You are on page 1of 10

6.

DISPOZITIVE OPTOELECTRONICE

6.1. Mărimi fotometrice.
O scurtă prezentare a principalelor mărimi fotometrice şi a unităților de măsură:
• Φ = fluxul luminos
[Φ]=1 lm. (lumen)

I = intensitatea fluxului luminos [I]= 1 cd. (candela)
Prin definiţie:

I=

Φ

(6.1)

unde Ω reprezintă unghiul solid referitor la sursa care emite fluxul Φ. De
remarcat că această unitate de măsură reprezintă o unitate fundamentală în
Sistemul Internaţional de măsură.
• E = iluminarea
[E] = 1 lx. (lux).
De remarcat că iluminarea este cea care este percepută de ochiul uman.
Spre exemplu, ea oferă posibilitate de cuantificare a condiţiilor de
iluminare a unui loc de muncă

6.2. Fotodioda
Fotodioda este un dispozitiv semiconductor format dintr-o joncţiune pn al cărui
curent invers se modifică în funcţie de iluminare, datorită efectului fotoelectric
intern. În figura 6.1. este prezentată construcţia unei fotodiode şi simbolul ei.

Figura 6.1. Fotodioda.

172

Dispozitive optoelectronice

Fotodioda este joncţiunea pn la care zona p este subţire şi poate fi iluminat printr-o
fereastră a capsulei. Fotodioda funcţionează polarizată invers. În lipsa iluminării
(0=0), fotodioda polarizată invers este străbătută de curentul rezidual al joncţiunii,
numit “curent de întuneric”. Acesta are valoarea 5÷10 µA la fotodiodele de
germaniu şi 20÷50 nA la fotodiodele cu siliciu. Când joncţiunea este iluminată,
energia fotonilor ajunşi până în zona de trecere a joncţiunii datorită stratului p
subţire, face să se formeze perechi electron gol. Aceşti purtători vor duce la
creşterea curentului invers al joncţiunii care poate ajunge la valori mari. Curentul se
numeşte “curent fotoelectric” şi este proporţional cu iluminarea.
Caracteristicile curent tensiune ale unei fotodiode sunt date în figura 6.2, având ca
parametru iluminarea acesteia. De remarcat din forma caracteristicilor (paralele cu
axa I 0 ), faptul că o fotodiodă se comportă într-un circuit ca un generator de curent
constant. Deci indiferent de valoarea tensiunii aflate pe fotodiodă curentul rămâne
aproximativ constant, valoarea sa fiind dictată numai de intensitatea fluxului
luminos incident. Se observă de asemenea că există curent prin fotodiodă atunci
când ea este iluminată, chiar şi pentru U D =0. Acest curent circulă datorită trecerii
diodei în regim de celulă fotovoltaică când joncţiunea se comportă ca o sursa de
tensiune. Sensibilitatea unei fotodiode reprezintă raportul dintre curent şi iluminare.
Este o mărime care arată eficienţa acestui dispozitiv folosit ca “traductor
fotoelectric” şi depinde de construcţia fotodiodei. Sensibilitatea depinde şi de
lungimea de undă a radiaţiei incidente.

Fig.6.2. Caracteristica şi caracteristica spectrală a fotodiodei.

Dependenţa sensibilităţii de lungimea de undă se numeşte caracteristică spectrală. În
figura 6.2. este dat un exemplu de caracteristică spectrală şi se observă existenţa
unui maxim pentru o anumită lungime de undă. Utilizarea fotodiodelor se face cu
scopul de a afla informaţii despre valoarea unui flux luminos. Se folosesc astfel în
circuite numerice pentru citirea cartelelor şi benzilor perforate, sesizoare de capăt la
benzile magnetice, pentru telecomenzi pe cale optică dar şi în circuite analogice ca
traductoare iluminare-curent.
Pe de altă parte este bine cunoscută dependenţa curentului de saturaţie de
temperatură care se dublează la fiecare creştere cu 10 grade a temperaturii. De aceea
pentru a discerne care este contribuţia fluxului luminos şi care este contribuţia
temperaturii la valoarea curentului prin diodă, se utilizează scheme termostatate sau
scheme cu două fotodiode cuplate termic, dintre care una este ţinută la întuneric.

