Anul I, nr.

10 noiembrie 2007

Preþ: 50 de bani

Publicaþie editatã de Protopopiatul Ortodox Fãgãraº cu sprijinul

Din cuprins
O cauzã de multe ori ignoratã a bolii: Egocentrismul
Încordarea ºi boala se produc de multe ori din cauzã cã noi nu vrem sã sacrificãm marele nostru "EU". (pag. 14)

Postul Crãciunului, postul bucuriei

Un copil martir
A doua zi dupã Sf.Nicolae sãrbãtorim un copil care ºi-a dat viaþa la 12 ani mai degrabã decât sã nu împlineascã poruncile Mântuitorului: Sf. Muceniþã Filofteia de la Argeº. (pag.7)

Aºteptãri ºi dezamãgiri
Uneori suntem dezamãgiþi Hristos ne întoarce înmiit cã celãlalt nu face lucrurile aºa cum am vrea noi. De ce? jertfa pe care o facem (pag.11) Editorial de Pr. Ion Tãrcuþã mult, nu mã intereseazã ºi de fapt nici nu cuvântul sãu fãrã a face, prin aceasta, nici am timp sã mã ocup cu descifrarea înþe- lucrare de sectar, nici concurenþã preotului Nevoia de a mãrturisi predicator, de vreme ce Sfântul Apostol lesurilor. credinþa În cazul creºtinilor doar cu numele, Pavel spune: "de vei mãrturisi cu gura ta cã Constatãm cã în Biserica asistãm la o lucrare a diavolului de înde- Iisus este Domnul ºi vei crede în inima ta noastrã existã douã categorii pãrtare a lor de Dumnezeu. Iisus Hristos cã Dumnezeu L-a înviat pe El din morþi, te de creºtini: creºtini practi- ªi-a dat viaþa ºi pentru ei, ca preþ de rãs- vei mântui." (Romani 10, 9-10). canþi, care cunosc învãþãtura cumpãrare, prin sângele Sãu aducând mânMântuirea credinciosului este legatã, de credinþã, pe care o trãiesc la mãsurile la tuirea tuturor. Pe lângã rugãciunea pe care aºadar, ºi de mãrturisirea "cu gura" ºi care au ajuns, ºi creºtini care deþin doar o facem pentru ei, ca Domnul sã le implicit de cunoaºterea Sfintei Scripturi ºi cunoºtinþe superficiale (creºtini doar cu lumineze mintea întunecatã de patimi ºi a învãþãturii noastre de credinþã, cãci mãrnumele), care în schimbul învãþãturii de griji, ca Domnul sã le rânduiascã vreme de turisirea se bazeazã pe acestea. De aceea credinþã se mulþumesc cu surogate, de cele pocãinþã ºi de mântuire, acestora trebuie sã este foarte important ca fiecare credincios mai multe ori legate de superstiþie: mã duc le ºi mãrturisim mereu viaþa cea adevãratã sã se simtã dator a citi Biblia ºi celelalte la bisericã ca sã am noroc (nu pentru cã Îl în Hristos, atât prin cuvânt, cât mai ales cãrþi sfinte, a lua aminte la tâlcuirile ºi iubesc pe Dumnezeu ºi nu pot trãi fãrã El), prin exemplul vieþii noastre. învãþãturile Bisericii pentru a se folosi de aprind atâtea lumânãri ca sã-mi meargã Mãrturisirea trebuie sã izvorascã din acestea atunci când este nevoie: "Vorba bine, fac în grabã o sutã de cruci stâlcite, experienþa personalã cu Dumnezeu, din- voastrã sã fie totdeauna plãcutã, dreasã cu mã spovedesc ºi mã împãrtãºesc pentru cã tr-o inimã convertitã, schimbatã, înnoitã sare, ca sã ºtiþi cum sã rãspundeþi fiecãruia" aºa se obiºnuieºte. Nu mai este important prin jertfa Fiului lui Dumnezeu. Un om (Coloseni 4,6), iar Sfântul Apostol Petru faptul cã eu, creºtinul, nu cunosc nimic în nou, cu o viaþã nouã în slujba lui Dumne- scria: "fiþi gata totdeauna sã rãspundeþi legãturã cu aceste practici. ªtiu doar atât, zeu ºi a semenilor, pãtruns de fiorul sfânt oricui vã cere socotealã despre nãdejdea cã trebuie sã le fac ca sã-mi fie bine ºi, mai al dragostei, poate mãrturisi pe Hristos prin voastrã" ( I Petru 3,15).

pag. 6

CMYK

2

Eveniment

ªinca Nouã în straie de sãrbãtoare
Ziua de 11 noiembrie 2007 va rãmâne pentru mult timp întipãritã în Suciu - parohul bisericii, cât ºi preoþi din mintea ºi sufletul credincioºilor din ªinca Nouã, dar ºi a celor care am luat localitãþile învecinate. La atmosfera de bucurie cereascã din timpul slujbei a conparte la sfinþirea monumentului închinat eroilor din acest sat.
Într-un peisaj de basm, rupt parcã din poveºtile lui Creangã, s-a desfãºurat unul dintre cele mai frumoase evenimente la care poate participa fiinþa umanã, respectiv unirea dintre lumea cereascã ºi lumea pãmânteascã, dintre sfinþii cereºti - eroii Bisericii, ºi sfinþii neamului nostru românesc - eroii martiri ai familiilor noastre, cãzuþi pe câmpul de luptã pentru libertatea naþiunii româneºti. Încã de la ivirea zorilor se prevestea aceastã unire sacrã dintre cer ºi pãmânt. Dumnezeu trimitea primii fulgi de zãpadã ca sã lege parcã înaltul Împãrãþiei Sale, unde locuiesc sfinþii, de frumoasa glie, unde îºi dorm somnul de veci sfinþii noºtri, eroii. Iar albul imaculat care se aºternea în faþa ochilor mei în dimineaþa aceea, pe drumul ce urcã ºerpuind agale pe valea ªincii, îmi sãdea în suflet sentimentul liniºtii, al curãþiei, al bucuriei. Pe uliþele satului, cete de flãcãi îmbrãcaþi în strai popular, cãlãri pe cai neastâmpãraþi, asemenea magilor din Rãsãrit, anunþau cã povestea zilei poate începe. La tribuit ºi corul bisericii din ªinca Nouã, sub conducerea domnului Gheorghe Malene, profesor de muzicã la Seminarul Teologic din Fãgãraº. Pãrintele paroh Sorin Suciu a primit din partea Î.P.S. Mitropolit distincþia de "iconom" ca recunoaºtere pentru deosebita lucrare misionarã, pastoralã ºi administrativã pe care a desfãºurat-o în aceastã parohie timp de 10 ani, reuºind sã strângã comunitatea în jurul bisericii ºi sã realizeze numeroase lucrãri împreunã: pictarea bisericii, schimbarea acoperiºului ºi a mobilierului acesteia ºi ridicarea unei biserici din lemn în localitatea Paltin. De remarcat este faptul cã biserica din ªinca Nouã a beneficiat de un sprijin excepþional din partea Primãriei ºi în special a domnului Dumitru Flucuº, primarul acestei localitãþi, care este ºi membru activ în corul bisericii. Sfânta Liturghie a fost urmatã de o rugãciune de binecuvântare pentru cele 42 de familii cu peste 50 de ani de cãsnicie, cãrora li s-au înmânat ºi diplome din partea Mitropoliei ºi a Primãriei ªinca Nouã. A urmat apoi slujba parastasului pentru eroii cãzuþi în cele douã rãzboaie mondiale, pentru veteranii adormiþi întru Domnul dar ºi pentru eroii luptei anticomuniste. Au fost pomeniþi ºi "eroii credinþei", strãmoºii ºincanilor de astãzi, cei care nu au cedat presiunii cu care se voia a le impune greco-catolicismul; pentru a nu pãrãsi credinþa ortodoxã, ei au fugit în jurul anului 1760 din satul ªinca Veche, lãsând în urmã casele, pãmânturile ºi toatã avuþia, au urcat pe valea râului ªinca ºi s-au aºezat lângã un schit, formând un nou sat: ªinca Nouã. Întreaga suflare a participat la slujba de sfinþire a monumentului închinat eroilor, ridicat la iniþiativa Primãriei în centrul satului. Aici au avut loc manifestãri ale armatei ºi s-au depus coroane cu flori în sunetul fanfarei, iar corul de copii al ºcolii a susþinut un program artistic sub conducerea profesorului de religie. A fost sfinþit apoi noul sediu al Primãriei, printre invitaþi numãrându-se o serie de personalitãþi locale ºi judeþene. Întreaga manifestare s-a încheiat la cãminul cultural, unde întreaga suflare, sãteni ºi invitaþi, au fost invitaþi sã ia parte la agapa creºtinã oferitã în cinstea eroilor martiri. Pr. Iosif Ciolan

fel cum Hristos era întâmpinat de magi, tot aºa ºi mitropolitul nostru, Înalt Prea Sfinþitul Laurenþiu, a fost întâmpinat de aceºti paji tineri ai satului care-ºi struneau frumoasele animale, ce fornãiau ºi nechezau pline de mândrie. Liturghia arhiereascã a fost sãvârºitã la biserica din sat împreunã cu un sobor de preoþi, printre care s-au numãrat Pãrintele arhimandrit Ilarion Urs - stareþul Mãnãstirii Brâncoveanu de la Sâmbãta, Pãrintele protopop Ioan Ciocan, Pãrintele Sorin

Noi preoþi la Gura Vãii ºi Ohaba
Protopopiatul Fãgãraº ºi-a înnoit din nou rândurile cu doi noi slujitori ai altarului. Este vorba de preoþii desemnaþi ca parohi pentru Gura Vãii ºi pentru Ohaba. Dumincã, 23 septembrie, a fost zi de mare sãrbãtoare pentru locuitorii din Gura Vãii, pricinuitã de instalarea noului preot paroh, Bogdan Emanuel Dîngã. Sfânta Liturghie a fost oficiatã de P.S. Visarion, episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, care a þinut un frumos cuvânt de învãþãturã, îndemnându-l pe noul preot "sã lucreze cu timp ºi fãrã de timp" pentru Bisericã, dupã care i-a înmânat Sfânta Evanghelie, Crucea ºi cheile bisericii. Noul paroh a fost primit în Protopopiatul Fãgãraº de cãtre pãrintele protopop Ioan Ciocan, însoþit de pãrintele diacon Nicolae Lie. I-au fost alãturi ºi preoþii din localitãþile învecinate: Ioan Popa, preot care ºi-a început activitatea pastoralã în aceastã parohie, actualmente conducãtorul spiritual al Parohiei Sãsciori,
Gheorghe Lazea, preot în Breaza, Mãdãlin Sandu, paroh în Pojorta ºi Iulian Boac, preot în Recea Nouã. Nu a lipsit pãrintele misionar Adrian Precup, cel care a substituit în ultima perioadã lipsa parohului. Oamenii l-au întâmpinat cu mare bucurie pe noul preot ºi i-au urat acestuia un bun venit cãlduros în mijlocul lor. ªi credincioºii din Ohaba au primit în mijlocul lor un nou preot, pãrintele Lucian Tîlvãr. Acesta a fost instalat de pãrintele protopop Ioan Ciocan ºi i-a avut alãturi pe pãrintele Ionuþ Ilea, predecesorul sãu, pe pãrintele Mircea Moldovan, ºi el fost paroh al ohãbenilor, dar ºi doi preoþi din familie: pãrintele Ioan Cioacã din Codlea ºi pãrintele Costin Butnar. Evenimentul a avut loc duminicã, 21 octombrie, de sãrbãtoarea Sfinþilor Mãrturisitori transilvãneni Visarion, Sofronie ºi Mucenicul Oprea. Le urãm celor doi tineri parohi bun venit în Þara Fãgãraºului ºi o pãstorire plinã de roade! Pr. Iulian Boac, Parohia Recea Nouã

Eveniment
Preoþii din Þara Fãgãraºului s-au întâlnit în data de 5 noiembrie la conferinþa cu tema "Filantropia creºtinã ºi transpunerea ei în lucrarea pastoral-misionarã ºi socialã a Bisericii", prezidatã de ÎPS Pãrinte Mitropolit Laurenþiu Streza. În cadrul conferinþei, pãrintele Ion Tãrcuþã de la Parohia Ucea de Jos a prezentat aspecte practice ale filantropiei în Bisericã, începând cu Biserica din primele veacuri creºtine ºi continuând cu BOR, arãtând cã propovãduirea ºi slujirea liturgicã au fost mereu însoþite de acte filantropice, ca expresie concretã atât a iubirii lui Dumnezeu revãrsatã prin Bisericã, cât ºi ca iubire a Bisericii faþã de Dumnezeu. În acest sens, filantropia a fost înþeleasã de la început ca fãcând parte integrantã din misiunea ºi slujirea Bisericii. Biserica n-a fost indiferentã niciodatã de lipsurile fiilor ei duhovnicesti, îngrijindu-se de aceºtia fie printr-o ajutorare directã, fie prin înfiinþarea de aºezãminte speciale. Pãrintele Iulian Ungureanu de la Parohia Vãleni a continuat expunerea, arãtând înþelesul termenului de filantropie, precum ºi temeiurile filantropiei creºtine în Sf. Scripturã ºi la Sfinþii Pãrinþi. În centrul învãþãturilor acestora se aflã cuvinte cu privire la milostenie, virtute fãrã de care creºtinul nu se poate mântui. Dupã susþinerea celor douã referate, s-au discutat aspecte ce privesc implicarea mult mai serioasã ºi mai profundã a Bisericii în viaþa socialã. Odatã cu încheierea protoco-

