You are on page 1of 23

Analiza asupra unei zone istorice.

Calea
Moșilor
Metode

Cercetarea planurilor istorice
Pentru București sunt foarte importante următoarele planuri:
- Planul Borroczyn- 1847
- Planul Pappasoglu- 1871-1875
- Planul Institutului Geografic – 1895- 1899
- Planul din 1911
- Planul din 1991
De asemenea, foarte utile sunt și planurile care pot fi
consultate la Arhivele Naționale ale României, sucursala
Primăriei Municipiului București, fondul Aliniament.
- Scalare corespunzătoare prin metoda triangulațiilor
- Suprapunere
- Printare pe calc

.

.

.

Calea Moșilor. Evoluția fondului construit și a tramei stradale . Plan Borroczyn .

Evoluția fondului construit și a tramei stradale .Calea Moșilor. Plan Borroczyn .

Evoluția fondului construit și a tramei stradale .Calea Moșilor. Plan Borroczyn .

.

2. Studierea fotografiilor de arhivă. Compararea cu fotografii actuale .

3. Studiul arhivistic .

.

.

1894 . Casa cu fațada principală spre Calea Moșilor.CALEA MOȘILOR. nr. Imobilul Loebel. 90.

.

90. Casa cu fațada principală spre curtea interioară. Imobilul Loebel. nr. 1896 .CALEA MOȘILOR.

nr. 122. IMOBILUL HARITIADIS .CALEA MOȘILOR .

.

CALEA MOȘILOR. nr. 107. IMOBILUL BEDROS .

CALEA MOȘILOR. Imobilul Solacoglu . 138.138 A. nr.

Conform documentului din 17 decembrie 1876 care atestă vânzarea hanului de către Mari ța Mavrodoaia lui Panait Nicolau. Hanul a ars în urma incendiului din 1847. Hanul Neculescului Clădirea situată pe Calea Moșilor la numărul 84 era cunoscută în secolul XIX ca Hanul Neculescului sau ca hanul „ovreilor”. La sfâr șitul secolului al XVIII-lea Alexandru Neculescu va clădi acest han. Parcurgerea unei bibliografii de specialitate Calea Moșilor. iar aripile laterale au apărut în perioada 1852. suferind distrugeri considerabile la nivelul etajului și al acoperi șului. 518. • George Potra. Editura Silex. • George Potra. În anul 1836. se poate considera faptul că imobilul principal aflat către Calea Mo șilor datează dinainte de 1817 cu o supraetajare din perioada 1817. iar de atunci până în prezent nu a fost modificat volumetric. • Cezara Mucenic. Cit. numărul 84. prezentând refacerea parțială a etajului și a acoperi șului după incendiul din 1847.1911. Documente privitoare la istoria orașului Bucure ști. a fotografiilor de arhivă și a documentelor. Deoarece era aflat într-o stare foarte proastă jumătatea apar ținându-i Elenei Drugănescu s-a demolat. se specifică faptul că hanul era „ compus din șapte prăvălii cu câte o odaie în dos la fiecare prăvălie și șapte odăi sus cu câte o asemenea odaie și alte namestii în curte”. până astăzi rezistând în schimb partea care i-a survenit fiului. București. paisprezece odăi sus cu galerie mare.23. secolul al XIX-lea . locul ei fiind luat de actualul imobil de la numărul 82. p. căsătorită cu căminarul Mavrodoglu. care după moartea sa. Marița Mavrodoaia a încercat să vândă acest han alcătuit din„ șapte prăvălii dedesubt în fața podului afară cu alte șapte odăi ale lor. un veac de arhitectură civilă.4. Conform analizei planurilor de la 1847 și 1911. fiul. În anul 1911 imobilul îi aparținea lui Mi șu Boteanu.518. va fi împăr țit între soția Elena Drugănescu și Hristodor Neculescu. Astfel se atestă etajarea imobilului între anii 1817 și 1836. . 1997. Op. cu ieșire la Calea Moșilor și la strada Radu Calomfirescu (fosta uli ță a Băltăre țului). În anul 1823 clădirea a fost oferită ca zestre de Hristodor Neculescu fiicei sale Mari ța Mavrodoaia. fiind împrejumuit de uluce”. 517. p. pp. la 26 octombrie 1817.1836.

