IN MEMORIAM

Cpitanului nostru, Corneliu Zelea

Codreanu, lui Mota si Marin, si tuturor martirilor
si eroilor legionari, ucisi n prigoane, anchete, n
lagre si nchisori sau n alte mprejurri, n tar
sau n exil.

n loc de prefat
Aceste lucruri le scriu n frica lui Dumnezeu, n Care cred
nelimitat, deoarece numai El stie c ceea ce mrturisesc este
adevrat.
Le mai scriu apoi pentru toti camarazii nostri n viat, care nu
au trecut pe unde am trecut noi: elevi, studenti si muncitori, si pentru
toti camarazii care vor veni dup noi.
De asemenea, le scriu si pentru cei ce cred n Dumnezeu,
pentru cei cinstiti si de bun credint, ca s cunoasc si s nteleag
si ei de ct ur, minciun si bestialitate a fost si este n stare o
ideologie ideologia comunist provenit nu de la oameni, ci de la
diavolul.
Ce se poate opune dragostei, adevrului, luminii si blndetii,
dect ura, minciuna, ntunericul si bestialitatea?
Comunismul nu este dect prezenta satanei pe pmnt.
Comunistii au fcut din ideologia lor o religie, care, n opozitie cu
aceea crestin, este religia urii, a minciunii si a crimei, ridicate la
rangul de virtuti; si nu se rspndeste dect prin minciun,
nencredere, teroare si fric.
Pe plan spiritual, scopul su este dezumanizarea omului, iar pe
plan material: mizerie, foamete si lips.
Cum s-ar explica altfel atta ur, bestialitate, cinism si plcere
sadic de a-ti chinui semenul si a-l ucide?
n comunism, vrei nu vrei, trebuie s spui si s faci numai ceea
ce ti se ordon. Nu trebuie s gndesti, nu trebuie s judeci, vointa si
libertatea nu mai exist. Iar, dac nu, pentru consolidarea puterii sunt

Dumitru Bordeianu

nchisori, gulaguri, lagre, canale, deportri, domicilii obligatorii si

degradarea, siluirea constiintei, pierderea demnittii umane,
robotizarea si dirijarea tuturor actiunilor.
Asa s-a fcut comunismul dumnezeu. i cine a ncput pe
mna acestei stpniri satanice si-a pierdut si puterea de judecat si
vointa si libertatea, rmnnd nu doar cu foamea si frigul, nu doar cu
umilinta si lipsa de comunicare, ci cu scrsnetul si disperarea.
La Pitesti si Gherla, n demascri, omul astfel alterat si
degradat, chinuit si chinuindu-si semenul, a ajuns s-si zdruncine
sufletul.
Cum s-a actionat ns n aceste demascri, create pentru
desfigurarea si pervertirea vointei si a conceptiei crestine despre
lume si viat, si cum s-a njosit fiinta uman, creat dup chipul si
asemnarea lui Dumnezeu, sunt lucruri care trebuie mrturisite. De
altfel, n ncercare se cunoaste omul, n ncercare se degradeaz sau
se desvrseste.
ncercrile prin care a trecut tineretul legionar n reeducarea de
la Pitesti si Gherla sunt ns cele mai mari si mai grele prin care a
trecut Miscarea Legionar, de la nfiintarea ei pn azi.
Dup cum unic este Miscarea Legionar n istorie, unic este
si acest caz. Noi, tineretul legionar, nu ne-am luptat cu oamenii si cu
slbiciunile noastre n aceste ncercri (demascri), ci cu oameni
ndrciti, posedati de puterea satanei, aruncati asupra noastr cu toat
ura, cinismul si bestialitatea de care au putut da dovad.
Fenomenul Pitesti Gherla nu este numai unul iesit din
comun ci, din punctul meu de vedere, este un fenomen mistic, pentru
c acolo lupta s-a dat ntre cei ce-L slujeau pe Dumnezeu si cei
posedati de duhurile satanei.
Mrturisirile acestea nu au pretentia unei scrieri literare. Sunt
bucti rupte din sufletul si constiinta unor tineri lupttori, cinstiti
naintea lui Dumnezeu si cinstiti cu ei nsisi; tineri care si-au pus tot
ce aveau bun n ei n slujba ideii de dreptate, de libertate si de
credint.
Constienti de menirea lor istoric, ei au slujit neamul si
Biserica lui Hristos mpotriva comunismului dusmanul de moarte
al crestinismului pn la sacrificiul suprem.

Mlastina disperrii

Istoria nu consemneaz n analele ei cazul unui alt tineret,

asemntor tineretului legionar, care s fi trecut prin nchisori
comuniste ca acelea de la Pitesti si Gherla.
n prigoanele si nchisorile suferite de legionari n asa-zisa
democratie romneasc, apoi sub dictatura lui Carol al II-lea si
Antonescu, constiinta celui ce suferea nu era siluit. n torturile si
grozviile petrecute la Pitesti si Gherla ns, s-a actionat direct si
metodic asupra celui torturat, ca s i se spulbere nti credinta n
Dumnezeu, iar apoi conceptia despre lume si viat si convingerile
politice.
n aceste mrturisiri nu voi acuza pe nici un detinut politic. Nam autoritatea, calitatea si dreptul de a face aceasta, ca unul care am
trecut prin ce am trecut, ci voi mrturisi faptele asa cum s-au petrecut
cu toti tinerii legionari trecuti prin Pitesti si Gherla.
Nu voi mrturisi faptele mele de eroism, ci pe ale altora. Se
vor ntreba cei ce vor avea rbdare s citeasc aceste rnduri, de ce
nu mrturisesc nimic despre alte categorii politice de tineret, care au
trecut prin Pitesti si Gherla. Iat motivul: n-am autoritatea, calitatea
si dreptul s scriu si s vorbesc despre altii, cci, dac as face-o (asa
cum au fcut-o altii, care nici mcar n-au trecut prin Pitesti si Gherla)
ar trebui s-i acuz pe unii, s-i scuz sau s-i prtinesc pe altii,
mrturisirile nemaifiind atunci fcute n frica lui Dumnezeu.
Celelalte categorii politice de tineret, care au trecut si ele prin Pitesti
si Gherla, au si ele n definitiv dreptul s vorbeasc despre cele
ntmplate lor.
Eu nu vorbesc dect de camarazii mei si de mine si as dori ca
fiecare s vorbeasc despre ai lui.
Eu vorbesc de ai mei pentru c sunt legionar si ei au fost si
sunt legionari. Sufletele celor plecati dintre noi m-au ndemnat s
scriu, s scriu tot, asa cum a fost cine a initiat, cine a condus, cine
sunt vinovatii (care au fost convinsi c nu vor rspunde de faptele
lor), cine a executat planul, cine au fost cei nselati si cine au fost
victimele acestei nemaintlnite drame.
Dumitru Gh. Bordeianu
Melbourne, 26 oct. 1989

