Anul I, nr.

9 octombrie 2007

Preþ: 50 de bani

Publicaþie editatã de Protopopiatul Ortodox Fãgãraº cu sprijinul

Din cuprins
Cine sunt îngerii, aceste fiinþe cu o prezenþã discretã care ne sunt mereu aproape? (pag.7)

Îngerii, pãzitorii noºtri

„Vrednic este!“

Fumatul, pãcatul sinuciderii
La fiecare 10 secunde, cineva moare din cauza fumatului. În momentul de faþã, produsele tabagice omoarã 3 milioane de persoane pe an. (pag.14)

Pomenirile pentru morþi ºi parastasele
Ca rãspuns la întrebãrile cititorilor noºtri legate de pomenirile celor rãposaþi, câteva precizãri menite a fi lãmuritoare în acest sens. (pag.6) Editorial de Pr. Ovidiu Bostan zilelor noastre nu mai au preocuparea de a-ºi stãpâni pornirile, de a-ºi folosi faCreºtinul în faþa violenþei cultãþile sufleteºti în mod constructiv. În Sfânta Scripturã nu gãsim locuri în În lumea de astãzi vedem, fãrã a ne dori acest care sã se vorbeascã despre violenþã, aceslucru, multiple moduri în ta fiind un termen modern. Însã atât în care se manifestã violenþa. cuprinsul Vechiului Testament cât ºi în Violenþa e prezentã în lumea paginile celui Nou vedem în nenumãrate realã sau virtualã, e prezentã pe stradã sau rânduri împrejurãri în care oamenii s-au pe micile ecrane, ne înconjoarã. Întâlnim manifestat în mod violent. În scrierile violenþa verbalã, dar ºi pe cea fizicã, Sfinþilor Pãrinþi gãsim capitole întregi în extrema întunecatã a acestei violenþe fiind care se vorbeºte despre mânie. De la ei auciderea; întâlnim atât violenþa individului flãm cã mânia este una dintre cele trei pucât ºi pe cea colectivã, aceasta din urmã teri sufleteºti naturale cu care ne-a înzestrat Dumnezeu. Orice suflet omenesc are putpurtând generic numele de rãzboi. Dar ce este violenþa? Dacã ar fi sã o defi- ere gânditoare (raþiunea), putere poftitoare nim am putea spune cã ea este manifesta- (dorinþa) ºi putere mânioasã, impulsivã sau rea mâniei în mod negativ ºi brutal. Mânia, irascibilã (potenþa). Pãcatul vine întotdeauo însuºire a sufletului uman care nu este rea na din reaua întrebuinþare a acestor puteri în sine, atunci când nu este stãpânitã de sufleteºti, atunci când nu sunt folosite în raþiune ºi este îndreptatã spre semeni poate scopul în care au fost create, atunci când nu da naºtere la violenþã. Dacã vedem tot mai sunt folosite dupã voia lui Dumnezeu. des excese de furie manifestate în mod vio- Reaua mânie ºi violenþa ca manifestare a lent, acest fapt ne demonstreazã cã oamenii acesteia este un pãcat despre care Evan-

pag. 3
ghelia ne învaþã cã trebuie sã-i stãm împotrivã cu blândeþea ºi rãbdarea. Domnul nostru Iisus Hristos ne învaþã ceea ce El însuºi a împlinit pe dealul Golgotei: Dacã te loveºte cineva peste obrazul drept, întoarce-l ºi pe celãlalt. Iubiþi pe vrãjmaºii voºtri, binecuvântaþi pe cei ce vã blestemã, faceþi bine celor ce vã urãsc ºi rugaþi-vã pentru cei ce vã vatãmã ºi vã prigonesc. Dar puterea sufletului de a se mânia ne este de mare folos atunci când este supusã raþiunii ºi este îndreptatã împotriva pãcatului ºi a demonilor. Ba chiar putem spune cã fãrã aceastã putere ºi fãrã ajutorul lui Dumnezeu nu ne putem arãta biruitori. Suntem chemaþi sã o folosim în rãzboiul nevãzut, în rãzboiul cu patimile din noi. Deci de fiecare datã când ne manifestãm în mod violent asupra oamenilor, fiinþelor sau obiectelor dovedim cã suntem lipsiþi de autocontrol, dovedim cã nu ºtim sã ne folosim puterea sufleteascã a mâniei, aceastã armã datã nouã de Dumnezeu ca sã putem sta împotriva rãutãþilor.

2

Actual
toreºte cu Eugenia Stanciu din Olteþ, asistentã medicalã, apoi este hirotonit preot în parohia Lisa. Pe lângã grija pentru parohie ºi pentru familie, urmeazã în acelaºi timp ºi cursurile de doctorat la Bucureºti. În 1976 pleacã la Sibiu, unde intrã în învãþãmântul universitar. Obþine titlul de Doctor în Teologie, dupã ce urmeazã ºi cursuri post universitare în Elveþia. Din 1986 este titularul Catedrei de Liturgicã la Facultatea de Teologie din Sibiu.

Pãrintele nostru Mitropolit, Înalt Prea Sfinþitul Laurenþiu, a împlinit vineri, 12 octombrie, 60 de ani. Momentul a fost marcat la Catedrala mitropolitanã din Sibiu, unde Înalt Prea Sfinþitul a oficiat Sfânta Liturghie ºi slujba de Te-Deum, împreunã cu PS Visarion Rãºinareanu. La slujbã a participat un impresionant sobor de preoþi, alcãtuit din consilieri, profesori ai Facultãþii de Teologie din Sibiu ºi foºti studenþi, dar ºi sute de credincioºi.

studiile la Institutul Teologic ÎPS Laurenþiu a împlinit 60 de ani continuã Universitar dinseSibiu. La terminarea facultãþii cãsã-

Un destin aparte

Înalt Prea Sfinþitul Laurenþiu Streza, fãgãrãºean de origine, s-a nãscut pe 12 octombrie 1947 în localitatea Sâmbãta de Sus, primind la Botez numele Liviu. Familia era foarte apropiatã de Mãnãstirea Brâncoveanu, pãrinþii sãi fiind ucenici ai pãrintelui Serafim Popescu. Vocaþia viitorului preot era vizibilã încã de la o vârstã fragedã. Cei apropiaþi povestesc cum bãiatul de doar 2-3 aniºori îºi fãcea singur o cãdelniþã dintr-o ulcicã legatã cu o sfoarã, iar legãnatul acesteia era jocul lui preferat. Când era întrebat de ce face aºa, rãspundea: „Eu mã fac pãrinte Serafim!“. Anii de liniºte nu au fost însã prea Preot ºi cadru universitar mulþi pentru tânãra familie Streza. Tatãl a Astfel, la absolvirea Liceului „Radu suferit un grav accident de muncã ºi a murit lãsând în urmã trei copii orfani: Negru“ din Fãgãraº în 1965, tânãrul Liviu Liviu - de 13 ani, Maria - de 8 ani ºi Elena, Streza dã curs chemãrii sale lãuntrice ºi îºi

care avea doar 6 aniºori. Stâlpul familiei a rãmas mama, Viorica, o femeie deosebitã. Vremurile grele i-au adus tinerei de 30 de ani multe îndemnuri de a se recãsãtori pentru a-ºi putea întreþine cei trei copii, dar ºi pe cei trei bãtrâni care fãceau parte din familie. Femeia a rãmas surdã la îndemnurile oamenilor, dar ºi-a ascultat cu sfinþenie duhovnicul, pãrintele Serafim Popescu, care a sprijinit-o în dorinþa ei de a rãmâne vãduvã pânã la moarte. Credinþa puternicã a mamei ºi rugãciunile ei au marcat ºi viaþa copiilor.

Chemarea lui Dumnezeu
În anul 1992, o nouã încercare deosebit de grea îi marcheazã familia: soþia, Eugenia, trece la cele veºnice. Dumnezeu pãrea greu de înþeles atunci pentru oameni, când a chemat-o la El pe preoteasa model, mamã a 5 copii, dintre care ultimul - o fetiþã de doar 3 ani. Înalt Prea Sfinþitul Serafim Joantã prevestea însã în cuvântarea sa de la înmormântare destinul special al acestei familii. Cei cinci copii au rãmas în grija tatãlui ºi a bunicii, însã nu pentru mult timp. În 1996, datoritã activitãþii desfãºurate în Bisericã, vãduv fiind, Colegiul Electoral al BOR l-a ales ºi chemat la episcopat ca ierarh al Episcopiei Caransebeºului, unde s-a remarcat printr-o activitate bogatã: a înfiinþat 18 noi mãnãstiri ºi schituri, a avut o puternicã iniþiativã social-filantropicã prin crearea multor centre de asistenþã socialã a persoanelor defavorizate, s-a ocupat de învãþãmântul teologic, dar ºi de viaþa culturalã a eparhiei. Dupã trecerea la cele veºnice a Înalt Prea Sfinþitului Antonie Plãmãdealã, a fost ales în noiembrie 2005 Arhiepiscop al Sibiului ºi Mitropolit al Ardealului. În scurta perioadã de când a revenit pe meleagurile natale, Pãrintele Mitropolit ºi-a fãcut simþitã prezenþa prin suflul înnoitor care se simte în activitatea Mitropoliei, dar ºi prin grija sa, pãrinteascã dar ºi autoritarã, pentru Biserica lui Hristos de aici. La împlinirea a ºase decenii de viaþã, alãturi de Înalt Prea Sfinþia Sa suntem ºi noi, preoþii ºi credincioºii din Þara Fãgãraºului, ºi ne rugãm ca Dumnezeu sã-i dãruiascã viaþã lungã cu sãnãtate, pãstorire binecuvântatã ºi plinã de roade. Întru mulþi ºi fericiþi ani, Înalt Prea Sfinþite Pãrinte! Natalia Corlean

Chemat la slujire în satul pãrintelui Stãniloae
Parintele Ionuþ Ilea, pânã nu demult paroh în Ohaba ºi redactor al revistei noastre, a fost chemat la slujire în satul de origine al pãrintelui profesor Dumitru Stãniloae. Cu o activitate frumoasã în cei aproape trei ani de slujire, pãrintele Ionuþ a plecat acum sã-ºi continue misiunea în parohia Vlãdeni ºi sã punã în aplicare experienþa câºtigatã în perioada de pãstorire a parohiei Ohaba. Instalarea sa în noul loc de pãstorire a avut loc sâmbãtã, 15 septembrie, iar ceremonia a avut loc dupã oficierea Sfintei Taine a Maslului. Pe lângã soborul numeros de preoþi slujitori au participat pãrinþii protopopi Ioan Ciocan, protopop al Fãgãraºului ºi Pr. Gheorghe Colþea, protopop de Bran-Zãrneºti. Pãrintele protopop Ioan Ciocan a avut cuvântul de deschidere, cuvânt apreciativ care a subliniat calitatea activitãþii pastorale a pãrintelui Ionuþ, regretul cã Protopopiatul Fãgãraº pierde un slujitor de nãdejde, dar ºi bucuria cã satul pãrintelui Stãniloae se va bucura de un asemenea preot. Pãrintele protopop de Bran-Zãrneºti a continuat urându-i bun venit pãrintelui ºi o activitatea la fel de rodnicã, dupã care i-au fost înmânate noului preot paroh din Vlãdeni însemnele investirii ca preot paroh: cheile bisericii, Sfânta Cruce ºi Sfânta Evanghelie. Noi îi dorim pãrintelui Ionuþ pãstorire cu înþelepciune ºi bucurie, sperãm cã Þara Fãgãraºului îi va rãmâne mereu în suflet ºi nãdãjduim sã rãmânã un colaborator apropiat al publicaþiei noastre. Pr. Marius Corlean

