You are on page 1of 76

ATITUDINEA (POZIȚIA

)
Atitudinea poate fi:
NORMALĂ – activă, liberă
PASIVĂ – adinamică, flască, prin pierderea tonicității
musculare (pacienți țintuiți la pat în boli grave)
FORȚATĂ:
Ortopneea: poziție șezând, la marginea patului (fotoliu),
sprijinit în mâini, cu scopul de a-și ușura respirația prin
folosirea mușchilor respiratori și a diminua întoarcerea
venoasă la inima dreaptă.
Boli: insuficiență cardiacă, edem pulmonar acut, astm bron șic

ATITUDINEA (POZIȚIA)
Decubit lateral: în pleurezie, inițial – pe partea sănătoasă (pentru
evitarea durerii); după acumularea lichidului pleural – pe partea
bolnavă pentru a permite expansiunea plămânului liber.
Poziția de ”cocoș de pușcă”: decubit lateral, capul în hipereextensie,
gambe felctate pe coapse și coapsele pe abdomen.
Boli: meningita tbc

Poziția genupectorală: sprijinit pe coate și genunchi (”rugăciune
mahomedană”)
Boli: pericardita exudativă
Altă poziție: ”semnul pernei” (șezând, aplecat înainte peste perna de pe
genunchi). Explicație: migrarea licidului pericardic spre anterior și
diminuarea compresiunii asupra cordului, cu ameliorarea dispneii

ATITUDINEA (POZIȚIA)
Torticolis: înclinarea laterală forțată a capului și limitarea
mișcărilor prin contractura mușchilor
sternocleidomastoidieni
Boli ale coloanei cervicale

Poziția ghemuit ”squatting”: membrele inferioare flectate
strâns pe abdomen
Boli: MCC cianogene (tetralogia/pentalogia Fallot). Explicație:
creșterea rezistențelor în marea circulație și ameliorarea
debitului în artera pulmonara

Poziția aplecat în față
Boli: spondilita ankilopoetică (”schior”), b. Parkinson

hiperextensie. ortotonus : atitudini date de contractura tonică a mu șchilor șanțurilor vertebrale și musculaturii membrelor inferioare (anterioara/posterioara) Boli: tetanos. . emprostotonus.ATITUDINEA (POZIȚIA) Opistotonus. sprijinit pe occiput și călcâie Emprostotonus: hipertonia musculaturii feței ventrale a corpului – poziția fătului în uter Pleurostotonus: contractura musculaturii unui hemicorp – decubit lateral de partea contractată Ortotonus: hipertonie generalizată – corp și membre întinse și rigide. isterie Opistotonus: decubit dorsal. pleurostotonus.

ATITUDINEA (POZIȚIA) Poziția spectatorului de vitrină: atitudine imobilă Boli: angina pectorală Poziția cu picioarele atârnând la marginea patului Boli: arteriopatia periferică (ameliorează perfuzia) Poziția de decubit dorsal Boli: mixomul atrial (eliberarea orificiului atrioventricular) Poziția șezând Boli: neo de cap de pancreas (scade compresia tumorii asupra ganglionului solar) Poziția culcat cu peretele abdominal imobil (abdomen ”de lemn”) și coapse ușor flectate Boli: peritonita .

FACIESUL Termeni: FAȚA = regiune topografică. poate fi sediul unor leziuni FIZIONOMIA = ansamblul trăsăturilor feței care compun o expresie: bucurie. uimire etc FIACIESUL = modificări ale aspectului feței în cadrul unor boli (”faciesul” – numai la persoane bolnave) . tristețe.

FACIESUL Faciesuri în boli endocrine: F în boala Basedow:      tegumente transpirate și subțiri. ochi proeminenți în orbite (exoftalmie). hiperpigmentare periorbitară (semnul Jellinek). contracturi fine ale pleoapei superioare (semnul Rosenbach). subțire. fruntea nu se încrețește la privirea în sus (asinergie oculofrontală). hipersecreție lacrimală. . fin. asinergie de convergență (semnul Moebius). păr lucios. retrac ția pleoapei superioare (semnul Stellwag-Dalrymple). fanta palpebrală lărgită (lagoftalmie) – aspect de ”spaimă înghețată”.

pleoape tumefiate. răsfrânte. rărirea sprâncenelor în ½ externă (semnul Hertoghe) Nas gros la rădăcină. limba mare (macroglosie) Păr aspru. cu ștergerea șanțurilor feței. impăstat. fără luciu. fante palpebrale înguste. nări etalate. gât scurt . privire pierdută (aspect somnolent). buze groase.FACIESUL Faciesuri în boli endocrine: F mixedematos (hipotiroidism):     Facies rotunjit (”în lună plină”).

congestiv. bărbie.  Gât scurt și gros În hiperfuncția corticosuprarenală. cu varicozități superficiale pe pomeți.FACIESUL Faciesuri în boli endocrine: F în sindromul Cushing (suprarenometabolic): Aspect de lună plină. hipercorticism iatrogen  . nas. acnee  Pilozitate facială accentuată la bărbați și hirsutism la femei  Alopecia scalpului (căderea părului).

pigmentarea buzelor. nasului (”nas Cyrano”). ochi depărtați. frunte îngustă și largă. limba mare . aspect obosit În boala Addison (insuficiența corticosuprarenală)  F acromegalic:   Craniu mărit. bărbie mare proiectată în față (prognatism). buze groase. sprâncene accentuate Hipertrofia pomeților.FACIESUL Faciesuri în boli endocrine: F addisonian: Colorație brun-închisă (”ciocolată”).

la încercarea de închidere a lor ochiul deviază în sus și îna (semnul Charles Bell). ștergerea șan țului nazo-genian. fără mimică (”de mască”) F în paralizia facială unilaterală:     Asimetrie facială De partea afectată: fanta palpebrală lărgită (lagoftalime). narina lărgită. imobil. imposibilitatea de închidere a pleoapelor. lacrimile curg pe obraz (epifora) Aripa nasului relaxată. comisura bucală deviată spre partea sănătoasă Semne mai estompate în paralizia de tip central (este prins numai cervico-facialul sau temporo-facialul .FACIESUL Faciesuri în boli neurologice: F în boala Parkinson:  Aspect inexpresiv.

frunte încrețită. gura și nările care sugrează mimica de râs – ”risus sardonicus” . golbi oculari imobili. VI F în tetanos:  Frunte încrețită cu aspect trist în contrast cu ochii. IV. În paralizia de origine nucleară a nervilor oculomotori III.FACIESUL Faciesuri în boli neurologice: F Hutchinson:  Ptoza palpebrală bilaterală.