Dumitru Bordeianu

Lmuriri aspra crtii

(Interviu cu Dumitru Bordeianu, din revista Scara, treapta a patra)

O caracteristic esential n ce priveste geneza Mrturisirilor

mele este aceea c eu nu m-am simtit niciodat vrednic, raportat la
aceast nemaintlnit dram, s scriu o astfel de carte. Imediat dup
ncetarea demascrilor, ceva care nu era n fiinta mea mi venea
mereu n constiint cu ntrebarea: cine va fi n stare s scrie o
mrturisire despre aceast dram. i nu numai s scrie, ci s ptrund
n esenta acestei drame.
Dup eliberare am citit si am rscitit Demonii (Posedatii) lui
Dostoievski. Deosebirea ntre posedatii lui Dostoievski si posedatii
de la Pitesti / Gherla este c primii erau n conditii de libertate, iar
ceilalti erau privati de libertate si chiar de cele mai elementare
conditii de trai. i apoi erau supusi unor suplicii fizice si morale
nemaintlnite.
Dup ce am relatat aceast dram unui mare teolog romn
(D.P.), acesta mi d dezlegarea, zicndu-mi Du-te si citeste vietile
Sfintilor Printi si atunci vei ntelege. Am citit pe Sfintii Printi si
atunci am nteles. Eu ntotdeauna ntelegeam c cel care este mereu
n stare s scrie despre aceast dram este Costache Oprisan, dar
Costache Oprisan a fost ucis n nchisoare. Alte caracteristici ale
genezei acestor mrturisiri constau n faptul c eu nsumi am trit
aceast posedare pn pe culmile disperrii. Dac smerenia este
opus mndriei si dac trirea uneia duce la mprtia Cerurilor
(Fericiti cei sraci cu duhul cci a acelora este mprtia
Cerurilor), iar cealalt duce la iad, se vede care este rsplata.
Nevrednicia mea (smerenia mea) mi-a fost rspltit de Dumnezeu
nscriind n destinul meu ca pe mine s m aleag si s m ajute, din
cei care au trecut pe acolo, s scriu despre aceast dram.
Mrturisirile mele descriu o problem de metafizic. Cine nu-i certat
cu metafizica crestin si cu Sfintii Printi, va ntelege si asimila
aceste mrturisiri.

Mlastina disperrii

S ncerc acum s expun cronologic geneza acestei crti. n

primul rnd doresc s mentionez c purtam o corespondent cu Horia
Sima, care mi ceruse s scriu despre toat experienta mea din
nchisori. Dar m gndisem s-i spun Comandantului c nu m pot
angaja la asa ceva. Adic, ziceam, nu poti s scrii oricum sau ntr-un
mod neinspirat despre ororile petrecute acolo, la Pitesti si Gherla. Pur
si simplu nu m simteam n stare.
Cum s-a ntmplat? n apropierea locului unde am stat imediat
ce am ajuns n Australia, se gseste un pru pe care l-am recunoscut
imediat ce l-am vzut era prul lng care m-am visat singur,
scriind, pe vremea cnd eram nc n tar, n Romnia. i mi apare
n constiint: post si rugciune. Am nceput s m rog si s postesc
aproape cteva sptmni M duceam n fiecare dimineat pe
malul prului si pe zi ce trecea mi se lumina mintea: se derula acest
film al ntmplrilor ca si cum s-ar fi petrecut acum. n general, cnd
scrii o carte, ai o idee de cum va arta la sfrsit; n acest caz nu miam fcut nici o schit, nici un plan. i am nceput chiar cu titlul:
Mrturisiri din mlastina disperrii. Iar prima fraz este chiar eticheta
crtii. Este o carte de inspiratie divin: am scris ce mi s-a spus s
scriu, ceea ce am simtit si ceea ce mi venea n memorie. n fiecare
zi, de dimineat la ora 9 si pn dup-amiaza la ora 3, dictam toate
aceste fapte, iar sotia mea le asternea pe hrtie. Scrierea efectiv a
durat din februarie si pn n decembrie 1990; se adunaser cam 600
de pagini. Dar forma definitiv este cea publicat. Ca s rezum putin,
eu sunt mrturisitorul prin care s-au fcut cunoscute toate acestea.
Credinta nelimitat n Dumnezeu face orice lucru posibil. Spunea
Petre utea c orice cultur care nu are teologia n ea, nu face doi
bani. Pentru c sunt crti care au o valoare omeneasc, dar din
punctul de vedere al mrturisirii lui Dumnezeu sunt nule.
Unde nu exist ispit, nu exist virtute spun Sfintii Printi.
Virtutea crestin se testeaz numai la ncercare. Nu ntmpltor a
ngduit Dumnezeu s fie comunismul n Rusia. Dumnezeu nu a
ngduit comunismului s apar n Germania sau Anglia. Nimic nu
se petrece n lumea vzut si nevzut fr stirea, ngduinta si voia
lui Dumnezeu. S nu confundm politica de stat a rusilor cu