Eveniment

3

„Vrednic este!“
Din 12 septembrie, Biserica Ortodoxã Românã are un nou patriarh: Prea Fericiul Daniel Ciobotea. Dintre candidaþii la scaunul patriarhal a fost ales detaºat Mitropolitul Moldovei. Acesta a obþinut 95 de voturi din partea Colegiului electoral, iar celãlalt candidat, ÎPS Bartolomeu al Clujului, 66 de voturi. Cel de-al ºaselea patriarh al românilor are 56 de ani, iar în cei 17 ani de pãstorire a Mitropoliei Moldovei a reuºit sã transforme cea mai sãracã zonã a þãrii din punct de vedere economic în cea mai bogatã regiune duhovniceascã, unde au loc anual sute de activitãþi caritativ-sociale, misionare, culturale ºi educaþionale. naº de cãlugãrie pe pãrintele Ilie O zi istoricã Noul patriarh a fost întronizat Cleopa. Între 1988 ºi 1990 a fost duminicã, 30 septembrie, în Catedrala consilier patriarhal ºi conferenþiar la patriarhalã din Bucureºti. În cadrul slujbei Catedra de Misiune Creºtinã a Institutului de Te-Deum, oficiatã dupã Sf. Liturghie, Teologic Universitar din Bucureºti. În martie 1990, protosinghelul Daniel Prea Fericirea Sa a primit, din partea celor Ciobotea a fost ales Episcop-Vicar al ºapte mitropoliþi români, însemnele patriArhiepiscopiei Timiºoarei, iar în luna arhale: mantia, crucea, cele douã engol- iunie a aceluiaºi an mitropolit al Moldovei pioane cu chipul Maicii Domnului ºi al ºi Bucovinei. În 12 septembrie 2007 a fost Mântuitorului, culionul ºi camilafca albã ales patriarh al Bisericii Ortodoxe cu cruce. Toiagul arhipãstoresc i-a fost Române, fiind întronizat în 30 septembrie. înmânat de ÎPS Laurenþiu, Mitropolitul Ardealului, care l-a ºi condus pe noul Bilanþ uimitor patriarh spre tronul patriarhal, împreunã Bilanþul celor 17 ani de pãstorire a cu ÎPS Mitropolit Bartolomeu. La înmânarea fiecãrui însemn, toþi cei Mitropoliei Moldovei ºi Bucovinei este prezenþi au rostit într-un glas cântarea uimitor: a înfiinþat peste 300 de parohii, 40 de mãnãstiri ºi schituri, 5 protopopiate, a „Vrednic este!“. iniþiat ºi susþinut construirea a peste 250 de biserici noi, a reactivat învãþãmântul teoStudii de prestigiu La 22 iulie 1951, în satul Dobreºti din logic ºi a înfiinþat zeci de instituþii socialjudeþul Timiº, în familia învãþãtorului caritative, de la cantine pentru sãraci, disAlexie Ciobotea, se nãºtea al treilea copil, pensare, centre sociale pentru bãtrâni ºi Dan-Ilie. Acesta a urmat cursurile ºcolii copii pânã la brutãrii ºi cabinete stomatoprimare în satul natal, iar gimnaziul în logice, toate aflate sub patronajul Bisericii. În planul educaþional-cultural, fostul Lãpuºnic. În 1970 a absolvit liceul în Lugoj ºi a intrat la Institutul Teologic Mitropolit al Moldovei a reînfiinþat faculUniversitar din Sibiu. Tânãrul teolog a tatea de teologie de la Iaºi, cinci seminarii, urmat apoi cursurile doctorale la Institutul diverse ºcoli ºi centre, un centru de peleriTeologic Universitar din Bucureºti, sub naj dar ºi Institutul Cultural-Misionar Triniîndrumarea mentorului sãu, pãrintele pro- tas, care cuprinde radio, editurã, tipofesor Dumitru Stãniloae, dupã care ºi-a grafie, studio de producþie video ºi librãrii, continuat studiile în strãinãtate: doi ani la iar de anul acesta ºi un post de televiziune. Facultatea de Teologie Protestantã a Este ºi fondatorul a mai multe publicaþii Universitãþii de ªtiinþe Umane din (printre care ºi primul cotidian creºtin din Strasbourg ºi doi ani la Universitatea România – „Lumina“), organizatorul a „Albert Ludwig“ din Freiburg im zeci de manifestãri culturale ºi educative. Pe plan social-caritativ este fondatorul Breisgau, Facultatea de Teologie Catolicã (Germania). Primeºte titlul de doctor în mai multor instituþii ºi un susþinãtor activ teologie în 1979 la Strasbourg ºi apoi în al lor; dintre ele enumerãm mai multe cantine pentru sãraci, dispensare, un cabinet 1980 la Bucureºti. Din 1980 este lector la Institutul stomatologic, Centrul de diagnostic ºi Ecumenic de la Bossey - Elveþia, fiind ºi tratament „Providenþa“, un centru de eduprofesor asociat la Geneva ºi Fribourg caþie ºi informare medicalã, dar ºi brutãrii (Elveþia). cu caracter social. În 1987 se cãlugãreºte la Mãnãstirea În domeniul administrativ-bisericesc o Sihãstria cu numele Daniel, avându-l ca preocupare deosebitã a avut-o pentru

pregãtirea de tineri teologi, astfel încât fiecare localitate sã aibã preot slujitor. A înfiinþat astfel peste 300 de parohii în localitãþi ºi zone unde oamenii nu aveau preot. Ca activitãþi liturgice ºi misionare, s-a remarcat prin înfiinþarea a 40 de mãnãstiri, iniþierea ºi susþinerea construirii a peste 250 de biserici. Din 1992 a inaugurat obiceiul devenit acum tradiþie ca de hramul Cuvioasei Parascheva de la Iaºi sã mijloceascã aducerea moaºtelor unor sfinþi ºi a unor relicve sfinte, pelerinajul din 14 noiembrie devenind cel mai de amploare din þara noastrã. Pe lângã toate acestea ºi-a continuat ºi activitatea ºtiinþificã ºi publicisticã, fiind autorul mai multor cãrþi ºi a sute de articole de specialitate publicate în mai multe limbi.

Iubit ºi preþuit de moldoveni
În cei 17 ani cât a pãstorit Mitropolia Moldovei ºi Bucovinei, Înalt Prea Sfinþitul Daniel a fost cunoscut prin realizãrile sale de credincioºii din întreaga þarã (mai ales prin postul ortodox de radio Trinitas, care are acoperire naþionalã), dar a fost preþuit ºi iubit mai ales de pãstoriþii sãi. Moldovenii îl descriu ca un om cu o þinutã intelectualã aleasã ºi trãire spiritualã profundã, împletite cu un spirit managerial rar întâlnit, o prezenþã impozantã, care îºi impune autoritatea fãrã mãcar sã ridice tonul. Legãtura aparte între ierarh ºi pãstoriþii sãi s-a vãzut la întoarcerea sa la Iaºi dupã alegerea ca patriarh, când la aeroport l-au aºteptat cu flori ºi cuvinte emoþionante mulþime de oficialitãþi, preoþi ºi credincioºi. Cu bucurie cã Moldova dã din nou þãrii un patriarh, dar ºi cu inima plânsã cã pãrintele lor duhovnicesc îi va pãrãsi în curând, cei prezenþi i-au mulþumit mitropolitului lor pentru tot ce a fãcut pentru Biserica din Moldova. Surprins de gestul ieºenilor, emoþionat aºa cum niciodatã nu l-au vãzut aceºtia, noul patriarh, cu lacrimi în ochi, le-a mulþumit pentru dragostea lor: „Nu m-am aºteptat la aceastã primire! Vã mulþumim din inimã ºi purtãm toatã viaþa în suflet nu gândul la realizãri, ci gândul la cât am primit din Moldova, ca iubire, preþuire ºi ajutor.“ Natalia Corlean

4

Chipuri pentru veºnicie
fost atât de consistente pe timpului regimului de tristã amintire, ele au demarat dupã Revoluþia din 1989. În anul 1993 s-a reparat turnul bisericii, împreunã cu globul ºi conul, s-a refãcut în parte acoperiºul, s-a tencuit biserica în exterior cu terasit, iar în interior am pardosit-o cu parchet, am refãcut drenul bisericii, cãci apãruserã fisuri în dreptul altarului. Cu sprijinul credincioºilor ºi a organelor locale am refãcut fosta bisericã greco-catolicã, pentru cã era într-o avansatã stare de degradare. Pentru întreaga activitate depusã am primit diverse distincþii ºi acte de recunoaºtere din partea organelor bisericeºti. Care a fost momentul cel mai greu din viaþã? Momentul cel mai greu a fost când soþia a fost chematã la Domnul în anul 1994. Era într-o duminicã dupã-amiazã ºi veneam de la copiii noºtri, din oraºul Victoria. Pe drum soþiei i se fãcuse rãu, iar în câteva minute avea sã moarã chiar în braþele mele. A fost un moment cutremurãtor pentru mine. Cea cu care împãrþisem atâtea necazuri ºi atâtea bucurii în viaþã, cea care mi-a fost mereu alãturi când mi-a fost cel mai greu, cea care mã îmbãrbãta, mã încuraja, mã lãsase acum singur într-un sat fãrã tatã, fãrã mamã, fãrã rude, în mijlocul strãinilor, pot sã zic aºa... Pentru cã preotul, chiar dacã e în mijlocul tuturor, el tot singur rãmâne. Toþi sunt cu neamurile, cu rudele lor, dar când tu, ca preot, dai de un necaz, de o supãrare, nu ºtiu câþi dintre ei te înþeleg sau pot sã te înþeleagã… Dar mulþumesc lui Dumnezeu pentru toate. Numai cu ajutorul Lui, cu sprijinul copiilor ºi al nepoþilor, cu cãldura credincioºilor pe care i-am pãstorit atâþia ani, îmi duc viaþa cea de toate zilele pânã ce glia de pãmânt se va aºterne peste mine În mai 2006 aþi ieºit la pensie. Cum e viaþa dumneavoastrã acum? Dupã pensionarea mea la cârma parohiei aþi venit dumneavoastrã. Chiar dacã la început au fost niºte neînþelegeri între noi, alimentate de cei care nu doreau liniºtea Bisericii, acum totul a intrat în normalitate. Dupã pãrerea mea sunteþi un om care-ºi face datoria din conºtiinþã iar eu vã ajut cum pot, venind la bisericã atât cât puterile mã ajutã. În rest, timpul îl petrec cu treburile prin gospodãrie, unde copiii ºi nepoþii îmi sunt mereu alãturi. Ce cuvânt adresaþi credincioºilor pe care i-aþi pãstorit? Le mulþumesc cã au fost alãturi de mine, îi sfãtuiesc sã fie în continuare alãturi de Bisericã ºi de preotul rânduit lor de Dumnezeu. Interviu realizat de Pr. Alexandru Stanciu

O viaþã în slujba aproapelui
Pãrintele Ilarie Morariu a slujit Biserica strãbunã timp de 47 de ani. În primãvara anului trecut s-a retras la pensie. Aproape trei decenii ºi-a desfãºurat activitatea ca preot paroh în satul Ucea de Sus, remarcându-se prin blândeþea ºi diplomaþia cu care a ºtiut sã-i apropie pe oameni de Hristos ºi Biserica Sa, dar ºi de a menþine în acest colþ al Þãrii Fãgãraºului o viaþã duhovniceascã deosebitã. Pãrintele Ilarie Morariu s-a nãscut la care mulþi dinte ei 24 iulie 1932 în judeþul Sibiu, în satul ªo- se hrãneau. martin din comuna Brui, din pãrinþii Ilarie Cum aþi reuºit sã-i câºtigaþi? ºi Maria. A urmat ºcoala primarã în satul Am avut mult de luptat cu mentalitãþi, natal, liceul "Radu Negru" din Fãgãraº, apoi cu obiceiuri, cu tradiþii locale adânc Facultatea de Matematicã-Fizicã din Timi- înrãdãcinate. Parte din cântãreþi nu mã ºoara. În 1954 s-a înscris la Institutul Teolo- ascultau, îmi boicotau slujbele, oamenii gic de grad universitar din Sibiu, pe care l-a erau dezbinaþi, dar cu mult tact ºi rãbdare absolvit în 1958. Licenþa o elaboreazã sub am încercat sã mi-i apropii pe toþi. Chiar coordonarea Pr. Prof. Nicolae Neaga, având cineva îmi zisese nu de mult: "Dumneata, ca temã "Moise - viaþa ºi activitatea". În pãrinte, ai cucerit lumea prin blândeþe ºi ianuarie 1959 se cãsãtoreºte cu Maria prin faptul cã ai fost popular cu noi". Dãnilã, de profesie educatoare, cu care a Venind aici, am gãsit un cor deja foravut trei copii: Gabriela, Remus ºi Cris- mat pe patru voci. Desigur, la început erau tina. A slujit 18 ani la Jibert ºi 29 de ani la mai dezorganizaþi, dar prin eforturile vredUcea de Sus, de unde s-a ºi pensionat. nicului de pomenit dirijor Victor Ghindea, Pãrinte, unde v-aþi început activi- am reuºit sã-l punem pe picioare. Am fãcut tatea pastoralã? cu ei multe excursii prin þarã, pe la mãnãsDupã câteva luni de la cãsãtorie am tirle din nordul Moldovei, Timiºoara, fost repartizat în comuna Jibert din judeþul Oradea ºi chiar în Maramureº, la Sãpânþa. Braºov. La Jibert m-am ocupat în primul Ucea de Sus este acum o parohie rând de consolidarea bisericii, pe care am frumoasã ºi înfloritoare, cum aþi reuºit pictat-o, apoi am împrejmuit cimitirul mã- acest lucru? rindu-l cu 2 hectare de pãmânt, datoritã spriÎn toatã activitatea mea de 29 de ani jinului Consiliului Popular de atunci. Soþia, aici la Ucea am cãutat sã-i þin pe oameni fiind preoteasã, cu greu a fost angajatã ca aproape de Bisericã. Pe cei ce nu o frecveneducatoare, iar financiar ne descurcam des- tau, mã interesam care era cauza ºi îi sfãtutul de greu. Oamenii, mulþi fiind pensionari, iam pe cei ce veneau la Taina Spovedaniei cu greu îºi achitau contribuþia cãtre Bisericã. sã-i determine ºi pe cei din casã sã facã paCum aþi ajuns la Ucea de Sus? sul acesta spre Bisericã, spre Spovedanie, spre Am venit la Ucea de Sus în 13 martie Împãrtãºanie. Sfintele slujbe le-am fãcut re1977. Era Postul Mare, Duminica Sfintei gulat ºi ori de câte ori am fost solicitat pe Cruci. Mitropolitul Nicolae Mladin mã la casele credincioºilor, am mers la orice orã. alesese din 13 candidaþi; mã cunoºtea În toþi aceºti 47 de ani de când m-am foarte bine, fiindu-i ºi student. Iniþial am ostenit în ogorul Bisericii am cãutat sã am fost numit într-un cartier din Mediaº, iar la o þinutã demnã de un preot ºi sã fie o Ucea a fost numit altcineva. Acestuia însã armonie între preot ºi credincioºi. Mãrturie i se stârniserã în sat niºte vorbe rele ºi a stau toþi aceºti ani, cãci atât la Jibert cât ºi renunþat a mai veni aici. Înalt Prea Sfinþitul la Ucea de Sus nu au fost secte sau alte Mladin a zis sã facem schimb, aºa cã eu culte ca sã biruiascã sau sã zdruncine am venit la Ucea iar el s-a dus la Mediaº. credinþa noastrã strãmoºeascã. Cum aþi fost primit de ucenii de sus? În ceea ce priveºte locaºul de cult, în Am fost primit cu multã rãcealã, chiar anul 1979 s-au pictat cele 50 de icoane ostilitate pot sã zic. Eram pentru ei "un vene- pentru catapeteasma bisericii. În 23 septic". Cu numirea mea aici se rupsese o "tra- tembrie 1982 am avut bucuria sã-l primim diþie localã", prin care preoþia se moºtenea în mijlocul nostru pe ÎPS Antonie Plãmãdin tatã-n fiu. Unii din sat care aveau câte dealã care a sfinþit biserica ºi a pus la picioo fatã voiau ca ele sã se mãrite cu vreun rul Sf. Mese pãrticele din Sfinte moaºte, absolvent de teologie ºi sã fie preotese. biserica nefiind sfinþitã pânã atunci. Dacã lucrãrile de înfrumuseþare nu au Venind eu, dãrâmasem aceste speranþe cu