3

Filantropie ºi activitate socialã în Bisericã
lului de incluziune socialã între BOR ºi Guvernul României, s-a creat oportunitatea participãrii directe a tuturor structurilor administrative bisericeºti la accesarea de programe ºi fonduri în vederea iniþierii ºi derulãrii de proiecte sociale. În acest sens, în cadrul protopopiatului Fãgãraº, ca de altfel ºi în celelalte protopopiate ale Arhiepiscopiei Sibiului, a fost alcãtuitã o comisie formatã din trei preoþi, care se vor ocupa îndeaproape de potenþialele programe ºi finanþãri în vederea punerii în practicã a proiectelor sociale. Pr. Marius Corlean

Cinstire pictorilor iconari
Ziua de 21 octombrie este ziua prãznuirii Sfinþilor Mãrturisitori Visarion, Sofronie ºi Oprea. Aceºti sfinþi transilvãneni au trãit în Ardeal într-o vreme de încercare pentru Biserica Ortodoxã ºi au fost izvoare de luminã, stâlpi de neclintit în apãrarea credinþei strãmoºeºti, care au slujit adevãrului au mãrturisit cu multã îndrãznealã ortodoxia. Cu binecuvântarea ÎPS. Dr. Laurenþiu Streza, Mitropolitul Ardealului, ºi cu sprijinul Centrului pentru conservarea ºi promovarea culturii tradiþionale din Braºov, aceastã sãrbãtoare a fost aleasã pentru a aduce cinstire de suflet românesc pictorilor iconari pe sticlã din Ardeal, prin organizarea celei de-a doua ediþii a expoziþiei naþionale "Drumul icoanei pe sticlã" la biserica "Sfinþii Împãraþi Constantin ºi Elena" din Victoria, pãstoritã de pãrintele Octavian Smãdu. Pictura pe sticla este o practicã foarte veche, aceasta fiind cultivatã ºi de români. O mare rãspândire a fenomenului s-a petrecut dupã 1699, când o icoanã a Macii Domnului aflatã în biserica parohiei din Nicula a lãcrimat. În urma acestui fenomen, s-a pornit un pelerinaj din toatã þara. Pelerinii doreau sã ducã cu ei, la întoarcere, o copie a icoanei. Localnicii, care deprinseserã meºteºugul picturii pe sticlã, au încercat sã satisfacã aceastã dorinþã pictând pe sticlã, mai întâi icoana Maicii Domnului cea cu pricina, iar mai pe urma ºi alte teme. De-a lungul timpului, pictorii iconari au fost luptãtori prin lucrãrile lor, apãrãtori ai credinþei strãmoºeºti. Într-o vreme istoricã în care drapelul tricolor nu putea fi arborat la el acasã, pictorul Matei Þimforea din Cârþiºoara, trecut la cele veºnice în 1906, a împodobit veºmântul Maicii Domnului cu simbolurile tricolorului pentru a fi pãstrate ºi a dãinui în memoria urmaºilor. Acelaºi pictor, ca ºi alþii, a avut curajul sã picteze scene cu Patimile Mântuitorului, iar pe cei pe care îl batjocoreau ºi îl umileau pe Fiul lui Dumnezeu sã-i redea prin chipul duºmanilor poporului nostru. În expoziþia de la Victoria, prin cele peste 150 de icoane noi dupã izvoade vechi, însoþite de realizatorii lor, au fost reprezentate centrele istorice de picturã pe sticlã: Nicula, Sâmbãta, Alba, ªcheii Braºovului, Arpaº, Cârþiºoara ºi Fãgãraº. Deºi primii fulgi de nea au venit atât de devreme ºi vântul a bãtut cu putere, credincioºii au umplut biserica "Sf. Împãraþi Constantin ºi Elena", unde au avut posibilitatea de a admira frumuseþea icoanelor expuse, de a se îmbogãþi sufleteºte cu comorile artei naive ale picturii pe sticlã, unii dintre ei ducând ºi acasã o pãrticicã din aceste comori. Bucuria a fost deplinã prin rãspunsurile date la Sf. Liturghie de grupul vocal "Anatoly" din Braºov, care ne-a umplut inimile de emoþie sfântã ºi ochii de lacrimi, unindu-ne cu înãlþimea albãstrimilor cerului prin rugãciunile preoþilor slujitori. Mulþumim Bunului Dumnezeu pentru aceastã binecuvântare ºi cerem Sfinþilor Mãrturisitori sã se roage Milostivului Dumnezeu sã întãreascã dragostea ºi unitatea de credinþã, sã reverse harul pãcii în inimile tuturor, iar iconarilor sã le dea putere sã continue aceastã tradiþie nedespãrþitã de sufletul românesc. Gabriela Maria Smãdu

Sfântul de la ªinca
Schitul de la ªinca Veche ºi-a sãrbãtorit vineri, 9 noiembrie, cel de-al doilea hram: Sfântul Nectarie din Eghina. Sfântul Nectarie, aproape contemporan cu noi, este unul dintre cei mai mari sfinþi ai Bisericii Ortodoxe Greceºti. Datoritã minunilor legate de numele lui, minuni care se întâmplã ºi astãzi, el a început sã fie tot mai cunoscut ºi printre credincioºii români. Existã deja câteva biserici din þara noastrã care ºi-au ales ca ocrotitor pe sfântul atât de iubit, dar au ºi fost binecuvântate cu o bucãþicã din sfintele sale moaºte. Unul dintre aceste lãcaºuri de cult este ºi schitul de la ªinca Veche. Evlavia pe care o au la Sf. Nectarie i-a fãcut pe mulþi credincioºi sã înfrunte frigul de afarã ºi sã vinã la ªinca pentru a-i oferi Sfântului de ziua lui o rugãciune ºi un gând de bucurie. Cãldura din suflete a biruit frigul de afarã, mai ales cã Sfântul Nectarie ne aºtepta pe toþi, privindu-ne cu drag din icoana împodobitã cu o ghirlandã de crizanteme, care strãjuia intrarea în paraclis. Invitat de onoare a fost Prea Sfinþitul Visarion Rãºinãreanul, care a oficiat Sf. Liturghie împreunã cu un sobor de 11 preoþi ºi doi diaconi. Mai multe despre acest eveniment ºi acest loc minunat vã oferim în numãrul urmãtor, când obiectivul rubricii "Mãnãstiri din Þara Fãgãraºului" va fi Schitul de la ªinca Veche. Natalia Corlean

4

Chipuri pentru veºnicie
Aflat în închisoare, pãrintele a avut un vis: au venit trei ciori, s-au aºezat pe un gard, au plecat ºi apoi au revenit. Pãrintele primise trei ani de temniþã. Datoritã îndrãznelii doamnei preotese de a face recurs, el a mai primit trei ani. Acesta a fost explicaþia ulterioarã a visului. În tot acest timp familia nu l-a vãzut deloc. Îi era interzis accesul chiar ºi la vorbitor. Perioada temniþei a fost foarte grea pentru familie. Bãieþii n-au fost fãcuþi pionieri, erau umiliþi de cei din jur. Chiar dacã ofiþerii de securitate îi urmãreau îndeaproape, familia avea însã un ireproºabil comportament creºtin românesc. În închisoare fiind, pãrintele ºi-a fãcut o promisiune, fãgãduind lui Dumnezeu cã de va scãpa cu bine, va ridica o mãnãstire, iar pe unul dintre bãieþi îl va consacra preoþiei. Chiar dacã la un moment dat s-a îmbolnãvit de malarie, Dumnezeu în marea Sa milostivire a ascultat ruga pãrintelui ºi l-a readus în sânul familiei sale iubite, iar mai târziu în parohia la care þine foarte mult. Când ºi-a revãzut copiii atât de mari, lacrimile l-au nãpãdit ºi pentru a nu fi demascat s-a prefãcut cã se apleacã sã-ºi lege ºiretele la încãlþãminte . Pãrintele a mai avut de trecut ºi prin peregrinarea familiei sale în þinuturile Blajului, unde a slujit ca preot timp de 6 ani, imediat dupã eliberarea sa. Numai dupã aceea a putut reveni în parohia sufletului sãu, Breaza. Peste ani ºi-a împlinit promisiunea: a ridicat mãnãstirea de la Breaza ºi fiul cel mic, Ioan, este preot în Viºtea de Jos. Fiul cel mare s-a fãcut ºi el doctor, dar nu de suflet, ci de trup; este un stomatolog cunoscut de toþi fãgãrãºenii ºi nu numai.

Pãrintele Ioan Nãftãnãilã
În ziua Sfântului Mare Mucenic Dimitrie m-am îndreptat cu multã sfialã cãtre casa familiei pãrintelui Ioan Nãftãnãilã, din Breaza. Aici m-au întâmpinat, cu lacrimi în ochi, doi oameni cu suflete la fel de mari precum crestele munþilor ce strãjuiesc viaþa noastrã, a fãgãrãºenilor. Deºi în suferinþã, pãrintele, ajutat de doamna preoteasã Eugenia, a rãspuns cu multã dragoste întrebãrilor mele. Au deja în sânge dorinþa de a oferi ºi celorlalþi putere ºi credinþã din jertfa vieþii lor… fiecare cuvânt de învãþãturã. Dovadã stau De la drept ºi medicinã, cãrþile sale, multe la numãr, în stadiu de la teologie manuscris. Chiar dacã unele sunt definitiAm aflat cã pãrintele s-a nãscut la 4 vate iar altele doar în stadiu de proiect, titlumai 1925 în Breaza, din pãrinþii Maria ºi rile sunt deja fixate pentru fiecare operã în Iacob Nãftãnãilã. Bunicul, Natanail, a fost parte. Aceasta ne dezvãluie încã o datã în cantor la biserica din sat. Citea mereu din plus pasiunea pãrintelui pentru teologia sisPsaltire ºi þinea posturile cu sfinþenie. tematicã, pentru învãþãtura credinþei noasAcesta, împreunã cu învãþãtorul ªelaru, au tre strãmoºeºti. Iatã câteva titluri: „Predici la fost persoanele care l-au motivat în botez, cununie ºi înmormântare", "Minunat copilãrie sã meargã pe calea Bisericii. este Dumnezeu întru Sfinþii Sãi - Predici la Întâlnirea cu pãrintele Arsenie Boca, toate praznicele anului", "Popasuri aniverstareþ pe atunci la mãnãstirea de la Sâmbã- sare", "Mântuitoare Patimi. Slãvitã Învieta, a fost decisivã pentru a urma teologia. re. Meditaþii", "La slujba dreptei credinþe Pânã atunci tânãrul Ioan Nãftãnãilã oscila Predici misionare", "Cântarea bisericeascã între drept ºi medicinã. Dupã ce finali- în comun" , "Din învãþãturile Sfintei zeazã cursurile Liceului "Ioan Meºotã" din Scripturi - Text ºi comentariu". Braºov studiazã Teologia, fiind licenþiat al Legat de locurile sale natale, român care Institutului de Teologie din Sibiu în anul ºi-a oþelit conºtiinþa în închisorile comunis1949. A fost admis la cursurile de docto- te, nu avea cum sã nu scrie despre istoria rat în teologie, pe care le-a urmat timp de parohiei satului sãu, Breaza. "Istoria vieþii bi3 ani la Bucureºti, pânã în momentul sericeºti din Parohia Breaza Fãgãraºului", are întemniþãrii sale. o prefaþã alcãtuitã de poetul Ioan Alexandru. Ca preot paroh a realizat pictura biseriDoamna preoteasã, cii, sfinþitã la 1951 de Mitropolitul Nicolae „cea mai aleasã fiinþã" Bãlan. A renovat turnul bisericii precum ºi Când l-am rugat pe pãrintele sã-mi spu- acoperiºul, a înfiinþat muzeul bisericesc. nã câteva cuvinte despre doamna preoteasã, Dupã revoluþie, cu sprijinul familiei a rimi-a zis cu lacrimi în ochi cã e cea mai dicat mãnãstirea de la Breaza, cu hramul "Tãaleasã ºi bunã fiinþã pe care a cunoscut-o. ierea capului Sfântului Ioan Botezãtorul", S-au cãsãtorit în ziua de 27 februarie 1949. sãrbãtoare care ne face sã ne gândim ºi la Doamna a absolvit Liceul "Doamna Stan- pãtimirile pãrintelui Ioan în viaþa aceasta. ca" din Fãgãraº; fiind înzestratã cu o voce Temniþã grea deosebitã, a urmat cursurile ªcolii de canPentru o pâine ºi ceva bani înmânaþi tori la Seminarul Teologic de la Cluj. A fost ºi este ºi acum, la bãtrâneþe, un mare spri- lui Laurean Haºu, student la drept în Bucureºti ºi luptãtor în munþii Fãgãraºului, jin pentru pãrintele. pãrintele Ioan a fost trimis la ani grei de Preot în Breaza temniþã, cu multã suferinþã atât pentru el Pãrintele Ioan a slujit vreme de 55 de cât ºi pentru familia sa. Pãrintele avea ani parohia Breaza ("toatã viaþa - cu timp atunci 32 de ani, iar soþia lui 24. A fost aresºi fãrã timp", dupã cum ne-a relatat doam- tat în 30 septembrie 1957 ºi s-a reîntors tot na preoteasã). S-a fãcut cunoscut între preo- într-o zi de 30 septembrie, dar a anului þii dar ºi între credincioºii fãgãrãºeni ca un 1963. Timp de 6 ani doamna preoteasã a foarte bun predicator, argumentându-ºi rãmas acasã cu grija celor doi copii: temeinic din punct de vedere teologic Eugen, de 7 ani ºi Ioan, de doar 4 ani.