FACIESUL Faciesuri în boli cadiace: F mitral: Colorație roz violacee a pomeților și buzelor în contrast cu tenul palid (”frumusețea mitrală”) În stenoza mitrală  F în MCC cianogene: Colorație albastru-violet a feței și buzelor (maladia albastra) În tetralogia și pentalogia Fallot. DSV cu inversarea suntului  F Shattuck: Culoare oliv prin combinarea cianozei cu icterul În atrezia tricuspidiană  .

telangiectazii ale pomeților În HTA  F in insuficiența cardiacă cronică:  Edem cu cianoză . congestivă.FACIESUL Faciesuri în boli cadiace: F aortic: palid În bolile valvulare aortice  F ”cafea cu lapte”: Paloare cu cianoză În endocardita bacteriană  F pletoric: Față roșie.

ochi adânci ți în orbite.FACIESUL Faciesuri în boli digestive: F cirotic:  Palid-brun-gălbui. buze carminate F hipocratic (peritoneal): Palid pământiu. obraji supți. prin depunerea fierului la nivelul pielii și stimularea melanogenezei . prin tuburări severe circulatorii și electrolitice  F in polipoza intestinală (sdr Peutz-Jeghers):  Paloare și pigmentații de 1-2 mm perioral (lentiginoză periorală) F in hemocromatoză (diabetul bronzat):  Cuolare brun cenușie metalică. icter sclero-tegumentar. prezența de angiectazii. buze uscate și cianozate În peritonită.

FACIESUL Faciesuri în boli renale: F în sindromul nefrotic:  Paloare și edem al feței și pleoapelor. cu îngustarea fantei palpebrale F în insuficiența renală Palid-gălbui murdar (paloare + pigmentare prin urocromi depozitați tegumentar) În stadiul uremic  .

exotalmie. gura întredeschisă La copii cu vegetații adenoide  F ftizic: Pomeți vultuoși.FACIESUL Faciesuri în boli respiratorii: F în bronhopneumopatiile obstructive cronice:   Tipul ”pink puffer” (emfizem pulmonar) – fa ța roz Tipul ”blue bloater” (bronșitic) sau ”scrumbia albastră” – cianoza pomeților și buzelor. pământiu În tbc cavitară  . congestie conjunctivala F adenoidian: Largirea piramidei nazale. facies supt. ștergerea san țului nazo-genian. transpirat.

modificări craniane F în anemia Biermer:  Galben pai F în poliglobulie:  Colorație roșie-violacee .FACIESUL Faciesuri în boli de sânge: F în icterul hemolitic congenital:  Colorație palid gălbui (anemie + icter).

întinse. buze subțiri F în ”fluture” (vesapertilio): Eruptie eritemato-scuamoasă cu aspect de ”fluture” la piramida nazală și pomeți În LES  F în dermatomiozită:  Colorație roșie-violacee a pleoapelor . indurate.FACIESUL Faciesuri în colagenoze: F în ”icoană bizantină”:  Tegumente îngroșate.

FACIESUL Faciesuri în boli infecțioase: F ”de paiață”: Erupție eritematoasă cu aspect pătat. incisivi prost implantați cu striații și incizură pe marginea ocluzală . cheratită interstițială. infundat la bază (aspect de ”picior de marmită”. congetia mucoasei conjunctivale În rujeolă  F din scarlatină  Palore periorală în contrast cu buzele roșii-purpurii F în sifilisul congenital:  nas în șea.

flegmon Ochiul roșu  Conjunctivite. glaucom Sclere albastre   În osteogenesis imperfecta (sau boala sclerelor albastre) Fracturi patologice Inelul pericornean Kayser Fleischer   Inel verzui la periferia corneii prin depuneri de cupru În hemocromatoză Gerontoxon (arcus corneis senilis)   Colorație albă în jurul corneii Semn de ateroscleroză .FACIESUL Modificări oculare Exoftalmia   Bilaterală: constituțională sau în boala Basedow Unilaterală:tumori intracraniena sau intraoculare.

instilații cu pilocarpină în tratamentul glaucomului Midriaza bilaterală  Intoxicție cu atropină și derivați. hemoragii pontine.FACIESUL Modificări pupilare Mioza bilaterală  Intoxicația cu morfină și derivați. leziuni ale simpaticului cervical Hippus (semnul Landolfi)  Modificări ritmice ale diametrului pupilar în insuficiența aortică . sincope prelungite (arată leziuni ireversibile) Inegalitatea pupilară (anizocoria)  Lues nervos. tabes. muribunzi. uremie.

scleroza în plăci Semnul Addie   Rigiditate pupilară cu dilatare miotonică la distan ță În difterie Botulism  Midriaza rigidă + paralizia acomodării + ptoza pleoapei superioare . etilism. meningite. anevrisme cerebrale.FACIESUL Modificări pupilare Iridodonesis   Miscări fine ale irisului ca o perdea În subluxația cristalinului (sdr Marfan) sau absen ța cristalinului (afachie) Semnul Argyll Robertson   Rigiditate pupilară reflexa la lumină cu păstrarea reflexului de acomodare la distanță În neurolues.

trisomii) Tofi gutoși – formațiuni albicioase de dimensiuni până la 1 cm.FACIESUL Modificări ale urechii      Deformarea pavilionului în anomalii de tract urogenital Implantare joasă – anomalii genetice (sdr Turner. neregulate pe suprafață. dure (în gută) Pete ceușiu-albăstrui pe pvilion în ocronoză șanțul coronarian la nivelul lobului urechii .

adenoame sebacee.FACIESUL Modificări ale nasului   Nas în șea – lues congenital. pori ilatați. scleroza tuberoasă Bourneville (scleroza tuberoasă a creierului + fibroadenom renal + fibroame subungheale-tumori Könen) . sdr Takayashu Rinofima – hipertrofia părților moi. culoare roșie a pielii. În etilism cronic.

tumori Dehiscența buzei superioare – ”buza de iepure” (anomalie congenitală) Pigmentare cu lentigouri – polipoza intestinală Angioame mici reliefate – telangiectazia hemoragică ereditară (boala Rendu Osler) Buze uscate cu depozite brun-maronii (fuliginozități) – deshidratare severă Placi albicioase care sunt zone de leucoplazie la fumători . oligofrenie. acromegalie.FACIESUL Modificări ale buzelor        Buze subțiri și indurate – sclerodermie Buze groase: mixedem.