Ioan P. MIHU - Dispozitive şi Circuite Electronice - Vol. I

173

6.3. Fotocelula
Este un dispozitiv electronic capabil să convertească energia luminoasă în energie
electrică pe baza efectului fotoelectric intern. Constructiv reprezintă o joncţiune pn
(asemănătoare cu o fotodiodă) având o suprafaţă mare. Fotocelula (numită şi
fotoelement) supusa iluminării este capabilă deci să furnizeze un curent electric unei
sarcini, fără nici o polarizare exterioară.
Perechile electron-gol apărute ca urmare a pătrunderii radiaţiei luminoase până în
zona de trecere a joncţiunii vor fi antrenate de câmpul electric intern al joncţiunii şi
vor ajunge până la contactele metalice ale dispozitivului. Simbolul şi caracteristica
sunt cele din figura 6.3.

Figura 6.3. Fotocelula.
De remarcat următoarele: în planul caracteristicilor I D =f(U p ) ale unei joncţiuni pn
supusă iluminării, caracteristicile fotocelulei ocupă cadranul IV. Curentul este
debitat în sarcină de la zona p spre zona n. Valoarea curentului de scurtcircuit
(U d =0) este dat de suprafaţa joncţiunii. De aceea pentru obţinerea de curenţi mari
sunt realizate grupări cu suprafaţă mare numite “baterii solare”.
O problemă care se impune ca urmare a curenţilor şi tensiunilor mici o reprezintă
alegerea rezistenţei de sarcină optime pentru obţinerea unei puteri maxime disipate
pe ea. Soluţia problemei se găsește pe cale grafică (figura 6.3.) în punctul de
tangenţă al hiperbolei de maximă disipaţie cu caracteristica corespunzătoare
iluminării date. Din coordonatele punctului obţinut se poate determina valoarea
rezistenţei Rs, optim.
Randamentul conversiei energie luminoasă - energie electrică este încă foarte scăzut
cu toate eforturile tehnologice făcute în special în domeniul alimentării sateliţilor, el
ajungând la maximum 18%. Cu toate acestea reprezintă o alternativă demnă de luat
în seamă pentru obţinere a energiei electrice a viitorului, în principal prin caracterul
ei total nepoluant.

174

Dispozitive optoelectronice

6.4. Fototranzistorul
Este un dispozitiv semiconductor format dintr-o structură npn, (de tranzistor
bipolar la care joncţiunea BE poate fi iluminată printr-o fereastră a capsulei
dispozitivului.

Figura 6.4. Fototranzistorul.
În figura 6.4. sunt date structura şi simbolurile fototranzistorului. Se observă că
electrodul bazei poate chiar lipsi. Fototranzistorul funcţionează în regim de
polarizare în zona activă, deci polarizat ca în fig. 6.5.a .

Figura 6.5. Polarizarea fototranzistorului.
Caracteristicile fototranzistorului sunt cele din fig. 6.5.b şi referitor la ele sunt de
remarcat următoarele: în lipsa iluminării prin fototranzistor trece curentul I CEO , nu
“curent de întuneric”. În prezenţa iluminării în zona joncţiunii BE vor apare
purtători electron-gol datoraţi efectului fotoelectric intern, la fel ca la fotodiodă.
Electronii vor fi injectați în volumul bazei şi vor ajunge direct în zona de trecere a
joncţiunii colector-bază de unde vor fi acceleraţi şi vor ajunge în colector. Golurile
vor rămâne în zona bazei şi vor micşora bariera de potenţial a joncţiunii emitoare
astfel că vor creşte numărul purtătorilor injectaţi din emitor ce vor ajunge în

