11.
p*.e "wont ite 16 SOL
it .1,
[4.. mIor ame oe-a prisse

www.dacoromanica.ro

Int Nnin 28 MI 11)76.

1,1; ) )1 x

'7'14 ihat 14,3j41CATitNIIA )1: I I'(4

'.

..
f

Altri

14. o.

'..4:161Ciart mweiturtt

trs)ei,

.

...".!"1";.

..... w a *
,:.4.....,,,;,*,......

r: 7 .,, i ' 7 , r

.....

i

0,noe IA 14 14.4,11 +U'

rn Y 4.0 .4,

tat

'.

g

.....-':

:

re

r

romeo, Out Malo

H Wat:1# Wainf.

4.1

.4.4 14.

oye

yyert. y a....

=

--' " ' ,.
,

Y.

.

.

:

MY.
4fi

.jOY.

=

t.
t."1.

A4at.

.

Ta..

,,

O, Atr04,40

tlr. I.

.'

1.1.9.3. . 44,

...k...
.
.m- 1

omp,Mol,.

Wo-

ya.*

10h. a, ", 1 7 '''

g.

f

.

a'

..

=t;:t"."-*** ;in= 1,* PayrVt

ylie

t, 4.4. .44.

t.,. »44

I

. awao

.

11... a...,

Yostibil .101.

110, }PO.. 1p.

1....111

Pagina Cu frontispiciu.

.,.

r

'.!.!..'

'1,Y4

11tLAT1i E 1)1X tA, <

Olonalnn II nolninnon h& IltEPIAIMMATMIALL
hi.r,,,,,, , , . 4 r A ... 4 ,.. r

,AL

.''...... ''

.

1S S I

I )Es1.11111, 1-, ruirrit

Aparo de ami tiri pe septaroada
r,a,,,,,,, . e, ::, ,,1.1

..,

,,,...,÷.....,...,t,,,,-,...,,..,,,,..,....

.'..r.A.Z..,...i....,..,...7,1,:,-"' ".4'ma .....,.............,4

NO 54

,, ,..,

ole

r

44. yeai.,
k axt .46 44,, 444

144,.

rciff.

04,11 P

reveni, poetul deveni suparator pentru Dalilele de pe drum si la 9 noiembrie 1886
trebuira sa-I interneze in Ospiciul de linga Minastirea NearMului, din care iesi ameliorat la 10 aprilie 1887. Pleca la Botosani la sora sa Harieta, care Ti dadu noi
Ingrijiri, fiincica boala avea recidive, facind gresala, In parte din interes, de a provoca o publicitate regretabila cu listele de subscriplie. In vara 1887 bolnavul fu dus
In strainatate la baile din Hall (In 1885 vara, fusese la Liman, ring Odesa). Reintors
mai sanatos, Eminescu se plictisi In glodosul Botosani, In care Harieta visa sa-1 reina
definitiv, mai ales ca Parlamentul era pe cale de a vota poetului o pensiune. Atunci

veni, in primavara 1888, berecheta", balduca", Indracita" cu o droaie de nespala/i", adica Veronica Mide, care II lua la Bucuresti. Acolo Eminescu se purta o vreme
normal, scrie citeva lucruri cuminTi si In decembrie se lasa convins de c4iva publicisti de mina a treia sa patroneze o efemera revista', FInttna Blanduziei. in primavara

1889 prietenii fura nevoiti totusi sd interneze pe poet si sa ceara instituirea unei
curatele pentru administrarea pensiei, fiindca Eminescu umbla dupa o cIntarea0
vieneza, cu parul galben ca de aur si cu glasul ca clopotul", si cu un servet legat
turceste in jurul capului saluta urcat pe masa pe o alta cintareata, suedezà". Se credea Matei Basarab. Muri In zorii zilei de joi 15 iunie 1889 de o criza cardiaca' si fu
Ingropat simbata 17 iunie, pe o ploaie marunta, la cimitirul Bellu, intre un tei
brad.
Activitatea ¡iterara a lui Eminescu se intinde pe saptesprezece ani. Din
haosul de proiecte, mai cu searna tineresti, s-a condensat puTina opera definitiva.
CredinIa de pina mai deunazi ca Eminescu e un meteor, iesit din neant, ca un miracol,
fard nici o legatura cu trecutul, se dovedeste falsa. Eminescu e cel mai tradiIional poet,
absorbind toate elementele, si cele mai mar-unte, ale literaturii antecedente. Toate
temele lui ies din tradiTia romäneascd, oricit de scurta, si TrirTuririle straine, pornite
si acelea inaintea lui, aduc numai nuanIe si detalii. in primul rind descoperim la el
un

intenIia de a trata, pe urmele lui Asachi si Bolintineanu, In mari poeme epice ori
dramatice, mitologia autohtona. Cititorul obisnuit stie doar de Rugciciunea unui dac,

166

cIteodata de poemul faustian Murean, in care patriotul ardelean e Tnfatisat ca
un filozof schopenhauerian, teoretician al raului In istorie si al unui panteism

www.dacoromanica.ro

sustinut pe ideile platonice, In cautarea fericirii negative prin eremitism, somnolenta
;I ficIiune.
Dacia slujea ad, ca si Grecia clasica in poemul lui Goethe, ca un loc de Intoarcere
pentru individul modern roman, care Imperechiat cu Dochia (ca Faust cu Elena)
ar fi dat renasterea romana, Intr-un cadru get
Rasuna corn de aur gi Imple noaptea clara
Cu chipuri ratacite din lumea solitara

A codrilor... In cirduri veni/i, genii qagalnici.
Ce-acum trnpleti pamtntul cu sunetele jalnici,
Acum ascungi In umbra sau tupilgi sub bale,
Piqcgi picioarele-albe a fetelor balaie.
$i zimbrii enei Dochii, pe frurAi cu sterna mare,
$i voi, cai albi ai marii, cu coame de ninsoare...
invie codru I Duhuri cu suflet de miresme,
Zbura/i prin crenge negre ca strivezie iesme,
Cu sunetul de pasuri s-aduca pasul numa
Pe corpuri albe haina de diamantina bruma
Sa seinteie In umbra, sa spinzure feeric
Trece.0 incet prin aer. calcInd pe tntuneric".

Dacia urma sa fie o zona de mijloc Intre nord si sud (lacob Grimm identificase
pe geti cu
Astfel dacele sInt Mae" ca fetele gote, Insa privelistea e mediteraneana
Se leagan visatorii copaci de chiparos
Cu frunza lor cea neagra uitIndu-se In jos
in ape... lar prin crenge de-un verde-adlnc de jale
Se-oglinda-n apa-albastra de aur portocale..."

SInt alte planuri mitologice mai despletite. GenaTa ar fi trebuit sa trateze creatlunea parnIntului dupa o mitologie proprie romana", In 20 de drituri, si rapsodul
ar fi fost orbul poet Rom", deci un nou Homer. Cosmologia s-ar fi Intemeiat pe un
nurnar de mume" (muma vIntului, muma muntilor, muma marii, muma iernii,
muma florilor), niste personificar de idei eterne, dupa toate aparenIele, amintind
goetheenele Miitter. Basmul de imaginatie asachiana, tratInd despre un mag calator
Prod.' la RAW. 1P"

IMP

,

.

.rneftu.4.

...a

.l.

RaalS

so .. a.a 144.0 .4 a

e.t.a 41.

,ses

..0

4a 4.

.er.### Eva, .25

545158poeteael

ra,.. 154-551 . 515,..4.14.

31 rsacl..?

.1 !eve. via11441414...., .4
.1. a oa. le,..1.1 a lama,

4.

...

ala arataa,.. ....1, a a .

der eee

*rte. ra a .3, I. . A.,
........,...........1.4 ow.

44.43, awalt

.4. .a ......,..., 661.i. A
A.... .4 T.6.6 6 ......p...
!...1 1. ......

eireche merle, 6.4.1 am. va,

ed teeeeeee tor, # .ati.54 ..

"...
In

, 1 .1,

.1.

040.4

9.

44
aartat. 11.1.

1.1.
I

a

la 4,44.

AAA.. .5.54,
6.444
.
.

4.4*.
.714,

me ,45,st Aes.

4.

X

exeeeeeete # een.

.

. M,..1.
41

...A. I-4.
.

etaltaa

6.44

e

J

4*451.1fa.

laa
os4

aaltata eft. se*

44.4

044

6...

4

4aos,14.

;

066

eeee .6

t AA
...A
.A.aaaa
4.44.4 3

aSt eadvas

an.

444.4

.... 4. a ...en

bade/.
WS. ov At

####.# peee, # 'Le

ree.

4eamt

p 1144 04.

e WOO, ;,10,061.ii.

.4*

betee#*".14 +

. ... .41444.4.S.iaa

aca4
a.:4. 4.1.. ',mat Ps.

laa.

.4 1. Al

1.

!tri

I.
www.dacoromanica.ro

a$11.1.11 .

law lbws. 4.1*.
eierlAxe

1.

,ferseaseeeei 4.4 /sit., a
A.... . .41.. * i.. 44 nee. Am. eaati.1.4
.4.45 . mat ... in 411154 45 *yea... g.te«

#

..

a. ...r .4. .....

4.,.., ... 1,.......,./ at

;I..'"

P441....1Cri.

Wa4.4.

la . 4 44.6. la

Paging cu frontispiciu.

.

'4 .54*
a7.

Nee,

aaa

AA., *NW 66.4.,.1 i ...I..,

.

,

4.

.44 a

Lraft

535

TEI,ItArle

A.., h.,. Pot
414.,..7,aantrawl

arm
4,1.,-

AI*

...4.$04...!..rati. Os. .0. 6
Nor,

1*
pot.-

..rtAL4.
4119*210,,O

V.,. 444 ,4id, OA*
V.41.

#

In stele, contine idei le filozofice din Murean. Fantazia e mai Invoaltd. BdtrInul Impdrat

Isi trimite feciorul sa citeascd, la un sihastru de pe muntele Pion, cartea lumii".
Un seraf face magului o teorie abstrusa asupra originii Ingeresti a sufletelor, ce-si
au originea In ate o stea, teorie curat platonicd, cu un misticism gotic In stilul lui
lakob Böhme, care si el recunostea In om o parte sidericd". Strit, dupd seraf, si
oameni fárd Ingeri de pazd, färd stea, a cdror nastere e o greseald In planul eternitdtii.
Dumnezeu le e tatd. Ei sTrit geniile melancolice

,,Dei rari ;i

lumea nu va sa-i vazd,

Viaja lor e luptd, end mor se duc neplinsi".

Doctrina romanticd a geniului, iatd singurul element nou de continut introdus
de poet. Serafimul apdruse si lui Eliade. Necromantul duce pe voievod In pesteri de
marmurd neagrd pe muntele Pion
El zice s-alene coboard la vale,
La porti uriase ce duc In spelunci.
De send prdbusite gigantici portale
Descule si intrd In mindrele hale
De marmurd neagrd, intinse si lungi".

Trec prin boite sdpate-n granit", intrd Intr-o saldcu muri de marmurd ebenind,
lucind ca oglinzi de tuci. Acolo tIndrul bea din paharul Somniei (solutie schopenhaueriand) si, cdzut Intr-un vis colosal are, ca intr-un Somnium Scipionis, viziunea
universului stelar
zice umbra
Vezi tu
pe-a hdului vale
PdmIntul cu munIi-i ce fumegd stins,
Cu mdri adormite ce murmurd-n jale
Dorm populii, äri i cet4ile sale
Deasuprd-/i oceanul de stele intins.
PdmIntul departe-ntr-un punct s-a contrage
Cäci lumi de departe in puncte se schimb.
Dispar a pdmintului visiune vage,
A stelelor lard curatd se trage,
Aleargd, trdieste a astrilor timp".

Magul porneste si el cdlare pe o stea, se lasd In lund (Cyrano de Bergerac reeditat)

si de acolo In steaua natald, unde dd de un om nefericit, un cdlugdr cu comdnac
negru si rasa de siac, fost ambitios de Impärätie, care se vindecd prin ascezd si contem-

platie de rdul istoric. Femeia himericd ce-i turburd visele nu-i dedt simbolizarea artei,
mijloc schopenhauerian de consolatie
Tot ce-am gindit mai tindr, tot ce-am cintat mai dulce,
Tot ce a fost In cintu-mi mai pur si mai copil
S-a-mpreunat in marea aerului steril
Cu razele a lunei ce-n non i std sd se culce

168

5i-a format un inger frumos si juvenil".

www.dacoromanica.ro

Mihai Eminescu In perioada
studerytiei la Viena.

.4

Legenda dacica este reluatd In maniera Traianidei lui Bolintineanu In Memento
mori, cronografie pesimista' In ton volneyan, specie de Légende des siècles, care, In loc
sa demonstreze progresul, documenteazd nimicul. De la Miron Costin i D. Cantemir,

tema efemeritätii civilizaiilorsi Impdrätiilor era proprie literaturii rcmäne. Anatolida
lui Eliade i Conrad al lui Bolintineanu îi gäsesc o noud sistematizare la Eminescu.
Rind pe and trec prin fata noastrá era preistoricä cu omul paleolitic, imbräcat In
piei de urs si cäciuld de lup, vremea chaldeicului Babilon, a asiricei Ninive (Tntr-o
variantd : Babel), Palestina regilor, Egiptul (de aci a fost extras apoi Egipetul), Grecia,
vdzutà In spiritul lui Barthélémy, Roma cezarilor, momentul dacic, nävälirea barbarilor, Revolutia francezd, Napoleon I. Mai tirziu, In impeirat i proletar se Implinea acest
hronograf abandonat cu domnia lui Napoleon Ill i revolutia comunardä, In vreme
ce alte fragmente izolate cuprind descriptia Indiei buddhiste i a celei din epoca na§-

terii lui lsus, In versuri de o mare sugestie
Prin codrii Asiei, prin lesuri cree
De-a vIntului suflare-mbalsarnatd
Prin murqi in non i
pin pustii rnArete

www.dacoromanica.ro

169

Cetati antice stralucind s-arata
Si albe par si mitici si cu basme
Pierduta-n codri pare semanata.
munte
pesteri nalte s-adincesc
Stinci de bazalt n boltile-n coloane
Se misca-ncet paclurea de pe frunte.

Izvoare curg din negrele icoane
D-idoli pagi'ni ce ca si sfilpi se-nsira
In departari adinci din caravane.

In stele-naltä umeri Himalaia
$i de pe virfu-i alb patind rasare
O luna calda sfinta i balaie
Si-n vai umbroase ce se pierd In mare
Muntii batrini din stele se coboara
$i-ntind In jos stincoasele picioare".

Episodul dacic vorbeste despre trecerea podului lui Apollodor, descrie Sarmlw
segetuza In fläcdri ; reja povestea asachiand a Dochiei (blonde) urmdrite de Traian pe
muntele Pion, si vine, ca In poemele homerice, cu miraculos pdgIn. Zamolxe cu zeil
iesind din Marea Neagrd, luptd cu Zevs si cu celelalte divinitáti elinice. Odyn
intr-o Incercare
Freya privesc IncruntaIi isprdvile olimpice, fiindcd ei 1in cu

de satird Decebal Intreabd din Walhalla de soarta germanicei lui Sarmisegetuze
Nu mi-i sti spune ce mai face tara
regatul meu ?
Ce Dacia se numea
Mai sta-nradacinata-n munti de piatrà,

Cu murii de granit, cu turnuri gote,
Cetatea-mi veche Sarmisegetuza?"

Rdzboinicii Tnvinsi se strIng sd moard in cetatea lor spInzuratd pe o margine de
prdpastie:

Si prin arcuri indoite la lumini de rosii
Adunati vazu cesarul la cumplita mas-a mortii
Ducii dad. Faclii de smoala sint Trifipte-n stuipi si-n muri.
Lumintnd halele negre, armuri albe si curate,
Attrnate de columne, lanci i arcuri razimate
De pareti
pavezi albastre stralucind pe stilpii suri.

Ei sTnt imbrdcati In piei de tigru si de leu si, asezati In jurul unei lungi mese
170

de granit, beau otravd din cupe-teste. in Sarmis (Nunta lui Brig-Belu) se adIncea legenda
geticd. Brig-Belu, un muresan care-si converteste pesimismul In machiavelism, asteaptd
cu nerdbdare sd treacd un an de la disparitia fratelui sdu Sarmis spre a-i lua legal tro.

www.dacoromanica.ro

nul §i pe logodnica sa Tomiris. Statuia fostului rege. acoperita cu zabranic negru, e

conjurata ritual
- n numele CelOia, al carui vecinic nume
De a-I rosti nu-i Vrednic un muritor pe lume,
Cind limba-i neclintita la cumpenile vremii,
Toiagul meu s-atinge incet de vIrful stemii
Regesti, si pentru d'irisa te chem daca traie;ti
O Sarmis, Sarmis, Sarmis I rasai de unde esti"

NeraspunzInd Indata, se alege rege Brig-Belu, care face nuntd chemind pe toti
zeii vechii Dacii", In frunte cu Zamolxe. Un ghidu§ cu mutra de caprd face sa ricla
pina §i pe regii de piatra din firide ; se Inlantuie un dan; cu sunetul cimpoaielor satice. Atunci apare nebunul Sarmis (alta data Boerebist) care, dupa ce face o geneza
cu mituri dacice §i filozofia eternitdtii lui Zamolxe din Rugdciunea unui Doc, blestemd
pe frate
De propria ta fata rebel, sa-ti fie teama
vame; vietii
Si somnul
sa nu-ti mai iee vaina,
Te mira
rasai la al tau glas,
incremeneste galben la propriul tau pas,

Si propria ta umbra urrnind prin ziduri vechi,
Cu mTnele-ti astupa sperioasele urechi,

Si striga dupa dînsa plinend, muscind din unghii
Si clnd vei vrea s-o-njunghii, pe tine sa te-njunghii !..."

intr-adevar, prin fenomenele dublului" (traditia romanticd Emile Deschamps
din René-Paul i Paul-René), Brigbel lovind in Sarmis cade mort el Insu§i. Sub titlul de

Horiadele, poetul pldnuia In tinerete vreo epopee nationald in care ar fi vorbit de
Horia, de lancu, §i care se deschidea cu o genealogie nastrupica a României, de asta
data latinista. Vulturul Gloriei romane smulgea inima din Roma murincla §i o lasa sa
cada In parnintul Bourului, adica In Dacia. Patru analize de cInturi din Planul lui Decebal (altul) ne dezvdluie interrtia unei epopei independente a Daciei. Ogur, cIntaretul

orb, este iara§i un Homer. Dochia e o vrajitoare tIndra. Zeii Romei luptd cu zeii
decid, paralel cu armatele respective. Corbul Munin vestea pieirea (Munin §i Hugin
sInt corbii ce Insotesc pe Odin in Edde), Ogur, tIrit de cai ca un Phaeton, cade In marea

Inghetatd. Acolo, In sticlirea feericd a halelor madi, istorisea zeilor germanici nenorocirea, iar Nordul, drept razbunare, dezlantuia popoarele barbare. Ar fi existat §i
episodul Traian-Dochia. In alt proiect, cu date mai istorice, In felul Traionida, ori
Deceba/ de I. P. Florantin, Traian In Dacia de Pelimon, campaniile dacice narate mai
amanurrtit erau complicate cu miraculos. Freja (germanica Frouwa, Freya, sotia lui
Wotan) vizita tarile dunarene. Dochia incremenea ca §i in mitul lui Asachi, amintindu-se irisa Niobe, fiincicd iubea pe Dacio §i nu pe Traian. Alta Incercare este intr-un
fel &dita §i de Grandea In Misterele romclnilor. Totul se bazeazd pe reIncarnarile lui
Vi§nu, pe metempsihozd. La Inceput avem de-a face cu Gracchus, Decebal, Catilina,
Cicero, pe urmd, prin migratie §i translatie, Gracchus devine francezul Baboeuf, profetul Societatii Egalilor. Schema seriilor n-a ramas, §i planul apare incurcat. intr-un
loc dam de un Decebal devenit un batrin sdrac, necunoscut". Avem indicatii din
ipostaza celui de-al doilea imperiu francez. Lui Cicero, tip de politician, Ti corespunde
acum Morny, om cinic, ambitios, pozitiv", care cunna§te legile istoriei" §i a upd-

www.dacoromanica.ro

171

truns In taina devenirii ce o urmeazd". Anticul Gracchus n-ar putea
urmeze, dat
fiind anacronismul Gracchus-Baboeuf, ci oricum un proletar", un apdrdtor al drepturilor celor multi. Unei sclave din Germania, Freja In punctul initial, Ii Tine locul Cezara,
tip de amantd infideld, din pricina cdreia se sinucide Morny. Eminescu a avut o clipd
&dui sd execute ideea i dramatic, Intr-o piesd de teatru Decebal, In care vedem
printre personaje pe un laromir, ostatec iasig luat de Decebal (numele e din tragedia
Die Ahnfrau de Grillparzer), un Pater Celsus, preot bdtrIn, Longin, legatul Romei,
care cere lui Decebal sa Inapoieze prada de la iasigi, Boris, un arpe" care pIndevte
scaunul regelui dac. Din toate aceste proiecte nu s-a executat nimic, i Eminescu se
multumea sa vorbeascd de Dochia Intr-un antec de tip popular :
Kindrd-i este rochia
$i o cheamd Dochia".

Mai ales asachiand este propunerea de a trata evul incert al formatiei Tdrilor
române i IntTiele domnii de la descdlecare. Poemul Strigoii, cu avaricul Arald, Inchi-

ndtor la Odin, e din acest grup. Tema strigoilor îi avea i ea trecutul ei (Asachi,
Alecsandri, Negri). Voise sà scrie i un Arpad, regele ungurilor, operetd cu eintece, In
3 acte (prin analogie cu Attila al lui Verdi, cu libret tradus de acela0 Asachi). Eminescu

nu se multunnqte cu lucrdri simple, In tinereTe el vrea ciclul. Ideea fundamentald
o gäsevte In fatalitatea sangvind (remprospdtarea zolistä a destinului grec). intr-un
scurt fragment dintr-o dramd ce fdrd Indoiald ar fi trebuit sd se intituleze Alexandru
ce! Bun, Muptinii deveneau o semintie de Atrizi : De ce rnd tem Jurgea
Intreba
bdtrinul Domn.
De sIngele meu md tem. Dar nu cunoTti tu acest s'inge fierbinte,
plecat spre mlnie i spre desbin din inima neamului Muptin ?
umbre trecdtoare,
Jurgea, dar umbre sIngeroase. Frate alunga pe frate, fii pe tatd i tata pe fii, sIngele
Muptin clocotea de fdrädelegi". Pe acest principiu, enuntat de Alexandru ce! Bun,
Eminescu visa sà construiascd un dodecameron dramatic" din care nota 10 titluri
Drago Vodd, Alexandru ce! Bun, Stefan si Hie, Stefan ce! Mare, Bogdan ce! Chior, Stefan
ce! Tînär, Petru Rares, Alexandru si Hies, Alexandru Lelpusneanu, Despot Vodei. Unele

puncte primird un Inceput de executare. LuTrid-o de la voievozii maramurqeni,
poetul voi sà trateze In Grue-SInger un caz de paricid fatal, imitat In nume i faptd de
Gruiu-Singer de V. Alecsandri. Ca In Orestia lui Eschyl, crima are o origine Indepdrtatd, ce e o TntTie revelatie a acelui destin implacabil pe care oracolele nu pot decIt
Intdreascd. Tata! lui Grue, Mihnea-S'inger, a ucis, ajutat de sosia lui, Irina vrdjitoarea", pe luga, voievodul Sucevei. Complice cu bdrbatul, Irina e mai mult o lady
Macbeth cleat o Clytemnestra. Doamna Maria blestemd
traditionalul de acum
la noi blestem) sà li se nascd un fiu uciga de tata i so t al mamei (deci cazul locastei
al lui Oedip). Oracolului ce vorbete regelui Laius îi corespunde ad i zodierul Sinbad

(nume Imprumutat din Halima). Aa precum LaTus lepdclase pe Oedip pe muntele
Citheron, va face Mihnea, punInd pruncul pe apa BistriTei, dupd pilda de astä datddin
Biblie a lui Moise, pdrdsit pe Nil. E Intr-un fel o IntTie Incercare de a localiza marile
mituri pagine i sacre, Tnaintea ortodoxiOlor. Copilul e cules i crescut de voievodul
Galu al Ompulungului i la timp dd confirmare blestemului, fiinda ucide fárd voie pe
fiul binefäcdtorului sdu, pe Floribel, pe care tot4 Il iubevte. MIhnit, fuge de la curtea
lui Galu, dei iubqte sälbatic pe fiica acestuia, Angelica (nume din Orlando furioso),

172

intrd In slujba unui prisdcar, trdind In locuri pustii, Tritr-o pevterd, cu sotia lui. Un
prisdcar IntIlnise la Siret, dupa poemul polon al lui Miron Costin, pe Drago. Grue

www.dacoromanica.ro

Teiul lui Eminescu din
grAclina Copou, Iasi,

ucide, fdrd sa vrea, pe prisacar, travestit In urs, trdieste apoi cu vaduva. Prisacarul e
Mihnea, tad' sau ; vaduva, Irina, mama-sa. Eminescu complied apoi actiunea, luTnd si
sfrrsitul din poemul lui Alecsandri, dar Tnlocuind pasarea Insetata cu batul uscat din
Biblie ce trebuie sà Infrunzeased. Poetului Ti place sd amestece elemente din toate
partile. Doamna Maria, vaduva lui luga-Voda, cel ucis de Mihnea, traieste In padure

ca Genoveva de Brabant. Angelica, Indrágostitd de Drago, simte turburarile din
Sburdtorul lui Eliade ; la nunta lui Dragos cu Angelica, asemdnatoare cu aceea a lui
Brig-Belu, Grue ar fi petrecut salbatec, cuprins de furiile lui Orest. ContinuTnd ciclul,
Enninescu schitä Nunta lui Drago, ce avea sà trateze iubirea dintre Bogdan si Veroni,
Incheiatd cu o nunta cu delegatiuni din toate pärtile tarii. Momentul acesta al nuntii

patriarhale e tipic la poet si l-a luat mai tTrziu Cosbuc. Intriga erotica trece Intr-un
proiect mai vast, In parte sdvIrsit, Bogdan-Dragoq (poetul confunda, Impreund cu Hurmuzachi, pe Drago s cu Bogdan, care este Insd un uzurpator al tronului nepotului celui

dintIi). Batt-Tnul voievod Dragul din Cetatea Ariesului e otravit lent de varul sau,
Sas, si de sotia acestuia, Bogdana, un fel de lady Macbeth si ea, care pe deasupra mai
profeseazd schopenhauerismul si machiavelismul lui Muresan. Dragul rabdd, ba dd
chiar semne simulate de imbecilitate, spre a salva pe fiul sau Bogdan, pe care TI gonete
la vTnatoare. PInd atunci potoleste bdnuelile lui Sas, care vrea sd-i ia tronul, numin-

du-I printr-un hrisov epitrop. Cind Dragul aude cornul lui Decebal", mostenit de
Bogdan, semn ca e In pacluri, In afara primejdiei, se da pe fata (aceasta este exact
politica lui Vlaicu din drama viitorului Al. Davila). Hrisovul era neiscalit si-I rupe. Sas,
furios, cauta
ucield pe Bogdan, cdei Dragul e muribund, si omoardastfel pe propriul

www.dacoromanica.ro

173

AG M ENT E
DIN

ISTORIA ROMANILOI

Edi/iauea Ministoriului Cultalor qi al Iucmaturiloi Publico

TO m ù L AINTAIO

Cu portretul lui Eudoxiu Hurmuzaki.

sat, fiu,care dormea IntImplAtor In patul feciorului de domn. Actele urrndtoare reluau dragostea dintre Bogdan-Dragos
Veroni, care acum
se numeste Ana. Momentul Alexandru ce/ Bun e
foarte sumar Infdptuit. Voievodul Isi aratd temerea ca sIngele Musatinilor sd nu aducd vrajbd
dupd moartea lui. Pe un fiu, Stefan, l-a pus la
mdndstire spre durerea mamei sale (Ringala !),
pe Hie si-I la tovards la domnie. Un tIndr frumos
apare In tara, vegheat In somnul lui de un vultur.
Putem bänui cd e chiar Stefan. Vodd mai face
Intr-o scend dreptate patriarhald unui cIrciocar

plaideur" $tefan Vulpe. Sub titlul Mira se cuprind creiondri de drame istorice felurite. Una
avea sd se ocupe de Stefan cel TIndr, premerend
BUCLTRESCI

lui Delavrancea. Proiectul din tinerete e de o
hohotire schilleriand si de un romantism
radical, cu iubiri infernale, eroi demonici, fete
pale, lunatece. O bund parte din filozoficul

.

Din Stabilirn,ritul pii.ntru Artel,
r
MilEa &
30. Strnda

endenne,

Murean urma sd se transfere aici. Petru Rares,
de pildd, trdind pe un /arm de mare, contempld

pe Mira, care din cInd In and trece printre

Pagina de titlu.

ruinele unei biserici. Intriga era, In scurt, cam
aceasta. Sterdnitd se Indrágosteste de Mira, fata
lui Arbure, cu

un amor arabic pentru un Inger de marmord. ViaIa lui e

desfrinatd. Arbure conspird, e tAiat ; Mira omoard pe StefdniTd, care o silea se
se cdsdtoreascA cu el. Conspiratia se face In favoarea lui Petru Rares al cdrui
instrument e Majo. Petru iubeste pe Mira si o vrea de sotie. 1nsd Mira,
cdreia, ca In Faust, i s-au deschis cal divine, preferd sa rdmInd vergind" si se
otrdveste. Poetul a revenit asupra proiectului, fdand din StefdniId un erou
nestatornic, de o belie tristd, nobil In fundul inimii, dar abrutizat prin grandoare",
un Childe Harold si un Faust, si In fond un blazat epigon. Arbure, dimpotrivd,
reprezenta trecutul glorios al marelui $tefan. Eminescu Tsi propunea sd la idei
din Don Carlos de Schiller, din Graf Essex de Laube. Mira de altfel era o Ofelie si o
Contesd Rutland. Cu toatd delirarea romantic& drama conTine sImburele din care
Delavrancea avea sd scoatd Viforul, lupta adicd Intre ambitia de om mic a lui
Stefanild i apdsAtoarea amintire a lui Stefan cel Mare
Nu ai de ce ma piTnge... nu voi sa te-mteleg
$i-apoi trecut-a vremea chid ma duceati de mina
Voi sfetnicii cei vestezi... ostirea cea batrtni
A lui $tefan cel Mare... astazi ma Incongior
Cu tineri ca si mine, voiosi si zimbitori

Eri n-ascultam... si ce e... Astazi eint om Intreg
M-am siturat de fete triste, posomorfte.

174

Eu voi amici

nu sfetnici I"

www.dacoromanica.ro

Poetul Tsi deplasd interesul apoi spre Petru
Rares, cu care pentru el se Incheia ciclul atridic
al Musatinilor. intre feluritele Insemndri rdmTne o
schitä din epoca gazetdriei, CO din urmd Musatin,
care Imbrdtiseazd toed domnia lui Rares. Proiectul
e bizar, incoerent si fárd documentatie istoricd.
Toate aceste intentii apartin conceptiei asachiene, a
determindrii Inceputurilor. Mai departe se constatd
Tnriurirea lui Hasdeu, a lui Alecsandri. Dramaturgul
iese din mitologie si ciclu si face doar teatru
istoric bizuit pe cronicd. Un Alexandru Läpusneanu
medita Eminescu din tinerete, iar In epoca maturitAii scria cIteva scene, departIndu-se mult de C.
Negruzzi. Se pare cd actiunea se petrecea Tnainte
de tdierea boierilor. Vodd omorise pe boierul Grue
fiindcd ceruse socoteald Pasei de intrarea In Hotin.
Pe de alta parte, loan Visternicul, mintind cd va
scdpa pe Grue, rusinase pe Bogdana, sotia aceluia.
Domnul face judecata vicleand, pedepsind pe visternic sd ia de nevastd pe Bogdana. Ultragiatd, se
bdnuieste cd femeia avea sd ucidd pe Voclä.
legdturd cu ciclul se mai pdstreazd In aceea cd
boierii deplIng stingerea ultimului Musatin. Versurile sInt mature, prevestind Scrisorile. Poetul

descrie

Tnaintarea

otomand

In

Europa,

k.

Eudoxfu Hurmuzachi. Portret de
maturitate.

TncercInd

mereu

alte

variante:

,,Si pe tronul cel de aur Muhamed stetea cu fall.
Curge sInge din cadavre pe podelele din said
$i din testele dusmane au fAcut pdenii cupe
$i ciocnindu-le'ntre dinsii stau ulcioare si destupe.
Acum flamura cea verde, semiluna nouei legi
Pe doi impArati surpat-au si pe saptsprezece regi,
Pe trei marl domnea pdgInul si trei sute de cetdti
Tara-i supune tdrrnii, marea-i supune valul
$i in Aghia Sofia cu ovas hrAnit-au calul,
Acum std mare% si rece, 'intre sulii, lintre darde,
Prin ferestile deschise vede-orasul care arde,

Urlete de biruintd, ale chinurilor vaier
Glas tremurdtor de clopot se amestecd In aer.
I-ajungea I-a lui ureche printre stilpi Tnalti ai scdrii,
$i prin vaietul mulimii sund murmurele marii.
Strdmutatu-s-a multimea, sala naltd e pustie,
Muhamed Cu sine '410,0 si 'invins de grea betie
Se preumbld singur, rece, printre säbii, printre darde,
Prin fereste el priveste la orasul care arde.

www.dacoromanica.ro

175

aci din ;apte pdrli deodata e Bizan/u-ntreg aprins
CAci din ;apte Ilturi, flAcdri pe cetate s-a Intins.
El vedea pe ienicerii cu turbane ;i cu
Si mul/imea cea robitd se-mpingea vuind pe
Peste-ora; cdclea o ploaie de scIntei ;i de cenu;e,
Grinzi cddeau arend pe drumuri ;i cdcleau fere;ti ;i 14e,

Urlete de biruirrp In al chinurilor vaier.
Glas tremurdtor de clopot, se amesteca In aer,
Trec prin fum ;i bäli de sTrige, trec prin stupii nal%i ai scärii
Si prin ipetul mul/imii sunä vaietele mdrii".

In tinereTe Eminescu se endise si la o Doamna Chiajna, la un Reizvan. Sub felurite
titluri, Mihaiu (ce/ Mare], Marcu-Vod6, Mira, Anna Movilä, poetul pldnuise tot pe atunci
o drama a lui Mihai Viteazul, schilleriana si aceasta, noroasa. Domnul muntean lucra

sub semnul Ingerului Unirii" si avea drept instrument aci un popa, aci un Hilariu,
ori un Toma Nour. Pe tronul moldovean Tinut de slabul Movila trebuia pus Marcu,
fiul lui Mihai (In alta parte Miron), Movila avea o fatd, Mira (alta data Anna), Ofelie
lunateca si ea, de care se Indrägostea Marcu. Toma Nour era intrigantul demonic,
In slujba unei idei mari. Poetul combina situaIii din Romeo si Julieta, Hamlet, Kabale
und Liebe, Don Carlos, Clavigo, Torquato Tasso, amestecInd pe Shakespeare, Schiller,
Goethe Intr-o romanticarie desfrInata. Teatrul a fost, cum se vede, aspira-tia intima
a lui Eminescu. li descoperim un proiect de basm comic In cadru istoric, Cenusotcä,
ce avea sa dezvolte desigur povestea Cenusaresei. Eroina s-ar fi numit Anghelina si
ar fi trait orfana In casa lui Toader Lupisteanu, fost vornic de poarta si stapIn pe cetaIuia Moara Guzganilor. Fetele lui, dusmance ale Cenusotcei, erau Alexandra, Oxana,
Zamfira. Erau si personaje bufe : $tefan din Vinturi, ori Isac din Bisericani, cititor de
zodii, Pepelea, mascarici, un Hagi Manuk Balamuk, negustor armean, un Avram Nespalat, negustor jidov etc. Intram In maniera Alecsandri. Dup. acelasi, In cadru modern
concepu o comedie Gogu tatii, zugravind starea satului. Subpapuc e marele proprietar.
Frige-Linte, boierul scapdtat, Dr. Napoleon Patarlagica, subprefectul de clasa noua,

Leizer Zolzangesind, patronul hotelului La birliki de aur", evreul corupator. Pe
temeiul poeziei lui Alecsandri Emmi scrisese o mica' piesa Intr-un act Amor pierdut
viatä pierdutei : Emmi (cam Tnainte de a merge la Viena), unde e vorba de dragostea
unui poet matur pentru o tuberculoasa. STrit si alte proiecte, unele rezumate la unicul

titlu : o comedie Veiduva din Ephes, cu istoria cunoscuta din Petroniu, Brant6me
si La Fontaine, luata Trisa dupd Die Matrone von Ephesus de Lessing ; un Dojo, un
Horia, poate un lancu, cu atitudini byroniene (Razbunarea romana, Ariel, Faust.
Un Don Juan roman"), o tragedie Demon si Inger i altele.
In proza lui Eminescu se vad cloua directii : una sociologica si evocativa, cu ceva

din C. Negruzzi si Inca mai mult din W. von Kotzebue, al cdrui Laskar Vioresku
sta la temelia literaturii de mai tTrziu a lui Sadoveanu si GIrleanu cu boieri patriarhali
alta romanticd, dupa sugestia data de traducerea Ermionei Asachi din Emile Deschamps.
Din prima categorie face parte proiectul Boierimea de altädateí, unde se descrie
mosia cuconului Vasile Creangd, pe valea Siretului, curtea patriarhala si fericitd
Siretiul, In vdratica sa lene e oprit adesea In drumul s'au de iazuri mari Tricongiurate cu papurd ce-si TnnalIa ciucaläii comi In soare, cu stuf, cu m'aturde mohorIte

176

ca blana de urs si ragoz verde. De malurile iazurilor jur Imprejur matreatá de un

www.dacoromanica.ro

verde tInär strdluceste ca mdtasa, iar In mijloc ochiul verde cel ciar al apei pare negru,

reflectInd In el umbra lumii ce-I Inconjurd.
Pe cite-un plan mai ridicat se vdd curti vdruite cu Tngrijire, cu ardtarea pldcutd
si linistitd. Ferestile dreptunghie strdlucesc In soare, In cerdacul nalt duc Karl curate
7n fata curtii se-ntinde o ogradd mare In semicerc, Tncunjuratd cu zaplaz sindilit,

umbrit de plopi, saldmi sau nuci. in dreapta curtii care se numeste sus" sunt
In genere grajduri si hdmbare, In stir-1ga acarete pentru bucätdrie si servitori
numitä jos", iar dindosul curtii se-ntinde-n patrat cu sant pomätul, flordriile, via
[si prisaca].

Aceasta este ardtarea stereotipd a satelor si curtilor, färd privire la modifica7ntImpldtoare, cari individualizeazd pe fiecare din ele.
Caracterul vietii de sat este linistea si tdcerea. Ziva, oamenii fiind la lucru,
nu mai copiii se joacd cu colbul drumului, babele de tot bdtrine sed torand la umbrà
pe prispd, si mosnegii adunati la crismd Isi petrec restul vietei lor b'ind si povestind.
Abia sara, cInd satul devine centrul vietei pdm'intului ce-I inconjurd, se Incepe acea
duioasd armonie ampeneascd, idiiicäsi Tmpdciuitoare. Satele izvordsc umede si aurite
pe jumaltul cel acITnc si albastru al cerului, buciumul s-aude pe dealuri, un fum de un

miros adormitor Tmple satul, carile vin cu boii osteniti, sertiind din lanuri, oamenii.
vin cu coasele de-a umär, vorbind tare In tacerea sdrei, talangele turmelor, apa fintinelor, cumpenele sund, scrInciobul sertie-n Vint, dinii Incep a Idtra si prin armonia
amestecatd s-aude plin si languros sunetul clopotului, care Imple inima cu pace".
latd atmosfera lui Sadoveanu, presimtitd cu citeva decenii Inainte. Poetul descrie
curtea boierului, masa la care se adund toti (vechil, stalmaistru, scriitoras etc.),
transcrie convorbirea In duh bdtrinesc (Rele zile. De la Dumnezeu vin toate si bune
rele") a cuconilor". De remarcat un cucon Dragan Ciufd, avar, scdpatat, cu fumuri de domn : Capul lui un calup chelbos, nasul mare, fata slutitd de vdrsat si niste
mustdti sborsite, groase si rosii...". Aur, märire i amor e o nuveld mai negruzziand,
neterminatd, care zugrdveste lasul la anul 1840, luxul bonjurist, jocul de cdrti, clasa
din care s-a ridicat In urrnd generatia liberald, acel contingent de asa-numiti oameni
mari ai Romäniei". in salonul unei case mari constatä luxul sau mai bine zis acea barbara superfluentd de mobile scumpe aduse din strdindtate". in salon se vdd pe un divan

turcesc bdtrini penati vddit de costumele moderne ce purtau", ascult7nd cancanurile

unui arhimandrit, In alt colt ofiteri tineri din acea cica de adiotanti domnesti si
de oameni fdrd nici o treabd". Damele erau frumoase, Imbracate dupd moda cea
mai noud (din Paris, se Trytelege)". Se aflau si consuli strdini, somnorosi de nopti pierdute. in asistentd sTra si doi eroi romantici, unul demonic, blazat, pdrind a avea 35

de ani prin uzurd, dei e de vreo 25 : uscat si subtire, de-o staturd de mijloc",
ochii de-o expresie extraordinard" ; prin pielea minilor sale uscate vedeai toti
muschii si toate vinele. Ele erau tari de pdreau de ()ter. Ras, cu o frunte ce se pierdea acutd in colturile laterale, Tricadratá de un par rosu inchis, aspru si amestecat
des cu fire de tot albe ce contrasta cu rosata Tntunecatd a pdrului. Nasul era uscat si
buzele foarte subtiri". R7s supdrátor. Celdlalt e un Don Juan suav, melancolic, de 18
ani, cu o frunte naltd, albd, foarte netedd si ronda, pdrul lung, moale si negru strd-

lucit", fata Vindtd de albd", nasul corect tdiat In marmurd", ochi Mtunecosi, de
coloare indescriptibild: päreau negri, dar, privind bine sub lungele Ion gene, ai
0:sit ca sunt de un albastru demoniac asemenea unui smarald topit noaptea". Aveau

albästrimea transparenta a strugurului negru", a sinelei topite In apd". Poate cä
12

c

178

www.dacoromanica.ro

177

neumbriti de gene atIt de lungi si atIt de dese n-ar fi pdrut afit de Intunecosi
poate
cd lumina neopritd de acea mdtase brund ar fi limpezit noaptea voluptoasa a acelor
ochi". TIndrul era Trnbrdcat Intr-un surtuc de postav albastru deschis, cu talle lunga,
pantaloni negri si jiletca de catifea neagra, cu pui verzi de matasd. Botinele de lac
cuprindeau stralucit si cu fidelitate formele unui picior mai mult mic. Pdrul lui stralucit, cdzInd pe umeri bine fAcuti, contrasta cu albastrul postavului". Oamenii sInt
feerici. Cind consulul rusesc intra Incarcat cu toata splendoarea decoratiunilor
o tinärd doamnd cu pdrul negru, Imbracata In rochie de matase neagrá, destdinuie
junelui iubirea ei. Naratiunea ramIne ad. Mai sInt si alte fragmente de prozà, de un
interes secundar.
Nuvela romanticd cea mai imaginativa' este Avatarii Faraonului Da, istorie pe bazd
de metempsihoza, cu mult din Th. Gautier (Avatar, Le pied de momie, Le chevalier
double), cu puncte de contact, constiente sau nu, In Heinrich von Ofterdingen al lui
Novalis, Das verschleierte Bild zu Sais de Schiller, Amintirile d-lui August Bedloe de
Edgar Poe, Le diable amoureux de Cazotte, Halimd, in Hoffmann, Wieland, Raimundi,
Emile Deschamps. Regele TIA, bolnav de durerea de a fi pierdut pe Rodope, se plimbd

In luntre, pe Nil, la Memphis, printre zidiri colosale
Peste vecinicia undelor, zboard luntrea lui pIna ce dintr-o parte si dintr-alta
a Nilului se ridicd gradinele pendente... Doud pe maluri, de-asupra lor, ca pe
umeri de munte, iardsi cloud, si-n naltimile scdrilor iarasi cloud... Erau scari uriesesti ridicate la soare, si fiecare treapta era o gradina lungd, Intinsd si toata lumea lor
repezitd pas [Cu] pas la cer s-acancea ca-ntr-o oglinda' pas [cu] pas In infinitul Nilului..

Gradinele pendente Intoarse straluceau aclInc-adInc In rdu si pintre ele parea
trece luna ca o comoard In fundul apelor. Luntrea se opri la mal... Regele se dete
¡os palid si an-1dt si se pierdu in umbra naltelor boli de frunze a gradinelor,
trecu In lumina lunei si umbra lui se zugrdvea pe nisipul cararilor ca un chip scris
cu arbune pe un lintoliu alb. in fruntea gradinei cei mai nalte era palatul lui, cu

cupola rotunda, cu siruri de coloane sure, cu boli uriesesti...
Erau atIt de mari acele ziduri, Indt regele pdrea un enclac negru esit In lumina noptii care suia scdrile si trecea pin boltile palatului".
Faraonul intrd Intr-o said mare, cu bolta plind de zodii si murii acoperiti cu
chipurile zugrdvite ale regilor, toarnd dintr-o fiola de ametist trei picaturi Intr-o
cup cu apd de Nil si vede metamorfozele lui In 5000 de ani. intr-o alta said descoperita, cu podeaua de aur oglindind cerul, consultd, conjurInd oglinda, pe Isis,
care-i rdspunde cd universul este vesnica formare a pulberei dupatipuri eterne (Pul-

178

berea e ceea ce esistd Intotdeauna... tu nu esti dedt o forma prin care pulberea
trece") ski produce pe tabld un cerc rosu de care attrnd degradant oameni, animale,
plante, minerale, semnifidnd compenetratia regnurilor si transformismul, cam ca
In Die Metamorphose der Pf lancen de Goethe. Regele merge la piramida, cu faca
In mInd, ratrunde sub colonade i uriase simulacre de zei, se lasd jos spre un lac,
in mijlocul cdruia e o insula, In care insuld e o dumbravd, In mijloc fiind un piedestal cu doud sicrie. intr-unul se Oa moarta Rodope de o spdirrantAtoare frumusete".
Alaturi de ea faraonul moare. Peste dteva mii de ani, la Sevilla, copiii aruncd cu
pietre Intr-un bdtrIn nebun care dad cucurigu. Dormind In tinda unei zidiri, unde-I
duce un franciscan, nebunul are un vis genetic, pdrIndu-i-se a se naste dintr-un ou
ca cocos (mitul egiptiac al oului plutind pe apa primordiald Nun, din care ¡ese lumina zilei Rd). 0 cioard ii &it'd tia I tla I tla 1 (cdci este avatarul lui TIA). intre
timp gropari ai comunii II Ingroapd superficial In cimitir. El se scoald de acolo rara

www.dacoromanica.ro

a sti bine cine este. Problema migratiei sufletului se complicd cu cazul dubluluit.
Devenit Marchiz Alvarez de Bilbao, merge Tntr-o ulita strimta, la o vizunie saracd,
se Imbracd In chip de gentilom bat-In si bogat, se duce In casa unei tinere fete
pe care urmeaza s-o ia de sotie si care II roaga s-o
cad iubeste un cavaler.
Marchizul consimte, facInd donnei Anna si o donatie, si pleaca. Un altul, semanTrici
aidoma cu el, visa ca facuse gesturile lui Alvarez. IntTiul exemplar pleaca cu trasura
la un castel, intr.& Tntr-o odaie fara ferestre, printr-o usa mascata patrunde Intr-o

subterana cu mari statui de piatra reprezentInd cavaleri In zale, scoate dintr-o
bute vin atTt de vechi cà trebuie sà taie camasa lui cu spada, se Trnbata, statuile
joaca hopp, hopp, zupp, zupp. A doua zi, desteptIndu-se din betie, cerceteaza
subteranele pline de argint, aur, pietre pretioase. Subteranele, comorile, statuile
Isi au izvorul In Halimd, In Istoria printului Zeyn Alasnam i a regelui geniilor. De
aci si-au Imprumutat elementele Wieland (ai cdrui giganti de fier din Oberon joacd),.
Raimundi, Tieck, Al. Dumas. Acum soseste, spre mirarea slugilor, dublul, care observa cA imaginea din oglinda se strImbd la el. Alvarez iese de dupd oglinda, sebate cu Alvarez II, i unul moare si e aruncat dupd oglinda. Se pare cd e ucis Alvarez II, fiinda acesta protestase la actul daniei, nerecunoscIndu-I, In vreme ce MarI

chizul de Bilbao cel ramas confirma dania. Marchizul moare In curind, scIrbit de
ingratitudinea prietenilor si a iubitei, care TI pardsird, cind, spre a-i Incerca, le spusecd e sdrac. Noua reTricarnare In Franta romanticd. Sicriu Tntr-un paraclis In care
se afla Angelo, om fara mima, care dispretuia femeile". Doctorul Dreifuss TI scoate
aduce In simtiri. Angelo vorbeste mai tIrziu cu a
de acolo, TI transporta acasa
tInard femeie cdreia Ti zice mama". Intelegem ca sInt TIA i Rodope. Femeia face

niste consideratii ce aduc aminte de o scrisoare (Ja, wir waren einst Mann und

Weib I") si de o poezie a lui Goethe
..Ach, du warst in abgelebten Zeiten
Meine Schwester oder meine Frau".

(amanuntul se va regasi la Grandea)

... Este o simtire ciudatd... Pare c-as fi femeia ta dar de mult, de mult, ori parAmantul meu n-as suferi
ca-s muma ta... In sfirsit, e o simtire dulce si familiard.

sd fii... il cu toate astea te iubesc...
Sä-ti explic eu aceastä simtire?... Trni pare ades cA noi am mai trait ()data
si ca eu te-am iubit c-un amor nebun si copilaresc... Visez ades si In fundul visdrilor
mele vad Egipetul cu toatd mdretia istoriei lui si Tmi pare c-am fost rege i c-am avut
o femee frumoasa, ce se numia Rodope, si ca acea femee esti tu...".
Urmeazd o aventurd spiritistd.(dupd Cazotte, Jung-Stilling cel cu Theorie der
Geisterkunde, Schiller cu Der Geisterseher, Cagliostro, d-rul Mesmer, parintele Gassner,
conjuratia duhurilor era la moda, si In Spirite Th. Gautier trateazd evocarea In oglincla

a unei moarte). Cu d-rul De Lys, membru al societatii mistice Amicii Intunericului",
Angelo merge Tntr-un club subteran (bolta cu muri negri, lampa ca de diamant).
Acolo un tTnar de sex incert, un hermafrodit, numit fie Cesar, fie Cesara, cu un nume
luat din Titan de Jean Paul (Graf von Cesara"), cauta sa cIstige dragostea eroului.
Eminescu va avea preferinte pentru femeia virilà ori maternd. Cezara face cIteva
demonstratii iluzioniste In spiritul celor executate de diavol In Le (liable amoureux
de Cazotte. Angelo cade In stapTnirea Cezarei ca turturica In ghiarele vulturului".
Te nimicesc Ti strigd femeia voi sd-ti beau sufletul, sa te sorb ca pe o piaturd

www.dacoromanica.ro

17%

de roud In inima meainsetatd... ingere !". Ea-I inräntui cu bratele si cu picioarele...,
il strIngea tare la piept, ca si and ar fi voit
sfarme...". Aceeasi Cezara, In scopuri
comparative, Trilesneste lui Angelo iubirea brindei LiIla, fatd cu instincte burgheze.
Nuvela era pornitd pe dimensiuni interminabile, O istorie senzationald, amestec de
foileton si basm, avea sd fie naratiunea din lconostas i Frogmentarium, care se deschide cu descrierea unui ghetto sucevean (legenda eternului iudeu era la modd pe
atunci). Levy Canaan, rabinul, si-a vindut fata, pe Hagar, ca sä poatd merge la lerusalaim, si a omorit pe Ruben, ginerele, care pretindea din bani. Hagar e inchisd, cu
copilul, Intr-un turn al Sucevei de acel 5tefan care a cumpdrat-o si inselat-o. Copilul
e mort, si ea nebund. O altd nuverá fantasticd, de un gotic fabulos, prezintd un cavaler
cdrárind In Bugeac, intrind Intr-un castel ruinat, cdráuzit de un sunet de clopot si o
luminà misterioard. Dupd sinistre piedici se trezeste intr-o sald In mijlocul cdreia o
femeie moartd In giulgiu alb e intinsd In sicriu. Statui de marmurd neagrd pdzesc cu
sdbii Tnaintind spre cavaler. Acesta se repede la sicriu, femeia II sdrutd, castelul se
ndruieste. Mai tirziu vedem pe cavaler la masd Intr-o odae splendidd si bogatd,
luminatd de candelabre de cristal", Impreund cu Angela.
Judecat ca poem In prozd romantic, Geniu pustiu aduce nota lui personald. Toma
Nour, fiul unui pietrar ardelean, face cunostintd la Cluj cu loan, tIndr nelinistit, care-I
duce sd vadd pe iubita lui pe moarte. Toma se indrágosteste de Poesis, sora Sofiei,
actritd de mina a doua. loan dispare, Toma Nour pdrdseste si el Clujul, fiindcd a descoperit ca angelica Poesis are legdturi cu doi dandy corupti ai orasului. Merge MO
acasà, apoi aflind cd loan e pribun" In revolutie (sintem In 1848) se aráturd cauzei.
Intr-un ordsel gäseste honvezi In casa popii si pe preot spInzurat. Soldatii se pregdtesc sd batjocoreascd pe fata prelatului, dar, cu un glonte In pieptul ei, Toma curmd
rusinea. Intr-un castel maghiar, ucide pe amantul Poesisei. Tr-RIO de un morar sas,
loan, Toma grit atacati de honvezi. loan e rdnit de moarte si ca
scape de chinuri
tribunul cel bdtrIn Ti reteazd cu sabia capul, care se rostogoli pe frunzele uscate".
La Cluj, dupd revolutie, Toma afld ca Poesis murise si dintr-o scrisoare intelege
ca ea se prostituase ca sd Intretind pe tata-sdu. De acum Incolo Incep rdtdcirile
conspirative ale lui Toma Nour prin Europa, sfirsite prin deportarea In Siberia. In
Geniu pustiu gäsim IntTiul jurnal interior romdnesc de tipul Werther. Stilul sdu e untul negru, fantomatic, trecut de la gravurd la umbra. Povestitorul trece printr-un
Bucuresti glodos si Infilneste la cafenea un Apollo demonic vazut de Winkelmann

... Era frumos d-o frumusete demonicd. Asupra fetei sale palide, musculoase,
expresive, se ridica o frunte senind si rece ca cugetarea unui filozof. lar asupra fruntei

se zburlea cu o genialitate sdlbatecd pdrul sdu negru-strdlucit, ce cddea pe niste
umeri compacti si bine fácuti. Ochii sdi mari ardeau ca un foc negru sub niste mari
sprincene stufoase si imbinate, iar buzele strins lipite, erau de o asprime rard. Ai
fi crezut cd e un poet ateu, unul din acei Ingeri cdzuti, un satan...".
E si lamartinism aici, precum gdsim boema goticd a vagabonzilor romantici,
pierduti In visan i metafizice. led o gravurd de epoca Schelling-Jean Paul
Intr-o noapte venisem la Toma. Luna strdlucea afard si In casd nu era luminare.