Noi apostoli
Pãrintele Iulian Boac este absolvent al Facultãþii de Teologie din Sibiu, dar ºi al unei facultãþi de informaticã. Un preot informatician deci, o combinaþie interesantã pentru unii, dar extrem de beneficã în zilele noastre, când copiii au ajuns sã înveþe sã foloseascã calculatorul încã de la grãdiniþã.
Pãrinte, ºtiu cã v-aþi dorit foarte mult sã deveniþi preot. Cum e acum, cã v-aþi vãzut visul împlinit? Au trecut doi ani de când am primit aceastã mare tainã a preoþiei ºi parcã doar ieri s-a întâmplat acest lucru. Este aºa cum am aºteptat sã fie: o mare împlinire sufleteascã, pentru cã preoþia nu o obþii trecând doar prin uºile facultãþii, ci prin cele ale altarului. Aº spune cã e chiar mai bine decât mã aºteptam, având în vedere armonia în care lucrez cu enoriaºii mei, pe toate planurile. Am încercat sã ocup ºi alte parohii dar, dupã cum a spus pãrintele protopop în discursul de la instalarea mea ca preot paroh: "Aici a vrut Dumnezeu sã ajungi preot". ªi nu îmi pare rãu; din contrã, îi mulþumesc lui Dumnezeu pentru aceasta. Povestiþi-ne puþin care a fost traseul dumneavoastrã pânã a ajunge la preoþie. Am urmat cursurile de pregãtire mai întâi pe bãncile seminarului din Alba Iulia, plecând de acasã la o vârstã destul de fragedã. La 14 ani trebuia deja sã mã integrez într-un colectiv de colegi pe care nu-i cunoºteam, la o distanþã aºa de mare de casã... Poate acest lucru mi-a dat în viaþã voinþã ºi multã putere în tot ceea ce realizez. Chiar dacã nu am fãcut apoi armata, viaþa pe care am avut-o în cei cinci ani de seminar o pot compara cu o pregãtire militarã, dar cu mare accent pe instrucþia duhovniceascã. Dupã terminarea seminarului am predat un an religie în ªcoala Generalã Nr. 2 din Fãgãraº. A fost un alt ºoc al vieþii, pentru cã trecerea din bancã la catedrã este foarte grea ºi cu o responsabilitate imensã. Atunci am realizat câtã rãspundere ai ca profesor în faþa elevilor, conºtientizând tot atunci responsabilitatea pe care o are preotul în faþa credincioºilor. În 1997 am intrat la Facultatea de Teologie din Sibiu, unde mi-am continuat studiile teologice. Dupã terminarea facultãþii am obþinut titulatura la o ºcoalã din Braºov, unde am predat religia. Acolo am cunoscut-o ºi pe soþia mea, cãsãtorindu-ne în 2002. În anul 2003, pentru cã doream mult sã ajung preot, am hotãrât împreunã cu soþia sã ne mutãm undeva mai aproape de Fãgãraº. Astfel în toamna acelui an ne-am luat posturi de profesori în comuna Recea, unde ne-am ºi mutat cu locuinþa. Atunci nici nu visam cã peste doar doi ani am sã ajung sã pãstoresc aceastã comunitate de oameni. Aþi absolvit între timp ºi facultatea de informaticã. Cum se împacã informatica cu teologia? Informatica pentru mine este un hobby, dacã pot sã o numesc aºa. M-au fascinat de când eram mic calculatoarele ºi tot ceea ce este electronic. Dar iatã cã Dumnezeu nu mi-a îngrãdit aceastã pasiune ºi astfel, dupã atâþia ani, am putut sã urmez cursurile de informaticã la Braºov, specializându-mã ºi în acest domeniu. Dacã mã întrebaþi cum se împacã, ei bine, chiar dacã par douã domenii diametral opuse, eu consider cã ele se îmbinã perfect în aceastã nouã epocã care devine de la zi la zi tot mai informatizatã. Astfel mi-am creat ºi o paginã web unde se

5

„M-au fascinat de când eram mic calculatoarele“
poate vizita virtual parohia Recea Nouã: www.parohiarecea.lx.ro Cum faceþi faþã în aceastã grea misiune care este preoþia, de unde vã vine sprijinul cel mai puternic? Într-adevãr, chiar dacã din afarã viaþa de preot pare uneori "foarte simplã ºi chiar uºoarã", nu este aºa. Cel mai mare ajutor îl gãsesc în familia mea, la soþia mea, care, prin pregãtirea pe care o are, Numele: Pr. Iulian Mihai Boac mi-a dat cele mai bune Data ºi locul naºterii: 3 noiemsugestii ºi sfaturi folosi- brie 1976, Fãgãraº toare în activitatea mea, Studii: Seminarul Teologic mi-a ridicat moralul "Simion ªtefan" din Alba Iulia, procând eram în momente moþia 1996; Facultatea de Teologie de crizã ºi de deznãdãj- "Andrei ªaguna" din Sibiu, promoþia duire. De asemenea ºi 2001; Facultatea de Tehnologia din partea bunicilor mei, Informaþiei din Braºov, promoþia care m-au crescut ºi care 2007 ºi acum, deºi foarte în Familia: cãsãtorit cu Mihaela vârstã, mã susþin în tot Boac, nu au copii ceea ce întreprind. Parohia în care slujeºte: Recea Aveþi vreun model Nouã (Teleki Recea) pe care vã doriþi sã îl unui preot care intervii doar în urmaþi? Nu pot spune cã am un momentele importante din model, consider cã modelul pe viaþa lor. Ce vã doriþi pentru care trebuie sã-L urmãm noi toþi este al Domnului nostru perioada urmãtoare? Sã duc la bun sfârºit ceea Iisus Hristos ºi al sfinþilor. În ceea ce priveºte un model ce am început sã fac aici în uman, am încercat sã preiau de parohie: construirea unei case la fiecare ceea ce este bun ºi parohiale, renovarea celor douã biserici ºi grija faþã de folositor. Ce vã place sã faceþi, în credincioºii mei. Aveþi un mesaj pentru cei afarã de slujirea preoþeascã? Îmi place sã navighez pe care ne citesc? Sã urmeze învãþãtura Biseinternet, sã fac miºcare ºi sã mã ocup cu apicultura, o îndeletni- ricii, sã fie mai îngãduitori cu cire plãcutã, albinele dând cei din jurul lor ºi mai iubitori. exemplul poate cel mai Iar în viaþã sã aleagã întotdeauelocvent de cum ar trebui sã fie na partea plinã a paharului. (Interviu realizat de o "parohie adevãratã". Tu, stuNatalia Corlean) parul, te vezi atunci în postura

6

Viaþa în Hristos
Postul Mare; 4) Joia Înãlþãrii Domnului (pomenirea generalã a eroilor cãzuþi în rãzboaiele pentru apãrarea patriei); 5) de hram (pomenirea ctitorilor locaºului de cult).

Pomenirile pentru morþi ºi parastasele
Biserica îl însoþeºte pe om de când vede lumina vieþii, pânã la moarte ºi chiar dincolo de ea. Ca rãspuns la întrebãrile cititorilor noºtri legate de pomenirile celor rãposaþi vom face câteva precizãri menite a fi lãmuritoare în acest sens. Dintre rugãciunile pe care cei vii le fac pentru cei care au trecut dincolo de mormânt, cele mai des întâlnite sunt pomenirile la Sfânta Liturghie ºi parastasele. Se poate trece din iad în rai?

Comuniunea sfinþilor
Învãþãtura Bisericii noastre are în centru persoana Mântuitorului Hristos ºi actele mântuirii sãvârºite de El (respectiv Întruparea, Jertfa, Învierea ºi Înãlþarea Sa la cer). Înainte de patima Sa, Domnul Hristos le-a spus ucenicilor la Cina cea de Tainã: „În casa Tatãlui Meu multe locaºuri sunt (..) Mã duc sã vã gãtesc loc.” (Ioan 14, 2). Aºadar, ne-a asigurat cã existã locaºuri veºnice ºi cã mitul morþii - ca punct terminus - a expirat. Mai mult, El este într-o pãrinteascã aºteptare a noastrã în locaºurile pe care le-a gãtit. Înþelegând aceste lucruri ne dãm seama cã nu existã o rupturã între cei care trãiesc pe pãmânt, în trup, ºi cei care s-au despãrþit de trup, trecând în lumea nematerialã. Biserica foloseºte noþiunea de comuniune a sfinþilor pentru a sublinia legãtura spiritualã dintre cei vii ºi cei morþi, care este una de comuniune, care-i uneºte pe cei din lumea senzorialã cu cei din lumea de dincolo de simþuri. Cei vii fac rugãciuni pentru cei morþi, iar cei morþi, mai ales sfinþii cãrora ne rugãm, mijlocesc pentru cei vii cu rugãciunile lor la Dumnezeu.

Pomenirile de la Sf. liturghie
Se fac în baza pomelnicului pentru morþi pe care credinciosul îl aduce la bisericã (însoþit de cele mai multe ori de prescurã, uneori ºi de vin) ºi pe care preotul îl slujeºte la Proscomidie scoþând din prescuri pãrticele (miride). Rostind numele celor trecuþi pe pomelnic ºi aºezându-le pe Sfântul Disc în dreapta sa, lângã Sfântul Agneþ care-L închipuie pe însuºi Hristos, el se roagã Domnului pentru sufletele celor adormiþi. Simbolismul acestui act liturgic este unul foarte profund. Pomenirea numelui unei persoane ne-o aduce pe aceasta în memorie, în mintea, inima ºi rugãciunea noastrã. De asemenea, ea stabileºte o relaþie personalã între cel pomenit ºi Dumnezeu, relaþie arãtatã ºi prin aºezarea celui pomenit lângã trupul Domnului, pe sfântul disc. Pãrticelele pe care preotul le scoate rostind numele celor adormiþi, scriºi pe pomelnice, îi reprezintã pe aceºtia ºi îi pune în legãturã cu Hristos, pe care preotul ºi credincioºii împreunã-rugãtori Îl invocã sã le dãruiascã iertare de pãcate.

Parastasul
Cuvântul „parastas” vine din limba greacã (parastasis) ºi înseamnã mijlocire, desemnând slujba de pomenire fãcutã pentru

Biserica ne învaþã cã dupã cei morþi, dupã înmormoarte, sufletul merge la judecata mântarea lor. El se sãvârºeºte particularã pentru a-ºi primi rãsplata fie la casa mortului (dupã sau pedeapsa, dupã binele sau rãul înmormântare), fie la bisericã pe care l-a fãcut pe pãmânt, trecând (dupã Sfânta Liturghie), fie la prin aºa-numitele „vãmi ale vãzmormânt. La parastas se duhului”. Dar judecata particularã nu aduc, spre pomenirea mortuare un caracter definitiv, aºa cum are lui, colivã, colaci (ºi/sau prescuri), lumânãri judecata universalã, finalã, de la Parusie (a ºi vin, însoþite de un pomelnic cuprinzând doua venire a Domnului pe pãmânt). Astfel numele celui pentru care se face parastasul. cei care în viaþã nu au manifestat o atitudine Termenele (soroacele) pentru parastas potrivnicã lui Dumnezeu, ci una mai mult de Potrivit tradiþiei Bisericii Ortodoxe, indiferenþã faþã de El ºi care au arãtat cãinþã termenele pentru sãvârºirea parastaselor în ultimele clipe ale vieþii, vor putea ieºi din sunt: în ziua a treia (corespunde în general cu iad cu ajutorul rugãciunilor pe care Biserica ziua înmormântãrii), în ziua a noua, a vie (de pe pãmânt) le face, precum ºi cu patruzecea (la ºase sãptãmâni), apoi la trei mijlocirile îngerilor, sfinþilor ºi drepþilor. luni, la ºase luni, la nouã luni ºi la un an. Acesta este, de fapt, ºi unul din temeiurile Dupã împlinirea unui an se face parastas în pentru care Biserica vie se roagã necontenit fiecare an, de ziua morþii, pânã la împlinirea pentru cei adormiþi, fãcând pomeniri, parasa ºapte ani de la moarte. La 40 de zile ºi la un tase ºi milostenii. Dar cei ce nu vor putea ieºi an parastasul se face cu masã (pomanã) ºi se din iad pânã la judecata universalã, nu vor împart diferite lucruri de pomanã pentru mai putea ieºi de acolo niciodatã. Aceastã sufletul mortului, pe care preotul le binecu- trecere nu se face prin voia omului, ci prin vinteazã printr-o rugãciune specialã, urmând hotãrârea lui Dumnezeu. ca cei care le-au adus sã le dea celor sãraci O problemã delicatã spre pomenirea numelui celui adormit ºi ca un act de milostenie pe care ei îl împlinesc în Ca semn al biruinþei vieþii asupra morþii, locul celui mort. Biserica a rânduit sã se aºeze crucea la cãpãtâiul fiecãrui mormânt, existând ºi o Când nu se fac parastase? Raportat la anumite momente mai rânduialã specialã de sfinþire a acesteia. În importante ale anului bisericesc, existã ºi acest sens, familia celui adormit are datoria perioade când nu se fac parastase. Acestea de a-l înºtiinþa pe preotul paroh despre sunt: 1) între 20 decembrie ºi 7 ianuarie aºezarea crucii noi la mormânt. Problema (datoritã bucuriei sãrbãtorii care nu trebuie delicatã o constituie datoria urmaºilor de a se ºtirbitã de doliul pentru cei morþi); 2) de la îngriji de mormintele înaintaºilor (întreþinânsâmbãta Lãsatului sec de carne pânã la sâm- du-le, nelãsându-le în paraginã, cum de bãta din sãptãmâna întâi a Postului Mare; 3) multe ori cu durere constatãm cã se întâmde la sâmbãta Floriilor pânã la Duminica plã), cinstindu-le astfel amintirea ºi pãstrând Tomii (deoarece doliul din sãptãmâna vie legãtura dragostei ºi comuniunii cu cei dinaintea Paºtelui (Sãptãmâna Mare) este care s-au mutat în locaºurile cereºti. pentru patimile ºi moartea Mântuitorului, iar A trecut în nefiinþã? sãptãmâna de dupã Paºti (Luminatã) este În multe situaþii, atunci când se comuconsacratã bucuriei Învierii); 4) duminica ºi în zile de praznic. Facem, însã, precizarea cã nicã moartea cuiva auzim cuvintele „a trecut în decursul timpului s-a nãscut obiceiul de a în nefiinþã”. Aceastã afirmaþie are o conose pune parastas duminica ºi în sãrbãtori taþie anticreºtinã (sau, cel puþin, de (altele decât cele menþionate mai sus), aces- inconºtienþã religioasã), deoarece ne spune ta fiind un pogorãmânt pentru cei care nu pot despre cineva cã a încetat sã mai existe, cã s-a ºters definitiv ºi irevocabil din viaþã. Ori, veni la bisericã în zi de lucru. Mântuitorul Hristos prin Înviere ºi Înãlþare a Zilele de pomenire generalã Pentru pomenirea generalã a morþilor, fãcut dovada cã moartea nu e moarte în senBiserica a hotãrât urmãtoarele zile: 1) Sâmbã- sul literal al cuvântului, ci despãrþire a sufleta dinaintea Duminicii lãsatului sec de carne tului de trupul biologic ºi naºtere pentru o (Moºii de iarnã); 2) Sâmbãta Rusaliilor nouã viaþã: viaþa veºnicã. Pr. Adrian Magda (Moºii de varã); 3) primele ºase sâmbete din