Jertfã vie pentru neam ºi credinþã

Devotament ºi responsabilitate
Ca preot pensionar a slujit cu devotament ºi multã dãruire la schitul Breaza, de care se simte strâns legat. ªi acum, pe patul de suferinþã în care e þintuit de 4 ani, poartã mereu grija acestui loc sfânt. A mai slujit la mãnãstirea Berivoi, în parohiile din Hurez, Viºtea ºi Recea. Vizita mea la aceºti oameni inimoºi se apropie de sfârºit. Le-am mulþumit, iar ei m-au rugat sã-i mai caut. Îndepãrtându-mã de casa familiei pãrintelui Ioan Nãftãnãilã mi-au rãmas în minte urmãtoarele cuvinte ale sfinþiei sale: -"Se face slujbã la mãnãstire? Sã se facã zilnic!" Iatã cum responsabilitatea preoþeascã ºi grija pentru ctitoria sa, schitul de la Breaza, se ridicã deasupra suferinþei care îl þine imobilizat la pat. Dumnezeu sã vã întãreascã, Pãrinte Ioan! Pr. Cãtãlin Teulea

CMYK

Noi apostoli

5

„Mã rog sã îmi aducã Dumnezeu toþi credincioºii satului la bisericã“
Pe pãrintele Laurenþiu Urian îl cunosc încã din vremea seminarului, unde am studiat împreunã. Ne-am reîntâlnit apoi la Facultatea de Teologie din Sibiu, iar Dumnezeu a rânduit sã fim ºi vecini de parohie. Nu e nevoie de cuvintele mele pentru a-l lãuda, ci rezultatele sale atât pe plan administrativ, cât ºi pe plan duhovnicesc vorbesc de la sine, ca ºi popularitatea de care dã dovadã în rândul credincioºilor sãi, dar ºi în întreaga comunã Pãrãu.
Pãrinte, ce te-a determinat sã devii preot? Încã de mic am avut o atracþie faþã de veºmintele preoþeºti, de grandoarea sfintelor slujbe. M-a atras tot ceea ce se vede prin cult. Bineînþeles cã un rol important l-a avut bunica mea. Încã de mic, bunica mã ducea la bisericã. Stãteam acolo, mã uitam ºi ascultam… Cu timpul a început sã îmi placã… Mi-au plãcut veºmintele, strãlucirea lor. M-a atras ºi pãrintele din satul meu natal, pãrintele Faraon, la primele ore de religie, dar ºi la bisericã. Pãrintele punea câte un copil sã rosteascã rugãciunea "Tatãl nostru" sau Crezul. Mi-aduc aminte cã m-a pus sã citesc în clasa a ºaptea Apostolul... Toate acestea au condus la dragostea mea faþã de Bisericã. În pregãtirea ta teologicã, mai important a fost seminarul sau facultatea de teologie? Vreau sã precizez cã baza cunoºtinþelor mele a fost pusã în seminar. În facultate am continuat, sau mai bine-zis am desãvârºit ceea ce am învãþat în seminar. În seminar am învãþat sã cânt, am învãþat tainele omileticii ºi liturgicii. Care este cea mai mare bucurie din viaþa ta de pânã acum? Cea mai mare bucurie a mea a fost naºterea copiilor. Am fost dãruit din partea lui Dumnezeu cu trei copii. Cred cã aceasta este cea mai mare bucurie pentru fiecare pãrinte. Însã atunci când sunt trei copii dintr-o datã, e ceva deosebit. Greutãþile ºi bucuriile sunt direct proporþionale. Preoþii în general îºi axeazã activitatea pe o anumitã direcþie: omileticã, socialã, etc. Care sunt liniile pe care le urmãreºti în activitatea ta preoþeascã? Am vãzut acum în rândul preoþilor tineri cã e o modã a pune accentul pe social. Nu cred cã trebuie accentuatã o anumitã laturã în detrimentul celeilalte, ci trebuie îmbinate. Dacã devii doar un om al cãrþii, fãrã sã te ocupi ºi de rugãciune ºi asistenþa socialã, riºti sã te închizi în mediul tãu frumos teologic, îndepãrtându-te de oameni, de problemele ºi necazurile lor. Dacã eºti un om doar al rugãciunii, nu o sã te înþeleagã toþi pentru cã unii nu merg atât de des la bisericã sã se roage mult. De aceea o sã te priveascã ca pe un mistic în sens bolnãvicios. Dacã faci numai asistenþã socialã ºi te ocupi strict de problemele sociale, devii ca un protestant care nu mai are noþiunea de rugãciune. Astfel, cred cã ar trebui între toate acestea o îmbinare beneficã. Cu toate acestea vreau sã spun cã în primul rând rolul preotului este de a vesti Evanghelia, apoi de a face asistenþã socialã, rugãciune ºi lecturã de cãrþi. Misiunea preotului este de a propovãdui cuvântul lui Dumnezeu. Chiar îmi vine în minte un verset din Sfânta Scripturã (Matei 28,19): „Drept aceea, mergând, învãþaþi toate neamurile, botezându-le în numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh". Datoria preotului este în primul rând sã „înveþe " oamenii, adicã sã propovãduiascã Evanghelia ºi apoi sã „boteze", adicã sã facã oamenilor serviciile liturgice ºi sociale. În anii '90, în mai toate domeniile a apãrut câte o modã: întâi moda acoperiºurilor din tablã, apoi moda termopanelor, moda centralelor termice, a pavelelor… ªi în rândul preoþilor a apãrut acum aceastã modã a asistenþei sociale. Nu neg importanþa misiunii sociale a preotului, însã trebuie Numele: Pr. Laurenþiu Urian menþinut un echilibru, o Data ºi locul naºterii: 29 dreaptã socotealã, o linie de octombrie 1977, Fãgãraº mijloc. Studii: a absolvit Seminarul Cum te simþi la 30 de Teologic Ortodox Simion ªtefan de ani? ªtim cã ai împlinit de la Alba Iulia în 1997, Facultatea de curând aceastã vârstã. Eºti Teologie Andrei ªaguna în 2001. împlinit în ceea ce faci? A absolvit ºi studiile aprofunSunt împlinit. Sigur cã date la secþia biblice, la aceeaºi faîntotdeauna e loc de mai cultate, studii finalizate cu o diserbine. Dar sunt mulþumit de taþie în Vechiul Testament. familie, de parohia în care Familia: s-a cãsãtorit în 14 iulie sunt, am o relaþie specialã cu 2001 cu Monica. Dumnezeu i-a oamenii din satul pe care îl pãstoresc. Nu aº vrea sã fiu binecuvântat cu trei copiii nãscuþi la nicãieri altundeva acum. Aº 2 octombrie 2003. Parohia în care slujeºte: Pãrãu putea sã lucrez mai mult la Hobby-uri: iubeºte foarte mult relaþia mea cu Dumnezeu. Ce planuri ai pentru muzica ºi jocul popular românesc. Îi ajutã pe tinerii din sat sã facã viitor? De cinci ani de când sunt ceatã, dorind ca tradiþiile româneºti preot m-am strãduit sã lucrez sã meargã mai departe. pe plan administrativ… Sã Întâi preoþilor… Celor mai fie totul frumos la bisericã ºi la în vârstã nu aº putea sã le transcasa parohialã ºi pot spune cã mit un mesaj de învãþãturã, dar am avut rezultate. celor mai tineri decât mine le La fiecare Liturghie, dupã spun sã fie buni cu oamenii. E prefacerea Sfintelor Daruri, e lucru mare sã fii bun cu ei. un moment în care preotul se Oamenii nu aºteaptã nici sã fii aºeazã în genunchi ºi se un mare teolog, nici un canonist reculege. În acel moment mã aspru, ci sã fii un om bun, cât rog de fiecare datã sã îmi aducã mai aproape de ei. Dumnezeu toþi credincioºii satIar oamenilor… Sã se aproului la bisericã. Acesta e visul pie mai mult de Bisericã. Mai meu. Eu mã strãduiesc sã le slu- ales celor care nu merg la biserjesc cum trebuie ºi mi-aº dori sã icã, dar poate citesc revista, le vinã cât mai mulþi la bisericã. zic sã nu se lase ispitiþi, minþiþi Când voi încheia misiunea mea de ceea ce se spune de multe ori în Pãrãu, aº vrea sã vãd biserica despre Bisericã în mass-media. plinã cu toþi credincioºii satului. Îndemnul meu este sã aibã Ce mesaj transmiþi pre- încredere în Bisericã. oþilor ºi credincioºilor cititori Interviu realizat de ai acestei reviste? Pr. Laurenþiu Broscãþeanu

CMYK

6

Viaþa în Hristos

Postul Crãciunului, postul bucuriei
În înþelepciunea sa, Biserica a rânduit înaintea fiecãrei mari sãrbãtori câte în toate zilele de sâmbãtã ºi duo perioadã de post, mai scurtã sau mai lungã, în funcþie de importanþa sãr- minicã, cuprinse între 21 noiembrie ºi 20 bãtorii, prin care creºtinul are posibilitatea sã se pregãteascã duhovniceºte decembrie inclusiv; pentru aceasta. Sãrbãtoarea pentru care Biserica ne pregãteºte acum este cea pe 21 noiembrie, de sãrbãtoarea Intrãrii în bisericã a Maicii Domnului; a Naºterii Domnului sau a Crãciunului. în zilele de prãznuire a unor sfinþi Postul iernii cu cinstire mai largã în toatã lumea ortoCele patru perioade de post ale doxã: Bisericii noastre corespund cu cele patru 30 noiembrie - Sf. Ap. Andrei; anotimpuri ale anului calendaristic, fãcând 4 decembrie - Sf. Varvara; începutul acestora. Nu cred cã aceastã 5 decembrie - Sf. Sava; situaþie este întâmplãtoare. La fiecare 6 decembrie - Sf. Nicolae; început de anotimp suntem îndemnaþi sã 9 decembrie - Zãmislirea ne îndreptãm gândurile noastre spre Sfintei Fecioare Maria; Dumnezeu, sã ne concentrãm atenþia spre 18 decembrie - Sf. Cuvios Acela în mâinile cãruia sunt toate, cerânDaniil Sihastrul; du-I ajutorul pentru cealaltã vreme a vieþii 20 decembrie - Sf. Ignatie noastre. De altfel, aºezarea postului la Teoforul, începutul anotimpului reflectã ierarhia de dacã aceste sãrbãtori cad marþea sau valori care caracterizeazã creºtinismul în joia; general: "Cãutaþi mai întâi împãrãþia lui în orice zi din post, dacã în acea zi Dumnezeu ºi toate celelalte se vor adãuga avem hramul bisericii din parohia noastrã. vouã" (Matei 6,33). Aºa se face cã la începutul celui de-al patrulea anotimp ne credinþei noastre, smirna dragostei ºi Este un post uºor ºi datoritã faptului cã este aºezat înainte Postul Crãciunului, care tãmâia rugãciunii stãruitoare. sunt accesibile mai multe alimente, având poate fi socotit pe drept cuvânt postul în vedere cã abia a trecut toamna ºi cele Îndepãrtarea de la iernii. mai multe gospodine au umplut cãmãrile obiceiurile lumeºti cu zacuscã sau alte alimente de acest gen. Semnificaþia duhovniceascã În mod obiºnuit, cuvântul "sec", din "Dezlegãrile" care fac postul mai uºor au Postul Crãciunului începe în 15 sintagme precum "lãsatul secului" sau în vedere evenimentul pentru care ne noiembrie ºi þine 40 de zile, pânã în 24 "mâncare de sec", este înþeles ca fiind pregãtim, Naºterea Domnului, respectiv decembrie inclusiv, lãsându-se sec în 14 sinonim cu uscat, fãrã grãsime, de post. venirea pe pãmânt a Fiului lui Dumnezeu noiembrie. Dacã aceastã zi cade mier- "Lãsatul secului" înseamnã, deci, pentru mântuirea omului, eveniment curea, cum este anul acesta, sau vinerea, începutul vremii de sec, lãsatul postului. aºteptat cu multã bucurie. lãsãm sec pe 13 noiembrie ºi începem pos- Secul pe care îl lasã postul ortodox este Postul bucuriei tul pe 14 noiembrie. Acest post închipuie seculum (saeculum), adicã lumea, în senIisus Hristos, Mântuitorul lumii, este ajunarea de patruzeci de zile a lui Moise, sul de mondenitate, modã, obiceiuri pe Muntele Sinai, în aºteptarea primirii lumeºti. De aceea, lãsatul secului este mai fãgãduinþa Tatãlui care strãbate întreg tablelor Legii, ajunãrile patriarhilor Legii întâi de toate un îndemn la reculegere, la Vechiul Testament. În acest sens, gândul Vechi precum ºi zilele de post ale tuturor reînnoirea vieþii prin lãsarea pãcatelor ºi a venirii lui Mesia era însoþit de emoþii ºi profeþilor ºi drepþilor Vechiului preocupãrilor deºarte, prin împãrtãºirea cu stãri sufleteºti de bucurie. În creºtinism, Testament, care se pregãteau pentru Sfintele Taine, prin întoarcerea spre acestea sunt foarte bine redate de colindele venirea lui Mesia. Dacã în Postul Mare ne Dumnezeu. Aºa se spune în frumoasele noastre strãmoºeºti, care se aud în biserici pregãtim sã-L urmãm pe Hristos pe dru- cântãri bisericeºti din post: "Ziua postului chiar din prima zi a Postului Crãciunului. mul Golgotei, sã murim ºi sã înviem pãrãsire de pãcate sã-þi fie, suflete, ºi cãtre La auzirea colindelor ne bucurãm întru împreunã cu El, în timpul Postului Dumnezeu plecare ºi apropiere". Postul Domnul, Cel care vine la noi, Cel ce Se Crãciunului ne pregãtim asemenea patri- este prin excelenþã timp de rugãciune, de naºte în ieslea Bethleemului, ºi Se arhilor, profeþilor ºi drepþilor Vechiului cãinþã ºi mãrturisire a pacatelor, de înfãºoarã în scutece, Cel cântat de îngeri, Testament, sã-L primim în sufletele noas- înfrânare, de rãbdare ºi mai ales de iertare. Cãruia i se închinã pãstorii, magii ºi toatã fãptura. Cântând colinde, bucuria noastrã tre pe Mesia "cel mult dorit", ne pregãtim Post uºor se intensificã pentru cã prin ele ne alãsã poposim în noaptea sfântã a În comparaþie cu celelalte posturi, turãm îngerilor ºi împreunã "cu strãmoºii Crãciunului lângã staulul unde Dumnezeu S-a fãcut om ºi sã-I aducem împreunã cu Postul Crãciunului este un post mai uºor, cântãm în cor", preamãrind astfel naºterea magii, cu pãstorii, dar ºi cu îngerii, pri- având multe dezlegãri la peºte, ulei ºi vin. Fiului lui Dumnezeu ºi vestind tuturor nosul nostru de recunoºtinþã, inima noastrã Astfel, se mãnâncã peºte ºi preparate din mântuirea, aºa cum au fãcut ºi sfinþii apostoli. curatã, cântarea noastrã de laudã, aurul peºte: Pr. Ion Tãrcuþã