180

Toma sta visind pe patul lui si furnind In lungi sorbituri din un ciubuc lung, si focul
din lulea ardea prin intunericul odaiei ca un ochi de foc rosu ce-ar sclipi si-n noapte".
Cu oriate stingacii, nuvela e IntTia incercare Tnainte de Rebreanu de a via viata
ardeleand ordseneascd, tárdneascd si eroicd In literaturd. Memorialistul s-a ndscut la
Tara In Ardeal, mamd-sa a murit cu furca in mind', a fost dusd pe ndsdlie la o bisericd
de lemn, pe groapd ardea o luminare de ceard galbend. Mdritd la modul romantic

www.dacoromanica.ro

si chiar cu witz"-uri, alta pagina lEsd sä se vadä existenta scolarilor ardeleni pe care
Slavici i-a descris realistic

intre cei patru pereti gdIbui a unei mansarde scunde si lungdrete, osindite
de-a sta In veci nemdturatd, locuiam cinci insi In dezordinea cea mai deplinä si mai
pacifica. LIngd unica fereastrd stetea o masa numai cu doud picioare, cdci cu par-

tea opusd sa räzima de pdrete. Vro trei paturi, care de care mai schioape, unul
cu trei picioare, altul Cu doud la un capdt, iar cellalt asezat pe pdmInt, astfel Incît
niste sfeste culcai pe el piezis
un scaun de paie In mijloc cu o gaurd giganticd,
nice de lut cu lurrandri de sdu, o lampa veche, cu genealogie directa de la lampele

filozofilor greci ale cdror studii puteau a undelemn, mormane de cärti risipite pe
masa, pe sub paturi, pe fereastrd si printre grinzile cele lungi si afumate a tavanului,
ce erau de coloarea cea mohorItd
rosie a lemnului pIrlit. Pe paturi erau saltele
de paie si cergi de rind
la pdmInt o rogojind, pe care se tologeau colegii mei
si jucau cärti, furnInd din niste lulele puturoase un tutun ce fácea nesuferitd atmosfera, s-asa atit de mdrginitd a mansardei".
Partea a doua e mai realista si, dei mai rámTne vagabondajul rural din romantismul germanic, aerul ardelenesc pluteste pe deasupra :

intr-o zi frumoasd de vara Tmi fácui leglturica, o pusei In vTrful bdtului si
o luai la picior pe drumul cel mare Impdrätesc. Mergeam astfel printre cimpi
cu holde. Holdele miroseau si se coceau de aria soarelui... eu Tmi pusesem pdldria In virful capului, astfel IncIt fruntea rdmInea libera si goald si fluieram alene
un cIntec monoton, si numai lucii si mari picdturi de sudoare Imi curgeau de pe
frunte de-a lungul obrazului.
Zi de vard pin-In seard am tot mers färd sa stau de fel. Soarele era la apus,
aerul Incepea a se rdcori, holdele pdreau cd adorm din freamdtul lor lung, de-a lungul drumului de tard oamenii se-ntorceau de la lucrul cimpului, cu coasele de-a
spinare, fetele cu oale si donite In amIndoud mTinile, boii trägeau Incet In jug si
carul scIrpia, iar romänul ce mergea aldturi cu ei si pocnea din bici isi tipa eternul
sdu häis ho
Ascuns In maluri dormea Murdsul, pe el trosnea de cdrute podul
de luntri, pe care-I trecui si eu... De departe se vedeau muntii mei natali, uriasi
bdtrTni cu fruntile de piatrd spdrgInd nourii si lumirand tepeni, suri si slabi asupra

lor"
CInd Eminescu cade pe tema sdlbaticiei, paginile sTnt mai totdeauna märete.
Romanul avea sä aibd un sfIrsit vrednic de un erou al muntilor carpatici. Toma Nour
s-ar fi Tnfundat In Siberia boreald, mai aproape de oceanul In care poetul punea Wal-

halla, si ar fi patinat spre nord, pe noaptea cu luna
Aici vInez ; mi-am cumpdrat din orasul siberian patine cu cari colind pe gheatd

nopti Tntregi cu gIndul apriat de-a rnd räfáci, de-a da In apd... de-a muri. Adesea zbor astfel noaptea prin cImpiile de gheatd, cu cojocul nins, IncIt par un om
de zdpadä, zbor ca o viziune a Nordului (pdream cä vInez departatele stele Mecate
In orient), ce vIneazd neguri si stInci de gheatd ce se ridicd verzi, cu fruntea ninsa,
In razele lunei. Adesea rasare lumina polard In Tnmiitele sale colori si se rdsfringe
asemenea unui luminos vis ceresc In valurile verzi si Tntunecate ale mdrii Inghetate.
StIncile se-mbracd cu raze de diamant si zefir, valurile par a trai, neaua cea Tndelungatä a dmpiilor de gheatá a colorii fantastice, si prin acea feerie lungd, frumoasd, teribilä, zboard lunecInd o unicd fiintá vie, palicid ca o umbrd, visdtoare
ca In o noapte, cIntInd doine de primavard... eu ! "

www.dacoromanica.ro

181

In Umbra mea, Eminescu Inchipuise o naratiune oarecum asernandtoare cu istoria lui Peter Schlemihl, Insd cuprinfind o ascensiune In lund. Tovardsa de cdldtorie
se cherna Onda. Avea predecesori ilustri pe Cyrano de Bergerac, pe Boudouin
(L'homme dans la lune), pe Ariosto (urcarea lui Astolfo In lund) etc. Dezvoltatd,
iluminatd de teoria apriorismului, ascensiunea devine Sdrmanul Dionis. Pornind de

la ideea cA principiul lumii e Spiritul, exprimat la rindu-i de un numdr de prototipi individuali, si ca lumea nu este cleat visul acestor prototipi Intru Dumnezeu,
cu ajutorul formelor de perceptie, care sint timpul si spatiul, poetul Isi propune
sd urrndreascd un astfel de archaeu In sus si in jos, pe drumurile timpului si ale
spatiului. Ar fi gresit sä se inteleagd cd, odatd admisä kantiana aprioritate a tiparelor intuitive, nuvela e o simpld demonstratie cum ca putem sA ne creäm momentul si locul pe care-I dorim. Gindul central e schopenhauerian si consta in aceea
cd In afard de existenta ideilor de spetd, ce se incorporeazd vesnic, se recunoaste
si o idee speciald a eului, un individ metafizic ce stäruieste etern prin multiplici-

tatea formelor concrete prin care trece. Nu e deci vorba de puterea pe care ar
avea-o individul concret Dionis de a rdsturna lumea, ci de virtutea individului
co de a forma universul dupd planul divin
metafizic Zoroastru
Dan
Dionis
la care participd i dupd o armonie prestabilitd cu tati indivizii metafizici ce alcdtuiesc Totul spiritual. aldtoria lui Dionis este numai un vis, o reminiscentd a avatarilor prin care a trecut. De altfel cAldtoria In luna nu este a-tit o ilustrare a aprioritaIii spatiului, et o iesire din contingent. in lund, adicä in absolut, dupd ce-si läsase
jos umbra, adia o aparentd pentru ochiul terestru, Dionis îi da seama de mecanica

universului, care e &dire. Acolo tot ce gindeste un prototip gindesc prestabilit
toti archaeii si infdpwirea vine in chip necesar ca un continut de reprezentäri al
sufletului individual luat Intr-o ipostazd. Din Imprejurarea cA fiecdrui gind al sat.,
Ii urmeazd realizarea, ceea ce In absolut e firesc, deoarece gindirea individului meta-

fizic este o imagine a gindirii divine necesar creatoare, Dionis trage Tricheierea
Indrázneatd ca ar fi chiar el Dumnezeul. Atunci cade din cer, fiinda fácuse pdcatul
Satanei i confundase participarea la Tot cu atotputernicia divinA. Sistemul e dar
un panteism spiritualist. Eroul este aparenta cu numele Dionis a unui individ metafizic care a fost ()data Zoroastru. Printr-o operatie magic& punind degetul In centrul unor cercuri astrologice dintr-un compendiu de astronomie geocentricd, Dionis
are revelatia uneia din reincarndrile sale trecute, In chipul cälugdrului Dan din vremea lui Alexandru cel Bun. De acolo, printr-o noud conjuratie, se ridicd in lund,
prilej pentru autor de a descrie fericirea edenicd selenard. Existenta In luna este
mai mult o intuire a spiritualitätii, In absolut, decit un ipostaz al prototipului Zoroastru. Oriunde s-ar duce insa Dionis, va fi Insotit de aceeasi femeie, fata spdtarului
Mesteadn In vremea lui Alexandru, Maria In timpul modern. La sfirsit Dionis este
gdsit lesinat pe podeaua °ail sale, cad, literar vorbind, totul nu fusese decit un vis
delirant. Cezara cuprinde filozofia practica a poetului. Contesa Cezara se Indrágoteste de tindrul alugdr leronim, model al pictorului Francesco. Ea Insäsi Ii azuse
(dupd obiceiul eminescian) In genunchi,
afectiunea. Deocamdatá tindrul se dovedeste frigid, fiindcd, dupd märturisirea lui, îi trebuie timp pentru dez-

182

voltarea sentimentelor. leronim primeste scrisori de la un unchi bdtrin sihastru",
Euthanasius, Intrupare a schopenhauerienei euthanasii. Acesta trdiesteintr-o
Inchisd de toate pdrtile de stInci, un adevdrat eden. Viata lui e o glorificare a
automatismului pe temeiul naturii", Nirvana schopenhaueriand devenind la el
pancosmis euforic. Combinind pe Rousseau cu filozoful pesimist german, batrinul

www.dacoromanica.ro

fuge de durere prin regresiune spre instincte
pregOtqte stingerea In cascada
unui pIrTu. Moartea lui va fi o trecere molcomd i fireasca", de care nu se teme,
decesul natural, fOrd board, de care vorbqte Schopenhauer. leronim face Cezarei
teorii asupra rOului i egoismului In naturd, asupra instinctelor ce Tmbracd haina
poeziei, toate luate din pesimismul german. Ceea ce respinge In fond el nu este
instinctul dragostei, ci parada exterioard, minciuna, cochetdria femeii. El nu vrea
sd fie ca tinerii cu zImbiri banale, cu sim/uri mueratice", dar ar primi dragostea
In toatd ingenuitatea ei animald, dezbrdcatd de conven/ii. in curind, rdnind pe Castellamare, care e nepot de podestà, leronim e nevoit sä fugd. Nimerqte In chiar
ínsula lui Euthanasius, Intorandu-se astfel la naturd, dupd ce prin cdlugärie se
depärtase pe jumdtate de lume. in ziva cunundrii Cezarei cu Castellamare, marchizul Bianchi moare, i fata respinend pe logodnic se refugiazd intr-o mIndstire.
intr-o zi ajunge ?not In insula lui leronim, i arnIndoi, goi, Incep ad i existen/a edenicd.
Un element de bazd al ascetismului schopenhauerian era castitatea sexual:O.
Castrarea Ins4i nu repugna filozofului. Dimpotrivä, Eminescu glorifica dragostea,
dar In ipostazul cel mai mecanic. Fdrd Indoiald existen/a crete pe ráddcinile

un ginditor nu poate fi teoreticete deet pesimist. Solu/ia radicald a problemei
fericirii ar fi moartea. insd ?litre suprema conOin/d metafizicd i beatitudinea topirii
In Neant exista o cale mijlocie de ImpuTinare a rdului : InIdturarea conOin/ei parazitare, din care iese durerea, Intoarcerea la instincte. Dedt conOin/a mai bun instinctul, cleat instinctul mai bund moartea. Dar moartea e inutild, cdci v,iata e vqnicd, i prototipii se Tritrupeazd la infinit. Deci eroii eminescieni nu reprima instinctele, ci Incearcd doar a InIdtura suprastructurile
in etica i politica sa,
Eminescu a aplicat cu statornicie acest rousseauianism schopenhauerinizat. Fatuitatea femeii de lume e condamnabild, Dalila complicd un instinct pe care II au i pasarile de cloud ori pe an. Singurul stat temeinic e acel natural, automat, ca al albinelor,
furnicilor, nu statul liberal alcdtuit pe cale speculativd, Intemeiat pe contraçt social
(aci Eminescu e antirousseauian i antischopenhaueriane ; filozoful german tägdduia
realitatea sociald). Dreptatea e a lui Montesquieu, care admite legi ieOte din natura
lucrurilor. Barbaria devine la Eminescu o sdndtoasd barbarie", obiceiul pOrnIntului" o institutie mai solidd cleat constitu/ia. Poetul crede cu fisiocra/ii In ordinea
naturald". Forma statului natural celui mai tipic este statul na/ional, fiindcd popoarele Trifati eazd o idee obiectivInd vointa universald. Un roi de albine nu se poate

endi amestecat cu alte engdnii. in acest In/eles al puritd/ii e Ingdduit a se vorbi
*i de misiunea unei naIii. Cosmopolitismul nici nu exista, de vreme ce nu-i posibil. Individul care are Intr-adevär dorin/a de a lucra pentru societate nu poate
lucra pentru o omenire care nu exista deet In pàrçile ei concrete In na/ionalitd/i".
OricIt s-ar sili poetul sd fie doar un conservator, iar nu un retrograd, aspiraiile
merg catre sändtoasa barbarie" a statului arhaic, ddinuind Intr-o natura
sdlbatica
Sdracd Tara de Sus
Toati faima /i s-a dus I
Acu cinci sute de ai.

CrAiile se treceau,

Numai codru tmi eral...
imprejur n4teau pustii,

Si In umbra cea de veci
Curgu-mi rTurile red,
Limpegioare, rotitoare,
Avind glasuri de izvoare".

Se surpau Tmpdrd/ii,
Neamurile-mbdtr'iniau,

Numai codrii tal creTteau...

www.dacoromanica.ro

183

Eminescu visa pe impdratul-;aran, din basme care iese sara-n prispd sa stea
cu tara de vorbd" si, far-a sà aibd notiuni de drept si de politicd, judednd pe supusii
lui numai cu bunul simt, neajutat de vorbäria inutilä a avocatilor, cdutdtori de dr-

ciocuri" si de noduri In papurd". De cIteva ori poetul s-a incercat sd compund
divanuri domnesti. intr-unul Strolea, Pepelea, Haplea, Baba Cassandra, vin sà cearä

dreptate impdrdtiei
Pepelea. Bine v-am gdsit, impdrate.
Bine ati venit. Ei, ce se mai aude ?
Bund pace, impdrate.
Strolea. S-o babd.
Pepelea.

Pepelea. Am venit impdrate c-o jeluire, ca din partea obstei sd fie zis cä bate
grindina ogoara si mor vitele
si iaca sä. vorbeascd Strolea.
Strolea. O baba, impdrate.

Haplea. Apoi sà vedeti Màriile voastre cd de... ciurdarii tot copii suntem Impärdtiei cum vine vorba
iaca zicd chiar vornicul de la noi din sat cd si el uite-a
vdzut, cInd a mers cu calul peste &rip, cd Pepelea venea din padure... iaca omu-i
de fatd, impdrate... poate, sä spuie chiar el
nu-i asa mäi Pepelea ca tu veneai
din pdclure ?
Pepelea. Ba asa !

Haplea. Apoi de ! nu zic eu ?
Strolea. O baba-mpdrate !
Pepelea. Taci mä ! etc.".
Eminescu nu este, cum se zice de obicei, un poet al naturR, al decoratiei vege-

tale, sau e departe de a fi numai atIt. Conceptul nostru de naturd (estetic) provine
din Tritdrirea elementului inert In paguba celui viu. Eminescu nu e nici mdcar un
descriptiv si toate imaginile lui, puse laolaltd, ne dau o naturd sdracd. Natura lui e
o entitate metafizicd, materia In vesnicd alatuire
Ce mi-i vremea, &id de veacuri
Stele-mi seinteie pe lacuri
CA de-i vremea rea sau !Duna.
Vintu-mi bate, frunza-mi sund
$i de-i vremea bound, rea,
Mie-mi curge Duna rea.
Numai omu-i schimbdtor,

Pe pdmint rdtAcitor,
lar noi locului ne .tinem
Cum am fost asa rdminem.
Marea si cu riurile,
Lumea Cu pustiurile,
Luna si Cu soarele,

Codrul cu izvoarele".

Codrul, marea, riul, luna sTnt idei, divinitali, nu fenomene ; fenomen este doar
omul. Acesta nu are nici o interventie In desfdsurarea numenilor, suferd doar rotatia.

Conceptia e aclInc tdrdneascd. Pentru tdrani grTul s-a fácut" sau nu s-a fácut",
porumbul se usucd de secetd sau putrezeste de ploaie. Omizile mdnIncd poamele,

vitele mor de molimd. Once &Id de intrare In cursul naturii e primit cu ironie.
Tdranul n-aduce pe jgheaburi apd din rIu ca sà concureze divina ploaie, cherna pe
popd sà iasd cu icoana. Spiritul sdu arhaic n-are Tricredere In sine, ci priveste cu nepd-

184

sare curgerea lumii. Nesimtirea aceasta metafizicd place lui Eminescu. Omul lui

www.dacoromanica.ro

tráieste In sublima nestire de propriul trup. Vaduva tinerica Tsi petrece viata Tntr-o
cdsu/a de padure, napdclita iarna de zdpezi
,,In pdclurea nepatrunsa,
O cascioara e ascunsa,

Nu-i aproape sat, nici drum,
Singuricd, nu stii cum

Doar din horn ii iese fum
Cine-n casa o sd-mi sadd,

De nu-i pasa de zapada,
Care cade s-o sa cada
Tot, gramada pe gramada,
De-ntrece gardu-n °grada
PIn-la stresin-o s-ajungd
De s-alege iarna lungd ?"

Ea hiberneaza Tntr-o lenesa pdrdsire de sine
Parul ei cel negru, moale
Desfdcut cadea la vale",

adoarme pe scaun
Adormind astfel cum sade.
Fusul din mIna Ii cade".

Nevasta finará" a lui Cälin, In loc sa-si ingrijeascd pruncul, doarme toldnita pe
patul cu paie, In vreme ce bordeiul ei a intrat In miscarea naturii
Un papuc e Intr-o grindd, celdlalt e dupd usa,
Pin gunoi se primbld iute leganata o r4uscA
Si pe-un lo' oracdieste un cucos Inchis In cusca;
1-1Trlie-n coli colbdita noduros rtsniIa veche

In cotlon toarce motanul, pieptdrandu-si o ureche".

Mizeria" noastrá e natura lui Eminescu. Natura Incepe acolo unde Inceteazd
oprirea In loc, prin industria omeneascd, a elementelor si moleculele sint slobode din
nou sd se des-faca si sd se Impreune. A putrezi In albia unei ape, a dormi pina' la umple-

rea oddii de pdianjeni, a fi troienit de zdpada sau de frunze, a te desface" in univers,
acesta e conceptul. Supdrat, Idrdnescul rigd se paraseste In voia proceselor vegetale si
fiziologice
Nu-si mai pieptana nici capul de atIta supdrare
Si lasase ca

creascd peste piept o barba mare,

Care cade jos In noduri ca si cIl/ii, ce nu-i perii,
Sta sa creascd iarba-ntr-Insa, s-umble gTze ca puzderii".

creste iarba In barba', iatd natura. Dionis se Imbatd cu senzatia cresterii
sdlbatice a pdrului Infundat Tntr-o caciuld de miel, umbld prin ploaie, simIindu-se
ud ca vitele, ca un berbec plouat", babei din poveste Ti place sa fie cdutatd In capul
ocrotitor de vietati, pdianjenul ?si ;ese In liniste pinza din tavan si pina In podelele
odaii fetei de Impdrat, unde nici o activitate umand nu turburd aerul
lar de sus ptna-n podele un pdianjän, prins de vrajd,
A Iesut subtire pinza stravezie ca o mreajd
TremurInd ea licureste si se pare a se rumpe,
incarcatd de o burd, de un colb de pietre scumpe".

www.dacoromanica.ro

185

preferd casa vie, unde viaja se naste mereu, casa In grinzile

Eminescu

careia stau greieri
Toamna frunzele colinda,
Sun-un greier sub o grincia",

casa strivitd de arbori
Noaptea-i senina.
,,Stau In cerdacul tau
De-asupra-mi crengi de arbori se Intind,

Crengi mari In flori de umbra ma cuprind
Si vIntul mica arborii-n graclina".

De aci vin la poet acele imagini de decrepitudine, locuin/ele intrate In putrefac/ie, surpate de ploi si de muschi, indbusite de pdianjeni, grAdinile abdticite, Intoarse la starea incultd
In mijlocul unei gradini pustii, unde lobodele si buruienile crescuse mari in
tufe negre-verzi se inaltd-n ochii de fereastrd spartd a unei case veche, a carel
stresind de sindild era putredd si acoperità c-un mu§chi, care strdlucea ca bruma
in lumina cea rece a lunei. Niste trepte de lemn duceau la catul de sus al ei. Usa mare

deschisd in balconul catului de sus se cldtina scirtiind in vint si numai intr-o
pe ici pe colo lipsea cite una, asa incit trebuia
filing, treptele erau putrede si negre
Ill,

Scrisoareo

Eminescu,
manuscris.
M.

pagina

de

---,,,
'''

-ill r-r-'
4

;,

',

0 -.> ,

,

,,,,,,,,

m;

'

-

,:Y

e.,,,

ire-r""- ,..

i,...".....

grddinei si prin zaplazurile ndruite si urca
iute scdrile. Usile toate erau deschise. El
intrd intr-o camera Tnaltd, spaTioasd si goald.

Pdre/ii erau negri de siroaiele de ploaie ce
curgeau prin pod si un mucegai verde se
prinsese de var ; cercevelile ferestrelor se
curmau sub presiunea zidurilor vechi si

gratiile erau rupte, numai räddcinile lar
ruginite se iveau in lemnul putred. In
colTurile tavanului cu grinzi lungi si mohorite, paianjenii isi executau tacuta si pacifica

fi'...

lar industrie...".

ea.- :.--.4'' '4"7"

,.
,.

i

..

t
... o en,

e

W.4.

.

.

k

r-:(7"" '
,,.',.
' pe....7,....*,A...»,v1,17.,..c
'i
77- ,.- '
,

t.

.,............
-.......
.. ,

sd treci cloud deodatd si balconul de lemn.
se cldtina sub pasi. El trecu prin hátisul

;----;-/.
: -r-4
'.;

Marchizul de Bilbao intrd si el intr-un

:...

P..i. w" ' '''''"-.!

astfel de caste'. Grddina e parAginitä, zid uri le

l

Lr.

:

4

e plind de ierbdrie si de huciu abdticit"..
Inlduntru mobilele sint vestede, aerul bolnav. Clubul In care e dus Angelo e ingrädit
c-un gard putred de mult", casa are varul
Tnnegrit de ploaie si vinturi". Un castel misterios din altd parte e mai mult o ruind, cu
acoperdmint surpat, ferestre sparte, lemndrie putrida si ndruità, pode; putregdit. MT-

:., ct',.:,..7.:'
k

..--= Y

f ...-.8.«......''

...

--t le-7
j,....
..,*

frl

"-.-r,-

'. t r1
,...(---

t

-

......

,i,

s-ir.-*:

jr :Cy++.

..

BLS
,

1 ^ 4;: . ".

tt'

e.

6 ...

d'r^t

.

'4..

e .

risipite, copacii bdtrini uscati si napàdi;i de
genergii tinere de arbori. Curtea castelului

chZi;::
r

'

'

www.dacoromanica.ro

rastirea lui leronim e intratd In putrefactie. Circulatia elementelor a
Inceput, iar ierburile si gIngdniile
Isi trag substantele din ziddrie si
lemndrie. Pe ziduri furnicile Tsi fundeazd state si procesiile de eze se
soresc. Brusturii, lurrandrelele, sulcina, mdfdrichea sugrumd iazul din
mijlocul ei. Omul este, In mijlocul
acestei naturi, un turburdtor al marii
linisti. Eminescu mai vede divinitatea
nepdsdtoare a Cosmosului, sub chipul enormei privelisti geologice, asu-

pra cdreia gIndul zboard ca un fum
neputincios. Infia descriptie mare a
poetului e aceea a solului selenar,
fart oameni

inzestrat cu o Inchipuire urieseascd el a pus doi sori si trei luni In
albastra aclIncime a cerului si dintr-un

sir de munti au zidit domenicul sdu
palat. Colonade
stInci sure, stresine

un codru antic ce vine In

nouri. Scäri inalte coborau pintre
coaste prábusite, pintre bucali de
pddure ponorite In fundul ripelor pInd
Chioscul lui M. Eminescu din parcul $colii de
Intr-o vale Intinsd tdiatd de un fluviu
fete Otetelisanu" (Magurele Ilfov).
maret, care pdrea
purta insulele
sale acoperite de dumbrave. Oglinzile lucii ale valurilor lui rdsfrIng In adinc icoanele stelelor, Inca uitTndu-te In el

pari a te uita In cer.
se
Indltau cu scorburi de tdmTie si cu prund de ambrd.
lor Intunecoase de pe maluri se zugrdveau In fundul rIului,
cit pdrea ca din una si aceeasi rdclacind un rai se Malta In lumina zorilor,
altul s-adInceste In fundul apei. $iruri de ciresi scuturd grei omdtul trandafiriu al
Inflorirei lar bogate, pe care vIntul II grdmadeste In troiene ; flori antau In aer cu
frunze Ingreuiete de &dad ca pietre scumpe, si murmurul lor Implea lumea de un
cutremur voluptos. Greieri rägusiti cIntau ca orologii aruncate In iarbd, iar Olenjeni de smarald au tesut de pe-o insuld pInd la malul opus un pod de pinza diamanticd, ce stecleste vioriu si transparent, IncIt a lunelor raze pdtruntind prin el,
Inverzeste Hui cu miile lui unde...".

Insulele

Dumbrävile

Luna aceasta e un Eden In care factorul inconsciu are cloud Trifdtisdri aparent opuse.

inn o putere germinativd uriasä, o miscare moleculard neIncetatd ce Indbusd once
svIcnire a constiintei. Omul picat In acest mediu supra-cosmic lesind de parfumul cel
lunatic, devine strigoi ca fata din poveste. Coniferii colosali dau nu leziuni, ci scorburr de tdmIie, rdsinoasa ambrd se adund In prunduri. Ciresii se Intind In siruri si

www.dacoromanica.ro

187

aruncd atTta floare, IncIt omul marunt e troienit. Vegetatia si fauna sInt euforice, Tsi
tipa bucuria de a se Trimulti, florile c7nta", lar greierii rägusesc de voluptatea scTr-

Vitului. Pe de alta parte Insa poetul mareste lucrurile inerte, asfaltuoase, munte,
stTrica, roca, avInd o atractiune catre piatra pretioasa, adunatá in mari cantitati,
diamant, smarald, cum e aceea din Avatarii Faraonului Tb. lubitei din luna, eroul Ti
asaza pe par o citadeld" de diamante, lar ea, pentru a avea bani de joc la carti, adunä

stelele de aur din valurile apei. Cerurile sTrit de oglinzi", lacurile au apa de aur",
cu siroaie de stropi de stele". Aerul, sunetele par si ele de argint". Gradina fetei
de Tmparat e de aur, cu flori de pietre scumpe. In fond, sTrit &Lid trepte de uriesenie. Pe cea mai de jos omul are Trica viziunea lumii vegetale, sentimentul rarit al
cresterii ei. Pe cea de-a doua constiinta pluteste ca o minuscula enganie, pentru care
un bob de apä a devenit un solid impenetrabil. Eminescu priveste lucrurile de obicei
In acest unghi de vedere disproportionat, din care pricind natura lui devine o aratare vulcanica 7nfricosetoare si nimicitoare
Nu vedeti cd In furtune và blesteamd ocedne?
Prin a craterelor gure rdzbunare strig vulcane,
Lava de evi grAmdditä o reped adInc In cer".

Codrul eminescian e preistoric, 7n el omul se pierde ca o furnica
In munti ce puternici din codri s-ardicd,
Giganti cu picioare de stInci de granit,
Cu fruntea trdsnitd ei norii despica'
$i vulturii-n creen i palate-si ridicd
stau In soare privindu-I tintit.

Acolo prin ruini, prin stînci grämdclite
E petera neagrd sahastrului mag
Stejari prdvaliti peste rIuri cumplite
Si stanuri bAtrIne cu muschi coperite
Incet se cutremur copacii de fag.
Vuind furtunoasa-i si strasnicd arpd
Trec vInturi si clatin pädurea de brad,
Prdval pietre mari din culmea cea stearpd
Aruncd buati cu pomi i cu iarbdi

Ce-n urlet In riuri se ndruie, cad".

Cind Musatin intrá In padurea dacica de acum cinci sute de ai", el da de un
spectacol geologic anacronic. Tara creste incultd pe deasupra zidurilor Sarmisegetuzei. VrTnd sa descrie, In fine, Moldova dupd pretinsa Insemnare a unui om din veacul
trecut, Eminescu ne pune sub ochi un soi de jungla cu desavTrsire arhaica, unde pInd
si oaia este sälbatica (dupa Descrierea Moldovei a lui D. Cantemir)
Prin nasipul pTraielor ce se Incep din munti se gäseste praf de aur, prin codri

188

sTnt cerbi, ciute, caprioare, bivoli selbatici si In muntii despre apus o fiara, pe care
moldovenii o numesc zimbru. La marime ca un bou domestic, la cap mai mic, grumazu
mai mare, la pIntece subtiratec, mai nalt In picioare, coarnele Ti stau drept In sus, sTrit

www.dacoromanica.ro

ascu/ite si numai puIin plecate Intr-o parte. Fiara salbatica si iute, poate sà saie ca si
caprele de pe o stincd pe alta. Pe l'inga hotard, despre dmpuri, s'int mari drduri de
cai salbatici. Oile cele salbatice cauta' de pasune Indarapt hrana lor, caci In grumazul
cel scurt nu au nici o Incheietura si nu pot s'a-si Intoarca capul nici Intr-o parte din
a dreapta sau din a stInga".
StInca granitica si oaia cantemiriand si pe deasupra un codru fabulos In umbra
caruia sa misune pIna la zdrobire cerbdria si furnicdria, acestea s'int simbolurile naturii
eminesciene, care pe deasupra trebuie sa-si aiba sediul firesc In luna. Peisajul nu e realist, ci sintetic, construit dupa aspiraIiunea selenard. De pilda insula lui Euthanasius

In apropierea oceanului, Intr-un lac, asezat la rIndu-i Intr-o vale inchisd de stInci
uriase zidite de jur Imprejur, una peste alta p'ind In ceruri" si asemanatoare cu
nibbána" din Suttanipâta, insula In mijlocul apei, unde sub torent oamenii cauta
distrugerea batrInetii si a mortii", apaqine acestei geologii mitice. Fluturii brinzi
necunosdnd primejdia omului se asazd pe capul lui leronim ca pe o [loare. Acest fel
de natura primará e asa de cruda si Incarcatd de seve Indt individul cuprins de mari
betii cade frint, adormit. Cezara ameTitä de iarba si de apa e gata sa adoarma, apoi
gonita de fluturi alearga nebund". Florin e aromit de mirosul teilor
$i sub un tei el de pe cal se dete,
Se-ntinse lenes. jos pe iarba moale

Din tei se scutur flori In a lui plete
$i mai cd-i vine a nu se mai scoale.
$i calu-i paste flori, purtind In spete,
Presunul lui si seaua cu paftale,

in valea de miros, de riuri plind,
in umbra dulce bine-i de odind".

$i Dionis se trezeste stupefiat de fin pe o dmpie cosita. inclinarea pentru natura
grandioasa TI face pe poet sa caute privelistea exotica, munii Himalaia, valea Gange-

lui, Palestina cu codri de maslin" si cu lunci de dafin". Egipetul, Sahara cu volburi
de nisip" Grecia spa-tiul mediteranean. Natura din Cezara este italica, In gradina
sTht portocali si marea e pe aproape. Tara getica din Sarmis se afla la marginea marii

si are In vegetaIia ei chiparosi
Se clatin visätorii copaci de chiparos
Cu ramurile negre uitindu-se in jos,
lar tei cu umbra latá si flori pind-n pdmint
Spre marea-ntunecatd se scuturd de vint".

Alaturi de exotismul oriental stä boreal ismul. Singurateca panorama polard este
mai apta de a ne da ideea unei naturi sublime, In miezul careia omul e o marunta
pata. Eminescu descrie Siberia, enta marea inghetata
in fluvii ea misc-a ei stanuri de ghiaId
Sfárrrandu-le-n vuiet ea strigd mdregd
$1 stIncd pe stIned înaIä. zideste.

Boli mindre ridicd si iar risipeste".

www.dacoromanica.ro

189

CInd compunerea nu Ingaduie peisajul nordic, poetul se multumeste cu prive.
listea hibernald, succedaneu al linistii hiperboreene si al farmecului vulcanic al lunii.
Tablourile de iarnd ent numeroase In opera eminesciand. Dar mai ales Eminescu
amesteca Insusirile iernii In celelalte anotimpuri. Sub lumina lunii o stradd pare ninsa
.ciresii Isi scuturd grei omatul trandafiriu al Infloririi lor bogate", pe care Vintul

TI gramadeste In troiene". Poetul Imperecheazd chiar mediteraneanismul cu borealismul, crend un peisaj mixt (Era o noapte italicd amestecata cu frigul iernii" spune
In Aur, märire i amor), cu zdpadd si rodii
Si tu and apdrea-vei ziva sd para noapte,
Astfel de stralucita sd fie l'ala ta.
Incet numai Oraje sd se uimeascd-n ;oapte
Din crengi de aur Mindre sd cada rodii coapte
Si pasul tdu sd calce pe un covor de nea".

Ceea ce se numeste de obicei natura, adica aspecte geologice, fauna si flora, se
zaseste la Eminescu Intr-un chip elementar. Nu varietatea e nota dominantd, ci dimen-

siunea, cantitatea. Aceasta e determinantd prin puterea de a intimida constiinta
si a o anula. Cutare versuri contin numai notiunea simpl de codru, dar Intr-o propor/le colosal. Padurea noastrd empiricd are o durad limitata, fiind supusd dezagregarii, codrul eminescian Trisa creste" peste marginile de timp ale domniilor,
peste acelea ale raselor, el este de veci. lmaginea aceasta egipteand de trdinicie peste

milenii determina dimensiunea microscopicd a omului si desteapta acel sentiment
tipic eminescian de nevoie de a se !asa In voia dinamicii firii. Codrul de aramd din Cellin

Nebunul pare crescut pe un teren vulcanic. Uriesenia privelistii de alta planeta, cu
mult asupra puterii de adaptare a omului, trezeste o jale salbatica
Nainteazd ;i o vede ring& apa ardmie.
Culegind flori amorlite de pe maluri cenu;ie
Si purandu-le In poala grea de florile de piatrd.
Lumineazd luna-n ceruri ca un foc pe-o mare vatrA,
ColIii munIilor ce rup-ti-s, uria;e stinci de cremeni,
Ce pdre/ii si-i ridicd Inddrdtnici, suri, asemeni,
VIntul care trece-n ;uier, noaptea suri ;i bolnavd,
Imple cu salbdtecie ardmoasd-acea dumbravd".

Pdclurea de aur e In schimb un loc de fecundatie sloboda, unde balta germineazd
,,cIte-o musca, ate-un peste", pusi la aceeasi dimensiune. Intrarea In inima acestui
ioc nepatruns de om Infioard

190

Trece selbele-argintoase, trece-o vale, un colcantaur
Rind vede dinainte-i rdsdrind *urea de-aur.
Mult frumoasa e padurea cu-a ei trunchi de aur ro;,
Ce in frunza lor cea moale suspinau Intuneco;i.
larba lin cdIdtoreyte, o peteald satkoare,
Ce, sclipind cu mii de raze sub al nopiii dulce soare,
Poartd-n galbenele-i unde spice de mirgaritare,
Florile de mac ce umfld noaptea capul ro; ;i mare ;

www.dacoromanica.ro

Numai fluturi mici albastri si mari roiuri de albine
Curg In rturi sclipitoare de luciri diamantine,
$-Implu aerul cel dulce de cristal si de racoare,
A popoarelor de multe, sarbatori murmuritoare".

Intr-o pAdure In care iarba cdlatorete, iar fluturii i mi4tele roiesc, nu e loc pentru
om. O astfel de natura exercitd asupra omului acea apäsare ce se cheamd jale. Indi-

vidul simte o adormire, se vede cdzut In tumultuoasa miKare germinativd

i

la o

mireasmd prea tare ori la un sunet mai prelung dorete s-adoarmd sau chiar sa moard.
Toate poeziile lui Eminescu exprima aceastA Incetare a rezistensei individuale, pasul

de lunatec atre lac i codru, locuri de fermenta/le
Prin a ramurilor mreaja
Sura jalnic In urechi
CIntec dulce ca de vraja
De sub teiul nalt si vechi.

Nu mai cuggi Tnainte,
Nici nu cavti Inclarapt.
Ci ascul/i de pasarele

Ciripind in verde cring
'ara sunetele sfinte

Misa jalnic al tau piept,

Cum de-amoru-ne-ntre ele
Sfatuindu-se ne plIng".

Natura asTSA, pe de alta parte, dorinta de Impreunare. Ea este Edenul, locul
sexualit4ii, de aceea poetul TO strigd acolo femeia
Eu te cer de la izvor,
De la codrul cel de brazi,
De la vIntul ce lovi,
BalsamInd al meu obraz.

Intreb murrtii cei InalIi,
De la rturi eu te cer,
De-au vazut cumva ascuns

Al vieti-mi giuvaer".

$ederea mai lungd aduce apoi nelipsita adormire In codru
Adormi-vom, troieni-va
Teiul floarea-i peste noi,
Si prin somn auzi-vom bucium
De la sttnele de oi",

ori chiar dorinSa de moarte
Numai colo unde teiul
Lasa floarea-i la parnInt
Eu tncep sa misc din buze

Si trimit cuvinte-n vInt.

Vis nebun, delante vorbe
Floarea cade, rece vtntu-i,
$i eu stiu numai attta,
C-al don i odat'sa rrantui l"

Eminescu are printre copaci cIteva esenSe la care sine In chip deosebit i care
infdsi eazd pentru el Inst4rile generale ale copacului. Teiul sugereazd mireasma estivd,

bradul e copacul boreal, aproape uranic, plopul, elastic i or4enesc, da amintirilor
o rniKare lenta', arinul paduratec sdibdticete prive4tea, aruncInd asuprá-i o brumd
cinegeticd, stejarul mdrete prin marea lui coroand cImpul de alunecare al lunii,
fagul ne duce la codrul de o singurd esensd, salcia e copacul lacustru, nucul, cirepl,

www.dacoromanica.ro

191

mdrul sInt pomi de livezi, simboluri ale Idcomiei copildresti, mesteacdnul indicd prin
scoarta sa albd altitudinea iernaticd, paltinul prevesteste regiunea carpatind, salcImul
e un pom de albie clisoasd, liliacul simbolizeazd In sfirsit fragranta primdverii si idila
juvenild
A noastre inimi isi jurau
Credintd pe toti vecii,
Cind pe ardri se scuturau
De floare liliecii".

larba e narcoticä (plantä de luna, necälcatä de om) si e asa de InaIt'd IncTt poate
ascunde animale silvestre de mari proportii
Si prin vuietul de valuri,
Prin miscarea naltei ierbi,
Eu te fac s-auzi In taind
Mersul Ordului de cerbi".

Fauna, säracd, e aleasd dupd acelasi criteriu al regresiunii spre spatiul edenic.
n rindul Inn vine calul, simbol al zborului oniric (toll eroii cdldresc), apoi urmeazd
animalele artemidice, bourul, cerbul, ciuta. La vietätile mdrunte se apasd asupra
Inmultirii In neamuri" si sInt preferate acelea care n-au realitate decIt In roiuri
Peste flori, ce cresc In umbrd,
LIngd ape, pe potici,
Vezi bejdnii de albine,

Armii grele de furnici..."
Fapta de cdpetenie a insectelor este Imperecherea. Nunta de g'ingdnii si oameni
arhaici din Cahn nu e färd Inteles. Oameni si insecte, Imbdtati de codru si de lac, vin
sd se Impreuneze dupd un rit milenar

192

"Dar ce zgomot se aude? BIztit ca de albine?
TO se uitd cu mirare si nu stiu de unde vine,
Rind vdd painjinisul intre tufe ca un pod,
Peste care trece-n zgomot o multime de norod.
Trec furnici ducInd In gull de fdind marii saci,
Ca sd coacd pentru nuntd si prácinte si colaci
Si albinele-aduc miere, aduc colb mdrunt de aur,
Ca cercei din el sd facd cariul, care-i mester faur.
latd vine nunta-ntreagd
vornicel e-un grierel,
Ii sar puricii inainte cu potcoave de otel
In vesmInt de catifele, un bondar rotund In pIntec
Somnoros pe nas ca popii gldsuieste-ncet un Ontec
O cojitä de alund trag locuste, podu-I scutur,
Cu musteata rdsucitd sede-n ea un mire flutur
Fluturi multi, de multe neamuri, vin In urma lui un lant,
Toi cu inime usoare, toti sdgalnici si berbanti.
Vin tintarii läutarii, gindaceii, cdrIbusii,
lar mireasa vioricd i-asteapta-nardtul usii".

www.dacoromanica.ro

Mentalitatea arhaicd (Tntr-o mdsurd si romanticd) a lui Eminescu se Invedereazd

descrierile de interior. Lipseste intimitatea ordseneascd, bundstarea, locuinta
fiind sau o petera sau un castel fantastic. Fata de Impdrat std Intr-o colibd murdard,
dupd ce stätuse Intr-un iatac cu arc gotic, dar decrepit : gratii ruginite la ferestre,
In

pInze de pdianjen de sus pInd jos, trandafiri In pat ca Intr-un sicriu. Interiorul dacic din
Gemenii este rece, funerar. El are arcuri nalte, statui, sàli pustii, InfOsare de mausoleu. Asceii lui Eminescu stau In pesteri si scorburi, In chilii. intr-un cuvInt, interioarele sint neospitaliere fie prin mizeria dusd la descompunere, fie prin imensitatea
fabuloasd. Eminescu Inchipuie pentru eroii sdi case mdrete ce au In ele ceva geologic,
stráluciri de pesteri cu ghea/d, somptuozitati de geodd uriasd. In Pustnicul ni se Infdtiseazd un salon din lasi pe la 1840. Salele Ora Imbrdcate In atlas alb ca ninsoarea, cu
flori si frunze brodate, limbile frácdrilor par de diamant, aerul e de argint, peretii
sint plini de oglinzi, In said skit miresme suave, oamenii sInt Invesmîntati ca niste
insecte exotice
Sale nalte Imbrdcate cu-atlas alb ca si omatul
Cusut cu flori visinie si cu frunze ca smarald
Pe cInd lurranAri d-o cearà ca zdharul, Implu cald
Aerul cu o luminA argintie cu Incetul.
Candelabre de-argint grele lumineazd-ntinse sale

UrcInd limbi diamantine Intr-un aer cu miroase
Si prin aer trec copile gingase si maiestoase
PArul disfAcut ii curge pe-umeri si pe brge goale.
Muzica aureste sara cu cerestile ei tonuri
Aerul ea II ImbatA, si copilele cu stnii
Albi ca albul de ninsoare mlAclioase ca si crinii
De-a cIntArilor suflare ele zboarA ca paren.

Juni In splendide-uniforme, gulergi cu aur blond
Sau In haine negre, veste ca si neaua argintoasà,
Cu mTnusi ca mArgarita, cu botine radioase".

La Eminescu interiorul este cu ata mai fastuos cu cIt intrd In el mai multe ecouri
din naturd. PereIli sInt de zäpadd, lumina cade ca ninsoarea, tapetul e un amp cu
flori, fetele se clatind In dans ca niste crini, lurradrile ard ca stelele pe cer, bdrbatii
lucesc in haine ca gindacii. El reprezintd Edenul din lurid, fiincicd fetele trec ca niste
lunatice euforice, cu pdrul despletit, precum Ingerii din SeIrmanul Dionis. Mediul e
pretutindeni acelasi, In clubul Amicii intunericului, In palatul din lund, In petera de
sub Ceahrdu, In uriasele hale din fundul màrii, asemändtoare cu palatul submarin
al prin/esei Gulnar din Halima (Istoria lui Beder) i cu feeriile din Mare del Zur
väzute de Simplex In vestitul Simplicissimus al lui Grimmelshausen
.$i in fundul mArii aspre de safir mIndre palate
Ridic bolile lor splendizi, s-a lor hale luminate,
Stele de-aur ard In facle, pomi in floare se Insir
$i prin aerul cel moale, cald ;i clar, prin dulci lumine
Vezi plutind copile albe ca ;i florile vergine
Imbrdcate-n haine albastre, blonde ca auritul fir".
18

a. 178

www.dacoromanica.ro

193

Pe Incetul, poetul cade In ariostismul (pe care nu l-a cunoscut) din lstoria ierogli-

ficti a lui D. Cantemir. Covoarele, pereii contin scene Intregi (metoda bassoreliefurilor din Dante i epicii RenaTterii), casele sInt adevarate constructii de nestemate.
Castelu I din Feit-Frumos din lacrimei, cu peretii lucii oglindind Imprejurimile, este aidoma
palatului din Orlando furioso ch'acceso esser parea di fiamma viva".

Desigur ca Eminescu nu e un izolat. Materia lui apartine In I inii generale romantismului. Fie ca ar fi citit idealiti ca Fichte, Schelling, Hegel sau poeti ca Goethe
Schiller, sau In sfIr*t naturaliO, ideea statornica ce rezulta din aceste lecturi e cea
panteistica. La Eminescu e mai mult dedt ce numim de obicei sentiment al naturii,
e spaima de Cosmul singuratic, inuman, betie panteistica. Buckle observa dupa o
metoda anticipInd pe aceea a lui Keyserling ca natura asiatica strivete pe om, dIndu-i
fantasii monstruoase. Natura lui Eminescu este i ea, precum am väzut, gigantica,
lunara. Acest naturalism asiatic (Eminescu e In multe privinte un asiat) II gäsim
la
germani romantici. Cind contele Cesara a lui Jean Paul Richter vede peisajul
alpin, scoate exclamatii religioase. Alpii Ii stau Inainte ca ni te uriai Tnfratiti
dinspre pavezele gheIarilor cascade se desf4oara ca panglici spre oglinzile lacurilor
de la poalele muniIor. Prive4tea naturii cu munti i cataracte Ti umflä pieptul
da un sentiment de bunatate universala. Ca In insula lui Euthanasius, natura lui Jean
Paul e de o putere germinativa enorma. StInd Intr-un mar In bdtaia fluturilor, a albinelor i a florilor, eroul marqte cu inchipuirea copacul In univers,
racIAcinile In fundul parnIntului, crindu-i norii ca flori, luna ca fruct i stelele ca roua,
adica fácInd tocmai acele imense raporturi cosmice caracteristice lui Eminescu.
La Tieck natura ia chipul mitului. O melancolie grea trece prin dntecul pasarii fabuloase care, peste logica basmului Der blonde Eckbert, simbolizeaza chemarea padurii
singuratice
Waldeisamkeit
Die mich erfreut,
So morgen wie heut'
In ew'ger Zeit

0, wie mich freut
Waldeinsamkeit I "

In Der Runeberg, In Die Elfen natura subterana apare diamantina, sclipitoare
ca In povqtile lui Eminescu, TrisufleIita de duhul parnIntului, de Erdgeist". Opera
lui Eminescu inträ Intr-o mare masura In cercul literaturii naturalistice, In centrul
careia sta Rousseau. Jean Paul Ins4, cu
contemporanii lui, este luat de acest
curent i Intr-un loc aminteTte de Tahiti ca lea& paradisiac. Edenul lui Euthanasius
sau luna lui Dionis sTnt locuri virgine, unde n-a mai calcat picior de om, sTnt adica
insula lui Robinson Crusoe. Robinsonada se reduce adesea la descrierea unui Iinut
abrupt, parasit In voia vegetaTiei, parInd golit de oameni i cu flora mediteraneana.
Eminescu TO duce eroii la mare i umple Dacia cu chiparo0. Goethe Ii plimba In Grecia,
Jean Paul In Italia, Heine In Spania, Lenau (dupä Chateaubriand) In America cea cu
paduri primitive i cu cataracte

Klar und wie die Jugend heiter,
Und wie murmelnd süssen Traum,

194

Zieht der Niagara weiter
An des Urwalds grünen Saum"

www.dacoromanica.ro

Sub cascade ii place lui Euthanasius sa putrezeascd, iar Eminescu declara cd vrea
sd fie depus dupd moarte In fundul mdrii Inghe/ate, in America se duce dupd aventuri
eroul din Sturm und Drang de M. Klinger, Karl Bushy, sub numele Wild sdlbaticul",
pentru cA toatd literatura ce poartd numele piesei lui Klinger e rousseauiand si cInta

cu frenezie saibdticirea", Intoarcerea la naturd. Lamartine Insusi e un exponent al
poeziei edenice, al antideluvianismului", cu descrieri de paradisuri abrupte, cu grote
In /inut acvatic. lzvoarele s'int cdutate pInd In episodul Nola i Dama yanti. CIt despre
putrefac/ie, ea e o specialitate a romantismului. In Etudes de la Nature de Bernardin
de Saint-Pierre aflärn aidoma parcul In decrepitudine. Arnim era, dupd Heine, un

maestru In materie (Quel maître que cet Arnim dans la peinture de la destruction!").
Somnole nta si toate aspectele ei domind poezia lui Eminescu. Ea e fdcutd cu

somnoroasd"
Pierendu-ti timpul tdu cu dulci nimicuri,
NI-ai vrea ca nime-n up ta sd ban;
Dar si mai bine-i clnd afard-i zloatd,
Sa stai visInd la foc, de somn sä picuri".

Somnul e teluric. Feciorul dintr-o doind doarme In floarea de tei :
Unde mi-oiu alterne eu
Sub cel tei bdtut de vInt

Codrule, Mdria-Ta,
Lasd-md sub poala ta,

a nimica n-oi strica
Fdrd num-o rdmurea,
Sd-mi atIrn armele-n ea,
Sd le-atTrn la capul meu,

Fraii lui CAlm
inerte

Cu floarea pIn-la pArnInt,
SA md culc cu fap-n sus

Si sa dorm, dormire-al dus".

Nebunul gduresc In somn pdmIntul de greutatea trupurilor lor

lui atit dormirä, cTt intrase in pdmInt
De un st?njin si-i Impluse frunza adormitd-n vint".

In Imprejurdri le hotdritoare, dupd un zbucium mare sau dupd o fericire puternicd,
eroii dorm. Toma Nour dupd catastrofd doarme. in Feit-Frumos din lacrimei sInt numai
somnuri si vise. Fata Mumei Pdclurii doarme pe umerii voinicului, Fdt-Frumos dormiteazd mult In regnul mineral [And ce mTna Domnului II scoate din acel somn lung".
Genarul da fetei sale o stare hipnoticd cu amnezie, baba cu iepele ndzdrdvane cade

Intr-un somn cataleptic, baba face voinicului mIncdri cu somnoroasd". Sdrmanul
Dionis analizeazd un vis, In Avatarii Faraonului Tld visele se in lant loan Vestimie,
dintr-o Incercare descriind colinddrile duhului In cele trei zile dupd moarte, viseazd.
Asa precum aflase si Slavici de la poet, somnul Inf.d/isa pentru Eminescu o imitatie a
Nirvanei si un antidot al durerii
Las sd dorm ... sd nu stiu lumea ce duren i Imi mai pdstreazd".

www.dacoromanica.ro

195

Originea vrajei eminesciene este In mare m'asura capacitatea de dormitare, rare-

fac/ia miKarilor vitale
Cind cu gene ostenite sara suflu-n luminare,
Doar ceasornicul urmeaza lung-a timpului carare,
aci perdelele-ntr-o parte cind le dai, si in odaie
Luna varsa peste toate voluptoasa ei vapaie,
Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreaga scoate

De duren, pe care insa le simtim ca-n vis pe toate".

In visuri, Eminescu are cIteva imagini obsedante ce indica o atractie spre locul
primordial al naTterii i al morçii. Elementul principal este doma care se afla de ordinar Intr-o insulä i cuprinde In mijlocul ei intr-un sicriu un cadavru In figura caruia
poetul se recunoavte cu spaima. Doma e Intr-un loc fund lacustru de piramidä. In
altul Walhalla oceanica, In altul, In fine, castel selenar. Ond toate aceste vise triste
au fost risipite de artist ramIne sentimentul propriului deces
Pe inima-mi pustie zadarnic mina-mi .tiu,
Ea bate ca si cariul Incet intr-un sicriu.
$i cind gindesc la viga-mi, Trni pare ca ea cura
Incet repovestita de o straina gura.
Ca si cind n-ar fi viga-mi, ca si cind n-as fi fost.
Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost,
De-mi 1in la el urechea
si rid de cite-ascult
Ca de duren i straine 7... Parc-am murit de mult".

Natiunea de timp e mai afectará In timpul somnului. in simpla armonie viga
fenomenala e indicara* de greierul din soba sau din grinda, de orologiu. O timba'
neclintita produce confuzie
Se bate miezul nopIii in clopotul de-arama,
Si somnul, vames vie0, nu vrea sa-i ie varna.
Pe cai batute-adesea vrea mintea sa ma poarte,
S-asaman intre-olalta viga si Cu moarte
Ci cumpana gindirii-mi si azi nu se mai schimbá.
Caci Intre amindoua sta neclintita limba".

Poetul îi poate Inchipui un timp stagnant, t'ara' determinatiuni interioare, un
timp ImbatrTnit, egal In toate parIile sale
De mult a lumii vorbe eu nu le mai ascult,
Nimic e pentru mine ce pentru ea e mult.
Viitorul un trecut e, pe care-I vad Intors...

196

Acelasi sir de patimi s-a tors si s-a retors
De rrainile uscate a vremii-mbatrinite.
Sunt limpezi pentru mine enigmele-ncilcite".

www.dacoromanica.ro

Mihai Eminescu in 1878.

Intocmai ca in turburarile vizuale, Eminescu capdta halucingiuni ale simIului
temporal. lmagini le din care rezulta noti unea lui de vIrsta se Trimultese cu atIta intensitate, ?nett poetul are senzatia unei cresteri uriase a trecutului, sentimentul ca are

optzeci de ani,
Optzeci de ani imi pare In Jume c-am trait.
CA sunt bdtrin ca lama, cd tu vei fi murit".

nnai mult, ca punctul initial al masurii a pierit cu totul,
.,Pierdut e totu-n zarca tineretii
Si mutd-i gura dulce-a altor vremuri,
lar timpul crete-n urma mea ... md-ntunecl..

ca In sfIrsit amintirea se Ineaca In valurile vremii".
Eminescu e un poet de conceptie i asta a stInjenit pe critici, care au evitat sa
analizeze poezia sa cu subInIelesul discret ca ea se va perima. Toata arta lui Eminescu
std In a preface ideile In muzica i metafore, de-a dreptul, fara planuri paralele. Eminescu nu filozofeaza niciodatà, propoziOle lui sTnt viziuni. lata Mortua est : putine

www.dacoromanica.ro

197

imagini mdrite si bine umbrite, Intrelinute de sfIrTitul adormitor al versurilor, fäclia
aprinsä, clopotul care sunä, o aripd ce trece prin ceva lichid (simplä abstractiune
amar"), toate laolaltd semn al depdsirii grozavei vdmi a mortii. Apoi urmeazd o ascensiune vertiginoasd, cu pierderea gravitátii de pe pdmInt, In vreme ce versurile au
trosnituri de incendii
Te vdd ca o umbra de-argint strAlucita,
Cu-aripi ridicate la ceruri pornitS,
Suind, palid suflet, a norilor schele,
Prin ploaie de raze, ninsoare de stele".

Nu mai sInt metafore de asta' data, ci materii ale unei fizici noi, m'arete. Cerul e
Impartit In schele", pentru ca din acest detaliu de zidärie incomensurabilitatea lui
sd fie si mai ameIitoare. Amestecul de lumina' si ninsoare dovedeste o vizualitate
delirantä, care e Insolitd de euforie si de o muzicd de vifor mistic :
O raza te naltà, un antec te duce,
Cu bratele albe pe piept puse cruce,
CInd torsul s-aude 1-al vrajilor caier

Argint e pe ape ;i aur tn aer".

Un trop vine des la poet, aerul de aur, sau cum zice el cu o stranie euforie
iesitd dintr-un joc vocalic aur In aer". Aerul devine gros si fluid. Locul unde se duce
moartea este Edenul selenar cu parad isiace flori care cIntä
',Dar poate acolo sS fie castele

Cu arcuri de aur zidite din stele,
Cu rturi de foc ;i cu poduri de-argint,
Cu ISrmuri de smirna, cu flori care drit".

A doua coardd eminesciand e frica escatologicd. Poetul intrd ca copiii In cea din
urrnd logicd a golului
Dar poate ... o I capu-mi pustiu cu furtune,
rele sugrum cele bune...
Cind sorii se sting ;i cînd stelele pica,
imi vine a crede ca toate-s nimiccl.
Se poate ca boite de sus a se sparga,
SS cada nimicul cu noaptea lui larga,
SS yad cerul negru cS.

cerne

Ca prdzi trecdtoare a mortii eteme..."

Interpretarea plasticd a noliunilor e numai pomenitd. Bolta nu Inseamnd pentru
noi dectt eter nerndrginit, lar nimicul e negarea a toate. Bolta" spartd ca o catapeteasma prin care cade nimicul" ca cenusa (0 cerne") Tngrozeste spiritul prin

198

materializarea haoticului. in Memento mori imaginile sint hugoliene, dei de o oaresi-

www.dacoromanica.ro

care colosalitate barocd. Poetul std sub arcurile negre, cu stilpi nalti suiti In stele"
Intoarce, marindrqte, uria.5a roat-a vremii". Metaforele au greutatea grinzilor
Si privesc

Codrii de secoli, oceane de popoare
Se Intorc cu repejune ca gindirile ce zboard
Si icoanele-s In lupa eu privesc si tot privesc
La vo plata ce Insamnd a istoriei notara,
Unde lumea In cal noud, dupd nou cIntar mdsoard
Acolo Imi place roata cite-o clipd s-o opresc I

Totul e pIrlitor i masiv, pierdut In perspective : codrii secolilor la marginea oceanelor de popoare, pe deasupra cdrora scoboard ca n4te mari pasdri endurile, In
vreme ce icoanele trecutului se luptd ca n4te armate la piatra de hotar a istoriei.
Erele se mdsoard pe antar, lar timpul e roata. Paralelismul ideo-plastic poate fi silnic
oriunde, aici e magistral. In Babilon sInt mdrimi spectrale
Babilon cetate mIndrA, dt o .tard, o cetate
Cu muri lungi cIt patru zile, Cu o mare de palate
Si pe ziduri uriase mari gradini suite-n nori
and poporul gemea-n piete I-a grädinei lungd poali
Cum o mare se framintd, pe cInd vInturi o rdscoald,
Cugeta Semiramide prin dumbrdvile ricori".

CInd tabloul e bucolic, Eminescu (spre deosebire de Alecsandri) are voluptdti
michelangiole0, Tmperecherea aceea de suavitate i musculositate
Si In Libanon vlzut-am ratacite cdprioare
Si pe lanuri secerate am vdzut mIndre fecioare,
PurtInd pe-umerele albe auritul snop de gnu
Alte vrtnd sd treacd apa cu picioarele lor goale
Ridicard rusinoase si zImbind albele poale,

TurburInd cu pulpe netezi fa/a limpedelui rtu".

Episodul Grecia" cuprinde strofe de o picturd sigurd. Atena cu dome albe",
ea alb metal", strälucind tntre muntii granitici i apa calda' a mdrii, nimfele planturoase careli usucd pdrul pe tarrn, petrecerea semidivinintilor In spiritul umorului
negru-ro al lui Lorenzo de Medici, apartin altei Grecii decIt celei conventionale,
unei Grecii mai homerice, mai sälbatice
51 din turmele de stInce risipite cu splendoare
Pe-ntinsori de codri negri rup/i de rIuri sclipitoare,
Vezi ora; cu dome albe strilucind In verde crIng
Marea lin cutremurIndu-si fa/a, scuturd-a ei spume,
Repezind pe-alunecusul undelor de raze-o lume
Jos la poarta urbei mIndre a ei sunete o fi-Mg.

Mai albastrd dedt cerul, purtInd soarele pe fa/d,
Ea reflecti-n lumea-i clara toatd Grecia mareata.

www.dacoromanica.ro

199

Citeodatd se-ncre/este si-si intunec-al ei vis
Nimfe albe ca zdpada scutur ap-albastrd, caldd,
Se Improascd-n joaca dulce, mIddiindu-se se scaldd,
ScuturIndu-si pdrul negru, Tnecindu-se de ris.

$i pe yaluri luminoase oceanul lin le saltd,
Once undd linguseste aritarea lor cea naltd,
Pe nisipul cald le-aruncd rnarea-n jocu-i luminos
Oceanicile corpuri, ca statuie de ninsoare,
StrAlucesc In pdrul negru, ce si-I usca ele-nsoare
Pe-a lor perini nisipoase lenevite Idnguros.
Apoi fug sd-mpopuieze verdea noapte dumbrdvand

Si vorbind margdritare culeg flori In a lor goand.
Dintr-o tuf iveste Satyr capu-i che.1, barbd de
Lungi urechi si gura-i strimbd, cirnu-i nas. De sus isi stoarce.
Lacom poamd neagrd-n gurd.
Pitulis prin tufe-o-ntoarce,
Se strimba de ris si-n fugd se dd vebel peste cap".

insd, greseald de tinerete a lui Eminescu, mai departe in episodul Dacia" grandiosul devine bombastic si desirat. Zeii dacici ies din mare calari pe bouri, Zamolxe
vine Incalecat pe fulger (Toma Nour se spInzura In Inchisorile rusesti de o raza de
lund, imitînd pInd la un punct pe Miinchausen). Zeii latini sosesc In procesiuni teatrale
Comparabile cu Triumfurile petrarchiste. Zevs sade pe o stea trasa de vulturi. De un
romantism funinginos e incendiul Sarmisegetuzei. Meditatiile asupra nimicului (In
legaturd cu moartea lui Napoleon) sInt vrednice de Lamartine. Mintea noastrd e
gaurita de a-Ma logica a absolutului
Sori se sting si cad In caos mari sisteme planetare
Intr-un cran uscat ;i palid ce-I acopen i cu o mind,
Evi intregi de cugetare trAiesc pacinic Impreund
In zdclar trimit prin secoli de-ntrebdri o vijelie

Sd te cate-n hieroglife din Arabia pustie".

In Povestea magului dam de versuri cvasimallarmeene
$i rdsfirgi In spgiu ingeri duceau In poale
A lumilor adince si blinde ruglciuni
Si intinfind in vinturi aripele regale
L-a lumii trepte-albastre le duc si le depun".