Modificarea proporțiilor corpului: La sugar – raport segment superior/segment inferior = 1.7/1 (trunchi > segment inferior) La adult – raport 1/1 Fenomenul de creștere a generațiilor . sfâr șitul anului 2 cu 12 cm apoi creșterea este mai lentă (6 – 8 cm/an). La pubertate creșterea este mai rapidă (8 – 10 cm/an) Creșterea încetează la 16-17 ani la fete și 19-20 ani la băie ți.STATURA (ÎNĂLȚIMEA) Depinde de vârstă și sex La naștere: 46 – 55 cm În primul an crește cu 20 – 30 cm.

amenoree primară. renale. gât palmat (pterigium coli).STATURA (ÎNĂLȚIMEA) Nanismul (piticismul) = dezvoltarea insuficientă în înăl țime (sub 150 cm) Poate fi de cauză genetică. infantilism genital . brahimetacarpie. inserția joasă a părului. ptoză palpebrală. malforma ții cardiace. Nanisme de cauză genetică Boli cromozomiale  Sdr Turner (45X0): nanism disarmonic. frunte îngustă și lată. endocrină sau secundară unor suferințe de organ 1. ochi oblici. torace în butoi. urechi jos implantate. cubitus valgus. brahimetatarie IV și V.

pliu simian. pliu palmar. malformații ale urechii. polidactilie. criptorhidrie (oprirea testiculului intr-o parte a traiectului de coborare) Trisomia 13: retard mental. digestive Trisomia 18: retard mental. malformații cardiace. renale. macrognație. retard mental (de grade variabile) pliu epicantic (pliu cutanat la marginea internă a orbitei). renale . malformații cardiace.microcefalie. mâini scurte și late. malformații ale urechilor. deformarea degetelor. buză de iepure sau gură de lup.STATURA (ÎNĂLȚIMEA) Boli cromozomiale    Trisomia 21 (sdr Langdon-Down) sau mongolism: cea mai frecventă malformație CRS: nanism moderat. limbă proeminentă. malforma ții cardiace.

surditate. trunchi normal. hipoplazia feței. în forma benignă (care este compatibilă cu supraviețuirea): nanism. scăderea densității osoase. mâini ”în trident”. craniu normal. Osteogeneza imperfecta: fragilitate osoasă de grade variabile de severitate (fracturi patologice la eforturi minime). pareză facială . deficit intelectual. surditate.STATURA (ÎNĂLȚIMEA) Boli cu transmisie mendeliană    Acondroplazia: defect de creștere a cartilajelor prin alterarea genei receptorului factorului de creștere a fibrobla știlor. laxitate ligamentară Osteopetroza (boala oaselor de marmură) – mutația genei anhidrazei carbonice II. osificare incompletă. Nanism disarmonic. membre scurte și oase aparent groase datorită dezvoltării normale în grosime dar nu în lungime. sclere albastre.

retard mental Sindromul Cushing   Hipersecreție corticosuprarenaliană Obezitate centrală. torace globulos. disarmonic. cu capul mare. ochi mici. Nanisme de cauză endocrină Nanismul hipofizar   Insuficiența de hormoni tropi hipofizari și dezvoltare somatică deficitară Este proporționat. nas mic înfundat (în șea).STATURA (ÎNĂLȚIMEA) 2. hipertelorism (ochi depărtați). funcții psihice normale ( om în miniatură) Nanismul tiroidian   Insuficiență tiroidiană Este disproporționat. vergeturi. abdomen proeminent (de batracian). facies ”în lună plină” . armonic. membre scurte și groase.

STATURA (ÎNĂLȚIMEA) 3. Nanisme în boli viscerale Insuficiența cardiacă la copiii cu MCC. insuficiența renală la copii mici Rahitismul sever în copilărie: nanism. mătănii costale Inflamații cronice la copii: artrită reumatoidă juvenilă. genu varum. șanț submamar. colită ulceroasă DZ în copilărie. sdr de malabsorbție. neechilibrat – nanism (sdr Mauriac = nanism cu ciroză hepatică) .

degete și mâini lungi cu aspect de păianjen – arahnodactilie. disecție de ao. testiculi mici. gonadotropine plasmatice și urinare crescute Sdr Marfan     Mutația unei alele a genei fibrilinei (FBN1) localizată pe bra țul lung al CRS 15. hiperlaxitate articulară CV: PVM. fertilitate scăzută. IM. transmitere AD Modificări ale scheletului: raport segment superior/inferior > 2. scolioză. IA. Sdr Klinefelter (47XXY)  Creștere excesivă pe seama creșterii segmentului inferior (membrele inferioare). pectus carinatum). modificări toracice (cifoză. dilatarea ao Ochi: subluxație de cristalin. miopie. dezlipire de retină .STATURA (ÎNĂLȚIMEA) Gigantismul (statura 2 m la bărbați și 1. ginecomastie.9 m la femei) Cauze genetice sau endocrine.

STATURA (ÎNĂLȚIMEA) Disgenezia gonadală la bărbat   Deficit de testosteron Hiperstaturalitate. nevi pigmentari Gigantismul   Exces de STH înainte de pubertate. asocierea HTA. cu creștere continuă și după 20 – 25 ani. alungirea membrelor (aspect de eunucoid). pliu al gâtului. insuficiență cardiacă Acromegalia = boală determinata de exces de STH după încheierea creșterii (după 40 ani) .

fiziologice și psihice caracteristice unui individ Ele presupun existența unei relații cu anumite predispoziții de boală. fără a fi evidențiate în mod constant Clasificarea lui Hipocrat (”umoarea” dominantă)     Tipul sanguin (domină sângele) Tipul flegmatic (domină flegma) Tipul coleric (domină bila galbenă) Tipul melancolic (domină bila negră) .TIPUL CONSTITUȚIONAL DEFINIȚIE: totalitatea trăsăturilor morfologice.

TIPUL CONSTITUȚIONAL Clasificarea franceză (Sigaud și Viola)     Tip cerebral Tip muscular Tip digestiv Tip respirator Clasificarea Kretschmer    Tip normal (atletic) Tip picnic (scurt și stenic) Tip leptosm (înalt și slab) .