10

Dumitru Bordeianu

ortodoxismul rus. i m refer la credinta slavului ce se misc numai

pe coordonatele acestea hristice. Aici n Rusia sunt milioane de
martiri, victime ale bolsevismului. Iat un exemplu istorisit de
printele Dimitrie Bejan, care ntlnise pe unicul supravietuitor al
masacrului celor 11000 de clugri, la Oranki. Clugrilor li se
dduse termen de trei zile s aleag ntre comunism si Hristos. S-au
hotrt n zece minute. i apoi timp de o lun si spau singuri
gropile, dup care erau executati. i Dumnezeu a vrut ca unul singur
s scape fugind, ca mai trziu s-l ntlneasc pe printele Bejan si s
mrturiseasc toate acestea. Iat iconomia divin. Episcopul a spus
acelor clugri: Fratilor, a sosit momentul s luati cununa de
martiri; sunteti cu satana sau cu Hristos? Ce credint aveau oamenii
acestia! Nici un dezertor! Eu am vzut cu ochii mei, la Cotul
Donului, n timpul rzboiului, cum Rusii dezgropau din pmnt
icoanele ascunse de furia comunismului si plngeau de bucurie,
srutndu-le.
De ce printele Arsenie Papacioc vorbea cu admiratie despre
tinerii care cu piepturile goale au nfruntat tancurile n decembrie
1989? Pentru c neamurile si popoarele nu triesc prin lasi.
Dumnezeu nu ne-a prsit nici n timpul dominatiei bolsevice. Cine
nu a fost n legtur direct cu Dumnezeu, n gnd si n inim, nu a
fcut nimic. Coordonata vertical este Dumnezeu. Comunismul este
numai un preludiu al lui Antihrist. De aceea a lsat Dumnezeu s
vin comunismul; si lucrurile s-au cernut: s-a vzut cine au fost cei
care nu si-au pierdut credinta. S vedem lucrurile iubirii lui
Dumnezeu; atta ne-a iubit si ne iubeste Dumnezeu, cum noi cu
mintea noastr nu putem gndi. i ne-a lsat, ca prin acesti martiri, s
ne fie neamul mntuit. n nchisoare, majoritatea si-au pstrat
credinta; poate multi nu au crezut atta n Dumnezeu, dar au fost
anticomunisti. Pentru c fericiti cei prigoniti pentru dreptate, c a
acelora este mprtia Cerurilor.
Eu nu am vrut s plec niciodat din tara mea. Avusesem
ocazia s plec, atunci cnd eram tnr, cu armata german, la
Orsova. Iarsi, am avut posibilitatea, n mai 1948, s fug din
Romnia. Am ajuns n Australia mnat de destin. Eu nteleg destinul
nu drept fatalitate ori predestinare sau soart. Desigur c Dumnezeu,

Mlastina disperrii

11

n eternitate, stie ce se ntmpl cu noi. Dar asta nu este predestinare.

Destinul se explic asa: ceea ce se ntmpl ntre mine (creatura) si
Dumnezeu (Creatorul). Eu nu m pot rzvrti, cnd am aceast
constiint. Este si o problem de bun simt. Pentru cei care nu au n
constiint faptul c i-a fcut Dumnezeu, este o problem aparte. Dar
eu, constient c am fost creat de Dumnezeu, nu de natur, trebuie
s recunosc si s m supun de bun voie Creatorului. De bun voie,
pentru c mi-a lsat libertatea. Satana spune continuu c nu vrea s-I
slujeasc.
Trebuie s avem n vedere slbiciunea noastr si puterea lui
Dumnezeu, dar n momentul n care m-am supus voii lui Dumnezeu,
slbiciunea mea o ia Creatorul pe umerii lui. Eu trebuie doar s spun:
Fie mie dup cuvntul Tu. Aceasta este esenta.
Despre Occident aveam de atunci o prere proast; sub
aspectul credintei eram lmurit din Romnia, nainte de a emigra.
Libertinajul acesta, promovat chiar de catolici, ce nu cred n
nviere Aici, n Australia, ca peste tot, din punct de vedere
economic este foarte bine, pentru c dumnezeul lor este banul.
La Pitesti totul a fost fcut pentru legionari. Asa a vrut
Dumnezeu, ca acest tineret s treac prin nemaintlnite drame.
Fenomenul Pitesti se raporteaz strict la Miscarea Legionar. n
timpul anchetelor, cei care nu erau legionari foarte putini au
trecut aproape toti de partea lui urcanu. Lupta dintre bine si ru a
nceput n Cer, cnd satan s-a rzvrtit mpotriva lui Dumnezeu. Un
credincios se nduhovniceste si tinde pe zi ce trece spre asemnarea
cu Dumnezeu, este un urcus permanent spre Dumnezeu. Cel care
recunoaste pe Dumnezeu Creatorul, I se nchin, i face voia si i
pzeste poruncile si este chemat la mprtia Cerurilor. Ceilalti,
necredinciosi si slujitori ai lui satan, merg tot n jos. Cum de ngduie
Dumnezeu acestea? Satan este lsat s mearg pn la ultima treapt
a ruttii cnd va veni Antihrist, absolutul decderii. Acolo
Dumnezeu va pune punct si va veni Judecata.
Aceast carte nu este o carte de literatur legionar; desigur c
este scris de un legionar, care trieste legionarismul. Nu este o carte