Gemenii cuprind mari senzaIii de cavitate marmoree, In deszrierea salii dace.
Structura lui Brigbelu pe usa care crTscd", la lumina surdd a faclei, e romantica In
felul particular lui Eminescu, cu grosimi si dimensiuni arhaice, cu atmosfera preistorica de stIncd si racealä

200

Deodatd crisci fierul in dosu-unei firide.
A unei tainii scunde intrare se deschide,

www.dacoromanica.ro

De sub o manta lunga se-ntinde-o alba mina,
Ce Sine o faclie aprinsa de rasina,
Care Ti bate-n faSa si-i lumineaza chipul...

Pe-un stilp taiat, orlogiul ii picura nisipul".

Vin apoi scene de ritual remarcabile In barbaria lor
Pe ochi Siind o mina
intind,
La sfIntul foc din mijloc cu toSii i le-aprind.
Prin arcurile nalte trecu un jalnic valer,
lar braSele ridica fachile In aer,
lar preotul smunceste c-o mina pinza fina
Ce-acopere statua de marmura senina,
Si esatura neagra de-un fin si gingas tort
Lasind sa cada-n flacari, sopteste-adinc : E mort I"

Dragostea lui Brigbelu pentru Tomiris e comentatä cu o neagra muzia elegiaca:
Se clatin visatorii copaci de chiparos
Cu ramurile negre uitIndu-se In jos,
lar tei cu umbra lata, Cu flori pin-n pamInt
Spre marea-ntunecata se scutura de vInt".

In sfIrsit vin blestemele" lui Sarmis, aproape folclorice, Cu imagini nu grele si
monstruoase, dar pline de tristete si Infricosetoare In putinIa lor de realizare (fringerea sObiilor, duma pe cordbii, sfisierea flamurilor, ingroparea puterii peste ape,
Ingalbenirea sufletului, secarea ochilor si uscarea trupului pe tronul uzurpat, Intoarcerea cuvIntului pe dos, umbra care astupd urechile ascultätorului)
Gindirea ta, divine, abia putu s-adune
Din mii minuni din lume o singura minune,
Caci numai Sie singur Îi fuse cu putinSa
S-unesti atila farmec cu-atita necredinla...
Dar nu si-o cer, tot darul
zvirl lar la picioare.
De-a lumii tale bunuri privirea azi ma doare.
Nici vin sa-mi cer coroana, nici Sara mea. O clarui
Fasii s-o rup-oricine si cum ii place-oricarui
Stramosi pierduSi In veacuri, rinduitori de cete
Coroana mea s-a voastra e plina azi de pete.
O, voievozi ai ärii, frIngeSi a voastre sabii
Si ciuma In limanuri sa intre pe corabii.
PuteSi de-acum sa rupeSi bucaSi a mele flamuri.

Minjit de de-i zimbrul adunator de neamuri,
De azi al vostru rege cu drag va sd ingroape
Domnia-i peste plaiuri, puterea-i peste ape.
5-acum la tine, frate, cuvIntul o sa-ndrept.
Caci voi sä-ngalbeneasca si sufletu-Si din piept

www.dacoromanica.ro

201

Si ochii-n cap sà--ti sece, pe tron sa te usuci
SA sameni unei slabe §i strAvezii ndluc

Cuvintul gurii proprii, auzi-I tu pe dos
spaima mortii Intre-ti In fiecare os".

Eminescu e un mare poet al fantomaticului enigmatic i al mortii, i asta se vede
mai bine u neori In versuri le inedite, ca Rime alegorice. Acolo 1n-t'II ni m o Incetini re para-

disiaca a m*arilor de stil dantesc. Un om diafan (un strigoi) se trage lent prin pustiuri pe un schelet de cal, Intr-o gradina cu vegetatie uriaä, descaleca, suie cu un alai
intreg de umbre scari de marmura, se pierde In galerii maure, unde vede trandafiri
negri i se afla deodata In fata unei femei care TnOra margaritare
Ea In§ira margaritare-n poale
Si pe-un covor persan, frumos §i moale,
Ea-ntinde suriend ca-n vis §i lene§
A ei picioare de zapadA
goale.
Ochii acrinci ca clou'A basme-arabe

Samln cu aceia ai reginei Sabbe,
Cum Inpdratul Solomon Ii scrie,
Cu-a lor priviri de-ntunecime slabe".

incetinirea este i In Strigoii, mai macabra, cu prea mult cadaveric, In care sInt
mai ales remarcabile murmurul i leganarea In scena mergerii la groapa :
Facliile ridica

se mi§c
In line pasuri,
DucInd la groapd trupul reginei dunArene,
Monahi, cunoscAtorii vietii pärrantene.
Cu barbele lar albe, cu ochii stin§i sub gene.
Preoti bStrini ca iarna, cu gingavele glasuri.

O duc eintInd prin tainii i pe sub negre
A misticei religii Intunecoase cete,
Pe funii lungi coboarà sicriul sub párete,
Pe piatra prAvalità pun crucea drept pecete
Sub candela ce arde In umbra unui colt".

Neasemuite sInt viziunea paradisiaca' gigantica, peisajul antideluvian extatic,
geologia aromatica i Inmultirea nebuna din Miradoniz :

202

.,Miradoniz avea palat de stInci,
Drept stre§ind era un codru vechi
Si colonadele erau de munti In §ir,
Ce negri de bazalt se In§irau,
Pe cInd deasupra, stre§ina antica,
Codrul cel vechi fremea Imflat de vint.
O vale-adInci ce-ngropa in codri
Vechi ca parnIntul, jume-a din munte.

www.dacoromanica.ro

Kirland cu trunchii rupIi scdrile negre
De stinci, care duceau sus In palat
O vale-adInci si Intinsd, lung,
Tdiata de un fluviu adinc, bdtrIn
lar In castel de treci prin colonade
Dai de Inalte hale cu plafondul
Lor negru stralucit ;i cu päduri
De flori. Pdcluri cdrora florile
Ca arborii-s de mari. Roze ca sorii
$i crini, ca urnele antice de argint
Se leagdni pe lugerii cei

Poezia se bizuie pe un truc optic : rnarimea considerabila a elementelor mici.
insa ele sint dintre acelea care, sporite, trag sufletul In ameteala unor senzatii necunoscute. Paharul nostru e prea subtire pentru vinul greu al unor atari extaze. Padurile
de flori, in care fiece floare e ca un arbore, lar crinul ca o urna, flordria de giganti"
constituiesc un arhanghelism muzical mai solemn cleat cel mallarmean, cu liniile prelungi si transparente pe care le da Edgar Poe viselor sale edenice (Tara Ztrielor). in

acest peisaj vulcanic, cu stInci de smirra" si troiene de flori de cires, oglindit In
nemiscate lacuri de argint, fiinta care trece nu poate fi cleat lunatecd
lard peste pod
Trece alba, dulce, mIddioasd, jund,

Alba ca neaua noapteapdru-i de aur
Lin Impletind In crinii mInilor
lvind prin haina alba membri-angelici,
Abia calcInd podul cel lung cu a ei
Picioare de ornat, zIna MiradonizEa-ajunge In gradina ei de codri
$i rdtdceste, o umbra argintie
$i luminoasd-n umbra lor cea neagrd;
Ici se plead spre a culege o floare,
Spre-a arunca In fluviul bdtrin,
Colo aleargi dup-un flutur,
11 prinde
ti sdrutd ochii ski dd drumul
Apoi ea prinde-o pasare mdiastra
De aur, se asazi-ntr-a ei aripi
zboard-n noapte printre stele de-aur".

Ca Miradoniz sa poatd saruta ochii fluturelui, acesta trebuie sa fie mdcar cIt o
pasare, ceea ce arata dimensiunile acestei lumi mitologice.

In opera tipärita, poetul Inclina spre un lirism interior, rara delir universal, fara
flori ca arborii si crini ca urnele.
Inefabilul verbal domina acum, si poemul nu poate fi transportat In alta limbd
fard mari pierden i de sînge. ldeea poeticd stdruitoare este stagnarea timpului. Omul
se simte mort, aruncat In nemiscare dincolo de sfera InVirtitoare a vremii. Poezia se

www.dacoromanica.ro

203

umple de ronronuri adormitoare, de cuvinte rotacizante, de imagini de lini te
roadere, troznituri, VrIituri
Clopotnita trosne;te, In stIlpi izbe;te toaca,
Si strdveziul demon, prin aer &id sa treacd,
Atinge-ncet arama cu zimtii-aripei sale
De-auzi din ea un valer, un aiurit de jale.
Biserica-n ruina

Sta cuvioasd, trisa, pustie ;i bdtrInd,
Si prin ferestre sparte, prin u;i tiuie vIntul
Se pare ca vrijeste ;i cd-i auzi cuvIntul
Nduntrul ei pe stilpii-i, pdreti, iconostas,
Abia conture triste si umbre au ramas
Drept preot toarce-un greier un gind fin ;i obscur,
Drept dasal toacd cariul sub Invechitul mur".

Poetul se Ineacd In grosimea tdcerii absolute
in odaie prin unghere

In aceastd dulce pace

S-a tesut pdinjeni;

imi ridic privirea-n pod

Si prin artile In vravuri

Si ascult cum Inveli;u1

imbld ;oarecii furi;.

De la cdrti ei mi le rod".

Scindarea conOirrtei de conIinutul ei fenomenal diformeazA In chipul cel mai
fantastic relaIiile de duratd. Bärbatul devine atemporalul, In vreme ce femeia rämIne
fenomenul Impietrit al tineretii. Eminescu e un extraordinar analist concret al ideilor
pure, cu care ne produce ameleala golurilor i sentimentul disperiunii
La ce de-acu-nainte tu grija mea s-o porti?
La ce sd mdsori anii ce zboard peste morti?
Tot-una-i dacd astäzi sau mine o sd mor,

and voi sd-mi piará urma In mintea tuturor,
and voi sd uiti norocul visat de amIndoi.
Trezindu-te, iubito, cu anii Inapoi,
Sd fie neagra umbra in care-oi fi pierit,
Ca ;i end niciodatd noi nu ne-am fi gdsit
Din zare depdrtatd rasar-un stol de corbi,
Sd-ntunece tot cerul pe ochii mei cei orbi.
Rasar-o vijelie din margini de pdmint,
DInd pulberea-mi ärînii

204

i inima-mi la vint...

Ci tu rdmIi In floare ca luna lui april,
Cu ochii mari ;i umezi, cu embet de copil,
Din clt e;ti de copild sa-ntinere;ti mereu,
Si nu mai ;ti de mine, cd nu m-oi §ti nici eu".

www.dacoromanica.ro

Poetul foloseste tot mai des imaginea apelor oceanice spre a figura Inecul eurilor
individuale
Cum oare din noianul de neguri sa te rump,
Sa te ridic la pieptu-mi, iubite Inger scump
Zadarnic dupa umbra ta dulce le intind
Din valurile vremii nu pot sa te cuprind".

Sonetul, prin exactitatea lui, e mai prielnic acestei poezii a limitárii constiintei.
intr-unul poetul se trage In concavitatea odàii, reintrà In visul propriei existente
si de ad i In mitul natiei, IncIt, pierdut departe In fabula rara fund, abia simte rrainile
red i ale femeii. E totodatà toamnd, Inceputul vegetdrii
Afara-i toamna, frunza-mprastiata,
lar vintul zvirle-n geamuri grele picuri
Si tu citesti scrisori din roase plicuri
Si Intr-un ceas gindesti la viga toata.

Pierzindu-ti timpul tau cu dulci nimicuri.
N-ai vrea ca nime-n usa ta sa bata;
Dar si mai bine-i cind afara-i zloata,
Sa stai vislnd la foc, de somn sa picuri.

Si eu astfel ma uit din je l pe ginduri,
Visez la basmul vechi al zinei Dochii
In juru-mi ce4a creste rInduri-rinduri.
Deodat-aud fosnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de sclInduri...
lar mini subVri
reci mi-acopar ochii".
i

Sau dimpotriv5, lupta cu cresterea ndvalnica a timpului care acoperi momentul
alb al copiläriei
Pierdut e totu-n zarea tinereiii
Si muta-i gura dulce-a altor vremuri,
lar timpul creste-n urma mea ... ma-ntunec I"

Apoi lirica de introspectie se sterilizeazd si de ceea ce numim sentiment, devenind rece, hieratia, mInuind reprezentärile cele mai descárnate. Enigma acestei
poezii stä In solemnitate si In mindra indiferentà :
Nu credeam sa-nvaI a muri vrodata ;
Pururi tînar, infasurat in manta-mi,
Ochii mei nalIam visatori la steaua
Singuratatii

Piara-mi ochii turburatori din cale,
Vino iar In sin. nepasare trista
Ca sa pot muri linistit, pe mine
Mie reda-ma I"

www.dacoromanica.ro

205

Cu mine
versificatd

adaogi e o pagind de filozofie augustiniand

Cu mine

i

schopenhaueriand

adaogi,

Cu ieri viata ta o scazi
Si ai cu toate astea-n fatä
De-a pururi ziva cea de azi

Se pare cum a alte valuri
Cobor mereu pe-acela;i vad,
Se pare cum ca-i alta toamnd,
Ci-n veci acelea;i frunze cad ...

Din once clipd trecatoare
Ast adevär II Inteleg,
CA sprijind vecia-ntreagA

Si-nvIrte universu-ntreg".

Totul e abstract, Insd ideile fac Tmpreund un corp geometric miscdtor, ce nu se
opreste la interpretare, si-si continua mai departe jocul. Demonstratia cu märgele,
zilele pe care le adaugi si pe care le scazi, omul care vine si omul care pleacd contin
un umor de idei, al cdrui ac este 'in versul
5i-nvIrte universu-ntreg

fiindcd Invkte" aminteste de Virtelnita", morisca", obiecte sfdrimicioase si mecanice. Capodopera liricii ideologice, satiricd färd obiect, este Glossa, ce printr-o prestidigitatie sublimd de idei voieste a Tnvedera proasta masindrie a lumii

Viitorul ;i trecutul
Sunt a filei douS fete,
Vede-n capdt Triceputul

Cine ;tie sd le-nvete

Tot ce-a fost ori o sl fie
In prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadärnicie
Te intreaba

i socoate.

CAci acelora;i mijloace
Se supun cite existA,
Si de mii de ani incoace
Lumea-i veselS ;i tristä,
Alte má;ti, aceea;i piesd.
Alte guri, aceea;i gamA,
AmAgit atit de-adese
Nu spera V nu ai team6".

Satira eminesciand a iesit din aceastä pozitie ideologicd, satira fiind o comparare
a faptelor cu prejudecdtile noastre despre ele. Genul Infatiseazd Tntr-un fel treapta
cea mai 'Malta a liricii (si adevdrul e cd toti poetii mari l-au cultivat), fiincicd la elementul intelectual se adaugd invectiva. Satira coboard In instinct (de unde si necesitatea
coloarei verbale). Automatismul invectivei pune pe poet In inferioritate morald fatd

206

de obiectivitatea cititorului si cea mai pretioasd satisfactie esteticd e constiinta
noastrd cà satiricul n-are dreptate, ca spumegd fdrá reflectie In goald miscare refle-

www.dacoromanica.ro

xiva. Incercarile vechi s'int potolite, Cu putina caricatura colorata. Intristat de prezent,
poetul se coboara In basmul fluidic al Walhallei
O, mare, mare IngheIata, cum nu sunt
De tine-aproape sa ma-nec In tine I
Tu mi-ai deschide-a tale porli albastre,
Ai racori durerea-mi tnfocata
Cu ¡ama ta eterna. Mi-ai deschide
A tzle-albastre hale si maree.
Pe scari de valuri coborInd in ele,
saluta cu aspra mea eintare

Pe zeii vechi si mIndri ai Walhallei".

Ii IntTmpina Odin. Decebal Tntreaba de Sarmisegetuza si poetul raspunde:
Ce sa vorbesc de ei? Toti oamenii
Pigmei sunt azi pe vechiul glob.., dar ei
Intre pigmeii tati sunt cei mai mici
Mai slabi, mai fara suflet, mai misei,
Romani sau daci, daci sau romani, nimic
NI-aduce aminte de-a voastra rnarire".

Metoda lui Eminescu e swiftiana : In locul invectivei, mitul hermetic. Decebal
e un urias divin si locuieste In fundurile oceanului, contemporanii nostri s'int niste
pigmei
Dacii aveau cetati de granit, romanii stnt nomazi". In Pustnicul e un
amestec proportionat de basm si ironie. Salonul modern a devenit un paradis de
fluide aromate si sticlarie. Walhalla suboceanica la mod minor
Sala-mbracata cu-atlas alb ca neaua

Cusut cu foi si roze visinii,
ceruita stralucea podeaua

Ca si-aurita sub lumine vii
o steaua,
Lumini de-o ceara ca zaharu
Diamant topit pe-oricare din
Argint e-n sala si de-o raza nins
E aerul patruns de mari oglinzi.

Copile dulci ca Ingerii vergine
Prin said' trec purtInd cununi de flori
Ah 1 vorba Inger scapa pe oricine

De lungi descrieri, dulce cititori
Astfel acum ea ma scapa pe mine

SI zugravesc terestrele comori,
Acele dulci, frumoase, june-scule

Cu minIi deserte si cu inimi nule".

www.dacoromanica.ro

207

In aceastd lume de minunate pdpusi de porIelan, satira se strecoard In fabulos.
Salonul e o pdpusdrie de persoane red, goale pe dinduntru si automate. Printre sculele" suave se miscd mdstile grotesti
La ce-as descrie gingasa cocheta,
Ce-abia trecuta de-optsprezece ani,
Priviri trimite, timide, irete,

CInd unui tont, ce o privea avan,
CInd unui ghiuj cu mintea capieta.
Urit s-avar, sinistru si plescan,
Sau unui general cu talla nafta'.
Strigau si prost ca si un bou de balta?"

Färd a duce mai departe caricatura, poemul se cufundd din nou In feeric si In
marea de cristaluri, apoi la una din jucdrii si o supune cu gingdsie de imagini comentariului (versurile sInt imperfecte)
Deci dupa o perdea I Pe-o moale sofa
Alene ade-un Inger de copil.
in paru-i negru-o rosie garofa,
in ochi-albastri plutitori
$i haina de-alba, stralucita stofa
Cuprinde-un mijloc mladiat gentil,
Ce lin se-ndoaie parc-ar sta sa culce
Sub evantaliu-i ce pluteste dulce.

Un Inger, da I Aripa doar se cade
Pe ai ei umeri albi ca neaua, goi,
Spre-a fi un Ingeras precum se cacle.
$-apoi ce bine-i ca s-o crede.0 voi I
Cine-ar ghici vodatd cum ca sade
Un demon crud In suflet de farol ?
Cu vorba Inger tnsa eu saracul
Ma voi scuti de a descri
pe dracul".

Viziunea Walhallei si a salonului iesean stau aldturi prin contrast. Oceanul cristalin

cu boli uriase este locul lui Decebal, al eroilor trecutului. in scaunul acestor divinit4i te sirmi gigantic. Dragostea fetei din apd (existä un astfel de episod) cu mtini
mici ea doi crini albi" e contemplarea eternitätii. Lumea terestrd este l'nsd un bal,
de obicei un bal mascat". Colosalului Ti la locul lucirea minusculd. Odin e aici general
strigdu si prost", dar muiat In fireturi ca gIngdniile din Cdlin, divinitäile sInt ofiterii
In uniforma si junii gulerai. in misoginism poetul pástreazd totusi graia (froancl
privaz)
Ce vrei ca toata lumea nebuna sa o faci,

208

In catifea, copita, In negru s'a te-mbraci
Ca marmura de alba cu fata ta rasad,

www.dacoromanica.ro

In bol/He sub frunte luminä ochii mari
$i pärul blond in caier i umeri de zäpadd
In negru, gura dulce, frumos o sa-.0 mai ;acla.
De vrei sä-mi placi tu mie, auzi? i numai mie,
Atuncea tu Imbraca matasä viorie.
Ea-nvineIe;te dulce, o umbr-abia upr,
Un sin curat ca ceara, obrazul embitor
clà un aer timid, suferitor, pläpind,
Nernärginit de ginga, nernarginit de blind".

Satira eminesciand are ca punct de plecare rrania, si cu cit aceasta m'inie e mai
directa, mai plina de insulte personale, cu imagini mai bufone, mai färd rusine slobode.

nu expurgatd ca In opera tiparita, cu atit mai viguroasa. in Epistola deschiscl ceitre
homunculul Bonifacius, mintea lui B. Florescu e ctlIoasd" (d'O exemplifiend foarte
bine stareafibroasa aritmicd), intelectualii contemporani s'int peltici" (buna articulare
a ideilor e conditia omului de carte). Invectiva nu e fina". Poetul se 'infurie treptat,

trece la interjecIii si gesturi violente (mascara", irni Tritorc spre tine torso"), la
admonestatii savuroase
Dragul meu I Inva.ta carte ;i asculta.ni indemnul
Cine vrea sä zugrAveascd sä inveOntii desemnul,
Criticul Intli sä tie singur cum säli Fteargä nasul

inainte de-a atinge cu piciorul säu Parnasul "

In Scrisori este multa filozofie", de aceea unii Thclind a vedea in ele o rece poezie
a truismelor raIionale. Punctul de vedere al detractorilor e fals. Geneza din Scrisoarea I
are desfasurarea mitului ca si Facerea din Rigveda, pe care se bizuie, cu deosebirea ca

In locul obisnuitelor divinita/i apar unitali enigmatice : Fiina, Nefiina, Nepdtrunsul,
Muma, Tata'. Aceastd metoda mitologicd, cu sunete din gIndirea moderna*, e a lui
Goethe si nu e deosebita de a anticilor, fiindcd Jupiter, Febus, Diana, Venera sInt si
ele notiuni despre univers. Dumnezeu-Tatal, care se Trnpreund cu Chaosul-Mumd,
spre a da nastere lumii sTnt eroi de basm. Prozaicd este numai filozofia subiectului
(logica, etica), filozofia cauzei primare este prin definiie poetica. Chiar cînd, ca
La steaua, gindul cade in cImpurile experientei, dar a unei experienIe deductive cu
mijlocirea calculului, mintea iesita din relatiile ei strimte, tactile si vizuale, se Inspaim'Intd, si legea strabaterii luminii siderale devine un mister producator de fioruri
poetice. Mitologia lui Eminescu (intelectuald dar nu inteligibila) consta In asezarea
abstractiunilor In func-tii de concrete. Un Nepdtruns
fabuloasd) dormea pdtruns
de sine. Neantul se ridica pe nutiuni de materie
Fu präpastie? genune ? Fu noian intins de apd?
N-a fost fume pricepufa ;i nici minte s-o priceapä,
Cdci era un Intuneric ca o mare far-o raza,
Dar nici de Vázut nu fuse ;i nici ochi care s-o vaz1".

inceputul vazut ca prapastie desteapta imagini terestre, munIi t'ara flora, povirnisuri ameTitoare. Apa pe intuneric stirneste senzaIii de umiditate si miscare ritmicd,
14 -

C.

178

www.dacoromanica.ro

209

In fond deci absolutul lui Eminescu e arhaica natura abrupta. Pentru ca umbra"
celor nefacute sa se poata desface, mintea trebuie
reprezinte mari creste materiale. Eterna pace care stapineste impacata" pare un dragon in stare de multumire
vegetativa. 'Fatal si Mama nascind un bob de spuma constituie un mit cu fabulos stiintific. Bobul de spurna se misa In eternitate ca potasiul pe ana. lar In desfacerea lui

In fisii e teoria nebuioaselor. Stelele vin din valle" chaosului, gindit ca o depresiune geografica, In colonii", roiuri" (imagini zoologice). Ele izvora.sc din infinit
ca apele din Edde. Partea apocaliptica e grandioasa. Ad i totul e material. Catapeteasma lumii (pura iluzie) se innegreste (ca un tavan de grinzi), stelele pier:ca frunzele,

timpul care e o pura categorie moare omeneste, se Intinde In vesnicie ca Tritr-un
sicriu, figurind in pozitiune de cadavru ideea cea mai plastica de extinctie
lar catapeteasma lumii In acanc s-au innegrit,
Ca si frunzele de toamnd toate stelele-au pierit
Timpul mort si-ntinde trupul si devine vecinicie,
Cáci nimic nu se Intimpla in Intinderea pustie,
Si In noaptea nefiirrtei totul cade, totul tace,
Cdci In sine Impdcatd reincep-eterna pace..."

Scrisoarea II se nutreste aproape numai din sarcasm, din contrastul dimensional.
Labilitatea de sentiment, trecerea brusca de la contemplatie la violenta, de la oapta
la declamatie, acceptarea perfia a opiniei comune spre a persifla constituie un lirism
greu de demonstrat. Sarcasmul, blInd, iese din gdsirea pentru imensitate a unor masuri
ridicule : vremea haina cu petece, mintea istorica cu scripete pe care se urca planete
sau faraoni, clipele cadavre, cutia continInd universuri, epocele margele pe ata,
sistemul planetar o morisca Invirtitoare. Apoi deodata refugiul In poezia de decrepitudine : limbi moarte", lectii de astronomie, scoala colbaita, dascal mincat de
molii, Ramses (fireste : mumie), painjenis, pilastrii clasei (amintind marea arhitectura
egiptiaca), scirtiit monoton, valuri de griu, somnolenta
Ametiti de limbe moarte, de planeIi, de colbul scolii,
Confundam pe bietul dascd1 cu un crai mincat de molii
Si privind pdinjenisul din tavan, de pe pilastri,
Ascultam pe craiul Ramses si visam la ochi albastri
Si pe margini de caiete scriam versuri dulci, de pila,
Cdtre vreo trandafirie si salbatica Clotildd.
Imi plutea pe dinainte cu al timpului amestic
Ba un soare, ba un rege, ba alt animal domestic.
Scirtiirea de condeie Mea farmec astei linisti,
Vedeam valuri verzi de gr'ine, undoiarea unei
Capul greu cddea pe bancd, pereau toate-n infinit ;
Cind suna, stiam cd Ramses trebuia sd fi murit".

210

Scrisoarea II!, in ce are mai profund original, e un pamflet, traind dintr-o indignare furioasa, transcrisa Tritr-o n'avala de epitete cacofonice : pociturä, broasca,
bulgaroi, grecotei, smintit, stirpitura, fonf, flecar, gagauta, gusat, bilbtit. Numai un

www.dacoromanica.ro

mare poet putea da nobleTe unor pure injurii, care dealtfel sInt indiciul unui lirism
maxim, Intors de la extatic la grindinos
Vezi colo pe uriciunea färd suflet, färä cuget,
Cu privirea-mpdrosatä si la aid umflat i buget
$i de-asupra tuturora, oastea sa si-o recunoascd,

hi aruncd pocitura bulbucatii ochi de broascd...
Spuma asta-nveninata, astd plebe, ast gunoi
SA ajung-a fi stdpInd si pe lard si pe noi I
Tot ce-n äriIe vecine e smintit si stirpiturd.

Tot ce-i Insemnat cu pata putrejunii de natura',
Tot ce e perfid si lacom, tot Fanarul,
Toti se scurserd aicea si formeazd patrio/ii,
incIt fonfii si flecarii, gagau/ii si
1311bisiti cu gura strimbd sunt stäpisnii astei na/ii

Voi sunte/i urmasii Romei i Niste raj si niste fameni I
1-e rusine omenirii sd vd zicd you'd oameni 1"

Erotica lui Eminescu nu este mistica In sensul dantesc al cuvIntului. in spiritualism dealtfel erotica e numai prezerrça celor doud sexe si dorin/a de Intregire
a factorului masculin prin cel feminin. incolo totul e metaford, si femeia nu-i cleat
un simbol al fericirii paradisiace. Beatrice Tntruchipeazd harul. Dar la romantici,
pierzIndu-se Erosul divin, a limas, mai mult ca figura literard, ideea salvdrii prin
femeie, ceea ce presupune antitetic si cdderea prin ea. Femeia e Inger sau demon
si de cele mai multe ori Inger si demon laolaltd, seraf si prostituatd, ca la Alfred
de Musset. Fireste, acest spiritualism afrodisiac al romanticilor, fdra religiozitate,
a trecut si la Eminescu mai ales In scrierile juvenile. Demonul-copild este 'in acelasi
timp un Inger de pazd. Or, femeia4nger Impacd cu cerul pe rdzvrätitul demonic.
Mai ales stdptneste demonul cadaveric care trage pe victima Intr-o dragoste
hipnotic'd
Da. simt cd In puterea ta sunt, cd tu-mi esti domn
$i te urmez ca umbra, dar te urmez ca-n somn.
Simt ca 1-a ta privire voin/ele-mi s'int sterpe,
M-atragi precum m-atrage un rece ochi de serpe".

Aci vorbeste Tomiris. in Strigoii bärbatul e cel fascinat

de braTele

reci

,Ti simte gItu-atuncea cuprins de br4e reci,
Pe pieptul gol el simte un lung sdrut de ghea/d,
Pdrea un junghi

currnd suflare si

Din ce In ce mai vie o simte-n a lui bra-te
Si ;tie cd de-acuma a lui ramIne-n veci."

In tinerete aplecarea lui Eminescu e pentru dragostea infernala", In care un
Angelo (bärbat Ingeresc pasiv) e istovit de o Cezara (femeie stdpIn). Mai peste
tot femeia cauta ea pe barbat, exercitInd asuprd-i o autoritate materna, el fiind un
frumos copil" cu care se joacd". Femeia se prinde de bärbat ca edera de ste-

www.dacoromanica.ro

211

jar", TI Inldrytuie cu brgele si cu picioarele", TI la In bra-le ea pe un copil", II
pune sd-i sugd vampiric sInge din rand. Irina iubeste pe Grue demonic si bestial".
leronim e cdlugdr, barbat neprihdnit, Cezara vine singurd la el si-I cuprinde asemenea unui copil ametit de somn pe care mama TI desmiardd". Lui Eminescu
place a reprezenta pe femeia agresiva".
Dragostea e violenta'. Cezara rdeneste cInd vede pe leronim gol. Sufrá greu,
tremurd, Ti crántdnese din;ii si colanul e gata a-i plesni. CInd se apropie de femeie,
bdrbatul are zvIcniri mari de inimd, simte cà i se rdpune viga, momentul i se pare

fioros de dulce
El din patu-i o ridia si pe pieptul lui si-o pune
lnima-i zvicneste tare, viga-i parcA se apune".

Cezara gTtuie" pe leronim, are impulsiunea de a-I musca (te musc") si de
a-I ucide". leronim ar omorT-o" pe Cezara. Poetul vrea sd bea" sufletul iubitei
Tntr-o sdrutare (la Schiller si Bolintineanu este aceastá expresie : deinen Hauch
zu trinken"). Femeile toate sInt ucizdtor de dulci" si dealtfel si bärbatul cautá
amorul ca de tigresa". El se repede In genunchi si le cuprinde talia" cu amIndoud mTinile
!asa capul ameTit de amor" In poalele lor, Isi mIddiazd" corpul"
lui de corpul" lor, le sdrutd cu foc", lung, lung" pInd la sTngerarea buzelor. Femeia este un izvor :
De-ucigAtoare visuri de plAcere"

care se asazd pe genunchii bdrbatului si se anind de Situ-i cu barateleamTndoud".
lubitii stau rnInd In rnTrid, gurd-n gura", ?si Ineacd unul altuia suflarea cu sdrutdri

aprinse" si se strIng piept la piept", el sdrutInd cu-mpdtimire" umerii femeii,
ea rásTndu-se addpatd" cu gura
Ei soptesc, multe si-ar spune si nu stiu de-und sa-nceapd,
CAci pe rind si-astupl gura, cind cu gura se acial:4 ;
Unu-n braIele altuia, tremurind ei se sSrutd,

Numai ochiul e vorbaret jara limba lor e mutà".

Asta nu Inseamnd cd In poezia lui Eminescu nu vom gäsi atitudini sublimate
de elementul carnal. in once caz, erotica lui se Intemeiazd pe inocenTd". Nu
pe virginitatea seraficd, inconstientá de pdcat, ci pe nevinovdtia naturará a fiirrtelor
care se Impreund neprefácut. Este o candoare animará. Eminescu exprimase limpede
aceste idei, care sInt In deplin acord cu endirea lui naturalista. La temelia lumii
sta instinctul orb, singura forma de existentd adevdratd, daca primim finalitatea
naturii. lmboldul sexual, acel instinct
Ce le-abate si la pasAri de vreo doui ori pe an"

212

este izvorul purei fericiri erotice, TritelegInd prin fericire, In stilul negativ schopenhaurian, clt mai puIind durere. SuferinIa se iveste odatá cu constiinIa, acel epifenomen ce turburd mecanica Intunecatá si fárd gres a firii. Eminescu nu e misogin, ci un dezgustat de schimele de salon ale femeii cochete, care sldbesc scopul

www.dacoromanica.ro

naturii, Intelege : procreatia. Ii suprà femeia care cere curteniri In versuri frantuzesti", femeia rece ca si gheaIa", ori practicd", Inentatd de a fi cIntata de un
poet dar aleendu-I pe soldatul tantos cu spada subsuoard"
Soldatul spune glume ware

tu petreci...

Pe eind poetul gingav cu mersul de culbeci,
E timid, abia ochii la tine

El vorbe cumpdriete, nu

tie ce sd-ti

zicd,

Privindu-te cu jale, ofteazd un nduc
Si zile-ntregi stau astfel in jilt 5-apoi md duc".

Adevdrata femeie e gratioasa prin ingenuitate. Ea vine la padure, locul fiorilor si al imperecherilor
Hai In codrul cu verdeatd,
Und-izvoare piing In vale,
Stir-Ica std sd se prdvale
In prdpastia mdreatd.

Acolo-n ochi de pdclure,
Lingd balta cea senind
51 sub trestia cea lind
Vom 5edea In foi de mure' .

Fart rusine, ca o vietate sdlbatecd, ea ispites te pe barbat :
Si de-a sorelui caldurd
Voi fi rcilie ca mdrul,

Cind prin crengi s-a fi ivit

Mi-oi desface de-aur pdrul.

Luna-n noaptea cea de yard,
Mi-i tinea de subsuoard,

Sd-ti astup cu dinsul gura...

Te-oi tinea de dupd glt".

Intimitatea eminesciand nu e analiticd. Perechea nu vorbeste si nu se Intreabd.

Ametitd de mediul Inconjurator, ea cade Intr-o uimire, numita de poet farmec",
care este neclintirea hieraticd a animalelor In epoca procreatiei. Amorul eminescian e religios mecanic, Tndbusit de geologie. in chip obisnuit, fenneia ¡ese de undeva

din trestii sau din padure, se lasd pradd gurii bdrbatului si apoi arnIndoi cad torofascinati de o ritmicd din afard, cdderi de raze, de ape, de flori
Pe genunchii mei edea-vei,
Vom fi singuri-singurei,

lar in Or infiorate,
Or sd-ti cadd flori de tel.
Vom visa un vis ferice,
ingina-ne-vor c-un ant

Singuratece izvoare,

Blinda batere de Vint ;
Adormind de armonia
Codrului bAtut de ginduri,
Flori de tei deasupra noastrA
Or sd cadd rinduri-rinduri".

Dragostea eminesciand e In fond tárdneascd, cu acele prelucrari de detaliu
pe care le presupune cultura artistica. Ea nu e brutald, ci doar o reprezentare

a modului originar de apropiere sexuald. Cuprinsul afectiv se reduce la cIteva momente ancestrale, ascunse sub false Tinute romantice ca farmecul dureros". Ele
skit romaneasca jele", dorul", bolirea, stdri vagi, vadind o saturatie a sistemului
nervos, o asupra de masurd". Femeia nu-i Spiritul, ci carnea suavd cu -ncheieturi"
Nu e micd, nu e mare, nu subtire, ci-mplinitd,
incit ai ce tine-n brate, numai bund de iubitd".

www.dacoromanica.ro

213

ALMANACHULO
,SOCIETATIriACADEmICF, S.IciA1.1`.1.MMAKE,

ROMANIA .1-UNA"Luceatioul.

n ienefti.

e

.Att

A fain

Ihn neir nun anperAteed

ova In.... kit.
Si ere uns

intir.11

own. , n.Are eek.
Cum e Fge.re .re
aihr

"
Annius4

Itt EN A.

vinhea fabliceine lAnn

..;l14N14
Jan,

...Air, eeeaqes.
-

.

.

primele versuri din
Pagina cu
poezia Luceafrirui de M. Eminescu,
in : Almonahul Societ6tii Academice

Pagina de titlu.

Social-literare Romdnia Juno", Viena, 1883.

Motivarea dragostei e ca inima... cere" ca In folclor, unde iubirile se fac
Nici din mere nici din pere, Ci din buze sub/irele" si sTnt istovitoare, duand la
zdcere : Se-ntIlneste dor cu dor, Se sdrutá rind mor". ConOent artisticeste
de simplitatea complex-a a eroticii lui, poetul s-a orientat spre forme literare
comune ca romanIa heinista cultivata de junimisti, careia i-a dat miscäri de cTntec
de lume si de popular-a doina, tratata savant. Poetul se coboard la o sinceritate
afectiva deplina, deconcertantd, dar introduce in entec discret idei si imagini culte.
Roman/a Incepe nud, mai degraba abstract (metafora nu place poporului)
S-a dus amorul, un amic
Supus amindurora,

Deci cinturilor mele zic
Adio tuturora".

214

Impresia profunda pe care aceste versuri o fac si asupra omului simplu si asupra
intelectualului pare inexplicabila. Un proces acustic exista fara Indoiald, baza e

www.dacoromanica.ro

parasirea In voia mecanicii sentimentului. Pe aceasta linie tot4 romana ar dege-

nera In banal daca poetul n-ar Ingrop treptat contururile metaforice
Uitarea le inchide-n scrin
Cu mina ei cea rece,
$i nici pe buze nu-mi mai vin,

$i nici prin end mi-or trece".

Daca cInturile pot fi Inchise In scrin, mausoleu de lemn, Inseamna ca ele stnt

nivte obiecte Ingälbenite, ori vietati minuscule, moarte. Uitarea cu rani reci e
femeia. Ideea funebra se dezvolta mai departe prin trecerea de la scrin la groapa
Atita murmur de izvor,
AtIt senin de stele,

$i un atit de trist amor
Am ingropat In ele I"
Percepem caderi de ape

i

lumini. Groapa sugereazd notiunea fundului i fundul

noianul"
Din ce noian indepartat
Au rasarit in mine I
Cu cite lacrimi le-am udat,
lubito, pentru tine I "

Haosul se Ingroasa pe masura adIncirii lui, devenind celos, Inca venind din
zona transcendent& cIntecele au a strabate" o patura de rezistentä
Cum strabateau atit de greu
Din jalea mea adinca,

$i et de mult Imi pare rau
Ca nu mai sufar Inca I"

Romania trece

i

mai sus de filozofie, Intrudt nefericirii erotice

i

se

dau

explicatii de ordin speculativ, aspiratiunile omene0 prea Matte nu se izbIndesc:
Era un vis misterios
Si blind din cale-afara,

$i prea era de tot frumos
De-au trebuit sA piara".

Femeia nu e Inger, viata e durere, ignorarea universului duce la nefericite
iluzii
Prea ne pierdusem tu i eu
In al ei farmec poate,
Prea am uitat pe Dumnezeu
Precum uitaram toate".

Alta romanta exprima religios fatalitatea erotica atunci &id luna de primavara' culmineaza :

A noastre inimi îi jurau
Credin.ta pe toIi vecii,
C7nd pe carari se scuturau

De floare liliecii".

www.dacoromanica.ro

215

dInd nuantd metafizicd unei fraze folclorice : La umbra de liliac, Dragostele ce
mai fac ? Se sdrutd pînd zac". Adio Incepe elementar
De-acuma nu te-01 mai vedea,
Rdm?i, rdmii cu bine I
Ma voi feri In calea mea

De tine".

Dar apoi Eminescu ¡ese din clima terestrd a romantei
Caci astdzi daca mai ascult
N imicuri le-aceste,

Imi pare-o veche, de demult
Poveste".

Au apärut Insträinarea si sentimentul de deces, ataraxia. Poetul e un luceafär
care a pus Tritre sine si lume spatii de veacuri ce se mdresc mereu, pInd ce incheierea adio" capdtd Intelesul ei cel propriu, de separare prin absolut
,,$i dad luna bate-n lunci
Si tremurd pe lacuri,

Cu ochii serei cei

Totusi 1mi pare cd de-atunci
Sunt veacuri.

De-aceea-n urma mea rdmisi

Eu n-o voi mai privi-o...
Adio I "

O clipd poezia nu sade pe pdrrant, dei pentru omul comun ea sund ca o romantd.

Aceastd forma de hermd, cu un cap usuratic si altul grozav, face misterul compunerii. Ce e °moro! pare o simpld poezie de sentiment, In forma de definiTie :
Ce e amorul ? E un lung
Prilej pentru durere,
Caci mii de lacrimi nu-i ajung
$i tot mai multe cere".

Sentimentul e izbit de imaginea, In sine banald, mii de lacrimi", intelectualul
percepe ideea. lar ideea este ca dragostea e un mecanism ineluctabil al naturii,
clJreros, spre care ne Impinge o putere strdind
Te urrndresc lumindtori
Ca soarele si luna,
Si peste zi de-atitea ori
$i noaptea totdeauna".

Soarele si luna sInt In folclor eroii unui mit veneric, care fäptuiesc In proportii
cosmice mecanica sexuald terestrd. Poetul a folosit imaginea pentru Intdrirea notei
de mdrire. irisa' pe plan secund viziunea e a unor astri urrnärind pe om, ceea ce
e de un fabulos enorm. Poezia se complica Irisa si mai mult
Cdci scris a fost ca viaja ta

216

De doru-i sà nu-ncapd,
Cdci te-a cuprins asemenea
Lianelor din al:id".

www.dacoromanica.ro

Afice.

41.7#,;A4

r

.

,14

a f,4

a 44 (4

go?'" sub a.; ''

t

-4
-fa;

4...04i;;.,

,
t-4

4 ...ow

,

.

e... f.

4 !ft....4

.1;
,

'41(

-.

14^
.

.4

t Id 41

*40

,

cr:A.De.

4...114

. irts3a
41.

a,,...e 4..

J; di di

,

cq. fr: .6' fro
*.

4"

all

1"14

11.4...jhod

.P'441

+X

e.VI
-I.-

r..

4,!--.=*.* .41 , -

eu:

.

...

Mihai Eminescu,

7

.

:

Legend° Luceafdrului
(pagina de manuscris).

Cici scris a fost" e constatarea unei predispozitii de origine cosmic:a spre
erotica integrald. Dorul" se face astfel o miscare a fluidului universal, si ideea
de inec rdsare de la sine. Lianele" submarine care au Tmbrätisarea Infricosatd duc
In acelasi timp &dui spre activitatea haoticd.
Pe ling6 plopii faro sot porneste pe o idee sentimentald excelentd, In sens
popular. Omul de toate zilele cugeta In directia legilor speciei si pentru el dragostea
are totdeauna dreptate, iar nepdsarea e mereu vinovatd, Melt gindul cd o femeie
poate merge cu alterarea instinctului pInd a nu vedea dragostea unui om pe care

toti o vdd e de un patos inimitabil
Pe linga plopii fad sot

La geamul tau ce stralucea

Adesea am trecut ;

MI cuno;teau vecinii toti
Tu nu m-ai cunoscut.

Privii atit de des
O lume toata-rIelegea
Tu nu m-ai Tn/eles".

Singurul merit formal trebuitor unei teme atit de simple este desdvIrsita obiectivitate a bdrbatului. Indignarea se cade sa fie a cititorului (e cazul sonetului lui
Arvers). Aceastd amArdciune e Inca romantd. Dar pdrerea de flu ce urmeazd e
poezie populard. Teama de a muri nelumit, nostalgia vietii de spetd, acestea sint
ideile
De cite ori am a;teptat
soapta de raspuns

I

O zi din viap sa-mi fi dat,
O zi mi-era de-ajuns

O ora sa fi fost amici,
Si ne iubim cu dor,
S-ascult de glasul gurii mici
O ora, si sa mor".

www.dacoromanica.ro

217

11111WALVI7RI-13,

An.

Mihai Eminescu. Portret
din 1884/1885.

De la automatismul erotic, Eminescu trece la metafizicä. Dragostea devine

ratiunea Insdsi a vietii, mai mult, un mister cosmic. Prin ea poetul ar fi biruit
moartea si ar fi dat femeii existentd eternd
Erndu-mi din ochiul tau senin
O raza dinadins,

In calea timpilor ce vin
O stea s-ar fi aprins

Ai fi trait In veci de veci
Si r?nduri de vie/i,
Cu ale tale bra/e redi
Inmarmureai mare/".

De Tndata ne scufundäm In mitologie. Dragostea poetului nu e numai o mecanica de spetä si o aspirgie spre absolut, ci osInda unui atavism neTnteles, cu capul
In pAgtná'tate :
Cad te iubeam cu ochi pagtni
Si plini de suferin/i,
Ce mi-i lasara din batrini

218

Parin/ii din pari4".

www.dacoromanica.ro

Poetul pardsete i aceastd zona i se refugiazd In astre, cdzInd In ataraxia Luceafdrului
Azi nici mdcar Imi pare rdu
Ca trec Cu mult mai rar,

Cdci azi le semeni tuturor

La umblet ;i la pon,
$i te privesc nepdsAtor

CuCa triste/d capul tdu

C-un rece ochi de mort".

Se-ntoarce In zadar.

Mortul" mai are doar atIteazvIcniri de viatä, cit s'O impute, ca un oracol femeii
cd a stricat rInduiala cosmicd
Tu trebuia sd te cuprinzi
De acel farmec sfint,
$i noaptea candela s-aprinzi

lubirii pe pdmInt".

Toatá concep-tia lui Idrdneascd despre femeie Eminescu
exprimat-o, InldturInd once dulcegdrie romanticd, Intr-o poezie de factura folcloristicd, qor stilizatd, de o minunatd legdnare poporand. Femeia e planturoasd, sdndtoasd, molatecd,

galesa, bine legatd, cu toate atributele unei bune animalitáti feminine, are Intr-un
cuvInt pe vino-ncoace", adicd ceea ce e de trebuintd pentru promovarea spetei
Vdduvioard tinericä

Fga albd, buze ro;i,
lar cInd merge legdnatd
Tremur sinii ;i de-odatd
Tremurd frumuse/ea-i toard.
Nu-i sub/ire,
Cum e bund de iubitd,
Nici prea micA, nici prea mare,

Sade-acolo singuricd;

Cite zile sInt lAsate
Numai ninge pe la sate,
Cltd-i vremea unei ierne
CIt fipadd se a;terne,
Ea tot deapänd ;i /ese
Fire albe, rinze-alese.
Pdrul ei cel negru, moale

Plinu/d la-ncingdtoare,

la degete, la coate,
La-ncheieturile toate.

Plintrp la s'in, la fa/d,
Inca ai ce strInge In bra/e.
Tot ce-ar zice i se cade,
Tot ce-ar face bine-i ;ade,
$i la vorbd de s-o-ntinde,
Vorba dulce bine-o prinde,
Si de tace iard;i place,
CA are pe vino-ncoace
Oache;d ;i sprincenatd
$i la Imblet alintatd

Ochii ard Intuneco;i.

Ar trebui sdrutatd".

Desfdcut cdclea la vale,

Ochii tineri ;i cdprii
Strdlucesc a;a de vii,
lar de ride, are haz;
Cu gropi/e In obraz
Si

$i
$i

la unghiul dulcii guri,
la alte-ncheieturi,

$i ca sd se accentueze cä adevdrata femeie sändtoasd e bund pentru procreatie,

%/Ocluya e privitä In acte de maternitate, clIndu-i-se un copil alb ca un ca, cu o
imagine de oierie
Albia c-un copila;
Adormit ;i drdgdla;

Pe cInd arde focu-n vatra
Lupii urld, ctinii lata,
lar ea toarce din fuior,
LegInInd cu un picior

Alb ca felia de dar.

Vdcluva este Madonna lui Eminescu.

www.dacoromanica.ro

219

In stil folcloric poetul a scris adevarate capodopere. Mai am un singur dar e
Miorita lui. in vestita baladd, moartea e conceputd ca o ramInere vesnicd In spaIiul
terestru, printre oi, dm1. Poporul nu-si poate Inchipui extincTia. Eminescu se asaza
pe marginile neantului, la mare
Mai am un singur dor
In linistea serii
SA ma läsa/i sd mor
La marginea märii".

Mai vrea si codrul, idee de spe-p, statornicul In curgdtor
Sd-mi fie somnul lin
Si codrul aproape,
Pe-ntinsele ape

SA am un cer senin".
Si In sfIrsit luceferii, simboluri ale imensitatii, plutind peste mare, imagine
a neantului matern

Cum n-oi mai fi pribeag

Luceferi, ce rdsar

Din umbra de cetini,
Fiindu-mi prietini,
O sä-mi zImbeascd lar.

De-atunci Inainte,

M-or troieni cu drag
Aducen i aminte.

In folclorul lui Eminescu e o complexd Imbinare de mitologie populara si filezofie a nimicului Intr-o forma ce pare lineard, dar care e de o savantd impletiturd.
Nu IntIlnim nici un stil, nici o retoricd, nici mdcar metafore, fiincicd imaginile sInt
ideile Insesi ale poemului, nici chiar farmecul" eminescian, uneori supdrätor prin
exces. Poezia a devenit anonirnd. Cea mai mare insusire a lui Eminescu este de
a face poezii populare fdrd sà pastiseze cu ideile culte. Mai stIngace s'int doinele
culese si reparate de Alecsandri cleat cele fabricate de Eminescu pe structurd folcloricd. latd o Doina eminesciand
Codrule, Maria Ta,

SA le-atirn la capul meu
Unde mi-oi asterne eu

LasA-rnA sub poala ta,

CA nimica n-oi strica
Fdrà num-o rAmurea,
SA-mi atirn armele-n ea.

Sub cel tei bdtut de Vint
Cu floarea pin-la parnInt,
SA ma culc cu fga-n sus
Si sA dorm, dormire-as dus".

Iluziunea poporand e desdvIrsitd. Ideea e Trisd cultd. Codrul e locul vegetdrii,

spre poald" copilul se trage spre a dormi, floarea e mediul morii, blestemul de
la sfIrsit presupune o mare sarbire de viatd. Gestul artistic e strecurat alta data
imperceptibil :
Mindro, m7ndro, vrei nu vrei,
Un inel si doi cercei i
sArut ochii tdi I
De vrei rochie de mireasS,
CingAtoare de mitasà."
DA-mi

(Om!, aci tonul e popular)

220

PArul

Incurc ma lasA I"

www.dacoromanica.ro

PretenIia ultima e prea rafinatd pentru un Taran. Toatd Moldova e privitä d vol
d'oiseau Intr-o poezie de facturd folcloricd, 'in care abia distingi marea descriplie
literard, panoul policrom
Cd departe se-ntind sesuri,
Ce cu ochii nu le mdsuri,
Unde riul cela sfint
Parca iese din pdmInt...

Resfirindu-se pe les,

lar privind spre miazázi
Dundrea el o fári
intr-un arc spre mare-ntoarsd
Si spre sapte guri se varsä...

Unde rturile les,
Si pe virfuri de pdcluri
Mindstiri si-ntdrituri
Vede tirguri, vaduri, sate
Pe empie presdrate,
Vede mindrele cetä/i,
StApinind pustiet4i.
Vede turmele de oi
Cu ciobanii dinapoi,
Cu fluiere si cimpoi.
lard ergheliile

Vai coboard fumegind,

Petreceau cImpiile

Dealuri mindre Inverzind
Vede codrii cum coboard,
Deal la deal, scard cu scarä.

S-asterneau pustiurilor".

lar in liniste de vint
Trec departe de parrant
Cu-a lor pinze atirnate

Mii cornil incdrcate.

Si de-a lungul riurilor

Piesa rara, miraculoasd, e cIntecul IntTiei fete din Cälin Nebunul, o bocire -Varaneascd de singurdtate, flindcd fata se afld In codri In puterea smeului. Ritmica de
desc?ntec evoca o jale cosmicd, frica omului singur Tntr-un teritoriu infinit de Iunci
desarte". Solitudinea cImpurilor e simbolizatà prin greier. Dar greierii, rdspunPagina de titlu a ediIiei I, precedatd de portret.

POESII

MIHAIL EMINESCli

,.

Comp.

1.4

www.dacoromanica.ro

Mihai Eminescu. Ultimul portret 1887

zIndu-si la departäri incomensurabile, sugereazd corespondenta gIndurilor. Fata

trimite dar, In graiul säu, greierul obscur din apropiere-i In grinda casei materne.
Greierul acesta nu e insä terestru ci lunar. Cum s-ar exprima mai minunat sentimentul imensitätii si incertitudinea scIrttirii cleat asefindu-1 In luna, care totdeodatà Tnratiseaza la Eminescu tara virginä? Pentru tdranul care nu poate analiza
stärile interioare, jalea e o bolire si ca board' simte fata uritul care-i trezeste dorinta de moarte prin apä
Greierus ce cirli In lunA,
Cind pädurea sunA,

Cum nu gtii ce am in mine ;
Greiere sträine?

222

Ca te-ai duce de-ai ajunge
Noaptea de te-ai plinge,
Ca o pasere mdiastrA
La noi In fereastrA.
Vai de picioarele mele,
Pe-unde umblA ele ?
Vai de cchisorii mei
Pe-unde umblA ei 7
lnima-n mine-i bolnavA,
Floare de dumbravl,
i val lacrimile mele,

www.dacoromanica.ro

Cum le \tars cu jele I
Du-te greier, du-te, greier
Pin-la munte-n creier
Si priveste-nduiosatà
Zarea depArtatà,
Lumea-ntreagl o colindA,

Mergi la noi in grindA,
Spune-i mamei : Ce-am facut
De m-a mai nAscut,

CAci ar fi facut mai bine
SA ml ia de mine,
PreflcutA cd ma scapd
Sa m-arunce-n apI,

Cdci de cer ar fi iertati
$i de lumea toatA".

Poemul fundamental al lui Eminescu e Luceafeirul. pe care Fato In gr6dina de
aur TI pregdtete In mod fericit i mai criirl Dealtfei, afara de ideea luan dintr-un
basm cules de Kunisch, relatie substantiala nu e. Fato In greídina de aur e un basm
In maniera Bojardo
Dar un bAlaur tologit in poartà
Soria cu lene pielea lui pestritä.
Cu ochii-nchisi pe jumdtate, poartd
Privirea juatoare
trighità,
inima-n el e moartd
larà Florin
CInd vede solzii, din/ii cei de criO,
Sdrind la el si-nfipse a lui spadd
Si de pArnInt TI tintui de coadd".

Florin este eroul mitic In stare sa razbatd prin toate piedicile pTrid la femeia
nicidecum un tIndr fli4turatec cum e Cdtalin. El i fata simbolizeaza vitalitatea lumii terestre, mecanica sigura a instinctului. Smeul nu are ce sa le impute.
Poemul e tratat cu o mare inventie verbala. Privirile fetei sTnt tinere i hoate",
norocul ei e geaman" cu cel al lui Florin, boiul" acestuia e frumos, valea e
Tntunecoasa cum o simt doar orbii", corbii fac pe cer pete de cerneala", tTnärul
de dar se ticaie", la curtea fetei sTnt gradine, rediuri, lacuri, ziduri,
haina se-ncreata". Unele versuri au curs psalmodic
Culca-mi-as capul la al tdu picior
Si te-as privi etern ca pe o steaud,
Frumos copil. cu umerii de neaud".

Chiar cuvintele domnului catre smeu sint mai Incdrcate de ginduri
Si tu ca ei voiesti a fi demone,
Tu, care nici nu esti a mea fdpturd;
Tu ce sfin/esti a cerului colone
Cu glasul mindru de eternA guraCuvInt curat ce-a existat, Eone,
Cfnd Universul era cea0 surd... ?
numeri anii dupd mersul lunei
Pentr-o femeie?

Vezi iubirea unei..."

In Luceafärul se Tntoarce spiritul satiric. Catälin nu e marele Fdt ca Florin,
pus la munci grele, pe care le face rara ovdire, mai simpatic clecIt rdul smeu solitar, el e frate cu soldatul tano" i cu junii gulerati cu aur blond". Cdtdlina
alege sluga. Mitul
are i ea gusturi marunte, sta la Tndoiala Intre sluga i geniu
a fost simplificat, redus la o antiteza morará. Pierderile de substann sTnt compenanalizan, repetata i comentan.,
sate prin tehnica liturgicd. Tema e dezvoltata
reluata din nou pTna la completa istovire. Micärile sint ciclice i vorbirea incantai

i

www.dacoromanica.ro

223

torie. Luceafdrul se exprima printr-o formula, cad neavTrid suflet empiric nu poate
gasi nici relatii, nici expresii noi
Din sfera mea venii cu greu
Ca sd-Ii urmez chemarea,

lar cerul este taal meu
Si mumd-mea e marea.

Ca In cámara ta sá vin,
Sd te privesc de-aproape,
Am coborit cu-al meu senin
$i m-am ndscut din ape.

0, yin' I odorul meu nespus,
$i lumea ta o lasd
Eu sunt luceafdrul de sus,

lar tu sd-mi fii mireasd".

Plastica ideilor e si aici extraordinara. Luceafarul pleand spre punctul generator zboara si, fiindca nu mai se exercita compresiunea aerului si relatiunilor teres-

tre, aripile cresc"
Porni luceafdrul. CreFteau

in cer a lui aripe,
$i cdi de mii de ani treceau
In tot atttea cupe".

Intensitatea spatiului strabatut este sugerata prin fulgerul nentrerupt" al
zborului
Un cer de stele dedesupt,
Deasupra-i cer de stele
Pdrea un fulgen ne-ntrerupt
Rdtdcitor prin ele"..

Geneza si de data aceasta e materiala. Haosul are vai, izvoare, marl
$i din a chaosului vdi,
Jur imprejur de sine,

Cum isvorInd TI Inconjor
Ca ni te mdri, de-a-notul

Vedea, ca-n ziva cea de-ntTi.
Cum isvorau lumine ;

El zboard, end purtat de dor,
Pirvpiere totul, totul".

Neantul steril e concret. Acolo nu-i hotar", vremea (ca o apä) n-are puterea
de a se umfla In putul ei si a iesi din goluri", care sTnt atIt de adInci Tnat provoacä negurile orbirii
Cdci unde-ajunge nu-i hotar,
Nici ochi spre a cunoaFte,
$i vremea-ncearcd In zadar

224

Din goluri a se na;te.

Nu e nimic si totusi e
O sete care-I soarbe,
E un adinc asemene

Uitarii celei oarbe".

www.dacoromanica.ro

Nouäzeci si patru de strofe fac desigur o tevarie prea complicatä pentru ca
seva sa comun ice peste tot cu aceeasi putere. Unitatea se Tnfaptuieste muzical.
Unele strofe tac, altele ant& In acord cu flautele unei orgi. La sfirsit rdsuna toate

intr-un tipdt coral
Träind In cercul vostru strimt
Norocul vd petrece,
Ci eu in lumea mea ml simt
Nemuritor ;i rece".