GREUTATEA ȘI STAREA DE NUTRIȚIE
Evaluarea stării de nutri ție urmăre ște aprecierea gradului, tipului și
cauzelor obezității sau a scăderii ponderale.
Determinarea greutății corporale și raportarea la greutatea ideală

Formule pentru calculul greutatii ideale
Indicele Broca: T (cm) - 100
Formula Lorenz: T – 100 – (T – 150)/4
Formula Societatii de Asigurari Metropolitan S.U.A (MLI)
Barbati: 50+0,75(T-150)+(varsta-20)/4
Femei: 0,9[50+0,75(T-150)+(varsta-20)/4]

GREUTATEA ȘI STAREA DE NUTRIȚIE
Indicele de masă corporală (IMC)
IMC = G/T2
IMC (kg/m2)

Corespondenta cu
starile de nutritie
clasic acceptate

Categoria de nutritie

<18,5

Subnutrit

Denutritie

18,5-24,9

Greutate normala

Greutate
acceptabila

25-29,9

Suprapondere

-

30-34,9

Obezitate

Obezitate gr. I

35-39,9

Obezitate severa

Obezitate gr. II

≥40

Obezitate morbida

Obezitate gr. III

GREUTATEA ȘI STAREA DE NUTRIȚIE
Indici antropometrici (pentru aprecierea clinica a
obezitatii):
• circumferinta abdominala (< 102cm la barbati, < 88cm la femei)
• indicele abdomino-fesier (IAF = 0,85 la femei si 0,95 la barbati)
• indicele abdominal (IA = 0,5 – valoare normala)

85 la femei .GREUTATEA ȘI STAREA DE NUTRIȚIE Clasificarea dupa indicii antropometrici: Obezitatea de tip android Circumferinta abdominala >102cm la barbati > 88cm la femei Indice abdomino-fesier >0.95 la barbati < 0.85 la femei Obezitatea de tip ginoid IAF < 0.95 la barbati >0.

asociată cu apetit crescut O din sindromul adipozo-genital (Frölich-Babinski)  Dispoziție tronculară cu prinderea umerilor și coapselor. cap. membre sub țiri (aspect de”lamâie in care sunt înfipte scobitori”). gât și ceafă. hipotensiune. intelect mai slab O tip Cushing  O cu dispozișie pe trunchi. astenie. infantilism genital. semne de hipercorticism (hirsutism. DZ) . HTA. membre subțiri. vergeturi.GREUTATEA ȘI STAREA DE NUTRIȚIE Tipuri particulare de obezitate: – Obezitate de cauză endocrină. genetică – Adipozități localizate O tip Falstaff (la bărbați)  O de tip abdominal cu aspect caricatural.

GREUTATEA ȘI STAREA DE NUTRIȚIE O din hipotiroidism  O cu dispoziție difuză și stigmate de hipotiroidism (facies. semne de virilizare La barbați castrați: O cu dispoziție ginoidă. cu aspect de șorț. tegumente etc) O din insuficiența genitală   La femei în menopauză. semne de feminizare . mai ales abdominală.

hipogenitalism. O asociată cu oligofrenie. cardiace etc Sdr Morgagni-Stewart-Morel: hiperostoză frontală internă. anomalii oculare. diabet insipid Sdr Sturge-Weber-Krabbe (angiomatoza cerebrofacială): angiom facial. obezitate . DZ etc Sdr Hand-Schuller-Christian: liporeticulogranulomatoza. O. hirsutism. HTA. manif cerebrale. leziuni craniene osoase.GREUTATEA ȘI STAREA DE NUTRIȚIE Forme speciale de obezitate     Sdr Laurence-Moon-Biedl: degenerescență diencefaloretiniană eredofamilială.

fese. inghinală. gambe. asimetrice pe trunchi și membre. axilară. abdominală.GREUTATEA ȘI STAREA DE NUTRIȚIE Lipodistrofii sau lipomatoze (adipozități localizate)    Lipodistrofia progresivă a membrelor inferioare (boala Barraquer-Simons): la femei. concomitent cu slăbirea ½ superioare a corpului și feței Lipomatoza dureroasă (boala Dercum): depozite de grăsime subcutanată. bărbați de 30-50 ani . la femei Lipomatoza simetrică (boala Launois-Bensaude): dispoziție cervicală. depuneri grăsoase pe coapse. dureroase spontan și la apăsare.

acces normal la hrană Există persoane slabe constituțional = slăbire stenică Slăbirea se asociază cu apetit scăzut. sărăcie) Secundară – afecțiuni diferite. .DEFICITUL DE NUTRIȚIE DEFINIȚIE: deficit de peste 10% din greutatea ideală (IMC sub 20).  Denutriția poate fi • •    Primara – lipsa accesului la hrană (detenție. hipotonie musculară și alte perturbări = slăbire astenică Deficitele de nutriție pot fi cantitative și calitative. lagăre.

unghii friabile Cașecxia = scădere peste 30% din G ideală. tegumente subțiri. Simptome: astenie. sunt afectate zone de țesut adipos rezistente la slăbire. anemie.5 – 15) Emacierea = scădere de 20 – 30%. edeme hipoproteice. care descrie cașexie extremă la copii . ca bula lui Bichat. hipoalbuminemie.DEFICITUL DE NUTRIȚIE Deficitul cantitativ     Slăbirea simplă = scădere de până la 20% din G ideală (IMC = 18. deficite de factori ai coagulării Marasmul = denutriție mai severa. păr uscat. Apare în plus denutriția proteică: atrofii musculare.

sdr Sheehan). insuficineța corticosuprarenaliană (b Addison). acid folic . Kwashiorkor (caren ță în aa alimentari. sdr de malabsorb ție. apetit pastrat sau nu. în Africa tropicală) Deficite calitative de nutriție : deficitul de fier.DEFICITUL DE NUTRIȚIE Anamneza    Timpul de instalare a deficitului : scurt/lung Intenționată sau nu. infecții cronice.a alcoolismul cronic. de vitamina B12. tbc. hipertiroidism. DZ. insuficien ța renală cronică. insuficiența cardiacă avansată. insuficiența hepatică cronică. alimenta ție normală sau nu Simptome eventuale de boli asociate Cauze de scăderi ponderale: cancere. insuficien ța hipofizei anterioare (b Simmonds.

spațiul. vorbirea. memoria.STAREA MENTALĂ ȘI DE CONȘTIENȚĂ Starea de conștiență = gradul de prezență a individului în mediu și gradul de răspuns la stimulii externi   Este determinată de activitatea corticală și a sistemului reticular al trunchiului cerebral Participă o serie de funcții cerebrale superioare: atenția. capacități de calcul și constructive. capacitatea de concentrare. gîndirea abstractă. . Gândirea = activitate superioară. cuprinde judecăți. afectul. cu alte persoane). orientarea (care înseamnă aprecierea corectă a relației cu timpul.