Ioan P. MIHU - Dispozitive şi Circuite Electronice - Vol. I

175

colector. Apare deci un fenomen de amplificare a purtătorilor formaţi. Ca urmare şi
sensibilitatea fototranzistorului va fi mai mare decât a fotodiodei (ajunge la 2
µA/1x).
De remarcat de asemenea forma aproape paralelă cu axa U CE a
caracteristicii fototranzistorului ceea ce înseamnă că el se comportă în circuit ca un
generator de curent, a cărui valoare depinde numai de intensitatea fluxului luminos.
Pe de altă parte este bine cunoscută dependenţa curentului de saturaţie de
temperatură. De aceea pentru a discerne care este contribuţia fluxului luminos la
valoarea curentului şi care este contribuţia temperaturii, se utilizează scheme
termostatate sau scheme cu două fototranzistoare cuplate termic, dintre care unul
este ţinut la întuneric.
Determinarea punctului static de funcţionare al fototranzistorului se face cu ajutorul
dreptei de sarcină şi al caracteristicilor sale. Efectul temperaturii asupra
fototranzistorului este nedorit: la creşterea temperaturii creşte şi curentul prin
dispozitiv, situaţie care poate fi interpretată ca o creştere a iluminării.
La I.C.C.E. Bucureşti se produc fototranzistorii ROL 31, ROL 32.

6.5. Dioda Fotoemisivă (Light Emiting Diode =LED)
Este realizată dintr-o joncţiune pn realizată prin impurificare cu materiale
deosebite (galiu, arsen) încapsulată într-un material transparent şi polarizată direct.
Simbolul ei este cel din figura 6.6.a .

1,5 V

Figura 6.6. LED. Simbol şi caracteristică
Emisia de lumină este rezultatul recombinării în zonele neutre ale diodei ale
perechilor electron-gol. O parte din energia avută înainte de recombinare va fi
cedată sub formă de emisie de factori pentru a ajunge într-o stare energetică mai
scăzută, cea a benzii de valenţă. Caracteristica diodei “LED” este cea din figura
6.6.c. Se remarcă forma tipică unei joncţiuni pn polarizate direct având însă o
tensiune de deschidere de aproximativ 1,5 V. Rezistenţa dinamică în regim de
conducţie este mică ( 5- 10).
Intensitatea radiaţiei luminoase este aproximativ
proporțională cu valoarea curentului prin diodă. Lungimea de undă a radiaţiei emise
(culoarea) depinde de materialele folosite la realizarea diodei şi se află de obicei în

176

Dispozitive optoelectronice

domeniul verde până la infraroşu. Dioda “LED” are multiple aplicaţii. Pentru
simple indicatoare optice se foloseşte în montajul din fig. 6.6.b .
La I.C.C.E. Bucureşti se realizează dioda “LED” tip ROL-02 având următoarele date
de catalog: culoarea roşu, I Dmax =50mA, U do =1,5V, V d =5-10, I R =100A, (curent
invers), t r =15nS ( timp de răspuns). Se recomandă folosirea ei la un curent Id=20mA
la care U D =1,6-2V .
Pentru afişajul de cifre zecimale se fabrică grupuri de câte 7 diode LED dispuse ca
în figura 6.7. Cele 7 diode LED dispuse sub forma a 7 segmente au anodul comun
iar cele 7 terminale corespunzătoare catozilor sunt accesibile pentru a putea fi
“aprinse” separat şi a forma astfel configuraţii ale cifrelor zecimale.
La I.C.C.E. Bucureşti se fabrică astfel de afişaje de exemplu ROL 77 - afişaj de un
digit, cu 7 segmente, cu anodul comun.

Figura 6.7. Digit cu 7 segmente pentru afişaj

6.6. Optocuplorul
Nu reprezintă un dispozitiv electronic avînd o structură nouă, ci este un ansamblu
format dintr-o diodă LED şi un fototranzistor (figura 6.8) sau dintr-o diodă LED şi o
fotodiodă. Cele două sunt încapsulate împreună situate "faţă în faţă", fiind izolate
optic de mediul înconjurător. În acest fel, curentul prin LED va fi cel care va
determina valoarea curentului prin fototranzistor.

Figura 6.8. Optocuplorul.
Optocuploarele s-au impus în folosire datorită proprietăților lor deosebite:
- rezistenţă foarte mare de izolaţie între LED şi fototranzistor (izolate
galvanic);
- imunitate la “zgomote” electrice;
- fiabilitate;
- viteză apreciabilă de răspuns;
- gabarit redus (faţă de un transformator).