Eminescu e un poet universal, dar ca oricare altul un izolat. Luceafdrul e tipicul geniu al romanticilor lui Klinger si al lui Lavater, zeu uman, rege al lumii. Geniile
sInt solitare, nelinistite. Faust, Torquato Tasso, Childe Harold, Jocelyn Ii sInt tova-

rdsi. Ei nu pot sta In spatiul nostru strTmt, de unde vastitatea cadrului romantic
In Intindere (privelistea exotica, primitiva) si In Indltime (ampul uranic). Poezia
cu genii e totdeauna si o poezie cosmicd. Lamartine, Vigny si ceilalti au viziuni cosmogonice si escatologice. Astrii grit la modd. Keats Incepuse un Hyperion Hölderin
scrisese un Hyperion.

Universalitatea unui poet, and n-o confundam cu efemera notorietate, este
Imprejurarea prin care opera sa, zdmislita In timpul si spatiul pe care le exprimd,
iese din limitele epocii sale si ale tdrii unde a luat fiintd si devine inteligibild Intregii
umanitäti. Pentru cei care au evadat astfel din contingentele imediate, notiunile de
clasicism, romantism pierd once sens. insd universalitatea fiind un punct cosmic al
unei verticale pe pämTnt, lar nu o abstractie, once poet universal este ipso facto
un poet national. Homer era grec, Dante florentin, Shakespeare englez ; extirpati
din opera lor ceea ce e concret etnic, sublimele Ingustimi dacd vreti, si totul ramTne
inert si fart puls. Universalitatea este o inimd individuala, puternicd si sonora ale
Car& bdtdi istorice se aud pe once punct al globului, precum si-n viitor.
Foarte tindr sau mai matur, Eminescu era obsedat de geneza poporului roman
si pldnuia vaste epopei ori drame despre episodul daco-roman, Incerand a crea si
o mitologie ad-hoc. intr-o epopee cu titlul Decebal, zeii nordici, a cdror resedinta
e pusd ca de obicei In fundul mdrii Trighetate, se solidarizau cu Dacia. Dochia ar fi
fost o vrajitoare tînàrà, iar Ogur un antaret orb, un fel de Homer al getilor care,
Tnsufletind poporul clac In lupta Impotriva romanilor, ar fi fost tTrit de caii soarelui
si ar fi azut In marea Inghetata. Acolo ar fi povestit zeilor Walhallei nenorocirea
dacilor si acestia ar fi hotdrIt sà porneascd nävälirea popoarelor barbare. Mai tTrziu,
iesind din vag, poetul punea pe Freya, sotia lui Wotan, sd viziteze tdrile dundrene.
Orbul era Diutpareu, fost rege si capul preotilor dad, Dochia, fiica lui, iubea pe
Dacio, dar ura si iubea totodata pe Traian. La cdderea Daciei, &dui ei este sa
emigreze cu resturile poporului, Tnsa cu imaginea lui Traian Inaintea ochilor si la ivirea

lui Incremeneste ca Niobe, foarte probabil pe muntele Ceahldu, numit de cdtre
G. Asachi Pion. Ot de stdruitor era In mintea poetului mitul national al Dochiei ne
putem face o idee dintr-un de toti stiut sonet
eu astfel ml uit din je; pe &dud
Visez la basmul vechi al zinei Dochii

in juru-mi ceata cre;te rinduri-rInduri".
15

o. 17A

www.dacoromanica.ro

225

. fen

i. i.4.4,

'iris/.
:513'

Mult mai tIrziu (ca sa trecem peste alte
proiecte), Intr-un fel de satird, poetul, nemuliumit de prezent, Tsi Inchipuia ca descinde
In marea Inghetatd, uncle, ,fireste, se afla si
Decebal, care Intreba dacd mai ddinuie Sarmi..4< fe

..ii,.,.....

-4

ri

--,,,);.,!.. ,;.d,..-G.t at .f.,
prt..., ...;744. fr.;
I fn.,/
(4,

.t

41,

da I'

e ;611.

...0 .

!If ., C..-

'

41:

I'

,

,:i

.9:

fo.ie.

of,

...1....4. "

a

f,

af

ti ,..

e'

1 ' .t.le

rfe.'t ... f

;-.,
...I

Itoa

.14,

e..

pelt,

f,

,

Do 4..
lfs.
Eminescu,

catre,

scrisoare

Al. Vlahuta la MInastirea Neamt
26 ianuarie 1887.

d,

,

J(14.'. ç4 In

0.'6...

ly If, 1,44

11.,,,

irst

J17 n

.

cm.

;Tr W.f.;

re..

t

7

(3i, y a y,

;\

il.
.

-1./

Of?
.1 el

t

.

..(

t,

,

a r .7.e.

.4(..

Poezia. Asimilarea geilor cu gotii o fdcuse
Jakob Grimm, de unde prezenta lui Decebal In
Walhalla. In Strigoii, poem descriind ndvdlirea
barbarilor In Dacia, este evocat un bdtrIn
preot al lui Zamolxe, care duce pe Arald Intr-un
dom de marmur negru" In inima muntelui
care de bund seamd este Ceahldul. Pionul si
marea Inghetatd sInt cele cloud coordonate ale
genezei poporului romdn. Chiar Intr-o versiune
din Geniu pustiu, eroul Toma Nour merge la
cdzut In fundul mdrii Inghetate, unde domneste
barInul rege Nord, acolo unde totul este
splendid, inalterabil, rece si inteligibil ca cristalul. Prietenii nu InIelegeau sau considerau
drept extravaganId mdrturisirea poetului ca
dupd moarte ar don i sd fie asezat In fundul mdrii
Inghetate spre a sap de putrefactie. Dealtfel
pentru el paradisul fluid si adamantin din

fundul mdrii reprezenta locul geniului cerebral,
aspirind dupa frumuseIe si sorbind chipul fetei
de ImpArat.

Pe o räspInditä tema occidentalä, Eminescu,

care nu vdzuse marea cleat foarte fugitiv la
Kiinigsberg, Isi va exprima In versuri celebre
dorinta de a muri la marginea mani, avInd
codrul aproape. Superficia tumultuoasd a mdrii
era pentru el viata fenomenald cu catastrofele

.4

(,),) n

c»..1rve:o.1

-

.

_ 1,41
J.

I..;

,

(4.,

1.1 at.. 1.4

dote' ;,1 0

lui degeneraserd pInd Intr-attt ca din romani
deveniserd romunculi. Odin In persoand mIngTia
pe poet si-1 imbia la dragoste cu o divinitate

vInätoare pe patine In regiunea borealä, In
nddejdea ca, spärgIndu-se gheata sub el, ar fi

.

M.

segetuza, cea cu muri de granit si turnuri gote.
Poetul Ii mdrturisea cd nu, iar Invingdtorii

a fundurilor de mare, care se ghiceste a fi

J:

.4,

ay . e<

¿«dili41.7.

y,8

eq' , ',... ,..

dlr.; 4

9.1 4 .,.,10 e.r,
...

,..r.,r,....,.:.

p,. II 1:..;

( le ..ri;;

.......

1,r, a. '

e?'

,

et,-/e.)

-

4.4

Pt"

ei, fundul mdrii Infdtisa Walhalla, paradisul fluid,

Inrudit cu diamantul. Codrul, incompatibil cu
Ormul Sci/iei Minor, era si el o speId care, ca

www.dacoromanica.ro

atare, depasea existenta individului coruptibil. Pentru cine a cercetat gindirea
explicita a lui Eminescu In scrieri si manuscrise, lucrul nu sufera discutie.
Deci tot In termeni nationali, prin coborTrea In Olimpul acvatic al lui ZamoIxe
si al lui Decebal, era formulata si filozofia ce sedea la temelia acestor asa de simple
si vibrante versuri
Mai am un singur dor
In linistea serii
SA' ma lasaii sä mor

La marginea marii".

Eminescu a abandonat proiectele dacice, reducindu-le la citeva ritmuri folclorice,
precum
M'indra"-i este rochia
Si o cheama Dochia".

Concomitent cu episodul dacic i apoi cu staruinta pind la maturitate, Eminescu,
patriot ardent, a perseverat In ideea unui ciclu de drame din istoria romanilor. Dar
spre deosebire de alti dramaturgi romani, care priveau istoria mai mult anecdotic
sau In fine cu o problematica de interes regional, poetul tinde sä demonstreze prin
evenimentele locale adevaruri accesibile Intregii umanitati. Douain special sint
punctele lui de perspectiva : fatalismul patologic grec, prin care istoria nationala ia
proportiile tragediei eline, si umanitatea shakespeareand, britä si In acelasi timp
imens universald. Intentiile si analogiile sint notate pas cu pas. 1mi pare inutila once
eruditie, sper ca In privinta aceasta am meritat sa fiu crezut pe cuvint.
Deci Eminescu face din Musatini o semintie de Atrizi cu patima varsarii de singe,
ceea ce intr-un fragment de drama va destainui chiar Alexandru cel Bun. Tntr-o tragedie intitulatä Grue Singer, luga, voievodul Sucevei, ar fi fost omorit de Mihnea
Singer. Acesta, ar fi avut un fiu Grue, care, nascindu-se ca Oedip sub auspicii sinistre,
ar fi fost abandonat pe rTul Bistrita. Grue, devenit mare, va ucide far-a sa stie pe tatal
sau si va coabita cu marna-sa, aidoma ca Oedip cu Jocasta. Bogdan-Drago, fiul ucisului
luga, devenea domn. in alt proiect ereditatea sanguinara si shakespeareanismul erau

reluate. Voievodul Dragul din cetatea Ariesului lasa ca epitrop al fiului säu BogdanDragos pe Sas, care ar rivni sa scape de tinar si sa devina el domn. Bogdan-Dragos
fuge In codru, Sas, crezind a-I omor? In pat, ucide pe propriul fiu. Din toate acestea,
Eminescu, devenit mai pozitiv si socotind ca folclorul este modul cel mai rational de
a universaliza, a retinut cadente In stil popular
,Drago s Voda cel BatrIn

Pe Moldova e stapIn

$i domnind cu toata slava
$ade-n scaun la Suceava".

227

etc.

www.dacoromanica.ro

Nenumarate titluri de IncIntatoare versuri de aspect folcloric se referd la un
Mupt, Intemeietorul dinastiei Muptinilor. In Mwtin qi codrul, de pilda, este evident
vorba de Bogdan-Drago4 prefacut In mit al permanentei Daciei. Codrul-cetate, din
care la sunetul cornului mcqtenit de la craiul Decebal va iei Imparateasa Dochia,
este Sarmisegetuza :

Tu sd vtii, iubite frate,
CA nu-s codru, ci cetate

Dar de mult grit fermecat
i de somn Tritunecat".

Eminescu planuia sa scrie un Dodecameron dramatic, un ciclu de tragedii, Trice-

pInd cu Drago-Voda. Aici ar fi intrat i tragedia despre $tefan cel Tinar, pe care
din departare II speria spectrul lui Rare. Un alt proiect cu Petru Rare s-ar fi intitulat CO din urrnel Mwtin, care se pretindea i el un Muptin, face obiectul unei Incercdri de drama din epoca plindtatii talentului, In care sInt prefigurate momente din
Scrisoarea III. Domnul e o fire machiavelicd i disimulata. Mahomed, la fel. Fire atroce,
el e fratricid i poate incestuos. Blestemul Atrizilor i shakespeareanismul au trecut
asupra lui. Poetul planuia o Doomnii Chiajna, care i ea era de fapt o Muptina. De

asemenea, sub impresia dramei lui Hasdeu, un Rdzvan, istoricqte himeric, care,
desfrinat, trdia c-o tiitoare care omorIse pe fiicd-sa. Proiectele Cu' Mira (Marcu-Vodd)
skit, unele, juvenile §i noroase. Spiritul shakespearean e prezent si aici precum,
declarat, acela mai melodramatic al lui Schiller. Mihai cauta un instrument pus sub
semnu I Ingerului Unirii", pe care Tntelegea s-o Infaptuiasca aezInd pe tronul Moldovei
pe fiul.sau Marcu-Vocla, care Insa era fiul lui Petru Cercel. OricTt de teneoroasä,
piesa era nationald. Dabija-Vodd face obiectul doar al unor stihuri In stil de Tisch-

lied"
CInd eram Vodd la Moldova
Hdldcluiam pe la Cotnari",

Tri vreme ce un fabulos Dan Voievod, Muptin i el, urma sd fie tratat Intr-un poem
dramatic, cu elemente de basm, Cenuptca. In sfTr5it, miKdrile iobage0 din Transilvania, aceea a Curutilor lui Doja din 1514, a lui Horia din secolul al XVIII-lea, a lui
lancu de la 1848, urmau sa fie axate pe originile poporului roman. Aceste toate stnt
intentii nationale. Forma nationald a universalitätii lui Eminescu se poate verifica
numai In capodoperele pe care multi le socotesc ca fiind metafizice, vorbind despre
ele cu gura pe jurnatate i ocolind cu grijd ceea ce li se pare un abis ideologic.
Fara Indoialà, este greu pentru cine are superstitia colilor i cautà aa-zisele izvoare ale unei opere sd gäseasca nationalitate In ceea ce exterior este sau pare a fi
tipic romantic. Poetul Trisqi zisese
Eu ramtn ce-am fost
romantic".

228

www.dacoromanica.ro

Pornind uneori de la mituri strdvechi, romanticii au predilecTie pentru poezia
genezei si a stingerii, pentru ascensiunile lunare, pe care le vom gdsi dealtfel In
paradisul dantesc, In Orlando furioso, in Adone al cavalerului Marino, In Cyrano de
Bergerac. Tieck insista asupra cristalelor pretioase In Der Runenberg i Die
Elfen. De asemenea, E. T. A. Hoffmann In Die Bergwerde zu Falun. Toll coborau la
filozofia alchemicä a !ui Jakob Böhme, care vedea magic In cristal spiritul
pietrificat sau. spre a simplifica, un succedaneu al luminii solare spre Zentro
Terrae. Feeria marina' din Walhalla eminesciana o regäseste vestitul Simplicissimus al lui Grimmelshausen in Mare del Zur, adia In Pacific. Totul acolo e
cristalin. Paracelsus Tnsusi sustine ca Aqua ein Mutter ist der Mineralien".
Despre, Intrepätrunderea Intre regnul mineral si cel vegetal pe urmele
lui Cardanus trata Goethe in Metamorphose der Pflanzen. Hoffmann, care era un
ironist si lua peste pfcior pe filozofii idealisti ai naturii si Indeosebi pe
Novalis, ne va releva in' Die Königsbrout lumea vegetala. O Fraulein Aennchen
se va logodi cu un gnom, cu Daucus Carota I, regele morcovilor. In Der
goldene Topf, precupeala vräjitoare este fata unei sfecle.
Teoria geniului, asa de pläcutd romanticilor, o profesasera enditorii
Renasterii. Spre a simplifica, existau pentru ei cloud soiuri de oameni : un primus
homo si un secundus homo, acesta din urrnä fiind arteficele, recreatorul si reformatorul naturii. Goethe este obsedat de ideea genialitäii. Chiar si tema Catalinii,
a femeii care se plictiseste repede de zonele ametitoare, o regdsim, de pildä, In
Die Königsbrout a lui Hoffmann. Aennchen nu suportä multà vreme regimul feeric
al regelui Daucus Carota si e atrasa de nobilul Herr rural Amandus von Nebelstern,
simbol al filistinismului si al platitudinii odihnitoare.
IntrucIt priveste dragostea nestinjenitä, tematic ea rdspunde mentalitätii romantice. Heinse In Ardinghello orofesa un fel de imoralism, Tnchipuind o republica insulard

unde iubirea ar fi fost absolut liberä. Fr. Schlegel 'in Lucinde glorifica die echte
Ehe", cdsatoria veritabild naturalä, peste IngrAdirile legale. Nu altfel &idea Goethe.
In materie erotica, Eminescu viseazä adesea o femeie imoerativd, agresivä, cdreia

numele de Cezara, Insä das starke titanische Weib" era In vederile romanticilor zermani, si, duo aceea, ale lui Baudelaire Tnsusi, care visa prietenia cu o jeune
géante". Cezara din nuveld devine in liricd Diana, zeita teribild si suavd, vIndtoare de
fiare In pädure si inspiratoare de fericiri violente. Toate acestea exista', abstract, In
si

FANIANA BLANDUZIEI
k--"k77.4S.

Pagind cu frontispiciu.

,

r

!,
1.
':-.4.7-7....."...:-TriZipt,L:.-;:1717,-It.

/
www.dacoromanica.ro

..,..z,:-

t:

1

Mihai Eminescu

Masca mortuara

4,

."

:
154.

.1.

.4

°, 4

a-

230

romantism. Cind Insd citesti pe Eminescu Iti dai seama ca sensul interior al poeziel
lui e cu totul altul, geograficeste si temperamental.
Mai tulburator este asa-zisul pesimism al lui Schopenhauer, profesat de poet
teoretic In forme zgomotoase, mai ales end e tTnar si plin de entuziasm national.
Detractorii poetului au denuntat ca o primejdie pentru tineret aceasta viziune neagra.
In fond Schopenhauer era un mizantrop care si-a varsat fierea pentru insuccesele sale
Intr-o epoca In care Incordarea Intre industria capitalista i munca proletard Incepuse
sd fie acutd. Il vexase gazda, facInd din el un misogin care nega femeii genialitatea.
Aproba poligamia si detesta die Dame", dies Monstrum europäischer Civilisation
und christlichgermanischer Dummheit". Speriat de egoismul indivizilor si de lipsa
lor de scrupule, Schopenhauer ocolea baricadele si construia cu sarcasm un sistem
platonician, admitInd nu numai ideile eterne de spete dar si caracterul individual
metafizic, care se releva In lumea fenomenala palingenetic. Esenta omului fiind vointa
oarbd de a trai, producatoare de durere, totul era de a o atenua prin abstragerea
de la luptä, anahoretism, somn si contemplarea ideilor eterne. Arta concurInd starea
vegetativa a plantelor era valabild In masura In care calma, iar genialitatea reprezenta
obiectivitatea deplina a artistului nepasator si rece.
Dacd Trisd citesti pe Eminescu, constati ca foarte multe ¡dei stnt din Schopenhauer, dar suflul vital este altul.

www.dacoromanica.ro

M. Eminescu e un mare poet al materiei cosmice In vesnica miscare si un antaret
frenetic al germinatiei care implica dezagregarea organicului si a anorganicului. Natura

lui incepe acolo unde oprirea In loc a elementelor prin industria omeneasca TritImpind rezistenta si moleculele Incep sä se desfacä si sa se impreune din nou intr-o alta
viata. Ceea ce noua ni se Infätiseazd ca mizerie" si ruina" este la el intuitia unui
proces vital si ca atare euforic. Dionis Incearca senzatia cresterii nävalnice a parului,
umbla cu voluptate prin ploaie, Infrunta torentele". Poetul prefera casa vie, unde
via-0 Tsi urmeaza procesul, casa in grinzile cäreia stau greieri, strivita Intre arbori,
acoperita de ei. De ad i vin acele imagini de decrepitudine, locuintele surpate de
ploi si muschi, Inabusite de pdianjeni, grddinile salbatacite, inalcite, aduse la starea
inculta. Curtea minastirii lui Dionis este distrusa de vegetatia navalnica ce iese printre pietrele pardoselii. Ruina au antat-o si romanticii ca o trista conditie istorica a
materiei. Eminescu dimpotriva jubileazä. Buruienile cresc In tufe negre-verzi, mucegaiul produce eroziunea tencuielii de var, iarba invinge lespezile. Nu culoarea, nu
varietatea sint notele esentiale, ci cantitatea.lurea noastra empirica are o durata
fiind supusa dezagregarii, codrul eminescian Tnsa creste" peste marginile
de timp ale domniilor, peste acelea ale raselor. Imaginea aceasta egiptiana, de trainicie de-a lungul mileniilor, de vigoare gigantica, determina dimensiunea microscopica a omului si acel sentiment tipic eminescian de a se lasa In voia dinamicii naturii
.,Neamurile-mbdtrtneau
CrSiile se treceau

Numai codrii tari cresteau
Si In umbra cea de veci
Curgu-mi rturile reci".

Dincolo de once interpretare filozofica In sensul de a atribui padurii si altor
aspecte naturale calitatea de species rerum, codrul eminescian reprezinta, ca si
cristalul din zona amorfa, un paradis material, forta impetuoasa a lumii organice,
rationalul aproape umanizat si expresiv, miile de brate intinse spre soare si luna.
Expresie, prin asta, a unei natii viguroase, traind In mijlocul monumentelor naturii,
mai degraba cleat printre cele friabile de granit, Eminescu este, In duda pesimismului teoretic, un poet national.
Una din notele peisajului eminescian, strins legate de felul lui exultant de a
concepe totalitatea universului material, este giganticul, unit cu spectralul si cu
paradisiacul. Alti poeti de epoca romantica cultivau si ei megaloscopia, dar ca un
simplu tic grafic, pe and la Eminescu sensul este dialectic si cosmic. V. Hugo nu
minuia mai bine colosalul i imaginile grele ca niste coloane asire. Totul la poetul
roman e trosnitor si masiv, pierdut In perspective. Codrii stau la marginea oceanelor
de popoare, deasupra carorazboara, ca niste mari pasäri, gindurile. Meditatiile asupra

nimicului si tdcerii sint vrednice de fantezia lui Lamartine, si nimeni n-a analizat
mai ametitor ideile de existenta si inexistenta. Mintea este gaurita de atita logia
paradoxalä. In ampiile haosului s-au aruncat seminte din care ies ramuri verzi,
easta furnicii mocnesc ginduri uriase. Paradisiacul lunar ori subacvatic e nelipsit,
lar fenomenele personificate glumesc shakespearean, precum vIntul care cinta

In

Cind ca lupul latru jalnic
CInd ca nit/a Incet eu miaun
trezesc din vis motanul
Care toarce sub un scaun".

www.dacoromanica.ro

231

Timpul devine material, bdtrInetea e definitd cu uimitoare senzatii vegetale de
invechire, uscare si rácire. intr-un Inceput de basm simbolic oriental, un om diafan
se trage prin pustiuri pe un schelet de cal, intrd Intr-o gradind cu vegetatie uriasa,
descaleca, suie cu un alai Intreg de umbre pe scar de marmurd, se pierde In galeril
maure, unde vede trandafiri neg-i. in Miradoniz dam de paduri de flori ca arboril
de mari, de o flordrie suava de giganti. E nu un truc, ci un arhanghelism muzical mal
solemn cleat cel mallarmean, cu transparentele pe care Edgar Poe le dddea visurilor
sale edenice. Fluturii sint asa de mari Indt Miradoniz le sdrutd ochii. Uriesenia este
harpa poeticd a lui Eminescu, si el pune aci o tristete voluptuoasd de singurátate
pleistocenica. Gigantitatea nu reiese numai din marimea dimensiunilor. Eminescu
are o sensibilitate proprie pentru lumea de pe alta planeta, care nu-i exclusiv vizuald.
Se simte In vers o apasare grea, o trosnitura, o rasuflare de ceva ce depaseste perceptia noastra. Astfel, probabil furnica, far-a a fir ochiul nostru care o -tinteste ca
un soare negru, e Infricosatd de brusca schimbare a climei de pe firele de iarba de
la orizontul ei.
Si somnolenta, care e un prim stadiu al mortii si, speculativ, aduce aminte de
restangerea schopenhaueriand a tensiunii vieii spre a evita durerea, dimpotrivd
este la Eminescu indiciul unei extraordinare vitalitati si efectul unei naturi gigantice
care da o euforie aproape toxica.
Tot la sentimentul ipostazelor materiei intrd si aspectele geologice. E mai mult
cleat natura, intuitia condensdrii nebuloaselor In forme dure si cristaline, la rndul
lor friabile, si a compenetratiei regnurilor. Poetul mdreste lucrurile inerte, asfaltuoase, munte, stInca, roca, avInd atractie catre pietrele pretioase, adunate In mari
cantitati, diamant, smarald. Natura surprinsa In plind ebulitie e o aratare vulcanicd
Infricosatoare
Prin a craterelor gure rdzbunare strig vulcane,
Lava de evi grdmdditd o reped adInc In cer".

Cu o minte de copil, Eminescu Inchipuie pentru eroii sai castele märete ori
pester, care au In ele ceva geologic, straluciri de geode uriase. Peretii sTnt de
zäpada. Lumina cade ca ninsoarea. Sub Ceahlau e un palat cu portale gigantice de

stInci, cu boli sapate In granit, cu peretii de marmuri negre-ebenine, lucind
ca niste oglinzi de tuciu lustruit. In fundul stIncos al mdrii sInt palate de safir.
Arhitectura Tnsäsi urmeazd acest stil gigantic, geologic si fabulos. Cutare caste!
creste In mediu vulcanic, ca o creastd de munte.
Erotica eminesciand este una din cele mai nationale note ale universalitatii
sale. Unii trec peste acest aspect fundamental, Incerand sa descifreze pentru
cine a fost scrisd cutare sau cutare poezie. insd de obicei o poezie inspirata de
una este dedicata alteia si Inca nici ei, ci femeii In general. Desigur, aspiratia
232

catre asa-zisa dragoste liberd este rdspInditd In secolul al XVIII-lea, si mai cu seamd
la romantici. Dar acolo sälbaticia reprezintd un rafinament, consecutiv oboselii
prod use de Erosul cavaleresc si de cerebralitati. Inocenta eminesciand e o candoare

www.dacoromanica.ro

Mormtntul lui Mihai Eminescu
la cimitirul BeIlu
erban Vodä, BucureFti.

WHIR EMINESCU
1850^iS frtli1889

/EVEISE OM! SCOW
4 TOT $TISTSAIIEA,

proprie unui popor sanatos. Nu fart scandal au IntImpinat multi, acum treizeci de
ani, demonstratia mea cd erotica lui Eminescu este gingas onestd si carnalà. Negarea

spiritualitttii" speria si mai sperie pe ascuns pe multi ipocriti care Insà, IntrucIt
TI priveste, sInt perfect de acord cu Eminescu In criteriul alegerii fiinei dragi
Nu e mica, nu e mare, nu-I subtire, ci-mplinita,
inctt al ce stringe-n brge
numai bunA de iubitd".

Poetul era desigur idealist, Intinfind bratele spre fantasma femeii desdvIrsite,
mlstic nu era, pentru cd aceasta presupune transcendenta femeii, ridicarea ei la rangul
de simbol. Este de neInchipuit ca Dante sd meargd cu Beatrice,
Mtni-n mina, guri-n gura".

in modul sdu instinctual si cvasifolcloric, Eminescu pune gravitate si statornicie
Tu vezi ca In iubire
Nu Ftiu ca sa glumesc,
Nu-%i pare oare bine
C-attta te lubesc?"

www.dacoromanica.ro

233

incolo, viseaza, cu fondul liric al poporului Indeobste, gingdsii robuste si permise,

sagalnicii Indritätoare In codrul milenar, departe de once indiscretie
Parul tau ti se desprinde
$i frumos 1i se mai sede,
Nu zi ba de te-oi cuprinde,
Nime-n lume nu ne vede".

Alteori poetul face 'in metru popular elogiul frumusetii sdnatoase, a unei vdduvioare tinere, mereu cu acea estimatiune corporala
Nici prea mica, nici prea mare,
PI int.10 la-ncingatoare".

Ca o complicatie onesta a sentimentului erotic, vdcluvioara are si un copil In
leagän

Adormit si dragalo
Alb ca felia de co",

ceea ce Inseamnd cà Eminescu simtea instinctual frumusetea iubirilor rodnice.
casa asediata de zdpezi, In urletele lupilor si latratul clinilor, tInara femeie somnoleazd

fericitd, coplesitd de fericirea maternitdtii. Inclinarea poetului este prin urmare
pentru femeia Indeplinindu-si datoria cdtre speta. Crnd Intr-o poezie de aspect rafinat
atrage atentia asupra inefabilului femeii, ca motiv de atractie, asupra a ceea ce In
estetica se numeste le je ne sais quoi"
De aceea una-mi este mie,
De ar vorbi, de ar taca
Dac-al ei glas e armonie
E §i-n tacere-i cc nu stiu ceo",

vedem Indata ca indefinisabilul nu-i o teorie savant& irationalista, ci o definitie Populard, pe care poetul o si trateaza In cadente folclorice
Tot ce-ar zice i se cade
Tot ce-ar face bine-i ade,
$i la vorba de s-o-ntinde,
Vorba dulce bine-o prinde.
$i de tace iarasi place,
Ca are pe vino-ncoace".

Intimitatea eminesciand nu-i analiticd. Fiind expresii ale naturii, cei doi iubiti
nu vorbesc si nu se-ntreaba. Ei cad, prin puterea instinctului si sub InrTurirea mediului

Inconjurator, Intr-o somnolenta extatica, pe care Eminescu o numeste farmec".
Femeia iese de undeva, dintre trestii sau din padure, se lasa Tmbrdtisata, apoi amIndoi

234

sInt prinsi de o toropeald, fascinati mai cu seamd de o miscare ritmica din afard, de
caderea continua a razelor lunii, de prdbusirea lenta a florilor de tei, de b1Trida ba-

www.dacoromanica.ro

tere de vInt", de unduirea apei, de buciumul de la stIna. Toate aceste ritmuri Inchipuiesc viata cosmicd.
Fara a se folosi de o putere de abstracne de care era totusi In stare, Enninescu
determina femeia, ca si poporul, prin afinitate. El n-are vreo ratiune metafizicd de
a ijbi, Trisa suferd legea amorului" pentru cd e o trebuintd a naturii, fiindcd inima
cere"
De-un semn in treadt de la ea
El sufletul
leagd,
sa n-o mai poti uita
Viga ta Intreagd".

Fundamental, nu e nimic In erotica eminesciand care s'a* depdseascd poetica popu-

lara si romana, adica Intelegerea obsteasa Inima oricdrui om cere" si e atrasa
de un nu stiu ce" al femeii si ton sTrit o data sub staptnirea dorului", care, precum
se vede filologiceste, este pentru popor un amestec de aspiratie si durere.
Insusirea lui Eminescu este de a fi un mare erotic, de a ridica modul ancestral
de tulburare sexuald la o putere aproape neatinsa de vreun altul. Poeni erotici sTrit

In general niste epicurei eliberati de sclavia pasiunii prin experientd. Mai serios In
emonile lui, Goethe n-a trecut nici el de marginile unor pasiuni, controlate calm prin
reflecne. Irisa la Eminescu ne uimeste gravitatea. Asa iubeste poporul o singurd data,
In vremea Infloririi vietii bärbatesti si a nubilitatii. Eminescu lungeste acest rastimp
de crizd sexuald primara, ramInInd mereu In faza puberald, sublirrand oarecum In
sine o vIrsta stdtatoare. Daca prin solemnitatea si inocenta crizei erotice a spetei
Intelegem spiritualitate", evident poetul este departe de a fi un brutal senzualist,
fiind serios In iubire ca si natura, purad In ea o zguduitoare 5i ereditard Incordare
Caci te iubeam cu ochi piden'
plini de suferin/i,
Ce mi-i !asara din bdtrini
Parin0 din parinIi".

Aceasta e nationalitatea erotica a lui Eminescu, foarte complicata In fond, interior

sl exterior, dei ascunsa Intr-o ingenua simplitate, capabild sa surprinda pe cititorii
lui Dan te ori pe cei ai lui Leopardi.
Ce a mai nanonala latura a universalitani eminesciene este fárd Indoiala folclorul.
IntrucTt priveste epica fabuloasa, desigur, romanticii germani s-au ardtat foarte interesan. Basmele lui M. Eminescu, ca Filt-Frumos din lacrimä, au stilul subtil al scrierilor
lui halucinante si putem spune cA strit pline de idei. Poetul culege basme ca Frumoasa lumii, Finul lui Dumnezeu, Borta Ontului, cu endul probabil de a le versifica,

cum a fdcut cu primul. In Cälin Nebunul, in versuri totul e fabulos autentic, doar
versul, analiza notiunii de timp, arhaitatea sTrit eminesciene, raportIndu-se la filozofia

si sociologia poetului. Eminescu are conceptia sa despre institunile automatice,
si In unele din basme ne Infatiseaza (altfel decIt Creangd, care respecta traditia decoru-

lui aulic), sub once haind, suflete de tdrani. Impdratul std tardneste Intr-un sat, se
sfdtuieste din prispa cu supusii, Inconjurat de fruntasii" säi. Fdt-Frumos poartd
haine de pastor, cdmesa de borangic, briu verde si cloud fluiere, unul de doine si
altul de hore. Tablourile ent de muzeu etnografic, evocarea unei astfel de lumi ar-

www.dacoromanica.ro

235

haice, In stihuri lipsite de once manierism, presupune o finete §i un studiu al folclorului exceptional.
Eminescu a cules folclor sau a cdpdtat de la prieteni caiete de culegeri. Arta lui
este de a fi fdcut un folclor savant uneori abia IndepärtIndu-se de la impersonalismul
poporului, punIndu-se imperceptibil la nivelul unor ¡dei adInci, Tntre care dragostea
inocentd i aparenta filozofie a nimicului, care la el este de fapt voluptate de dispersiune In materia ve§nic generatoare de viatd. CIt de imperceptibild este trecerea la
nivelul savant ne putem face o idee din urmdtoarele versuri
Ce std Vintul sd tot batd
Prin frunza de tei uscatd
Si fring'indu-si ramurile
SI loveascd geamurile?
irisa tu de ce suspini
Cind privesti peste grAdini... ?"

Elasticitatea pomului, frunza uscatd" de tei, ramurile care izbesc In geamuri
apartin finetelor acustice tipic culte. Cit despre grddini, ele nu exista In folclor §i
toatd poezia std pe ideea solitudinii. Ce te legeni codrule ? pornete de la versuri autentic populare, dar, la sfTrit, imaginea migratiei pdsdrilor, care Intunecd zarea lumii,
ia proportii apocaliptice.
Eminescu s-a endit a versifica §i cdrti populare, ca Istoria fui Arghir, prelucratd
de Barac In stihuri hilare. La Eminescu totul devine spontan §i elisean. Si Erotocritul
lui Cornaro II Tmbie, i putinele versuri rdmase au factura savantd, lunc6 rimInd cu
presupun c6. Miradoniz ar fi avut atmosfera colosal minerald §i vegetald din Sarmanul
Dionis. Dupd un basm de Kunisch, poetul vorbete In stihuri despre o fatd In grädina

de aur" cu pdrul de aur plin de moliciunea spumei". Zmeul este geniul solitar
jind dupd dragostea unei fiinte terestre. De aci a ieit Luceafärul. Miron i frumoasa
fb-rä corp este, de asemenea, versificarea unui basm de Kunisch. Poetul Ti dd semni-

ficatie filozoficd, antInd nostalgia de prototip, conflictul Tntre ideal i real.
In compunerile fabuloase, metrii sInt lungi, Insd cezurile indicInd rime interioare
dau ritmicd populard
Vin In zale Imbracati/ pe cai negri-nalecgi".

Imaginile sInt Irisa de un rafinament plastic §i acustic rar. Un zmeu moare ca o
musca lovitd iarna de o scInteie de ninsoare, codrul anta verlainian sau ca m4ndria
orologiului tin tin sonando" din Paradisul dantesc
Crengile stnt ca vioare printre care vintul trece
Frunze sun ca clopoteii, trezind ceasul doisprezece".

CInd In fine apar versuri In metru scurt de aspect popular, spuse de fata tristi
singurd, jalea se preface In jele" eminesciand, greierul &ad' In luna §i sugereazi
solitudini vaste Intr-o geologie pustie §i corespondenta endurilor la distante planetare, tntr-un vocabular rural plastic i totodatd straniu muzical

236

Greierus ce ctnti In luna.
Cind pdclurea sund".

www.dacoromanica.ro

Miron i frumooso fdrd corp, cu toatd impresia exterioard de compunere populard In cdutarea prozodiei folclorice, cu dominatia descriptiei vietii rurale, cumulate
pe suprafatd Ingustd, rimele interioare si finale sInt rafinate si specific eminesciene,
precum Indrugd cIte-n drugd".
Astfel, Eminescu izbuteste acest lucru paradoxal, sa placa omului simplu printr-o
conceptie ingenua i elementard, Inscriindu-se cu aceastd ipostazd folclorului national,
si sd tulbure pe omul rafinat de pretutindeni prin complicatia coloarei si a formei
prin stráfundurile filozofice. Opera lui este cu cloud fete, una de in si alta de matase, e izvor i cascadd catastrofald i poate figura simultan cu aceleasi piese In
culegerea Arnim si Brentano si In operele lui Novalis sau FINderlin sau, in fine,
pentru cine pretuieste muzica obscurd a sufletelor intuind relatiile secrete din univers,
In acelea ale lui Rimbaud.
Cel mai tipic exemplu eminescian de universalitate obtinutd prin mijloace curat
nationale este romanta numitd de junimisti cantabile" si chiar cIntatd, In momente
de umor colectiv, In cor. Aceste romante au factura eintecelor de lume" rdspIndite
prin Idutari si au fost accesibile vulgului prin sentimentalismul lor Tnseldtor. Franceza
chanson" e o compozitie Intemeiatd formal pe dictiunea muzicald, pe arta de a

spune. Substantial ea este sau o piesd sentimentald sau, ca In cazul Béranger, o aluzie

spirituald la evenimentele politice si o discretd diatribd. Romantele lui Eminescu
sInt Trisd tulburdtoare pentru omul cult si reprezintA compendiul dramatic al unor
conceptii de viatd si al unei speculatii filozofice ametitoare. and traducerea Intr-o
limbd strdind distruge ritmica facild, rdmInem uimiti de gravitatea conceptiei. Astfel,
ca i tan.' lui Goethe, vedem la marginea mdrii o floare si ne dam seama pe urmA

:1 1:14.rlt
s

'

Afild IVII*S1s,
II,
..

O.

N V O.R B I fl,F.O.TE R
Arm..

,
ag,

11o;,..ista

R

fie,carel .41

',Fag

Abesaw,turIo.sstaer.staui
la

. ..taawà,.h^INLi.

/

WE/KW: Jana;

1

V e.t

PovsII..

if.

f,../..r.4 e44;4ft.,

Noldosy.

4.4 il,Ave t
Mehadia,
Jo
Ques.tIasarnI Agns.,1,

14,-nP

14,,,spchm,

Convorbiri Literare, Iasi, XVII (1884),
nr. 11, febr. 1. Numdr in care s-au

publicat un grup de poezii de ale lui

ti.

I V,:
4!4

O E.p1sIl'aiie.

Eminescu.

www.dacoromanica.ro

J,j:
,

f
g:;

II

'

cd nu e un vegetal terestru, ci o stea de mare,
fiin/a de forma floral, traind In zbuciumul fundurilor acvatice.
Una dintre cele mai tipice roman/e de
acest soi este Pe lingcl plopii färd sot:
Pe lingl plopii (ara so/
Adesea am trecut
MA cunosteau vecinii toIi
Tu nu m-ai cunoscut.
La geamul tAu ce strAlucea

Privii atit de des
O lume toatd-Melegea

Tu nu m-ai inteles".

Nu ritmul si imaginea memorabila a plopilor fdrd so/ sint cauzele adevarate ale emoIiei, ci marea idee patetica. Omul In general
cugeta in directia legilor spe/ei si pentru el
dragostea are Intotdeauna dreptate, iar nepasarea e mereu vinovata. Gindul ca o femeie
poate merge asa de departe cu alterarea sentimentului TncIt sa nu vada dragostea unui om

,
."

Alexandru

Chibici-Rivneanu.

in roba de magistrat.

Portret

pe care toata lumea o vede e de un patos inimi-

tabil. Citind poezia In contextul Intregii opere
eminesciene, Irlelegem ca poetul continua sa faca
procesul amar al femeii vremii lui, instabile,

obtuze

la dragostea sublima. Parerea de rau din strofele urmatoare este poezie
populara. Temerea de a muri, nostalgia vieVi de speta, trairea mental a zacerii

erotice care poate duce si la moarte, a Imperecherii misterioase, acestea sInt ideile
De cite ori am asteptat
oapta de raspuns I

zi din viaIS sS-mi fi dat,
zi mi-era de-ajuns
ora sa fi fost amici,
SS ne iubim cu dor,
S-ascult de glasul gurii mici
ora, ;i sS mor".

De la automatismul erotic, Eminescu trece brusc la erotica metafizica. Dragostea

238

este la poet ra/iunea insasi a vie/ii, si el o mareste 1:ad la proporliile unui mister
cosmic. Dragostea lui ar fi putut birui moartea si da femeii existen/a vesnicd, pentru ca el este geniul ce sparge portle prezentului si mîntuieste de extinqia moral&

www.dacoromanica.ro

ducInd de rrand In eternitate si pe aceea pe care o cIntd,dIndu-I trainicia unei statul
de marmurd
Dindu-mi din ochiul tau senin
O raza din adins,
in calea timpilor ce vin
O stea s-ar fi aprins;

Ai fi trlit in veci de veci
Si rinduri de vieti,
Cu ale tale braIe reci
Inmarmureai mgret.

Ajuns la hotarul dintre fizic si metafizic, poetul se scufunda in mitologie, asimilInd fiinta iubitä, In cazul cInd ar fi Intins mTna geniului, cu enele, adicd cu divin
statuare ce strdbat din timpurile vechi. Dragostea devine nu numai o aspiratie spre
absolut, ci °s'inda unui atavism neInteles, cu capátul In plindtate
Caci te iubeam cu ochi pagtni
Si plini de suferirrti,
Ce mi-i !asara din batrini
Parintii din parinti".

Romanta pdräseste acum si aceastd zond mitologica. instrdinat de sine, poetul
moare In secol si se afuncid In acel timp absolut din perspectiva cdruia once fenomen
terestru devine o aparenta. Ddm de ataraxia Luceafarului
Azi nici macar ¡mi pare rail
CA trec cu mult mai rar,
CA Cu triste0 capul tau
Se-ntoarce In zadar,

Caci azi le semeni tuturor

La umblet ;i la port,
Si te privesc nepasator

Cu-n rece ochiu de mort".

Astfel, ceea ce Incepuse insidias simplu cu vibratii de romantd s-a ridicat treptat
In luna*, implicInd toatd filozofia eminesciand si prin ea redesteptind In constiinta
noastrd filozofia amará a lui Schopenhauer. Acest crntec atTt de popular national
ne surprinde pe noi Insine prin gravitatea lui In translatie strdind scutitd de once
melopee, si cloud strofe din traducerea eminentd a profesorului Mario Ruffini din
Torino sTnt revelatoare
Oggi neppur più mi rincresce
Ch'io passi sempre pio di rado.
Che con tristezza il capo tua

Inutilmente si volti;
Perché oggi tu somigli a tutte
Niel camminare e nel portamento.
E indifferente ti guardo
Con un freddo occhio di morto".

www.dacoromanica.ro

239

Acum pricepem cà Eminescu propunea lautarilor o simfonie beethoveniana.
In directia satirica, Incurca pe multi faptul ca. Eminescu era un conservator
progresist si ca vulnera pe liberali, printre care se aflau, cel putin initial, progresisti,
dei
la vremea lor revolutionari. Ar don i ca Eminescu sa fie marxist, ceea ce
privea cu simpatie pe tarani si pe proletari si nu ignora In linil generale marxismul
Eminescu nu era. Filozofia lui sociala ca un protest la prezent era utopicä si ar fi
profesat-o In aceiasi termeni de-ar fi fost conservator, liberal ori socialist. Era un
poet, si ceea ce importa din acest punct de vedere este reactiunea lui practica ce
pare a interesa numai istoria politica a romanilor cu conditiile ei particulare.
Violenta lui e furtunoasa, nimic aci din filozofia lui Schcpenhauer, care reccmanda
fuga de once polemica ce ar spori senzatia vointei de a trai si implicit durerea. L-am
compara cu V. Hugo, care totusi pune tact si scrupul formal si pot sa zic racealä
In cele mai dezlantuite diatribe ce ramIn totusi parlamentare. Eminescu e posedat
de o furie sublima, de minie directS, si numai un geniu ca el a fost In stare sä apuce
fierul Inrosit cu rrainile nude. Mlnia lui Ahile este universala, asijderi aceea
eminesciana.

Eminescu detesta la liberali, si in sinea lui si la conservatori, lipsa unei lupte
ideologice veritabile, jccul alternativ al egoismelor, acoperit Intr-o goala retorica.
instituiile sInt superficiale, fiecare umbra sa se capatuiasca.
Si ce e mai gray, aceasta lume este lipsitä de patriotism.
Ne fac legi ;i ne pun biruri, re vortesc filcscfie.
Patricrtii I Virtuo;ii, ctitori de a;ezäminte,

Unde spumegg desfriul In mi;cgri ;i In cuvinte..."

In fata acestei putreziciuni, poetul se Intoarce Inapoi Intr-un trecut himeric,
cu o ordine automatica laborioasa, asemeni celei a albinelor, furnicilor si altor
gInginii.
Ca Eminescu este misogin nu se poate sustine. Fulgerele lui merg Impotriva

femeii burgheze a vremii lui
Deci atunci cInd de-al tgu umgr 1i se razimg copila,
Dacg ai putere-n sulfet te gInde;te la Dalila".

Asta, In stil violent. Dar poeziile idilice, chernInd femeia In mijlocul codrului
ent si ele polemice si raspund utopic unui veac pervers
"Hai ;i noi la craiu, dragä,
sa fim din nou ccpii,
Ca norocul ;i iubirea
SA' ne part jucdrii".

240

Astfel, oriunde Emineau atinge nivelul universal si intereseaza pe toti printr-o
viziune despre societate si cm, inteligibila la toate meridianele, punctul de plecare
este temporal si spatial national.
De-o specificitate indiscutabild pare limba poetica si nu vom tagadui ca Racine
nu suna ca Puskin. Am studiat si eu °data vocabularul, morfologia, accentul, sintaxa,
rima, strofa. Azi sInt mult mai rezervat. Limba lui Eminescu e adesea curenta si

www.dacoromanica.ro

neologica, alteori neologismul e imperecheat Cu un cuvint mai neaos (motan blazat,
fantezie mIteasca). Cite un ci croniaresc aruncd o savoare arhaicd
/Jar vIntul svirle-n geamuri grele picuri
Ci tu citesti scrisori din roase plicuri."

Pronunfdri regionale, foarte rare (grier, crier,
Rimele sint uneori paradoxale

epte) aduc o muzica nebanuitd.

Fiecine cum i-e vrerea, despre fete samä deie-si
Dar ea seamdnA cebra Indrdgiti de singuri

Academic vorbind, ele sir-it, chiar and au efecte fermecatoare, necorecte, si
scandalul a fost enorm printre contemporanii care n-au in/eles ca Eminescu nu
voia sa sacrifice ideea si aducea cuvintele legate de mini acolo unde Ii trebuiau.
Vibra/iile extraordinare din Pe lingd plopii fdril so; rezulta din fraze de o prozaicitate
deconcertanta : Pe ling plopii fard so/ am trecut adesea ; ma cunosteau tosi vecinii,
tu nu m-ai cunoscut. Privii atit de des la geamul tau ce stralucea ; In/elegea toatd
lumea, tu nu m-ai irr/eles. Muzica vine din melancolia cerebrala. Neuitatul poet
Ion Barbu a auzit un zugrav cintind cu acompaniament de acordeon o romana,
de altfel pe o terna folclorica
Ce bine o duceam ca fatà
Vorbeam cu teti, eram stimata".

Lexical, distan/a de strofele citate din Eminescu nu e mare. Insa ramine abisul
intre astral si trivialitatea gindurilor. Cind lingvisti cura/i cred ca fära recep/ia oceanicd a sufletului eminescian pot sa aduca vreo lumina' In arta lui Eminescu, am impresia ca un acordor de pianoforte dd judeca/i asupra lui Beethoven. CIt despre metodele matematice, ele ma sperie si, barbar, ramin la ele rebarbativ.
Exista' o condiVe excep/ionala care ridica' pe Eminescu deasupra poe/ilor de
circula/ie rarginitä. A cunoscut poporul si provinciile românesti, a devenit familiar
cu specula/iile filozofice cele mai Inalte, a iubit fard a fi fericit, a dus o existentd
nesigura' si trudnica, a trait intr-un veac ingrat ce nu rdspundea idealului s'au, a
plIns i a blestemat, apoi s-a ImbolnAvit íi a murit foarte tTnär. Tot ce a avut de
spus a spus pTnd la 33 de ani. Viaja lui se confunda cu opera, Eminescu n-are altd
biografie. Un Eminescu depasind virsta pe care a trait-o ar fi ca un poem prolix.
insasi nebunia pare o opera de protest. Si de aceea oricine II va citi, pe once punct
al globului, va Try/elege ca Eminescu a exEmplificat o drama a cmului, a el a scris.

In versuri o zguduitoare biografie. Al/ii au o opera eminenta si o biografie monotond si fErd sEmnifica-tie. Rar se intimplä ca un poet sä fie sigilat de destin, sà*
i durerile existertei
de aceea multa' vreme
i
M. Eminescu va rämine In poezia noastra ntpereche.

ilustreze prin el Insu0 bucuriile

BIBLIOGRAFIE
M. E minesc u, Pcezii, ed. Titu Maicrescu, Bucuresti, Socec, 1883 (numercase

Nuvele.

Iai,$araga, 1E83 ; Opere ccrrplccte, I, Literature, pcpulcrò, pref. I. CF.endi, Bucuresti,
Minerva, 1902 ; Ceriu ptstiu, rcman inedit, ed. I. Scurtu, Bucuresti, Minerva, 1904;

www.dacoromanica.ro

241

Bogdan Dragos, drama istoricd ineditd Cu o precuvintare de luliu Dragomirescu, Bucuresti, Alcalay, 1906 ; Lois, le joueur de flike, de Emile Augier, comedie anticd Intr-un
act In versuri, traducere, introducere de I. Scurtu, Bucuresti, Socec, 1908 ; Henriette
si Mihail Eminescu, Scrisori dive Cornelia Emilian i ftica sa Cornelia, Iasi, $araga, 1893
Scrieri politice ;i literare, Bucuresti, Minerva, 1905 ; Literatura popular& ed. D. Murdrasu, Craiova, Scrisul romdnesc ; Scrieri ¡iterare, ed. D. Murdrasu, Craiova, Scrisul
rorranesc ; Opere, IIV, ed. Ion Cretu, Bucuresti, Cultura romaneascd, 1939; Opere,
IVI; ed. Perpessicius, Bucuresti, Fundatia pentru literaturd ;i artd, Ed. Academiei

R.S.R./, 1939-1963 (vol. IIII : Poezii tiparite In timpul vietii. Introducere ;i variante ;
vol. IVV : Poezii postume... Anexe... Indice ; vol. VI, Literatura popular-a); Opere
olese. Ed. Perpessicius, vol. IIII, Bucuresti, EPL, 1964-1965 ; D. R. Mazilu, Luceafarul lui Eminescu, Expresia endirii, text critic si vocabular, Bucuresti, Inst. de]ist.
lit. si folclor, 1937); Prozei Isterar& Editie Ingrijitä de Eugen Simion si Flora
Suteu. EPL, 1964; Poezii. Editie critica de D. Murdräsu, Bucuresti, Minerva, III,
1970; ilk 1972.
N. Zah ar ia, Mihail Eminescu, Bucuresti, Socec, 1923, (ed. II manta) ; Gala Galaction, Viata lui
M. Eminescu, Bucuresti, Biblioteca Dimineata. nr. 12/1924/; A, Vlahutd, Curentul Eminescu, Bucuresti, 1890 ; N. Petrascu, Mihail Erninescu, studiu critic, Bucuresti, 1892,
ed. V,1933 ; Mihail Dragomirescu, Critica giintifica ;i Eminescu, Bucuresti, 1906
Tudor Vianu, Poezia lui Eminescu, Bucuresti, Col. Gindirea, 1930 ; D. Caracostea,
Personalitatea lui M. Eminescu, Bucuresti, Socec, 1926 ; D. Caracostea, Arta cuvfntulul
la Eminescu, Bucuresti, 1938 ; Creativitatea eminescianä. Bucuresti, Fundátia regal
pentru literaturd si artd, 1943 ; Al. Dima, Motive hegeliene In scrisul eminescian,
Sibiu, 1934 ; G. Cdlinescu, Viata lui Mihai Erninescu, Bucuresti, Cultura nationald, 1932:
ed. IV, Bucuresti, 1964 ; Opera lui Mihail Eminescu : I Filosofio teoreticd, filosofia prac-

tica, Bucuresti, C.N., 1934 ; II-111 Cultura, timp si spotiu, Bucuresti, F.R.C., 1935
ed. a II-a revdzutd, In cloud volume. Bucuresti, Minerva, 1969-1970; P. V.
Hanes, O scrisoare inedita a lui Mihail Eminescu, In Prietenii istoriei literare, buletin
informativ, I, 1 aprilie, 1933 ; Rosa del Conte, Mihai Eminescu o dell'Assoluto, Modena,
1962; Augustin Z. N. Pop, Contributii documentare la biografia lui Mihai Eminescu,
Bucuresti, Ed. Academiei, 1962. Noi contributii documentare la biografia lui Mihai Eminescu, ibidem, 1969 ; Zoe Dumitrescu-Busulenga, Mihai Eminescu, Bucuresti, Ed.
tineretului, 1963 ; Matei alinescu, Titonul si geniul I, poezia lui Mihai Eminescu. Semnificatii ;i directii ale etosului eminescian, Bucuresti, EPL, 1964 ; L. Gáldi, Stilul poetic al
lui Mihai Eminescu, Buc., Ed. Academiei, 1964; Alain Guillermou, La genése intérieure
des poésies d'Eminescu, Paris, 1963 ; G. Cdlinescu, M. Eminescu In Studii
cercetdri de istorie literara ;i folclor, 1963, nr. 1-2; loan Massof, Eminescu i teatrui,
Bucuresti, 1964, EPL ; Eugen Simion, Proza lui Eminescu, Bucuresti, EPL 1964 ; G.
Cdlinescu. Eminescu poet national In Contemporanul nr. 24 din 12 lunie 1964; Ion
Rotaru, Eminescu ;i poezia popular& Bucuresti, EPL, 1965 ; Ion Tohdneanu, Studii de
stilistica eminesciana, Bucuresti, Ed. stiintificd, 1965 ; D. Murdrasu, Comentarii
1936 ;

eminesciene, Bucuresti, EPL, 1967; Ion Cretu, Mihoi Eminescu. Biogrofie documentara,
Bucuresti, EPL, 1968 ; I. Negoitescu, Poezia lui Eminescu, Bucuresti, EPL, 1968, ed.
a II-a, 1970 ; G. C. Nicolescu, Studii ;i articole despre Eminescu, Bucuresti, EPL,
1968; D. Popovici, Poezia lui Mihai Eminescu, Bucuresti, Ed. tineretului, 1969.