dar lent. mi șcări necoordonate. răspunde corect la stimuli externi verbali sau senzoriali Obnubilarea: prima faza de alterare a conștienței. persoană somnolentă cu atenție diminuată mișcări spontane limitate. lipsa activită ții fizice spontane. reflexe normale Coma: pierderea completă a stării de conștien ță și lipsa răspunsului la stimuli dureroși. neclar Stuporul: scădere importantă a activității mentale. reflexele sunt prezente în coma superficială și abolite în coma profundă .STAREA MENTALĂ ȘI DE CONȘTIENȚĂ Aprecierea stării de conștiență este obligatorie Există mai multe grade de afectare a stării de con știen ță:     Individul normal. lipsa răspunsului la stimuli verbali. cu stare de con știență păstrată. răspuns la stimuli durero și prin reacții lente și nespeciice – gemete. este treaz. prezent. răspunde adecvat la stimuli și la ordine verable.

sunetele nu sunt corect articulate și pot fi dificil de în țeles Afazia: perturbarea limbajului prin afectare corticală . asupra datei Vorbirea:    Disfonia. limbă. afonia: afectarea vorbirii prin afec țiuni ale laringelui. articulația și limbajul sunt corecte Disartria: afectarea capacității de articulare prin boli centrale sau perferice ce interesează inerva ția motorie a organelor conexe fonației (buze. văl palatin. inclusiv cei con știen ți Gradul de dezorientare este variabil (poate preciza data na șterii nu și anul în care este) Pacientul este întrebat asupra locului în care se află. faringe.STAREA MENTALĂ ȘI DE CONȘTIENȚĂ Orientarea temporospațială:    Poate fi pierdută în grade variabile la pacien ți.

Vorbirea este lentă.STAREA MENTALĂ ȘI DE CONȘTIENȚĂ  • • Afazia: perturbarea limbajului prin afectare corticală Afazia motorie sau expresivă (Broca) = pacientul nu poate repeta cuvintele spuse de interlocutor și nu poate numi corect obiete. scrise sau comenzile. dar înțelege și execută ordine motorii. Vorbirea este rapidă. de neânțeles. fără sens . cu cuvinte corecte Afazia senzorială sau receptivă (Wernicke) = pacientul nu înțelege cuvintele vorbite. laborioasă.

genelor. pubian) Unghiile: produse cornoase ale pielii. . aspru. avascular. glande sudoripare și restul foliculior pilo și ANEXELE PIELII: Părul: sunt două tipuri de păr – velum (fin. nepigmentat). scurt. sunt stimulate de stressul emoțional și determină mirosul specific al corpului . ex părul scalpului. glande sebacee și foliculi piloși Hipodermul: conține grăsime.EXAMENUL TEGUMENTELOR STRATURILE PIELII: Epidermul: subțire. cu țesut conjunctiv. axilar. pe fața dorsală a falangei terminale Glandele sebacee: secretă sebum cu rol protector.terminal (fir gros. format dintr-un strat extern de celule keratinizate și un strat intern cu melanină și keratină Dermul: strat vascularizat. nu se află la nivelul palmelor și plantelor Glandele sudoripare sunt de două feluri: • Exocrine – pe toată suprafața corporală și servesc la reglarea temperaturii • Apocrine – în axile și zonele genitale și se deschid în foliculii piloși. sprâncenelor. pigmentat.

aflat în grăsimea subcutanată și în zonele puternic keratinizate ca palmele și plantele. ro șe ței. patul ungheal Atenție! Examinare în lumină adecvată! .EXAMENUL TEGUMENTELOR Culoarea pielii depinde de patru pigmen ți: Melanina: pigment brun. pulpele degetelor. melanina poate masca al ți pigmen ți. La persoanele cu piele închisă. aflat în artere și capilare. plante. Cheie: inspectarea zonelor cu mai pu țină melanină – palme. Carotenul: pigment galben. Dezoxihemoglobina: pigment roșu închis cu nuanță albătruie. cianozei. cu identificarea dificilă a palorii. Hemoglobina există sub două forme: Oxihemoglobina: pigment roșu aprins. Cre șterea concentra ției în vasele cutanate determină culoarea albăstruie = cianoza. Cre șterea fluxului prin artere și capilare dă roșea ța pielii. cantitatea formată este determinată genetic. scăderea fluxului – paloare. expunerea la soare favorizează melanogenza. depozitat în celule din derm și epiderm.

mobilitate. sensibilitate MODIFICĂRI DIFUZE: CULOAREA: hipercromii.MODIFICĂRILE TEGUMENTELOR LEZIUNI LOCALIZATE: se descriu ca localizare. paloare. cianoză. aspect. icter UMIDITATEA TEMPERATURA CONSISTENȚA . hipocromii. eritem. consistență.

roșie sau de altă culoare – macule pigmentare (fiziologice) – efelidele sau pistruii – macule hemoragice = peteșii – în defectele trombocitare sau capilare – macule eritematoase: lues secundar (rozeola luetică). febra tifoidă (rozeola tifică) PATA: dimensiuni mai mari de 1 cm – Vitiligo = pete acrome . LEZIUNI ELEMENTARE PRIMARE: A. sub 5 mm. Leziuni elementare primare circumscrise de culoare. fără consistență și reliefare: MACULA: dimensiuni mici.LEZIUNI ELEMENTARE CUTANATE 1.

consistentă. culoare brun-neagră. dimensiuni mici (sub 0. uneori cu confluen ța în plăci – Dermografismul: formare de papule sau dungi prin stimulare mecanică. pruriginoasă. bine delimitate. în distonii neurovegetative – Verucile: cauză virală. aspre.5 cm) – Nevii pigmentari = papule de dimensiuni variate. ulcera ții) – Keratoamele seboreice sau senile: vârstnici. LEZIUNI ELEMENTARE PRIMARE: B. papule galben-brune. Risc de malignizare – melanom (cresc rapid în suprafa ță. Leziuni elementare primare circumscrise solide PAPULA: formațiune reliefată.LEZIUNI ELEMENTARE CUTANATE 1. pe mâini sau genunchi – Tumoretele musculoide: papiloame ale pielii ce con țin ax conjunctivovascular acoperit cu tegument normal. margini neregulate. bine delimitate. suprafa ța catifelată – Urticarie: erupție papuloasă. forma țiuni moi sesile sau pediculate .