apoi traversezi un mare spațiu deschis unde țigani pe jumatate goi își întind corturile sau. Bucureștii răspund de neîntreruptul concert de petreceri. p. 2010. Cu excepția câtorva construcții. volumele V. Numai un număr mic este pavat. octombrie 1846 „Cele mai multe case au numai parter. de sporturi.VI. complet acoperite de copaci. Unele dintre micile case particulare. ele sunt despărțite unele de altele de mici grădini care le înconjoară. Textele călătorilor străini Călători străini despre Țările Române în secolul al XIX-lea . p. Editura Academiei Române. în pitorești costume ungurești sau albaneze.. frize din stucatură. vol VI. Aproape toate locuințele sunt înconjurate de maidane (locuri publice) sau de grădini și terenuri necultivate. Un locuitor căruia i-ați face această observație vă va răspunde că „ar fi inutil să construiești case frumoase din cauza cutremurelor dese care sunt o data la zece ani... Daniela Bu șă. în cea mai mare parte fără nume.30) James Oscar Noyes. efectul era unul plăcut. sunt lungi. coord.” ( Călători străini despre Țările Române în secolul al XIX-lea. au numai un etaj. 2009. așezate pe străzile mai puțin circulate. Intriga ia locul politicii: partidele iau locul națiunii.] Casele sunt construite din cărămizi și lemn. Cele mai multe dintre casele nou-construite au multe ornamente. vol. câteodată grădinile nu sunt decât niște terenuri virane unde locuitorii cartierului aruncă gunoaiele. grosolan asamblate și văruite în culori ciudate după capriciul proprietarului”. de nechezatul cailor.. dar. (Ibidem. Acum ne apropiem de palatul unui boier care se dovedește a fi o cladire șubredă. Bucure ști. N. Construite mai puțin solid și prea înalte. sau aproape toate. var și lemn.Melville. adaugă el. motivul pentru care casele sunt făcute atât de mici. sunt foarte pitorești. Acest gust ar putea fi considerat strident în Franța sau Anglia. cu acoperișurile înclinate. unele de mare întindere. medic new-york-ez devenit ulterior corespondent de presă datorită talentului său literar remarcă în 1858 contrastul incredibil vizibil pe străzile bucureștene: „Ici. așa cum libertatea și robia produc atunci când subzistă una lângă alta. formate din pătrățele de lemn și cu porticele neobișnuite. după conacele nesigure din Turcia. „Este imposibil să-ți închipui un stil mai grosolan ca stilul arhitecturii din București. pilaștri și balcoane frumos vopsite sau înfrumusețate. mai tot timpul înfundate”. țărani îmbrăcați în piei de oaie iși mână carele pline de lemn și fân iar colo rulează echipaje somptuoase cu superbi cai și lachei cu galoane de aur. dar carele lor sunt pline de robi. V.] Toate casele. noi le-am face mult mai bune ca la Paris și Londra. proptind câteva scânduri de un perete. Prezintă un perfect carnaval al civilizației. Hotelurile însele nu au decât un etaj. . casele nu sunt decât mase fără forme din cărămidă. văruită și aproape gata să cadă în ruină. mândrie și sărăcie. înguste. de urletul câinilor și de plânsul robilor. „Străzile. Boierii sunt nerăbdători să dețină libertate constituțională. (Ibidem. 212) . posibil trimis al autorităților franceze pentru a informa asupra situației din zonă. ( Ibidem. Niciodată nu am văzut puse într-așa un evident contrast lux și nevoie. [. pe sub care erau canale pentru scurgerea apelor și gunoaielor. Hénoque. fără ele .) O opinie mai puțin favorabilă este exprimată în 1854-1855 de E. • • • • Politicianul irlandez Sir Patrick O’Brien scria în Jurnalul unei șederi în Principatele dunărene din 1853: „În afara străzilor principale. p. ” [. frumusețe și sluțenie.93. p. celelalte sunt acoperite cu lemn abia cioplit. ele nu rezistă cutremurelor de pământ”.5. Cineva vede aici cel mai ciudat amestec de costume asiatice și maniere europene”. puține case din București au mai mult de două etaje. întortocheate și în toate anotimpurile de o murdărie revoltătoare. 363) Adolphe Laurent Joanne . Călătorie ilustrată în cinci părți ale lumii. trăiesc sub ele în cea mai abjectă mizerie. Locul a fost lovit înainte de cutremure.

6. Studierea tipologiei imobilelor .