Actual

7

Sfânta Muceniþã Filofteia de la Argeº

Un copil martir
Sfânta Muceniþã Filofteia, ale cãrei sfinte moaºte se aflã la Curtea de Argeº, este sãrbãtoritã la 7 decembrie. Sfânta s-a nãscut pe la începutul veacului al XIII-lea în oraºul Târnovo din sudul Dunãrii, capitala Imperiului valaho-bulgar de atunci. Se spune cã mama ei era româncã de neam ºi o femeie foarte evlavioasã, care a murit când Filofteia era încã o copilã. Sãmânþa sfaturilor ei bune i-a rodit însã fetiþei în minte ºi în inimã, fiind învãþatã cu postul, rugãciunea, frecventarea bisericii ºi faptele de milostenie. Dupã o vreme însã, tatãl ei s-a recãsãtorit cu o femeie cu o viaþã cu totul diferitã de cea a primei sale soþii. Era firesc astfel ca aceasta sã n-o iubeascã pe Filofteia, obiºnuitã cu rugãciunea, cu postul ºi cu mila faþã de aproapele. Astfel a început sã o prigoneascã pe copilã, mai ales când aceasta se ducea la bisericã sau fãcea fapte de milostenie. În acelaºi timp, cãuta sa întãrâte ºi pe tatãl blândei copile împotriva ei. Dar toate vorbele de ocarã, bãtãile ºi muncile la care o punea tatãl ºi mai ales mama ei vitregã, n-au putut sã o clinteascã din atitudinea ei de milostenie faþã de cei sãraci. Deseori, când ducea merinde tatãlui ei la câmp, o parte le împãrþea sãracilor. Acesta îi reproºa mereu noii sale soþii cã îi trimite mâncare puþinã; ea îi spunea însã cã fiica lui o împãrþea la sãraci. Într-o zi, tatãl s-a hotãrât sã afle adevãrul. O urmãri pe fetiþã ºi vãzu cum aceasta împãrþea mâncare la sãraci. Enervându-se cumplit, ºi-a pierdut minþile ºi a aruncat asupra ei cu o bardã, rãnind-o grav la picior. Sângele s-a scurs repede din trupul firavei copile de numai 12 ani, care a murit în scurt timp. Tatãl ucigaº, înspãimântat de uciderea propriei fiice, a încercat sã-i ridice trupul spre a-l înmormânta. Dar Dumnezeu l-a îngreuiat în aºa fel, încât nici alþi oameni n-au putut sã-l ridice. Îngrozit, tatãl a alergat la arhiepiscopul cetãþii Târnovo, istorisindu-i toate cele întâmplate. Acesta, împreunã cu preoþi, cãlugãri ºi mulþime de credincioºi, s-au îndreptat spre locul în care se afla trupul neînsufleþit al tinerei Filofteia. Toþi s-au încredinþat cã erau în faþa unei minuni dumnezeieºti, pentru cã trupul nu putea fi miºcat. Abia la rugãciunile ierarhului ºi ale preoþilor trupul sfintei a putut fi ridicat ºi depus apoi cu cinste în catedrala ortodoxã din Târnovo, care a devenit loc de pelerinaj. Moaºtele Sfintei Filofteia au rãmas acolo pânã în 1393, când þaratul bulgar a fost ocupat de turci ºi acestea au fost duse pentru scurt timp la Vidin. În 1396, când ºi þaratul din Vidin a cãzut sub turci, moaºtele sfintei au fost oferite domnitorului Mircea cel Batran, pentru a nu fi profanate. Acesta le-a aºezat în biserica domneascã Sfântul Nicolae din Curtea de Argeº, pe atunci catedralã mitropolitanã. Moaºtele Sfintei au rãmas acolo pânã în 1893, când, datoritã stãrii de degradare în care a ajuns biserica, au fost mutate în biserica Sfântul Gheorghe, apoi la Adormirea Maicii Domnului-Olari, din aceeaºi localitate. În timpul primului rãzboi mondial, când o bunã parte din þarã era ocupatã, au fost duse în paraclisul

mãnãstirii Antim din Bucureºti. Dupã încheierea rãzboiului au fost readuse la Curtea de Argeº, dar de data aceasta în mãreaþa bisericã ctitoritã de Neagoe Basarab. Din 1949 au fost mutate în paraclisul din incinta acestei biserici, unde se gãsesc ºi azi. Aflatã de atâtea veacuri în þara noastrã, Sfânta Filofteia a devenit o adevãratã ocrotitoare a Þãrii Româneºti. Moaºtele ei sunt venerate atât de credincioºii din partea locului cat ºi credincioºi din toatã þara, care fac pelerinaje în aceastã primã capitalã a Þãrii Româneºti. De mai multe ori s-au fãcut procesiuni în þarã cu sfintele ei moaºte, mai ales în vreme de secetã, în urma acestora pãmântul fiind binecuvântat cu ploi liniºtite ºi binefãcãtoare. "Sfântuliþa", cum este alintatã de localnici, copila care a preferat sã mãnânce bãtaie ºi chiar sã moarã mai degrabã decât sã nu împlineascã porunca Mântuitorului de a face milostenie, este protectoarea copiilor ºi ajutãtoarea mamelor în nevoi, dar ºi un exemplu pentru fiecare dintre noi despre puterea unei mame de a sãdi credinþa în sufletul copilului, precum ºi despre sfinþenia care se poate dobândi la o vârstã atât de fragedã. Natalia Corlean

Zi specialã la Victoria
Ziua de 14 octombrie, în care Biserica Ortodoxã o prãznuieºte pe Sfânta Cuvioasã Parascheva, a fost una specialã, mai ales pentru cei care prãznuiesc ºi hramul bisericii lor. Este ºi cazul primei biserici din Oraºul Victoria, care în acest an a avut parte de o sãrbãtorire cu totul specialã. În ajun s-a oficiat Vecernia unitã cu Litia, iar Sf. Liturghie sãvârºitã a doua zi a avut o frumuseþe aparte, biserica fiind împodobitã cu sufletele credincioºilor veniþi din parohiile vecine pentru a aduce împreunã rugãciuni Cuvioasei Parascheva. Tineri din Liga Tinerilor Creºtini Ortodocºi din Victoria, copii ºi mulþi credincioºi au primit hrana vieþii veºnice - Sfânta Împãrtãºanie, iar la sfârºit toatã biserica a ascultat cuvântul de învãþãturã rostit de Pãrintele Alexandru Stanciu de la Parohia Ucea de Sus. Dupã Vecernia sãvârºitã începând cu ora 16 de cãtre Pr. Corneliu Codrea (fostul paroh), Pr. Ion Tãrcuþã (Ucea de Jos) ºi Pr. Adrian Magda (pãrintele paroh), tinerii din Liga Tinerilor Creºtini Ortodocºi din Victoria au susþinut un program religios intitulat

"26 de ani de istorie a Bisericii <<Cuvioasa Parascheva>> din Victoria". În cadrul programului s-a fãcut o scurtã incursiune în istoria bisericii, scoþându-se în evidenþã procesul de transformare al "Oraºului fãrã biserici" (cum era supranumit) într-un oraº creºtin ºi s-a vorbit despre viaþa ºi minunile Cuvioasei Parascheva, într-o atmosferã diafanã, creatã de interpretarea artisticã de mare valoare a corului mixt pe 4 voci "Armonia", dirijat de profesorul de muzicã Ioan Timoftã. În încheierea programului, vocea nostalgicã, sobrã dar mângâietoare a pãrintelui Codrea a fãcut sã se umezeascã ochii multora dintre cei prezenþi prin câteva mãrturisiri de suflet. Mãdãlina Huºtiu, membru LTCOR

8

Mãnãstiri din Þara Fãgãraºului

Schitul „Tãierea capului Sfântului Ioan
Rânduiala slujbelor începe în fiecare dimineaþã la ora 7 cu Acatist, Ceasuri, Obedniþã Miercurea ºi vinerea se slujeºte Sfânta Liturghie. În fiecare a doua Duminicã a lunii se sãvârºeºte Taina Sfântului Maslu la ora 17. legendarului Negru Vodã. Cele mai vechi pãrþi ale acestui complex sunt cele douã turnuri în formã cilindricã, zidul de incintã fiind ridicat într-o etapã ulterioarã. Fortãreaþa asigura paza potecii de la picioarele plaiului Breaza, potecã ce trecea munþii Fãgãraºului. Cetatea a fost pãrãsitã cel mai probabil în secolul al XV-lea.

Programul slujbelor

În pelerinajul nostru spiritual pe la aºezãmintele monahale din Þara Fãgãraºului a venit rândul unui alt loc sfânt: schitul de la Breaza. Rugãciunile cãlugãrilor ce au fost martirizaþi în aceste locuri nu au rãmas fãrã rãspuns în faþa lui Dumnezeu. Dupã ce jertfa noului ctitor, pãrintele Ioan Nãftãnãilã (foto), pãrea sã nu fie continuatã de nimeni, de anul trecut schitul de la Breaza se bucurã din nou, prin binecuvântarea Înalt Prea Sfinþitului Laurenþiu Streza, de o obºte de vieþuitori care duc mai departe tradiþia monahalã în aceste locuri sfinþite de sângele martirilor. ºi la nord de munþii Istoria unui loc sfânt Breaza, aºezare româneascã ce dãinuie Fãgãraºului, planul cetãþii de veacuri, îºi poartã cu mândrie urmele de la Breaza prezentând paºilor istoriei. Amintirea lui Negru Vodã, asemãnãri în multe privinþe cu cele de la descãlecãtorul, este prezentã atât la sud cât Cetãþeni ºi Poenari, din Muntenia. În urma nãvãlirii tãtarilor, la sfârºitul secolului al XIII-lea, popasurile ºi potecile din munþii Fãgãraºului La acest schit sunt astãzi urmãtorii erau bine pãzite de români. Mai sus de vieþuitori: schitul Breaza, la 100 de metri cãtre Pãrintele egumen Ambrozie - cel care rãsãrit, se aflã ºi astãzi ruinele cetãþii se ocupã de buna administrare a acestui aºezãmânt monahal. Pãrintele Ermilian - preotul ºi duhovnicul mãnãstirii, venit de la mãnãstirea "Muntele Mic" din Episcopia Caransebeºului Rasoforul Dosoftei - venit de la schitul Ruschiþa din Episcopia Caransebeºului Rasoforul Damaschin - venit tot de la schitul Ruschiþa De ceva vreme sunt sprijiniþi de sora Radu Ana din Hunedoara, bucãtãreasa ºi gazda primitoare a acestui loc minunat. Toþi se nevoiesc cu ascultarea, rugãciunea ºi munca.

Obºtea schitului

Încã din vechime este atestatã aici existenþa a trei aºezãminte monahale la poalele munþilor Fãgãraºului, lângã satul Breaza. Denumirile lor ni s-au transmis pânã astãzi: "La Chilii", "La Poianã" ºi "La Fântâniþã". Una dintre ele a fost arsã cu cãlugãri cu tot, patru vieþuitori care s-au opus opresiunilor armatei austro-ungare trimisã sub comanda lui Buccow sã distrugã din temelie toate locaºurile de credinþã ortodoxã. Aºa ºi-au înscris cãlugãrii numele lor în rândul martirilor creºtini, prin jertfa de "La Poianã". O altã istorisire este legatã de minunea de "La Fântâniþã", unde se spune cã la un moment dat a izvorât vin, pe care cãlugãrii l-au dat cotropitorilor pentru a nu fi omorâþi. Aceastã fântânã se pãstreazã ºi astãzi la apus de mãnãstire.