12

Dumitru Bordeianu

de doctrin legionar, ci de trire a doctrinei. Cartea explic un

fenomen care apartine Miscrii Legionare si se adreseaz, n primul
rnd, camarazilor mei si celor care vor s vin.
A fost mai mult dect o dram ce s-a ntmplat la Pitesti un
experiment extraordinar, fcut de comunisti si de atei. Lor, acestora
din urm, nu prea le convine s se stie ce s-a petrecut. Pentru c, v
puteti imagina, fr acest Pitesti am fi fost tot n nchisoare, deoarece
nici unul din noi n-ar fi cedat. Nimeni nu ne putea zdruncina. Au
declansat experimentul, dar nu direct, cu mna lor, ci ovreieste,
mpingndu-i pe altii s o fac. Binenteles c nu au stiut de la
nceput rezultatul: cti vor nnebuni, cti vor rezista, cti se vor
sinucide etc. Pentru c este vorba de suflet. Au fost sase indivizi,
sase cli, care au acceptat si nceput totul. Nici urcanu nu stia la ce
urma s se ajung. Clii mari au fost nelegionari: Iordchescu,
Dobos, Leonida, si altii. Ei erau 10%, iar noi 90%. Toti acesti
criminali au actionat prin tortur fizic asupra sufletului. Reeducarea a fost pregtit de ocult (moscovit, romneasc si
international) pentru tineretul legionar. Horia Sima spunea c
distrugerea pepinierei Frtiile de Cruce de unde venea elita
legionar, a fost unul din obiectivele asasinilor de la Pitesti. Pentru
c esenta comunismului este urmtoarea: distrugerea din inima
omului a ideii de Dumnezeu, cnd omul devine o frunz purtat de
vnt, iar satana te duce unde vrea el. Teroarea a fost att de
nspimnttoare pentru c s-a fcut cu noi si prin noi. Cnd vine
dusmanul tu, te lupti cu el, dup puteri. Aici ns nu, pentru c tu,
fratele meu, vii la mine si m bati. Martirii crestini erau doar ei si
dusmanul ei nu erau torturati de crestini. n cazul nostru nu era
vorba numai de a te lepda de credint, ci de faptul c fratele tu a
actionat mpotriva ta. Adic acum vorbesc cu tine si tu mine m
omori pe mine, eu care mi puneam viata pentru tine. Aici este
aspectul metafizic al problemei. Aceasta a fost marea ncercare. n
cel care s-a debusolat o clip a intrat satana. Dumnezeu las ispita,
dar diavolul nu te poate ispiti mai mult dect ti-a dat Dumnezeu
putere s rezisti. Dumnezeu stie puterea noastr.
Torturat fiind, puteam s spun c nu mai sunt legionar, dar eu
rmneam. Dar n ceea ce priveste credinta, nu numai c spuneai c

Mlastina disperrii

13

nu mai crezi, dar trebuia s o si dovedesti, omorndu-ti aproapele

fr mil. Dar cum s-l omori pe fratele tu, cnd el strig de durere!
i eu m-am lepdat de Miscarea Legionar, dar Horia Sima nu mi-a
spus c nu mai sunt legionar. Aceasta a fost conjunctura. ntr-un
supliciu de durat si fr perspectiv am rezistat ct am putut.
Fiecare suflet a rezistat pn la temperatura la care s-a topit. Eu am
spus c nu m mai rog. Deci eu am ntrerupt, am rupt firul. Ar fi
trebuit s ncerc s rezist mai mult. i iat posedarea. Dumnezeu m-a
lsat s fiu muncit. S fi avut tot Pmntul sta pentru 1000 de ani,
dar cu starea sufleteasc de atunci, cu frica de necunoscut, frica de a
nu nnebuni, as fi refuzat totul pentru linistea sufleteasc. Patru ani
am fost muncit. Nu mai puteam plnge aceasta este mpietrirea:
ruperea de Dumnezeu urmat de posedare.
Am cunoscut teroarea comunismului; toti am simtit apsarea
terorii, cnd libertatea a fost abolit. n nchisoare erai nlntuit;
libertatea era anulat sub toate aspectele. S-a urmrit nu numai
distrugerea Miscrii Legionare ca formatiune politic, ci s-au folosit
de o metod pe care, probabil, o vor reedita. S-a ntmplat asa pentru
c, se stie, rzboaiele s-au fcut cu tineri. Pe tnr nu l duci chiar asa
de usor, deoarece el nu este att de plin de pcate. Unor astfel de
tineri urcanu le-a fcut un soi de fise personale ce contineau detalii
de ce a spus fiecare, ce a mintit, cum s-a comportat n anume situatii
date. Da, satana este foarte inteligent si celor care l slujesc le
strecoar aceast inteligent satanic, pe care au folosit-o si atunci
cnd au pus n practic experimentul de la Pitesti. i nu e vorba de
splarea creierului, ci de posedarea satanic ce transform oamenii n
adevrati roboti, ca n America sau ca aici, n Australia.
Acolo, n nchisoare, plutea duhul satanei erau mii de
demoni care pluteau n aer; ti se stimula memoria de o inspiratie
negativ si ti aduceai aminte totul, de cnd erai copil. n lumea
crestin, cei care-L hulesc pe Dumnezeu, stiind de Dumnezeu si de
Biseric, sunt apostati. urcanu a acceptat tot ce a fcut, stiind ce
face.
n ceea ce m priveste, greseala mea, pe care o s-o recunosc si
la Judecata de Apoi, este c am spus public c nu m mai rog. i din

14

Dumitru Bordeianu

acel moment nu m-am mai rugat, tind legtura mea cu Creatorul.