Ioan P. MIHU - Dispozitive şi Circuite Electronice - Vol. I

177

Dintre acestea, rezistenţa deosebit de mare de izolaţie şi dimensiunile reduse îl fac de
neînlocuit în aplicaţiile care necesita izolarea parţilor de comandă ale unei instalaţii de
partea de forţă a ei, aşa cum este ilustrat în figura 6.11.
Dintre parametri statici ai unui optocuplor iată un exemplu reprezentativ:
• Curent de colector de întuneric ICEO < 100nA
• La saturaţie UCE sat < 0.4V; Ic=1,5..8mA; pentru Ec=5V, Ee=1mW/cm2; λp =930nm,
În ceea ce priveşte comportarea în regim de comutaţie, optocuplorul nu permite viteze mari
de comutaţie. Parametri dinamici se măsoară în schema următoare:

Ec

50 Ω

ui
uo

Re

Figura 6.9. Schema de măsură a parametrilor dinamici ai optocuplorului

ui
t
uo

90%
10%
tON

t

tOFF

Figura 6.10. Definirea timpilor de răspuns ai optocuplorului
Iată cîţiva parametri dinamici ai unui optocuplor realizat prin împerecherea unui LED de tip
CQY58A cu un fototranzistor BPW22A.
Re
100 Ω
1 KΩ

tON
[µs]
3
12

tOFF
[µs]
3
12

Ic
[mA]
2
2

Ec
[V]
5
5

T
[0C]
25
25

Se constată o mare dependenţă a timpilor de răspuns de valoarea curentului de
colector (implicit a valorii rezistenţei Re).

178

Dispozitive optoelectronice

Figura 6.11. Exemplu de utilizare a optocuplorului.

În figura 6.11 este exemplificată o posibilă utilizare a optocuplorului. Rolul
optocuplorului este acela de a separa galvanic circuitul de comandă de cel
comandat. Astfel semnalul dat de ieşirea unui microsistem ajunge prin intermediul
optocuplorului să comande curentul prin sarcina Rs-Ls, fără ca cele două circuite să
aibă puncte comune, sau conexiuni prin alte elemente de circuit. Singura legătură
între cele două circuite este realizată prin fluxul luminos. De remarcat că pentru
astfel de situaţii se utilizează simboluri diferite pentru masele celor două circuite.
Un exemplu de optocuplor este cel cu indicativul ROL 61.

6.7. Cristale lichide
Acestea nu sunt dispozitive semiconductoare. Le amintim însă în acest loc pentru a
completa posibilitățile de afişaj optic.
Cristalele lichide sunt o categorie de substanţe organice având molecule mari şi
asimetrice fapt ce le conferă proprietăţi ce le situează într-o stare, între starea
solidă caracteristică unui cristal şi cea lichidă.
Sub acţiunea unui câmp electric exterior moleculele îşi modifică orientarea în spaţiu
ceea ce duce la modificarea proprietăţilor optice ale mediului. Deci cristalele lichide
nu produc lumină ci doar îşi modifică transparenţa sub influenţa câmpului electric.

Ioan P. MIHU - Dispozitive şi Circuite Electronice - Vol. I

179

Figura 6.10. Afişajul cu cristale lichide.
În figura 6.10 este arătat principiul de realizare a unui sistem de afişare cu cristale
lichide. Electrodul E 1 trebuie sa fie transparent iar E 2 să aibă depus un strat de
oglindă orientată spre cristal. Electrodul E 1 , va avea forma impusă de modelul
caracterelor ce se doresc a fi afişate.
Comanda electrică se face de obicei în curent alternativ cu amplitudinea 2-10V şi
frecvenţa 30-400 Hz.
Principalul avantaj al acestui afişaj îl constituie consumul foarte mic de putere
(µW). De asemenea se pot realiza uşor configuraţii de afişaj alfa-numeric. Au însă
dezavantajul unui timp mare de răspuns şi al unui contrast scazut faţă de afişajele cu
LED-uri..

180

Dispozitive optoelectronice