CMYK

Mãnãstiri din Þara Fãgãraºului

9

Botezãtorul" de la Breaza Cãlãuzã pentru pelerini

La schitul de la Breaza puteþi ajunge pe traseul Fãgãraº - Recea - Gura Vãii Cel care a reconstruit aºezarea monaReconstrucþia mãnãstirii - Breaza (aproximativ 16 km). Din Breaza o halã de la Breaza este vrednicul pãrinte Dupã revoluþie, voinþa românilor luaþi apoi pe drumul spre munte, drum forestiIoan Nãftãnãilã, prin care Dumnezeu a fãgãrãºeni de a-ºi vedea vechile aºezãri er pe care mai mergeþi cam 1 km, pânã vedeþi monahale reînviate a fost posibilã. Deºi continuat istoria acestui loc. Pãtimirile pã- pe dreapta un indicator cãtre schit. De acolo multe fortãreþe ortodoxe au fost distruse de rintelui în închisorile comunismului mai sunt vreo 200 de m. generalul Buccow, martiriul cãlugãrilor de timp de 6 ani au nãscut fãgãduinþa aceasCapacitate de cazare: 50 de locuri atunci a rodit astãzi prin frumoasele ta: "Dacã voi scãpa cu bine din aceastã Eugenia l-a însoþit tot timpul pe pãrintele aºezãri monahale ce strãjuiesc cu rugã- carcerã grea, voi ridica o mãnãstire". Preot cu un suflet mare, cu multã în efortul reconstrucþiei acestui aºezãmânt ciunea Þara Fãgãraºului. dragoste de carte ºi de cult, monahal. Cât a fost în putere, pãrintele pãrintele Ioan ºi-a împlinit Ioan Nãftãnãilã a slujit cu multã dragoste promisiunea: cu sprijinul aici, doamna preoteasã fiind cea care neobosit al familiei sale s-a dãdea rãspunsurile de la stranã ºi înfruridicat biserica mãnãstirii. museþa slujba prin vocea sa deosebitã. De 4 ani, de când este þintuit la pat, Aceasta a fost dotatã cu toate cele necesare pãrintele a fost mereu cu grijã faþã de desfãºurãrii slujbelor tot aceastã aºezare monahalã. Dorinþa sa a prin grija pãrintelui Ioan. fost transpusã în fapt, cãci din iunie 2006, I-au fost alãturi cei doi fii, din binecuvântarea Înalt Prea Sfinþitului Eugen ºi Ioan, doctori de Laurenþiu Streza, au venit la acest schit trup ºi de suflet, cãci unul câþiva vieþuitori cãlugãri, care duc mai este medic stomatolog ºi departe rugãciunea ºi tradiþia monahalã în celãlalt preot în Viºtea de aceste locuri binecuvântate. Pr. Cãtãlin Teulea Jos. ªi doamna preoteasã viitor? Dorim sã facem un atelier de sculpturã. În ce Interviu cu pãrintele stareþ Ambrozie priveºte chiliile, am turPãrinte, cum s-a aprins în cãlugãria mea. Dupã 5 ani de ciunile noastre ºi ne nat deja fundaþia pensufletul dumneavoastrã vieþuire ca frate de mãnãstire, bucurãm de câte tru ele, în faþa mãnãdorul dupã cãlugãrie? au urmat primii 3 ani de ori îl putem vedea. stirii. Din actuala Trebuie sã vã mãrturisesc cãlugãrie. Când Mitropolitul Pãrintele nostru locuinþã a noastrã cã de mic am vrut sã mã cãlu- Laurenþiu Streza era episcop la duhovnic Ermilian dorim sã facem pe gãresc. Pe atunci, din satul meu Caransebeº a revigorat viaþa îl pomeneºte în viitor casã de oaspeþi. s-a cãlugãrit un preot bãtrân, monahalã. Astfel am ajuns sã slujbele bisericii. Avem în proiectele noastre pãrintele Timotei. De multe ori fiu cãlugãr vreme de 5 ani la Putem spune cã din ºi pictarea bisericii. Toate acesmergeam ºi lucram la el în schitul Ruschiþa, de lângã cari- grajdurile existente, preluate curte. Liniºtea pe care o emana era de marmurã. de mãnãstire, am fãcut o casã tea dorim sã le împlinim spre ºi trãirea sa cu Dumnezeu m-au Cum de aþi ajuns în Þara unde sã putem locui, dotatã cu slava lui Dumnezeu. Ce mesaj le transmiteþi cucerit ºi pe mine, chiar dacã Fãgãraºului la acest schit toate cele necesare. De asemeeram doar un copil. Aºa se minunat, Breaza? nea, dupã cum aþi vãzut, am credincioºilor fãgãrãºeni? Sã fie cu mai multã iubire explicã faptul cã primele trei Actualul Mitropolit al Ar- început sã construim deasupra luni de vieþuire într-o mãnãstire dealului, Dr. Laurenþiu Streza, ei chilii. Deºi cheltuielile au unii faþã de alþii, cu mai multã au fost la mãnãstirea Balaciu a fost cel care ne-a sugerat fost mari, sperãm sã putem ieºi credinþã ºi rãbdare. De câte ori au ocazia sã vinã la noi, sã nu din judeþul Ialomiþa, acolo acest loc deosebit. Cu binecu- la liman. unde este înmormântat acest vântarea sa ºi a pãrintelui exarh Avem o micã gospodãrie ne ocoleascã. Ne bucurãm de pãrinte. În aceastã mãnãstire Visarion am venit aici din 1 cu pãsãri, vaci ºi porci. Aceasta prezenþa ºi ajutorul lor. Cu ajuam stat pânã la vremea armatei. iunie 2oo6. Tot de la Ruschiþa e necesarã pentru întreþinerea torul primãriei putem pune la ªi totuºi, care este mãnã- au venit împreunã cu mine noastrã ºi tratarea pelerinilor cu dispoziþia pelerinilor peste 50 stirea unde aþi devenit rasoforii Dosoftei ºi o masã caldã. Bucãtãreasa de locuri de cazare. Dumnezeu cãlugãr? Damaschin. noastrã, sora Ana, îºi dã toatã sã ne ocroteascã pe toþi! Mulþumim, pãrinte! ªi Dupã armatã, dorul dupã Pãrinte stareþ, care sunt silinþa în acest sens. Iar noi, Dumnezeu s-a aprins mai cu rezultatele palpabile ale obºtea, avem ascultãri atât la dumneavoastrã ºi obºtii putere. Cu acest dor sfânt am obºtii de aici? gospodãrie cât ºi la gaterul de Dumnezeu sã vã dãruiascã intrat la mãnãstirea Izbuc din În primul rând faptul cã prelucrare a lemnului necesar spor în toate! Interviu realizat de judeþul Bihor. De aceastã jertfa pãrintelui Ioan Nãftãnãilã pentru chilii. Pr. Cãtãlin Teulea aleasã mãnãstire se leagã se continuã. Îl purtãm în rugãCe proiecte aveþi pentru

„Jertfa pãrintelui Ioan Nãftãnãilã se continuã"

CMYK

10

Fii tânãr cu Hristos
Maica Siluana Vlad a fost profesoarã de filozofie înainte de convertire. Decãzutã din treaptã dupã ce a afirmat public cã materia nu poate fi o formã superioarã de organizare, a fost apoi paznic ºi bibliotecar în Galaþi. Convertindu-se, a fost atrasã de latura filantropicã ºi a lucrat mult cu copiii strãzii din Bucureºti. Cãlugãritã pe seama Mãnãstirii Christiana, în prezent este stareþa Mãnãstirii Jitianu, de lângã Craiova. Este ºi coordonatoarea Centrului de Formare ºi Consiliere "Sfinþii Arhangheli Mihail ºi Gavril" din Craiova, unde organizeazã activitãþi ce vin mai ales în sprijinul tinerilor, dar ºi al copiilor sau persoanelor aflate în spitale ºi închisori. Mereu în slujba aproapelui, Maica Siluana a acceptat cu multã dragoste sã rãspundã ºi problemelor puse de cititorii noºtri. Mai multe întrebãri ºi rãspunsuri gãsiþi pe site-ul Centrului (www.sfintiiarhangheli.ro), la rubrica "Maica Siluana vã rãspunde". sfinte, va ºti sã trãiascã necazul ºi durerea altfel decât omul trupesc, iar trupul va participa la Bucuria Sfântã, pentru cã ºi el e chemat. De ce te plictiseºti? Din cauzã cã ai duhul amorþit din cauza nehrãnirii lui, ºi þiai hrãnit psihicul ºi somaticul cu prea multe excitante ºi euforizante sintetice, mincinoase, inventate de societatea de consum... Fereºte-te sã devii dependent de plãcerea datã de substanþe... Va fi mai greu sã ieºi din coºmar. Un alcoolic se va plictisi ºi irita oriunde nu se aflã un pahar cu alcool! Vorbeºte cu tine, cu sufletul tãu ºi alege! ªi dacã ai ales sã mergi la bisericã, sã renunþi la ieºirile cu prietenii sâmbãta seara ºi sã mergi la Sfânta Liturghie, roagã-te sã afli înþelesul ºi sileºte-te! Intrarea în Împãrãþia Bucuriei dupã care tânjeºti se face "cu sila!" ºi silã înseamnã atât efort, cât ºi lipsa de plãcere... Curaj, om drag! Onoreazã-þi vocaþia de a fi om, alege sã fii "ca Dumnezeu" fãcând ce-Þi cere El ºi dorul adânc al inimii tale, ºi refuzã lucid ºi liber dreptul de a te rata, dreptul de a deveni "ca un dobitoc"! ªtiu cã deja ai refuzat aceastã din urmã opþiune, de vreme ce ai dorit un rãspuns. Fie ca Domnul sã-þi completeze rãspunsul aºa cum Singur ºtie cã þi se potriveºte þie! Cu dragoste ºi respect, M. Siluana

Întrebarea cititorului:

De ce sã merg la bisericã?
Sunt elev la liceu ºi nici unul dintre prietenii mei nu merge la bisericã. Ei spun cã biserica e doar pentru bãtrâni, ce sã pierdem noi timpul acolo? Acum la tinereþe trebuie sã profitãm de viaþã ºi mai încolo vom vedea... Adevãrul e cã am mers de câteva ori, dar ºi eu mã cam plictisesc (trebuie sã recunosc ºi cã mã trezesc cam greu duminica dimineaþã, pentru cã sâmbãta întotdeauna ies cu prietenii seara). De ce sã merg la bisericã? Claudiu

Ca sã te faci om, Claudiu! Vezi, am spus "sã te faci", nu "sã fii"! Avem aici o mare tainã a omului! El, omul, este singura fãpturã neisprãvitã prin actul Creaþiei divine, pentru cã, fãpturã "dupã chipul lui Dumnezeu" ca ºi îngerii, numai el are chemarea ºi putinþa sã fie ºi creator. Numai Dumnezeu ºi omul creeazã: Dumnezeu din nimic ºi omul din cele fãcute ºi dãruite lui de Dumnezeu! Actul creator al omului cuprinde, în primul rând, propria devenire. Omul se creeazã pe sine, se isprãveºte (devenind mãcar om de ispravã), se desãvârºeºte (devenind mãcar fiinþã spiritualã), lucrând împreunã cu Dumnezeu ºi desfãtându-se de asta! Bucuria, plãcerea ºi desfãtarea omului nu constau în rezultatul lucrãrii (imposibil de vãzut, pipãit ºi mãsurat din cauza infinitãþii sale), ci în a fi împreunã cu, în ºi prin Dumnezeu "Cel ce Este"! Singura desfãtare realã a omului este participarea la împãrtãºirea de Fiinþã! Suntem flãmânzi ºi însetaþi de fiinþã, de tot mai multã ºi mai bogatã fiinþã, adicã de Dumnezeu. Orice tentativã de potolire acestui gol ontologic din fiinþa noastrã este pãcat, pentru cã aduce dupã sine durerea de a te hrãni cu surogate naturale sau identic naturale, durerea de a te adãpa cu minciunã, durerea de a ne lãsa trãiþi de o viaþã strãinã de dorul inimii noastre, durerea de a ieºi din viaþa aceasta ca niºte avortoni... Iartã-mã, Claudiu! S-ar putea sã fie prea greu pentru tine ce-þi spun eu acum, prea greu dacã la aceastã vârstã îþi hrãneºti sufletul doar cu ce-þi oferã ieºirile cu prietenii care ºtiu sã "profite de viaþã"! Din nefericire, eu am vãzut cum profitã oamenii de viaþa lor, mai ales la vârsta voastrã ºi cât de sãraci sunt spiritual.