ngerul meu nu s-a deprtat de la mine, desi cel care m stpnea era
duhul satanei, care se manifesta strecurndu-mi n suflet acea fric
metafizic de nedescris. Dac cineva mi pomenea atunci de diavol,
m ngrozeam. La fel, dac era vorba de epileptici. Nu-mi era
neaprat fric de urcanu, ci frica de a nu nnebuni din cauza
torturilor. Dup doi ani am renceput s m rog, dar era parc
degeaba: nu simteam nimic. Parc erau numai vorbe goale o
rugciune mecanic. i asta m tortura cel mai mult. Un an de zile
am fost torturat de propria mea afirmatie, cum c nu mai cred n
Dumnezeu. i asta pn l-am ntlnit pe Jimboiu, acest om care tria
ntr-o stare de sfintenie un nger cu chip de om, ce m fcea s nu-l
pot privi n ochi.
Viata mi-a fost imposibil pn la Pastele lui 1954, cnd a
intervenit tot mila lui Dumnezeu. n acea noapte, ajuns la limita
rbdrii, n disperarea mea, simteam tortura sufleteasc a unei frme
de iad. Am spus: Doamne, eu nu mai pot. F cu mine ce vrei! i n
momentul cnd am auzit clopotele btnd, am czut n genunchi si
am nceput s plng, cernd iertare lui Dumnezeu. i din acea clip
am fost alt om. Dumnezeu a fcut aceast minune cu mine. Am
simtit organic, fizic, cum a iesit o fort puterea satanei din mine.
O or am plns fr ntrerupere. Eram att de epuizat fizic, dar
fericit! Era fericirea nvierii mele ntru credint. Parc nvinsesem tot
iadul. Anii de nchisoare rmasi, ntre 1954 si 1963, cnd am iesit de
acolo, au fost floare la ureche, cu toate nenorocirile pe care le-am
ndurat: frig, foame si izolare.
Cei vii, din afar, nu m mai interesau. Eu personal am rupt-o
cu lumea din afar; nu m mai gndeam acolo, pentru a m putea
adapta la viata din nchisoare. Ei, tortionarii, nu mai aveau constiinta
rului pe care l fceau. Erau att de posedati, c nimic nu i mai
interesa, doar s ias din nchisoare si s ajung ntr-un post mare, n
Comitetul Central sau n Securitate, ca rsplat de la stpn pentru
munca depus. Ei executau ordinele stpnului, nu-si puneau
problema ca s nu mai omoare. Spre exemplu Deac, boxerul, ti
ddea lovitura de gratie zdrobindu-ti ficatul. El si altii, cum ar fi
Leonida si Costchescu, aveau metode din ce n ce mai dure, cu ct

Mlastina disperrii

15

rezistenta si ndrjirea noastr erau mai mari. O parte din ei s-au

sinucis dup ce au iesit din puscrie. La ei nu mai opera mila si
dragostea. Era doar ur ultima expresie a urii si orgoliu.
Cel mai impresionant lucru, nc de la nceputul ncarcerrii
mele, a fost coeziunea noastr. Personal m-am atasat de fratii mei de
suferint si nu doar de legionari adic de cei ce s-au opus
comunismului. Multi din cei care erau acolo n nchisoare parc erau
niste ngeri. Cel care m-a impresionat cel mai mult a fost Constantin
Oprisan. Am stat un an de zile n aceeasi celul. Era un om de o
complexitate extraordinar, ce stpnea varii domenii, de la muzic,
art, pn la matematic si filosofie. Din fire era foarte afectuos,
trind totul la maximum. A fost supus celui mai mare supliciu,
nefiind altul mai schingiuit ca el; a luat btaie pentru fiecare tnr
legionar, cu un eroism de durat, neegalat.
Un alt tnr, pe care am avut ocazia doar s-l vd, a fost
Valeriu Gafencu, supranumit sfntul nchisorilor. Acest om, la
Trgu Ocna, se uita n ochii criminalilor si-i fcea miei. i erau cei
mai mari zbiri; chiar si directorul nchisorii nu-l putea privi n ochi.
Att de mult influenta sufletul lui cald, nct cine l-a cunoscut s-a
transformat complet.
Eu l-am cunoscut pe Jimboiu, un elev fidel de-al lui Gafencu.
i el spunea mereu rugciunea inimii, trind numai pe coordonatele
dragostei fat de cellalt. Era de o buntate si senintate
extraordinare; nu auzeai de la el un singur cuvnt de rzbunare si ur.
Un nger n trup. Am asistat odat la o extractie de msea, fr
anestezic, fcut lui Jimboiu. A durat foarte mult aceast interventie
stomatologic, dar el nu a scos un sunet si nu a schitat un gest de
durere.
M-a impresionat de asemeni foarte mult Badea Trifan, care a
fost prefectul Brasovului. Era un om de o buntate si o liniste
sufleteasc rar ntlnite, ce avea deja 22 de ani de nchisoare fcuti.
n Sptmna Patimilor plngea, curgndu-i siroaie de lacrimi,
continuu, pn n noaptea de nviere. Trecuser 2000 de ani, iar el
plngea cum plngeau mironositele si Maica Sa, atunci.