în tb cutanată sau lepră. prinde toate straturile pielii. streptococii) sau tratament medicamentos – Nodulii Osler: formațiuni mici. cu evolu ție spontan spre rezorbție. LEZIUNI ELEMENTARE PRIMARE: B. inițial ro șii. peste 2 cm. pot ulcera – Eritemul nodos: noduli dureroși dermoepidermici. Leziuni elementare primare circumscrise solide PLACA: formațiune de dimensiuni mai mari (peste 0. dermici. invazivă . ex placa din erup țiile alergice NODULUL: formațiune mai profundă.5 – 2 cm. în EI – Nodulii Janeway: formațiuni similare.LEZIUNI ELEMENTARE CUTANATE 1. apoi violacei.5 cm) ce poate apare ca atare sau rezulta din confluarea mai multor macule. pe degte. suprafa ța palmară și plantară. eritematoase. de 0. pot fi dermoepidermici (deci aderen ți superficial la piele) și hipodermici (profunzi. reprezintă o manifestare alergică în infec ții (tbc. dureroase. nedureroase – Nodulii Meynet: pe suprafețele de extensie în RAA – Tumora: formațiune mai mare. pot fi mobili de straturile superficiale) – Tuberculi = noduli mici.

5 cm). Leziuni elementare primare circumscrise cu con ținut lichidian VEZICULA: acumulare de lichid seros. impetigo . cu localizare metamerică. se asociază cu dureri intense – Erupția herpetică: veziule pe fond eritematos – Varicela: erupție veziculoasă generalizată cu vezicule de vârste diferite BULA: acumulare de lichid seros.5 cm) de lichid purulent. FLICTENA – peste 2 cm. de 0. pot fi epidermice (superficiale. în acnee.LEZIUNI ELEMENTARE CUTANATE 1. în arsuri. epidermoliză buloasă. reacții alergice PUSTULA: acumulare de mici dimensiuni (sub 0. localizate sau generalizate – Zona zoster = erupție veziculoasă. de dimensiuni mici (sub 0. produsă de virusul varicelei. nu lasă ciciatrice) sau dermoepidermice (lasă cictrice).5 – 2 cm. poate apare prin suprainfecția veziculelor. LEZIUNI ELEMENTARE PRIMARE: C.

LEZIUNI ELEMENTARE CUTANATE 2. margini abrupte. margini delimitate. Pierderi de substanță cutanată EROZIUNEA: pierdere de substanță foarte superficială. indurate. poate sângera și lăsa cicatrice – Ulcerul varicos = ulcerație profundă situată pe o placă de dermită ocre. până la membrana bazală (ex ruperea unei vezicule dermoepidermice). la straturile externe (ex ruperea unei vezicule epidermice). perlate. perimaleolar intern. bază indurată – Epitelioamele: ulcerații cu margini reliefate. prin abraziune – leziunea de grataj . LEZIUNI ELEMENTARE SECUNDARE: A. fund aton – Șancrul sifilisului primar: ulcerație rotundă. lasă cicatrice prin distrugerea stratului bazal ULCERUL (ulcerația): pierdere de substanță profundă (derm – hipoderm). nu sângerează EXULCERAȚIA: pierdere de substanță interesând epidermul. pe tegumente îngro șate (micoze) – Escoriația: pierdere de substanță superficială. cu cre ștere lentă – Fisura: pierdere de substanță liniară. fund ro șu. LEZIUNI ELEMENTARE SECUNDARE: 2. bine delimitată.

LEZIUNI ELEMENTARE SECUNDARE: B. galbene (puroi) SCUAMA: mic fragment din stratul keratinizat exfoliat – Dermita seboreică: scuame pe pielea capului – Psoriazis: erupție eritematoscuamoasă localizată mai frecvent pe zone de extensie . brun-roșcate (sânge sau lichid sanguinolent) – Cruste melicerice. Producții superficiale cutanate CRUSTA: depozit dat de coagularea și uscarea unor secreții – Cruste hematice.LEZIUNI ELEMENTARE CUTANATE 2.

vergeturi – cicatrici intradermice prin distensie cutantă (sarcină. îngroșată. Ex îmbătrânirea pielii.LEZIUNI ELEMENTARE CUTANATE 2. creștere bruscă în greutate) CHELOIDUL: cicatrice cu exces de țesut fibros. cu ramificații . ischemia periferică cronică CICATRICEA: înlocuiurea structurii normale a pielii cu țesut conjunctiv dens. LEZIUNI ELEMENTARE SECUNDARE: C. erupția lupică. LEZIUNI CICATRICIALE ATROFIA CUTANATĂ: subțierea pielii. plăgi). Ex cicatrice liniară (după tăieturi sau intervenție chirurgicală). cu pierderea desenului papilar. neregulată stelată (ulcere.

Boli: trombopenii (poupura trombopenică). Aspect de pată violacee. fr de bază de craniu – echimoza perioculară (în ochelari) – Hemoragii interne: echimoze abdominale (semne Cullen. evoluează spre brun → palid apoi dispare. insuficineță hepatică.LEZIUNI HEMORAGICE PETEȘIA: hemoragie intradermică din arteriole sau capilare. Afec țiuni: – Posttraumatic: au valoare medico-legală – Fracturi: fr de humerus – echimoza brațului și peretelui lateral toracic. violaceu. apoi dispare. ro șieviolacee. semnifica ție similară echimozei . trombopatii (trombastenia). ECHIMOZA (vânătaia): hemoragie dermo-hipodermică de dimensiuni mai mari. ulterior (zile) verzuie. embolii mici cutanate (stări septice). nu se modifică la vitropresiune. aspecte de maculă. La zonele de plicaturare a pielii se dispun în linie = vibicii. cu evoluție asemănătoare echimozei. Apare posttraumatic sau spontan. Peteșiile care confluează realizează PURPURA. defecte arteriolocapilare (vasculite. Gray-Turner) – Echimoze spontane sau la traumatisme minime = deficit de factori de coagulare (hemofilii. tratament cu antivitamine K) HEMATOMUL: acumulare de sânge în hipoderm. apoi (săptămâni) galben-brună. nodul de dimensiuni variabile. 1-3 mm. purpura senilă).