Actual

7

Îngerii, pãzitorii noºtri
De când suntem mici am aflat poate despre îngeri mai repede decât despre Dumnezeu, pentru cã prima rugãciune pe care o învaþã copiii de la cei apropiaþi este "Îngerelul". Din pãcate, pentru mulþi este ºi singura, chiar dacã între timp ei ajung la vârsta maturitãþii. Îngerii, aceste fiinþe cu o prezenþã discretã, sunt pãzitorii, cãlãuzitorii ºi prietenii noºtri. Dumnezeu, care alungã binecuvântarea Trimiºii lui Dumnezeu Îngerii sunt menþionaþi de nenumãrate Lui de la noi. Îngerii se întristeazã atunci ori în Sfânta Scripturã, de la crearea lumii când omul pãcãtuieºte ºi nu îl mai pot ºi pânã la sfârºitul ei. În general rolul lor apãra. Fie cã e mânios, sau se îmbatã, sau este acela de a-L slãvi pe Dumnezeu ºi de fumeazã, sau înjurã, omul care pãcãtuieºte a vesti oamenilor voia Lui sau marile îl alungã pe îngerul pãzitor ºi intrã sub evenimente care urmau sã se întâmple. Ca "protecþia" diavolului. Scopul acestuia slujitori, îngerii împlinesc uneori pedepse- este de a-l ispiti pe om ºi a-l îndemna la le lui Dumnezeu, cum a fost focul peste pãcat. Iar dacã omul îl ascultã, se învoieºte Sodoma sau pedepsele peste Egipt, dar cel la pãcat ºi apoi îl ºi sãvârºeºte, diavolul îl mai mult îngerii slujesc la apãrarea ºi câºtigã tot mai mult, iar îngerul pãzitor se cãlãuzirea oamenilor. Ei duc rugãciunile îndepãrteazã. Dar pentru cã Dumnezeu nu ne noastre la Dumnezeu, ocrotesc pe cei pãrãseºte niciodatã, nici îngerii nu se îndedrepþi, cum l-au ocrotit pe Lot de foc, pe Ilie de Ahab, pe cei trei tineri care au fost pãrteazã pentru totdeauna, ci revin mereu aruncaþi în cuptorul din Babilon. Îngerii atunci când omului îi pare rãu de ce a fãcut pãzitori sfãtuiesc de bine pe oameni prin ºi se roagã lui Dumnezeu sã îl ierte. Când glasul conºtiinþei: tot ce este în noi bun, creºtinul se întoarce din toatã inima lui la curat, luminat, orice gând frumos, orice pocãinþã, Îl bucurã pe Dumnezeu ºi pe toþi miºcare bunã a inimii, rugãciunea, îngerii din cer, apropie de sine pe îngerul pocãinþa, faptele bune, toate acestea se sãu ºi alungã de la el pe diavol. Faptele nasc în noi ºi se înfãptuiesc din îndemnul care ni-i apropie pe îngeri ºi ne apropie pe noi înºine de Dumnezeu sunt dragostea, îngerului pãzitor. milostenia, rãbdarea, rugãciunea, postul, smerenia, Spovedania deasã ºi Slujitorul omului Însã îngerii nu sunt prezenþi numai în Împãrtãºania. Sfânta Scripturã, ci ºi în viaþa fiecãruia Model pentru oameni dintre noi. Biserica ne învaþã cã îngerul Îngerii nu sunt numai slujitorii omului, pãzitor ne este dat la Botez, ca sã ne cãlãuzeascã paºii în aceastã viaþã ºi sã ne ci ºi modele de urmat. Pãrintele Cleopa pregãteascã pentru viaþa cea veºnicã. Pe spune cã bun lucru este a lãuda pe îngeri, lângã îngerul pãzitor, Dumnezeu trimite dar mai bine am face dacã le-am urma ºi omului ºi alþi îngeri în viaþã spre a-l ajuta, exemplul, printr-o trãire sfântã, a-l îndrepta ºi a-l mângâia în ispitele ºi îngereascã. Deci, dacã vrem sã primim încercãrile luptelor duhovniceºti prin care mai mult ajutor de la sfinþii îngeri, sã ne silim a-i imita prin fapte bune. Îngerii trece omul de-a lungul vieþii. Menirea îngerului pãzitor este de a-l neîncetat Îl slãvesc pe Dumnezeu, pãzi pe credincios în chip nevãzut de împlinesc mereu cu dragoste voia Lui; ispitele diavolului ºi de cãderile în pãcat. îngerii se iubesc desãvârºit unii pe alþii, El vorbeºte omului prin glasul conºtiinþei ascultã unii de alþii ºi toþi de Dumnezeu. ºi îl îndeamnã mereu sã facã fapte bune, sã Sã fim ºi noi în toate acestea asemenea urmeze calea Bisericii, sã se roage. Tot el îngerilor ºi atunci vom fi ai lui Dumnezeu. îl mângâie ºi îi dã nãdejde atunci când este Sfinþii Arhangheli copleºit de necazuri, dar îl ºi fereºte pe om Cei mai cunoscuþi dintre îngeri sunt în vreme de primejdie. Omul însã poate sã-ºi îndepãrteze arhanghelii Mihail ºi Gavriil, sãrbãtoriþi în ocrotitorul. Sfânta Scripturã ne spune cã 8 noiembrie. La început, toþi îngerii au fost pãcatul este urâciune înaintea lui fãcuþi de Dumnezeu buni, strãlucind de

"Îngerul lui Hristos, pãzitorul meu cel sfânt ºi acoperitorul sufletului ºi al trupului meu, iartã-mi toate câte am greºit în ziua de azi ºi de toatã viclenia vrãjmaºului meu celui potrivnic mã izbãveºte, ca sã nu mânii cu nici un pãcat pe Dumnezeul meu; ºi te roagã pentru mine, pãcãtosul ºi nevrednicul rob, ca sã mã arãt vrednic bunãtãþii ºi milei Preasfintei Treimi ºi Maicii Domnului meu Iisus Hristos ºi tuturor sfinþilor".
înþelepciune ºi de tot felul de daruri. Dar Stãpânul cerului ºi al pãmântului i-a supus unei încercãri prin care îngerii, cu voie liberã, sã-ºi dovedeascã ascultarea. ªi, în aceastã încercare, o parte din îngeri, în frunte cu Lucifer, au crezut cã pot fi asemenea lui Dumnezeu. Mândria le-a fost fatalã, ei au cãzut imediat din rai ºi au devenit demoni. Cel care a condus lupta împotriva demonilor la cãderea lor a fost Arhanghelul Mihail, al cãrui nume înseamnã "puterea lui Dumnezeu". El poartã sabie de foc ºi are încredinþarea de a pãzi legea lui Dumnezeu ºi de a birui puterea vrãjmaºilor. Împreunã cu Sfântul Arhanghel Mihail îl serbãm ºi pe Arhanghelul Gavriil. El este arhanghelul bunelor vestiri de bucurie, care are misiunea de a transmite oamenilor taine dumnezeieºti. Plin de blândeþe dumnezeiascã, Sfântul Arhanghelul Gavriil este cel care aduce toate veºtile bune: el vestea milostivirea lui Dumnezeu cãtre cei care nu puteau avea copii, cum au fost Ioachim ºi Ana - pãrinþii Maicii Domnului, sau Elisabeta ºi Zaharia - pãrinþii Sfântului Ioan Botezãtorul. Sfântul Arhanghel Mihail este protectorul cãlugãrilor, al armatelor creºtine, al voievozilor, care îi purtau icoana pe câmpul de luptã. Sfântul Arhanghel Gavriil este mai ales protectorul fecioarelor creºtine, al familiei creºtine, apãrãtorul mamelor ºi al copiilor lor, cel care duce rugãciunile cele fierbinþi la Dumnezeu ºi aduce înapoi vestea cã cererile cele bune au fost împlinite. Pr. Marius Corlean

CMYK

8

Mãnãstiri din Þara Fãgãraºului

Mãnãstirea Dejani, popas în grãdina
Mãnãstirea de la Dejani atrage mulþime de credincioºi, care urcã suiºul abrupt de pe valea Radului pentru a înãlþa imn de slavã lui Dumnezeu în aceste locuri. Prin hramul mãnãstirii, " Acoperãmântul Maicii Domnului", poiana lãcaºului s-a pãstrat peste timp ca o grãdinã a Maicii Domnului în care credincioºii îi invocã ajutorul. Oamenii spun cã, de la venirea monahilor aici, în câteva rânduri poiana s-a umplut pentru o perioadã de timp de o mireasmã negrãitã, foarte plãcutã. Toate acestea sunt tâlcuite de cãlugãri drept duh de rugãciune ºi de nevoinþã dãruit acestor locuri de vieþuitorii care s-au jertfit aici cu secole în urmã.
austro-ungar în secolul al XVIII-lea. Astfel în 1761 cãlugãrii de la Dejani au fost martirizaþi, doar câþiva fugind dincolo de munþi, la mãnãstirile din Argeº. La ruinele mãnãstirii au venit de-a lungul vremii credincioºi ºi preoþi în pelerinaj, rugându-se pentru vremuri mai bune. cât ºi de cea de la Pojorta, unde pornise pictura bisericii. La vremea hotãrâtã de Dumnezeu, în mod providenþial, în anul 1992 au venit în aceste locuri cãlugãri din Moldova, de la mãnãstirile Sihãstria ºi Sihla, reactivând vatra monahalã. Locul a fost defriºat ºi curãþat, s-au montat douã troiþe, Poiana Mãnãstirii redevenind loc de pelerinaj. Cu ajutorul credincioºilor din împrejurimi s-au construit câteva chilii ºi un paraclis în care ulterior s-a amenajat trapeza. În anul 1994 s-a pus piatra de temelie a noii biserici, ridicatã de meºterul Petre Ciornei din Vatra Moldoviþei. Împreunã cu o echipã de 13 lucrãtori, renumitul meºter a construit biserica de la temelii, în timp de 36 de zile. Lãcaºul, o construcþie spaþioasã din lemn, în plan triconic, cu pridvor închis, pronaos ºi altar. Înãlþimea pânã în vârful turlei este de 19 m. Pictura în frescã a fost realizatã de Dorel Beºleagã din Sibiu în anul 1998. Catapeteasma din lemn de stejar a fost sculptatã de meºteri din VânãtoriNeamþ, la fel ºi iconostasul ºi mobilierul.

Reconstrucþia mãnãstirii
Dupã 1989 a renãscut dorinþa refacerii acestui centru monastic fãgãrãºean. Sub oblãduirea Înalt Prea Sfinþitului Antonie, Mitropolitul de atunci al Ardealului, episcopul vicar al acelei vremi - Prea Sfinþitul Serafim Fãgãrãºeanul - era în cãutarea unor monahi vrednici în a relua viaþa mãnãstireascã a Dejanului cu tot ceea ce þinea de reconstrucþia mãnãstirii. Primii paºi spre însemnarea acestui loc cu o troiþã i-a fãcut, cu puþin timp înainte sã moarã, pãrintele Aurel Popa din Fãgãraº, parohul bisericii "Adormirea Maicii Domnului" din cimitirul vechi. Un efort susþinut ºi asiduu pentru revigorarea ºi reconstrucþia mãnãstirii a fost depus ºi de pãrintele Ioan Ciocan, actualul protopop al Fãgãraºului, legat pe atunci atât de parohia Dejani

Istoria mãnãstirii, argument viu al dãinuirii credinþei
În secolul al XVIII-lea în Þara Fãgãraºului existau numeroase mãnãstiri mici, amplasate la marginea satelor, în pãdure sau în locuri de pãºunat. Erau un fel de sihãstrii sãteºti, care purtau numele localitãþilor din apropiere. Nu se cunoaºte cu exactitate când a fost ctitoritã mãnãstirea de la Dejani, documentele referitoare la aceasta fiind foarte puþine. Mãnãstirea apare în câteva însemnãri pe cãrþi de cult de la începutul secolului al XVIII-lea. În acestea apar numele a doi monahi: preotul Ioan din Iaºi - viitorul monah Isaia ºi preotul Dãnilã din Dejani viitorul monah Daniil. Istoria mai consemneazã faptul cã episcopul Inochentie al Râmnicului a dãruit un Triod (Râmnic, 1733) schitului Dejani. Mãnãstirea era atunci o modestã construcþie de lemn, cu temelie din piatrã. Locuinþele cãlugãrilor, mici colibe din lemn, se pierdeau în ascunziºurile pãdurii. Doar o cãrare de munte strãbãtea acest loc izolat. Obºtea era constituitã din 5-6 cãlugãri cu viaþã asprã de pustnicie. În pomelnicul mãnãstirii, alãturi de cei menþionaþi anterior, mai apar ºi cãlugãrii Augustin ºi Ivanichie. Ca toate celelalte mãnãstiri fãgãrãºene, apãrãtoare ale credinþei ortodoxe, mãnãstirea de la Dejani a fost distrusã de armatele generalului Bukow, din ordinul împãrãtesei Maria Tereza, cãzând victimã a luptei de catolicizare dusã de Imperiul

CMYK

Mãnãstiri din Þara Fãgãraºului

9

Maicii Domnului
Biserica a fost sfinþitã cu hramul "Acoperãmântul Maicii Domnului" chiar în ziua de prãznuire, la 1 octombrie 2000, de cãtre Prea Sfinþiul Visarion Rãºinãreanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului.