16

Dumitru Bordeianu

Pe printul Alexandru Ghica l-am cunoscut bine, stnd cu el n

aceeasi celul. i el era un adevrat crestin, trindu-si credinta de o
intensitate rar ntlnit. Mai pot s enumr pe Gioga Parizianu (care a
fost chinuit fiind tinut ntr-o etuv la 70 de grade Celsius), Mircea
Nicolau, Berzea, Petrascu si multi altii care s-au si preotit cnd au
iesit din nchisoare. Pe unii i-am rentlnit cnd am fost recent n
Romnia. Toti acesti oameni sunt de o valoare moral extraordinar,
intrnd cu sigurant n patrimoniul acesta moral si al suferintei
neamului.
n Romnia m-am ntlnit cu foarte multi tineri, n diverse
ocazii (interviuri, cenacluri); pot spune c am trit clipe extraordinar
de fericite. Vedeam c nu vorbesc n pustiu. Erau studenti de la toate
faculttile tineri cinstiti, atrasi de credint. Am fost la o adunare a
revistei SCARA, unde au participat vreo douzeci de tineri, eu fiind
invitat s le vorbesc. Eram foarte emotionat, stare sufleteasc ce s-a
transmis, cred eu, si participantilor.
Nu las Dumnezeu neamul acesta; persoana care va reface
Miscarea Legionar trebuie s apar. Un om si un neam sunt om si
neam ct au nteles din Evanghelie spunea Mehedinti.
Este clar c revigorarea Romniei este ntoarcerea la Biserica
lui Dumnezeu. Acest fenomen a nceput; cei alesi n neamul acesta se
vor ntoarce la Dumnezeu si la Biserica Lui si vor tri dragostea pe
care ne-a insuflat-o El s-o avem nu numai fat de prieteni, dar si fat
de dusmani. Bisericile sunt pline de tineri oriunde am fost.
Dumnezeu nu va pierde acest neam. Pentru acestia Se va milostivi.
Deci nu reformele economice, ci credinta poporului Romn va scoate
tara din marasmul n care se gseste.

Mlastina disperrii

17

Cuvnt nainte
Autorul acestei crti, Din mlastina disperrii, dl. Bordeianu
Gh. Dumitru, mi-a cerut s-i scriu prefata lucrrii sale.
N-am cutezat s-i ndeplinesc dorinta, dintr-un sentiment de
mare umilint. Cum s-mi asez numele meu n fruntea unei crti care
te cutremur prin grozvia ntmplrilor pe care le povesteste?
Am trecut si eu prin multe ncercri si multi din camarazii mei
de lupt au ptimit prin lagre si nchisori, sub regimul comunist, dar
drama de la Pitesti ntrece orice nchipuire. Numai sufletele
satanizate, numai mintile pervertite de puterile rului, numai
instrumentele iadului puteau imagina si pune n aplicare acest sir de
orori. A chinui fptura omeneasc, pn la limita cnd nu mai avea
de ales dect ntre a pieri n holocaustul suferintelor sau a se asimila
conceptiei acestui proces de nimicire a persoanei umane, alctuit
dup chipul si asemnarea lui Dumnezeu, e un fapt de nengduit.
Dumitru Bordeianu este unul dintre supravietuitorii Pitestilor.
Ce scrie el nu e ceva auzit din gura altora, ci e propria lui mrturie,
din mlastina disperrii, cum numeste el nsusi aceast teribil
ptimire. Au mai scris si alti autori lucrri despre Pitesti, dar aproape
toate sunt redactate din auzite, din ce au prins din gurile altora. Fr
a le tgdui valoarea, dar pn acum n-am tinut n mn o carte care
s destinuiasc poporului nostru ce s-a ntmplat realmente la
Pitesti. A nu fabula, cum se exprim autorul, ci a striga din carnea
si sngele tu chinurile ce le-ai ndurat, e o mrturie fr drept de
replic. Bordeianu Dumitru este un mrturisitor al adevrului, a ceea
ce s-a ntmplat efectiv si cumplit ntre zidurile acestei uzine a mortii
fizice si morale.
Dumitru Bordeianu mai rectific si o alt informatie, difuzat
de anumiti autori sau gazetari, care afirm c urgia de la Pitesti a fost
ndreptat de regimul comunist contra tineretului romnesc n
general sau contra studentimii romne, considerat ca un corp n
sine. n realitate, dup cum mrturiseste autorul acestor
cutremurtoare dezvluiri, urgia comunist s-a ndreptat
precumpnitor contra tineretului legionar din scoli si universitti.
Predilectia asasin a diriguitorilor din umbr ai acestui plan a
czut si mai greu spre cohortele fratilor de cruce din ultimii ani ai
claselor superioare.

18

Dumitru Bordeianu

Aceste capete demonice si-au fixat ca obiectiv s distrug

ptura de baz, din care se recrutau membrii Legiunii. Odat sleite de
viat izvoarele de refacere ale Miscrii, va disprea nssi Miscarea.
Asa se explic de ce n nchisoarea Pitesti s-a aplicat cel mai dur si
inuman regim de detentiune din Romnia, din care n-a fost alt iesire
pentru cei ntemnitati dect moartea pe rugul chinurilor sau
acceptarea de a tortura, dup aceleasi metode, pe proprii lor frati.
Dumitru Bordeianu nu e dintre acei care ar vrea s-si ridice un
piedestal din suferintele altora. El si recunoaste propriile lui
slbiciuni. i el a czut n mlastina dezndejdii, suferind nfrngeri
morale. Ce nlttor este exemplul lui! Cum spunea Cpitanul: Ai
gresit, pltesti si mergi nainte cu fata curat.
S ne nchinm cu evlavie n fata memoriei celor ce au
preferat moartea dect degradarea uman, dar s avem cuvenita
ntelegere si pentru cei ce au ncercat s se salveze, cu pretul cerut de
chinuitori, dup ce sptmni si luni n sir au fost supusi celor mai
groaznice suplicii.

Horia Sima
10 Decembrie, 1992

Mlastina disperrii

19

Activitatea
n toamna anului 1946, eram la Iasi, student al Faculttii de
Medicin, cnd mi-am nceput activitatea n cadrul Corpului
Studentesc Legionar (C.S.L.) al Universittii iesene, avndu-l ca sef
pe Dumitru Moisiu.
n cteva zile fcusem cunostint cu toti camarazii cu care
trebuia s activez.
Nu voi descrie amnuntit n ce a constat activitatea noastr
pn la data arestrii mele. Fiecare legionar cunoaste ce nseamn
activitate legionar legturi, informatii, sedinte, disciplin,
pregtire, curaj totul nsemnnd de fapt lupta, fr nici un
compromis, mpotriva a tot ce-i ru.