Caracteristici: roșii / violacei. reliefate. roșu-aprins. localizate pe trunchi. ANGIOAMELE PLANE: dimensiuni și localizări diferite. fără semnificație clinică. dispar greu la vitropresiune datorită hiperkeratinizării tegumentelor. Formă particulară: sdr Sturge-Weber = angiom plan în teritoriul trigemenului + angiom cerebral ANGIOAMELE TUBEROASE (cavernoase): reliefate. . fără semnificație ANGIOKERATOAMELE (pete rubinii): dimensiuni mici. localizări și dimensiuni diferite. extermități. apar la vârstnici (”senile”).LEZIUNI VASCULARE CUTANATE Dilatare a vaselor dermice sau hipodermice. se palidează la vitropresiune datorită golirii vaselor de conținut. fără semnificație clinică.

membre superioare. facies pletoric (hipertensivi. – Pe pomeți: la expunere prelungită la soare. cu o zonă centrală pulsatilă din care pleacă ramificații fine sinuoase. torace. afecțiuni: insuficiența hepatică. sarcină TELANGIECTAZIILE: mici dilatații linare sinuoase. etilici) – La baza toracelui: sub forma de rețea (lacis) în emfizem. diam = 5-15 mm.LEZIUNI VASCULARE CUTANATE STELUȚELE VASCULARE: dilatari arteriolare mici. apar pe față. la femei după menopauză) . pahipleurită (ghirlanda vasculara Sahli) – Interscapulovertebral: în adenopatiile mediastinale tbc la copii ( semnul Turban) – La membrele inferioare: la persoane cu varice. hiperfoliculinism (femei).

axilar) PSORIAZIS: papule sau plăci eritematoscuamoase. dar și generalizate. terminate cu vezicule. cu scuame fine pe torace Eritrasma (Microsporum minutissimus):placard eritematoscuamos nepruriginos la pliuri (submamar. scuame mari. mai frecvent interdigital (mâini). .ALTE LEZIUNI CUTANATE Leziuni eritematoscuamoase: MICOZE CUTANATE: plăci eritematoase acoperite cu scuame. Pitiriasis versicolor (Microsporum furur): pete galben-cafenii. gratajul produce sângerare punctiformă. LEZIUNEA DE SCABIE: papule și pustule pruriginoase. pe suprafe țe de extensie sau generalizate. aspre. LICHENIFICAREA: tegumente îngroșate. leziuni de grataj. cu accentuarea șan țurilor dermice. La ex cu lupa: canale săpate în epiderm de parazit. nepruriginoase. după leziuni alergice pruriginoase vechi. lichenificare.

hemoglobina.MODIFICĂRI DE CULOARE ALE PIELII Apar prin – Alterare cantitativă sau calitativă a unuia din pigmen ții contituien ți (melanina. carotenul) – Apariția unor pigmenți care normal nu sunt prezen ți în piele (sau sunt în cantități prea mici) Clasificare: Hiperpigmentări = exces de melanină Hipocromii = absența pigmentului melanic Paloare = scăderea Hb Cianoza = creșterea Hb reduse Eritemul = exces Hb Icterul = creșterea bilirubinei Colorații de nuanță galbenă prin al ți pigmen ți .

Hiperpigmentările patologice: prin exces de melanină sau prin alte substan țe care dau culoarea brună a pielii. – Caracteristici: inițial în zone natural hiperpigmentate (areole mamare. mai ales la pliuri. grea ță.HIPERPIGMETĂRI CUTANATE Sunt generalizate. cicatricilor recente. – Se asociază cu deficit de mineralocorticoizi: hiperK. hipovolemie. vărsături. 1. linie albă. hipoNa. inapeten ță. diaree . zonelor expuse la frecare. regionale și localizate. axile. HIPERPIGMENTĂRI GENERALIZATE Pigmentarea naturală este determinată genetic. cu respectarea palmelor. – Clinic: hipoTA. HIPERPIGMENTAREA ADDISONIANĂ (melanodermia addisoniană) : insuficiența CSR determină secreție excesiă de ACTH. rasial și individual. apoi generalizată la piele și mucoase. asemănător strucutral cu h melanotrop al hipofizei intermediare. organe genitale). astenie.

HEMOSIDEROZA: depunerea în piele și organele interne de fier sub forma de hemosiderină. – Pigmantarea este dată de depunerea hemosiderinei (brună). gonadică. metale (As. Ag) ALTE HIPERPIGMENTĂRI GENERALIZATE: – Insuficiența renală: galben-pământie (urocromi) – Insuficiența hepatică – Amenoreea primară . ca și de stimularea melanogenezei de către aceasta. uscate. uneori spect metalic-cenușiu. – Tegumente brune. hepatică. pancreatică. clorpromazina (gri-brun).HIPERPIGMETĂRI CUTANATE HEMOCROMATOZA. Bi. Hg. Hemocromatoză – defect genetic cu absorb ție crescută de fier. mucoase hipercrome – Depunerea de hemosiderină în organe: afectare cardiacă. Triada clasică: hiperpigmentare + DZ + ciroză HIPERPIGMENTĂRI MEDICAMENTOASE și chimice: amiodarona (cenușiu-albăstruie). hemosideroză – administrare excesivă de fier (transfuzii repetate). aspre. Au.

simetrică a fe ței. . HIPERPIGMENTĂRI REGIONALE ACANTOZIS NIGRICANS: hiperpigmentare axilară sau perianogenitală cu hiperkeratinizare. DZ. În sarcină. margini neregulate. unele medicamente. în hipertiroidism. bine delimitat. Boli: cancer. acromegalie. SEMNUL JELLINECK: hiperpigmentare periorbitară. Se asociaza frecvent cu ulcerul varicos. HIPERPIGMENTAREA GAMBIERĂ (dermita ocră Favre-Chasse): în insuficiența venoasă cronică. aspect negru catifelat. tegumente sub țiri. HIPERPIGMENTAREA PRIN FOTOSENSIBILIZARE: asociată cu atrofii și cicatrici. atrofice. Staza sanguină locală → Hb neresorbită din piele se transformă în hemosiderină. brun.HIPERPIGMETĂRI CUTANATE 2. Boli: pelagră porfirie. Aspect: placard de dimensiuni variabile. tumori ovariene. CLOASMA (MASCA) GRAVIDICĂ: hiperpigmentare circumscrisă. pe zonele expuse la soare.

determinate genetic. NEVII PIGMENTARI: tumorete bine delimitate brun-negre. LENTIOGOURILE (alunițele): papule pigmentare. asociate cu pubertate precoce.HIPERPIGMETĂRI CUTANATE 3. benigne. fără semnifica ție. frecvent pe nev pigmentar: creștere rapidă. mts precoce NEUROFIBROMATOZA VON RECKLINGHAUSEN : pete pigmentare cafea-cu-lapte și fibroame cutanate și perineurale (tumorete dermohipodermice moi) SDR ALBRIGHT: chisturi osoase cu pete pigmentare în jur. mucoasa bucală + polipoză intestinală . HIPERPIGMENTĂRI CIRCUMSCRISE pot fi nereliefate sau reliefate EFELIDELE (pistruii): macule pigmentare în zonele expuse. pot maligniza prin iritare mecanică presistentă MELANOMUL MALIGN: proliferarea neoplazică a melanocitelor. fără semnificație. ulcerare. SDR PEUTZ-JEGERS: pete pigmentare pe buze.