Minuni ale mãnãstirii:
Fântâna
Odatã cu reluarea activitãþii monahale în 1992, era absolut necesarã aprovizionarea cu apã. Era folosit un mic izvor de pe pantele pârâului mãnãstirii. S-au adus lucrãtori pentru a amenaja locul, dar la îndemnul pãrintelui stareþ ºi cu sprijinul ºi curajul pãrintelui Ioan Ciocan, dimpreunã cu obºtea mãnãstirii, s-a ales un loc de sãpare a unei fântâni ceva mai sus pe pantã, într-o adânciturã a terenului, fãrã brazi. Dupã un metru de sãpãturi s-a ajuns la vechea fântânã, ziditã din piatrã.

Aceasta era intactã. Fântâna adâncã de 9m s-a curãþat de mâlul depus de-a lungul timpului, în strat de aproape 4m. Redescoperirea fântânii a fost un semn pentru binecuvântarea lui Dumnezeu de a relua viaþa monasticã pe locul fostei mãnãstiri. Fântâna din secolele XVIIXVIII, cu o apã tãmãduitoare, este în fapt redescoperirea izvorului nesecat al credinþei strãmoºeºti.

câteva din odoarele mãnãstirii la biserica parohialã a satului Dejani sau în locuinþele sãtenilor. Odatã cu reconstrucþia mãnãstirii s-au recuperat câteva din obiectele vechi. De departe cea mai valoroasã este recuperarea icoanei Sfântului Ierarh Nicolae, o picturã pe lemn în stil bizantin, care astãzi e aºezatã la loc de închinare în naosul bisericii.

Icoana Maicii Domnului
Aºezatã în naosul bisericii, icoana Maicii Domnului este o copie dupã o icoanã fãcãtoare de minuni de la Sfântul Munte Athos din Grecia. Icoana a fost pictatã de Ioan Pintilie din Fãlticeni. În jurul acestei icoane s-au petrecut multe întâmplãri miraculoase, mãrturisite cu multã credinþã de cãlugãrii vieþuitori ai mãnãstirii.

Temelii vechi, locaº nou
Alegând pentru ridicarea bisericii un loc ceva mai înalt din incintã, dupã primele sãpãturi s-a gãsit ºi temelia din piatrã a vechii ctitorii. Pe pardosealã, în mijlocul actualei biserici este marcat locul vechiului locaº al mãnãstirii, ca o mãrturie peste timp.

Clopotul cel mic

A fost recuperat de asemenea clopotul cel mic, datat la 1320. Chemarea sa adunã Icoana Sfântului Nicolae În faþa tãvãlugului armatelor lui ºi astãzi cãlugãrii ºi pelerinii la ceas de rugãBukow, credincioºii de atunci au salvat ciune. Pr. Cãtãlin Teulea cã s-a finalizat. Care consideraþi a fi punctul forte al mãnãstirii? Dialog cu pãrintele ieromonah Varlaam Ca la orice mãnãstire, În atmosfera înãlþãtoare a rugãciunilor închinate Maicii Domnului, cu ocazia lucrarea cea dintâi este hramului acestui aºezãmânt monahal, "Acoperãmântul Maicii Domnului", un rugãciunea. Sub ascultasobor mare de preoþi în frunte cu Prea Sfinþia Sa Visarion Rãºinãreanul, episrea pãrintelui stareþ Ghecopul vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, ne-am bucurat de intensitatea rontie, mãnãstirea respecduhovniceascã a acestui loc de pelerinaj ºi rugãciune. tã tipicul Sfântului Sava. Pentru a ne îmbogãþi ºi mai mult documentaþia referitoare la aceastã mãnãCu binecuvântarea sa ne stire, am reuºit sã stãm de vorbã cu pãrintele ieromonah Varlaam. Plin de dobucurãm de toþi credinciorinþa de a ne transmite starea duhovniceascã a acestor locuri, pãrintele ne-a pus ºii ce calcã pragul acestei la dispoziþie materialul documentar necesar ºi a fost deschis întrebãrilor noastre. mãnãstiri, ne rugãm pentru toþi, Pãrinte, ce v-a adus pe Munte Athos, ne-a sugerat un Gherontie, ierodiaconul Chiril, iar pe cei ce solicitã sprijin duhovaceste meleaguri? loc tot atât de frumos, retras, monahul Serafim, fratele nicesc îi ºi spovedim. Dragostea Am venit aici tocmai din numai bun pentru rugãciune Virgil ºi nu în cele din urmã ºi puterea rugãciunilor au fãcut Moldova, dimpreunã cu pãrin- intensã ºi nevoinþã. Era vorba toþi ostenitorii ºi binefãcãtorii ca obºtea sã sporeascã încet, dar tele ieromonah Gherontie, actua- tocmai de acest minunat loc în care sprijinã acest aºezãmânt. cu paºi hotãrâþi. Simþim cu toþii lul stareþ al mãnãstirii noastre, care acum vieþuim sub Ce ne puteþi spune despre nevoinþa cãlugãrilor martirizaþi la îndemnul pãrintelui Ilie Cleopa. ocrotirea Maicii Domnului. realizãrile ºi proiectele ºi ocrotirea Maicii Domnului. Ce îndemnuri transmiteþi Dânsul ne-a spus: "Mergeþi Ce altceva v-a mai legat mãnãstirii? acolo, faceþi un lucru bun!" de-a lungul timpului de Întreg ansamblul mãnãstirii credincioºilor? Îndemn pe toþi la mai multã Unii am venit de la mãnãstirea aceastã mãnãstire? este sub oblãduirea Maicii Sihãstria, alþii de la schitul Cu mare bucurie pot sã vã Domnului. Pe lângã biserica smerenie, la mai multã neSihla. Eu eram deja frate de spun cã sunt primul cãlugãr al sfinþitã la 1 octombrie 2000, voinþã ºi rugãciune. Sã þinem la mãnãstire de doi ani, iar pãrin- acestei mãnãstiri revigorate. noul paraclis pentru slujbele de Sfânta Tradiþie ºi la învãþãtura tele stareþ Gherontie era de 7 Aici m-a cãlugãrit, sus, la iarnã e gata ºi în stadiu de pic- Sfinþilor Pãrinþi. Acestea ni-L ani în mãnãstirea Sihla. Altarul de varã, în anul 1993, turã. Poartã hramul "Schimba- aduc pe Dumnezeu în inimã. Vã mulþumim din suflet, ªi totuºi, cine v-a deter- Î.P.S. Sa Serafim Fãgãrã- rea la Faþã". Pictura executatã minat sã alegeþi acest loc? ºeanul, episcop vicar pe atunci. de Dumitru Ioan din Oltenia ºi pãrinte Varlaam, pentru Dupã cum v-am spus, A fost chiar în Duminica de meºterul Constantin din bucuria la care ne faceþi pãrintele Ilie Cleopa, dar un Tuturor Sfinþilor. Tot aici am Moldova ne bucurã, ne încântã pãrtaºi. Vã rugãm sã transcuvânt hotãrâtor a avut ºi Înalt fost hirotonit ierodiacon ºi mai ºi sperãm ca la anul sã se miteþi urãrile noastre de bine Prea Sfinþitul Serafim, pe atun- târziu ieromonah. Aceeaºi apropie de finalizare. De pãrintelui stareþ Gherontie ºi ci episcop vicar la Sibiu. bucurie o am ºi pentru cei ce asemenea, corpul de chilii cu întregii obºti monahale. Interviu realizat de Dumnealui, ºtiind cã noi s-au dedicat vieþuirii de aici: 16 camere ºi clopotniþã este o Pr. Cãtãlin Teulea vroiam sã plecãm în Sfântul pãrintele stareþ - ieromonahul altã lucrare de care ne bucurãm

„Am venit aici la îndemnul pãrintelui Ilie Cleopa"

10

Fii tânãr cu Hristos Pr. Savatie Baºtovoi (fragmente):
nealã, trebuie sã te umpli de virtuþi. Acum însã e mult mai simplu. Vrei sã fii primul? Nici o problemã, cumpãrã bateriile DURACELL ºi fumeaza KENT, dar, dacã nu-þi ajung banii, cel puþin uitã-te la una din emisiunile PRO TV, toate îþi vor spune cã eºti primul! Eºti gras? Bea FANTA ºi toate fetele se vor îndrãgosti de tine! Eºti pipernicit ºi colegii de clasã îþi dau bobârnace când te vad? Nu-i nimic, dã-te cu after shave GILLETE "pentru bãrbaþi puternici" ! Societatea de azi creºte o generaþie de cumpãrãtori: cumpãrãtori de haine, cumpãrãtori de computere, cumpãrãtori de cãrþi, cumpãrãtori de contraceptive. E nevoie de multã atenþie pentru a nu ne transforma într-un robot comercial, care cumpãrã fãrã discernãmânt lucruri de care nu are nevoie. Dar mai ales sã fim atenþi sã nu plãtim pentru aceste lucruri de nimic cu propriile noastre virtuþi, cu propria, adevãrata noastrã demnitate. (…) Deºi pofta a biruit ºi a luat locul minþii, totuºi ne dãm seama cã nu-i chiar bine ceea ce facem. Altfel, de unde panica studentei cãreia i s-a spus, pe neprins de veste, cã i-au venit pãrinþii ºi sunt pe coridor, iar în patul ei nestrâns mai este cineva? Dar ºi mai expresivã este ruºinea de a se întâlni fata cu pãrinþii bãiatului ºi invers. Dacã nu-i nimic rãu în ceea ce faceþi, de ce vã ruºinaþi? Când a fost sã se sãvârºeascã pãcatul, pofta a alungat ruºinea, iar când vine timpul sã mãrturisim, ruºinea se îmbãþoºeazã. Intenþionat am pomenit tradiþiile altor popoare ºi credinþe, pentru a nu mã face un apologet nesuferit al creºtinismului. Virtuþile umane au fost ºi rãmân aceleaºi în toate timpurile ºi la toate popoarele. Ele sunt: modestia, blândeþea, înþelepciunea, dragostea, care niciodatã nu cade. (I Corinteni 13, 8) Ceea ce ne cãlãuzeºte spre virtute, ca un fir al Ariadnei, este sentimentul ruºinii, care, dupã pãrerea Sf. Pãrinþi, este glasul Duhului Sfânt din noi. Ruºinea nu este prezentã la copii, atâta timp cât aceºtia se aflã în starea de inocenþã fericitã, care este dincolo de virtute. Ea apare însã o datã cu primele miºcãri spre pãcat, când copilul aflã ce este binele ºi rãul. Fetiþa care pânã mai ieri îþi sãrea în braþe când te vedea, dupã ce a vãzut un film cu bulinã roºie, roºeºte ºi devine foarte tãcutã. Aceastã ruºine este ceea ce o opreºte sã ajungã la pãcat, odatã cu vârsta, numai dacã nu se va potrivi emisiunilor care o îndeamnã sã-ºi

De ce se sting luminile în discoteci?
Obsesia reuºitei în viaþã pare sã fi gãsit în vremea noastrã o rezolvare atât de simplã: persevereazã, impune-te! Cum vrei sã te respecte alþii, dacã tu însuþi nu te respecþi? Învinge-þi timiditatea, cauza tuturor nereuºitelor. Psihologii moderni oferã o mulþime de metode de a scãpa de timiditate, aceasta a devenit o preocupare centralã a pedagogiei ºcolare ºi a familiilor tinere. Este curios cum tânãrul "sociabil", care înainte de a se prezenta trebuie sã spunã o glumã de care râde singur, a înlocuit idealul nobilului tãcut ºi sobru. Aceºti bufoni ai vremurilor noastre, tinerii descurcãreþi, care vând þigãri la bucatã sau fac vreo altã afacere micuþã, îi fascineazã în mod curios pe înghiþitorii de seriale ieftine. Ce simpatici sunt ei când nu-ºi pot aminti cine a scris Faust sau spun cã Einstein a scris Sonata lunii. ªi ºtiþi ce-i face atât de atrãgãtori? Faptul cã nu se ruºineazã deloc când li se spune cã sunt proºti. Dar aº propune sã ne întoarcem la grecii antici, care trezesc de obicei multa admiraþie chiar ºi la cei care nu ºtiu nimic despre ei. Sã luam cea mai bunã variantã a bãrbatului timpurilor noastre: tânãr, cu bani, conduce o afacere personala, unul din cei doi care se întâlnesc în lift în reclamele la crema de ghete ºi se uitã la pantofii celuilalt. Unul din cei care, respectând recomandãrile psihologului sãu, începe întotdeauna primul vorba. Acum sã vi-l închipuiþi pe acest bãrbat al vremurilor noastre nimerit în grãdina lui Pitagora, unde începãtorii tac în primii trei ani. Se înþelege cã bãrbatul nostru, la prima încercare de a se "pune în evidenþã", a fost alungat de pitagoreici ca un bãdãran. Sã-l ducem, dar, la taoiºti, poate cã acolo îl vor primi. Dar iatã cã Lao Zi nici mãcar nu-ºi ridicã ochii spre vorbãria noului venit, el ºtie cã tãcând poþi spune toate. L-am dus pe urmã la Confucius, dar ºi acesta, vãzând cât preþ pune acest strãin pe luciul pantofilor sãi, îi spune: "Înþelept este cel care, fiind îmbrãcat în zdrenþe, poate sã stea în adunarea celor îmbrãcaþi în haine scumpe, fãrã sã se ruºineze". N-am sã continui aceastã cãlãtorie, dar vã asigur cã bãrbatul nostru nu va fi primit în nici una din tradiþiile popoarelor lumii. Acest ideal este un produs al secolului nostru. Reclamele pe care le vedem pe stradã, în ziare ºi la televizor, toate te îndeamnã sã fii primul, sã fii cel mai bun. Sigur cã îndatã apare întrebarea: cum sã fie toþi "primul"? În tradiþiile tuturor popoarelor pentru a deveni "primul" e nevoie de multã oste-