242

www.dacoromanica.ro

ION CREANGA

Sat mai vizitat ca Humulestii sau macar deopotriva, Tara noastrd nu are altul
Nici lpotestii lui Eminescu nu este atTt de umblat. Interese culturale, administrative
sau numai turistice miscd Tntr-acolo, an de an, o Intreaga lume de calatori. Cine
vine dinspre Piatra-Neamt, dupa ce trece de drumul Filiorului si al mInastirilor
Varatic si Agapia, urcd domol, aproape nesimtit, dealul Humulestilor, care din apropiere, spre deosebire de cum aratd In perspectiva, se dovedeste supus i chiar inaparent. Este totusi, dei lina, o mare ridicdturd de pdmInt cultivabil, pe a carui coama
aflarn azi asezarile taranesti ale stramutatilor din Rapciuni, Hangu, Galu si alte sate
de pe valea Bistritei, ale caror vetre au fost imerte de lacul de acumulare de la
Bicaz. Dar abia dincolo de noile gospodarii, soseaua se lasä In marginea de sud-vest
a Humulestenilor numita Deleni (locuitori dinspre partea dealului), urmTnd ca dupa
trecerea peste apa Ozanei si prin TTrgul Nearnt, si mai departe dupa derivatia spre Falticeni, sà ducd In Idturi catre Pascani. O alta osea, care taie satul de
asemeni In cloud, vine dinspre sud-est de la Roman, ajungInd mai IntTi In marginea
humulesteanä locuitd de bajenari", veniti nu se stie nici de unde, nici cInd, careia
de aceea i s-a zis bajeni (daca nu cumva numele, fard vreo legäturd cu bastina locuitorilor, nu va fi fiind mai curind alterarea decenta a unui vechi Baseni, Baseni sau
Basinari, cum se mai gäseste In cTte un act atestat Tntocmai), si soseaua merge mai
departe In munte, printre cIteva lacasuri calugaresti, paralel oarecum cu amontul
Bistritei. AmTndoud drumurile, vechi sleauri, azi bine Tntretinute, primul asfaltat,
venind de la Piatra, iar celalt de la Roman, fac cruce In mijlocul Humulestilor. E

centrul", cum i se spune de la un timp tot mai mult, cu frumoase unitati culturale, administrative si comerciale, ca scoala, camin cultural, biserica, primarie,
dispensar, si magazine de desfacere, dar localnicii, IntelegTnd prin centru" pIlcul
Intreg de gospodarii In jurul crucii drumurilor, dintre Deleni si Bajeni, Ti spun
Inca Vatra Satului, ca In vechime. Neschimbata de corectdrile timpului, pe latura
de nord-est a satului, curge de asemenea Ozana, apd de munte, cu un singur
mal consolidat, care Ti Tnconvoaie curgerea si pe care se afld Tirgul-Neamt, malul
celalalt dinspre Humulesti fiind prunduit ca adaus de nevoie al albiei. Si tot neschimbata, In susul Ozanei, de pe piscul Plesului, privegheaza Inca ruinele taciunite
ale Cetatii Neamtului, dominInd peisajul numai de la cTtiva kilometri si In zbor de
pasare, nici de la atIta, dar dintr-o departare de timp de peste sapte secole. Ca
sd ajungd acolo i, mult mai In munte, la cuibul vestit de mTndstiri, schituri i paraclise muntene, cdlatorul trece Ozana fie, cind se poate, prin vadul de dincolo de

www.dacoromanica.ro

243

Vindtorii Neamtului, fie intre Humulesti si Tirgul-Neamt, pe un pod solid de
cincizeci-saizeci de metri, care std pe picioare de fantozaur, cu balustrade si parapete de beton, Thlocuind o sträveche punte refacutd zadarnic In fiece toamnd si primdvard. Mai aproape de vremile tot mai uitate este binenteles situarea evocatd
de Insusi Creangd : inspre apus-miazAzi, vin mindstirile : Agapia, cea tdinuitd de
lume ; VAraticul, unde si-a petrecut viata Brincoveanca cea bogata si milostivd

244

si satele Filioara, hatasul cdprioarelor cu sprincene, scdpate din mindstiri ; Bältätestii
cei plini de salamurd ; i Ceahldestii, Toplita si Ocea, care alungd cioara cu perja-n
gura tocmai dincolo peste hotare ; lar spre Crivdt, peste Ozana, vine Tirgul Neamtului, cu mahalalele Pometea de sub dealul Cociorovei, unde la toata casa este
livadd mare ; Tutuienii veniti din Ardeal, care mdnincd slanina rincedd, se tin de
coada oilor, lucreaza lina si sint vestiti pentru teascurile de fácut oloi ; si Codrenii
cu morile de pe Nemtisor si piudle de facut sumani. lar deasupra Codrenilor, pe
virful unui deal Malt si plin de tilharai, se afld vestita Cetatea Neamtului, Ingrdditd cu pustiu, acuperitd cu fulger, locuitd vara de vitele fugarite de strechie si sta.juita de ceucele si vindereii care au gäsit-o bund de fácut cuiburi Intr-insa". Asfaltarea drumurilor, constructia podului de ciment si restaurarea Ceratii, la care se
lucreazd, vor acopen i Insd fata de altddata a locurilor. Civilizalia, °data inceputd,
se Tnfa'ptuieste ori si unde neoprit, dupd legile ei. Astfel cd, daca ar lipsi statornicia toponimica si mai putin geograficd a tinutului, satul lui Ion Creangd, mutat
cu totul din arhaitatea lui materiala si morald, ar fi de neidentificat. in vederea
identificdrii, e nevoie de pe acum, deindatd ce noile prefaceri i-au institutionalizat
atit de felurit viata obsteascd, i-au electrificat ulitele si locuintele, i-au adus cinematograf si i-au pietruit, pe alocuri, de-a lungul santurilor de osea Inca existente,
portiuni de trotuar ordsenesc, e nevoie, si cu atit mai mult va fi In viitor, ca Humulestii, care a nAscut in adevar pe marele povestitor, sd fie intr-un fel deshumat"
de sub formele urbanizdrii. Cad, rara sa insemneze ca binefacerile civilizaliel ar
fi de respins, o vizitd In satul contemporan (si nu numaidecit In cel din viitor) instruieste prea putin asupra lumii lui Creangd. Mai mult : e neindoielnic ca o asemenea asezare, ca si urband, putind naste de aici Tnainte alt mare scriitor, n-ar
fi produs in nici un chip pe fabulosul Creangd.
Ca sd ne apropiem de conditia nasterii lui, abea habitatul cosmic, ambianta
sociald, spita, familia si deci leaganul lui moral, care, fail a-i constitui geniul, i-au
dat materia de exprimare, abea acest fel de restaurare arheologicd ne ajuta intrucitva. Apropierea de opera e astfel rezultatul depärtdrii In timp. O clipd s-ar putea
crede cA InfAtisarea satului din anul nasterii scriitorului e tot ce trebuie. Numai
ca Humulestii aveau de pe atunci mica lui istorie, preschimbatd In atitudini spirituale colective, de unde nevoia de a sti cum s-a ndscut satul Tnsusi. Cdci locul, pe
care urmau sd se aseze cei dintii humulesteni, dei acelas1 pina in zilele noastre,
nu semAna cleat de departe cu ce vedem azi. O plasd intinsd de pirliase, dintre
care cloud mai identificabile, numite Buligile, acoperea in adevär viitoarea Vatra
Satului, de-a lungul strazii care poartd acum numele scriitorului. Pdmintul era fireste
smircos. La multa vreme dupd Intemeierea satului, cum 'MCA' se mai pomeneste,
ndmoluri Inselatoare, urcind repede peste cdpätTna rotilor, retineau un timp carele
singure, oamenii fiind prea multumiti sd-si scoatd de acolo macar vitele. Zic unii
cá primejdia impotmolirii, care Incepea de la poalele codrilor seculari de pe deal,
intinzindu-se pind in prundul Ozanei, se dovedea i capcand defensiva impotriva
jefuitorilor iesiti noaptea din pdcluri. Totusi humulestenii, fie cintdrind nenorocirile

www.dacoromanica.ro

i hotdrind sà Infrunte pe cea mai mica, fie bagInd de seamd cd despadurirea dealului, odatd cu codrul, rdrise si atacurile de noapte, au abatut cursul

amIndoud

Buligilor pe Valea Seacd de azi, IndreptIndu-le sa se verse in Ozana pe dupd dealul
Humulestilor. Rind sd se TntImple abaterea, destul de trziu, la inceputul secolului
nostru, e Trisa o Intrebare : cum a putut lua fiinä satul pe un loc a-at de nepotrivit ? Rereaua de pIrTiase ascunse In papuris si stuh, cuprinfind ostroave clisoase
si numai unele ceva mai ferme unde piciorul nu se Infunda pInd la glezne, daca nu
pInd la genunchi mai cu seamd dupd revdrsdrile periodice ale Ozanei, nu Trnbia la
asezari gospodaresti. Nasterea fireasca a unei unitari rurale, prin concurs de oportunitari topografice, rdmIne de aceea de necrezut pe locul aratat. Cum satul existd
Insa documentar chiar In acele condirii neprielnice, trebuie sa presupunem un factor
extern. E drept ca mijloacele obiective de convingere lipsesc. Dar nevoia de a
sti autorifd imaginaria si logica sa construiascd o ipotezd. Pentru aceasta, ca realitate Indrumdtoare, amintim Inca o data locul moinatic, and nu era de-a dreptul
mocirlos, unde primii humulesteni s-au asezat probabil nu de blind voie. A doua
realitate este numele din unce al satului, asociat mai totdeauna cu acela demosie",
apartinInd mai 'inn TIrgului Neamr, apoi rrandstirii Secu si Neamru. Nepriinra locului
pentru o viitoare vatra de sat si denumirea pdmInturilor dimprejur ca nnosia Humulesti" duc logica si imaginaria la Incredinrarea ca privighetorii direcri ai mIndstirii
proprietare sau orindarii, adicd arendasii, avInd trebuinrd de brare de muncd mai
apropiate si statorn ice, au dat andva unor familii de robi putinra de a se aseza
acolo. Si e de admis pe ITriga aceasta cA robii au fost morniri cu unele addposturi
de ostrere si lut, In care sa locuiascd. Numai astfel se Tnrelege cum de s-a putut
spune humulestenilor pInd tIrziu embaticari rrandstiresti". Este originea satului
cea mai prezumabila. A doua Intrebare, cdreia documentele de asemenea nu-i rdspund, priveste data acestei nasteri fortate. Cite o legencla, luatd de bund, aruncd
vechimea satului Tnainte chiar de descdlicatul Moldovei. Arhimandritul Narcis Crerulescu, cititorul actelor dispdrute de la mIndstirea Neamr, aminteste pe aceea, dupd
care raranii din Humulesti ar fi carat pietre pentru Cetate, la porunca nemrilor
Intemeietori. Oare I ? Dar a fost de-ajuns ca patriotismul local, prin Mircea Ispir,
monografistul Humulestilor, sa-si afirme deschis aceastd vechime, dei arhimandritul crede satul mai vechi doar deal TIrgul Nearnrului. Din nou Insa, oare I ? LasInd
la o parte tradiria, documentar s-ar vorbi de el la sfirsitul secolului XV. Un act,
citit de Narcis Crerulescu, ar conrine stirea cA humulestenii, de meserie cardusi
cardmidari, ar fi servit sub $tefan cel Mare la reconstruirea Cetarii. Alt act din
acelasi izvor ar menriona Imprejurarea, and marele voievod moldovean, ca Caspian
pentru munca raranilor din Humulesti, care au luat parte la ridicarea odailor domnest" de la Cetate, i-a slobozit cu dreptul sa stdpIneascd nestingheriri locurile
curAturile ce le-au stapTnit si mostenit de la mosii si stramosii lor,
verbal titlul de razesi, adica oomeni liberi", zice arhimandritul. Exprimarea lui este
Insd ambigud si reticentd : ambigua, fiindca lasa sa se TrIeleagd p ITV slobozenia
locuitorilor de la data uricului inainte, repunerea lor In vechi drepturi uzurpate,
iar reticenta, deoarece, daca actul domnesc spune ciar pe cine Intarea, nu arata
Impotriva cui fusese emis. Afirmaria ca titlul de razesi li s-a co-nunicat verbal"

dà loc altei Intrebdri. De ce verbal" si nu scris" ? Se stia atit de bine ca exista
si o astfel de forma care ar trimite prin urmare la vreun voievod chiar dinaintea
lui $tefan ? Oricum, cunoastem cererile repetate, prin care satul a tot Incercat pe
tingd autoritari succesive si tTrzii sa-si redobIndeascd pamInturile stramosesti".

www.dacoromanica.ro

245

Humulqtenii invoca firete Indreptatiri sentimentale, napasta vremurilor

i

tot

ce Ti putea scoate din injusta sardcie istoricd, dar nici una dintre cereri nu produce
dovada drepturilor. Si dovada, fie existInd cindva, cu timpul nici n-a mai putut fi
facutd. ate un mopeag 10 va aminti pInd de curTnd cà bdtrTnii din vremea copildriei lui povesteau despre un om mai de seamd, al locului, un anume Vlaicu, cdruia
i s-ar fi Incredintat spre pdstrare toate documentele ca acesta, sd nu i se fure din
casa, le-ar fi ascuns In scorbura unui nuc tiut numai de el i, cum nimeni nu mai
cunotea nucul cu pricina, lui IntImplIndu-i-se sà moard de trásnet, nimeni n-a
mai izbutit sá descopere ascunzi ul. Adevdr sau poveste, cert este cd revendicdrile
humulqtene niciodatd nu s-au putut sprijini cu acte. Pe baza apdar de consens
local
de conjecturi idealizate, s-a ajuns despre starea lor materiald la ideea de
i

rdz4 färd parnInturi". CIt despre vechimea exacta chiar a acestei stári, necum
despre data Infiintdrii satului, tirile sigure lipsesc. in privinta numai a existentei
lui neIntrerupte, Narcis Cretulescu mai afirmd ca, la o sutd de ani dupd slobozirea de catre Stefan cel Mare, Humule0i cu TIrgul Neamt s-au Inchinat, o
data cu Cetatea lui Mihai Viteazul". Rind la aflarea actelor citite de arhimandrit,
rdmInem Inca' In atmosfera de tradiTie orald, dupd care satul ar avea o istorie legata
de Ins4 istoria Moldovei. Dar arhivele, care sint, justifica alt punct de vedere. Abia
In 1731, numele de Humule0 e trecut Intr-un act particular, Incheiat Intre locuijupTneasa lancului (jidov)" pentru Imprumutul de 20 lei.
torul loan Topolice
i

lar In 1738, documente tinutale fac märturie ca oamenii ce le zic humule0",
de pe ring prisaca lui Buligd", apartinusera mai de mult moiei domnqti Tîrgul
Neamt, la care voiau sa se intoarcd de sub stapThirea ulterioard a mIndstirii Secu.
lugarii facuserd plIngere la domnie de nesupunerea oamenilor i obtinuserd c4tig
de cauza. Din cartea domneascd, prin care li se da dreptate, rezultá Insä cd acei humu-

le0" nu erau atunci doar un pilc neInsemnat de oameni, cum lasa sd se Inteleagd
cu rea vointa redactarea, ci o adevaratá olpte mai larga i mai veche ; ea putuse
trai la Buliga", pe locul de prisacd cu lazuri i cu pomät i cu alte locuri de
cu parrant i cu vad de moard i cu poeni de final". Totu0 Gh. Ungureanu, care a compulsat actele respective, le admite valoarea arhivisticd poate prea
strict. impotriva tradiVei de vechime, el sustine documentar ca aezarea statornica
a satului Humulqti nu este prea veche". Negäsindu-I trecut cu numele lui Tritr-o
catagrafie a Visteriei din 1774, and locuitorii figurau ca birnici Intre aceia ai
Neamt, vOzInd ca bisericd proprie are numai din 1766, and o construiesc

din lemn pulinii locuitori de atunci", &rid peste un act din 1798, In care satul,
ca parte Tritr-o judecata cu TIrgul Nearnt i ca unitate administrativd distinctd, apare
In sfIrOt cu numele lui, scrupulosul arhivist ajunge la Tricheierea : Humule0i ca sat
nu-I gäsim spre sfîritul secolului al XIX-lea". Dar scrupulul arhivistic, nesustinut de
interpretare, este deasemenea discutabil, cum e creditul excesiv al legendelor. Daca
VisteriaIn 1774 nu menIioneazd Humule0i, Inseamnd ca nu era recunoscut" i cà deci
n-ar fi existat? Nicidecum. Stiind din acte tot atIt de sigure cä satul a fost de mai multe

ori and cotund" sau mahala" a Tirgului Neamt, and unitate administrativd cu
rohatcd" (barierd) proprie chiar Inspre firgul de peste Ozana, urmeaza doar ca

246

la acea data era Inglobat economiei Tirgului. De asemeni, dacä nuli face biserica
pInd In 1766, faptul acesta nu duce In nici un fel la Incheierea cà avea atunci putini
locuitori", ci numai cd mergea atunci la biserica tirgului, de care Tinea administratorul pentru un timp. Crt privete actul din 1738 i cartea domneascd de judecata,
care i s-a adaugat, am i vdzut 'In ele reaua vointd, cu care pisarii spuneau satului

www.dacoromanica.ro

prisaca lui Buligd, oameni ce le zic humulesti" sau acei humulesti". Interesul
vddit al pdrtii augäresti retrage actului o parte din obiectivitatea fireascd. Documentele sInt binen-teles mai convingdtoare decrt legendele, dar nu folosite superstitios. Fdrd o justa interpretare, care le estompeazd datele, ca In cazul Humulestilor,
ele ignora* existenta nedocumentard a obstilor omenesti, crteodatá mai lungd decIt
cea documentará si, oricum, fard drept a fi confundatd cu inexistenta. Dreptul acesta
si l-au asumat numai unii arhivisti strdini, interesati s'a nege poporul aborigen din
spatiul carpato-dundrean, Tnainte de tIrzii mentiondri istorice. Este Irisa cu totul
de nenteles a admite pentru satul lui Creangd ceea ce respingem pentru poporul
roman. Concluzia mai adevdratd nu poate fi prin urmare nici legendara contemporaneitate a humulestenilor cu zidirea Cetätii Neamtului, nici ideea, scoasd din
TritImpldri arhivistice, cá satul li s-ar fi format abia In secolul XVIII.
Humulestii Incepe sd existe fárd hrisoave, dupd dte se pare, din sec. XVI,

sat de robi embaticari pe locul zis, nu se stie de &id, prisaca lui Buligd", de
pe mosia rind pe rind a TTrgului Neamt si a mIndstirilor Secu si Neamtul. Folosind
pentru locuinte lutul gálbui din apropiere, ce se mai vede pînd In zilele noastre
pe Valea Seacd, tIrgovetii de peste Ozana au numit Humd" pe oamenii de acolo
si Humulesti" satul Intreg. lniial, numele satului a fost o porecld a sdraciei. Cdci
primii humulesteni vor fi fost recrutati de vechili domnesti sau mdndstiresti dintre
ei

desmostenitii satelor dimprejur, de unde se desprinseserd usar, ca s'a se addposteascd

In embaticurile de la prisaca lui Buligd". lar acestora, cum aratd nume mai tirzii
de locuitori ca Munteanu, Ungureanu, Banciu, Moroseanu, Tutuianu, Moga si altele,
aveau sd li se adauge strdmutati transilvdneni Impinsi de peste munti sá refacd tara-

neste descdlecatul" voievodal. Unii dintre ei, ca sd se sustragd de la bir, Isi vor
Ostra multa* vreme chiar situatia de suditi", adicd de supusi ai statului pe care
TI párdsiserd. Oricum, fapt este cd Humulestii e Intemeiat de nevoiasii veniti din
alte parti, de mai aproape sau de mai departe. imprejurarea de nastere a satului,
adicd aducerea din alte parti a bratelor de muncd pentru mosie", va ramInesute
de ani practica obisnuitd a stdpInitorilor. Un catastif, numit condica liuzilor" (strdini
de sat, adusi ca muncitori), aratd cd In secolul XIX, la o anumitd data, träiau inca
printre skeni peste o suta de asemenea tocmasi nelocalnici. Nevoia de liuzi" e
semn, Intre altele, despre trecerea sdtenilor vechi la munci strdine de sat si chiar
la alte Indeletniciri. intre actele date la iveald de Gh. Ungureanu, Statisticeasca
siintd" a Humulestilor din 1829, sub denumirea de speculatia locuitorilor", adaugd
muncii tdrdnesti ciubotdria, dubdIdldria, cojocdria". Un nurndr de humulesteni,
Intru cit satul lor fácuse parte de mai multe ori din unitatea administrativa a T'irgului Nearnt, desprinsese si cIteva Trideletniciri ordsenesti. Ei erau meseriasi rara
dugheand" si negutátori la ulitd" sau in picioare", suplimentIndu-si astfel cu o
stradanie noud lucrarea putinului pdmInt. Cdci, de la întîii robi de mosie pInd la
aparitia meseriilor, prima fiind ciubotdria, acesti oameni ai nevoii, genera-0e dupd
generatie, s-au format numai la scoala sdraciei. Zadarnic se ridicaserd din vechime
cu plIngeri (jalobe") la Domnie. MIndstirile proprietare cdpdtaserd totdeauna
dreptul la boieresc" si havalèle" (corvezi). Infla' la Cuza-Vocld, fiece gospodar

da mIndstirii, cum aratd ultima Invoiald" din 1820, cIte 2 lei pe fiestecare an ...
adetiul casei" aducea crte doud cara lemne pe tot anul, and s'a vor cere de catre

mIndstire si era dator" cu toatd dijma, din toate dupd obicei, fard de nici o
Impotrivire" dusd cu mijloace proprii la locul rInduit de catre rrandstire". Drepturile i se mdrgineau la a tdia pari, nuiele si alt lemn de foc", pentru nevoile gos-

www.dacoromanica.ro

247

poddriei, dar de vInzare nici un fel de lemn... fdrá invoiala cu mindstirea" si
mai putea stapini curdtura" fdcutd de fiecare in padure cu toporul" pentru asezarea gospodariei, din care avea sd se hrdneascd..., dind numai dijma obicinuità
la minastire, lar \mind a mai curdti färd stirea si invoiala mindstirii sd nu fie volnici".
Din cite judecati pornise obstea humulesteana, nici una n-o usurase de apdsdrile
In care se nascuse.
Un recensdmint al populatiei din 1820 se incheie, astfel : Chiverniseala lor,
munca cu ranile, se hränesc si pe alte mosii strdine, neavind loc cu indestulare.
Starea lor proastd". Alte calamitäti, aliate bune ale calugdrimii, care conditionau
de asemenea existenta satului si de care nu mai avea nici cui se plinge, fie si zadarnic, veneau din väzduh. Asa erau revdrsarile periodice ale Ozanei. in cite o primdvard sau toamnd, dupd topirea zapezilor In munte, sau dupd ploi de sdpfárnini
in sir, apele ei se tulburau, umflindu-se napraznic ; cosare si chiar acoperisuri de
case, roll de mori si ciocane de pive, pasan i de curte si vite inecate se rostogoleau printre trunchiurile de copad i smulse din ráddcini si toate loveau mai nimicitor In once le-ar fi stat impotrivd ; puntea dinspre tirg zisd schinare di capra"
sau podul firav care o Tnlocuise cu timpul porneau la vale cu mult mai Tnaintea
prápddului de ape, care apoi, besmetice, ndpddeau saful, de rdmineau casele de lut,

In cazuri fericite, doar ostrete scheletice. Dainuie pind azi In partea locului amintirea revärsdrilor mai recente din 1928, 1930 si 1955 ; dar ele trebuie sd fi fost,
dei azi necunoscute, mult si mai numeroase si mai pagubitoare in vechime, de
Indatd ce D. Cantemir zicea Ozanei, In Descriptio Moldaviae, pirTu al stricaciunilor".
Tot din vdzduh, asupra nevoiaselor asezdri humulestene, se mai abdtuserd puhoaie de osti strdine. Istoria insasi, nu numai Ozana, î1i iesea deseori din matcd.
Si, cum supunerea Cetatii vecine consacra orice biruintd asupra Moldovei, se Tritelege de la sine pustiirea ce cuprindea tinutul Intreg. Nu ne putem gindi la ce va
fi insemnat pentru Humulesti arderea de cdtre unguri a Tirgului Neamt In 1467
sau a Mindstirei Neamt de cdtre turci In 1476, fiindcd satul nu e de crezut sd fi
existat de pe atunci. Poate cd nici cazacii nävälitori din 1653 n-au avut ce nimici
pe locul de la apele Buligilor. Dar e neindoielnic cà, incepind cu polonii, joimirii"
lui Sobiescki, din 1685 si sfirsind cu rusii din 1853, veniti a treia oard In decurs
de doudzeci si cinci de ani, intre unii si alii lovind la rdstimpuri de asemenea

tatarii, turcii, austriecii si din nou turcii sositi Impotriva Eteriei si austriecii trimisi In rázboiul Crimeii, satul a trebuit sd se tot reintemeieze. in aceste imprejurdri
de pomind, bineinteles, Humulestii nu putea fi sat prea vechi, evenimentele nedindu-i pas sd se Tnvecheascd. Se poate spune cá uneori nici n-a mai existat, desi
numele Ti apdruse de mai Inainte in cite un document. Asa ca star uinta acelor oameni
de a-si reintemeia gospoddriile mizerabile mai cu fiece noud generatie pe acelasi

loc al nevoii duce &dui la conceptia de viatd cu care ei au putut totusi domina
atitea nenorociri.
Revarsarile istoriei si ale Ozanei, ca si robia mindstireasca, devenite conditii
de existenta, au format In adevär un suflet colectiv, o obste spirituala humulesteana. Ca intr-o reductie atdrii intregi, aci, In Humulesti, parca ar fi locul de origine
al unor anumite cristalizar paremiologice. Proverbul apa trece, pietrele rdmin"
e mai greu de referinte istorice si mai vernacular cleat In alte parti ale tdrii. Tot
astfel fd-te frate cu dracul pina treci puntea" trimite direct la acea injghebare subreda de lemne puse cap la cap de-a curmezisul supdrácioasei Ozane,adevarata punte

248

a spaimei, caldritd zi si noapte de Necuratul, cä doar de aceea si nu numai din

www.dacoromanica.ro

cauza Ingustimii lumea de demult Ti spusese schinare di caprd". intTmpinTnd marile
primejdii cu sentimentul efemeritätii lor, cu resemnarea optimistä si deci cu Tncrederea In asezdri eterne, humulestenii se apdrau de desele invazii, opunIndu-le filo-

zofia pietrelor, In timp ce fatd de altele mai mici, ca sd se scape de ele siretenia
practica le era de ajuns.
De una Tnsd nu i-a putut feri nici resemnarea filozoficd, nici concesia sireatd.
E vorba de sdrdcia endemicd, de osTnda la o penurie fdrd solutie, sub care îi tinea
complicitatea dintre inundatii, cotropiri strdine si exploatarea interpusilor mTndstiresti. Preschimbatd In destin, mizeria colectivd, ca timp de sute de ani sa nu-i fi
putut totusi Trnprästia, Insemneazd ca se va fi lovit ea Insdsi de o anumitä tdrie
spirituald, addugatd si superioard zicalelor oridt de Tritelepte. Opriti de la once
initiativd salvatoare, humulestenii si-au derivat noua putere din acelasi optimism,
care se afld la originea si a filozofiei lor asupra istoriei si a normelor de conduitä
practicd. Vdzuti din afard, ei erau de compätimit. Dar In perspectiva interna, In constiinta fiecdruia dintre ei si In manifestdri obstesti, ei au ajuns sd-si Tnfrunte sdräcia
cu o bogdtie a spiritului care schimbd fata lucrurilor. Nicdieri ca pe ulitele acestui
sat nu va fi sunat mai autentic cunoscutul dialog tärdnesc : Cum o mai duci cu
Eu, bine I CTnd ea deasupra, cTnd eu dedesubt I " Se intelege ca a face
haz de necaz" e o miscare a sufletului omenesc de pretutindeni. Ar fi neconvingtor
s-o considerdm pe de-a Tntregul specific humulesteand. Ea apare In conformatia
rnorald a altor nationalitäti, cTt si a poporului romdnesc Tritreg. Germanii o numesc
Galgenhurnor (Umor de spTnzurat"), iar francezii
rire jaune (rTs de om Ingdlbenit"). Si romdnii, pe de alta parte, de oriunde ar fi, cunosc cu totii solutia umonevoia ?

risticd a constringerii. Si ei cIteodatd ii mai spun a rTde mInzeste" (lupului I).
Numai Tnsd ca, fatd de formele strdine pe care le coloreazd dezndclejdea sau spaima,

hazul de necaz" e o biruintd deplind asupra nevoii. RTsul (amine pur, departe
de rinjetul spTnzuratului. lar dacd mai In fiece sat al tdrii noastre s-a rTs tot eta
de eliberator ca In Humulesti, aceasta nu Tnseamnd cleat cà satul lui Creangd, apartinTnd aceleiasi unitäti etnice, a putut naste din sine si pentru sine acea fericitd stare
de spirit, cu care bate satele romdnesti TntTmpinau nefericirea.

Fireste, numai cu exprimarea paremiologicd si cu umorul, nu obtinem imaginea Tntreagd a spiritului humulestean. Ar trebui
acIdugdm ambianta de eres,
credinta colectiva In vräji, interpretarea superstitioasd a fenomenelor naturale si,
mai ales, ca In once comunitate primitivd, familiaritatea cu Trrampldri si personaje
fabuloase, cu o mitologie folcloricd. Dar analiza operei scriitorului, cum se va vedea,
nu le va trece cu vederea, completTrid astfel cadrul moral Tn care el se naste.
Familia Creangd, far-a cei care, strdini de ea, purtau totusi acelasi nume, acoperd

singurd Tntreg tinutul Neamtului. Ea sine cu o raddcind de Humulesti iar cu alta
de Pipirigul de la zece-doisprezece kilometri, avInd ramuri ajunse In Borca, In Vindtori, In TIrgul Neamt. Despre spita tatalui, Stefan, stim doar ca el era fiul, Intre
alti trei frati si cloua surori, al unui Petrea, de meserie ciubotar, Tnsurat cu o Acsinia.
Numele de familie Ti venise de la meserie, spunTndu-i-se de aceea Petrea Ciubotariu.

Mai sus de el si chiar de aldturi, din cine se trägea, informatiile sInt rare, dacd
nu absente cu totul, ca si cum ar fi vorba de pdrinti, stramosi i socri nelocalnici.
Originea strdind de sat si de regiune, cum presupune G. alinescu, poate fi admisibild. Se afirma totusi cà Petrea ar fi fost frate cu un Luca, fii amIndoi ai lui
lonifd Ciubotariu ; dar cizmari fuseserd mai multi In Humulesti, cam sase-sapte,
a-Ova fárd vreo rudenie Tntre ei, asa ca Petrea, dacd nu mostenise mestesugul tatälui,

www.dacoromanica.ro

249

îl putuse Invdta direct din tIrgul vecin, de unde tosi ceila4i TI aduseserä In satul
ale cdrui noroaie se rdzbeau nu cu opinca ci numai cu cizma. Altceva despre bunicul dinspre tatd (tatd1 mare) al scriitorului nu cunoastem si e de crezut ca nici scriitorul Insusi, de Tridatá ce II trece repede Cu vederea dintre ai sdi, nu va fi stiut
mai mult. In schimb, ascendenTa maternd e mai precisä si totodatd mai numeroasä.
Astfel Smaranda, nevasta lui $tefan din Humulesti, venitd mireasd din Pipirig, era
penultimul copil din sase ai lui David Creangä ; avea fraIi pe Ion, loana, Vasile,
Gheorghe si Dumitru, iar mama pe Nastasia, nepoatä zic unii
de fiu sau
nu se stie dupd care dintre parini (amTndoi necunoscuTi), a vestitului In Iinut Grigore
Ciubuc Clopotarul din Pipirig. Frati n-a avut Nastasia, sau poate, ca si pdrinIii, nu
i se cunosc. NesiguranTa cuprinde cu atTt mai mult situalia In neam a lui Grigorie
Ciubuc. Dupa o vorbd a lui David Creangä, Amintirile din copildrie TI aratd ca strdunchi al Smarandei, deci unchiul unuia dintre pärintii ei. Si mai cur-1'nd poate fi
adevdrat ca Ti era strdunchi, necdsätorit, dinspre Nastasia mamd, cäreia Ii venea
unchi. inchinat cu totul vietii crestinesti, el se cälugdrise In cele din urmd, avInd
In familie exemplul unor Inaintasi ca Aron si Mia, pe IMO al rudei probabile, mitropolitul lacob Stamati, fost monah la Neam-tul. $i, fiindcd pInd sa intre In cin, spre
pomenirea cinovnicilor Tnaintasi, Aron si Mia, fäcuse danie cTte un clopot bisericilor din Pipirig si din Gura-Largului, cum pe de altd parte mai däruise unul,
mult mai mare, chiar mIndstirii Neamtului, pe care TI suna el Tnsusi, lumea Ti spusese
Clopotarul.
CTt priveste pe David Creangd, bärbatul Nastasiei, genealogistii TI dau ca frate
cu un Dumitru, cu un Vasile, cu altul lon-Nicd si cu o Smaranda, desi nu lipseste nici
afirmaTia cà fraTii i-ar fi fost doar trei
Nicd, Alexandru si Petrea. Oricum,

dintre fraIii care vor fi fost, nici unul nu pare sd fi ajuns ca David la o vazd
teascd si materiald si moralä. Averea, care In nici un caz nu-I ridicase deasupra condiIiei de TnlesnireIdrdneascd, Ti venise de la pdrinTi. El numai o conservase si, clacd
o si sporise IntrucTtva, tot buna chiverniseald, cumpdtarea 1i linistea de cuget Ti fusesera mostenirea cea mai de preI. Si de aceea pipirigenii, mai cu seamä
väzuserd
slovenind din VieVie sfinVior, si-1 puseserd In frunte, fiindu-le primar, vornic de

250

sat pe numele de atunci, timp de doudzeci de ani.
Deasupra lui David Creangä si a fratilor lui ddm, bineInIeles, de tatäl lor, primul
Ion Creangä In neam, Tnsurat cu o loana. Acesta e numit Tnsä, In genealogiile de
pTnd acum, &Id Ion de la Brasov zis Creangd" si Inca o data Ion Creangd, dar
din CrTng-Fägäras". Asa fiind, care dintre soii Ion si loana apartine trunchiului
familiei ? Cdci dacd pe acest Ion il chemase cu adevdrat Creangä, el era fiul unui
Mihai Creangd, dupd aIii $tefan Creangd BIrseanul, In once caz e vorba de bdtrInul
dintTi al familiei din Pipirig, mort In 1789, cäruia loana i-ar fi fost nora. Dacd Insd
aceluiasi Ion i se spunea pe drept de la Brasov" sau din CrIng-Fägdras", de unde
venise desigur dupä asezarea In Pipirig a lui Mihai sau Stefan Creangä, atunci el
este ginerele primului bdtrTn al familiei, iar loana
fiicä ; si mai Inseamnd cä, datoritd trecerii si greutdtii socrului In sat, lumea Ti va fi zis mai repede Creangä,
dupd nevastä, adicä intrat In familia mai de vazd a satului. Presupunerea trecerii
numelui matrimonial asupra ginerului, desi simplä conjecturä abia sprijinitä de
absenIa patronimiei lui, nu este chiar de neluat In seamä. intdrirea ii vine de la
o altd imprejurare, similarä si nemijlocitä. Mihai, pe lIngd loana, mai avusese o fatd,
Nastasia, pe care o mdritase cu un Coman de la Bretcu, zis" Tnsd tot Creangä.
Al doilea ginere aladar primise si el numele, sub forma de poreclä, al nevestei.

www.dacoromanica.ro

Cum e greu de admis ca atit Ion de la Brasov sau din CrIng-Fdgdras, cTt si Coman
de la Bretcu sd se fi numit dupd pdrintii lor Creangd, Tntocmai ca socrul amIndurora, adoptiunea patronimica dupd nevastd pare mai veridicd. De altminteri, faima
cognomenului, devenit nume de familie, va lucra oarecum asemdn'ator Inca' o data.,
In a patra generatie de la Mihai sau $tefan Creangd. Poate cà ar fi lucrat identic
mai de vreme, dacd Smaranda, fiica lui David, s-ar fi cdsdtorit In Pipirig. Mdritata
Tnsd In Humulesti, ea va fi nevasta lui Stefan sin Petrea Ciubotariu, dar mama a
unui scriitor Ion Creangd.

La nivelul genealogic, unde apare IntIi puterea acestui nume de a se transmite chiar prin femei, mai ludm cunostinta de provenienta spiei. Cel mai vechi
Creangd, Mihai sau $tefan, venise din Transilvania probabil de sud, de undeva de
pe partea cealaltd a muntilor, de Tnadtd ce se stabileste dincoace tot Tn tinutul
muntos ; fetele arrandoud si le mdritä de asemenea cu transilvdneni, stramutati ca
si el In Pipirig ; prin nepati, se va Tnrudi, dintre multii sositi cam o data de dincolo,
cu cItiva mai de searna ca Grigore Ciubuc Clopotarul si mos" Dediu din Vindtorii
Neamtului ; si putem crede cd, murind bdtrTn In 1789, primul Creangd va fi venit
aci Intre anii doudzeci si treizeci ai secolului XVIII. Cauza, care TI bajdndrise", nu
e deloc clard. Abia prezenta printre scoborTtori si colaterali a unor preoti, gineri
de preoti, monahi si femei evlavioase poate fi o lumind. LuTrid fiintd In 1700, prin
unire" cu Roma, biserica greco-catolicd, e de Triteles ca pe primii sositi de peste
munti sd-i fi pus pe drumuri persecutia religioasd, deci conservarea ortodoxiei.
Se mai afirma tot atit de insistent, daca nu chiar mai mult, ca i-ar fi adus aci transhumanta pdstoreascd. $i cum mai toti se Indeletniciserd dupd strámutare cu oieritul, nu e de neretinut nici aceastd caufa. Stim doar ca mocanii ardeleni, care Tsi
spuneau tutuieni", nu pdcurari", se asezaserd masiv ITngd TTrgul Neamt si ca
pe de altd parte TmpInziserd tinutul Intreg, un sat ca Humulesti avTrid numeroase
familii cu nume transilvdnene. Ca si In cazul bisericesc, e si aici ceva de luat in
seamd. Astfel, transhumanta fiind miscare calendaristic pendulatorie, stabilizarea
lor In noile locuri Ii aratd ca desfdcuti de probabilii strimosi pästori. Totodatd trebuie sd nu pierdem din vedere cd nu toatd lumea venitd de dincolo de munti sosise
numaideca cu oile de coadd", stabilindu-se de partea astalaltd In vecindtatea tot
a muntilor. Sate compacte ardelenesti s-au Tntemeiat In Moldova pTrid si prin TutovaCovurlui, In Muntenia pInd si In lalomita-Vlasca-Teleorman, iar In Oltenia pl.nd
prin Dolj. Prigoana maghiard, despre care de asemenea se vorbeste ca motiv al dezlocuirilor, poate fi adevdratä, nu Tnsd In mai mare mdsurd decTt constrThgerea religioasd si oieritul. Tustrele Imprejurdrile, avTrid Tnsemndtatea lor, rdrnTn totusi subsumate marei i neTntreruptei propulsii transcarpatice, proces milenar de formatie
si Tnmultire a poporului roman. Transilvdnenii, IdsIndu-se In jos pe ogase, dupa
pilda tdrii, au descdlecat veac de veac, tdraneste, ref:Send In felul lor descdlecatele
voievodale. Acestei mecanici demografice, care este poate primul nume al unitätii
noastre nationale, Ti apartin mai din adInc chiar numeroasele asezdri ardelenesti
din tinutul Neamtului.
Descendenti directi, din cdsätoria $tefan al lui Petrea Ciubotariu
Smaranda
Creangd ar fi, dupd unele referinte la acte si amintiri de familie, opt copii. Ordinea de nastere nu e atestata sigur. lndoielnicá, dacd nu necunoscutd, pare de asemeni

data si a nasterii si a mortii citorva. lar doi bäiei, scriitorul si un altul, ar fi primit
cu totul de neInteles acelasi nume de botez, Ion. Ceilalti se cheamd Petre, Zahei,
Catrina, Maria, Teodor si Ileana. Dar trei, neverosimilul ca nume al doilea Ion, Petre

www.dacoromanica.ro

251

si Teodor decedeazd [And sä iasa din copildrie sau de indan ce se ridicara la tine.
re/e. Ramin asadar In vian, pe IMO' adevaratul Ion, Zahei, Catrina, Maria si Ileana.
Urmasi in linie bdrbateasca, dei nici Zahei nu ramIne burlac (se va insura la Iasi
cu vdcluva prin deces a unui sublocotenent Dimitriu), avem numai prin scriitor,
care se va Inso/i ca diacon cu Ileana Grigoriu, fata preotului econom Ion Grigoriu,
de la biserica Patruzeci de Mucenici din Iasi. asnicia nu va dura din cauza, pare-se,
a usuratecei fete de popd, cäreia i-ar fi umblat ochii dupd cite un monah mai arätos. Totusi are timp sä dobindeascd de la ea un fecior, pe Constantin, viitor cdpi-

tan, care la rindul lui, cununat cu Olga lui Neculai Petru din Braila, va fi tanl a
cloud fete, Letitia si Silvia, ca si a doi
Horia si Ion, arnindoi viitori arhitec/i,
mai cunoscut fiind Horia, pe care II urmeaza, intre trei surori, fiul Andrei, ultimul
Creangd stiut de noi.
Men/ionind !Dina' aci numai numele Inaintasilor si continuatorilor mai mult
sau mai pu/in direc/i al lui $tefan sin Petrea Ciubotariu si ai Smarandei Creangd,
le avem acum arborele genealogic, urmarit pe trunchi, din dubla raclacind transilvano-humulesteanä [Ad la smiceaua de virf, reprezentan de ultimul Creangd.
E un arbore deci tuns emondat", de colateralii, care Ti Tritunecd si asa destul de
deasa coroanä. Ca sa se vadd tit de cit complica/ia altoiurilor 'aura'nice, luIndu-le
de data aceasta de la Off spre rácIdcini, insemnäm numele unor familii de cuscri,
cumetri, cumna/i, unchi, nepo/i si veri : Timiras, Achilei, Grigoriu, Cozma, VasiliuCardsind sau Gorosina, Gheorghin $oimaru, Resmerin, Vasiliu-Goian, Munteanu,
Coman, Mogorocea, Bucur, Ciobur etc., cu numerosi munteni, existInd, se pare,
In genergii deosebite, doud Tricuscriri. in once caz, acesta e neamul din care, pe
stiinn de acte si amintiri de familie, s-a ridicat povestitorul Ion Creangd.
Find azi, anul nasterii nu i s-a putut fixa. Nesigurann provine din regularizarea
ttrzie, abia sub domnia lui Cuza, a stärii civile In /ara noastra. PInd atunci, cind
evidenta nasterilor trece asupra primariilor, mitricele" bisericesti, con/inind acte
de botez date cam la Tritimplare si dupä nevoie, de multe ori chiar dispdrute, nu

skit izvoare de incredere. De aceea anul nasterii mai tuturor scriitorilor notri

252

clasici se afld Inca' cel pu/in sub o minima cau/iune. La precaritatea mitricelor se
adaugd marturisirile suspecte de oportunitate ale lui Creangä însui. Dupd un rragment de biografie (autobiografie"), dup.* scriptele
normale Vasile Lupu",
dup. Albumul Societeitii Junimea" i dupd Actul de deces, el s-ar fi ndscut in 1837.
Dar o mitricd TI area ndscut In 1839, pe an vreme, nemaiIirand seama de posibila
confuzie cu al doilea Ion din 1842, cererea de hirotonie cu virsta declarata de petiIionar duce la 1835, iar actul de cdsätorie face probabil pe 1836. Simplificind, räminem, ca mai pu/in chestionabili, cu 1837 si 1839. Primul, de re/inut fiindca vine
din mai multe par/i cieodata, a fost declarat de scriitor In imprejurdri oarecum libere
de un interes imediat si, fiind rdspindit prin edi/ia Kirileanu-Chendi din 1906, istoria literara l-a adoptat ca mai probabil. Cit priveste pe al doilea, el trebuie totusi
pdstrat, de indan ce se sprijind pe mitricd aflatd In Arhivele Statului din Iasi. Gh.
Ungureanu Ii sus/ine temeinicia cu bune argumente scoase din hirotonirea absolventului de seminar abia dupa un an de la absolvire, and implinea virsta legiuitä".
Vom spune asadar cà fiul dint?' al lui $tefan si al Smarandei s-a nascut poate la 2
martie 1837, sau mai sigur la 10 iunie 1839.
Scriitorul vede lumina zilei si copiläreste pind la scolarizare In casa din Humulesti, ce se vede roind azi, dei mult mai ingrijin de cum ardta atunci. intoarsä cu
spat le la drum, impotriva cri d/ului, era o locuirin tipic humulesteand, cu acope-

www.dacoromanica.ro

ri de dranifd, cu doud ferestre mici In faId i una laterald, cu pere/i humui/i
prispa dInd In ogradd, Ingustd Mg' ca sd nu iasa de sub strea0nd. Ca Incdperi avea

In stInga o tincld Cu vatrd 0 horn, din care se intra la dreapta Intr-o odaie mai
larga ; ad, soba oarbd 1i cuptiorul de lama o Tricalzeau de la vatra din tindd ; huma
de pe pere/i 0 de pe jos, ca 1i tavanul de ipci li grinzi, o intunecau de-a binelea
chiar ziva ; lar lavi-tele de pe IMO pere/i, Inarcate la capete de zestrea Smarandei,
precum 11 meteugurile casnice, furca, vTrtelni-ta, sucala 1i rdzbolul, Ii coplqeau
spa/iul oriat de Tricdpdtor.
le0nd din casd In ogradd li cuprinzTrid cu ochii grädina destul de Tntinsd, am
crede azi ca starea materiald a lui Stefan 0 a Smarandei nu putea fi chiar proastd.
Pe lIngd vite, dintre care nelipsitele oi, care le Tnsufle/eau gospoddria chld nu le
trimiteau la munte, ei par sd fi mai avut sdmändturi la amp 0 alte Inlesniri Idrdne0. E drept cd nu se mai vede nici urmd de colar, de urä sau alte addposturi
gospoddre0. Dar impresia de bund stare initiald, se Intdrete Cu presupunerea
aruncase fata In Humule0 chiar dupd
vornicul David Creangd din Pipirig
fitecine.
copiii, starntoarea se va fi fdcut sim/itd. StaCu timpul Insd,
tistica economicd" a HumuleOlor din 1849 II va Inregistra pe Stefan a Petrei ca
birnic" Cu cinci copii
posedInd o casä, o vacd, zece oi i doi stupi. Apdar
n-avea boi, cai 1i nici porc. Fie 0 diminuatd ca pentru fisc, situatia nu putea fi
Cu totul ticluitd l deci prea departe de adevdr. De altfel va 0 Incepe andva sd
se dedea unei Indeletniciri suplimentare, practiand nego/ul de sumani". $i trebuie sd presupunem ideea de ceva c4tig, de Indatd ce i s-a pit Patenta de neguIitor a treia stare", eliberatd pe 1852. Cit de greu îi va fi mers cu vTrizarea sumanilor" (parte fdcu/i In casd de nevastd, parte cumpdrati 1i revIndu/i) e qor de
Tn/eles. aci, la pse ani dup.' emiterea patentei de precupe.t, va muri In 1858 pe
mo0a Fdcutii din judetul Tali, unde se afla pe amp, la pra0Id. inmormIntat In Prigoreni, sat vecin cu molla pe care murise, el lasd o casd de orfani la Humulevti,
iar pe deasupra 1500 de lei datorie. Negustoria nu-1 scutise prin urmare de muncile
dintIi, Idrdnevti, pe care le continuase intre tTrguri.
Dar Smaranda vdzuse de mult cà viata li se va tot Trigreuna. Fire harnicd, iute
si chiar o/drItà, de0 lubredä de sdndtate, suferind ereditar de ware le0nuri epilepsoide, ca sd-0 apere casa de sdrácie, ea va lupta de la Triceput cu acul, cu furca
de tors 0 Cu rdzboiul, endindu-se totodatd la alte cdi de via/a pentru bdiatul mai
mare. Si cum fdcea parte dintr-un neam de Outori de carte, mai Tnlesni/i tocmai
prin Invd/dtura buchilor, Smaranda gäsevte timp i sd-0 aplece fiul pe un ceasloy sä sloveneascd aldturi de el, sa-1 pund In sfir0t pe alt drum cleat al tatalui anali

fabet. $tia bine, atit din familia de la Pipirig, cIt 0 din ce vedea In Humule0,
cä slujitorii bisericii, chiar antdretii sau dascälii, erau sco0 de la bir. )6.a ca singura
Ill Indrumeazd feciorul la carte. E prima lcoalã a lui Nicd. A doua urma sä fie
deprinderea ddscdliei la biserica din sat, unde dasaul lordache Invdta pe mai multi,

dupd vIrstd, vecernia" ceaslovul", psaltirea" i glasurile". Dar ia fiintd atunci,
ca In toatd Moldova 0 tot pe IMO bisericd, o lcolia de cIntäreti. Aceasta, din cauza
unor Imprejurdri neprielnice, dureazd, spre disperarea Smarandei, numai clt Nicd
apucd sa citeascd mai bine 0 oarecum sä l scrie, fiincicd bddita Vasile", dascdlul,
e luat la °Ore, izbucnqte In sat 0 holera din 1848, iar la redeschidere, peste un
an, bdtrInul lordache, be/ivit, nu va fi totuna cu dascdlul Vasile.

www.dacoromanica.ro

253

Norocul vine de la bunicul David, care ia pe nepot si, pe cheltuiald proprie,
dimpreund cu fiul mai mic Dumitru, Il duce la scoala Tnaptorului Neculai Nanu
din Brosteni. Aci putea sà Tnvete, pe lingd usurinta scris-cititului, Vechiu/ si Noul
Testament, notiuni de geografie universald, de gramaticd etimologica, precum si
de aritmeticd mai dezvoltatd. Sta Insd nu patru ani, cit tineau cursurile, ci doar
cTteva luni din 1849, Nanu neavInd drept la elevi din alte ocoale". in 1850, e
acasd. Cum Tnainteazd In Virstd, avInd acum peste zece ani, dacd nu mai mult,
va fi Incredintat iarna urmdtoare unui psalt al bisericii Adormirea din Tirgul Neamt.
Mai Insemnatd decTt toate de pTnd la ea, va fi Insd $coala Domneascd din TTrgul
Neamt, care se Intemeiazd tot atunci si unde fiul Smarandei se afld pInd In vara
lui 1854. insemndtatea ei stä In aceea ca Nicd a lui Stefan a Petrii Ciubotariu,
putTndu-se cherna dupd bunic Petre a lui Petrescu sau dupd strdbunic Ciubotariu,
e Tnscris pe noul sdu nume de scolar Stefdnescu Ion. $i mult mai retinut din acesti
ani este exemplul unui profesor, ieromonahul Isaiia Teodorescu (Popa Duhu"),
care va transmite Tnvdtdcelului din Humulesti Tntreaga sa comportare In viatd, dragostea de adevdr, libertatea spiritului, istetimea rdspunsurilor In pilde muscdtoare
si darul stiintei pedagogice. Binenteles, elevul nu-si dà seama deocamdard de ceea
ce va insemna pentru el pitorescul ieromonah de la $coala Domneascd. $i chiar
mai mult decit atTt : o bdtaie neasteptatd i poate nedreaptd II hotdrdste sd nu
mai dea pe la scoald, sub cuvint cä nici un popd, dintre a-0 cunostea el prin Trnprejurimi, nu trebuise sd-si ban' capul cu a-Ma carte. Noua Tmprejurare adund la sfat
pe pdrintii copilului recalcitrant cu preotul Gheorghe Creangd, fratele Smarandei,
care slujea la paraclisul spitalului din TTrgul Neamt. $i cum drumul cel mai scurt
pTnd la Incredintarea unei cddelniti era atunci trecerea printr-o scoald de catiheti",
sfatul de familie Indreptd pe lonicd la catihetul din Fdlticeni N. Conta, unchi viitorului filozof Vasile Conta, si bun cunoscut al preotului Gheorghe Creangd. E de
presupus cà fratele Smarandei, ca fatá bisericeascd ce era, ?I va fi si Inscris sau
oricum va fi avut un cuvint la Tnscriere, fiincicd fostul scolar Stefdnescu Ion, In cataloagele de la Fdlticeni se afld trecut Creangd Ion. Aci apare IntTia oard numele, care,
sprijine dupd dapInd sd ajungd la marea lui glorie scriitoriceascd, avea rostul
tind aspiratia la popie, stiut fiind cà numai odraslele si cel putin rudele de preoti
aveau acest drept si cd familia Creangd era bine cunoscutd prin slujitorii dati de
ea bisericii. in once caz, feciorul Smarandei, dei la treisprezece pe paisprezece ani,
fácuse acum, fárd sd-si Inteleagd oportunitatea noului nume decit mult mai
tTrziu, peste alti patru ani, cTnd va declara pe Tnsusi tatal sdu ca $tefan... Creangd,
urmeazd la Fdlticeni, In 1854-1855, Invdtdturile catihetului N. Conta. Catehumenii,
adicd Tnvdtdceii, dupd cum erau Insurati (cdci se primeau si de acestia) sau flächani,
se tineau la scoald In grupuri deosebite, Tnsuratilor spunTndu-li-se candidati", iar
bdietandrilor clirici". invdtau Insd la un loc In clasa I catihisul, buchile, gramatica,
scrisul si socotitul, avTnd de asemenea obligatia practica sä ante In strand la bise-

rica tIrgului. Numai atIt apucd cliricul" nostru sa facd ad. imprejurarea, care TI

254

opri, fu cererea Seminarului Socola din Iasi ca la examenul de sfTrsit de an sd i se
repartizeze un numär de scolari buni si cu vocatie (pregdtiti si cu talente", ziceau
socolenii). Fiind printre acestia si trebuind sd se Tnfdtiseze la Socola In septembrie
urrndtor, cliricul Creangd Ion Tsi petrece vara In Humulesti.
Biografii scriitorului, ajunsi aci, Ti urmdresc de obicei mai departe viata de seminarist la Iasi, cdsdtoria, hirotonisirea etc..., fárd nici o Tntrerupere. Dar momentul
este al Tncheierii unei perioade biografice. UmblTnd dupd scoli din Humulesti In

www.dacoromanica.ro

Brosteni, In Tirgul Neamt In Fälticeni si cdIcInd de mai multe ori Pipirigul, ca si
alte sate, pe care le strabätuse cu piciorul In raite neasteptate la Humulesti, el se
tesuse cu realitdtile Tntregului tinut neamtean. Mai larg decIt cum TI stia din satul
lui, acest univers rural, cu mediul lui cosmic, social si psihologic, se adaugä primei
experiente de viatd humulesteand, pe care o dezvoltd si o consolideazd. Un fond
existential de säräcie, de reactii umoristice, de promptitudine paremiologicd, de
vervd fabulatoare, fond pe de altä parte de datini strávechi, de superstitii si basme,
care alcätuiau atIt poezia cldcilor täränesti de odinioard, cit si felul de apärare al
unei conditii precare de existent& pusese acum temelii adTnci fiintei morale a viitorului mare scriitor.
Este firesc dar ca la plecarea la Iasi sà i se pard o dureroasä rupere de sine,
cum o va ardta In Amintiri, numai ca In realitate aceastä despärtire de copildrie este
la el doar trecerea la altd vIrstd spirituald. in adevdr, dura cum vom vedea, toate
imaginile de viatd humulesteand si nemteand, care nu vor putea pieri din constiinta
lui, se vor sedimenta sub o noud experientä de viatd, urbanä si intelectualä de data
aceasta. Aladar, In septembrie 1855, cTnd se aseazd la asi, vorbind strict biografic,
el va fi sufleteste tot mai departe de Humulestii copiläriei. Purtarea Insdsi, care
la scolile de pTnd acum läsase de dorit, i se schimbä In internatul Seminarului.
Si, cum se tine seama de anul absolvit la Fdlticeni, Socola TI Tnscrie In clasa a II-a.
Primele studii aci sint cam aceleasi de la scolile stiute de mai Tnainte : Noul Testament, cintdri bisericesti, geografie, dar si ca obiect nou limba elinä ; In clasul"
al Ill-lea, depune Tnsä examene mai grele ; introducere In teologie, liturgic& istoria
bisericii, cIntdri bisericesti, istorie universalä, istoria patriei, geografie, limbile
latind si elind ; iar In ultimul an, adicä In clasa a IV-a, care pentru Creangd este anul
al treilea de la sosirea In Iasi, recapituleazd si adTnceste dup. programd cunostiintele
din anii precedenti, nelipsind ca studii nici retorica si dogmatica. Bun", foarte
bun" si eminent" sTnt notele pe care le obtine In toll anii, la toate studiile si
la purtare. $i ele I-ar fi scutit färd Tndoialä la clasele seminarului mai Inalte fatá
de cele de jos", pe care le absolveste In iunie 1858, dacd nu s-ar fi Tntimplat
moartea tafdlui sdu. Are acum notidsprezece ani trecuti si Tntelege bine cd trebuie
sä-si Inlocuiascd pärintele. De aceea face tot ce-i stä In putintd sd i se recunoascd
oficial studiile, care i-ar fi adus diaconia pe ITngä vreo bisericd. Graba nu era semn
de vocatie sacerdotalä. Dintre darurile preotesti, avea numai un bun glas de strand*.
'II mina Tnsd nevoia sa devinä sprijinul familiei, TricTt, dup. cloud Tncercdri zadarnice In 1858, cTnd nu Tmplinise Tncä vTrsta legiuitä" pentru hirotonire (de unde
puternic argument la Ungureanu ca se ndscuse in 1839), capdtdcuvenitul atestat formalnic" abia la un an de la absolvire. Este interesant de observat cä, desi vrTnd
sa vind cTt mai curTnd In ajutorul celor de acasd, el nici nu se gIndeste sd facd pentru
asta ceea ce se putea, adicd sa meargd undeva la -Ord ca Trivätätor, cum si face unul

dintre colegii lui. Vointa de viatd urband Ti pune aladar ochii pe Iasi, unde tine
sa rämTnd. Pripa atestärii si gustul de oras apar de asemenea cu prilejul cäsätoriei
si al hirotonirii. Se Insoard deci, aproape improvist In vara aceluiasi an cu fata
de nici cincisprezece ani a economului loan Grigorie de la biserica ieseand Patruzeci de Mucenici, pentru ca peste eteva luni, in decembrie urmätor, sd fie si diacon definitiv si numit la biserica SfInta Treime tot din Iasi. Dar nici cäsätoria si
nici slujba diaconeascd, situatii de necesitate
arrandoud, nu-i vor merge la inimä.
Tdrdsenii scandaloase cu socrul foarte pricinas, ca si purtdrile usuratice ale tinerei
sotii, care il va si pdräsi, läsTndu-i chiar bäietasul ndscut la un an de la cununie, II duc,

www.dacoromanica.ro

255

bineInteles, dupd ani de zile de la despdrtirea de fapt, la legalizarea despärteniei.
In aceste Tmprejurdri, semnificativd pentru Creangd este grija de educatia bdiatului.
inscrierea lui la Trei lerarhi, unde II va supraveghea el Tnsusi ca institutor al scolii,
dar mai cu searnd angajarea unei profesoare private, care sd-I deprindd de vreme
cu limba germand, aratd directia intelectuald Incotro voia sd-si Indrumeze fecio-

rul, directie in care merge acum si tatál, In felul lui. Ctt priveste diaconia, dei
In alt fel cleat viata conjugald, potcapul si antereul II strtngeau de asemenea. De
la SfInta Treime trece la Patruzeci de Mucenici, de aci la Kandstirea Bdrboi si,
färd sd stie prea bine and si cit stä la sf. Pantelimon si la Galata, se mutd destul
de repede la Golia, unde II gdseste mai Inn suspendarea din 1871 si apoi caterisirea din 1872. Procesul cu dicasteria", instanta de judecatd a Mitropoliei, este prea
bine cunoscut, ca sd mai fie reevocat. E destul sä admitem concluzia obiectiva' a
cercentorilor de pInd acum : Mitropolitul Calinic, care aproba hotárTrile rdbda-

toare ale consistoriului, nu era atIt de cInilic" cum îi va spune scriitorul dupd
vorba lui Popa Duhu, fiincicd scriitorul Insusi nu fusese chiar usd de bisericd. Mai
interesant azi e procesul intim care dusese pe diaconul fdrd vocatie la o serie de
manifestdri laice si deci la procesul dicasterial. Ca sd se despartd de tagma preoteascd si sd se dedea la acte de-a dreptul provocatoare, Creangd se incuraja cu un
calcul mai ales practic. in adevdr, Tmprejurari biografice aduc sd se vadd numit
institutor la Trei lerarhi pe data de 15 septembrie 1864, apoi la scoala din Särdrie
in octombrie 1870. Noua situatie suplimentard, de stabilitatea cdreia nu se mai putea
ca de aceea de diacon, II face astfel din ce In ce mai Indrdznet fatá de judecdtorii consistoriali. O datd, le va contesta, pe o anumitd pricind, calitatea de a-I
judeca ; alteori, nici nu se va infátisa la termenele de judecatd. Indiferenta de ceea
ce s-ar intimpla cu diaconia lui i se preschimba' fireste In libertate si libertatea
nefireste In jactantd. Dar acum, prin complicitatea autoritdtilor bisericesti si civile,

se produce un fapt blamabil pentru ele si descumpanitor pentru Creangd. Dei
toate organele de control II Idudaserd fdrá rezerve pentru activitatea didacticd, Minis-

terul de resort destituie pe stralucitul institutor pe data de 1 iulie 1872. Motivul
destituirii, care va apdsa pe drept memoria ministrului semnatar Cristian Tell, era
caracterul"... diaconului. Cu acelasi rationament, Creangd putea prea bine sd
fie tinut de bun preot, fiincicd era... bun institutor I Cine a vdzut Insd argument
fals, lucrnd In favoarea binelui 1 Ca'ci omul lovit chiar ca slujbas bisericesc nu era
un zurbagiu, adicd un inconformist, cum se spune mai de curind. Adevdrata lui
situatie e de a fi fost la timpul sdu un spirit progresist In cadrul unei tagme
retrograde. Astdzi ridem de delictele canonice", cum era socotitd fdierea murdarei
cozi preotesti, pentru care fusese Intre altele tras In judecatd. in perspectiva momentului Creangd, spre deosebire de copildria Incldrátnicd de la Humulesti, se afld
la Iasi In perioada reformistd a biografiei sale. Aspiratiile urbane strit sigure cel
putin ca bazd a unei existente, pe care Humulestii nu i-o da, iar alte sate nerntene
nu i-o fáceau de dorit. La ce nivel ordsenesc putea el sd tralascd, aceasta e altceva.
Micul cler si ddscdlimea ieseand, In care se introduce deliberat, departe de a fi protipendada capitalei, este totusi o formuld de viatd urbana', cu mult deasupra celei
tardnesti. Si, dacd domiciliar, dupd ce std In oddile bisericilor si scolilor, la care slu-

jeste, se iixeazd In mahalaua" Ticklui, nu rezultd cd moralmente am avea de-a
face cu un mahalagiu. Unele atitudini de umorist In aceastd privintd ti s'int gresit inter-

256

pretate. El se Injoseste uneori cu deplind stiintd, fie ca sà obtind simpatia celor
de deasupra, fie ca sd arate cite unei rude nemtene solidaritatea cu cei rdmasi mal

www.dacoromanica.ro

t.

jos decTt el. Cazul scrisorii cdtre unchiul
sdu, preotul Gheorghe din TTrgul Neamt,
folositd de Jean Boutière ca document
al mahalagismului crengist, e pildd de un
astfel de umor si nu dovadd de apartenentd faubourienne". Infdtisarea de diacon, pe care i-o evocd G. Cdlinescu, cu toate
ca mai tTrziu criticul Tnsusi Ti va Trigrosa

dimpotrivdtärdnia, fdrd deosebire de moment biografic, sugereazd adevdrata lui
imagine sociald : subtirel, prelung la fatd,
cu mustatd find si barbita tunsd, ghicindu-se bAlaie, Tnsprincenat si cu cdutätura
pdtrunzdtoare, siret In coltul buzelor si
jovial. TTndrul cleric e foarte chipes si
tinuta lui toatd e de o uirriitoare elegantd
virild". Dealtfel, la o viatd asemändtoare
Tsi porneste el si fratele si surorile de
la Humulesti.
Tntr-un fel sau altul, se
vor aciva la Iasi, pe ITngd el, dupd moartea Smarandei, care nu mai avea mult de
trait, dacd nu si decedase, In 1865. Zahei

-

este curind paracliser-cTntdret al bisericii
iesene Frumoasa, se Tnsoard cu o ordsancd,

e debitant de tutun aldturi de fratele mai
mare scos si din diaconie si din InvdtdmInt, rámTne singur debitant dupd rechemarea acestuia la scoald, are o viisoard
In Tmprejurimi si, In sarsit, economic,

'
.