Arestarea
n noaptea zilei de 14 spre 15 mai 1948 au nceput arestrile
majorittii legionarilor, cunoscuti de politia lui Antonescu. Am
scpat de aceast arestare pentru c nu am fost cutat la Iasi, unde
nu-mi cunosteau adresa, ci la casa printeasc, unde am fost cutat
de ctre politia din Flticeni. Iar politistii care voiau s se pun bine
si cu noua ornduire social comunistii s-au purtat cu printii mei
n cel mai ordinar mod, bruscndu-i, intimidndu-i si spunndu-i
mamei mele c o s m pupe mort.
Dup aceast dat am prsit Iasiul (eram n sesiunea de
examene) si m-am ascuns, temporar, la familia unor prieteni.
ntorcndu-m apoi n Iasi, ca s mi sustin unele examene la
facultate, un coleg de liceu si de clas, care locuia n aceeasi curte cu
mine, m-a denuntat la Sigurant.
Astfel c, n dimineata zilei de 12 iunie 1948, am fost arestat
de doi comisari (comisarul sef Ciochin, cu care am stat, mai trziu,
n nchisoare), un comisar ajutor si un sergent de strad, narmat cu
un pistol-mitralier. Acesti politisti m-au cutat, pe la miezul noptii,
la gazda unde locuiam, pe strada Sulescu nr. 18. Aici au intimidat si
amenintat cu pistolul pe cei trei frati ai mei, ca s spun unde sunt
ascuns. Dup vreo or de amenintri cu pistolul, fratele cel mai mic,

20

Dumitru Bordeianu

Constantin, de numai 11 ani, le-a spus unde m aflu, creznd c l

mpusc dac nu spune unde sunt ascuns.
Imediat apoi politistii i-au arestat pe toti trei si au venit cu ei la
casa unde eram ascuns. Acolo un politai i pzea n strad, cu arma
automat, iar doi comisari au intrat n curte, cu pistoalele n mn.
eful a strigat la geam s nu ncerc s fug, pentru c n strad sunt
arestati sub paz cei trei frati. Atunci m-am gndit la mama si m-am
predat.
Sunt momente pe care le triesti o singur dat n viat. mi
amintesc si acum cu durere c fratele cel mai mic, Constantin, nu ma putut privi n ochi.
n fata acestui spectacol, pe care nu-l mai puteam suporta, leam cerut comisarilor, pentru c m-au gsit pe mine si m-au arestat, s
le dea drumul fratilor s se duc acas, deoarece ei nu mi cunosc
activitatea. La insistentele mele i-au lsat s plece acas pe Mihai si
pe Constantin, dar pe Alexandru, cel mai mare dintre frati, l-au
retinut cu mine. La perchezitia de la gazd i gsiser niste poezii
scrise cu cerneal verde.
De la locul de unde m-au arestat, strada Florilor nr. 2, aproape
de Cminul studentesc Rpa Galben, pn la cldirea Sigurantei, pe
strada Copou, nu era departe. Era ziu si nu m-au legat vedea
lumea ci mergeam ntre cei doi comisari (mi s-a spus s nu fac nici
o miscare si nici o tentativ de fug, c voi fi mpuscat pe loc). Cnd
am ajuns la Sigurant, ne-au lsat liberi n holul cldirii, la intrare. n
hol erau multi arestati si soseau ncontinuu. Am avut ocazia, n acest
timp scurt, s schimb cteva vorbe cu fratele meu, Alexandru. I-am
spus s fie tare si, dac este anchetat si btut, s reziste, pentru c, n
caz contrar, risc s rmn n nchisoare. Am mai adugat s-i
spun mamei s m ierte, si c s-ar putea s nu m mai vad
niciodat (lucru care s-a si ntmplat; ea a decedat n anul 1962, dup
colectivizare).
ntre timp, vine un politist, ne ia sireturile de la pantofi si
curelele de ncins. Fratele meu, mirat, mi face semn ntrebndu-m
ce nseamn asta, la care i rspund c asta face parte din
regulamentul nchisorii. ntr-un moment de neatentie a politistului
mi-am mbrtisat fratele, l-am srutat, si apoi ne-am desprtit, pentru
15 ani.
Cu ct durere si strngere de inim se despart fratii n astfel

Mlastina disperrii

21

de situatii! Am fost dus apoi ntr-o camer la parter, cu gratii la

geam, unde, spre surprinderea mea, am ntlnit camarazi cunoscuti:
pe inginerul Costic Butan (ofiter n rezerv si invalid de rzboi,
seful studentilor legionari de la Politehnica din Iasi) si pe Lates
Mircea (sef de unitate la Facultatea de Agronomie din Iasi). Mi-am
amintit de acesti doi camarazi pentru c, dup 15 ani, cnd am
terminat pedeapsa, ne-am ntlnit iar toti trei, n camera ofiterului de
gard de la poarta nchisorii Aiud.
Era acolo un miros de urin insuportabil, deoarece arestatii nu
erau dusi la WC, fcndu-si nevoile n cteva cutii goale de
conserve.
Dup mas, pe la orele 4-5, se deschide usa si un comisar cu o
list n mn strig cteva nume. nti sunt scos eu, cu un alt
camarad, pe nume Cojocaru. Suntem legati unul de altul de mn cu
o sfoar (ctuse nu aveau pentru attia arestati, erau peste 500, bieti
si fete) si dusi n spatele cldirii. Acolo ne astepta un jeep n care mai
erau patru fete (studente), tot legate de mn.
Unul dintre politisti ne avertiz s nu ncercm nici o miscare,
c vom fi mpuscati. Pe mine si pe camaradul meu, Cojocaru, nu neau impresionat politistii cu pistoalele lor. Eram stui de pistoale, de
pe front; n schimb, cele patru fete erau nfricosate.