"învingã" timiditatea. Aceastã ruºine ar fi salvat-o ºi de alte situaþii jenante ºi, de ce nu, tragice, redând-o nevãtãmatã viitoarei sale familii, copiilor ºi soþului. Urmãriþi aceasta pe tinerii care vin din provincie la studii în oraºe. Minunaþi-vã de timiditatea lor de care râd prezentatorii TV. Minunaþi-vã de roºeaþa din obraji atunci când îºi cumpãrã un pachet de þigãri într-un bar aglomerat. Minunaþi-vã de modestia cu care stau pe tuºã în discotecile barbare, aºteptând sã vinã un blues ca sã-ºi invite la dans fata de care s-au îndrãgostit. V-aþi întrebat vreodatã de ce se sting luminile în discoteci ºi de ce aceºti tineri se ruºineazã sã danseze? Tânãrul trãieºte numaidecât acest conflict: pe de o parte, toþi îi spun cã aceasta este bine, pe de alta, el simte o puternicã împotrivire în adâncul fiinþei sale, pe care nu o poate explica. Glasul lãuntric îi spune cã e o neghiobie ca o mulþime de oameni sã se adune într-o halã mare ºi sã se miºte unul în faþa altuia, pe de altã parte, asta-i provoacã plãcere. Atunci, pentru a le împãca pe amândouã, se sting luminile în discoteci, iar cei începãtori cu totul se ameþesc cu vin ca sã alunge senzaþia penibilã. Rãmâne doar plãcerea aceea înfricoºãtoare, goalã. Începãtorii sãvârºesc pãcatul cu lumina stinsã. Ei nu numai cã se ruºineazã unul de altul, dar, fãrã sã-nþeleagã, se ruºineazã de blândeþea omniprezentã a Ziditorului. Obiceiul de a stinge lumina ni se trage de la Adam. Acesta, îndatã dupã sãvârºirea pãcatului, a fugit sã se ascundã la umbra unei tufe din Grãdina Raiului. De atunci noi repetãm gestul bietului Adam. Noaptea se sãvârºesc furturile, violurile, e vremea prielnicã pentru pãcat. Tot noaptea a ieºit ºi Iuda de la Cina cea de Tainã ca sã-L vândã pe Iisus. Pentru cei care au cãpãtat obiceiul de a lupta cu ruºinea existã totuºi o posibilitate de a ºi-l satisface. Luptaþi cu ruºinea pe care o simþim atunci când nu reuºim sã pãrem ceea ce am fi vrut în faþa celorlalþi, aceasta este o ruºine pãcãtoasa, izvorâtã din mândrie. Luptaþi cu ruºinea care ne vine atunci când trebuie sã mergem la duhovnic sã ne mãrturisim pãcatele de care nu ne-am ruºinat când le fãceam. Luptaþi cu ruºinea veninoasã care ne sufocã atunci când trebuie sã spunem celuilalt: "Iartã-mã, n-am avut dreptate". În rest, lãsaþi ruºinea sã vã ºopteascã cele ce aveþi sã faceþi, ºi aºa veþi scãpa de ruºine. E cam greu, ce sã faci? Lumea toata se transforma într-o discotecã cosmicã. Luminile sunt stinse. Totul este gata. În întuneric, un glas cunoscut ne strigã pe nume.

Pas în doi

11

Provocãrile cãsniciei
"Cel care nu iubeºte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru cã Dumnezeu este Iubire" (Ioan 4, 8)
În general, doi tineri ajung sã se cãsãtoreascã atunci când considerã cã se iubesc ºi o fac pentru a-ºi petrece viaþa împreunã, pentru a-ºi trãi bucuriile ºi necazurile vieþii. Acesta este un punct de vedere oarecum laic asupra cãsãtoriei. Cãsãtoria creºtinã are un scop mult mai înalt: desãvârºirea în Hristos.

tãþile lui ºi nu sã pierdem timpul cu înlãturarea defectelor, pentru cã oricum oamenii nu se schimbã la comanda noastrã. Fiecare trebuie sã se schimbe pe sine în primul rând. Acceptarea defectelor ºi încercarea înlãturãrii lor pe parcurs, cu dragoste ºi rãbdare, ca ºi conºtientizarea ºi înlãturarea propriilor defecte de cãtre fiecare dintre soþi este o dovadã a maturitãþii.

Greu, dar posibil ºi frumos
Apostolul de la slujba Cununiei vorbeºte despre unitatea dintre Hristos ºi Bisericã ºi despre nesfârºita dragoste jertfelnicã a lui Hristos pentru mireasa Sa, Biserica. Fiecare pereche cãsãtoritã e chematã sã trãiascã într-o desãvârºitã unire ºi armonie, astfel ca legãtura lor sã oglindeascã legãtura lui Hristos cu Biserica Sa. Nunta poate fi cu adevãrat o cale spre sfinþenie pentru cei ce prin harul lui Dumnezeu o trãiesc aºa cum trebuie. Luat astfel, drumul mântuirii ar fi simplu: tinerii se iubesc, se cãsãtoresc, trãiesc împreunã ºi ajung la sfârºitul vieþii sã se mântuiascã. O cãsnicie seamãnã însã de multe ori cu niºte jucãrii dezasamblate care trebuie armonizate, când adãugând, când ridicând, când tãind, când egalând, când completând, pânã se ajunge la ceva frumos, care sã-þi ofere bucurie pentru totdeauna. Drumul care duce la mântuire în cadrul familiei este dificil, însã toate problemele au un rãspuns: iubirea.

ca sã primeºti aplauze. Iubirea activã sau vie este o strãduinþã continuã de a-i iubi pe ceilalþi din preajma noastrã, din toatã inima, fãrã condiþii, dând tot ºi neaºteptând nimic în schimb. Este o lepãdare continuã în favoarea celuilalt. Cuviosul Paisie Aghioritul mai pomenea încã douã tipuri de dragoste: dragostea ieftinã ºi dragostea scumpã (fierbinte). Dragostea ieftinã priveºte întotdeauna la interes, e puþinã, are o limitã în vederea dobândirii celor ale lumii. Dragostea scumpã (fierbinte) care se jertfeºte, înfierbântã inima ºi ne face sã ne dãruim mereu celorlalþi , fãrã sã aºteptãm ca ceilalþi sã ni se dãruiascã nouã. Din toate cele trei direcþii vedem care e dragostea adevãratã: cea care se dãruieºte ºi se jertfeºte, fie cã se numeºte oblativã, vie sau scumpã. Aceastã iubire trebuie sã primeze ºi în cãsnicie pentru ca atunci când apar probleme, acestea sã poatã fi rezolvate.

Libertate ºi comunicare
Libertatea în cãsãtorie este iarãºi o problemã cu care se confruntã membrii familiei. Deºi se iubesc, amândoi au nevoie sã se simtã liberi, ºtiind cã aparþin partenerului, dar ºi lor înºiºi. Doza de viaþã personalã întreþine ºi tonificã legãtura dintre soþi, unitatea dintre ei. Cu acest duh îºi pot permite unul altuia sã aibã preocupãri care au o deosebitã importanþã pentru ei, sau sã aibã prieteni pe care sã îi considere personali. Unele preocupãri importante pentru unul dintre soþi pot fi plictisitoare pentru celãlalt, la fel ºi cu prietenii, ºi atuci e mai bine sã se ofere libertate de alegere. Desigur existã ºi riscul unei exagerãri, aºa cum se întâmplã în multe cupluri. Oamenii maturi sunt întotdeauna capabili sã ºtie când sã se opreascã, fapt ce stã la baza fiecãrei reuºite. Comunicarea în familie este un element de bazã. Un tatã, consilier în probleme matrimoniale, o sfãtuia pe fiica lui sã respecte o listã de ºase imperative în privinþa comunicãrii: "trebuie" sã-þi întâmpini soþul cu bucurie atunci când se întoarce acasã; "trebuie" sã vã faceþi timp ca sã fiþi împreunã; "trebuie" sã ºtii despre profesia lui/ei cât mai multe; "nu trebuie" sã neglijaþi interesele voastre comune; "nu trebuie" sã încerci sã-l/o impresionezi cu ceea ce ºtii; "nu trebuie" sã laºi necontrolatã limba ta. Pornind de la aceastã comunicare prin cuvinte se poate ajunge cu timpul la comunicarea prin tãcere, comunicarea sufletelor, care nu necesitã cuvinte, ci doar gesturi, priviri, uneori nefiind necesare nici acestea. Iatã deci, libertatea soþilor în cãsnicie, comunicarea, înþelegerea, sunt de fapt forme ale iubirii adevãrate, jertfelnice, singura care menþine unitatea celor doi soþi ºi îi conduce în drumul lor spre desãvârºire. Ramona Broscãþeanu

Dãruieºte ºi vei primi
În "Sfat fecioarelor care vor sã se cãsãtoreascã", Tudor Arghezi spunea cã fericirea adevãratã nu poate sã o aibã decât acela care o dã. Ca sã o dai nu e neapãrat sã o ai, trebuie sã începi prin a o da. Ar putea pãrea paradoxalã insistenþa asupra jertfei în cãsãtorie. S-ar putea pune urmãtoarea întrebare: de vreme ce doi tineri se iubesc atunci când se cãsãtoresc de ce mai e nevoie de jertfã? Cãsnicia nu schimbã ca prin farmec un om nedesãvârºit într-un om desãvârºit. Fiecare dintre soþi are lipsurile lui, lipsuri pe care înainte de cãsãtorie cei doi nu ºi le prea cunosc reciproc. Orice om este suma calitãþilor dar ºi defectelor sale. Toate aceste defecte, lipsuri, pot duce la apariþia unor neînþelegeri în familie. Aceasta ar fi ºi o primã problemã care apare dupã cãsãtorie: constatarea defectelor partenerului. Noi de cele mai multe ori ducem o luptã asiduã pentru a schimba ceva la celãlalt. Important este însã sã ne aducem mereu aminte de cali-

Dragostea, între iluzie ºi adevãr
Psihologii identificã douã tipuri de iubire: iubirea captativã ºi iubirea oblativã. Iubirea captativã este acea iubire care solicitã cu insistenþã afecþiunea partenerului, pe când iubirea oblativã este ceva mult mai mãreþ. Este iubirea care se oferã, se dã în întregime fãrã sã cearã nimic în schimb. Este acea iubire care se bazeazã pe jertfã. În "Fraþii Karamazov", pãrintele Zosima vorbea ºi el de douã tipuri de dragoste: dragostea contemplativã ºi dragostea vie. Iubirea contemplativã este însetatã de fapte mari, de lucruri pe care sã le înfãptuieºti numaidecât ºi în aºa fel încât toatã lumea sã le vadã. Iubirea contemplativã te poate îndruma chiar sã-þi jertfeºti viaþa, cu condiþia sã þi-o jertfeºti cât mai repede, ca pe o scenã, sub privirile tuturor,