Ion Creang6 d acon, 1859/1860.

chiar cu ceva rezerve bdnesti depuse, se
descurcd mai usor cleat la lard si nu tärdneste. Nemaivorbind de surorile Catrina
si Maria, care cu rosturile lor casnice de femei mdritate, TI viziteazd totusi adesea
fratele mai mic, Teodor, dacd nu murea de timpuriu, urma sd creascd pe ITngd el,
tot la Iasi, unde ultima sord, Ileana, adusd aci de-a binelea, devine curat ordseancd,
mIdditd fragild, pldcut coconoasd, fdrá putintd a mai fi raportatd la trunchiul humulestean. Intelectualitatea lui Creangd vine pe de altd parte de asemenea sd indice
aceeasi noud fazd biograficd. Dar e nevoie ca obiectantilor cu once pret sd le atragem atentia asupra acestei notiuni. Intelectual, In sens de spirit cultivat pe Tndelete
si erudit, Creangd nu putea fi. Pe el TI mina din urrnd necrutdtor o urgentd practica, nevoia unei profesiuni asigurdtoare. Si e destul pentru forma noud a inteligentei
lui native, dacd In cadrul profesional manifestä vointa de a se lumina prin studiu

propriu si mai cu seamd prin spirit critic. Nu dau aceste miscdri laolaltd chiar
identitatea adevdratului intelectual 7 Ca tTnar diacon, cit Inca nu intrase In seria
de conflicte clericale, cit nu stia prin urmare nici el ce avea sd se IntImple cu

diaconia lui, Creangd sine sa studieze In specialitate mai mult decTt studiase In
seminarul de gios", la Socola. In 1860-1861 se Tnscrie asadar si urmeazd cursurile
17 - C. 178

www.dacoromanica.ro

257

primului an al Facultätii teologice din Iasi. E sigur ca viata, care incepuse de pe
acum sä-1 hartuiasa, nu-i da ragazul necesar cursurilor si, dupa frecventarea lor
neregulatä" timp de un an, numele nu-i mai e de gasit In scriptele respective.
Dealtfel, peste alt an, Facultatea de teologie se si desfiinta. Dar gestul ramIne
tot atIt de semnificativ ca si cum ar fi mers mai departe. Formatia intelectual&
fie si Intr-o profesiune pentru care nu arata vocatie, Il preocupa neIndoielnic, pe
lînga rostul practic de a-I ajuta sa se promoveze. Nici mergerea la teatru, unul din
capetele de acuzare In vederea caterisirii, nu Insemna pentru el altceva. Fusese
la teatru sa vada piese ca Istoria fiilor lui Eduard si Descoperirea Americii si raspunde

Invinuirii ca n-a vazut acolo nimica scandalos si demoralizatoriu, ci din contra,
combaterea tutuloru-viciuriloru si sustinerea de totu ce este justu". Limbajul oficial, cu care se dezvinovateste aci, este acelasi ca In protestele de raspuns catre
dicasterie sau catre ministerul scoalelor : cuvinte abstracte de stil petitionar, nici
unul ne la locul lui, deosebite cu totul de stilul operei Inca nescrise, care va rasäri
din substratul biografic humulestean. Cum scrie Creangd autoritätilor, asa se comunica atunci Intre oameni de nivel mai ridicat. $i In asemenea caz nu catavencismul"

exprimàrii, efect numai retrospectiv asupra unui moment lingvistic, e de retinut,
ci proprietatea termenilor intelectuali, care dovedesc doar, cum G. alinescu se
rectifica singur, ca opera lui Creanga este o elaborare artistica". Asa fiind, exprimarea conventionala si abstracta arata la el cel putin vointa de alta Infatisare deet
cea anterioara de la Humulesti si cleat acea ultima, a scrierii Amintirilor... Poate
mai convingatoare, miscarea intelectuala se vadeste la institutor. Tinarul director
numea la 7 mai 1864,
al Institutului pedagogic de la Trei lerarhi, Titu Maiorescu,
dupd un an de scoald preparandala", dar avInd si clasele inferioare de seminar,
suplinitor pentru clasa I, sectiunea a II-a, a scoalei primare de pe lInga Institut, iar
titular provizoriu, cu decret domnesc, la aceeasi scoala, pe 15 septembrie 1864.
Tot Maiorescu, dupa ce mai Inn II va Insarcina sa scrie o brosura didactica si apoi
dupa ce remarcatul dascal, apreciat ca neimputabile" de un inspector, va fi totusi
destituit In 1872, II va si reintegra pe 1 septembrie 1874. Ce merite didactice avea
Creangd spre a fi sustinut de Maiorescu a-at de ferm si consecvent? Directorul de
la Trei lerarhi observase desigur ceea ce nu va uita ca ministru, anume metoda
lui noud de predare si rezultatele obIinute. in adevdr, tárd nevoie de vreo referire
la numeroasele documente, le putem rezuma pe toate In spiritul sdu critic fatd
de un InvätärnInt traditional, abstract si mecanicist, In intuitie ca baza a retinerii
noilor notiuni, Intr-un fel de socratism parintesc pentru Trimultirea cunostintelor,
Tritr-o Indrumare de la cunoscut la necunoscut, In sfirsit, Intr-o conduitä vie de
bun dascal si de dascal bun, care nu stia ca o asemenea conduita didactica prefigura

la noi metoda de mai tIrziu a scoalei active". Pentru toate acestea, instinctul
nu e o explicatie suficienta. RamTne de presupus ca mai decisiv un proces intelectual.
Aceleiasi orientan i
apartine ideea lui despre limba cärtilor de InvdtdmInt primar.

258

Intr-un rezumat al activit4ii proprii din Särdrie, adresat autoritdtilor, el socoteste
cà provincialismele, cu care elevii vin de pe acasd", sInt deprinderi lingvistice
de Inläturat. i cInd mai firziu, dupd reintegrare, va asista la examenul de stir-sit
de an al altei scoale cleat a sa, din nou observaIia de limbd i se va pärea oportund. Raportul cdtre autoritáti revine asadar asupra nevoii de a se InIdtura din exprimarea scolarilor vorbele dialectice". Cu alte cuvinte, nu cum vorbise el In
casa parinteasca pIna sa se faca diacon si institutor, nici cum de aci Incolo Isi va
scrie Amintirile din copildrie si Povestile, trebuiau Invdtati copiii. Imprejurarea sem-

www.dacoromanica.ro

nificd mai limpede ca oricare alta perioadele biografice din viata lui Creangd. Dar
ne afldrn Tncd In perioada urband, progresistd i intelectuald. Cu ideile lui pedagogice, admise de Maiorescu, institutorul devine acum autor de manuale. Mai Insemnate sTnt Metoda nouä de scriere i cetire... (1868), In colaborare cu C. Grigorescu,
C. lendchescu, N. Climescu, V. Rdceanu si A. Simionescu, invätätorul copiilor...
(1871), In colaborare cu C. Grigorescu si V. Rdceanu, i Povätuitoriu la cetire prin
scriere dupä sistema fonetica (1876), In colaborare numai cu C. lendchescu. Partea
literard", ca i metodica generala, indiferent de materie, sInt de atribuit bineTnteles lui Creangd. indeosebi lui i se adreseazd elogiul revizorului scolar Eminescu,
care, raportInd ministerului despre Povätuitoriu... zice : Deosebirea Intre metoda
propusd de aceasta brosurd si Invdtdtura rutinard i mecanicd, precum se profeseazd
ea In genere Tn scoalele noastre este deosebirea dintre TnvdtämTntul viu si intuitiv
si mecanismul mort al memordrii de lucruri neTntelese de copii ; este deosebirea
dintre pedagogie i dresurd". in acelasi timp, ca o altd manifestare a rdstimpului
biografic actual, mentiondm miscarea institutorului la cultura propriu-zisd. N. Tirniras,
stranepot colateral mai de seamd al povestitorului, avea sà dea Tn zilele noastre
peste o ladd de aril, semnate toate loan Creangd (Kreangd si, o datd, frantuzeste,
Diacre Kreangue) uneori sub o afurisenie de Tnstrdinare ca pe vechile tipdrituri
bisericesti. Nu e chiar o bibliotecd, Biblioteca lui Creangd", cum exagereazd destul
Timiras, 'Land Tntocmai intentia fostului seminarist, care wind sd-si constituie una,
scrisese tinereste pe o carte : $i este al bibliotecii Creangd loan". Calile rdmase
de la el skit In general instrumente didactice. PunTnd la un loc ceea ce stim
mai dinainte (Tndeosebi prin G. T. Kirileanu) si ceea ce se stie de la strdnepot,
vedem printre ele colectii, ce vor fi fost poate Intregi, din periodicele de
culturd ale vremii (Curierul de ambe sexe, Foae pentru minte, inima i literatura,
Convorbiri literare, Fintlna Blanduziei) §i volume de autori romdni mai Tnsemnati
(I. Vdcdrescu, V. Alecsandri, T. Maiorescu, D. Gusti s.a.). Si aspiratia la o viatd
intelectuald apare din cIteva dictionare si gramatici de limbi sträine, cu care
se va fi ajutat sd citeasca' mai mult pe dibuitelea, dar cu atIt mai semnificativ,
fie Répertoire des Connaissances Usuelles (sau Dictionnaire de la Conversation et
de la Lecture, veche enciclopedie), Le Pasteur et son Fils de Auguste laeger
(traducere din germana) si o Histoire des Romains de M-me de Saint-Ouen, fie
Biblische Geschichte de Cristoph Smidt. Ispitise el de asemenea limba engleza?
Fart Tndoiald cd nu, dei ochii i se plimbaserd cit de cTt peste o culegere englezeascd de poezii romdne cu titlul (In ortografia transcriitorilor) Roman Anthology
of Sections of rouman poety ancient and modern bring a collection of the national
ballade of Moldavie and Wallachia. Cu acestea i chiar cu cärtile pierdute ale zisei

biblioteci", Creangd era fireste cult, cum sine sd afirme Timiras, nu Tnsd fatd
de Maiorescu, Eminescu si alli junimisti" sau de ate un institutor mai In Virstä
ca I. Darzeu, ci numai fata de un lenächescu i ceilalti colegi de seamd. Obiectiv,
e la el o culturd Inca gestuald, o simpld vointd de culturd, mInuind stdruitor doar
cIteva instrumente ale ei. E totusi suficient, ca sa se poatd vedea ca gustul
addugat la tinuta ordseneasca, la spiritul critic de intelectual si la comportarea progresista atTt a diaconului cTt si a institutorului, Ti particularizeazd al doilea moment
biografic. Zicem moment", fiind vorba de o tranzitie, altfel aceastä noud Infatisare
dureazd de pe la 1859, cInd e proaspdt diacon, pTnd spre 1875, dnd se afld rdspopit

printre junimisti". S-a crezut pTrid destul de curTnd, pe temeiul unor afirmatii
nedovedite, ca la Junimea" 1-ar fi adus Eminescu. Fiind adevdrat ca poetul si poves-

www.dacoromanica.ro

259

titorul ei aveau sa vind de la un timp mai totdeauna Impreund la §edinIe §i cd se
vor lega In marea lor glorie literard cu o prietenie nerepetabild, Eminescu nu se
Tntorsese de la Berlin cind Creangd incepuse sa frecventeze noua protipendadd ie§eana. Data junimizärii" lui ramTne In once caz cu neputimd sa se fixeze. Abia
daca, dupd referinIele la IndemIna, o putem cuprinde Tntre 1868 §i 1875. Documentele se contrazic. Maiorescu afirma In Istoria contimporanä a Romaniei, c'd dinainte
de 1871 Creangd era membru al SocietdIii lor, deci Tncd de pe vremea diaconiei.
Dar procesele-verbale de §edintá, redactate In acel timp de A. D. Xenopol, nu
merrtioneaza pe diacon printre participarqi. De unde, Tntrebarea : Ti uitase, Ti neglijase, Ti sarise numele, ca unuia de curind venit, Xenopol sau, poate, Maiorescu,
dup. aproape douazeci de ani, cind T§i scrie cartea, nu-§i mai aminte§te exact ? Cunos-

and obiceiul criticului de a lucra dupd precise Insemndri curente, oricum e mai
de admis cd gre§eala e a lui Xenopol. Dar oricind ar fi venit, introducatorul nu
putuse fi Eminescu, absent la data de la care 71 prenumard Maiorescu §i prea tindr,
aducindu-1 mai dinainte, ca sa nu irite pe lacob Negruzzi. aci se IntImplase ca Tntre
1866 §i 1868 Creangd sa se fi Tinut zgomotos de oarecare politicale" ie§ene. Era
de pe atunci o gura plina de proverbe, de pilde, de anecdote §i Tntreruperi de mare

haz. Cautat ca nimeni altul la Tntruniri publice, susIinuse cu aprindere candidalii
barnutieni din Fractunea liberd §i independentr, grupare liberaloidd de profe:ori
locali. incurajat de succesul pe lingO alegatori, vroise o data sd-§i puna farmecul
de vorbitor In slujba candidaturii proprii. BineTnIeles, nu reu§ise (fiindca umorul,
ca §i frumuseIea femeilor, e totdeauna asociat de lumea comuna cu oarecare neseriozitate. Experienta umorului In politica o vor reface cu aceegi ingenuitate dezamagitä
la timpul lor, Calistrat Hoga§ In Piatra-NearnI §i I. L. Caragiale In Bucure§ti). intr-o
astfel de situaIie electorala, Negruzzi, care solicita votul cuiva, se vazuse pe nea§-

teptate luat cam repede §i chiar infruntat de diaconul fracTionist" ; Ti rdspunsese
abia stapInit ca-1 va Iine minte, cînd nevoi viitoare II vor aduce la el. $i Creanga,
nebanuind cà acel viitor avea sà vind In adevar, Ti contestase pe loc eventualitatea,
Cu o nepasare tot atit de Indrazneatd. RdmInind numai la puterea raIionamentului,
Tntrebarea cu valoare de dovadd este, dupd scena de mai sus, aceasta : care alt junk
mist" de autoritate, decit Maiorescu, ar fi putut obIine de la Negruzzi admiterea
lui Creanga nu numai In cerc, dar §i In casa proprie, unde de la un timp aveau
se Iina §edinIele ? Fara sa se §tie and, cleat aproximativ, putem reline a§adar ca
Maiorescu, care TI preIuia §i facea la la§i politica de
aldtura pe membrii mai de
seama ai dascalimii, Il introdusese aci. Rolul lui Eminescu avea sd fie cu totul altul.
Este probabil ca Tnsu§i Creanga, aspirind la o viaId urband, la intelectualitate §i
cultura, cum am vdzut, sd fi pus singur ochii pe distinsa societate. Maiorescu Ti
va fi Implinit astfel o dorintd nemarturisitä ciar nici sie§i. Dar °data ajuns Tntre
oamenii ace§tia cu adevdrat ord§eni, boieri", intelectuali autentici §i spirite foarte

cultivate, inteligentul diacon InIelege ca alta e conduita care i-ar da o prezentd
intre ei. Pojghi/a de ord§enire §i bruma de carte, daca ar fi ramas la ele, I-ar fi
Iinut ca pe o caracudd" pe marginea grupdrii. $i, cum toatd psihologia lui II
scotea oricind §i oriunde in frunte, el T§i reactualizeazd In vorbd, In gest §i atitudine, fondul sufletesc humule§tean. Vorbe§te colorat, debiteazd snoave, pilde,

260

zicale, povesteste nazdrävänii si le puncteazd Iärdneste cu un umor plin de voiosie,
flind cu totul, pentru
njunimisti", o irup-tie folcloricd neistovitd. In aceastä
situatie il gase§te Eminescu, Tntors de la Berlin. Marele poet, observind de pe

www.dacoromanica.ro

acum superficialitatea i Instrdinarea pdturii conduatoare" din tard, e pe cale
sd-si constituie un ideal social regresiv, nealterat de formele civilizaiei moderne.
Si Creangd, redevenit humulestean, i se pare chiar Intruparea acestei conceptii
poetice asupra poporului romdn. E originea cea mai adevdratd a celebrei lor prietenii. Dar un factor nou intervine din afara vointii de originalitate a lui Creangd
I' noul factor TI scuturd de once rárndsitd a Infátisdrii ordsenesti. Dupà 1873, clnd
citeste Soacra cu trei nurori §i apoi i se publicd In Convorbiri ¡iterare, el Incepe sd-si

scrie Amintirile din copilärie. Le scrie, se Intelege, cum îi vin din substratul primei
sale experiente de viatd, pe care junimistii", si indeosebi Eminescu, o gustau
din conduita lui, acum, direct täräneasa Materia amintirilor era tocmai ceea ce
i se depozitase In constiintd din prima perioadd biograficd. Amintirile...
Insd nu
sInt numai o copie a acelei viei. Fiind In primul rInd o creatie artisticd, ele proiecteazd ruralitatea materiei In imagine literará, reald si fictivd In acelasi timp. Tipul
uman al Amintirilor..., Cu felul lui de a concepe fundamental si de a exprima memorabil, fdrd Tnseldri de sine si fart' artificiu, apare din prelungirea realitàçii In fictiune.
Cine se informeazd mai ales din opera, fie aceasta chiar autobiograficd, spre a compune prin parafrazarea ei biografia autorului, greseste de aceea de nenumdrate ori.
Opera, pe care o face Creangd, face la rindul ei pe Creangd. El devine pe mdsurd
ce Isi scrie Amintirile...i PoveOle un mos BodrIngd, un Popa Duhu, un Mos Nichifor Cotcariul, un Ddnild Prepeleac etc..., adicd personaj-sumd al lumii lui. Vorbeste.
se Trnbracd si trdieste ca ei. Asa II Insoteste pe Eminescu pretutindeni, prin drciumile mdrginase ca si la Junimea", -Wan strävechi, nesofisticat de civilizatie, pitoresc, elementar, aparent sdrac, desi cu buni bani de la manualele didactice, parte
depusi, parte numerar In bojdeucd". In mare mdsurd Creangd ajunge astfel sd-si
joace personajul, tdrdnia" lui fiind, sub influenta operei, efect de antistilizare, adicd
de stilizare totusi, dar antiurband. E ultima Infdtisare a biografiei lui si ea acoperd
cam tot cincisprezece ani eft celelalte cloud anterioare, prima (humulesteand) durTnd
pInd spre 1859, urmdtoarea (ordseneascd) pInd spre 1875, iar ultima (literard) pInd
la 1889. Aceasta din urrnd, sub forma' de creatie artisticd, II intoarce la fondul de
primitivitate, care addstase sedimentat in constiintd, ca sd-i procure acum materia
operei. lar omul fizic ia el insusi Trifdtisare de primitiv. Fostul diacon subtiratic, sprin-

ten si dichisit ca Imbrdcdminte, cu barbd micd, rard si pldvie, se face de nerecunoscut. Nuanta de par si barba i se stinge, omul se Ingrasd si se Tngroasd la trunchi

ca li la obraji, iar oalele de pe el, din 'Ind de noaten, filfTie In mare negrijd pe
de Idturi, aparent largi, dar abia mai IncdpIndu-l. La putin peste patruzeci de ani,
vIrstd dupd ce cumpdrase pe numele unei Tinca Vartic, femeie fdrá cununie, addpostul din Ticdu, pe valea Ciricului, Creangd putea fi gdsit vara pe prispa casutei, rds-

turnat intr-un pdtuiac, de pe care se scula greoi, In cdrnasd deschisd la piept, In
pantaloni si papuci, cu abdomenul revdrsat peste cingdtoare. Drumurile zilnice din
Ticdu si pInd tocmai la scoala din Pdcurari II oboseau peste mdsurd. $i cboseala nu
era numai a corpolentei. Dacd Amintirile... si Pove;tile II readuseserd la lumea copildriei mai Inn ca material literar, o Imprejurare ereditard II Intoarce Insd cu ade\drat la Humulesti, lîngà amintirea mai ales a Smarandei. Mamd-sa murise de peste
cincisprezece ani, and cumpdra el bojdeuca". Se sfIrsise, probabil, extenuatd de
lesinurile agitate, In care tot cddea de citiva ani. Subrezenia ei nervoasd Incepe
el s-o simtä. Ameteli Ingrijorátoare si chiar prdbusiri de-a-npicioarelea oriunde,
acasd, la scoald, In ora ii impun din 1880 concedii legale din ce In ce mai lungi,

www.dacoromanica.ro

261

Ion Creangd. Portret la 43 de ani.

o lund, cloud, trei, sase, In timpul cdrora se lasd afumat cu buruieni si bdgat In fere-

dee empirice. Speriat si mai subIiratic fiind, ar fi admis sd fie trecut si prin toarte
de caldari, Trideosebi dupd ce vede ca nici apele Slanicului nu grit mai tamdduitoare.
Boala copiilor" era la el, ca si la mamd-sa, board de adult. NevrInd sd slabeascd,

cum II sfatuise cite un medic, mdnInca ndpraznic si se adapd cu doniTa. Totusi
obrazul Inca plin si rumen i se TmbIcsete. Chiar firea, stiutd, mereu voioasa, se
schimbd, sdrind Tntre extreme, de la exuberanta la depresiuni si invers. Umorul
i

Ti ramTne Insd neatins. CInd un atad face sd se creada ca a murit si unele ziare bucu-

restene dau stirea, Inscgind-o cu elogii de circumstanta, povestitorul, revenit In
fire si citindu-le, spune : Dacd atIta era sa-mi fie toata jelania dupd moarte, Tmi
si deie Dumnezeu sa mor &Id s-or gasi oameni
pare bine cd n-am murit Inca,
Car-0ra sa le pese ceva mai putin de unul ca mine ! " Numai cu scrisul merge din
ce In ce mai greu. in 1887, Maiorescu va spune Tntr-o scrisoare Care Romania fund

de la Viena, care numise Tntre timp pe povestitor printre membrii ei de onoare
Poate ar mai scrie si I. Creangd (institutor la Iasi) ceva, dar este bolnav. (A devenit
epileptic : nu prea avem noroc cu oamenii nostri de talent)". $i In adevdr, dupa
ce concediile de la scoald i se aprobd acum pe cite un an. la 31 decembrie 1889,

262

abia sase luni de la moartea In ospiciu a lui Eminescu, moare
doborTt de ultimul acces In tutungeria fratelui Zahei.

www.dacoromanica.ro

i

Ion Creangd,

In 1937 s-a comemorat gresit o sutä de ani de la nasterea lui Ion Creangd. Mitrica din 1839, cu adevärata data de nastere, nu fusese Inca datd la iveald. Se gresea

Insd nu numai centenarul, ci Insusi felul celebrdrii. in total comemorarea a avut
o Trifdlisare aproape identicd ; dacd ar fi lipsit semndturile, mai nu s-ar fi bänuit diversitatea publicistilor. La convingerea generald despre geniul romanesc al povesti-

torului, despre care se pdrea de prisos a mai vorbi altfel dedt asertoric si numai
ca punct de plecare, se adäuga modul In special biografic de a-I sdrbdtori. Amdnuntul

de coresponden/d, de carierd si de via/d, In genere, era minuit ca izvor de usoard
pldcere arturäreascd. Ni s-a evocat din toate par/He humulesteanul, cu vatra satului
scolarul cu Triceputuri de isonar si isprava dianatal si Intreg /inutul dimprejur ;
coniei la Socola si a cidscaliei la Trei Erarhi ; diaconul trepdcluitor Intre bisericile
Patruzeci de Mucenici, SfIntul Pantelimon, Bdrboiu, Galata si Golia pInd la rdspopirea In scurt timp ;
instructor autor de bune manuale didactice, cerute In zeci

de mii de exemplare, destituit totusi la fel de repede ;

debitantul de tutun

etc. etc... Se Tn/elege cà bdie/asul spelb de pe malurile Ozanei, pInd sà devind fdptura puhavd si mai ales guralivd a lasilor, s-a risipit Intr-o biografie, a cdrei podoabd
fiind pitorescul, intereseazd si In sine. Ca tip antisocial, provenit In aceeasi mdsurd
din schimbarea mediului natural, at si din libertatea Tnndscutd a spiritului, Creangd

s-a realizat färä Indoialä cu un farmec particular, de pe urma cdruia cine avea
sd fie mai vdtdmat era el insusi si nu societatea. Care este mdsura sincerintii acestui
inconformism, de unde Incepe constiin/a acelui fel In raspar de a fi si and apare
sim/ul paradei de sine ca tip antisocial, ¡ata Intrebdri la care existen/a lui räspunde
cu cele mai cuceritoare si pitoresti amdnunte.

Nu e dar prea de neIn/eles cà cercetdtorii ocazionali au stdruit cu deosebire
In biografia scriitorului ; cu a-at mai mult cu at critica noastrd literard se aflä
azi Intr-o fazd de istoricizare si cu at, pe de altä parte, acordul unanim asupra
Trizestrdrii geniale a bo/ului cu ochi" din Humulesti a fácut mutila once examinare esteticd mai sus/inutä. Dealtfel, despre acest acord, nimeni nu poate spune
cine anume l-a creat ; el s-a declarat In constiirqa tuturor ascultdtorilor sau citi-

torilor, singur si dintr-o data, de la junimistii" cdrora Creangd le citeste pentru
[DMA* la cumpdrdtorii necunoscu/i ai Convorbirilor ¡iterare din acea vreme. La impunerea lui, critica scrisd n-a luat parte. Pretutindeni
pInd unde ajungeau, la Junimea" ca si la scolarii scriitorului, cdrora le povestea
ateodatd ce avea sd scrie mai tirziu, Povestiie dintTi stIrneau mare admira/ie, ca si
mai firziu
tot ceea ce va compune. Afard de semidoctul, amestec vulgar de
preten/ie si neagrd invidie, Gh. lendchescu, coleg al povestitorului si coautor de
abecedare, care va indica pe femeia de casd a lui Creangd, pe Tinca Vartic, drept
adevdratul autor, neuitInd sä se indice printre al/ii si pe sine, nimeni n-a manifestat
vreo Indoiald cu privire la excep/ionala aparitie literard. Consensul, de la Inceput,
Intre oamenii de litere, a fost general. lar nevoia studiului estetic, a unei Incercdri
de a i se prezenta organizat Insusirile .operei, nu s-a sim/it mai deloc. Asa cd
biografismul caracterizeazd nu numai comemorarea falsului centenar din 1937, dar
contribu/ia criticii de totdeauna, aproape In Intregime. in aceastd privin/d, biografia

TritTia oard ceva In 1875 si

respectiva este Indeajuns de Idmuritoare : de la amintirile contemporanului Grigore I.
Alexandrescu i p?nd la Lucian Predescu de azi, fisa biobibliograficd domneste. Abia
dacä, din and In and, printre frazele care sus/in vreo noud stire despre via/a povesti-

torului, se iveste si ate o privire, retrasa numaidedt si aceea, asupra operei. Noi nu
cunoastem, In afard de ceea ce au scris un Gruber (neinteresant), un Ibrdileanu (dei

www.dacoromanica.ro

263

de formatie sociologicd, acesta) i N. larga, nici o cercetare esteticd a operei lul
Creangd din perioada esteticd a criticii noastre. Cum s-a acut ca mai mult de viata
lui cleat de opera s-au simtit atra0 cercerátorii, credem ca s-a putut vedea din cele
de mai sus : acordul unanim asupra valorii literare i pitorescul biografic au creat
aceastd stare speciald. Aa ca istoricizarea cercetdrilor literare, fazd atunci oarecum

noud a criticii noastre, a continuat, In ce privqte pe Creangd, o adevdratd traditie
de istoriografism. Pentru aceasta Insa carenta estetica semnalatd nu este mai putin
carentd ; ne lipsqte Inca studiul romanesc serios asupra unei opere capitale. lar
daca In fapt situatia se legitimeazd, cum se vdzu, ea ramIne teoretic cu totul de
nernteles.

Caci o biografie, ca de pitoreascd sa fie ea, prezentatá numai ca atare, färd
a fi coordonata unei anumite opere, intereseazd cel mult anecdotic. Stdruinta devine
viciu sau, mai rar, opera de artd. Dealtfel, legenda tuturor oamenilor pitore0 este
faramicioasd, daca arta nu vine s-o fixeze. Pe alt plan social, moral i estetic decTt
Creangd, ap au fost multi, cum era acel Vacher, celebru °data' In cercurile dadaiste
ale Parisului, sau père Bretagne", pitorescul bdtrIn din Douai al lui Rimbaud, cum

era printul" artei noi romaneTti de pInd In 1916, vestitul Bogdan-Pite0, ca
regele cafenelelor bucurqtene, pInd mai de curTrid, Auricd Bratu. Cine dintre criticii
literari s-a dedicat sau s-ar dedica studiului vietii lar, care abia mai pIlpTie In dtiva
contemporani ? Un Creangd rara opera, ce i se cunowte, pe cine ar mai fi interesat ? Fire0e pe contemporani, dar apoi
mai pe nimeni.
Cu toate acestea, atIt a IntTrziat critica noastra, fatd de povestitor, In cercetarea
indistinctd a vietii, cd un strain, Jean Boutière (La Vie et l'oeuvre de Ion Creangd,
Paris, 1930), a facut singura Incercare serioasd de a-i prezenta opera comparatist
estetic. Studiul lui Boutière e un exemplu deplin de lucru
onest, strIns,
fecund i cuprinzdtor, dei In numai 254 pagini de teza. Este drept cA i la noi,
In ultimul timp, s-au adaugat unui G. Ibraileanu i lui N. larga, pe care i-am amin-

tit mai Tnainte ca singurii privitori ai operei, Inca* vreo a-Ova critici. Dar aceTtia
au formulat astfel de observatii etico-estetice, cd povestitorul, fiind In situatia sa
contagioase, cu capul pe
le audd, ar izbucni Intr-unul din acele rTsete voinice0
spate, cum ridea el la Junimea de propriile-i anecdote. ldeea care circuld azi mai
mult, In legatura cu opera, este o Tricercare de a influenta opinia curentd despre
scriitorul popular" In sensul primirii lui ca scriitor cult". Rareori se poate vedea
un caz de caricare a ideilor, de umflare pInd la enorm a unor impresii initiale de
i

bun simt.

Procesul ideii celei noi este urmdtorul. S-a ardtat cä scrierile lui Creangd nu
sInt gustate de popor, ci de intelectuali (ceea ce este adevarat, fart' sa rezulte din
aceasta nimic altceva) ; i s-a mai spus cd ele denotd nu tiu ce cdrturdrism, eruditie etc. (ceea ce e de-a dreptul contestabil). Sau
mai pe larg, G. Ibrdileanu
afirmase In treacdt cä opera povestitorului nostril gdsqte aprecierea cuvenitd numai
printre intelectuali (Note i impresii, 1920). Publicistul C. Graur, Intr-un articol
Geneza poeziei Noi vrem peimInt" (Adev. lit. i art., 1924) vorbind de o serbare co-

lara In asistenta lui Spiru Haret, cînd versurile lui Co0)uc au stIrnit mare entu-

264

ziasm, nota Idturalnic : S-au cetit bucdti din Creanga i ele n-au impresionat deloc
pe sateni (faptul merita sd fie luat In seamd)". in aceea0 revistd (1937), M. Sadoveanu îi IncunoOnteazd cititorii cd experimentind andva, ca pentru sine, receptivitatea tardneasca fata de opera lui Creangd, rezultatul I-a Incredintat cA povestitorul
fiind prea artist, nu e pe gustul poporului, ci pe al intelectualilor. Aceste consta-

www.dacoromanica.ro

täri au Inceput sä circule, le gäsim formulate identic, sau mai apropiat, la diver0
critici cu ocazia falsului centenar din 1937. De alta parte, studiul lui Boutière subliniase rabelaisianismul unor fragmente narative, cum este silinta colectivd de la
Koala domneascd" din Amintiri si vorbdria unui GeriId sau Pdsäri-Läti-Lungild
din Harap-Alb, trdsäturd recunoscutd de acela0 aläturi de jovialitate i In conforMatia lui Creangä.
Totalul observaIiilor de mai sus (scriitor negustat de popor", artist subtil",
,,tip locvace" i rabelaisian"), la care va fi ajuns singur, a interesat Indeosebi
pe G. Cälinescu, care I-a retopit, exprimIndu-I la un loc (Viata lui Ion Creangä, 1938).

Povqtile a§a cum sInt, scrie Cdlinescu, nu pot sd placdtdranilor... Este, In povqtile lui Creangd, atita jovialitate, a-at humor al contrastelor, Tnat compunerile sInt
menite s'a nu fie gustate cum trebuie decît de intelectuali. $i, de fapt, oridt de
paradoxal s-ar parea la IntTia vedere, Creangd este un autor cdrturdresc ca Rabelais. El are pläcerea cuvintelor i a zicerilor §i mai ales acea voluptate de a le experimenta punIndu-le In gura altora. in cImpul lui marginit, Creangd este un erudit,
un estet al filologiei". Apoi povestitorul nostru, prins In hora asocia/iilor livre§ti,

cu ceva usurintd din partea criticului, devine de un rafinament erudit", mare
erudit In materie de §tiintd literaturd orald", autor de opere cärturdre0"
chiar arhivar de traditii..., In In/elesul rabelaisian" sau umanist al tiintei sai

te0". eiteodatd, vocabularul critic aluneca pe deasupra realitdtilor artei. Mi§cdrile
lui uware pot crea paradoxul ca Eminescu, spirit adînc cultivat i cdrturarul vremii
lui, sd ne apard ca om al instinctelor, fdpturd elementard (v. G. alinescu, Viata
opera lui Mihai Eminescu), iar Creangd, cel care fusese surprins scdrpinIndu-0 cu
o lopdticA spetele, sub care huzurea numai geniu popular, sd ia Infäliprea autorilor carturdre0 ca Rabelais i In linia lui ca Sterne §i Anatole France". E de presupus ca asemenea formule critice nici n-au fost fdcute spre a fi luate Tntocmai
Inca dezvoltate, ap cum s-a i IntImplat.
Daca Trisd ele par a se potrivi mai bine lui Odobescu, acesta Tntr-adevdr erudit
In tiina folcloricd, e semn cä pentru Creangd sInt improprii. Stiinta" folcloricä
la Nic-a lui Stefan a Petrei Ciubotariul ca la Odobescu sau un altul, care
Insueau din afard? CInd mamd-sa Smaranda Tnfigea toporul In pdmInt ca sä goneascd
duhurile necurate ale furtunii, cInd solomonea cu clqtele vreun tdciune Iiuitor pe
vatrd, ca sd se mai potoleascd du§manii' sau and Ti descInta cu funingine de deochi,
fapte de cunoatere intelectuald sd fi avut bdietandrul ei de atunci ? Earl

face asemenea Intrebdri, critici mai recenti, sedu0 de puterea metaforelor critice
ale lui CAlinescu, pe care le iau In sens propriu, ajung chiar sd declare pe Creangd

drept scriitor renascentist" (v. pg. aldt.)".
Dar mai Inn despre forma expresiei glumete, Zoe Dumitrescu-Buwlenga
scrie : N-ar fi exclus ca acest procedeu sd fi fost InsuOt i folosit de Creangd
dupd lectura povestirii lui C. Negruzzi Toderica, atIt de asemandtoare cu Ivan
Turbincd i In care epitetul bunisoarä este atribuit Molii. S-ar putea ca tot din aceea0

sorginte sd fi venit §i asocierea determinantului cinstit cu cele mai nepotrivite
lucruri, ca de pildd holera sau crisma. Atributul acesta conferitor de responsabilitate face din holerd o persoand venerabild i din drciumd un loca Intrutotul
onorabil. La fel de comicd e aldturarea o drägutel de raclä. De aci pInd la a acorda
crT§mei chiar un caracter aproape sacru prin epitetul binecuvintatä sau a reuni
epitetul de lene; Cu skivit si poftele i lucru sfInt nu e cleat un pas..." (Ion Creangä,

www.dacoromanica.ro

265

1965). Coincidenta ardtatd dintre Creangd si Negruzzi nu e nici pe departe raport
de la autor la autor ; e numai raportul de la doi scriitori de aceeasi limbd la izvorul
comun, care In ocurentd este graiul popular. Cu atit mai legitimd devine precizarea si repetarea izvorului autentic, cu cIt referinta se face la autori strdini si Tried
In termeni oarecum neclari.
De la lorga asocierea, sub unele aspecte, a lui Creangd cu Rabelais se face mereu,

nu fard Indreptätire. $i o face de asemenea, Tnsd dupd Cdlinescu, Zoe DumitrescuBusulenga (Ion Creangd, 1965), destul de stdruitor, In forma cd scriitorul roman amin-

teste" de scriitorul francez. CuvIntul cel mai nimerit ar fi fost, poate, seamand",
aduce" sau se Tnrudeste", fiindcd a aminti" s-a Intrebuintat prea mult cu sens
de derivd" sau provine". Si chiar pentru cei care TnIdturd sigur din a aminti"
ideea addugatd de derivatie sau provenientd, once paralelisme de expresie sau atitudine cu scriitori straini sInt neinteresante, daca nu si indicatoare de erori genetice,

and se fac fard a se spune ea' e vorba de scriitori care, ca Rabelais si Creangd,
se alimenteazd deopotriva din geniul popular. Ca In Ivan Turbincä se and comparatia

ca tdunul cu paiul In c..." si In Rabelais, vorbind de un magar, ca. are In c...
vreo streche ori o mused ce-I piscd", paralela, In mdsura In care e una, nu spune
nimic, daca nu e raportatd numaidecit la geniul popular comun ambilor scriitori.
Caci exista un tezaur popular multinational, un fel de raddeind spirituald a tuturor
popoarelor care, dincolo de particularinti etnologice, e identicd cu sine pe once
punct al planetei, cum tot atIt de reald e identitatea psihologiei infantile pe once
meridian, ca rácIdcind a psihologiei plurinational adulte. Acest fond comun face
posibile toate paralelismele dintre autori ca Rabelais si Creangd ; iar faptul nu stricd
sd fie mereu mentionat, ca sd nu se poatd Trtelege altceva. E de asemeni cel putin
nesemnificativ ca, privind lucrurile din perspectivd exclusiv livresca, sd se observe
cd bun la inima si milostiv", cum cere Dumnezeu In Ivan Turbincd sd fie omul,
seamand... cu faimoasa definire de catre Goethe a idealului neo-clasic omenesc...
Edel sei der Mensch/Hilfreich und gut (Nobil sa fie omul, sdritor si bun") ; cd o
frazä din Crcanga, cum e aceasta : Dar cInd sa atipeascd deodatd se aud... multime de glasuri, unele miorldiau ca mIta, altele covitdiau ca porcul, unele ordcdiau
ca broasca, altele mormdiau ca ursul" se asociazd cu pictura flamandului H. Bosch,
amintind unele imagini din Tentatiile Sfintului Anton" cä Inca, si In sfirsit, stilul
satiric al lui Creangd, ca si acela al lui Rabelais, Fischart, Sterne, alcatuit din
toate procedeele caracteristice, se Tntregeste si prin comicul fonetic..." Ce valoare
critica pot avea asemenea referinte livresti ? Aceasta, pentru Goethe. CIt priveste
pe Bosch (adesea si Breughel), asocierea e purd eroare. Creangd are o ureche subumand, ureche deci superioard, de sdlbdticiune, care se orienteazd In viatd dupd
modifickile mediului sonor. Literatura lui este de aceea dezvoltarea onomatopeii
pInd la forma muzicald a povestei. Oamenii lui nu au un chip individual, ci social
(si Tntru aceasta e de comparat cu Caragiale) si lumea In care el se mica n-are culoare, compunerile fiindu-i mai degrabd componimente. Absenta de fizionomii, de
pitoresc, de culoare si descriptie Ti specified opera, plind In schimb de acusticitate
si fantezie componista. Nu e nimic nou In a spune ca povestitorul ducea la Iasi
intuitii puternice de ordin folcloric, dar adevdrul asupra lui nu e altul. Cu paginile

de dosar", cu eruditia", cu scriitorii si pictorii pomeniti, n-are nici o legaturd
266

constiirta humulesteanului, de pe care curgea folclorul, ca apa de pe o mare vidrd,
urcIndu-se pe mal.

www.dacoromanica.ro

Bojdeuca lui Ion Creangä din 14.

Arhive de traditii" sInt toti tdranii nostri, dacd vrem ; sInt chiar doctori In
zisa stiintd orará. De aceea In bund parte, credem noi, Creangd nu e gustat de ei.
Táranii vorbesc colorat pentru intelectualul de oras. Proverbul, pilda si In gene-

ral expresiunile tipice lor le rezolvd dificultAti de exprimare individuará si, dei
foarte plastice, Tntre ei si-au pierdut de mult relieful. Cu vorba ceea" sau aia...",
cu vorba Aluia..." ei economisesc once sfortare prezentd, usurindu-se ca au la
IndernInd un cliseu verbal. Poate pdrea curios, dar numai pentru aceastä nevoie
practicá, iar nu ilustrativd, se folosesc ei de... pitorescul vorbirii. Creangd nu

le aduce decTt ceea ce stiu si ei, ori de unde ar fi. lar arta, pe care un geniu
o creeazd In prelungirea felului lor de sensibilitate, cdráuzit de instinctul sdu sigur,
n-o pot pricepe de la un anumit nivel In sus.
Cu totul altfel se privea lucrul Insä din cercul Junimea". Ordsenii subtiri de
acolo gdseau gust tare atIt folclorului adus, cTt si artei realizate ; momentul istoric
si pregdtirea lor speciald Ti ajutau sd cuprindd complexul de noutate. In situatia
tdranului care nu face mare haz de cuprinsul tdrdnesc al operei lui Creangd, putem
ajunge fiecare, dupà numeroase lecturi. CIt sIntem mai aproape de epoca junimistd,
and de abia Incepe publicarea propriu-zisä a povestilor noastre populare cu un
Fundescu, Ispirescu, N. D. Popescu si altii, cTt adicd nu cunoastem bine pitorescul
ce ni se comunicd, entuziasmul nu cunoaste margini. CInd Tnsd ne-am obisnuit, prin
lecturd repetatd, cu mecanica proverbului, cu topica frazei tärdnesti, cu totalul de
datini si obiceiuri, In sfIrsit, cu felul lor de viatd oarecum pietrificatd, atentia ni se
mutd In altd parte. Fiind vorba de Creangd, Ti rárdsim arhiva" ; zisa eruditie nu
se mai retine, rárnTnTnd totusi fixati asupra operei, care nu se istoveste. Istoriceste dar, noi sir-Item azi mai liberi sä privim scrierile lui, valoarea lor esteticd
denuclTndu-ni-se In totul. Cad folcloristul, ce vom fi fost fiecare la eteva lecturi,
s-a dat la o parte din fata omului de litere, care priveste Inca. De mult nu mai e
nou spectacolul eruditiei sdtesti, dar inteligenta artisticd a acestui /Aran conceput
de sine si literar ca Indärätnic, care pentru aceasta Tntelesese sd-si rostuiascd In
Ticdul lasilor un mic univers humulestean si care totusi despre artá Tnvätase din scoli
cIt vdru-sdu Ion Mogorogea, se vede acum ca. e unicul spectacol mereu nou. O anu-

www.dacoromanica.ro

267

mitd compunere au PoveOle i alta Amintirile. Ce Invätäturd i-a dat §tiinta de a organiza strTns i definitiv, In adevdrate frumuseti sferice, naratiunile poporului ? De
unde Ti vine simtul cu care le scuturd de prolixitdti i le scapd de schematism ?
Versiunile orale, ca toate basmele cTt am auzit cu totii, contin o fictiune liberd

de once constrTngere a vietii : eroii, In afard de cei cu locuinte fabuloase, n-au
lipsind limba
masd, n-au stare sociald i
nici identitate nationald. in aceasta,
nu e nici o deosebire Tntre producerile poporului nostru i temele culese de un
Perrault, Andersen
fratii Grimm. Totul se mi cd In purl fictiune : vieti aeriene,
a cdror singurd particularitate este numele i care trdiesc In cea mai desOvTritä indeterminatie
cIndva, undeva §i In ce fel nu se spune, tdrimul nostru fiind vag
ca i celdlalt" ; ele au rotirea suspendatd a viselor. Ele par a reproduce nediferentiereafizicO i morald, tipul neutru i universal, pInd la o anumitd virstd, al copiilor,
cdrora le sTrit menite. Acest public oarecum abstract Tntrerupe foarte rareori
cIteodatá de loc, cu Tntrebdri realiste, curgerea basmului.
Cum observd Boutière, la Creangd, ceea ce Mann Trideosebi este colorarea
locald" ; eroii cred In superstitiile noastre, viata li se desf4oard In deprinderi etnice,
In obiceiuri tdrdnqti §i chiar In oarecare familiaritate cu istoria nationald. Mereu
ni se relevd, nu cdrturdrisme säte0, ci grupuri de intuitii, prin care basmul se etnicizeazd, iar fictiunea capdtd consistentd. Pe Boutière, ca strdin, cu alte cuvinte
i

ca om de litere care mai are Tncd surpriza folcloricd, TI intereseazd coloarea locald".

Pe compatriclii povestitorului Insd, liberati prin lecturd repetatd sau cunoatere
directa de noutatea folclorului, Ii pornete la admiratie numai inteligenta artisticd,
WA' de care basmele rdmIneau tot scheme universale.

Cdci Creangd, tiind sä scrie pentru oameni In \first& diferentiati ca tip colectiv
§i individual, a folosit conturul social-tdrdnesc, etnic i national, ca sd dea versiunea
adultd a basmului sau povestei. Aceasta e o miKare a propriului sdu instinct creator,

care totodatd l-a condus sä lucreze In cumul de date materiale, In concretul din
care ngte aerul de unicitate al artei. intelegerea mentalitdtii noului public de basme,
cdruia i se adresa el i care In chip firesc s-ar fi interesat de masa §i traiul unui
Stan Pdtitul, precum §i pre-§tiinta materialit4ii artei sInt parti din Tnzestrarea
lui naturald de povestitor. Spectacolul inteligentei artistice sfIr5qte In organizarea
faptelor din Pove0, dupd un plan, iar a celor din Amintiri
dupd altul. De fiecare
data conOinta de natura i genul scrierilor sale se manifestd cu limpezime. Mcq
Nichifor Cojcariul primeTte conformatia nuvelisticd. Ivan Turbincei pe aceea de poves-

tire, iar Amintiri... una din film memorial. Fatd de sfericitatea poveTtilor §i singurei nuvele, Amintiri din copilärie izvordsc In ap fel cd mai totdeauna sentimentul lecturii se pierde In acela de libertate °raid. Aceasta face evidentä mecanica
Ins4i a memoriei, pe care, o data observatd, n-o mai acoperd nici prezenta frazei
scrise, cu °Hate intentii literare.
Astfel, and sd se mute cu Invdtátura de la Fälticeni la Socola, pdrerea de rdu
... Iaii, pe care nu-i vazusem niciodatä, nu erau aproape de Nearnt, ca
; de unde toamna tTrziu §i mai ales prin c4legile de iarnd, fiind noptile mari,
md puteam repezi din cTnd In cTnd, p4lind-o aa cam dupd toacä i tot Tnainte,

vara pe tuna cu tovar4ii mei, la clOci In Humule0, pe unde tiam noi, tinInd tot
o fuga ca telegarii,
dupd ce jucam cTt jucam, furam ate-un sdrutat de la cele
copile sprintare, i pTrid-n ziud, fiind iqiti din sat... cam pe la prTnzul cel mare
i

268

ne aflam iar la Fälticeni ; trecTnd desculti prin vad, In dreptul &lei. Moldova Inghe-

www.dacoromanica.ro

tatd pe la margini, i la dus i la intors, de ne degera mdduva-n oase de frig !"
Fraza citatä, intr-un fel, este tipicd, dupd cum vom vedea, pentru opera intreagd ;
dei atit de lungd, ea s-ar putea dispensa de punctuatie, deoarece o puncteazd indestuldtor oralitatea variatä a partilor. Ceea ce abate hotdrIrea de a spune numai

n-ar fi mai putut merge la Humulesti si impune frazei ocoluri neintentionate, este
desfdsurarea de la sine a gindului, care devine cu totul limpede mai departe. Cdci
pind sa ajungd la matca narativd, i se prezintd ca fapt artistic, fard putintd de
a reprima nimic, un intreg complex de indaratnicie tärdneasca Ozana, Cetatea
Neamtului, ai casei,
satului, sezdtorile, cläcile, Mihai scripcarul, un cintec
tdranesc sau vorba cite unei babe, care toate Impreund formeaza un fel de structurd memoriald de moment. Miscarea amintirilor este de surpare ; e insdsi mecanica memoriei involuntare", pe care de la Proust o cautá cu vointd aproape toti
romancierii autobiografici. Numai ca la Creanga faptul nu se intovaraseste de constiinta valorii lui. Atit de numeroase cresc aceste structuri laturalnice fatd de vointa
exclusiv povestitoare, incit ele creeazd Amintirilor din copilärie compunerea proprie : un fel de ciorchine care insumeaza doar exterior multimea ciorchinilor mai
mici ce-I compun.
Sustinuta dar cu o superioara inzestrare de artist, creatia intreagd a scriitorului
va prelungi, rafinind, sensul fabulos popular. De la cuvinte pind la viziunea
se face sirntitd tendinta de enorm. Examirandu-i cu atentie putina vocabularul mai
observam asezarea lui In citeva straturi lexicale. Cuvintele cele mai frecvente
si mai de sus circuld In toatd tara, la oras ca i la sat ; unele umbra In toad
tara, dar numai la sate ; sub acestea, vine rindul celor care sint intrebuintate doar
cu anumit Inteles ; urmeazd cele cunoscute numai In Moldova ; altele, cele mai
de jos, sint vorbe strict nemtene, humulestene sau crengisme. Exemplele urmdtoare
ilustreaza fiecare cite o serie In aceeasi ordine : läutar, pIrdalnic (= prelpeídit, biet),
a mintui (= a termina, In Muntenia, si = a omorl), dohot (= boia neagrä unsuroasä
pentru cizme, de unde si a räbui i rdbuialä). Din ultima serie, de ling pdmint, fac

parte toate cuvintele din Creangd, pe care nu le gdsim In nici un dictionar, cum
este tint
probabil o vorba aspra locald, deosebitä de tont (... Trideamna pdcatul
pe bddita Vasile dntui, cd mai bine nu i-oi zice, sà puie pe unul Nic-a lui Costache
prociteasca". Amintiri...). Cuvintul, ca si seria lui, poate fi insd si al povestitorului personal ; noi am cunoscut oameni din popor, care, sub presiunea unei
stdri sufletesti, nascoceau cite o vorbä neinteleasd de nimeni. Dar prin crengisme"
e nimerit sa se Inteleaga mai ales acele cuvinte pe care le foloseste numai Creangd
dui:A o stiintä proprie. Dintre acestea sint unele cu semnificatie complexd, altele
cu sensuri laterale si cele mai multe cu o viatd de relatie sau vecindtate. Cu semnificatie complexd este a nemernici, In care Intelesul etimologic slavon de strein,
rätäcitor, se Tmpleteste cu cel uzual de netrebnic sau om de nimic. (Si din capul
locului" refäcut definitiv
v. ed. Kirileanu : Si ca bdiet strain ce se gasea, nemernicind el de colo [Dina colo pe la usile oamenilor...". Povestea lui Stan Pajitul ; cu
sens lateral este moare, adicd zeamcl, luat Tricd ca fire hotäritd de ling Intelesul metaforic de fire acrä C Degeaba te mai sclifosesti, loane, rdspunse mama cu nepdsare ; la mine nu se trec acestea... Pare-mi-se cd stii tu moarea mea. . ." : Amintiri . ..)

lar cu o Niiatd de relatie, de vecindtate sau imprumut este a meni, care obisnuit Insemneazd a prezice, a destina, dar intrebuintat de povestitor In loc de a blestemo
(dupd ce spune, dimpreund cu altii, despre popa Oslobanu, vede-l-am dus pe
na.sdlie la biserica Sfintului Dumitru", urmeazd : Si pind-I mai menim noi pe papa,

www.dacoromanica.ro

269

pInd-I mai boscorodim, pInd una alta, amurgeste

SrP !TR fLE

IOAN CREA NGA

bine". Amintiri...). Din aceste trei categorii lexicale, de la temelia vocabularului lui Creangd, fac
parte crengismele, adicd acele cuvinte care fie

ca apartin In propriu scriitorului, fie ca sTnt ale
lui numai prin circulatia literard ce au primit de
surprind pe cititor, ele s'int ca mingile
la el
pline de apd care, comprimate, apa din ele, In
loc sd ITsneascd pe unde se asteaptd, tisnesc din

altd parte sau din mai multe pdrti deodatd.
Cu sentimentul cä sIntem In apropierea izvo-

D !y r

MICt:1:\1,11

rului Insusi, ni se dovedeste astfel ceea ce numim
simtul limbii. Dar surprizele de vocabular nu
s-au istovit Inca. Intre altele, mentionärn acele
fiind ale limbii noastre si nu
cuvinte care,
creatiuni ale scriitorului
sarsesc Intr-o turnescentd foneticd. Scriitorul are numai predilectia
lor, ceea ce nu e lipsit de semnificatie esteticd.
Vorbe compuse cu dteva sufixe umflate, ca
foarte numeroase, indicd nu stiu
oi
didu,

ce duh care, dinduntrul fiecdreia, le aruncd spre
enorm : prostäläu, torceilau, Tälpoi (personifidnd
Talpa ladului), pupoi, Gerilä, Ochilö. Indicatia de
fabulos rdsare astfel, mai 'inn, din desinenta cuvintelor. Chiar diminutive ca trebupara sau cidcusoarä, In anumite relaii sintactice, evocd un
Pagtriä de titlu.
mare prdpdcl, cum e bdtaia dascdlilor si dezastrul produs In casa lui Pavel Ciubotarul din HIticeni. De altfel preferinta si puterea, specifice in literatura noastrd lui Creangd,
de a lucra In dimensiuni eroice, fie fabula populard, fie faptul cotidian, se recunoaste cu deosebire In viziunea globald a operei. In ordinea lexicald, de la
diminutive cu functie mdritoare rind la cuvintul frust a fojgcli (= a m4una cu
mare fapet) sau hojmäldu (= gclligan), iar In ordinea narativd, de la descrierea si
uneori creatia personajelor miraculoase pTrid la cele mai mdrunte amintiri de
copildrie, totul se Triscrie In enorm. Cdci optica populard pare a fi Inruditd cu
optica infantild.
In Deinilä Prepeieac, ca sd chiuie, ... dracul se crdceste c-un picior la asfintit si
cu unul la rdsdrit ; s-apucd zdravdn cu ranile de tortile cerului, cascd o gurd cIt
o surd si and chiuie o data, se cutremurd parrantul, Valle rdsund, mdrile clocotesc si pestii din ele se sperie ; dracii ies afard din iaz c'itd frunza si iarbd ! Si o
leacd numai de nu s-a risipit bolta cerului".