Acolo, în adâncul tãu Claudiu, sinele tãu de om însetat de adevãr ºi frumuseþe infinitã e în agonie dacã nu-i dai nimic spiritual ca hranã - Dacã muzica pe care o asculþi e subculturalã, lipsitã de orice spiritualitate, dacã lecturile sunt doar cele referitoare la frivolitatea vieþii, dacã filmele pe care le vezi sunt doar despre sex ºi sentimentele stârnite de el, dacã înveþi doar pentru note sau ca sã ai ºi tu o facultate... Dacã toate acestea sau doar unele dintre ele sunt adevãrate, e firesc sã te plictiseºti la bisericã. E firesc pentru firea cãzutã, bolnavã, amorþitã, moartã... Organul cu care ai putea pricepe ºi gusta desfãtarea de acolo, se numeºte duh ºi, se pare, cã încã nu l-ai descoperit. Dacã aceastã întârziere se datoreazã doar deficienþelor de educaþie ºi instruire spiritualã, specifice vremurilor noastre centrate pe consum ºi profit, poþi pune începutul cel nou astãzi. Cum? Fãcând ce fãceau cei care puneau întrebãri Bãtrânilor lor (vezi Patericul): ucenicii întrebau, Bãtrânii rãspundeau, ucenicii fãceau ºi se mântuiau! Poate aici ar fi momentul sã afle ºi cei care-mi tot scriu ºi-mi povestesc suferinþele lor, cu adevãrat impresionante ºi, desigur, reale, de ce nu se schimbã nimic. Realitatea umanã nu se schimbã fãrã omul care o trãieºte, fãrã ca el sã facã acel ceva necesar schimbãrii! Aºadar, Claudiu, pentru a trãi plenar ºi a deveni cel ce eºti chemat sã devii, e nevoie sã te hrãneºti ºi sã creºti. ªi cum tu ai trei dimensiuni, ºi sufletul tãu lucreazã diferit în fiecare, e nevoie sã le dai atenþie ºi hranã bunã tuturor. Adicã trupului, ceea ce îl ajutã sã guste cât de Bun e Dumnezeu Care le-a fãcut pe toate "bune foarte" ºi sã fie astfel sãnãtos ºi curat. Psihismului, afectivitãþii ºi pãrþii tale poftitoare, numit psihism de socialiºti: relaþii sãnãtoase, frumuseþe, artã, prietenie, dragoste curatã... Iar duhului: rugãciune, slujbe, lecturi duhovniceºti, sfaturi duhovniceºti, întâlniri duhovniceºti, ºi, mai ales, Harul pe care îl primim prin Sfintele Taine ale Bisericii. Duhul nostru se hrãneºte numai cu har ºi acesta, la noi în Bisericã, se dã prin Sfintele Taine ºi slujbele care le însoþesc... Aºadar, sã mergi la bisericã pentru a-þi hrãni duhul! Cu duhul hrãnit ºi luminat, sufletul tãu va avea trãiri curate ºi bucurii

Pas în doi

11

Aºteptãri ºi dezamãgiri
Uneori suntem dezamãgiþi cã celãlalt nu face lucrurile aºa cum am vrea noi. De ce? Pentru cã fiecare avem niºte aºteptãri, fie cã ne dãm sau nu ne dãm seama de asta. Experienþa de viaþã ne-a format niºte pretenþii, niºte aºteptãri de la cãsnicie, iar când acestea nu sunt împlinite intervine dezamãgirea ºi amãrãciunea. Mai multe despre cum influenþeazã aceste aºteptãri cãsnicia ne spune Pãrintele John Mack, un preot ortodox american care a practicat multã vreme consilierea familialã.

O poveste des întâlnitã…
Mary ºi John stãteau în biroul meu într-o liniºte desãvârºitã. Îmi ceruserã sã ne întâlnim pentru a discuta despre cãsnicia lor. "Spuneþi-mi, de ce vã aflaþi aici?", i-am întrebat. Ei s-au privit reciproc, apoi Mary a început sã vorbeascã: "Ceva merge rãu, rãu de tot. Nu ºtim ce anume, dar cu greu putem sã vorbim fãrã sã ne luãm la ceartã. Ceva nu merge bine ºi noi nu ne putem da seama despre ce e vorba." Faptul cã cei doi aveau probleme nu mã surprindea deloc. În decursul ultimelor luni devenise din ce în ce mai evident cã între ei era o mare tensiune. Dar nu fusese întotdeauna aºa. Era o vreme, ºi asta nu cu mult timp înainte, când nu-i putea separa. ªi iatã-i totuºi în biroul meu, abia vorbindu-ºi unul altuia. Mi-ar plãcea sã pot spune cã ei doi sunt o excepþie, dar tristul adevãr e cã multe cãsnicii sunt în aceeaºi situaþie. Ce e trist e cã Mary ºi John se iubeau cu adevãrat. Când au hotãrât sã se cãsãtoreascã, au fãcut-o cu cele mai bune intenþii ºi cu cea mai mare dorinþã de a face mariajul lor sã dureze. Chiar ºi dupã cãsãtorie, amândoi au depus toate eforturile în acest scop. Declinul cãsniciei lor se întâmplase treptat, aproape imperceptibil. Nu exista un defect moral major din partea lui sau a ei (adulter, beþie sau vreo neglijenþã evidentã), doar lucruri mãrunte. Mary nu era atât de interesatã de relaþiile intime pe cât i-ar fi plãcut lui John. Lui John îi plãcea prea mult sã se uite la televizor ºi nu era atât de comunicativ pe cât i-ar fi plãcut lui Mary sã fie. Mary vorbea prea mult la telefon cu mama ei. John nu fãcea curãþenie prin casã. Toate acestea erau lucruri minore. Nici unul suficient pentru a distruge o cãsnicie. Cu toate acestea, ele creau o atmosferã de acrealã ºi supãrare.

fiecãruia. Amândoi au admis cã nu era corect sã îl judece pe celãlalt în raport cu standarde care nu fuseserã fãcute cunoscute. Mai mult, vorbind despre ele, ei îºi dãdeau seama cã trebuie sã-ºi doreascã sã le schimbe. Pentru o mulþime de motive, Mary nu va fi niciodatã soþia senzualã din visurile lui John, iar John nu va fi bãrbatul „reparã-tot“ din visele lui Mary. Pentru bunul mers al cãsniciei, fiecare trebuia sã fie dispus sã-ºi sacrifice propriile vise ºi sã-l accepte pe celãlalt aºa cum este! Fãrã aceastã dispoziþie spre comunicare ºi sacrificiu, cãsnicia lor era sortitã eºecului.

"Mai fericit este a da decât a lua"
le aveþi în vedere. Mary ºi John s-au cãsãtorit având o serie de aºteptãri în ceea ce îl priveºte pe celãlalt ºi cãsnicia lor. Din pãcate însã, aceste aºteptãri erau neverbalizate ºi, în multe cazuri, neºtiute chiar de cel care le avea. De exemplu, în familia lui Mary, tatãl ei se ocupa mult de starea bunã a casei. Aceasta a conturat aºteptãrile ei cu privire la viitorul soþ: "Un soþ bun reparã casa când e cazul, se îngrijeºte de tot felul de lucruri." Însã John a crescut într-o familie în care tatãl nu fãcea mai nimic prin casã fãrã sã i se cearã. Astfel, ceea ce îºi imagina despre sine ca soþ nu era ceea ce avea în minte Mary. Pe parcursul prieteniei lor aceasta nu a contat, dar dupã ce s-au cãsãtorit ºi s-au mutat la casa lor, a devenit o adevãratã proble-mã. "Dacã o deranjeazã ceva, îmi va cere", gândea el. Însã Mary nu cerea: "Unui soþ bun nu trebuie sã-i ceri, iar o soþie bunã nu e cicãlitoare." John observa amãrãciunea lui Mary, dar nu ºtia cu ce greºise. Pe de altã parte, John se cãsãtorise având aºteptarea ca relaþiile intime cu soþia lui sã fie foarte apropiate. Ea nu dispreþuia acest aspect al cãsniciei, dar nu se ridica la aºteptãrile lui; nu-i trecuse niciodatã prin cap sã îl aºtepte îmbrãcatã mai deosebit, deºi el avea mari aºteptãri în acest sens. Bineînþeles cã Mary simþea supãrarea lui John, dar nu înþelegea de ce era indispus ºi nemulþumit când ajungea acasã. Treptat, a început sã devinã amãrâtã ºi indignatã. Amãrãciunea ne face sã devenim din ce în ce mai înverºunaþi, ajungem tot mai obsedaþi de latura negativã. Curând, vedem doar slãbiciunile celuilalt, ne umplem de mânie ºi la fel devine ºi cãsnicia noastrã. Am descoperit astfel cã problemele lor aveau la origine aºteptãrile nerostite ale Lecþia pentru voi este aceeaºi, indiferent dacã vã pregãtiþi pentru cãsãtorie sau v-aþi cãsãtorit deja de mult timp. Chiar dacã vã daþi sau nu seama, aveþi ºi voi anumite aºteptãri. Vã judecaþi pe voi, partenerul de viaþã ºi cãsnicia voastrã pe baza acestora. Cu cât le veþi putea clarifica ºi exprima mai bine, cu atât mai bine veþi fi în stare amândoi sã înþelegeþi propria dezamãgire. Cu cât veþi fi mai dispuºi sã vã criticaþi aºteptãrile ºi sã le schimbaþi în acord cu realitatea, cu atât veþi evita dezamãgirea. Mary ºi John s-au cãsãtorit aºteptând fiecare de la celãlalt sã-i împlineascã nevoile ºi dorinþele. Amãrãciunea dovedeºte atitudinea lor egoistã faþã de cãsãtorie. Pentru a-ºi îndrepta cãsnicia, era absolut necesarã o schimbare. În loc sã se priveascã pe sine ca pe cel servit, trebuia sã vadã în sine pe cel ce serveºte! Domnul Însuºi este primul exemplu în acest sens. De câteva ori în Evanghelie El îi mustrã cu blândeþe pe ucenici pentru dorinþa lor de a fi serviþi: "Fiul Omului n-a venit sã I se slujeascã, ci ca sã slujeascã El" (Matei 20, 28). În cãsãtorie trebuie sã urmaþi exemplul lui Iisus. Trebuie sã vã cãsãtoriþi (ºi sã rãmâneþi astfel) nu pentru a fi slujiþi, ci pentru a sluji ºi a vã da viaþa celuilalt ºi pentru celãlalt. Episcopul Kallistos Ware scria: "Egocentrismul este moartea persoanei, în profunzimea ei. Fiecare om devine cu adevãrat o persoanã numai intrând în relaþie cu alte persoane, trãind pentru ºi în ele… Iubirea de sine este iad; pentru cã, în cele din urmã, ea este sfârºitul a toatã bucuria ºi a rostului nostru pe pãmânt." Dacã vã doriþi ca mariajul vostru sã creascã în iubire ºi bucurie, trebuie sã vã cãsãtoriþi nu pentru a primi, ci pentru a da. Pentru cã, dupã cum a spus Hristos, "Mai fericit este a da decât a lua" (Fapte 20, 35). A consemnat Natalia Corlean

Aºteptãri nespuse sau irealiste
Gândindu-vã cu toatã seriozitatea la cãsnicia voastrã, este foarte important sã învãþaþi din exemplul celor doi. Daþi-mi voie sã vã sugerez câteva lucruri pe care sã

12

O poveste pentru tine
abia respirând, exclamã: "E tare gustos!" ªi întinse apoi mâinile spre alte mere pentru a le aduna în coºuleþul sãu. "Matei! Se auzi glasul bunicii. Nu e voie. Nu sunt ale noastre. Aceasta nu e livada noastrã". "Dar bunico, e doar un mãr, sau... douã". "Nu e voie, Matei, nu e voie sã iei ceea ce nu e al tãu". "Dar bunico, e doar un mãr. ªtiu cã nu e al meu dar e doar un mãr... ªi apoi sunt atât de multe cã nici nu se vede cã am luat ºi noi câteva". "Te înþeleg, Matei, îi rãspunse bunica, dar ºtii cã este pãcat sã iei ceea ce nu e al tãu. Adicã e pãcat sã furi". "Dar nu m-a vãzut nimeni, bunico!" "Vezi, rãspunse bunica, asta înseamnã sã furi. Sã iei ceea ce nu este al tãu crezând cã nu te-a vãzut nimeni. Dar sã ºtii cã întotdeauna este cineva care te vede." Cei trei copii priveau acum speriaþi în jurul lor aºteptând ca cineva sã iasã de la pândã de dupã un copac ºi sã-i certe. Bunica îºi fãcu rãgaz sã se aºeze un minut jos pe iarbã, îi chemã lângã ea pe cei trei puºti speriaþi ºi le spuse: Era odatã un om nãrãvit la furat. ªi mãcar de-ar fi fost sãrac... Dar de unde! Era bun gospodar, cu nevastã credincioasã ºi copii cuminþi, cu pãmânt ºi acareturi, cu cai, cu vaci ºi cu oi, dar aºa fusese el crescut rãu de pãrinþii lui, cã nu era sãtul pânã ce nu mânca din ceva furat! Femeia lui de multe ori îl dojenea, sfãtuindu-l ºi rugându-se de dânsul sã se lase de un asemenea nãrav, dar el rãspundea mereu: " Femeie, nu-nþelegi cã eu nu pot altfel?! Pânã n-oi lua ceva de la unul sau de la altul, nu-mi tihneºte ºi pace!" Odatã, prin luna lui iulie, întorcându-se din þarinã într-o noapte cu lunã plinã ºi vãzând lanurile îmbelºugate ale altora, îndatã se gândi: "Ce-ar fi sã-mi aduc eu acasã o cãruþã din minunãþia asta de grâu!". ªi iatã cã se duse iute, pregãti cãruþa ºi caii, ºi în toiul nopþii, când doarme ºi pasãrea, cum zic þãranii, plecã la furat, luând cu el ºi o copiliþã de-a lui de vreo 4-5 aniºori, cãreia îi plãcea nevoie mare sã meargã cu tatã-sãu în cãruþã. Ajunºi la lanuri, copila rãmase în cãruþã, iar omul nostru prinse a se furiºa, privind în toate pãrþile (cãci se vedea ca ziua): când la stânga, când la dreapta, când înainte, când înapoi... În mintea ei necoaptã, dar curatã, copila se tot minuna de ce se uitã tatã-sãu în toate pãrþile, numai într-una nu... Omul, dupã ce s-a încredinþat cã nu-l vede nimeni, înhãþã câþiva snopi ºi veni cu ei la cãruþã. "Tatã, matale ai uitat ceva! zise deodatã copila, aproape speriindu-l". "Draga tatii, dar ce-am uitat?!" "Mata ai uitat ceva... În toate pãrþile te-ai uitat, dar ai uitat sa te uiþi ºi în sus..." Ea nu se gândise sã-ºi dojeneascã pãrintele, cãci nici nu pricepea bine ce fãcea acesta, dar aºa se socotise cu cãpºorul ei, cã dacã tot s-a uitat în toate celelalte pãrþi, ar fi fost bine sã se uite ºi în sus... Iar cuvintele nevinovate ale copilei aºa-l cutremurarã pe om, trezind în el frica de Dumnezeu, cã s-a ºi dus de a pus snopii la loc, întorcându-se acasã mai cãit ºi mai ruºinat ca niciodatã. Femeia, când l-a vãzut cu cãruþa goalã, a crezut cã l-or fi prins la furat, dar el i-a povestit totul de-a fir a pãr, cã dacã se uita mai întâi în sus, nu mai era nevoie sã se mai uite în celelalte pãrþi, cã de ochiul lui Dumnezeu nimeni nu se poate pãzi! Ochii lui Matei se ridicarã instantaneu spre cer. Nu-i veni sã creadã. Rãmase mut cu mâna aþintitã sus. Bunica împreunã cu Maria ºi Andrei ridicarã ºi ei privirea þintind ºi ei cerul ºi uimirea se putea vedea pe chipul celor patru. CINEVA se juca cu câþiva noriºori rãzleþi de pe cer. Îi adunase laolaltã ºi îi amestecã, precum pictorul îºi amestecã cu penelul culorile pentru ca apoi sã le aºtearnã pe pânzã. Apoi sub privirile uimite ale lor se desfãºurã pe pânza cerului imaginea aproape vie a unui ochi, un ochi care zâmbea, un ochi din care rãzbãtea o luminã plinã de bunãtate. Era parcã ochiul lui Dumnezeu. Pe faþa lui Matei se prelingeau câteva picãturi de lacrimi. Nu de teamã, ci de bucurie. Acea bucurie pe care o simþise ºi când descoperise îngeraºul. Ochiul clipi ºi se împrãºtie apoi, precum fumul este risipit de vânt, dar lumina revãrsatã de el rãmase în sufletul lui Matei. "Matei, unde fugi?" Îl întrebarã Maria ºi Andrei. "Veniþi cu mine!" Le rãspunse în grabã Matei. În câteva clipe cei trei copii se întoarserã de la livada bunicii, fiecare cu câteva mere frumoase în mânã pe care le aºezarã sub mãrul din livada vecinului. Aici jos cineva era fericit, bucuros ºi mulþumit, iar acolo sus CINEVA zâmbea… Pr. Iosif Ciolan