12

O poveste pentru tine
coºul s-a curãþat. Aºa se întâmplã ºi cu mintea ta. Þi se pare cã nu reþine nimic dar fiind prezent mereu în bisericã mintea ºi sufletul tãu se curãþeºte fãrã sã prinzi de veste, chiar dacã þi se pare cã nu înþelgi nimic. Cãlugãrul fãcu o metanie mare ºi se întoarse la chilia lui luminat. Când bãtu clopotul de adunare fu primul care intrã în bisericã." Matei îºi ridicã ochiºorii zglobii spre privirea bunicii. Înþelesese. Se spãlã, se îmbrãcã cu hainele de sãrbãtoare ºi aº-teptând în prag îi spuse bunicii: - Sunt gata. Sã mergem la bisericã, sã vedem ce se poate întâmpla cu mine. Sã vedem cu ce rãmân. Slujba a fost lungã, dar frumoasã. Matei era fascinat de ordinea ºi frumuseþea din bisericã. De sfinþii pictaþi pe pereþi care cu privirile lor blânde îl urmãreau ºi parcã încercau sã-i spunã ceva, de vocea melodioasã a pãrintelui care stãtea de vorbã cu Dumnezeu în altar spunându-i multe rugãciuni, de oamenii care cu atitudine pioasã stãteau îngenunchiaþi, cântând toþi împreunã într-un glas o cântare ce venea parcã de sus, dintr-o altã lume, de mirosul plãcut al tãmâiei... Totul în jur emana liniºte ºi pace. Deodatã bunica îi ºopti la ureche cã trebuie sã meargã în faþa sfântului altar sã-ºi aprindã lumânarea ºi sã primeascã Sfânta Împãrtãºanie. O emoþie profundã îi inundã sufletul. Stãtea abia rãsuflând în faþa pãrintelui care avea în mânã Sfântul Potir. Deschise gura... ºi din clipa aceea o liniºte profundã puse stãpânire pe el. Se uitã la oamenii din jurul sãu. Toþi îl priveau zâmbind. Era atâta liniºte, atâta pace, atâta bucurie! Parcã era în Împãrãþia Liniºtii… Cum a ajuns acasã de la bisericã? Nici nu-ºi mai aducea aminte. Important era cã ceva se schimbase în sufletul sãu. Intrã grãbit în casã, cotrobãi prin cãmarã ºi smulse grãbit cutia cu zahãr de pe raft ºi din câþiva paºi ajunse în mijlocul grãdinii, în faþa muºuroiului de furnici pe care cu o zi înainte fusese gata gata sã-l distrugã. Se aºezã în genunchi lângã el ºi turnã zahãrul la baza cetãþii furnicilor. Era atât de mulþumit, atât de fericit cã ieri nu avusese timp sã le distrugã cetatea. Nu ºtia ce se întâmplase în dimineaþa aceea cu el, nu putea înþelege, dar un singur lucru era important: trãia acum într-o altã lume, într-o altã împãrãþie. Intrase în Împãrãþia Liniºtii. Pr. Iosif Ciolan

liniºte profundã domnea deasupra întregului sat. Nici o adiere de vânt, nici un foºnet de frunzã, nici un zumzet de albinã nu conturba liniºtea adâncã ce stãpânea la acea orã satul lui Matei. Te aflai parcã într-o altã lume, într-o altã împãrãþie, împãrãþia liniºtii. Totul în jur era înveºmântat într-o aurã de mister. Din moment în moment aºteptai sã se întâmple ceva. Parcã ºi timpul se oprise o clipã în drum ca sã întâmpine pe cineva. Era o frumoasã zi de toamnã. Duminicã. "Dies Dominica", cum spuneau latinii, adicã "Ziua Domnului". Ziua în care Dumnezeu îºi dãduse din nou întâlnire cu oamenii din sat în casa aceea mare, cu turlã înaltã, înãlþatã cu mult timp în urmã pe dealul de la marginea satului, ºi pe care oamenii o numesc bisericã. De fapt este Casa lui Dumnezeu, locul unde Îl gãseºti întotdeauna pe Dumnezeu. Deodatã, de dupã turla bisericii, agale, abia ridicându-ºi capul, de parcã îi era teamã ca nu cumva sã facã prea mult zgomot în aceastã împãrãþie a liniºtii, îºi fãcu apariþia solul lui Dumnezeu, adicã soarele, care dorea sã anunþe cu razele sale jucãuºe cã Ziua Domnului a început, cã Dumnezeu îºi aºteaptã oaspeþii în casa Lui. În clipa aceea, un sunet strident de toacã de fier brãzdã liniºtea acelei dimineþi. - Pregãtiþi armele! ordonã Matei soldaþilor din faþa sa. Dintr-o datã, glasul clopotelor din turla bisericii puse stãpânire peste liniºtea satului. -La ataaaaaac! strigã poruncitor soldaþilor sãi. ªi Matei se nãpusti asupra cetãþii pe care urma sã o cucereascã. - Mateeeei! Trezeºte-te! E vremea sã plecãm la bisericã, se auzi glasul blând al bunicii. Matei îºi deschise încet ochii ºi se întrebã nedumerit: dar unde sunt soldaþii mei, ºi unde este cetatea furnicilor, ºi unde sunt...? Aha. Cred cã am visat, îºi spuse. Apoi îi veni în minte cuvintele bunicii: "E vremea sã mergem la bisericã". Ce sã caut eu la bisericã? Ce sã fac acolo? Mã plictisesc atât de mult cã nu înþeleg nimic din ceea ce se întâmplã acolo. Dacã nu înþeleg nimic cred cã nu are rost sã merg. ªi mai mult decât atât, nu mi-am terminat ieri misiunea de a cuceri cetatea furnicilor din grãdinã, îºi spuse el. - Bunico, trebuie neapãrat sã vin ºi eu cu tine la bisericã? ªtii, eu nu înþeleg aproape nimic din ceea ce se întâmplã acolo ºi cred cã dacã nu înþeleg nu are rost sã merg. Uite, când o sã cresc mai mare, ºi

o sã înþeleg mai multe, atunci voi veni ºi eu. Bunica îl sãrutã dulce pe frunte ºi aºezându-se lângã el îi spuse cu voce caldã: - Matei, chiar dacã nu înþelegi totul, nu înseamnã cã mergi degeaba la bisericã. Tot rãmâi cu ceva. - Cu ce sã rãmân bunico? - Se pare cã tu iar vrei sã mã pui sã-þi torc o poveste ca de obicei, ca sã înþelegi! Fii atent! "Un bãtrân cãlugãr care-ºi petrecea viaþa mai mult în rugãciune ºi meditaþie, s-a plâns într-o zi stareþului cã lui nu-i rãmâne nimic în cap din toate predicile ºi citirile din bisericã ºi cã ar cere sã fie scutit de a mai participa la ele. Stareþul a socotit cã cererea lui e o cãlcare de rânduialã ºi i-a dat un canon: - Sã iei Prea Cuvioºia Ta unul dintre aceste douã coºuri de nuiele, sã cari cu el trei zile apã de la izvor ºi sã uzi rãsadul de varzã din grãdina mânãstirii. Erau alãturi douã coºuri de nuiele, ambele murdare, pline de noroi. ªi apoi cum sã cari apã cu un coº de nuiele? Bãtrânul se mâhni în sufletul sãu, dar îºi fãcu ascultãtor semnul crucii ºi, luând unul dintre coºuri, porni sã împlineascã porunca spunându-ºi: - Ce-am cãutat am gãsit; iatã cã am ajuns la bãtrâneþe sã car apã cu coºul. Trei zile cãrã apã fãcând drumul de la izvor pânã la rãsadniþã, bineînþeles ajungând de fiecare datã cu coºul gol. Nici mãcar o picãturã de apã nu ajungea la grãdinã. A treia zi, seara, aºezã coºul lângã celãlalt ºi se duse la stareþ sã-i spunã cã ºi-a împlinit canonul. Stareþul i-a ieºit înainte ºi s-au îndreptat amândoi spre locul unde erau cele douã coºuri. Stareþul îl întrebã: - Ai înþeles acum care e rostul prezenþei tale în bisericã atunci când se predicã sau se citeºte din cãrþile sfinte? Bãtrânul cãlugãr ripostã mâniat: - Cum era sã înþeleg? Am înþeles cã trebuie sã fac ascultare. Atât. Altceva n-am înþeles nimic. Ba mai mult, era cât pe ce sã rãmânem fãrã varzã, cã era aproape sã se usuce. Stareþul îi arãtã cele douã coºuri ºi îl întrebã: - Oare nu vezi nici o deosebire între cele douã coºuri? Bãtrânul se uitã atent la ele ºi deodatã faþa i se luminã. - Unul e murdar iar celãlalt e curat. - Care e curat? - Cel cu care am cãrat apa. - Vezi? - îi zise stareþul. N-ai putut duce apã cu el fiindcã coºul n-a þinut apa, dar cãrând mereu apã cu el

ºi a int aju

foa Cu visu

am pre întâ cum împ pre prin ale chia tam în c pe t

par pãr de par sã a rãu lui

fost pân

pre sem plec des bui cole cun mar lucr mu izez apo avu nar pre acc duh

lui ªco raº. pen

13
Îþi place sã colorezi? Dar povestea lui Noe o ºtii?

Noe
Aºa cum a fost creatã de Dumnezeu, lumea era bunã, însã devenea din ce în ce mai apãsatã de rãutãþile oamenilor. Întristat, Dumnezeu a hotãrât sã trimitã un mare potop asupra oamenilor. În vremea aceea un singur om rãmãsese cu adevãrat credincios. Numele lui era Noe. Dumnezeu a dorit sã îl salveze împreunã cu familia sa ºi i-a poruncit sã construiascã o corabie mare. Atât de mare, încât sã încapã în ea Noe cu soþia lui, cei trei fii ai lor: Sem, Ham ºi Iafet împreunã cu soþiile lor ºi câte o pereche din fiecare specie de pãsãri ºi animale de pe pãmânt. Pe corabie trebuiau construite ºi magazii pentru pãstrarea hranei tuturor, pentru o vreme îndelungatã. Noe a fãcut aºa cum i-a spus Dumnezeu, iar când a terminat s-a dezlãnþuit potopul. Râurile s-au revãrsat ºi apa s-a împrãºtiat pe tot pãmântul, iar curând totul a fost acoperit de ape. Nimeni ºi nimic, în afara celor de pe corabie, nu a supravieþuit. Dupã ce potopul a încetat ºi apele au început sã scadã, Noe a dat drumul unui porumbel. Voia sã ºtie dacã pãmântul era suficient de uscat ca ei sã poatã pãrãsi corabia. Porumbelul s-a întors cu o ramurã de mãslin în cioc, semn cã apele s-au retras. Peste puþin timp corabia s-a oprit pe vârful unui munte. Dumnezeu i-a spus lui Noe cã venise vremea ca ei toþi sã iasã din corabie ºi sã înceapã o nouã viaþã, într-o lume nouã.

14

Trup ºi suflet
gelui ºi facilitând formarea cheagurilor de sânge. Fumãtorii cu afecþiuni coronare au un risc de deces de trei ori mai mare decât nefumãtorii afectaþi. Reducerea circulaþiei sângelui ºi deteriorarea arterelor poate sã provoace tulburãri serioase în alte organe. Fumatul mãreºte riscul de a face un accident vascular cerebral, în care o parte din creier îºi pierde alimentarea cu sânge. Efectul va fi determinat de zona de creier afectatã. Pacienþii pot fi incapabili sã meargã din cauza paraliziei unei pãrþi a corpului, sau nu mai pot vorbi. Fumatul este responsabil de mai mult de 70% dintre cazurile de arteriopatie perifericã obstructivã, care înseamnã îngustarea vaselor de sânge ale membrelor, de obicei ale picioarelor, care face mersul dureros ºi poate duce la amputaþie.

Fumatul - pãcatul sinuciderii
La fiecare zece secunde, cineva moare din cauza fumatului. În momentul de faþã produsele tabagice omoarã aproximativ 3 milioane de persoane pe an, iar numãrul acestora este în creºtere. Un fumãtor din doi riscã sã moarã într-o bunã zi din cauza þigãrilor. În cazul în care tendinþele actuale se menþin, se apreciazã cã numãrul victimelor va ajunge la 10 milioane pe an cãtre anii 2020-2030. Riscurile pentru sãnãtate datorate tutunului sunt mult subestimate de cãtre public ºi chiar de o bunã parte dintre cei însãrcinaþi cu protecþia ºi promovarea sãnãtãþii publice.

Efectele tutunului asupra sãnãtãþii
Fumul de þigarã este un amestec de compuºi organici ºi anorganici produºi prin arderea tutunului ºi a aditivilor. Printre aceºtia se afla gudronul, care este alcãtuit din peste 4000 compuºi chimici, incluzând mai mult de 60 substanþe cunoscute ca fiind cancerigene. Un alt compus nociv este nicotina, care introdusã în organism este distribuitã în toate þesuturile ºi organele. Ea influenþeazã funcþiile cerebrale (dispoziþia, emoþiile, scãderea capacitaþii de concentrare, somnolenþa, etc.), determinã creºterea frecvenþei cardiace ºi a tensiunii arteriale. Este factorul de risc principal pentru apariþia aterosclerozei, contribuie la instalarea accidentului vascular cerebral, cardiopatiei ischemice (angina pectoralã, infarct miocardic acut), anevrismului aortic, boli vasculare periferice, BPOC (boala pulmonarã obstructivã cronicã); este ºi factor de risc în cancere, efecte gastro-intestinale, scãderea temperaturii pielii datoritã vasoconstricþiei periferice, impotenþã.

Boli coronare ºi cancere în pachete
Peste 90% dintre cancerele la plãmân pot fi atribuite direct fumatului. Fumatul a fost pus în legãturã cu cancerele de ovar, col uterin, uter ºi vezicã urinarã. Existã, de asemenea, o legãturã între þigãri ºi cancerul la sân. Oricine îºi poate pune întrebarea cum poate fumatul sã producã cancer în organism, ca de exemplu la vezica urinarã care este aºa depãrtatã de þigãri. Dar oamenii de ºtiinþã au identificat acum în fumul de þigarã opt substanþe chimice diferite care pot sã producã cancer atunci când sunt injectate la animale. Ele sunt produse solubile, care pot fi rãspândite în organism prin circuitul sanguin. Una din aceste substanþe a fost

injectat la 4000 de ºoareci, fiecare din aceºtia a contractat cancer ºi a murit. Poate filtrul sã elimine aceste substanþe cancerigene? Asupra filtrelor s-au fãcut studii amãnunþite. Ele au fost rezumate de cãtre medicul ºef al Departamentului Sãnãtãþii Publice al SUA: "Nici o metodã de tratare a tutunului prin filtrarea fumului nu a demonstrat sã fie eficace în reducerea materialã a conþinutului sau în eliminarea ºansei cancerului pulmonar". O altã boalã obiºnuitã ºi serioasã produsã de fumat este emfizemul. Aceastã stare rezultã din "tusea tabagicã" care distruge delicatele celule ale aparatului respirator. Emfizemul este chiar mai obiºnuit decât cancerul pulmonar ºi cu o perspectivã ºi mai întunecatã. În bolile de plãmâni, precum pneumonia, gripa, tuberculoza ºi astmul, procentul de mortalitate al fumãtorilor este aproape de trei ori mai mare ca acel al nefumãtorilor. Fumatul este un factor important ºi în producerea atacurilor fatale de inimã, pentru cã reduce în mod simþitor circulaþia sângelui, iar atacurile cardiace sunt accelerate printr-o lipsã de sânge în vasele coronariene. Un alt motiv al acestor atacuri de inimã este faptul cã nicotina atrage dupã sine colesterolul, care formeazã depozite de grãsime în interiorul vaselor de sânge, reducând în mod simþitor circulaþia sân-

De ce fumatul este un pãcat?
Dintotdeauna fumatul a fost considerat un pãcat, deoarece este o sinucidere lentã, un rãu fãcut trupului, o cãlcare a cuvintelor Sfântului Apostol Pavel: "nimeni vreodatã nu ºi-a urât trupul sãu, ci fiecare îl hrãneºte ºi îl încãlzeºte" (Efeseni 5;29). Fumatul este o profanare a trupului, în care locuieºte Duhul lui Dumnezeu ºi care devine prin aceastã patimã sãlaº al necurãþiei: "Nu ºtiþi oare cã voi sunteþi templu al lui Dumnezeu ºi cã Duhul lui Dumnezeu locuieºte în voi? De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el, pentru cã sfânt este templul lui Dumnezeu care sunteþi voi" (1 Corinteni 3;15-17). La acestea se adaugã pãcatul risipei banilor daþi de Dumnezeu, pe care noi îi dãm pe ceva nefolositor nici pentru trup, nici pentru suflet: "Pentru ce folosiþi argintii voºtri pentru un lucru care nu vã hrãneºte ºi câºtigul muncii voastre pentru ceva ce nu vã saturã?" (Isaia 55;2).