In Povestea porcului, se trece prin *Lift

... In care fojgdiau balauri, aspide veninoase, vasiliscul cel cu ochi fármdcdtori,
vidre ate cu doud-zeci-si-patru de capete si alta multime nenumdratd de gIngdnii
InspdimIntatoare, care stäteau cu gurile ascate, numai si numai
Inghitä,
despre a cdror Idcomie, viclenie si räutate nu-i cu putintd sa povesteascd limba orne270

neascd ! "

www.dacoromanica.ro

in Harap Alb, eroul Intl'Neste, la poalele unui codru, lingd un foc, de doudzeci si
patru de stinjeni de lemne", dar vditIndu-se de frig, pe Gerild :
S-apoi afard de aceasta omul acela era de spdriet avea niste urechi cldpäuge
si niste buzoaie groase si debäldzate. Si and sufla cu clInsele, cea de deasupra se
resfringea In sus peste scdfirlia capului, lar cea de desupt In jos, de-i acoperea pIntecele. Si ori pe ce se oprea suflarea lui, se punea promoroaca mai groasd de-o
palma. Nu era chip sd te apropii de clInsul cd asa tremura de tare... toed suflarea
si ruptura de prin prejur Ti tineau hangul : vintul gemea ca un nebun, copacii din
padure se vdicdreau, pietrele tipau, vreascurile tiuiau si chiar lemnele de pe foc
pocneau de ger. lard veveritele, gdvozdite unele peste altele In scorburi de copaci,
suflau In unghii si pringeau In pumni, bldstdmIndu-si ceasul In care s-au ndscut".
Setild si Ochild sInt de asemenea luati din imaginatia poporului si
descrisi cu o for-0 verbald potrivitd parca anume pentru spiritul Odiseii. CIt priveste
pe Pdsdri-Ldti-Lungild, care este In intregime creatia lui Creangd, Infatisarea si isprd-

vile acestuia ne dau ideea cea mai exacta de viziunea homericd a povestitorului
nostru. Dei numai citatul Indeplineste functia critid definitivä, sIntem nevoiti a
renunta la reproducerea unor fragmente convingdtoare. dar prea lungi, cum e si
firesc, fiind vorba de un Läti-Lungild. Se Intelege ca fdpturile acestea miraculoase
existau In folclor. Conformatia spiritului popular are dimensiuni eroice, care II aidturd viziunii homerice. SInt si elemente de Indepärtatd reminiscentd mitologicd.
Lucrul se stie. Ochild, cunoscut din basmul tuturor copiilor, UriauI cu un ochi
in frunte, este un alt Polifem ; vraja care TI sine pe Fdt-Frumos Intr-un purcel (versiunea orald: Porcul fermecat) va fi avind legdturi ascunse cu farmecele Circei ; dupa

cum chiar In poezia noastrd popular& Mihul

armurdria Mihului pe care,
dupd infringerea lui lanus Ungureanu, n-o poate ridica nimeni dintre tovardsii celui
Invins, iar el o la numai cu degetul mic, va fi fiind iesitd din fierdria lui Hefaistos
ca vestita armurd a lui Achile. Simetrii pot fi nenumdrate si au fost arátate de cite
un folclorist ; temele folclorului nu aparlin ca scheme nici unui popor. 51 este sigur

cà nu spiritul popular coincide cu felul creatiunii lui Homer, ci poetul, care va
fi lost si va fi organizat epopeele grecesti, si-a acordat lira la vuietul popular anterior. Asa cd vorbind de reminiscente homerice, endind ce complicatie istorid intrd
In aceastd eroare a noastrd, Tntelegem reminiscente tot populare.
lar dad nici capacitatea verbald de a-i evoca grandios si nici Pdsdri-Lati-Lungild
nu e ca inventie a lui Creangd (ci ar corespunde unui Pierre-le-bon viseur, Long
et Large din povestile franceze, cum crede Boutière), rdmIn Amintirile..., al cdror mate-

rial mdrunt creste, cIteodatd, In proiectii cu adevdrat homerice. Efectul urias la
lectura vine dintr-un raport de complexitate In care privim toatd naratiunea ; In
joc intrd puterea cuvIntului robust, raportarea oamenilor la noi, si, In acelasi timp,
la lumea anticd. Personajele din Amintiri... sInt toate care gligani, care meliani
unii coblizani, altii hojmdidi. Statura le este eroicd precum le sInt si ispravile. Un
Mica Oslobanu, cu ciubotele dintr-o vacd si cu tdlpele din alta", ia parte la un
chef, unde la turnatul In pahare sdreau stropii de vin de o schioapd In sus" ; si
and se Inapoiazd acasd (furluase" si el cite ceva, de unde chefuise, ca si tovardsii
ceilalti) se pune cu crestetul pe pat si cu talpele In grincld asa Incältat si Imbracat cum era ; si ce sd-ti mai vadd ochii ? Sd nu spun minciuni dar peste o dimerlie
de fasole i-au curs atunci din turetce". Scena chefului, unde nu e nici o bufonerie,
e vdzutd de un Ochild, cu ochiul at sita", cdruia nu-i scapd nici cresterea
Nici vorbd dar ca si comicul situatiei se ridicA In plan ; niciodatá Insd pInd la stu-

www.dacoromanica.ro

271

piclitate bufond. Cdci acolo este mai ales o petrecere de zei. AceIasi Oslobanu, de
la o glumd cu un täran care venise la Fdlticeni sd-si vIncia carul cu Iodbe de fag",
ajunge sd se prindd ca i le ia In cIrcd apoi saltindu-le si aburendu-le cam anevoie,
le umfld In spate, si la gazdd cu d'insele I " Scena petrecerii, In homerism, nu are
mai bund pereche cleat Incalerarea dascdlilor cu Pavel Ciubotarul, In a cdrui casa
locuiau. De la niste simple poste" copildresti, bdtaia se-ncinge, de se adund toti
vecinii ; iar dupa ce se mintuie cldcusoara asta, lumea ne lasd Inc ne-a gdsit
si se-mprastie huiduindu-ne. SA fi vdzut ce bldstdmätie si ce gälärnoz era In casd:
ferestile sparte, soba ddrimatd, smocuri de par, smuls din cap, sInge pe jos, Pavel

cu pieptul ars si Ion cu cdIcIiul fript sedeau la o parte gdriind...". Ion Creangä,
din nimicuri, provoaca totdeauna spectaculosul cel mai impundtor. Tendintd de mo.
numentalizare a tuturor impresiilor regdsim si la Hogas, precum si, dupd acesta,

la Geo Bogza, dart' fard ca efectul sd fie atit al opticii primitive, cIt al felului lor
retoric de intelectuali. incit, limpede spus, n-o mai afldrn la nimeni. De aceea, dintre

scriitorii nostri, nu vedem pe nici unul care sa fi fost mai sortit a traduce Odiseea
decit Creangd. Vocabularul i-ar fi fost o inlesnire mai mult. Cu vorbe ca namile,

pocitanie", a gdbui", a cotrobdi", debäldzat", crimpotit" si cu fraze din a
car-or complexd naivitate viziunea se dilatd mai neasteptat, singur Ion Creangd ar
fi putut pdstra proportiile eposului antic, fiind In cuprinderea vdzului pe mäsura
acelor regi-pastori. Ciclopii si lestrigonii, In trásdturile lor monstruoase, i s-ar fi
incredintat cu familiaritate.
Inca, desi restrInsd, opera lui formeazd un adevarat ciclu rapsodic taranesc.
In versiunea noud, pentru adulti, el a stiut sa fixeze climatul de poveste populard,
rotunjeascd arta
al carel lexic I-a rafinat, pästrIndu-I aspru In sunet ; a ajuns
compunerii, mentinTrid-o totusi naivd ; a dat fabulei strdvechi valoare literard cultä,
fdrd
usuce frdgezimile ; cu virtute proprie, a sporit linia unor nensemnate fapte
scoldresti pInd la dimensiunea uriasd a datinei, a superstitiei si a miturilor, a facut,
In sfirsit, opera de Homer al tardnimii romanesti.

Impresii critice despre homerismul povestitorului nostru au mai comunicat
si alti cercetatori. Dupd timpul and au scris, acestia s'int N. lorga (Pagini de criticd
din tineretä, 1921, din Cony. lit., 1890), G. Ibrdileanu (Note i impresii, 1920), Pompiliu Constantinescu (Critice, 1933) si Simion Mehedinti (Comunicare lo radio, 1937).

lar dacd spirite atit de felurite au putut sa se Impreuneze in aceleasi afirmatii,
e semn cd stdpInim cu ele un adevdr critic fundamental.
Am mai ardtat Trisd, desi numai In treacdt, cà homerismul, ca formula a acestei
identitati literare, cuprinde In sine o anume improprietate. Cu toate cd e singura
potrivitd sd exprime puterea lui Creangd de a organiza In ciclu povestile poporului,
a cdrui fire cu deosebire fabulard o trece si In producen i de gen cult, ea contine
totusi posibilitatea unei erori, care provine din perspectiva istoricA a celor de azi
Citi o Intrebuintam. Pare a fi vorba de o referintd cdrturdreascd pur si simplu, ceea
ce nu e. Cdci, la Homer, ne-am obisnuit a ne raporta ca la o cunostintd livrescd
veche, ca la un autor milenar anterior fatä de Creangd. in adincimea vremii ce-i desparte, se pierde aproape cu totul acrincimea cealaltd, de alte mii de ani, dinaintea
rapsodului clasic, a inventiunii poporului grec. Dacd un faimos bard sau scald ar
fi dobindit pozitia universald a lui Homer, ca sà formuldm aceleasi caracteristice

272

literare, ne-am fi folosit de numele lor, dupd cum celtii sau scandinavii ar fi fost
In locul de culturd al grecilor, fddndu-ne Insd vinovati de aceeasi greseald istoricd.

www.dacoromanica.ro

Homeric, sau dacd ar fi fost cazul, ossianic (nu strica sa ne amintim mereu) Insem-

neaza ca Homer" sau ca Ossian", dar In primul rInd Insemneaza ca poporul".
Si cum popoarele primitive nu diferd unele de altele In felul eroic al viziunii lor,
s-ar putea vorbi, pentru placerea logicii singure, chiar de anteritatea In spirit a
lui Creangd fata de Homer. Afirrrand dar homerismul lui Creangd, Ti exprimam
Inca o data poporanitatea.
O astfel de structurd originard, cu imemoriale raddcini, identificabild la fiecare
semintie Incepatoare, ni se vadeste limpede din opera lui, formIndu-i, dimpreund
cu valoarea artisticd, interesul permanent. A mai starui, este, se Tntelege, curata
pierdere de vreme. Simtul comun stie acest adevar atIt de mult, cà nici nu banuieste noua oportunitate a formuldrii lui. Ar fi de prisos, daca Tncercarea din ultimul timp, de a prezenta pe Creangd drept scriitor cult", n-ar justifica once staruinta. Din observarea cd nu e gustat de popor (pe care IntTia oard, indirect, o
face lbrdileanu : numai intelectualii adevdrati l-au priceput cum trebuie...", op.
cit.), s-a scos Tncheierea contrard, fiind asezat In rTnd cu scriitori carturari. E un
caz de logicd oarecum sumara', de care Ibraileanu i Sadoveanu, acestia urmarind

sa arate numai cä nivelul artistic al povestitorului se afla cu mult deasupra celui
tärdnesc, s-au ferit. AlÇii insa, urmasi ai lui G. Calinescu, au crezut cA departarea
de gustul poporului influenteazd Infttisarea si de scriitor popular, dei logica atenta,
aceea care se sprijineste pe realitati si nu numai pe corectitudinea formald, ne da
alta Indrumare.
Tdranii nu raspund la frumusetea Povegilor §i Amintirilor, deoarece folclorul, care
e culoarea de fond la Creangd, este pentru ei o modal ¡tate de viatd si nu una de arta.
Superstitiile, datinile i proverbele, ca limite ferme i strdvechi ale existentei, ei si le
cunosc prea bine
atIt de bine, cd nu-i va cTstiga nimeni vorbindu-le despre ele.

CIt priveste locul povestitorului, nu-I vom afla nici unde pare a-I aseza denu-

mirea de scriitor popular", nici Tntre carturari, unde timpul nostru a incercat
sa-1 fixeze cu eticheta de scriitor erudit". Sa ne reamintim CA opera sa a fost scrisa

cu endul la oamenii culti

ai Junimii". Acestora li se desfasura, cu ea, spectacolul nou al sufletului taranesc si, dei atingea forme superioare de art.& scriitorul
pentru ei
noble-tea intelectuald a lasilor
nu putea fi decTt un autor poporal".
Interesul manifestat de oamenii aceia alesi fata de scrierile lui, pe Creangd chiar
il surprindea. Cdci, despre conditia lui de taran, el gIndea cam la fel cu colegul
Trasnea de la scoala din Fälticeni DecTt tdran, mai bine sa mori I " Sentimentul
acesta despre sine Tmpletit cu altul mai Inviordtor, pe care i-I provoca aprobarea
junimistilor, Intre care observa ca se poate trai i ca tdran, ii crea o stare mixta

de sfiala sincerd si curaj u im it. Sau cum scrie In Amintiri...: Nu mi-ar fi ciudd Tncaltea,
daca ei fi si tu ceva si de te miri unde, Tmi zice cugetul meu ; dar asa, un bat

cu ochi ce te gdsesti, o bucatd de huma Insufletita din sat de la noi si nu te lasa
inima sa taci ; asurzesti lumea cu tardniile tale I
and Tsi declard scrierile drept tardnii", el e si sincer mirat cA poate un
om de Humulesti sà vorbeascd ceasuri intregi acestor boieri Inatati si ei sA taca;
dar scrie Tnainte, vorbea si scria pentru placerea lor, care i se pdrea totusi
curioasa. Munca de a scrie, pe care Creangd o scalda In sudori rind sA rotunjeascd o
traza fard prisosuri si o poveste fard prolixitatio era fard Tndoiala o expresie a gustului propriu, fiind Insd In acelasi timp grija i aproape teamd de pdrerea Tnvdtatilor
carona urma sa le citeasca. incIt nivelul artistic atins este, Tntr-o masura, un produs
istoric al Imprejurdrilor In care geniul sdu a fost pus sd lucreze. Intre humulesteni,
18

s. 178

www.dacoromanica.ro

273

e

sigur cd n-ar fi racut atItea sfortdri cIte area stersdturile si pdienjenisul de

trimiteri de pe manuscrise, prin care urmdrea sd se mulIumeascd pe sine, dar voia
intens sd multumeascd si pe junimisti. Intors Intre ai sal ca preot sau invaTátor, nici
sfiald de Tdránii", care nu exista Intre tdrani, nici temere de gustul unui Oslobanu

sau Mogorogea, n-ar fi avut ; pe cTtd vreme la Iasi erau boierii" cei Invatati, al
scoatá din sfera poporanitalii,
cdror for, venindu-i In minte, &id scria, fard
il complica neasteptat.
Privitd din inima satului, aceastd opera cu baza folcloristicd, In care sensibilitatea autorului-tdran Isi amestecd stdri impuse de mediul cult si a car& MalTime
artisticd a fost servitä de Inzestrarea scriitorului ca si de prezenta unor anumiti
ascultätori, pierde din interes. Folclorul nu reprezintd, acolo Intre ai sdi, o noutate ; atitudinea umild de sätean In I-4a mdrimilor rdmIne neTnteleasd, fiincicd fiecare
calcd apdsat In satul lui ; iar valoarea artisticd e prea sus ca sà ajungd pInd la ea.

Inet Creangd, dupd cum este privit, din Junimea" sau din Humulesti, se afid prins
Intr-un joc dublu de perspectivd : pare popular" pentru intelectuali si cult" pentru
popor. Numai pentru ceea ce este In adevdr, pentru simplul om din popor conformat genial, care umple si depdseste In acelasi timp cele cloud perspective, nu s-a
gdsit Inca o formula lapidará. Câci spiritul lui sine de fericita ambiguitate creatoare
a naivitdIii care nu este efect de stIngdcie tehnicd ci a voinIii de perfectiune tradusd In proaspdt homerism. Dar aceastd complexitate scapd cui priveste numai nivelul artistic sau numai cuprinsul folcloristic al operei.
lar situatia de a o caracteriza dintr-o singurd perspectivd a dus mai ales la
procesul de degradare al celor cloud formule. Ideea de scriitor popular", pierzIndu-si pentru cItiva critici semnificaTia Intreagd de viziune homericd, fdrd de care
nu exista', a ajuns sd indice exclusiv pe scriitorii rudimentari, de nivel Tardnesc.Ap
dà nevoia de a despärti pe Ion Creangd de un Rdclulescu-Codin, legitimd pInd la
un punct, a creat cealaltd formula, a unui Creangd scriitor cult". $i degraddrii celei
dintTi i-a rdspuns lipsa de mdsurd a celei de-a doua : In contra declardrii de scriitor
popular", aclicd un Rddulescu-Codin oarecare, povestitorul nostru devine autor
cdrturdresc", un erudit In via-0 si stiinta satelor ca Rabelais si In linia lui ca Sterne
si Anatole France". In lupta de cuvinte, ce s-a Incins, Nic-a lui $tefan din Humulesti,
ca Idran ce a fost In toatd constiinta lui artisticd, aproape cd dispare. G. Cálinescu

chiar poate scrie : Dupd unii, Creangd ar fi un Idran. Taran si nu prea cleat la
fire. Ot despre intelect, corespondenta, polemicele lui dezvdluie un mInuitor sigur
de idei, Intr-o limbd tehnicd färd nici o pata" (op. cit.). In acest citat, ni se sugereazd,
potrivit unei psihologii stiute, sá disociem personalitatea omeneascd In fire" si
intelect" aproape ca pe vremuri : vointd, sensibilitate, inteligentd. Abia ajunsesem
stim ca, In Intregime, constiinta omului e o structurd, alcdtuire indivizibild de
facult4i, ce se conditioneazd reciproc, si sIntem sfátuiTi sá ne Intoarcem la conceptia
definitiv pdrasitd. Dar, sd admitem disculia In termenii ce ni se dau.
In arhiva scriitorului s'int In adevär ctteva dovezi despre intelectualitatea"
lui. Am arátat In partea biograficd limitele de timp si de profesiune ale acestei intelectualit4i. Ca sd amintim un exemplu, petitiile In legdturd cu Indepartarea din
cler si din TriarámInt au un stil uscat, functiondresc i deci neologistic, care nu e
al Pove0/or si Amintirilor de mai tTrziu. Ce semnificatie alta pot avea cuvinte ca

274

destituire", expunere", a justifica", a acuza", a suprima", sentintd", nedeterminat", profesoral" etc. decIt cd petitionarul Iinuse searnd de omul cdruia

www.dacoromanica.ro

i se adresa si adoptase, dupd cuviintd, stilul oficial i Neologismele acestea au o sem-

nificatie de oportunitate si /in de o anumitä perioadd biograficd.
In ceea ce priveste ideile lui Creangd, Misiunea preotu/ui la sate, articolul de
tinerete din Columna lui Traian, publicat spre a-si dovedi pregdtirea spirituald si
spre a-si atrage simpatia ierarhilor, de care depindea, ele nu depOsesc bunul sim/
preotul sä-si inceapd cariera cu blindete si devotament", sà intrupreotesc
neascd cele trei calitäti indispensabile unui apostol : sd fie Inveiteitor blind si credincios, doftor fdrd sete de argint si giudeceitor impartial", sd faca o bund impresiune"
cu Infalosarea pentru intTia oard Tritre poporeni", In conversdri sd amestece anec-

dote morale", sd tind predici cu limbagiu poporal", lar dupd slujbd sä organizeze
petreceri tardnesti, In cadrul cdrora sà dea Indrumdri practice, sd introducd naratiuni istorice, sä-i puna a recita balade si doine poporale", sä converseze cu
despre educatiune, cAsOtorie si despre virtutile familiei", sd le arate stricdciunea ce provine din belie"
vitiu odios" etc. Acestea Ii sInt ideile, dintre care,
de citeva, el insusi n-avea sd se tina mai tirziu, si care, dimpreund cu neologismele
intrebuintate, pun pe constiinta lui de /Oran o pojghitd aproape de nebAgat In searnd,

pe care singur o si lichideazd dupd intrarea la Junimea". Cdci ori de cite ori s-a
depdrtat de tárdniile" sale, adicd de viitoarea lui opera de scriitor, vorbirea si
atitudinea i se explicd prin cei care TI intereseaza in acel moment, scriind i gindind ca ei. Era un indemn de adaptare pornit din bun simt. Numai o singurd data,
oamenii cu adevArat culti au interzis acest proces mimetic, dorindu-I, printre ati
intelectuali avea Junimea", humulestean pitoresc In grai si &dire.
Dealtfel ce e mai frumos In Amintiri... e tocmai ceea ce numim complexul de
InddrOtnicie tärdneascd al lui Creangd, exemplu din care nu trebuie niciodatd pierdut din vedere coeficientul de fapt artistic de creatie. Acläpostul primitiv ce-si Injghebase la Ticdul lasilor, cum s-a spus, dupd chipul locuintei strdmosesti, cu ferestre

mici, cu lavite pe jos, In loc de scindurd, cu huma care, cum spunea Cálinescu,
desfaa talpa goard a piciorului, e totusi de o slabd sennnificatie, daca nu-I ludm
ca reflex In viata proprie a vietii eroilor sai.
Chemarea satului natal din Amintiri... i-a fost realitatea sufleteascd cea mai
trainia din copildrie, dar si din opera, unde se manifestO ca lipsd de interes
pentru scoalele depärtate si dureazd ascuns In constiintà pind la anii maturit4ii
petrecuti In Iasi, infiripind un pur timbru de elegie. Ca sd fie dus la scoala de catiheti din FAIticeni, Nicd nu se impotrivise. Fälticenii era doar In apropiere de Humulesti, abia peste apa Moldovei. Pentru tineretea fOrà astimpär a scolarului de atunci,

o cale scurtä de doud poste" se strdbdtea tinind tot o fugd ca telegarii", putTnd
astfel sä apuce cldcile de noapte din Humulesti, iar a doua zi, cam pe la prinzul
cel mare" sd se afle din nou pe bäncile scolii. Contactul cu Trisdsi conditia lui mofelul rural de existent& nu se Intrerupea. Dar &id fu sd-I strOmute la
raiL
Iasi, In seminarul Socolei, 'Dina unde se asternea drumul de ,,ase poste", legdturile lui cu via/a satului si cu tinutul hoinArerilor copildresti, ca niste coarde grave
vibreazd toate

Dragu-mi era satul nostru cu Ozana cea frumos curgaoare si limpede ca
cristalul, In care se oglindeste cu mihnire Cetatea Neamtului, de a-a-tea veacuri !
satului, tovardsii mei din
Dragi-mi erau tata si mama, fratii si surorile si
copilärie, cu cari In zile geroase de iarnd mä desfätam pe gheatd si la sdnius ; iar
vara, In zile frumoase de särbdtori, cIntind si chiuind, cutreieram dumbrdvile si
luncile umbroase, prundul cu stioalnele, tarinile cu holdele, cimpul cu florile si min-

www.dacoromanica.ro

275

drele dealuri, de dupa care-mi embeau zorile, In zburdalnica vIrsta a tineretii !
Asemenea dragi-mi erau ezatorile, clacile, horele §i toate petrecerile din sat, la
care luam parte cu cea mai mare Tnsufletire. De piatra de-ai fi fost i nu se putea
sa null salte inima de bucurie and auzeai uneori, In puterea noptii, pe Mihai
scripcarul din Humule0, umblInd tot satul cu ate c-o droaie de fla'cai dupa dTnsul
§i antTnd
Frunzd verde de cicoare
Asti noapte pe rdcoare
Cinta o privighetoare
Cu viersul de fati mare
$i cinta cu glas duios,
De picau frunzele jos.
Si cinta cu glas suErtire
Pentru-a noastri despirlire,
$i ofta si ciripea
Inima de i-o rupea".

Si cTte §i mai cite nu cTnta Mihai Idutariul din gura §i din scripca sa rasunatoare,

i ate alte petreceri pline de veselie nu se faceau pe la noi, de-i parea tot anul
zi de sarbatoare... Apoi, lasa-ti, baiete, satul cu tot farmecul frumusetilor lui, i
pasa de te du In loc strein §i ga departat, daca te lasa pIrdalnica de inima!
Un caz de Tntretesere mai deplina a fiintei omene§ti cu peisajul-cuib, literatura
noastra nu cunoa§te. Artistic, ca i biografic, tinea de pamTntul sau ca vegetalele,
trebuind smuls tot ca ele, daca parintii Ti voiau la atTta departare de Humule0.
Si In adevar, drumul pTna la 14, In cdruta unui Luca Mopeagu, se face cu privirea
Tntoarsa catre satul din muntii Neamtului i cu suspine aciTnci. in orawl unde se
ducea, el nu putea Tti ca, in aceegi atitudine sufleteascd de -taran transplantat, se
va afirma literar §i, dui:A un interval urban, va rámTne pIna la moarte. Virsta maturiatii, dei mTngTiata oarecum de priveli§tea ca §i rurald a Ticaului, va aspira In
pagini elegiace la dulcele loc de ba§tind. Caracteristic, pentru acest fel §i taranesc

§i artistic de a fi structurat cu peisajul, e Tnceputul tuturor celor patru capitole
ale Amintirilor §i cu deosebire al ultimului
I

Stau cIteodata §i-mi aduc aminte ce vremi

i

ce oameni mai erau In par-

tile noastre, pe and Tncepusem i eu dragulita-Doamne a ma' ridica baleta la casa
parintilor mei, In satul Humuletii din tTrg drept peste apa Neamtului ; sat mare
i

vesel... etc. etc.".
ll

276

Nu tiu altii cum sInt, dar eu, cTnd ma gIndesc la locul navterii mele, la casa
parinteasca din Humule0, la stilpul hornului unde lega mama o fard cu motocei
la capat, de crapau mItele juandu-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humit...etc. etc."

www.dacoromanica.ro

Ill

... satul Humulesti, In care m-am trezit, nu-i un sat Idturalnic, mocnit
lipsit de privelistea lumii, ca alte sate ; si locurile care Inconjoard satul nostru Inca-s

vrednice de amintire. Din sus de Humulesti vin VIndtorii Neamtului, cu samInta
de oameni de aceia, care s-au hIrtuit odinioard cu Sobietzki, craiul polonilor. Si
mai din sus, manastirile Secul si Neamtul, aka' data fala biseriri: romane, si a doua
visterie a Moldovei. Din jos vin satele Boistea i Ghindäoanii, care Tnjugd numai
boj unguresti la cardle lor... etc. etc."
IV

Cum nu se da scos ursul din bTrlog, tdranul de la munte strdmutat la cTmp
pruncul deslipit de la sInul mamei sale, asa nu md dam eu dus din Humulesti..."
Miscarea de solidaritate cu vatra stirpei carei Ti apartinea, miscarea reprodusa
In fiecare capitol de dteva ori, este pentru aceastd viatd sufleteascd actul ei reflex.
Si sine In asa mdsurd de subconstientul automatic, Mat autorului nu i se pare deloc
nepotrivit ca, In Ivan Turbine& adica Tntr-o poveste de pe and umbla Dumnezeu
pe parrant, Moartea sä pedepseascd pe erou,
traiasca ata cTt zidul Goliei
si Cetatea Nearrrtului, ca sä vezi tu, at e de nesuferitä viata la asa adTnci batri-

nete I " Nici vorbd cd blestemul e cum nu se poate mai limpede. Dar, pe ring
sensul aparent i necesar mersului istorisirii, un altul subteran, privind sensibilitatea autorului, iese la ivealä. $i atentia critica' se simte furatd nu de sumbra idee

a unui viitor inept si fa'rd sfirsit, ci de trecutul ca si geologic al ruinelor, a caror
soartá e menitd lui Ivan. Creanga avea pentru turnul Goliei aceiasi ochi ca pentru
ruinele istorice din tinutul lui, sub a caror mutenie s-au prguit, generatii de genestramosii. Povestitorul le contempld cu ochii spitei. Cäci, In privirea taranului
localnic, Cetatea se vadeste ca fiind pusa acolo de and lumea, o data cu muntii
nernteni ce o strdjuiesc, o data cu apa Bistritei si a Moldovei i totodatd cu stravechile asezäri Humulestii, Pipirigul si Brostenii. Aceste realitati devenite spirituale,
structurate solidar atTt Tntre ele cTt i cu constiinta povestitorului, l-au sustinut
desigur ca scriitor sä vietuiasca In Iasi ; el a plecat din Humulesti cu ele, cum pleaca
tulpinele In ráddcina smulsd cu ceva pdmInt, fart' de care s-ar usca.

lar revenirea literard neTncetata la tinutul de origina semnificd indäranicia
säteanului strámutat, dependenta vitala, aspiratia Tntoarsd la ce a fost si cum a
fost, adicd la sentimentul deplinei sigurante a vietii. Ceea ce se dispretuieste In
manifestarea cea mai puterexpresia a trage la teapd", e
färd sd se stie
nicd a instinctului de conservare
i Creanga tragea la teapa lui humulesteand, ca
;Aran ce era si se si Tnchipuia simplu in cuget i ascultInd de soaptele instinctelor.
Modalitatea erotica din Amintiri... lumineazd aceeasi conformatie elementara.
Nicdieri povestitorului nostru femeia nu e prilej de ameteald de cuvinte, de ocoluri
si IntTrzieri, care la un loc dau complicatia sentimentald a oräseanului. Lui Incepuse
de cu vreme i dintr-o data, färd neTntelesuri, sa-i miroase a catrintd", cum prezisese tatd-sau, care cunostea firea tdráneasca. Si, Tntr-adeva'r, dei copil Tna, Nica
se compldcea In atmosfera cldcilor femeiesti, torcInd pe Tntrecute cu fetele, care
Ti scorniserd porecla de Torcalau" ; unei Mariuca la o clacd de desghiocat papusoi", Ti scoate un soarece din sTn, care era s-o bage In board' pe biata copild" ;

www.dacoromanica.ro

277

iar abia numai la zece ani, mergind la sadat, ne spune singur ce fdcea : ... rnd
trägeam Inceti or pe-o coastd, la marginea
cit mi
moronui, i mà uitam

la picioruele cele mindre ale unor fete, ce ghileau *fa' din susul meu". Cu
timpul, dar mai tirziu, copila popei din Fälticenii-Vechi" TI va Intdrita la hirjoand
amoroasd, iar o crivndritä la dragostea nesentimentald, specificd oamenilor de
seama sa.

Erotismul neaminat, färd proiectare In peisaj i prisosuri verbale, care imbrobodesc instinctul, dà scrierilor lui Creangd o Trifdtipre licentioasd, un aer de uv:)ard

neruVnare. Astfel, ca sd nu fie dus la 14, el pune end de calugdrie la una din
mindstirile tinutului ; fiindcd
... peste Piciorul Rdu" spre Cdrarea Afurisitd" dintre Secu i Agapia din
deal... toatd vara se aude cintind cu glas ingeresc
Ici in vale de Ortu
Mielula lui Dumnezeu 1"

lar cite-un glas gros rdspunde:

Hop i eu de la DurAu
Berbecu lui Dumnezeu."

Cad fárd sä vreu, aflasem 1i eu pdcdtosul cite ceva din tainele cdlugdreti, umblind

vara cu bàieii dupd... bureti, prin partile acele, de unde prinsesem 1i gust de
cAlugdrie... Stii, ca omul cuprins de evlavie". El nu se sfiete nici sà transcrie
intocmai recomandarea de cumintenie a unui Luca Mopeagu catre nevastd-sa :
harabagiul... dd bici cailor, zicind nevestei sale, care inchidea poarta
dupd noi :
Olimbiadd, ia seama la borta aceea!" Cdci ni te porci spdrgind gardul intr-un loc, se inddiserd In grddina lui.
Nichifor Cotcariu cuprinde atitea momente dificile, pe lingd altele exprimate
aldturarea lor duce &dui la Boccaccio) ca Maiorescu, citind
cu o rara finete
nuvela In manuscris, Ii scria lui N. Gane

...

Dacd s-ar Intimpla sd o tipdreascd Convorbirile (ceea ce insd eu

face, fiincicd

istoria este din Borta... Caldd, 1i atunci ce ar zice duduca de la Vaslui", care
tia poate numai de Borta-Rece) atunci sint de pdrere sd se schimbe ceva de la
inceput". (Toroutiu, Studii V documente literare).
Deli modificarea sugeratd privea altceva cleat liberfatile naratiunii, prudenta
criticului nu era fdrd temei. Nuvela Intreagd e cdptuVtd cu intentii licentioase
simboluri erotice. Dealtfel, mai tot scrisul povestitorului, and pentru un motiv
sau altul ocolete cuvIntul 1i situatia riscatd, se umple de echivocuri li aluzii, luminindu-se pe sub intelesul aparent de o abia retinutd latentd sexuald. Cind Insd
nu se teme de cenzura din afard a duducdi de la Vaslui", care dupd cum se
vdzu
era putin i de la la0", spune lucrurilor pe nume, ca In povetile pornograf ice rdmase In manuscris. Dintre acestea, Povestea PoveOlor nu are nici un frag-

278

ment care sd poatd fi reprodus.
Dar ori pInd unde ar fi ajuns scriitorul cu nuditatea exprimdrii, pe noi ne
intereseazd numai absenta sentimentalismului erotic din opera sa, ca semn al unei
constructii suflete0 primitive. In adevdr, la Creangd atentia erotica' nu dep4ete

www.dacoromanica.ro

nivelul instinctului, care s-ar pdrea ca In chip
firesc nu ingdcluie sd fie premers si urmat
de nici o atmosfera. Nostalgia amoroasd e
treabd oraseneasca. Instinctul dispune de o
mecanicd proprie, in nici o legdtura Cu vointa
personald. Si intrucit nu angajeazd responsabilitatea omului din popor, aceasta Ii terge
vinovdtia, nascInd libertatea de a se vorbi

JOAN CREANA
AMINTPI

deschis.
Creangd ?ma-,

scriind pentru o lume
strain:a de felul tdrdnesc, abia reuseste sd-si
opreasca pornirea In marginea extrema a

WPILAR/E

ANECDOTE
Cu 6 4,..1,a3

de Teodor Suicliu

echivocului. Exemplul tipic de fraze, cdrora
li s-a Idsat pa de Idturi sd joace si un sens
cotcdresc", pe care la lectura' Creanga trebuie sa-1 fi semnalat cu sclipire din ochii
turchezi, este urmdtorul

... $i cite ostiri strdine, si o droaie de
cdtane caldri, tot nernti de cei mari,Imbrdcati

numai in fir, au trecut In vremea copilariei
mele cu sabiile scoase din Humulesti spre
mindstirile de maici, dupd Natalia cea frumoasd, si au fdcut nemtii mare tdrdboi prin
mIndstiri, si au rascolit de-a fir-a par toate

1

%

I

chiliile maicelor, dar n-au gdsit-o ; cdci beciul
Pagina de titlu.
privighitorului Pirvu din Tirgul-Neanntului
putea sa tainuiascd la nevoie o domnitd. $i
noroc de vdraticence, care au stiut a-i ddrnoli, luindu-i cu binisorul si a-i face sa-si
bage sabiile In teaca, spuindu-le ca cei ce scot sabia, de sabie vor pieri!".
Semnificatia psihologica a unui astfel de erotism natural, ca si aceea a

patimii dup.& Humulesti, este In primul rind de elementaritate.
La integrarea artei sale In tipul popular, de asemenea nu se intimpina nici o
opunere. Limba aspra, topica frazei si continutul rustic ajuta prea putin pentru
aceasta. Vom renunta chiar la specificul momentelor nuvelistice din Povegi, unde
conditionarea precisd a vietii se face cu intuitii exclusiv tdranesti. in cele din urmd,
concluzia ce s-ar scoate din asemenea elemente s-ar dovedi inconsistenta, deoarece

literatura noastrd cunoaste scriitori destui care, folosindu-se de ele, apartin totusi
tipului cult. Ajutor efectiv ne vine din alta parte, si anume de la epicul pur al crea/lei. Atit Povegile tit si Amintirile au o viteza In desfdsurarea faptelor, ce nu le da
ragaz de analiza sau descriptie. Unde ar fi putut lua loc un portret intreg, e numai
o trdsätura grabitd ; unde n-ar fi stricat Idmurirea psihologicd, e numai miscarea
exterioara ; faptele singure aleargd neistovite.
insusi povestitorul, and se surprinde meditind, analizind sau descriind, resimte
aceasta ca un fel de abatere de la lege, ca o IntIrziere nefolositoare. Astfel, fiind
vorba despre putinul avut al Irinucai din Brosteni (barbatul, fata, boii, tapul si
cloud capre rTioase), apare reflectia oarecum mingiietoare : Dar si asta-i o avere,
cind e omul sandtos", pentru ca numaidecit : insa ce md priveste pe mine? Mai
bine sa ne cautarn de-ale noastre". Altundeva, dupä o harta In cuvinte a tinutului

www.dacoromanica.ro

279

nern/ean (pagina faimoasd care cuprinde aratarea

Ceta/i: Neam/ului ca fiind Ingraditd Cu pustiu,
acoperitd cu fulger... si strajuitd de ceuce st

,
'
e

vinderei...", aceeasi tresdrire din greseala
Dar asta nu ma priveste pe mine, ba'et din
Humulesti. Eu am alta treabd de facut". in

r"

'10.!

sfIrsit, daca alunecd In amdnunte despre vreo
vizita domneasca pe la mInastirile locului, se
Intrerupe la fel : Dar ce-mi bat eu capul cu
craii si cu TmpdraIii... i " Interesul epic al naraTiunii e pretutindeni singura preocupare arts-

,

e

ticd ; TI absoarbe pe autor ca si pe cititor. lar

impresia Intregului vine amestecata cu pu/ind
ame/eald : attt de Indemnata este goana IntTmpldrilor. Pentru cititorul abia iesit din literatura
de tip cult, unde ritmul narativ aduce a linie

,

A
4 pc

",

.1. 9]

e

7,,,i=1

.44a
-11

4,

convulva sau cel pu/in ondulata, trebuind sa.
Inconjoare mari spaIii de analiza si descrip/ie,

Creangd InvIrteste iute un cinetoscop nespus
de odihnitor. Acest scriitor, In amintiri, resimte
1C:
mai exact placerea de spectacol filmat, ce i se
Ai.
41. r.
v,-s
desfasoard
cu repeziciune. Ca sd ceard ritmului
ot,r
de aventura, care se men/ine de la un capdt
;210 typik.t4-.
...,
't
,
la altul, Incetineli analitice si descriptive, In,
semneaza ca nu poate iesi complet din literatura intelectualilor, cd nu e liber de deprinTheodor Buicliu
Ilustrgie la
den. Semnul InIelegerii depline a lui Creangd
Amintiri din copildrie de I. Creangct
se face tocmai prin neobservarea acestor lipsuri, care
fiind structurale, nu s'int imputabile.
Caci omul din popor, primitivul, nu se analizeaza ; cercetarea de sine 1-ar duce
la instinctele care apar singure, cu fiecare act, In viata lui zilnicd. Si nici nu
descrie, fiindcd descrip/ia and nu e un alt fel al analizei psihologice, are de
obiect natura-peisaj. lar despre asa ceva Idranii nu prea vorbesc. Tablourile de
natura abunda la scriitorii culti, ca nevoie mai mult oraseneasca de a sari peste
zidurile ce le astupd vederea ; In literatura cu adevdrat a poporului, pe care
trebuie mereu s-o deosebim de imitarile carturdresti, peisajul e numai pretext
inc.li Creangd stia bine aceste lucruri, pe care le ocolea din instinct, dar si,
dupd cum am vdzut, din constiinta tipului de crea/iune popular& In care ceea
ce domina este evenimentul pur ; basm si balada. Prin manifestarile adInc semnificative de via/d si artd, Ion Creanga apar/ine tipului popular si rapsodic. Sub
star sufletesti dobIndite dupd transplantare, Ti identificam firea primitivd in jocul
celor cloud instincte, care au dat aspiraVa la vatra stramoseascd si erotismul
licen/ios, precum sub deosebiri de compunere literard si chiar dincolo de materialul rustic al Povestilor i Amintirilor recunoastem rapsodismul structural. in totul,
280
spectacolul de mdre/ie simpld.
e.

.

-

www.dacoromanica.ro

Cu aceasta opera lui Creanga dispune In chip absolut de libertatea noasträ :
autoritatea ei fermecatoare ne confiscä atentia, ne supune fdra a-i simti dominatia
chiar, dimpotrivä, ne ridicä spiritul la o putere necunoscuta. Mijloacele povestitorului de a-si Tncercui ascultätorii, de a ski asocia, de a-i lua cu sine, sInt numeroase. Dintre ele, ca sa rezumarn, viteza naratiunii lucreaza In primul rind asupra
constiintei noastre. Ca om care n-a trait disociat de naturä, el nu face literatura
descriptiva. Peisagismul e treaba de oräsean, peste care cad zidurile cetätii. Romantic

sau realist, oräseanul scapä' de viziunea urbanisticä, de bIrlogul chiar electrificat,
In care, tot fugind de bIrlogul primitiv, a nimerit din nou, scapa prin placerea de
a-si descrie viata In aer liber. Gustul privelistilor naturale s-a nascut din confort
si blazare. Creangä a crescut Trisa mai mult In ograda cleat In casa, printre oratanii si In buruieni, mai mult In sat cleat In ograda si chiar dincolo de sat, printre
sälbäticiuni si In pädure, sub cadenta nestricata a anotimpurilor, orientindu-se ziva
dupa soare, lar noaptea dupa pozitia constelatiilor. A tinji dupä asemenea valori
era pentru el tot una cu a don i sa fie, cum era de fapt : scundac, Indesat, blond,
rumen si rotund la obraz, cu ochii albastri si sclipitori. Aspectele naturii-peisaj
apartineau compunerii sale sufletesti, cum apartineau trasaturile somatice persoanei
lui fizice. Si cum nu sta sä-si descrie culoarea ochilor, nu-si descrie nici mediul
naturistic.
Nici natura morala nu-I retinea. Cind, deseori, eroii lui sInt Incercati de ispita
erotica*, ei nu-si sentimentalizeazä situatia. Copil Inca, adult sau mosneag, omul
lui Creangd e purtat de instinctul sexual automatic si, deci, nevinovat. Automatismul abia i se Impiedica de aluzii si echivocuri boccacciene, explicabile fie prin vIrsta
frageda Inca sau prea Inaintata a eroului, fie prin grilä de sensibilitatea ascultätorului de alta clasa sociald.
Fara descrieri de naturä si fara nici un fel sentimentalism, el are de povestit numai fapte, ce se Insira repede ca Tntr-un film cinematic. Grija povestitorului
este sä nu IntTrzie In descriptii si analize, sa dea drum liber evenimentelor sä impresioneze cu cel asupra cäruia ce afla si sä' pregateasca pe cel urmätor. in amintiri
ca si In basme, densitatea epica este mijlocul lui dintîi, cu care Isi supune ascultdtorii. Creangä InvIrteste iute un cinetoscop, ale carui proiectii exclusiv epice semana cu dezvoltarile romanului de aventuri. La noi, nimeni n-a realizat mai suveran epicul pur.
Dar oricit de alergätor ii este ritmul epic, faptele nu trec färd sa li se observe
identitatea : sInt gesturi si situ* de viata zilnica, nimic neobisnuit, oamenii lucreazä, manInca, iubesc, fac negustorie, se cearta si se Tmpaca. Numai ca faptul
cotidian capata In naratiune proportii neasteptate; dei cptidiene, prin natura
lui, el se Tnscrie In extraordinar prin felul povestirii. In opera lui Creangd,
un factor misterios de dilatatie da astfel evenimentelor, chiar familiare, o
dimensiune giganticä. Fenomen optic sau literar, gigantismul viziunii apare atit
din scene modeste, cum ar fi o bätaie pe de-ale mIncarii Intre conscolari,
si din altele fabuloase, cum este desirarea pTna la cer a unui Päsari-Läti-Lungild
ca sa gäbuiasca" de pe fata Tritoarsa a lumii o pasare ascunsa. Se observä Trisa ca
faptele comune si familiare devin în naratiune fapte extraordinare, iar cele supranaturale sTrit aduse la tonul si tinuta celor curente ; dar toate, prin modul povestirii sau prin natura lor, Tsi pun In vedere dimensiunea coplesitoare, de fabula primitivä. S-ar zice asadar ca timpul naratiunilor lui Creanga, ca In once amintiri si
basme, e trecutul, un trecut necalendaristic, deci fabulos. Totusi, ascultatorii lui

www.dacoromanica.ro

281

trdiesc sub puterea unui continuu prezent epic. E timpul estetic care se naste
intre povestitor si ascultdtor si acest timp converteste totul, faptul legendar ca
si amintirea din copildrie, Intr-o actualitate, care combinatd cu urgenta epia devine
realitate unicd. Pentru aceasta, scrierile lui Creangd nu se citesc, se aud. Cu ochii
pe carte, ascultdm o voce apropiatd care, ca sà comunice IntImpldrile, are variatii
de ton nenumdrate, fiind In sunetul ei and serioasd, and glumeatd, intervenind
Trisd totdeauna ca a doua expresie pe lIngd expresia scripticd. Cuvintele in cite o

frazd se pot chiar dispensa de intelesul stiut, fiind toate la un loc simplu prilej
de intonatie, adevdratul inteles, cel gindit de povestitor, semnalindu-se din modularea vocii. Astfel, In opera lui, jocul inflexiunii vocale, din leneviri si precipitdri,
construieste adevdrate figuri sonore, cu alt Tr-01es cleat al cuvintelor care le compun. Cuvinte ? Li se spune asa destul de impropriu : ele grit numai vorbe, aft de
exclusiv le pricepem cu auzul. Cu aceastd artd a spunerii", Creangd provoacd In
cititor simtdmintul de ascultätor si totodatd de participant la Tritimpldri, In cadrul
unui prezent epic coplesitor.

linä la urrna, Insd, filmul trepidant al naratiunilor lui, dimensiunea uriasd a
intimplärilor si a eroilor, dimpreund cu puternicul prezent narativ, se compun Tritr-o
structurd proprie omului din popor. E structura rapsodia valoare a unei arte prehomerice, desi i se spune homerism". Cind zicem, prin urmare, despre Creangd,
Homer al tardnimii romdne", raportdm pe humulestean nu la cunoscutele epopei
grecesti, ci la atmosfera In care pluteau oral fragmentele lor neadunate Ina atmosfera originard, identificabild la fiecare semintie omeneascd incepdtoare. Geniul popular
si geniul lui Creangd sint astfel valori omoloage ; impliandu-se reciproc, ele se comemoreazd impreund.
Aceastd elementaritate creatoare, e adevdrat, se va contrazice totdeauna, pentru
nevoia logicd a criticii, cu singura complicatie ce prezintd povestitorul : Cu constiinta sa artisticd. Dar aspiratia la perfectiune ca gest deliberat si mdsurd a voinconstiente, asa cum se vede a o fi avut Creangd, rimine pura si fericitd Tritimplare In rezultatele ei. Cu once putere de analizd am fi prevdzuti, cazul acesta e
pragul din urrnd al oricdrei sfortdri critice, peste care se afld zona interzisd a facultdtii geniale.
Ne vom multumi aladar cu observatia Ingdduitd, si anume cd, desi rard, constiinta de artist (ceea ce la scriitorul de tip cult apare tot IntImpldtor), marele povestitor nu si-a alterat poporaneitatea. Efortul de a se stiliza ca poporan nu i-a uscat
seva. aci opera sa, pe lingd ce am ardtat a-i constitui naivitatea elementard, va fi
reflectind fard indoiald asemenea efecte de stilizare. El trebuie sd fi simtit limpede
ca junimistii TI pretuiau In particularitätile lui tdránesti, cä i se cerea sd fie altfel
cleat erau ei Insisi, adicd om nou, om din popor, cum nu mai cunoscuserd. Natura
humulesteanului s-a indoit desigur Cu constiinta humulestenismului propriu. Cine
Ms.& ar putea indica punctul unde sfirseste una si incepe cealaltd? Sub Trifátisarea
egald de perfectiune In elementaritate, opera TI sine destul de ascuns, °Hat am
crede ca TI pune In vedere.
PoveOle si Amintirile grit, Cu alte cuvinte, ale unui artist deopotrivd superior
categoriei poporane ca si de altminteri celei culte,
care a si fost, a si voit prin
creatie literard sd fie tdran ; dar tdran istoric din patriarhat, ca bunicul David, ca

282

mos Bodringd si mai toti eroii scrierilor sale, care aft de bine searndra intre ei,
ca unchiasul povestas din exilul de la Soveja al lui Alecu Russo ; ca toti aceia
Inca mai citesc ceasul apropiat al diminetii numai pe marele cadran fosforescent :

www.dacoromanica.ro

gdinusa-i spre asfintit, raritile de-asemine si luceafdrul de ziud de-acum trebuie
sä rdsard.
Opera povestitorului vddeste asadar un joc simplu de tendinte elementare,
cdrora le putem spune puteri sufletesti numai In mdsura elementaritätii lar. in
frumusetea cea mai InaIt& pe care o propune ace'istd opera, se descifreazd, dupd
cum am vdzut, schimbul alternant de instincte, fárd de care viata s-ar destrdma
joc care nu se complicd si care nu se acoperd cu prisosuri nefolositoare strictei trebuinte de a träi.
La instinctul conservdrii, manifestat ca miscare retractild sau mai totdeauna
ca tTnjeald de urs dupd bIrlogul pardsit, la instinctul sexual oarecum animalic, adicd
aproape poruncit, functional si deci nevinovat, se poate ()Hand adduga interesul,

tot atIt de categoric afirmat, al foamei. Este drept cä n-avem de observat chiar
spectacole de Idcomie omeneascd, dupd cum adevdrat spectacol este nostalgia de
Humulesti si erotismul direct. Scenele de pantagruelism lipsesc ; nici un personaj
din dte ni se Infdtiseazd nu e tdran chiabur, ca vestitul Gamacho a lui Cervantes,
care sd poatd Tncdrca pTrid la spaimd o masd de petrecere ; eroii nu iau parte la

ospdturi regesti si nu le serveste nimeni spindri Intregi de vitei fripti ca lui Telemac la curtea lui Menelau ; dar foamea acestor oameni legendari este Insdsi foamea
eroilor lui Creangd, desi acestia Imbucä pe apucate o hrand and canonicd si cTnd
normal insuficientd.
Stan Palitul, ca si toti ceilalli tovardsi ai lui, se bate cu mdmäliga strämoseascd,
iar dasaii de la Fdlticeni, ca viitori catiheti, postesc mai tot timpul, avTnd nddejdea,

cum mTncau in comun, la dteva ulcioare de oloiu, trei patru saci de fdind de pdpusoi, dteva ocd de peste sdrat, pene uscate, fasole, mazdre, bob" etc... Numai
vacanta Crdciunului le rasa ceva amintiri de hrand substantiald, fiind atunci datina
tärdneascd a costitelor de porc afumate", a ceea ce moldoveneste se chiamd chiste
si buft umplut, trandafiri usturcieti si slänind de cea subtire, fácutd de casd, tdiete la
un loc, fripte bine Tn tigaie..." $i prea rareori se TntTmpla ca unuia dintre ei
i se aducd de-acasd bucate mai alese ; iar de se IntImpla asa, atunci ddscdlimea se
pornea la bdtaie, ca pentru purceii adusi de tatd-sdu lui Mogorogea. Cu toate acestea, toti ne sInt Infdtisati ca niste mTncdi". LdsTnd la o parte pe Oslobanu, care
mInca cTt septesprezece", dascdlii rdmasi, dupd izgonirea acestuia de la gazda comund, fac din purceii lui Mogorogea prilejul acelei rdfuieli homerice, despre care
a fost vorba In altd parte a studiului nostru. Desi e limpede prin urmare cà sTnt
mai mult niste Tnfometati prin lungd subnutrire, ei ne apar de Idcomia fabuloasd
a convivilor antici. Impulsiunea la mTncare este atIt de puternicd, adicd atTt de instinctivd, ca viitorii preoti nici nu stau sa cugete daca se cade sd rdmTie 6-Ova insi
cu merindele multe-putine ale celar izgoniti anume de la Pavel Ciubotariul ; ei
le pun poste" [And Ti sperie. Nici pofta lar de bdut nu e de trecut cu vederea ;
cheful din cinstita crTsmd la fata vornicului din Rädäseni" Ti sugereazd mdsura si
urmdrile. Cdnile mari de lut, cu vin de Odobesti, curg acolo una dupd alta si pentru

fiecare se multumeste crIsmdritei tot cu sdrutdri", ca pentru a fi mai ciar
lumea aceasta se miscd numai potrivit alterndrii instinctelor. Astfel personajele
lui Creangd sTnt urmdrite mai toate In impulsiunile lar fundamentale, care sInt si
ale autorului.
Dar printre figurile de oameni sTnt chiar personificdri ale instinctelor ce le
mInd In viatd, proiectate In proportii uriase, ca pentru a cuprinde lumea Intreagd
In simbolica lor. CIt priveste erotismul functional, Povestea povestilor, pentru cei

www.dacoromanica.ro

283

care o cunosc, personified deplin mecanica acestui instinct, dezlantuit si interzis
prin ate un sunet (un fluierat sau o interjectie) de atita arbitrarietate, ca putem
Tntelege natura supra-individuala sau In once caz nerationala a pornirii sexuale.
De asemenea Setea si Foamea devin fapturi deosebite, dintre care una, adevarata

onanie de om", bInd apa de la 24 de iazuri si o &Id, pe care umblau numai
500 de mori", plIngindu-se totusi ca se usuca de sete", e Setild, grozav burdahan
si nesatios etlej : de nu pot sa-i potoleascä setea nici izvoarele parnIntului", e prapadenia apelor" si fiul secetei",
iar alta, dracarie si mai mare", mTnend brazdele de pe urma a 24 de pluguri" si vaitIndu-se totusi de foame cIt II tinea gura,
e FlarnInzila, foametea, sac fdra fund, sau cine mai stie ce pricopseald a fi, de nu-I
mai poate satura nici parnIntul". in totul dar, lumea lui Creanga este o lume a
instinctelor, fie ca e vorba de oameni actiona-ti de impulsiuni primordiale, fie,
desi mai rar, de personifican i ale acestor impulsiuni.
In acelasi fel, dupa cum conTinutul psihologic al operei poate fi restrIns la
cIteva miscari instinctive, arta sa e reductibilä la functii structurale. Am deosebit
In partea a doua a studiului nostru critic, ca ceea ce specified rapsodic opera lui
Creanga este ritmul trepidant, adica felul pe nerasuflate al povestirii, alergarea faptelor. Cum nu stam sa ne Intrebam de motivarea amanuntitä a faptelor baladice
sau de peisajul In care evolueaza Fat-Frumos, la aceeasi atitudine de spectatori
ai unei exclusive curse epice ne constrIng si Amintirile sau Povestile. Ele au puterea
de a ne face sa recadem In patriarhatul autohton, auzind ispravi la care participarn
cu respiraTia taiatd. Cad In adevar scrierile lui Creangd nu se citesc, chiar daca le
citim, ci se aud. Cu ochii pe carte, ascultdm o voce apropiata care printre TritImplarile comunicate are variaIii de ton, este serloasa si glumeata In sunetul ei, intervine ca a doua expresie pe ling expresia literara. SfIrsitul Povestei lui Stan Pätitul
corqine astfel o fraza In care cuvintele se dispenseaza de InTelesul lar, fiind toate
la un loc simplu prilej de intonalie ; si numai modularea vocii subliniaza adevaratul
InTeles al acestei Ingramadiri de sunete
$i iaca asa, oameni buni, s-a izbavit lpate, si de dracul si de baba, traind In
pace cu nevasta si cu copii sal. Si dupa aceea, end Ti spunea cumva cineva cite
ceva de pe undeva, care era cam asa si nu asa, lpate flutura din cap si zicea :
la,

paziti-va mai bine treaba si nu-mi tot spuneti cai verzi pe WO, ca

eu sInt Stan Patitul 1"
La limpezimea frazei subliniate, care cuprinde respingerea banuielii de necinste
a sotiei lui lpate, contribuie, nici vorba, sensul povestirii Tntregi, stiut mai
dinainte, dar cu deosebire contribuie jocul inflexiunii vocale, care din leneviri si
precipitan i de ton construieste o adevarata figura sonord, cu alt Inteles cleat acela
al cuvintelor folosite. Pare chiar impropriu sa le spunem cuvinte ; caci ele ent
numai vorbe, atIt de exclusiv le pricepem cu auzul.
Desi scrise, vorbele lui Creanga, In once imprejurare si nu numai In exemplul
citat, susin, cu felul lar de a se Innpreuna, o arta a spunerii, careia nu-i lipseste
nimic pentru a o recunoaste ca trasätura caracteristica. AbundenIa expresiilor onomatopeice este semnul cel mai exterior al acestei arte vorbite. in Harap Alb, Setila,
pus la Incercare fata de 12 buçi pline cu vin de cel hränit", clInd fundurile afara
la eTte o bute, horp !
sugea dintr-o singura sorbitura" ; In Mos Nichifor Cot-

cariul, dupa ce harabaua e reparata sumar, la vr-o eteva obraturi, ernetul s-a

284

InfierbIntat, s-a muiat si... foflenchiu ! iar sare roata I"; lar In Amintiri... Mogorogea,

www.dacoromanica.ro

punIndu-i-se o posta, Cind racneste o data dt ce poate, eu svirrr 1 chibriturile
din mina, tustiu I la spatele lui Zaharia, si-ncepem a hordi, de parca dormeam cine

stie de cInd...". Din aceeasi ratiune orala multimea interjectiilor, care uneori nici
nu se deosebesc de onomatopee : alelei, amandea, baiu, ei, dec häi, hîrti, hIrti,
helbert, horbustiulac, huta, nea, poptc, ptiu, sovilc, teleap-teleap, trosc, tustiu etc., ca
si nenumaratele verbe imitative : a bädäddi, a brzli, a bocäni, a bojbai, a bolborosi,
a cleimpäni, a cotcodäci, a clipoci, a dIrdri, a se härtui, a hodorogi, a horäi, a hirsccli,

a läläi, a linchi, a se linciuri, a mormäi, a molfäi, a se clincäi, a pirptli, a ropoti, a
scinci, a sfirci, a sovIlcäi, a tIsni, a urni etc... Alaturi de interjectii, onomatopee
si derivatii onomatopeice, se observa de-a lungul operei Intregi forme specifice de
convorbire, prin care cititorului i se semnaleaza neIncetat prezenta povestasului.
Se Intelege dar Ca exemplele semnificative nu se gdsesc In dialogul personajelor,
ci In larnuririle povestitorului Tnsusi. Caci atentia noastra de cititori se simte mai
atrasa de raporturile pe care aceasta proza vorbita le creeaza intre noi si autor,
cleat de acelea dintre personajele puse In miscare. Specificul de oralitate reiese
mai !impede din formele naive ale exprimarii, In care intonatia subzista alaturi de
Intelesul gramatical si concorda cu el. Astfel, culegIndu-se exemplele dui:a voia
Intim plari i

Nu stiu cum se TraTmpla, ca aproape de Buna-Vestire, unde nu de! o celldurae ca aceea, si se topete ornatul si curg pTraiele si se umfla Bistrita din mal
In mal, de dt pe ce sä lee casa Irinucai" (Amintiri, p. 23).
at pe ce sä pule mina pe mine! $i eu fuga, si ea fuga, si eu fuga si ea fuga,
'Ana ce darn Onepa toata palanca la parnInt". (Ibid., p. 40).
Toate ca toate, dar cind am auzit eu de tata..." (Ibid., p. 47).
... si and aproape sä ies din gradina, ma simtesc cuinii lui Trasnea si la mine
sei mO rupä. Ce-i de feicut ? (Ibid., p. 54).

A doua zi Nica Oslobanu ca mai ba sd dee pe la scoala" (Ibid., p. 63).
Pe urmel se mai Invirte crt se mai invirte prin casa..." (Capra cu trei iezi,
p. 163).
Face ea sarmale, face plachie, face alivenci, face pasca cu smIntIna si cu oua,

si fel de fe/ de bucate" (Ibid., p. 166).
$i, auzind caprele din vecinatate de una ca asta, tare le-a mai pärut bine.
Si s-au adunat cu toatele la priveghi, si unde nu s-au asternut pe mIncate si pe
bäute, veselindu-se Impreuna... (Ibid., p. 169).
$i cit pe ce, crt pe ce sa nu-o iee carul Inainte" (Dänilä Prepeleac, p. 173).
Apoi cla din umere si porneste ; mai merge el clt mai merge pIna ce cu mare
greu gaseste drumul. Apoi o ia la papuc si hai I hai hai I hai I ajunge In sat la
frate-sau" (Ibid., p. 177).
$i atunci numai laca un ciocirlan schiop se vede viind, cIt putea ; si sovIlc, sovilc, sovilc 1 se Infatiseaza Inaintea...") (Povestea porcului, p. 208).
... iar fata babei Indruga si ea cu mare-ce dte-un fus" (Fata babel i fata
mosneagului, p. 217).

in sfIrsit cu mare-ce a ajuns ea si acasä la md-sa" (Ibid., p. 224).
$i dnd vazura si una ca aceasta, II cuprinde spaima si fuga la boier, de-i vestira" (Povestea lui Stan Peititu, p. 239).
Atunci, bucuria lui Ipate ! " (Ibid., p. 245).

www.dacoromanica.ro

285

la pe nevasta lui pate si se ca mai duce (Ibid., P. 247).
Si mai merge el clt merge, si numai jaca ce aude o bIz'litura Inabusita. Se uita
el In dreapta, nu vede nimica ; se uitä In stInga, nici atIta ; si and se uita In sus,
ce sei vada?" (Harap Alb, P. 317) etc. etc.
Astfel cà totalul de interjecni, onomatopee, expresiuni orale, Intrebari
si exclarnari, care ImpInzesc mai fiecare pagina a lui Creanga, provoaca In cititor
simtim'intul de ascultator, ceea ce alimenteazd impresia unui puternic prezent epic.
Jean Boutière Imparte aceste Intorsaturi vorbite de expresie In elipse, repetini

si construcnuni pleonastice. Cele mai semnificative pentru preocuparea noasträ
s'int acestea din urma, In care subiectul gramatical e dublu, fiind adica Inca o data'
amintit, desi a fost exprimat printr-un pronume : Mai traiesc ei oamenii si fard
popie" (Amintiri... p. 94). Caci pierzIndu-se In amänunte de povestire, Creanga crede
totdeauna necesar sa atraga In acest mod atenlia acultatorilor. De alta parte, felul

vorbit al prozei da frazei lungiini periodice al caror Tnteles e subliniat si lamurit
nu atIt de punctuatie, de care se si poate dispensa, c'it de inflexiunea vocii. Cazul
ne este cunoscut chiar din citatele de mai sus, si, cu deosebire, din primul si
Dar cuvintele, trebuind sa sustinä si sa faca evidenta intonatia, capatä o topica
anume, deosebita de aceea pe care ar avea-o Intr-o fraza scrisa

Tot In acea vreme, si la Imparane strasnial zvoand s-a Part; si Trisusi Imparatul cu sfetnicii sai vazInd aceasta mare minune, grozav s-a speirietl" (Povestea
porcului, p. 203).