oamna se plimba ca o mare doamnã, cu mantia ei lungã, unduindu-se în spatele ei pe deasupra câmpiilor pline de holde, pe deasupra dealurilor îmbrãcate în livezi pofticioase ce ispiteau pe orice trecãtor care s-ar fi nimerit sã treacã pe acolo, pe deasupra munþilor acoperiþi cu haina pãdurilor de un verde crud care-þi încãlzea privirea. În urma paºilor ei se întâmpla ceva magic, ceva miraculos. Totul îºi schimba culoarea, forma, mirosul... Livezile se unduiau în bãtaia vântului, cu pomii gemând sub povara fructelor ademenitoare. Merele roºii fãceau parcã cu ochiul oricui trecea pe acolo. Gutuile galbene, îmbrãcate ca niºte pui în puf moale, ispiteau cu mirosul lor chiar ºi pe cel mai neatent cãlãtor care adâncit în gândurile sale n-ar fi bãgat de seamã frumuseþea lor. Pãdurile munþilor îºi schimbau îmbrãcãmintea din verde crud în galben ruginiu, aºternând apoi hainele lor, adicã frunzele, în calea Doamnei Toamna, ca un covor moale ºi pufos. Nu uitase Toamna sã-ºi plimbe mantia ºi peste satul lui Matei, lãsând în urma ei aceeaºi imagine feericã. Într-o dimineaþã, bãiatul fu trezit de zarva de afarã. Maria ºi Andrei alergau gãlãgioºi prin curte provocându-se reciproc: "Eu o sã culeg cel mai frumos mãr!"; "Ba nu. Al meu o sã fie mai mare!"; "Ba al meu o sã fie mai dulce!"; "Ba al meu... Ba al meu..." Matei îºi aduse aminte cã astãzi vor merge cu toþii în livadã la culesul merelor. Aproape cât ai clipi din ochi, se trezi în mijlocul curþii, cu coºuleþul în mânã, pregãtit pentru ziua cea mare. Bunica îi chemã pe cei trei puºti lângã ea ºi le dãdu ultimele sfaturi. "... ªi sã fiþi cuminþi!", se auzi în urma lor glasul bunicii, care se grãbea sã þinã pasul cu cei trei nãstruºnici. Drumul pânã la livada bunicii lui Matei trecea prin alte câteva livezi. Copiii se bucurau de priveliºtea pe care Toamna le-o aºternuse înainte. Deodatã Matei, ridicându-ºi nãsucul cârn în vânt, adulmecã o mireasmã ispititoare. "Miroase a mere, a mere proaspete ºi pofticioase". ªi fãrã sã mai stea pe gânduri, se nãpusti asupra primului pom care îi ieºise în faþã ºi smulse cu poftã din crengile joase un mãr oacheº. Maria ºi Andrei au tãbãrât ºi ei pe frumosul pom care-ºi plecase crengile la pãmânt încãrcat de roade atrãgãtoare. Bunica îi privi îngãduitoare aºteptând sã vadã ce vor face în continuare. Matei muºcã cu poftã din mãr ºi, cu gura plinã,

CMYK

Dragi copii, am intrat deja în Postul Crãciunului. Magii au aflat steaua care îi cãlãuzeºte spre locul unde urmeazã sã se nascã Cel mai Mare Împãrat ºi au pornit deja la drum. Toatã lumea se pregãteºte sã Îl întâmpine pe Micul Prunc cu suflet curat ºi plin de bucurie. Voi cum vã pregãtiþi? V-aþi spovedit, v-aþi împãrtãºit, v-aþi curãþit sufleþelul? Aþi fost cuminþi ºi aþi învãþat poezia pentru Moº Crãciun? Dacã nu încã, vã spunem ºi noi o poezie. ªi pânã o învãþaþi aveþi timp ºi sã coloraþi!

Moº Crãciun
Dragi copii din þara asta, Vã miraþi voi cum se poate, Moº Crãciun, din cer de-acolo, De le ºtie toate-toate… Uite cum, - vã spune badea Iarna-n noaptea pe zãpadã, El trimite câte-un înger La fereastrã sã vã vadã. Îngerii se uitã-n casã, Vãd ºi spun - iar Moºul are, Colo-n cer, la el în tindã, Pe genunchi o carte mare. Cu condei de-argint el scrie Ce copil ºi ce purtare: ªi de-acolo ºtie Moºul, Cã-i ºiret el lucru mare.

de Octavian Goga

CMYK

14

Trup ºi suflet
sãnãtate sufleteascã? Cu adevãrat înþelept este acel pãrinte care poate sã îndrume pe tânãrul în vârstã de 14 ani sã se ducã la un vecin nevoiaº ca sã-i coseascã pajiºtea, sã-i strângã fânul sau sã-i cureþe zãpada! Nu existã o cale mai bunã de a insufla obiceiuri sociale sãnãtoase tineretului. Pãrinþii merg însã pe calea opusã atunci când îl echipeazã pe bãieþaºul lor în vârstã de 3 ani cu puºcã ºi gloanþe ca sã bubuie trecãtorii. Aceasta îi obiºnuieºte cu ideea de a obþine satisfacþie lovind sau chiar omorând pe alþii.

O cauzã de multe ori ignoratã a bolii:

Egocentrismul
Dacã cineva îºi va analiza cu sinceritate cauza neadaptãrii sale la dificultãþile vieþii, va descoperi adesea un mic cuvânt compus din trei litere: "EGO". Încordarea ºi boala se produc de multe ori din cauzã cã noi nu vrem sã sacrificãm marele nostru "EU", iar cauzele multor boli ar putea fi cuprinse într-un singur cuvânt: egocentrism.

Egoismul apare din faºã
De multe ori copilul este învãþat a gândi egoist încã de mic, atunci când i se dã ocazie sã-ºi manifeste propria importanþã. De fiecare datã când dã cele mai uºoare semne de nervozitate, pãrinþii ºi bunicii aleargã sã-l strângã drãgãstos în braþe, îi dau un biberon, îl plimbã în braþe, sau fac ceva ca sã-i arate cã soarele, luna ºi stelele sunt gata sã-i rãspundã la fiecare gest de agitaþie. Un copilaº devine astfel obiºnuit ca toate lucrurile sã stea la dispoziþia lui, iar cu trecerea timpului el îºi desãvârºeºte tehnica pentru a-ºi satisface interesele egoiste. Din pãcate pãrinþii hrãnesc în continuare egocentrismul copilului: când elevul din clasa întâi le povesteºte despre un bãiat mai mic cã este "fricos", cã el îl trânteºte la pãmânt ºi îl bate, drãgãstosul tatã se bucurã ºi-l aplaudã zicându-i "Viteaz bãiat are tata!" Când unul din clasa a VIII-a se tânguieºte cã "Directorul acela bãtrân l-a pedepsit pentru nimica toatã", majoritatea pãrinþilor judecã cazul numai pe baza afirmaþiilor adolescentului plângãreþ. Pãrinþii care mereu împroaºcã cu noroi pragul casei vecinilor pentru a-l arãta pe al lor mai curat sunt un exemplu rãu, pe care copiii lor de obicei îl urmeazã. Dacã pãrinþii obiºnuiesc sã-i vorbeascã pe alþii de rãu, iar masa de searã devine o "masã de disecþie" a vecinilor, personalitatea copiilor prezenþi la discuþii va fi rãu influenþatã de acest lucru. Mult prea multe din eforturile ºi banii noºtri sunt dirijate spre interese egoiste, pentru a clãdi "eul" copiilor noºtri. Noi cumpãrãm de multe ori copiliþei în vârstã de 8 ani hãinuþe mult mai scumpe decât poate permite bugetul familiei, o facem "complet femininã'" dupã modelul unui fan, îi cultivãm egoismul, cãutãm sãi facem toate voile, dar prea rar ne ostenim sã o învãþãm sã gândeascã altruist, în interesul altora.

Altruismul trebuie cultivat din copilãrie

Educarea altruistã pozitivã este posiDr. William Sadler a fost impresionat bilã ºi ea trebuie sã înceapã încã din faºã. Unii psihologi chiar recomandã pãrinþilor de legãtura strânsã dintre dorinþa de satisca atunci când bebeluºul scânceºte, sã fie facere a Eu-lui personal (filautia, cum o lãsat aºa pentru câteva momente ºi abia numeºte Sf. Maxim) ºi multe boli. El apoi sã-i fie satisfãcutã nevoia inerentã. Ei spune cã ,,nimeni nu poate sã aprecieze vorbesc de aºa-zisa "toleranþã la frustrare", aºa de bine ca un medic procentajul uimiadicã o educare a voinþei celui mic ºi ast- tor de mare al bolilor ºi suferinþelor fel o pregãtire pentru viaþã, din care el va omeneºti care sunt o urmare directã a: învãþa cã nu tot ceea ce i se cuvine este supãrãrii, fricii, conflictelor, imoralitãþii, vieþii dezordonate, ignoranþei, gândirii obþinut imediat ºi cu orice preþ. Existã copii mici care sacrificã banii pe nesãnãtoase ºi vieþii îndoielnice. Psihiatria modernã a preluat pe lângã care i-au economisit ºi cumpãrã bomboane pe care sã le dau celor nevoiaºi. Copiii numeroase ºi preþioase sfaturi biblice ºi pe instruiþi de timpuriu ca sã fie darnici ºi acela de a gândi altruist, ajutând ºi pe alþii. Un psihiatru scrie: "Fãrã iubire noi pierpoliticoºi faþã de alþii, cu siguranþã dem voinþa de a trãi. Vitalitatea noastrã cã nu vor produce în anii de mai spiritualã ºi fizicã este subminatã, rezistârziu dezamãgiri pãrinþilor sau tenþa noastrã este micºoratã ºi cedãm altora ºi vor deveni persoane bolii care adesea se dovedeºte iubite, respectate ºi aprefatalã. Putem scãpa, sã zicem, pe ciate în anturajul lor. moment de moarte, dar ceea ce ne Putem de exemplu rãmâne este o existenþã sãrãcãsã-i cumpãrãm fetiþei cioasã ºi stearpã, iar din punct de noastre un tort semivedere emotiv aºa de secãtuitã încât putem preparat, s-o punem sã-l sã ne socotim numai pe jumãtate vii." coacã ºi sã-l garniseascã, Acceptarea sincerã a principiilor ºi apoi sã-l ducã la o mamã învãþãturilor lui Hristos în ceea ce priveºte istovitã de muncã sau bolrealizarea pãcii ºi bucuriei sufleteºti, navã. Ce investiþie mai bunã realizarea gândirii altruiste ºi a vieþii poate sã facã cineva cu bani curate, ar ºterge deodatã mai mult de aºa de puþini pentru a-i oferi jumãtate din bolile, grijile ºi dificultãþile copilului sãu fericirea de a umanitãþii. Cu alte cuvinte, mai mult de pleca zburând spre jumãtate din actualele nenorocasã, vesel ºi ciri ale omenirii ar putea plin de fi real prevenite prin Cel ce se iubeºte pe sine are toate puterea profilacpatimile. ticã extraordinarã Sf. Maxim Mãrturisitorul a trãirii personale Dragostea este largã ºi încãpãtoare ºi-ºi revarsã spre în spiritul învãþãtoþi facerile ei de bine. Iubirea de sine însã, turilor lui Hristos. strâmteazã cãile dragostei ºi grãmãdeºte numai într-un singur om facerile ei de bine. Pr. Alexandru Stanciu Sf. Teofilact