Oare ne putem lãsa de fumat?
Da! Cum? Printr-o hotãrâre tare de a nu mai fuma. Trebuie ºtiut cã în fiecare creºtin sãlãºluieºte o putere uriaºã, cu ajutorul cãreia biruinþa este sigurã în lupta cu patimile, dupã cuvântul Mântuitorului: "Iatã, v-am dat putere sã cãlcaþi peste ºerpi ºi peste scorpii ºi peste toatã puterea vrãjmaºului, ºi nimic nu vã va vãtãma" (Luca 10;19). Voinþa este una din cele trei facultãþi ale sufletului omenesc, alãturi de raþiune ºi sentiment, acestea fãcându-l pe om sã se deosebeascã de animale. Voinþa noastrã însã trebuie sã fie înclinatã spre bine ºi nu sã fie subjugatã de patimi. Pr. Alexandru Stanciu

Viaþa în Hristos

15

Dor de pelerin
Sfinþenia, darul lui Dumnezeu, este lucrul cel mai vrednic de dorit pe pãmânt. Dar nu "sfinþenia" ca idee, ci sfinþenia ca viaþã, aceea care ne umple de bucurie curatã, de luminã ºi cãldurã, care ne transformã cum n-am fi crezut vreodatã cã se poate. Atunci când inima noastrã începe sã se deschidã ºi sã primeascã darul sfinþeniei, ea intrã în rezonanþã cu toþi sfinþii, descoperã o Pelerin la lume nouã, ºi începe sã perceapã într-un Locurile Sfinte, fel aparte toate "urmele" sfinþeniei care, la Sf. Mormânt de-a lungul timpului, au presãrat pãmântul. Chilia sãpatã în piatrã în care s-a nevoit De când Mântuito- Cuviosul Daniil Sihastrul rul a vestit Evanghelia mântuirii ºi le-a spus ucenicilor Sãi ºi la tot omul: "Fiþi sfinþi...", nespus de mulþi sunt cei care au primit cuvântul ºi s-au nevoit sã-l urmeze. ªi Domnul a primit nevoinþa lor ºi a adãpat setea Racla cu sfintele moaºte ale lor, umplându-i cu darul necuprins al sfinþeniei. Nu este Sf. Ioan Rusul - insula Evia, Grecia un loc anume pe pãmânt ca sã ne sfinþim, ci orice loc, pe pãmânt, poate deveni loc al mântuirii ºi al sfinþirii noastre. Existã însã locuri ºi oameni care s-au sfinþit ºi care, prin darul ºi bunãvoinþa lui Dumnezeu, au rãmas în chip deosebit ca o mãrturie vie a sfinþeniei, ºi de asemenea ca un exemplu de urmat ºi o chemare pentru noi ceilalþi. Un astfel de loc, sau mai degrabã locul prin excelenþã, este chiar patria Sãi, dovadã cã El este Viu ºi darul Lui Mântuitorului ºi leagãnul creºtinismului. lucreazã ºi se manifestã aievea pe pãmânt. Noi îl ºi numim "Þara Sfântã" sau Multe sunt în lume locurile sfinte, iar "Locurile Sfinte", ºi parcã nu se poate þara noastrã nu este deloc sãracã în astfel imagina îndeajuns binecuvântarea de a de locuri. În þara noastrã creºtinismul are o ajunge pe meleagurile unde Domnul istorie lungã ºi bogatã, a cãrei cunoaºtere Hristos S-a nãscut ºi a copilãrit, unde a nu numai cã ne îmbogãþeºte sufletul ºi ne propovãduit ºi a fãcut atâtea minuni, unde întãreºte identitatea, dar ne ºi obligã la S-a rugat sau a pãtimit, unde a înviat ºi îngrijirea ºi creºterea acestei frumoase S-a înãlþat la cer. moºteniri! Ce mãnãstire sã menþionezi Apoi, Maica Domnului, Sfinþii Apos- mai întâi, când pãmântul românesc e toli, Sfinþii Mucenici ºi atâþia alþi nenumã- presãrat la tot pasul cu mândre mãnãstiri? raþi sfinþi s-au sfinþit prin darul Duhului Ce sfinte moaºte sã aminteºti mai întâi, Sfânt ºi au sfinþit locurile unde au trãit. când þara noastrã are atâþia sfinþi mari care Creºtinismul a ajuns pânã în cele mai înde- strãlucesc ca niºte sori în diferite zone din pãrtate colþuri ale pãmântului, ºi, oriunde a România? Cuvioasa Parascheva la Iaºi, ajuns, Dumnezeu S-a preaslãvit în sfinþii Sfântul Dimitrie cel Nou la Bucureºti,

Sfânta Muceniþã Filofteia la Curtea de Argeº, Sfântul Grigorie Decapolitul la Bistriþa ºi mulþi alþii; sfinþi voievozi ctitori strãluciþi de biserici ºi mãnãstiri precum ªtefan cel Mare ºi Sfânt, sau martiri precum Sfinþii Brâncoveni, sfinþi pustnici precum marele Daniil Sihastrul ori Cuvioasa Teodora de la Sihla, sfinþi ierarhi ºi martiri, din timpuri mai vechi, sau mai noi... În neamul acesta Dumnezeu nu a încetat sã ridice sfinþi în orice timp al istoriei... Bine ne este nouã sã cercetãm

Schitul „Naºterea Maicii Domnului“ de la ªinca Veche astfel de locuri. Ele se aflã, unele mai aproape, altele mai departe, unele... chiar la un pas de noi. Cãlãtori cum suntem în aceastã viaþã, sã trãim aceastã condiþie a noastrã ºi la nivelul pelerinului care cerceteazã locuri sfinte. Dupã putere sã le cãutãm, ºi sã cãutãm nu doar sã ne închinãm, ci sã ºi cunoaºtem istoria locului sau viaþa sfântului respectiv. Fãrã îndoialã ne vom îmbogãþi! Amalia Rãibuleþ

Poºta redacþiei
Mulþumim unui „cercetãtor anonim“, cum este semnatã scrisoarea unui cititor tocmai din Bucureºti. Ne bucurãm cã revista noastrã a ajuns pe plaiuri atât de îndepãrtate deºi este o publicaþie localã. Nu suntem vrednici de cuvintele dvs. extrem de laudative, dar ne strãduim sã facem tot ce putem ºi vom reuºi cu ajutorul lui Dumnezeu, cu rugãciunile dvs. ºi ale tuturor celor ce ne citesc. În ceea ce priveºte sugestia dvs. de a menþiona ºi titlurile ºtiinþifice ale celor care scriu, noi am mers pe ideea cã acestea ne pot oarecum îndepãrta de cititori. Argumentul dvs. cum cã menþionarea lor dã prestigiu ºi autoritate celor spuse este însã perfect valabil, de aceea am pus problema spre discuþie ºi vom lua o hotãrâre în acest sens.

16

Trecut ºi prezent

Aport cultural deosebit în Þara Fãgãraºului:

Seminarul Teologic „Constantin Brâncoveanu“
O instituþie ºcolarã importantã în peisajul învãþãmântului fãgãrãºean este ºi Seminarul Teologic „Constantin Brâncoveanu“, înzestrat acum cu o splendidã bisericuþã construitã în stil moldovenesc. Seminarul a fost înfiinþat în 1996, la iniþiativa unui grup de preoþi ºi intelectuali din zonã, iar povestea lui ne este împãrtãºitã de sufletul acestei instituþii, pãrintele profesor Vasile Stan, cel care este mereu prezent trup ºi suflet în aceastã lucrare anevoioasã de modelare a tinerilor seminariºti.

Un Seminar Teologic în Fãgãraº
Vãzând cã tot mai mulþi tineri fãgãrãºeni îºi îndreaptã paºii spre facultãþile de teologie, la îndemnul unui grup de preoþi ºi cu sprijinul directorului Liceului "Doamna Stanca", pãrintele vicar din aceea vreme, Aurel Rãduleþ, fiu al Þãrii Fãgãraºului, a fãcut demersurile necesare pe lângã Înalt Prea Sfinþitul Mitropolit Antonie Plãmãdealã, care ºi-a dat acordul. S-au obþinut aprobãrile necesare de la Ministerul Învãþãmântului ºi Inspectoratul ªcolar Judeþean Braºov ºi de la Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Seminarul Teologic Liceal Ortodox funcþioneazã astfel pe lângã Colegiul Naþional "Doamna Stanca" din Fãgãraº de la înfiinþarea sa în 1996, cu un rând de clase pentru fiecare an de studiu. Prima generaþie ºi-a desfãºurat programul în subsolul liceului, unde este amenajatã acum o capelã înzestratã cu picturã, ce poartã hramul "Sfinþii Arhangheli Mihail ºi Gavriil". Colegiul este astfel singura ºcoalã din Fãgãraº dotatã cu "laborator spiritual". de cãtre Prea Sfinþitul Visarion Rãºinãreanul, din încredinþarea Î.P.S. Antonie Plãmãdealã. În vara ºi iarna anului 2004 au fost finalizate zidurile ºi tencuiala interioarã. Biserica, cu hramul Sfinþii Martiri Brâncoveni ºi Sf. Apostol ºi Evanghelist Ioan, este unicã în Fãgãraº prin arhitectura inspiratã din stilul moldovenesc, dezvoltat mai ales în timpul Sfântului ªtefan cel Mare, stil unic chiar ºi în Europa. Pentru finalizarea lucrãrilor mai sunt acum de executat tencuiala exterioarã, pardoseala, mobilierul ºi pictura ce trebuie sã transforme lãcaºul de cult în imaginea cerului pe pãmânt. Aceastã sfântã bisericã s-a zidit prin jertfa multor credincioºi din parohiile Þãrii Fãgãraºului precum ºi prin sprijinul unor sponsori, al Ministerului Culturii ºi Cultelor, Consiliului Judeþean, Consiliului Local Fãgãraº ºi al Primãriei Municipiului Fãgãraº. Menþinerea credinþei strãmoºeºti pe aceste meleaguri precum ºi a limbii ºi a culturii româneºti va fi continuatã ºi de Seminarul Teologic, prin pregãtirea ºi formarea viitorilor slujitori ai sfintelor altare. Pr. Prof. Vasile Stan

ta dispune acum de ºapte sãli de clasã plus dependinþele necesare: o bibliotecã cu 5200 de volume de beletristicã, cãrþi de specialitate ºi o serie de reviste teologice; o cancelarie ºi birouri. Din 2006, la aceastã formã de învãþãmânt au fost admise ºi fete, ele putând opta în viitor pentru asistenþã socialã, profesorat ºi multe alte domenii.

„Laborator spiritual" pentru elevi
Imediat dupã ce Seminarul Teologic a fost mutat în noul imobil, am fãcut demersurile necesare pe lângã Arhiepiscopia Sibiului pentru a obþine arhiereasca binecuvântare de construire a unei biserici în incinta Seminarului, cu scop liturgic ºi de formare duhovniceascã a elevilor seminariºti. Dupã ce am obþinut ºi avizele de construcþie, lucrãrile impunãtoarei biserici de pe strada Nicolae Bãlcescu au început pe data de 25 iunie 2003. Piatra de temelie a fost pusã în acelaºi an în 14 septembrie

Un nou sediu
Cea mai frumoasã perioadã pentru elevii Seminarului Teologic "Constantin Brâncoveanu" au început în anul 2000, când imobilul de pe strada Nicolae Bãlcescu nr. 20 a fost trecut din administrarea Ministerului Apãrãrii Naþionale în cea a Arhiepiscopiei Sibiului, în scopul desfãºurãrii ºcolii teologice. Astfel, aceas-

Colectivul de redacþie: Pr. Ciprian Bîlbã (Toderiþa), Pr. Ovidiu Bostan (Olteþ), Pr. Laurenþiu Broscãþeanu (Veneþia de Sus), Pr. Iosif Ciolan (ªinca Veche), Pr. Marius Corlean (Bucium), Pr. Adrian Magda (Victoria), Pr. Alexandru Stanciu (Ucea de Sus), Pr. Ion Tãrcuþã (Ucea de Jos), Pr. Cãtãlin Preºedinte fondator: Pr. Protopop Ioan Ciocan Teulea (Recea), Pr. Rãzvan Timofte (Hârseni) Redactor ºef: Natalia Corlean Tehnoredactor: Natalia Corlean Responsabil de ediþie: Pr. Ovidiu Bostan Aºteptãm întrebãrile sau sugestiile dvs. la adresa redacþiei sau pe e-mail la Tiparul: SC GRAMM SRL apostolat_in_tara_fagarasului@yahoo.com

Str. Ion Codru Drãguºanu nr. 6 Tel. 211790

Related Interests