Autorul nefiind gramatic, ci un vorbitor, schimbä ordinea gramaticala ; sau,
mai exact, servindu-se de vorbe si nu de cuvinte, lasa vorbelor felul lor de a se
Insirui, adica ordinea vorbirii. Modularile vocii i se aud Intotdeauna, atit de variate
ca intentiile caracteristice se ascund In aceste variatii de ton, care s'int cele mai
personale resurse ale lui Creanga. Sa ascultäm andurile urmatoare
Crismarita cum ne-a vazut, pe loc ne-a sarit Tnainte si ne-a dus de-o parte,
Intr-o odaie mare cu obloane la feresti si podia pe jos, unde eram numai noi-Indenoi si crismarita and poftea ea la casa ei" (Amintiri, p. 76).

286

Dupa ce m'intuim de baut cana aceea, ni se aduce alta, pentru care multämeam crIsmäritei tot cu sdrutari, Old ce se facea cei se mlnie si iar fugea de r,oi.
Mai pe urmä iar venea si lar fugea, ceici cam asa se vinde vinul pe unde se vinde...
Ori mai stii pacatul? poate cä nici crismaritei nu-i era tocmai uri't a sta tritre noi,
de ne cerca asa des" (Ibid., p. 78).
Cind intentia eroticA' depaseste marginea Ingaduita exprimarii (povestitorul
Insusi simtind aceasta) ea se refugiaza cu totul In glasul, care se aude si caruia
îi revine exclusiv sarcina de a o pune In vedere ; In asa fel ca textul pare a spune
lucruri nevinovate, iar glasul area altele dintre cele mai neconvenabile. Se ajunge,
cu alte cuvinte, la o dubla impresie, una de citire si alta de auditie. Asa e lucrata
mai ales nuvela Mos Nichifor Cotcariul si cu deosebire anumite parn din ea, cum
este amintirea despre calugaritele care veneau prea des la oras. intrebate de protopopul de la Neamt de ce nu se linistesc mdcar In saptämIna patimilor", acestea raspund, pentru cine la numai Intelesul cuvintelor scrise, ca lIna, din care se
face seiacul, nu le da pace ; dar, pentru cine asculta textul cu pricina, intonarea lui,
dupa topica vorbita a cuvintelor, e plina de indecentä.
In sfirsit, frazele scrise la Creangä, s'int atit de putine, a se pot numara. Ele
apar exceptional si, la dreptul vorbind, nu plac In masurd egalä cu celelalte, care

www.dacoromanica.ro

au menirea sà sus-0nd cea mai rafinata arta a spunerii 1, deosebitd pind la amdnunt
de arta scrierii. Daca Creanga, dupa cum arata un document, TO citea tare, frazd
cu frazd, ceea ce scria, acest fel de a lucra pentru ureche era desigur studiul
Tnregistrarii vocale : proceda ca In fata unui fonograf.

Arta vorbitd din Povesti i Amintiri este in cele din urmd, daed se dorqte a
se spune astfel, vorbdrie goald", dar fermecdtoare ca nici una alta, din cite ni s-au
pdstrat In scris : un fel de tacla superioard, In care de atitea ori avintul verbal confiscd pentru sine initiativa povestitoare i chiar se aruncd In deplind neattrnare.
Vorbele, facute astfel, de un continuu suflu euforic, sA gee §i sd clocoteascd, ajung
la neateptate rdsfaturi ritmice i îi rdspund cu potriviri de sunete, asociindu-se

singure mai mult dupd sonoriati, cleat dupd inteles. Ca In aceste rinduri :
Poate cA acesta-i vestitul Ochild, frate cu Orbild, vdr primar cu Chiorild, nepot

de sord lui Pindild, din sat de la Chitild, peste drum de Nimerild, ori din tirg de
la Sad-ea-0, megie cu autati i de urmd nu-i mai dati. Ma rog, unu-i °child pe
fata parnintului, care vede toate i pe toti, altfel de cum vede lumea cealaltd ; numai

pe sine nu se vede at e de frumqel. Par-cd-i un bot-chilimbot-botit, In frunte Cu
un ochiu, numai sA nu-i fie de deochiu" (Harap Alb, p. 321).
Nativitatea versului, schitatd din propriu impuls ca îi In poveOle poporului
(... ca poveste mult mai este") se ridicd de nenumdrate ori pind la adevdrate
masuri, transcrise chiar in versuri, care intrerup naratiunea cu placerea lar specified. Se gasesc i In Basmul feciorului de Imparat cel cu noroc la vanat, al lui
Odobescu, asemenea interludii ; dar ele scot la iveald fabricatia folcloristului carturar, ()Hat de mdiastra ar fi imitarea. (E interesant de observat finalitatea artistied In vederea cdreia Intrebuinteaza Creangd aceste gratuitati verbale. in Harap
clued stapinul la sfinta Dumineed, adicd pe un tarim
Alb, calul nazdravan, ca
de basm, II trece prin locuri a cdror minunatie e luata din sarcina prozei i läsatd
pe seama versurilor, ca pentru a se simti In totul schimbarea tarimurilor. Pagina
indicata da prilejul atingerii noastre cu facultatea geniala).
Dar, sub once deveniri, recunoaTtem oralitatea producerii. Toate personajele
grit, se Intelege, fapturi guralive i, oricit cercetdtori ca Boutière ar gäsi nepotrivit
ca un Pdsdri-Lati-Lungild i tovard0i sdi s'a se piareld In euforie verbal& aceastd vorbdrie care este a lui Creanga insu0, Indepline§te In opera rol de functie structurald.
Ea strdbate i particularizeaza toate scrierile sale, de la replici, care se Intind pe

cite patru pagini (cum este aceea a bunicului David, end sad ducd pe Nicd la
coala din BroTteni), i pind la felul povestitorului de a conduce fabulatia mai mult
cu graiul, cleat cu scrisul.
De aceea pare de nenteles paralelismul de oralitate dintre creatia lui Creangd
aceea a lui Caragiale, pe care II sustin Pompiliu Constantinescu (Figuri ¡iterare,
1938) §i G. Cdlinescu (op. cit.). Cdci la Creanga nu vorbesc numai eroii, cind se Intilnesc, vorbete insqi autorul ori de cite ori intervine i intervine atIt de adesea
0 de oral, Mat el devine personajul-centru. La Caragiale, dimpotrivd : eroii vorbesc, unii chiar pdlavrägese, dar autorul and i0 face aparitia, ca sd condued intimsau dialogul, el scrie : cuvintul i se Tntelege fara sa fie auzit, fraza nu curge
liber, ci Impietrqte In margini definitive ; verva lui cunoscutd, mu§cdtoare i agresivd, nu-i contamineazd stilul, pdstrindu-se obieetivatd numai In personaje. DimObserväri asupra stilului oral cuprind i monografiile lui Boutière i CAlinescu, ca i studiul
lul T. Vianu (Arta prozatorilor romdni, 1941) la toate cititorul puttndu-se raporta totdeauna cu folos.

www.dacoromanica.ro

287

preund Cu Maiorescu, marele Caragiale este reprezentativ pentru felul strIns si
net al stilului.
Dacd Insd Povestilor i Amintirilor, li s-ar ridica Intr-un mod sau altul cadrul oral,
In care auzim pe Tnsusi povestitor cum le aseazd, am rdmIne, evident, cu un sir
de fapte, cu dialoguri pe-alocurea foarte vii, cu oameni de lard
unii neIndestuldtor motivati sufleteste, cu fragmente interesante chiar, dar numai Cu schema creatiunii, cu un fel de scenariu din care lipseste actorul principal. Incercarea s-a si
facut de altfel, In mod teatral : Nella Stroescu (Harap Alb, reprez. 1936) si I. I.
Mironescu (CatiheTii de la Humulesti, rnsemniiri iesene, 1938), mai de curTnd, iar mai

de mult un Radu Priscu (Capra cu trei iezi, 1913) si altii, au dramatizat pdrti din
opera lui Creangd. lmpresia produsd este de incompletitudine ; mestesugul prezentdrii scenice, oridt de stdpInit, suferd iremediabil de lipsa evocdrii orale a povesti-

torului.
Stilizarea In sens vocal, a cdrei neobisnuitd mdsurä Intr-o opera scrisd am putea-o

vedea pInd acum, semnificd la Creangd deplina constiintd de naturd proprie. Cdci
din and In tind ludm cunostintà si de forma nestilizatà a oralitdtii geniului sau.
SInt In Amintiri... anumite fraze tipice, care revin intocmai sau prea putin modificate, de ateva ori ; fraze fixe
cum le numeste lorgu lordan (Viata romcIneascd,
noiembrie, 1937), circulare
cum le zice Cdlinescu (op. cit.), ciclice sau cum li s-ar
mai putea spune, Inc'it ele rdsar ca locutiunile populare ori de ate ori se iveste
nevoie, si, dacd trebuie sà ilustreze o serie Tntreagd de Trnprejurdri, o data create,
nu se schimbd la repetare. De ex. :
satul vuia de vatale, de antecul unei
pupeze..." ... vuia satul", femeile boceau de vuia satul", copiii strigau la Bobo-

...

teaza de clocotea satul", fetele chicoteau... de rdsuna prundul" etc. Tipicul

spunerii se pdstreazd mereu.
Cu proverbele se întîmplä acelasi lucru : revin neschimbate, dupd cum le cere

momentul povestirii. Cäci povestile, dei faptele le s'int aruncate In legendarul

a fost odatd... ca de n-ar fi fost...", au ca timp propriu timpul prezent, adicd
momentul cInd le ascultdm ; timpul povestitorului copleseste timpul legendar cu
desfásurdri actuale, care nu pot fi controlate In astfel de repetitii nici de cel ce
ascultd, nici de cel ce spune.
Arta scrisd, asternIndu-se pe spatiul hIrtiei, controlabil oricInd, tine seama
de cIt mai marea variatie a exprimdrii. Era Creangd lipsit de asemenea resurse ?
Earl Indoiald cd nu. Dar el Tsi vorbea scrierile si de aceea, fiind si povestitor si
ascultátor, constiinta i se umplea de prezentul narativ In care fraza ciclica apdrea
ca pentru IntTia card. In Deinilä Prepeieac, atit de mult stdpIneste Tntimplarea actualà, Ineit se trec cu vederea nu numai expresiile reluate, dar chiar schimbarea

firii eroului, care In prima parte este a unui prostovan, iar apoi e a unuia mai
istet cleat Dracul Tnsusi.
Aceste aglutindri de vorbe grit semnele unei naturi de povestas. Basmele toate
rdsucesc un numAr restrins de asemenea formule verbale, a cdror semnificatie duce
la conditia de oralitate a creatiunii populare. Din categoria Ion fac parte si grupurile
stereotipe de vorbe, care Incep si Incheie basmul ; asa este sfIrsitul lui Harap Alb,
transformat Tnsd de povestitorul nostru In asa fel ca numai Eminescu In Cdlin si
poate Cosbuc In Nunta Zamfirii au mai atins acest nivel de idild :

288

Dupd aceasta se lincepe nunta, ;-apoi dd Doamne bine
Lumea de pe lume s-a str?ns de privea,
Soarele §i luna din cer le ridea.

www.dacoromanica.ro

$-apoi fost-au fost poftiti la nuntd
..Crliasa furnicilor,
Crtiasa albinelor,
Si craiasa enelor,
Minunea minunilor

Din ostrovul florilor I"

$i mai fost-au poftiti Inca
Crai, crdiese si Impargi,
Oameni in sama 136gaIi.

$-un pacat de povestariu
F5ra bani In buzunariu.

Veselie mare tntre toti era.
Chiar si sarkimea ospIta si bea."

i

$i a tinut veselia ani Intregi, i acum mai tine Inca. Cine se duce acolo bea
mdnIncd. lar pe la noi..." etc.

Creangd era un astfel de povestariu", care pe la nuntile de odinioard spunea
din gura ; era adica u rapsod local, pe care numai imprejurarile silindu-I sd scrie,

el a cautat In toate felurile sali copieze cu fidelitate spunerea. Ap incit, oricare
element, dintre cele doud, cu functie structurald, am privi : fie ritmul epic alergdtor, fie oralitatea complexd a operei, atentiei critice i se vadqte acela0 rapsodism,
pe care o stilizare TricapdtTnatd l-a rafinat, fard sa-1 denatureze. aci din sfera popora-

nitatii, ceea ce nu-i scoate arta nu Ora amanuntele de rusticitate, ca personajeletarani, cadrul rural sau specificul anecdotic i nici actul prelucrdrii de sine, ci stilizarea, In sens rapsodic, a nuditatii epice i a prezentdrii orale. Ca in putine alte
literaturi, la noi se poate deosebi aceasta, deoarece am avut marl grupdri de scriitori carturari, care au fost indrumate programatic spre viata satelor, obtinind de
la ele o literaturd rusticd, dar netdraneascd, nepoporana, cultd. $1 chiar o seama de
alti scriitori, dintre cei mai renumi-0, nepedagogizati In numele specificului etnic,
talente care s-au Indreptat singure spre sufletul satului, au produs opere de carturari In materialul tardnesc. Creanga sta unic prin optica omului din popor ramas
In popor, Trichis In sine i fard interes pentru prezentarea obiectivd a semenilor.
De altfel avem putinta sd observam direct aceasta din schitele de oameni cite
anima povestitorul. Nici un erou din Povesti si Amintiri, afard de eroul principal care
este totdeauna Creangd Ins4, nu capatd intemeiere psihologicd, dupa modul obiectiv. Iluzia de viatd se Malta dintr-un dialog veridic, dar mai cu seama din comentariul
autorului, care Tricadreazd actiunea fiecdruia. De caractere, cum se spune In studiile
literare, nu poate fi vorba. Lumea acestor eroi are un profil moral comun : e o
lume tardneasca, de bun simt, cu chef de vorbd i chiar sporoatoare, cu haz i
ireatd dei naivd. Trisdturile de diferentiere apar ca neinsemnate
mucalita,
unul e mai de bun simt, cum se aratd Mo Ion Roatd ; altul mai vorbaret, cum
mai
Popa Duhu, e mai mucalit ; Ddnild Prepeleac
este bunicul David ; celdlalt
§iret i mai istet ; dar nici unul n-are o fizionomie proprie, ale car& trasaturi sd
nu poata fi identificate i la ceilalti. Ei TO seamana unii altora pina Tritr-atit, cd
par a deghiza sub numele diferit acela0 personaj. Se simte un prototip pe care
19 - C. 178

www.dacoromanica.ro

289

fiecare II reproduce numai In parte. Si e zadarnic once studiu, care I-arcauta

printre ei

abia to/i la un loc TI realizeazà. Ca sa-1 aflarn, compararea felului lor
colectiv cu interverrtiile, atit de dese, §i comentariile staruitoare ale
povestitorului, ne Indrumeaza sigur. Càci eroii vorbesc ca autorul care îi m4ca,
simt ca el §i se comporta ca el. Putem lua once fragment spus de povestitor
sa-I punem In gura oamenilor lui sau altminteri : putem lua din gura eroilor, fie
aceTtia Mol Ion Roata, !pate 1i chiar Rou-Impdrat sau Gerila, once rostire i sd
o trecem pe seama autorului ; nimic nu se schimbä In firea lor.
Prototipul acestor oameni este Creanga insu0, cu viziunea lui fabuloasd, cu
individual

;

i

nentreruptul joc vocal, euforic, mucalit 0 de o naiva. viclenie. Pentru portretul
omului ce a fost Creangd, n-avem cleat sa adunam InsuOrile risipite In eroii sai
Il avem Intreg. El era un om prost", cum de a-a-tea ori spune singur, adica, dupa

Intelesul vechi al cuvintului, din prostimea cea multa, din popor 0 nu lipsit de
puterea unei anumite TnIelegeri. Ceea ce numim noi inteligerrp, In mulIimea
neasca insemneafá media de istetime 0 bun sirrq a lui Mol Ion Roan. Un astfel
de om nu puteafi ?rileles de or4eni. Venind dintr-o lume oarecum ermetica, limpede
numai pentru ea Insa0, or4enii au petrecut pe socoteala simplei lui apariIii 0 au

rls batjocoritor auzindu-1 folosind vorbe strarnoti.
lacob Negruzzi chiar
consemnat neintelegerea faIS de felul lui Creanga,
pe care II poreclqte PopaSrrantina", expunindu-I deriderii publice printr-o satira.
Acolo se poate citi, In cuprinsul cuvIntarii atribuita povestitorului nostru, aceste
versuri
Frati iubii, eu §tiu desigur ca voi toti ginditi ca mine
Ca-n iubita noastrd lard n-ar fi rdu sd fie bine".

Creanga, e adevarat, a spus aa ceva, dupa cum marturisete un document (loan
S. lonescu, Pove0, anecdote... etc, 1905) la o adunare : Eu tiu un lucru i anume
ca n-ar fi rau sa fie bine in tara asta". Tautologia vorbirii provoaca rTsul printre
intelectuali, se InIelege ; dar pentru cel care o pricepe ca vorbä de bun simt, ca
orientare elementara a omului iste-t din popor, nu e de ris. Forma ei exacta, cad
e de banuit ca nici Ion S. lonescu i cu atit mai putin Negruzzi n-au transmis-o
intocmai, se gaseste In Ddnilel Prepeleac, care spune

Na! ca. fäcui pacostea 1i fraline-meu. Ei, ei, acum ce-i de facut ?... Eu cred,
cä ce-i bine nu-i rclu : Dann face, Danild trebuie sa desfaca" (p. 177).
Complexul sintactic In care se afta aci, terge aerul rizibil al vorbei, fácind-o
reflecteze numai naivitate 0 bun sirrrt. in bun simt e ca 1i adausul dupa o susIinere
veridica : $i drept vorbind, acesta-i adevdrul" (Amintiri, p. 30) ; iar in naivitate
ca popularul a fost odatd ca niciodata, Ca de n-ar fi, nu s-ar povesti".
Studiul operei aladar larnurqte pe om pina la amanunt, evocindu-i chipul moral,

viu 1i etern, de Wan povestariu".
Pasiunea pentru biografia scriitorului, la ce ne-ar mai sluji ea acum ? lar criticilor
care totu0 au manifestat-o cu exclusivism ne adresam cu intrebarea : raspopirea lui,
necazurile conjugale, epilepsia 0 cite se Ttiu Inca. despre el, ar interesa chiar daca
n-ar privi pe unul care a scris Amintirile 1i PoveOle ? Majoritatea covir0toare a criti-

290

cilor lui Creangd par, dupa lucrul sa.vir0t de ei,
fi raspuns la chestiune afirmativ. E u0pr de banuit ce se poate obiecta la toate acestea. Creangd, se va zice,
n-a fost doar un vagabond oarecare ; el a läsat o opera literara 1i studiul vietii

www.dacoromanica.ro

lamureste opera Tnsäsi. Färd a dovedi cum tocmai aceasta relaTiune de la om la
scriitor lipseste In critica despre povestitorul nostru, chiar metoda biograficd In
critica literard, ca once dogma, nu este infailibild. Cazul Creangd, printr-o fericita
IntTmplare, da materialul trebuitor ca sa probam nepotrivirea sau failibilitatea
metodei.

SInt In viata si opera lui anumite date de primul ordin, lar altele secundare.
Ne vom servi de cite una din amTndoud categoriile. incepInd cu cele de a doua
Tnsemndtate, din viatd, vom aminti cà atestatul seminarial, pentru trei clase, TI aratd

ca fiind bun sau exce/ent la toate obiectele de studiu, inclusiv purtarea ; si cd la
Normala Vasile Lupu" obine premiul TntTi, fiind atIt de apreciat de Maiorescu,
Mat e numit institutor, &id abia Tncepuse cursurile clasei a doua, lar dupd alte
documente, cInd Inca nu le sfIrsise pe cele de clasa TntTi ; si ca examenul final pentru
scoala normald Ti aduce un certificat de eminent& iarasi la toate obiectele.
TrecTnd la datele secundare ale operei, reTinem dintre ele una pe care Amintirile
o repetd la nesfirsit, sub toate formele. Astfel Smarandqa popii", pe care o si iubea

oarecum, ia de la scolarul din Humulesti o bleandd", fiindcäîi tulburase
de a prinde mute ; un Nic'a lui Costache, pus sa-1 examineze, s-apucd de Tnsemnat
la greseli cu ghiotura pe o dranitä : una, cloud, trei, pTra la doudzeci si noud". $i
Isi continua portretul de scolar asa
Mai I I ! s-a trecut de saga', zic eu In endul meu ; Inca nu m-a gdtit de ascultat

si cite au sd mai fie. $i unde n-a Tnceput a mi se face negru pe dinaintea ochilor
si a tremura de minios... Ei, ei ! acu-i acu. Ce-i de fa'cut mài Nica ! Imi zic eu
In mine. Si ma uitam pe furis la usa mIntuirii si tot scaparam din picioare, asteptInd
cu neastImpar sd vie un lainic de scolar de afard, caci era poruncd sa nu iesim cite
doi deodatd ; si-mi crapa mdseaua In gura and vedeam cd nu mai vine, sa má scutesc

de calaria lui Balan si blagoslovenia lui Nicolai facatorul de vInatai. Dar adevdratul
Sfint-Nicolai se vede ca a stiut de stirea mea, cd numai iaca ce intra afurisitul de
baiet In scoald. Atunci eu cu voie fard voie plec spre usa, ies rdpede si nu md mai
Incurc prin prejurul scoalei, ci o iau la sdnatoase spre casa. Si cInd md uit Tnapoi,
doi hojmaldi se si luase dupd mine ; si unde nu Tncep a fugi de-mi scaparau picioarele ;

si trec pe lIngd casa noastrd si nu intru acasd, ci cotigesc In stInga si intru In ograda

unui megies de-al nostru, si din ogradd In ocol si din °col In gradina cu pdpusoi,
care erau chiar atunci präsiti al doilea, si baietii dupd mine I $i pTnà sà md ajunga,
eu de fricd cine stie cum am izbutit de m-am Tngropat In tarTna la rdclacina unui
pdpusoi. $i Nic-a lui Costache, dusmanul meu, si cu Toader a Catincai, alt hojmalau,
au trecut pe linga mine vorbind cu mare ciudd : si se vede ca i-a orbit Dumnezeu,
de nu m-au putut gdbui. $i de la o vreme nemaiauzind nici o fosniturd de papusoi,
nici o scurmdturd de gdind, am ITsnit o data cu tarna-n cap si tiva la mama acasd si
am Inceput a-i spune cu lacrimi, ca nu md mai duc la scoala macar sa stiu bine ca m-ar
omorT".

intre copiii veniTi la scoala domneascd" din TIrgu-Neamtului, Creangd se prezintd drept cel mai bun de hIrjoand si sldvit de lenes", invatátura parindu-i-se cumplit mestesug de fimpenie, Doamne fereste !" Un biograf TI aratd, chiar la seminarul
de la Socola, ca fiind un elev lenes, pedepsit din aceasta cauza de multe ori. Cunosclndu-i dar certificatele exceplionale si portretul de scolar pe care singur si-I face,
cu ce ne instruieste aceastd opoziIie asupra operei ?
ObservaIii identice Tnlesnesc considerarea la un loc si a celorlalte date, de
prim ordin acestea atIt pentru biografie eft si pentru creatiunea literard proprie.

www.dacoromanica.ro

291

Creangd suferea de epilepsie. S-a spus cd boala o mc:qtenise de la marnd-sa, care s-ar
fi vindecat. Oricum ar fi, fapt este cd ultimii zece ani de existerrrá l-au chinuit In cloud
chipuri deopotrivd de crincene : atacul propriu-zis, a cdrui sursd prevestitoare o simtea ca un fum pe nos" i care, surprinzIndu-I chiar In clasd, ajunsese in anii din
urmd sd se repete de dteva ori In aceea0 zi,
i speranta vindecarii, ceea ce

purta prin leacuri bdbe0 vätämdtoare, prin apele Slänicului-Moldovei, de mai
multe ori, avInd mereu iluzia Insdndto0rii, ca sd recada mai acrinc In raul incurabil.
Nici In Amintiri i nici In Pove0 nu se poate gdsi echivalentul firesc de sensibilitate
al acestei maladii. O singurd data' e vorba de ga ceva In tot ce a scris Creangd,
dar i atunci folosqte Imprejurarea In vederea unui efect de umor. STritem la fabrica de popi din Folticeni" ; dascàlii, unii oameni In vIrsta, cu femeie i copii
acasa, Tnvdtau tare Intr-o devalm4ie unicd In comicul ei : la unii le umblau buzele
parca erau cuprin0 de pedepsie". indt nu numai cd opera nu exprima firqtile transpuneri In sensibilitate ale rdului a-at de organic (ceea ce la un Dostoievski era fapt
obipuit), dar chiar ii rdstoarnd acest atac latent asupra spiritului, stralucind totdeauna de sdndtatea unui umor euforic.
Umorul este poezie i poezia este metaford. Din dte studii exista asupra lui
Ion Creanga, dintre care cele mai Insemnate sTnt ale lui Jean Boutière i G. Cdlinescu
(rara sd se poatd trece cu vederea contributiile lui N. lorga, G. Ibrdileanu, Tudor Vianu
ultima, Zoe Dumitrescu-Buwlenga), nu tim sd se fi pus Intrebarea : care e meta-

fora umorului lui Ion Creangd? Atragem Inca o data atentia asupra conduitei bifurcate pe care o urmeazd totdeauna exprimarea lui. Este evident ca nu arta scrisului,
ci arta spunerii, observatd felurit de mai toti criticii, In0ruie un fel de pozne stilistice
de la cuvIntul-calambur pInd la fraza sau perioada care, desawrIndu-se normal
pInd la un punct, se Intoarce pe negteptate In contra sensului firesc sau, dacd spune
acela0 lucru, ii dà mi carea formed de a spune contrariul. Tipul mai complex al
acestei bifurcdri pe bazd de iretenie sintacticd se vede din exemplele, pe care le
repetam i le completam : $i sd nu credeti cd nu mi-am tinut cuvIntul de joi pInd
mai de-apoi, pentru cà ga am fost eu, rdbciator i statornic la vorbd In felul meu
nu a md laud, cdci lauda-i In fatä : prin somn nu ceream de mIncare ; dacd ma'
sculam, nu mai ateptam sa-mi deie altii ; i cInd era de facut ceva treat* o cam rdream de pe acasd. Si-apoi mai aveam i alte lucruri : cind ma lua cineva cu rdul,
putina treabd facea cu mine ; and md lua cu biniiorul, nici atIta". Sau : in sfir0t,
ce mai atIta vorbd pentru nimica toatd ! ? la, am fost 1i eu In lumea asta, un but cu
ochi, o bucatd de ht.kmd Insufletita, din Humule0, care nici frumos pInd la douazeci
de ani, nici cuminte rind la treizeci i nici bogat pInd la patruzeci nu m-am facut.
Dar i sdrac ca In anul acesta, ca In anul trecut i ca 'de and stnt, niciodatd n-am
fost". Placerea de a Irlela pe cititor cu trengaria sintaxei apare pInd i In descriptia
obiectivd, care e destul de rara 1i, chiar aa, numai schitatd In opera lui.
Ca sd dea imaginea vechimii Cetätii Neamtului, o descrie ca fiind Ingraditä cu
pustiu, acoperitä cu fulger... i strdjuitd de ceucele i vinderei..." intr-o editie

Ingräditd cu pustiu" a apdrut Trigrdmäditd cu pustiu". Grepla a editorului sau

292

poate numai a zetarului, modificarea aratd ca autorul ei nu cunovtea paradoxul formal, de care stilul lui Creangd nu se leapddd nici In descriptii. in once caz, autorul
Indreptdrii" trebuie sa fi fost un cititor i nu ascultator al povestawlui. in adevdr,
Creanga avea nu a-tit un condei at un glas, pe care
sonoriza cu condeiul. De
nenumdrate ori, scrisul lui atrage atentia Intr-un sens, pe care inflexiunea vocala
II submineazd. Chemarea calugdreascd se trezise astfel, In el, fiincica auzise toatA

www.dacoromanica.ro

vara" cum, pe ring mIna.stirea de maici Agapia cInta un glas Tngeresc" : Id In vale

la pTriu j Mielu§a lui Dumnezeu" §i altul gros" cum raspundea Hop §i eu de la
Durau, / Berbecul lui Dumnezeu I..." $i continua mai mult cu glasul cleat Cu condeiul : Cad, frä sa vreu, aflasem §i eu, pacatosul, cite ceva din tainele calugare§ti...
umblInd vara cu
bureti prin partile acele, de unde prinsesem §i gust

de calugarie... $tii, ca omul cuprins de evlavie". Metafora umorului lui Creangd
se construie§te prin urmare In spatiul dintre hIrtia pe care scrie §i modulatia orald
cu care T§i Tnsote§te scrisul. CIt prive§te explicatia sociala data acestei conduite
stilistice, Zoe Dumitrescu-Bu§ulenga afirma CA marele scriitor apartine unei spite
de rdze§i, ni se aminte§te ca raze§ii erau tarani liberi", cu oarecare stare In acareturi
§i pamTnt, strTmtorati adesea de lacomia acaparatoare a boierilor §i a mIndstirilor.

AdmitInd In contra documentelor cd scriitorul ar fi neam de raze§, e adevarat ca
raze§ii erau tdrani I iberi, avInd oarecare cuprindere, cum se §tie din atItea documente

lar In ceea ce prive§te capacitatea boiereascd §i monasticd, avem nenumarate acte
de tdra§enii juridice, care aratd limpede aceasta §i Tndeosebi risipirea raze§ilor acelei

regiuni din cauza unor apucatori rara mild ca Sturze§tii. A§adar, luptd a existat §i
Inca dintre cele mai deschise §i curajoase, raze§ii fiind tarani liberi pe baza de avut
propriu. Ei actionau fati§ cInd primejdia putea fi Infruntata, Cu plIngerea la autoritatile
vremii §i chiar cu toporul la hotarul pamTntului ; et nu, lichidau totul §i porneau de
vale, stramutIndu-se mai la Idrgime, unde T§i salvau astfel libertatea raza§easca. Autoa-

rea crede cd acel echivoc scriptico-vocal, de care am vorbit mai sus, §i pe care l-am
propus ca metaford a umorului lui Creangd, ar fi provenind din conditia sociald a
stirpei scriitorului, adica din rdze§ia neamului sau. in acela§i timp, ni se afirma
duplicarea registrului expresiv e caracteristica vorbirii poporului roman §i autoarea
stdruie Indelung asupra originii Dopu I are a acestui mod de expresie, staruie cu exem-

ple prototipice luate din gura poporului §i cu analize convingtoare ale psihologiei
oprimatilor. in spatele exprimdrii duplicate a taranului e de presupus deci un foarte
departat orizont de noapte, Incarcat de temerea de a vorbi deschis. Explicatia nu
este neadevdrata. Dar din punctul de vedere al autoarei rezultd cA poporul" ar
fi fost In Tntregime o imensa colectivitate de raze§i, ceea ce nu mai este adevarat
§i mai rezultd ca raza§imea, aceasta categorie de tdrani liberi, care se luau de piept
§i Cu boierii §i cu egumenii, cInd ace§tia se atingeau de temeiul libertatii lor, adica
de parrantul propriu, vorbeau nu fati§, cum actionau, ci ternator, retractil, echivoc
§i chiar ermetic, ceea ce de asemenea nu e adevarat. Daca un vlastar raza§esc, cum
era Mo§ Ion Roatd, vorbe§te In aluzii §i echivocuri ca once !pate sau DAnilA Perpeleac,

acoperirea pe care §i-o ia astfel vine din Tmprejurarea cA vorbea unor « boieri» ai
timpului, vine deci din noaptea istoricd a spitei, and stramo§ii poate nebAnuiti erau
simpli §i bieti « vecini», adicd robi tematori de biciul stdpInului.
Citeodatd exprimarii umoristice a lui Creangd i se spune stil satiric".
Eroare. Opera lui Creangd, ie§itd din cea mai irecuzabilä matrice populard,
contaminant §i mai Cu searna eliberator optimista, Invata pe oameni Tndeosebi dragostea de viatá chiar sub forme de care putem rTde. Creanga rIde din toata inima,
dar dintr-o inima bund, larga §i Ingaduitoare, rIde de semeni, de fiinte care Ti seamand lui Insu§i §i rIde de sine, cum ar rTde de oricine altul. Satira" lui dezvdluie
conditia omului, de care nu omul e vinovat, fiind de aceea demn de iubit §i de salvat.
Mijlocul lui Creanga de
salva semenii se nume§te umor", §i el a preluat acest
mijloc direct din mIinile crdpate de muncd ale poporului roman, ale acelui popor
care se elibera In spirit de ceea ce nu se putea elibera altfel. Povestitorul nostru nu

www.dacoromanica.ro

293

crede In vinovdtia oamenilor de care ride, cum cred tati autorii satirei. Originalitatea
lui cea mai adIncd, venitä de lIngd o filozofie care e mai mult Intelepciune ;i echilibru
moral, std In puritatea umorului, nealterat nici de cea mai fugace intenTie satiricd.
A;a i se explica succesul In patria marilor satirici ca Swift, Sterne, Molière, Goldoni,

Cehov ;.a., ;i chiar In limbile extremului orient, unde Imprejurdri politice noi au
flcut
ajungä opera. Satiricii sTnt totdeauna exteriori lumii pe care o satirizeazd,
In timp ce Creangd face parte cu trup ;i suflet din comunitatea eroilor sal. El este
poetul umoristic prin definitie ;i puritatea formulei sale strdluce;te chiar lIngd un
Rabelais, faId de care deosebirile sInt artistic mai semnificative decTt asemandrile.

Ne-am obi;nuit de prin ;coli

zicem umor", dei pentru Creangd e mai

potrivitd vorba lui Insu;i, aceea pe care o Tntrebuinteazä In situatii asemdndtoare
voie bund". AtIt de constitutionald este voia bund operei povestitorului, cä formeafd
unul dintre semnele ei de recunoa;tere. Nimic n-o altereazd, nici satira ca la Caragiale, nici duio;ia ca la Brätescu-Voine;ti, pdstrIndu-se In starea cea mai purd. I se
identifia tipul de cIteva ori, dar numai In cuvinte ;i pierdut repede ;i acela, la un
Hoga;. E contaminantd,sdnatoasA0 organicä, fiind modal sensibilit4ii ;i nu perspectiva
intelectuald. Fatä de cele populare, PoveOle lui, cum observa Jean Boutière, se disting
prin aceastd abundentd comicd nativd, a cdrei cuprindere Insä o dau Intreagd numai
Amintirile. Aci, registrul ei este complet.

Sint jocuri de cuvinte care comunica un fel de zburddlnicie a dictionarului
Tnsu;i, cuprins pe nea;teptate ;i el de voia bund a autorului ; un chef lexical, sau
cam a;a ceva, aruncd vorbele In sus, plesnind In miez ca boabele de porumb la foc.
Ond mo; Chiorpec ciubotarul" vedea pe Nicd revenind In odaia lui de potlogar,

dei cu puTin Inainte TI rdbuise"... pe la bot... cu fele;ticul muiat In dohot",
Ti zicea : He, he 1 bine ai venit, nepurcele"; despre popa Buligd (ce-i ziceau
Civaldu", rdposat fiind, se pomene;te cu ton de pietate, pInd ce pomenirea se sfIr;e;te cu un Dumnezeu sc1-1 iepure".
De alta parte, sInt fraze Tntregi, care, cu aerul desfd;urdrii normale, se Tntorc
In contra sensului a;teptat de cititori sau spun acela;i lucru, dar cu mari pregdtiri
formale de a spune altceva.
Nici and Tnfäli;eaza oameni sau scene ce stIrnesc rTsul, hazul povestitorului
nu se denatureazd ; se mentine mereu deasupra inteniei satirice sau sentimentelor
de moment ale autorului. Haz pentru haz provoacd atTt preotul 0;lobanu, care azvTrle

In timpul slujbei cu pravila cea mare" ;i cu un sfe;nic de alarnd" dupd cdlugdrii
cIrcota;i, cTt ;i popa Ciucaldu, care, arunanduli potcapul, se pune la joc cu tinerii,
de-i päldldiau pletele".
Astfel, ceea ce distinge umorul-voie bund al lui Creangd este gravitatea efectului,
starea genuind ;i irepresibilitatea pornirii.
In sfir;it, ca prag superior al acestui dar, sInt paginile Tntregi de naratiune sau
descriptie comicd, despre care ideea cea mai Malta o dau acele asalturi la carte ale

dasailor mustdcio;i din Fdlticeni.
...;-apoi carte se-nvdta acolo, nu glumd : unii cIntau la psaltichie, colea
Cu, ifos
"'son, oligon, petasti
Doud chendime, homili"

pInd ce rägu;eau ca mAgarii ; altii, dintr-o rdsuflare, spuneau cu ochii Tnchi;i cele

294

epte taine din catihisul cel mare ; GItlan se certa ;i prin somn cu urie;u1 Goliat ;

www.dacoromanica.ro

mustaciosul Davidicd de la FArcasa, ptrià tipdrea o mdmdligd mIntuia de spus pe de
rost, rdpede i fárd gres, toatd istoria Vechiului Testament de Filaret Scriban, Impdrtit& In perioade, i pronumele conjunctive de dativ si acuzativ din gramatica lui
Mdcdrescu.

Mi-ti-i, ni-vi-li, me-te-TI-o, ne-ve-i-le ; me-te4I-o, ne-ve-i-le,
ni-vi-li.
Ce-a fi aceea, ducd-se pe pustii ! Unii donddneau ca nebunii,
apuca ameteala ; altii o duceau numai Intr-un muget, cetind pInd le pierea vederea ; la unii le
umblau buzele parcd erau cuprinsi de pedepsie ; cei mai multi umblau bezmetici si

stdteau pe gTnduri, vdzInd cum Tsi pierd vremea, si numai oftau din gurd, stiind
ate nevoi Ti asteaptd acasd. 51 turbare de cap si frinturd de limbd ca la acesti nefericiti
dascdli, nu mi s-a mai dat a vede ; cumplit mestesug de tImpenie, Doamne fereste 1

De-a mai mare dragul sd fi privit pa David ¡ca, fldcdu de munte [urmeazd portretul] Dumnezeu
ierte ; ca n-avu parte s'd se preirteascd ; a murit sdrmanul,
Tnainte de vreme, Tnecat cu pronumele conjunctive, peritu-le-ar fi numele sd le piard,
cd au mTncat juvaer de fldcdu 1"
Aceastd euforie de umor si mai ales de umoare, gratuitd, naivd i irepresibild,
este desigur a omului sändtos, a organismelor robuste, pentru care nu exista sfortare
sau este, dacd stim cà omul a fost bolnav, cum e cazul, a unei constiinte pInd la care
vdtdmarea n-a putut ajunge ; si ea creeazd, lar nu epilepsia omului, pe care o contra-

zice si o Tnvinge, acea trdskurd de identitate literard, intre altele, a Amintirilor
voia bund.
Nu credem sd fie cineva care ar putea zice cd opera, fiind scrisd In deplind sana-

tate a tineretii, s-a gäsit In afara primejdiei de a

i

se modifica natura prin pedep-

sia" care se declara abia In ultimii ani de viatd. Caci partea a 1V-a din Amintiri e scrisd

chiar atunci, In perioada cea mai zdruncinatd a sdratätii autorului, lucrul ei trebuie
sd fi se prelungit pInd Tntre somnuri le frenetice pe care i le da boala si care se ?ridesiserd,
pInd Intre cdrátoriile grele la Slänicul mIntuitor, fiind cititd TritTia oard la
Cercul ¡iterar din Iasi, cu numai un an Triainte sd se präpädeascd. lar de era lucratd,
ca primele trei, In afara perioadei maladice, cu atIt mai mult nici o legdturd nu poate
fi Tntre una si alta.
inat, revenind asupra nepotrivirilor semnalate, vedem cà metoda biograficd
nu legitimeazd abuzul de biografism al bibliografiei Creangd, putind lumina numai
In parte aceastd unicd fizionomie literard. lar dacd portretul biografic nu coincide
In atTtea trdsdturi, dupd cum am vdzut, cu portretul literar, e semn pentru noi cd
biografia dà un personaj care a dispdrut pentru totdeauna, In timp ce opera lumineazd
o mare figurd mereu vie. Dar, ca In viatd a fost un biet suferind de epilepsie, ceea ce
vine Tmpotriva Impresiei de sandtate joviald a scrierilor sale, cd a fost un scolar eminent, ceea ce nu se potriveste ca fel u I I iterar slAvit de lenes" In care singur se prezintd,

s-ar putea crede In cele din urrnd cà asemenea inadecvdri nu sInt depl in semnificative.

Acum Tnsd, end cunoastem pe Creangd In lumina de unic erou al operei sale
rapsodice, ca bastinas patriarhal, care cu efortul artistic si-a adIncit identitatea poporand, deosebirea de cum 1-ar putea ardta biografia devine cu totul evidentd. $i nu
numai atTt. in corespondenta sa sInt fragmente care Ti umbresc chiar identitatea trditoare artisticeste ; apare and i cInd mahalagiul din marginea lasilor, cu vorbirea
strimbd, cu deformarea gustului si tot ceea ce caracterizeazd In negativ pe ordseanul
mdrginas.

Astfel, Tn scrisoarea cdtre unchiul Gheorghe, preot In TTrgul Neamtului, scri-

soare dated Iassi, 3 din luna a eapta, timpul secerisului, [...]", citim ...a

www.dacoromanica.ro

295

azut Cu c... (cuvIntul scris Intreg n.nr.) In par. ; pardon de expresiune 1 si a nevalabilului prohesorele.rrtin rural Pipirigu, cucurigu sau Pi! pi I ri I gS ; care are trei

mii de zile pe anu de lei, patru care de arbuni din *urea Dumesnicului
Sau : in fine I in corhideráciunea observdrei fiinclateara n-are motivele ei, Doamna
face toate trebile, pomplesiru. Destul I I !", ...sd-rutdri amicabile din parte-mi
d-lui Georgiu, precum miinile, gurita si ochii d-nei
ruendu-i totu-o-datd
de iertare I cad zic amical-minte". inchiraciuni mutuale la cel-ice nu me vor Intreba ; lar venerabilul pdrinte Vasile Rezmiritd..." etc. Sau, In sfirsit : Alta' noutate
M-am mutat Intr-o casd unde se afrá i dteva frumusele, ce pe la lassi le zic fete ;
tii proverbu cela : Betivului si dracu-i ¡ese cu ocaua plind". Cu alte cuvinte sTnt
factor de... ieaca o noud fictiune I I !"
Despre apuatura de mahalagiu la Creangd, Ibraileanu Insusi a fäcut o mentiune
de dteva rInduri In articolul amintit In altd parte. Cd a existat numai ca simulare
umoristicd, pare convingerea cea mai obiectivd. Dar documentul a putut influenta
a-at studiul critic propriu-zis, dt si imaginea de om pe care o lumineazd opera. Nu
gaseste Boutière ca In Popo Duhu i Intr-un fragment din Amintiri se reflecteazd spiritul de mahala"? Si dacd Popa Duhu are vorbe si purtdri, asupra arora un strain
de viata noastrd ateascd e firesc sd se Insele, interpretarea certei dintre popa Isaiia,
alugarul Teofan si popa Oslobanu, ca dovadd de esprit faubourien", stTrneste mirarea. Disputa asupra tipicului si mai ales transformarea ceaslovului si sfesnicelor In
proiectile, ca si fuga mai mult pe band" a lui Isaiia i Teofan, duce endul la homerismul bufon din Le Lutrin i nu la ideea de mahalagism. Ne IngSduim sd credem
nurnai scrisoarea cdtre unchiul Gheorghe, pe care Boutière o si reproduce In fotocopie, a deformat o judecatd criticd In general sigurd.

CIt despre alterarea portretului spiritual prin asemenea documente, mai e
nevoie sd se stdruiascd ? Scrisoarea In chestiune, chiar dezväluind un adevar psihologic,

scoate din mormInt pe omul biografic, care a murit pentru totdeauna. Fie si In numele

adevdrului, profesat ca superstitiile si pdgInismul. nu trebuie sA sufere adevdrul
estetic, datoritd imboldului exclusiv al cdruia mergem la biografie. E lucru nespus de
ciudat ca pasiunea vietii scriitorilor, care derivd din pasiunea pentru crea-tiunea lor,
sd se Intoarcd Impotriva Indreptatirii ei firesti.
De aceea, IncepInd studiul de fatd am semnalat nenteles de marea mdsurd de
biografism a bibliografiei critice privind pe Creangd ; am schitat nepotrivirea dintre
adevarurile vietii povestitorului si acelea ce reies din literatura sa, pe care le contrariazd si, dupd cum vdzurdm acum, le si contrazice fundamental ; pe acest temei,
ne-am Indreptat atentia asupra operei Trisdsi, ratiunea unicd a interesului pentru
viata oricarui scriitor, am sustinut un studiu exclusiv literar, ale arui concluzii s'int
homerismul viziunii, adia facultatea de a vedea si evoca In dimensiune uriasd,
structura rapsodia, adia epicism si oralitate, totul fiind menit sd arate cd opera
contine elementele nepieritoare de portret ale autorului ; iar portretul care ni s-a
limpezit astfel este, cu oarecare adausuri de istoricitate si complexitate
al omului arhaic din tinuturile noastre conformat genial.
Din ceea ce am afirmat In cuprinsul acestei cercetdri, sIntem nevoiti acum sd
revenim asupra formuldrii unei dorinti. Credeam cd reamintirea lui Creangd ar fi
fost mai cuvenit sa se facd printr-un studiu estetic dedt, cum s-a fácut la falsul centenar din 1937, prin Infalisdri biografice. Credem Inca acelasi lucru. Dar cum Incheiem
prezentarea noastrá, plini mai ales de frumusetile care s-au refuzat analizei critice,

296

gdsim cd singura nimeritd, dincolo chiar de studiul propriu-zis, al operei, este

www.dacoromanica.ro

lectura directd cu voce tare si In sdli publice. Pentru aceasta e nevoie Insd de un

cititor actor.
In timp ce noi cautdm Ma a ne apropia de geniul lui Ion Creangd, un cap de
vietnamez suazdtor poate cA std aplecat pe Amintiri din copirdrie §i Povegi. Poate, pe

aceleasi pagini, traduse azi In treizeci de limbi ale pdmIntului, cititori de rase si
nationalitäti diferite petrec in acelasi timp ceasuri de aceeasi uimitd desfdtare. Tot'
ti vor fi construind, despre Humulesti i despre Tara de tdrani a PoveOlor, imagini
care de care mai luminoase. Satul de pe Ozana va fi apdrind In ochii lor ca asezare
omeneascd necdlcatd de piciorul greu al nevoii.
In adevär, nou'd Tnsine, cititori romdni, lumea marelui povestitor ni se pare miraculos teafArd, fard urrnd de suferintd. Si dacd belsugul material face Indeobste pe om

bucuros de viatd, e firesc ca din veselia nentreruptd a oamenilor lui sd se rdsfringd asupra satului si tdrii acestor oameni ideea de locuri ale Indestuldrii.

Oridt ar vorbi Creangd si era lui de särdcie", un factor neldmurit care poate
fi voiosia sau nepdsarea de efectele ei, o escamoteazd literar, Tneit cititorul nu si-o
Inchipuie economic. $i iluzia de bund stare devine cu atit mai puternicA pe alte meridiane, cu eit ele sTnt mai depärtate. Asiatul sau sud-americanul, citind azi pe Creangd,

iau mai Inn cunostintd de o lume, In care efortul de a träi pare abolit. Ei simt, ca
cititorii de la noi, cd un Oslobanu, un Mogorogea, un lpate, un Ddnild Prepeleac si Ivan Turbincd, dimpreund cu Tnsusi autorul lar, nu se preocupd In nici un fel

de lupta pentru existentd.
Adevdrul Trisd e cu totul altul : unii umbld prin scoli de oras, cu &dui sd scape
de traiul greu pdrintesc, iar altii se iau la trintd sau la Tntrecere cu dracul, care nu

e cleat numele de poveste al Nevoii. Viata lor, In realitate, e cel putin precart.
Numai cd o veselie de zei le aureste precaritatea i totul devine fictiune esteticd
Tritremdtoare. Dupd lectura lui Creangä, asiatul pleacd nnai voios sd-si vInture orezul,

cum plecdm fiecare la treburile vietii noastre. Un umor nesatiric, care face vocabularul jucdus, frazarea sugubeatd, personajele poznase, umple binefäcdtor constiinta
cititorului, propunIndu-i-se ca solutie de viatd.
RTsul In opera lui Creangd nu pedepseste, nu cenzureazd, nu denuntd vicii sau
defecte omenesti, pe care le naste o anumitä societate, o anumitä profesiune, o
manie individuald ; risul lui e petrecere pe seama limitelor naturii omenesti, care

sTrit In primul rind limite proprii, ale celui ce ride, i numai In al doilea rind grit
si ale altora. Creangd e om din popor, cu mintea plind de proverbe, dintre care mai
cu searnd unul i anume RIde dracul de porumbe negre si pe sine nu se vede" II
Impiedicd sd fie satiric. Nu omul e rdspunzdtor de limitele si neajunsurile lui. Ca sd
merite rIsul batjocoritor, el ar trebui sd fie vinovat i Creangd nu acuzd niciodatd pe
oameni. Chiar endurile acestea i se par Intr-un fel ofensatoare si de aceea nu le

exprima direct, ci numai le implica In gratuitatea umorului sdu, putlndu-se chiar
spune ca trece repede pe IMO ele, fiindcd nu sInt prea vesele.

La iluzia de viatd Ara griji materiale, se adaugd astfel, In impresia cititorului,
un sens Tnalt al spectacolului de veselie, pe care Creangd si lunnea lui TI dau fdrd
tntrerupere, dupd cum se adaugd sentimentul unei inalterabile sdndtdti. Eroii Amintirilor i poveOlor OM In adevdr fdpturi zdravene (hojmaldi", coblizani", galigani")
si nu o data uriasi odiseici (Ochild avTnd In frunte un ochi clt sita"). Autorul Ins0,
pe care niciodatd, citind, nu-I pierdem din vedere, ni se Tnchipuie clddit de asemeni

www.dacoromanica.ro

297

(-REANGA
ca eroii lui sau, oricum, conformatia robusta
si mai cu seamd sandtatea i se deduce usor
din conduita umoristica.
Creangd sandtos I Mirifica putere a fictiunii artistice I in realitate, era tot atIt de
sänatos pe tit era si de bogat.
Scos din diaconie pentru motive astazi

JVDIS
SOUVENIRS ITENFANCE CONTES

stpurs

stupide (frecventa teatrul si îi taiase higienic coada preateascd) iar din InvdtdmInt fart
nici un motiv si Impotriva excelentelor
rezultate didactice, trebuise sa se dedea unei

negustorii meschine de tutun, lupta cu sdrdcia, careia nu-i va Ingadui sa treacd In opera

sub forma nici a unei umbre de tristete,
ramtnInd activitatea lui permanenta. CIt priveste sandtatea, el cadea de-a-n picioarele
In scurte dar istovitoare somnuri frenetice,

lovit de o boald care, trIntindu-I pe stradd
sau pe dusumeaua clasei, In fata scolarilor
EDITIONS

LI,RE BUCAREST

speriati, I-a purtat mereu prin feredele"
babesti si, tot afit de zadarnic, pe la apele

Slanicului. Dar Intocmai ca sardciei, nici
boalei, care-I vdtdmase incurabil, nu i-a dat
pas sd puna urItenia pe lucrul lui literar.
Abia o singurd data, si atunci de dragul unei
Pagina de titlu.
figuri literare, vorbind de memorizarea mecanicd In scoala timpului numeste aceastd
maladie popular, spunInd ca tImpului" de Traznea i se bdteau buzele ca de
pedepsie". In restul operei, pe paginile careia, scriind-o, va fi cazut de cite ori
nu putem ti, nici urmd de marea lui suferinta trupeascd, nici urmd de fatalele
ei consecinte morale.
Ion Creangd, in marea lui creatie, iubea pe oameni. Umorul nesatiric, negatie

sublimd a suferintei proprii, este la el solidaritate cu semenii, pe care vrea numai
sd-i Inveseleascd, usurindu-le existenta.

Fisa traducerilor din opera lui Ion Creangd, adausd considerabil prin actiunea
de stat a ultimilor ani, este impunaoare.
Numai pInd In 1950, se tradusese In germana Harap Alb (1910, trad. prof. dr. G.
Weigand), In englezd Mol Nichifor Cotcariul (1921, trad. Lucy Byng), din nou In germand Capra cu trei iezi (1928, trad. Anita Dimo-Pavelescu), din nou In englezd Amintiri
din copildrie (1930, trad. Lucy Byng), In francezd Povesti (1931, trad. Stanciu Stoian si

Ode de Chateauvieux), In italiana Amintiri din copildrie (1932, trad. A. SilvestriGeorgi), In polona Povesti (1933, trad. Konstancya Mayzlowna), In portughezd Amintiri din copiklrie (1947, trad. Victor Buescu si Antonio R. Marsinho) si din nou in
franceza Amintiri din copileirie (1947, trad. Ives Auger).
Dupd 1950 intervine actiunea sistematicd a statului, opera lui Creanga, tradu-

298

endu-se In toate limbile popoarelor prietene si Inconjurátoare. Dintre limbile euro-

www.dacoromanica.ro

pene se are In vedere Ina o data* franceza cu Opere Giese (1955, trad. Elena Vianu),
si, cum comunicd o informatie, Creangd se afld de asemenea tradus chiar In Orientul

cel mai Indepartat, pentru vietnamezi, coreeni si mongoli. lar, In Jul de aceasta,
o initiativd particulart se semnaleazd Ina o data In italiand cu Povegi (1955, trad.
Anna Colo-nbo).
E sigur dar ca nici un alt scriitor romdn n-a atins cu opera lui puncte etnice mai
exterioare. Scriitor de o etnicitate ca si particulard fat& de ceea ce se Tntelegea cam
In graba prin literaturd universald", succesul lui de audientd la englezi, italieni,
mongoli si vietnamezi putea fi socotit ca imposibil. Si totusi adevdrul este altul si
chiar cel contrar. Cdci, dei scriitor roman si se poate adduga In chip semnificativ,
spre a i se vedea mai bine orientarea, scriitor moldovean, nerntean, humulestean,
scriitor deci de un localism presupus ca aproape izolator, Creangd e citit azi pretutindeni, dupd cum ni se afirmd, cu cea mai spontand participare. Situatia aceasta, daca
i-ar fi putut trece tindva prin minte, i s-ar fi pdrut glumeatd. El socotea lasii secolului

trecut ca o nerntie" curatd, un fel de strdindtate sociald suficientd, ca sd se mai
endeascd la contactul cu strdindtdti de alte limbi.
CultivInd un localism ca si absolut, prin care totusi a ajuns sd se Inscrie In universal, Ion Creangd Tnchipuie tipul de scriitor opus acelora care sperd o glorie mai
larga prin adoptarea unei limbi de circulatie internationald. Experienta s-a fácut si
rezultatele se cunosc. Nici D'Annunzio, nici Rilke si nici, de la noi, Macedonski nu
s-au afirmat ca scriitori mari decTt In limba maternd si nu In cea francea pe care au
adoptat-o temporar. Cazul lui Creangd ne Invatá cA efectul literar In strdindtate se

obtine prin altceva decIt prin exprimarea proprie In limbile respective, sau Intr-o
limbd mai cunoscutd acolo. Scriitorul a rdspuns la antipozi, adTncindu-si vatra pdrinteased.

Chiar particulariatile lui lingvistice, peste interesul acelora de ordinul pitorescului etnologic, au fost, credem, decisive In succesul literaturii sale. Materiale etnologice, interesante numai ca atare, se gäsesc In once colectie de folclor ; ceca ce cititorul de oriunde gdseste numai In Creangd este o identitate de scriitor formatd mai
cu seamA din valori stilistice.
In adevAr, nimeni ca el n-a stilizat mai efectual oralitatea completd, de tip rap-

sodic, a povestilor populare ; In stilul nici unui alt scriitor (In afard de, poate, al
lui Caragiale, aplicat Insd altui fond omenesc) nu existà dublul plan, scriptic si In
acelasi timp vocal, care de cele mai multe ori, prin divergentd dusd pInd la contrastul antifrazei, creeazd un fel de metaford a umorului, specified lui Creangd. Scriitor
si actor totodatd, fraza lui e binenteles scrisd, dar este mai ales jucatd vocal, pe
un registru de intorratii, In cuprinsul cdruia cuvintele pot cäpAta chiar sensuri contrare. Ca In limbile extrem orientale, unde cuvintele au atTtea Tntelesuri 60 moduli
de intonatie li se aplicd, glasul povestasului moldovan e plin de asemenea semanteme" (cum le spun lingvistii) nescriptice si ele singure Ti sustin identitatea. lar
excelenta traducerilor se asigurd numai prin punerea lor In vedere. Nu putem zice
cA traducerile de pInd acum, cite cunoastem, n-au tinut seama de mai toate formele
oralitätii lui Creangd. E dintr-o data' remarcabil cä traducerile Elena Vianu si Anna
Colombo modeleazd In material lingvistic, respectiv francez si italian, cu toatä dexteritatea, acel stil gratuit sporovditor, dezvoltat din firea vorbelor de clacd". Numai
7n aceasta directie i se afld lui Creang'd specificitatea si adIncimea.

www.dacoromanica.ro

299

Altfel un element de oralitate cu semnificatii profunde, neurrndrit Indeajuns de

traduatori, ni se pare felul scriitorului de ali Impana povestirile cu zicale. Nu e
vorba de proverbele Inse0, ci de formula cu care sint introduse. Creangd zice, de
exemplu : Vorba ceea : sInt cinci degete la o rnTra i nici unul nu seamdnd cu altul"
sau vorba ceea : fiecare pasare pe limba ei piere" sau vorba ceea : mai aproape sInt

dintii clecTt pdrintii" sau mereu vorba ceea : zidurile au urechi..." Chiar