Satisfacerea Eu-lui ºi bolile trupului

Viaþa în Hristos

15

Crucea de la Chilia Pãrintelui A r s e n i e
„…ºi se va bucura inima voastrã ºi bucuria voastrã nimeni nu o va lua de la voi" (Ioan 16, 22)
Aceastã bucurie ne-a cuprins pe cei care a trimis ºi de la mãnãstire doi care am strãbãtut poteca de pe Valea cãlugãri - pãrintele Dometie ºi pãrinSâmbetei spre Chilia Pãrintelui Arsenie tele Casian - ºi am pornit, mai departe, Boca sâmbãtã, 3 noiembrie. Am fãcut acest drum pentru a pune acolo, în munte, o Cruce de lemn pe care este sculptatã rãstignirea Mântuitorului, care sã strãjuiascã de sus pe cei care strãbat cãrãrile munþilor ºi spre a le arãta drumeþilor "cãrarea" spre Chilie… Nu puþini sunt creºtinii care - auzind despre Pãrintele Arsenie, fie din cãrþi, fie de la mormântul Pãrintelui de la Mãnãstirea

Prislop, fie de la izvorul de la Sâmbãta, fie dintr-o pornire interioarã de a-L cunoaºte pe Dumnezeu - se încumetã sã urce pânã la Chilia Pãrintelui din Munþii Fãgãraºului, sãpatã în stâncã chiar de dânsul cu decenii în urmã, prin anii 1946-1948. ªi totuºi, de atâþia ani în drumul spre Chilie nu exista o Cruce care sã arate calea pânã acolo ºi cãreia cãlãtorii sã-i aducã cinstire. Iniþiativa amplasãrii unei Cruci la Chilia Pãrintelui Arsenie a pornit de la Prea Sfinþitul Daniil Stoenescu, Episcop de Vârºeþ, care a sugerat domnului Ioan Ciºmileanu - preºedintele "Asociaþiei Pentru Isihasm" ºi directorul Editurii "Agaton" din Fãgãraº (unde au apãrut cãrþile cu "Mãrturii" despre Pãrintele Arsenie) sã realizeze acest lucru. Lemnul de stejar pentru Cruce a fost donat "Asociaþiei Pentru Isihasm" de domnul Sorin Urdea de la Ocolul Silvic ªercaia, iar sculptura Crucii a fost realizatã de un credincios din Braºov. Aºadar, în dimineaþa zilei de 3 noiembrie, un grup de 12 credincioºi am pornit cu Crucea spre Chilie, deºi prognoza meteo nu era tocmai favorabilã. La Mãnãstirea Brâncoveanu am primit binecuvântarea pãrintelui stareþ Ilarion,

Andrei - vine din lb. greacã ºi înseamnã bãrbãþie, curaj. Acest nume ne spune cã viaþa este o luptã cu ispite de tot felul, cu greutãþi sau neputinþe, cãrora trebuie sã le facem faþã cu bãrbãþie ºi curaj. De asemenea, tot cu bãrbãþie trebuie sã ducã creºtinul lupta cu sine însuºi de a deveni tot mai bun. În istoria neamului nostru românesc ºi a Bisericii noastre se bucurã de o cinste deosebitã Sf. Apostol Andrei, cel întâi chemat în grupul celor 12 Apostoli ai Mântuitorului, care a adus vestea minunatã a mântuirii în pãrþile Dobrogei de azi, unde a întemeiat primele comunitãþi creºtine. A vestit cu dãruire învãþãtura creºtinã ºi a pãtimit cu bãrbãþie ºi curaj pentru Domnul, primind moarte martiricã pe o cruce în formã de X. Ziua de pomenire a fost stabilitã în 30 noiembrie. Ecaterina - vine tot din lb. greacã ºi înseamnã curat, pur. Plecând Dicþionarul creºtinului ortodox de la acest nume, ne gândim cã fiecare trebuie sã-ºi pãstreAntimis - unul din cele mai importante obiecte liturze sufletul curat prin atenþia la gice, este confecþionat dintr-o bucatã de pânzã sau gânduri ºi la faptele pe care le mãtase, de 50-60 de cm. Pe el este reprezentatã punerea sãvârºim, dar ºi prin aten-þia la în mormânt a Mântuitorului ºi cei patru evangheliºti. ceea ce vorbim. Pãstrãm sufle- Într-un mic buzunãrel cusut la margine se aflã sfinte tul în stare de curãþie prin moaºte. Fãrã antimis nu se poate sãvârºi Sfânta Liturghie.

Ce înseamnã numele meu?

la drum. Vremea a fost însoritã, fiind o zi de toamnã splendidã, ca o binecuvântare a Pãrintelui Arsenie pentru râvna noastrã. Având o înãlþime de 2 metri, Crucea a fost purtatã cu o arzãtoare dorinþã sufleteascã de cãtre bãrbaþii grupului. Peisajele care ne-au desfãtat privirile au fost de basm. Pe la amiazã am ajuns la Cabana Valea Sâmbetei (1401 m), apoi am gãsit un loc priel-

nic pentru amplasarea Crucii, spre a fi feritã de intemperiile vremii. Cu un efort pe mãsurã, Crucea a fost înãlþatã ºi apoi sfinþitã printr-o scurtã slujbã oficiatã de preoþii de la mãnãstire, aprinzându-se lumânãri ºi o candelã care, sperãm, va fi aprinsã ºi de cãtre cei care vor trece pe acolo. Ca amplasament, Crucea se aflã la 250 m de cabanã, pe cãrarea care duce spre Chilie, putând fi observatã de pe potecã. Ne-am continuat apoi drumul pânã la Chilia Pãrintelui Arsenie, unde ne-am închinat aprinzând lumânãri ºi candele. Înãlþarea sufleteascã a fost deosebitã, iar drumul la întoarcere a fost plin de speranþã, deºi noaptea se lãsa peste Valea Sâmbetei… Prof. Veronica Pãtru deasa spovedanie, prin împlinirea îndrumãrilor primite la spovedanie ºi prin împãrtãºirea cu Sfintele Taine în mod conºtient ºi pregãtit. Cu acest nume cunoaºtem o tânãrã creºtinã, de neam bun, persecutatã pentru credinþa ei în Hristos pe timpul împãratului Diocleþian. Sfânta Ecaterina este ocrotitoarea studenþilor ºi a tinerelor fete ºi este sãrbãtoritã pe 25 noiembrie. Filofteia - vine din lb. greacã ºi înseamnã iubitoare de Dumnezeu. Acest nume ne aduce aminte de datoria noastrã de a iubi pe Dumnezeu din tot sufletul nostru, din toatã inima noastrã ºi din tot cugetul nostru, potrivit poruncii Mântuitorului. Pentru practicarea virtuþilor milosteniei, iubirii ºi bunãtãþii, ca expresie a dragostei ei faþã de Dumnezeu, Sfânta Muceniþã Filofteia, o copilã de 12 ani, a preferat pedepsele ºi chiar moartea. Pomenirea ei se face la 7 decembrie.

16

Trecut ºi prezent

Biserica "Sf. Treime" din Bucium
Dupã ce am cunoscut istoria bisericilor din Fãgãraº, itinerariul nostru în trecut continuã cu lãcaºurile de cult din Þara Fãgãraºului. Pentru început mergem în satul Bucium, unde a existat o bisericuþã de piatrã monument istoric din care, din pãcate, nu a rãmas decât o fotografie. Ghidul în povestea acestui lãcaº de cult, precum ºi în istoria bisericii actuale ne este pãrintele Marius Corlean, parohul acestui sat din 2004. diurnã. Condiþia penDe la ortodoxie la tru cei care doreau sã greco-catolicism facã parte din aceste Primele date despre parohia Bucium le regimente era sã fie avem din recensãmântul românilor transil- uniþi, pe motiv cã îmvãneni din anul 1733, comandat de Ino- pãrãteasa avea încrechentie Micu Klein. În statistica episcop- dere în credincioºii ului greco-catolic parohia Bucium apare greco-catolici. În ca ortodoxã, având 20 de familii, o biseri- urma acestei iniþiative, sute de oameni au cã ºi 2 preoþi. Din alte statistici aflãm cã în pãrãsit satele în care locuiau ºi au trecut în anii 1760 existau aici 33 de familii, din Þara Româneascã sau ºi-au întemeiat ei care 30 ortodoxe ºi 3 unite (greco-cato- înºiºi alte sate, pentru a-ºi putea pãstra lice). Urmãtoarele date îi declarã pe toþi ortodoxia. Alte sate, printre care ºi sãtenii greco-catolici. Iatã, deci, cum un sat Buciumul, au acceptat grãnicerizarea, iar în întregime ortodox la 1733 este majoritar treptat întreaga populaþie a trecut la cregreco-catolic peste 30 de ani, urmând ca dinþa greco-catolicã. ortodocºii sã disparã apoi complet. Întoarcerea la ortodoxie Cum s-a fãcut trecerea? Deoarece În 1948 are loc întoarcerea întregului sat românii nu vroiau sã accepte greco-catolicismul ºi se revoltau tot mai mulþi dintre la ortodoxie. Paradoxal, deºi strãmoºii lor ei, în anul 1745 împãrãteasa Maria Tereza refuzaserã sã pãrãseascã ortodoxia pentru trimite o proclamaþie cãtre aceºtia în care a trece la nou înfiinþata credinþã greco-cale aduce la cunoºtinþã cã trebuie sã se con- tolicã, întoarcerea la credinþa strãmoºilor a sidere uniþi cu Roma. Istoricul Silviu Drago- fost tot forþatã: oamenii s-au ascuns o vremir consemneazã cã sãtenii din Bucium me în pãduri, iar parohul de atunci, pãrinterãspund comisiei care le comunica procla- le Victor Urian, a fãcut câteva luni de puºmaþia astfel: "Noi suntem gata sã lãsãm cãrie pentru cã s-a opus iniþial. Cu toate abiserica la porunca Mãriilor-Voastre preo- cestea, întoarcerea nu a fost renegatã dupã tului unit, dar mai bine ne pustiim ºi 1989, când credincioºii împreunã cu acepribegim decât sã þinem preot unit." Iatã ce laºi preot au hotãrât cã rãmân ortodocºi. În anul 2000 însã, câteva familii s-au horãspuns frumos inspirat de dragostea de credinþa strãmoºeascã au dat buciumenii! tãrât sã revinã la credinþa greco-catolicã. Ei În anul 1763 însã, se pune la cale o participã la slujbe într-o capelã amenajatã nouã strategie pentru a impune uniaþia în în incinta ºcolii din sat, dar în prezent revenrândul românilor: regimentele grãnice- dicã în instanþã biserica ºi cimitirul. Servireºti. La propunerea generalului Buccow, ciile religioase le sunt asigurate de protopoMaria Tereza a acceptat înfiinþarea unor pul greco-catolic de Fãgãraº, Liviu Negrea. regimente de grãniceri, care sã fie plasate Bisericã veche ortodoxã de-a lungul graniþelor sudice ºi estice ale Documentele atestã existenþa unei biseTransilvaniei. Grãnicerii urmau sã fie scutiþi de impozite, sã fie declaraþi oameni rici foarte vechi în satul Bucium. Data ei liberi urmând sã primeascã ºi o anumitã de construcþie este stabilitã undeva în seco-

lele XVII-XVIII, iar ctitorul este un cãlugãr Isaia, de la mãnãstirea care exista atunci la Mãrgineni. Biserica veche de piatrã era pictatã ºi avea un turn masiv, ridicat ulterior. În 1942, pentru cã lãcaºul de cult avusese de suferit în urma unui cutremur ºi era neîncãpãtor pentru populaþia satului de atunci, preotul paroh din acea vreme a hotãrât demolarea lui ºi ridicarea unei noi biserici în loc.

Biserica actualã

Actuala bisericã a fost construitã între anii 1942-1945 cu contribuþia credincioºilor, preot fiind Ilie Ciºmaºiu. Construcþia a fost finalizatã ºi binecuvântatã în noiembrie 1945 de cãtre un delegat al Mitropoliei greco-catolice din Blaj. Pentru cã în 1948 s-a fãcut trecerea la ortodoxie, ierarhii greco-catolici nu au mai apucat sã sfinþeascã lãcaºul de cult. Biserica este aºezatã în mijlocul satului, pe un deal. Are formã de cruce, cu turn; lungimea ei este de 16 m, iar lãþimea de 7 m. Lãcaºul de cult este acum bine izolat cu acoperiº de tablã, geamuri de tip termopan ºi un trotuar împrejur care stopeazã pãtrunderea apei la fundaþie. Singura neîmplinire a credincioºilor a rãmas împodobirea Casei lui Dumnezeu din satul lor cu picturã. Deºi existã un deviz încã din 1990, fondurile proprii extrem de reduse nu au permis pânã acum realizarea ei. Pr. Marius Corlean Colectivul de redacþie: Pr. Ciprian Bîlbã (Toderiþa), Pr. Ovidiu Bostan Str. Ion Codru (Olteþ), Pr. Laurenþiu Broscãþeanu (Veneþia de Sus), Pr. Iosif Ciolan (ªinca Drãguºanu nr. 6 Veche), Pr. Marius Corlean (Bucium), Pr. Adrian Magda (Victoria), Tel. 211790 Pr. Alexandru Stanciu (Ucea de Sus), Pr. Ion Tãrcuþã (Ucea de Jos), Pr. Cãtãlin Preºedinte fondator: Pr. Protopop Ioan Ciocan Teulea (Recea), Pr. Rãzvan Timofte (Hârseni) Redactor ºef: Natalia Corlean Tehnoredactor: Natalia Corlean Responsabil de ediþie: Pr. Ion Tãrcuþã Aºteptãm întrebãrile sau sugestiile dvs. la adresa redacþiei sau pe e-mail la Tiparul: SC GRAMM SRL apostolat_in_tara_fagarasului@yahoo.com

CMYK

Related Interests