VITILIGO: pete acrome. oligofrenie. leziuni neurologice (nistagmus. Tegumente nepigmentate. păr alb.HIPOPIGMETĂRI CUTANATE ALBINISMUL: hipopigmentare generalizată determinată de deficitul de sinteză al melaninei (defect al tirozinazei). dimensiuni variabile. cu margini uneori hiperpigmentate. Număr normal de melanocite dar fără granule de melanină. Addison) . Transmitere AR. Poate apare sau se poate accentua după traume psihice sau în boli autoimune (Basedow. iris nepigmentat. epilepsie). Asocieri: fotofobie. pupila cu aspect roșu datorită vizualizării coroidei nepigmentate.

Paloarea este mai pu țin evidentă la indivizii cu tegumente mai închise → de inspectat mucoasele. teros) . – Anemia cronică: A hemolitice (paloare + icter). emoții intense sau reac ție de adaptare la modificări organice bruște ca pierdere rapidă de sânge. palmele. A megaloblastică (deficit de B12) – galben-pai.PALOAREA Scăderea colorației roz a tegumentelor și mucoaselor prin diminuarea cantită ții de Hb care ajunge la plexurile dermice. Cauze de paloare: – Îngroșarea tegumentelor: mixedem. edeme. insuficiența renală cronică (galben-murdar. hipotensiune arterială. patul ungheal. șoc. mucoase normal colorate – Vasoconstricția: frig.

baza gâtului. reac ție vegetativă la emo ții.ERITEMUL Colorație roșie a tegumentelor prin vasodilata ție (hiperemie). stress E generalizate: boli contagioase: – E fugace (rash) urmat de erup ție – E morbiliform – rujeolă (macule confluente) – E scarlatiniform: roșu intens E circinat: aspect de figuri geometrice – RAA Macule eritematoase (rozeole): lues secundar (trunchi. poate ajunge la arsură de gradul 1. copse). E după expunere la căldură sau radia ție: ex eritemul solar. febră tifoidă (pe flancuri) E localizate: E palmar (ciroză). E la mâini și zone expuse la soare (pelagră) . E pudic: fața și partea superioară a toracelui. Poate fi generalizat sau localizat.

culoarea nu dispare la vitropresiune După aspectul culorii se descriu 4 tipuri semiologice de icter: Icter flavinic: culoare galbenă asociată cu paloare – hemoliză Icter rubinic: culoare galbenă asociată cu colora ția normală roz – hepatită Icter verdinic: verziu prin transformarea bilirubinei în biliverdină – ictere mecanice Icter melas sau icter negru: colorație verde brun prin colestază importantă cu retenție de săruri biliare și biliverdină – neo de cap de pancreas. La Bil până la 2 mg/dl: subicter eviden țiat numai conjunctival scleral Bil peste 2 mg/dl: icter tegumentar și scleral. Reprezintă un semn de boală și impune diagnostic diferen țial. mucoaselor.ICTERUL Definiție: colorație galbenă a tegumentelor.8 mg/dl. colangiocarcinom . plasmei prin exces de pigmen ți biliari ca urmare a creșterii bilirubunei serice totale peste 0.

ICTERUL După etiologie : Ictere hemolitice: hemoliză exagerată (distrugere de GR): icter + paloare (anemie) + splenomegalie + scaune pleiocrome (intens colorate prin prezen ța urobilinogenului) + urini clare. Bil T și D crescute. Bil T și D crescute Ictere mecanice: obstrucții ale eliminării bilei: icter intens. DZ. hepatomegalie. scxaune decolorate. scaune decolorate. teste hepatice alterate. urini hipercrome (prin bilirubină și săruri biliare. nu și a sclerelor (mucoaselor). probe hepatice normale Ictere hepatocelulare: leziuni hepatocelulare (hepatite): icter cu prurit. mixedem . anemie. prurit. urini hipercrome (bilirubină și urobilinogen). în alimentație bogată în carotenoizi. Biologic: Bil T și I crescute. enzime de colestază crescute Dg diferențial al icterului de carotenodermie : culoare galbenă a pielii. fără urobilinogen). stercobilinogen și urobilinogen fecal crescute.

F. 1995. Forth Edition.. Ed. Brukner I.. Bucureşti.. Ed. Ed Medicală. Examinarea clinică. Pandele G. Radiologie medicală. Vol. O’Conner S. Textbook of physical diagnosis. Ed.. Iaşi. C. I. . Lippincot. “Gr. Semiologie medicală. Popa“ U. II. Medicală. Ed. 17-th Edition. Swartz MH. Pim Iaşi 2009. Litera. Bucureşti. 1991.. Pandele G. Ed McGraw-Hill. 1986.. Ed. 2000. Sindromul Metabolic. Terapeutică medicală. 1995.. Medicală. 2002. Cantes. Iasi. Clinica Medicală. Chişleag G. 2008 Mitu F. Polirom. Semiologie Medicală. Gherasim L. Bucureşti. J. Medicină internă. Didactică şi Pedagogică. I. Iaşi.. Semiologie Medicală de bază. Bucureşti. Ed. Fifth Edition. Mitu F. Semiologie medicala generala. II. history and examination. Vol.. I. Ed. Bucureşti. Harrison’s Principles of Internal Medicine.BIBLIOGRAFIE Bates B. I. Junimea.T. Ed.. 1989. 1994. Ed.M.M.F. Dicţionar Medical. Covic M. 2002. tratat de semiologie ilustrat. WB Saunders Comp.Un paradox al civilizaţiei ?. ştiinţelor medicale. 2009 Negoiţă I. Semiologie Medicală. Rusu V. Tally NJ. 2003. Stanciu C. A guide to physical examination and history taking.. Ed. Ed.. 2005.. Vol. 2001. Ungureanu G.vol. I şi II.B. U.