Galata
Dup o jumtate de or ajungem la Galata, o fost mnstire
de clugri, transformat n nchisoare si situat pe o colin n vestul
Iasilor. Aici au fost introduse si fetele care erau cu noi, ntr-o camer
mai mare, ale crei geamuri aveau gratii. Dup vreo jumtate de or,
au fost aduse n aceast camer nc sase fete, de la Sigurant. n
acest timp, eu si camaradul meu, ncercam s le linistim.
Dup putin vreme se deschide usa si intr n camer o artare
care numai a om nu semna.
Relatez acest fapt, ca s se cunoasc si s se nteleag de ce
elemente umane s-a servit regimul comunist ca s-i tortureze pe cei
din nchisori.
Cum a intrat n camer acest monstru, a nceput s debiteze
ceea ce nvtase sau auzise de la partid: ,,Voi sunteti criminalii care

22

Dumitru Bordeianu

ati ucis clasa muncitoare, ati exploatat-o, ati tinut-o n ntuneric si ati
tratat-o ca pe robii si slugile voastre, dar s v bgati n cap, c
aceast clas muncitoare o s v zdrobeasc la timp, c v-ati gsit
nasul cu noi, afirmatii pe care, de altfel, le-am auzit tot timpul din
gura paznicilor nchisorilor prin care am trecut.
Dup ce termin, monstrul le spune fetelor s se ntoarc cu
fata la perete, pe mine si pe camaradul meu dezbrcndu-ne la pielea
goal si fcndu-ne o perchezitie, de la batist, pn la cele dou
orificii ale tubului digestiv, ca nu cumva s fi ascuns acolo
armament, cu care s distrugem clasa muncitoare.
Dup terminarea acestei operatii si dup ce ne-am mbrcat,
ne-a spus s ne ntoarcem noi cu fata la perete, invitndu-le pe fete s
se dezbrace complet, cum ne dezbrcasem si noi. Cnd au auzit asa
ceva, fetele au ripostat energic iar una din ele, mai sportiv, s-a
repezit asupra monstrului si l-a izbit de perete cu atta putere, nct la lsat nuc.
n urma celor ntmplate, paznicul a scos pistolul si le-a
amenintat c, dac nu se dezbrac, va face uz de arm, pentru c el
reprezint clasa muncitoare.
n aceast situatie, eu si camaradul meu am intervenit,
spunndu-i s-si pun arma la loc, iar fetelor s bat n us si
geamuri. Monstrul, cu arma n mn, insista ns ca fetele s se
dezbrace pentru perchezitie. El reprezenta clasa muncitoare si lui
totul i era permis.
La auzul btilor n us si n geamuri, precum si la strigtele
fetelor, o functionar de la administratia nchisorii, intrnd n camer,
a rmas ngrozit de ceea ce a vzut.
Era o functionar din lumea veche si nu apucase s fie educat
n spiritul ,,clasei muncitoare. Aflnd ceea ce se ntmplase, l-a
admonestat pe paznic si la invitat s ias afar. Pentru c acesta
refuza, invocnd mereu c el este trimisul clasei muncitoare,
functionara s-a dus s-l denunte la directorul nchisorii.
Dup putin timp vine directorul si, cu voce blnd, i spune
paznicului c un brbat nu poate s fac perchezitie fetelor, ci numai
o femeie, pentru c asa prevede regulamentul nchisorii, si c el, n
consecint, trebuie s prseasc camera.
Directorul era, de asemenea, surprins s constate c n camer
au fost introdusi brbati cu fetele, dnd dispozitie s fim separati.

Mlastina disperrii

23

Pn seara, nchisoarea s-a umplut cu noi arestati.

n ziua aceea nu ni s-a dat nimic de mncare. Trziu, am fost
repartizati cte sase pe celul, fr tinete pentru necesitti si cu
scnduri goale n loc de asternut. n mod normal, n-am fi putut
ncpea toti n celul, celulele fiind foste chilii pentru o singur
persoan, cu usa deschizndu-se n curte. i totusi, n aceast celul
am stat vreo zece zile.
Din ct am stat acolo, nu am putut uita trei fapte importante:
n tot timpul petrecut acolo, mi s-a dat o singur mas pe zi,
la prnz: o buctic de pine (vreo 200 de grame) si o zeam, care nu
stiai ce este.
la Galata, ni s-a luat fiecrui arestat cte o mic
autobiografie, fr a fi fortati s spunem de ce am fost arestati. De
aceea, nici un arestat nu a declarat c este legionar.
la sfrsitul celor zece zile, am fost scosi din celule, noaptea
trziu, pe o vreme ploioas, vreo douzeci de arestati, sub o sever
paz militar si dusi ntr-un cimitir. Fiind ntuneric bezn, cei care ne
escortau aveau felinare n mini. Printre acestia, n afar de militari,
erau si ctiva civili. Ajunsi n cimitir, ne-au fost artate mai multe
gropi, proaspt spate, asemntoare gropilor comune. n fata acestei
macabre privelisti, multi dintre noi erau convinsi c n acea noapte
vom fi executati.
Mrturisesc c dac as fi intuit ce m astepta mai trziu, as fi
preferat atunci moartea. Dup anii petrecuti n nchisoare si dup cele
ntmplate la Pitesti si Gherla si mai trziu, am ajuns la convingerea
c eroismul de moment este preferabil celui de durat, care macin,
degradeaz, schimb si distruge fiinta uman.
Cum stteam n fata gropilor, unul dintre civili se desprinde de
ceilalti si ne apostrofeaz cu cuvintele: ,,Voi, banditilor, sunteti cei
mai mari dusmani ai clasei muncitoare, ai proletariatului; de aceea vam arestat, si veti fi aruncati n aceste gropi, si nici unul dintre voi nu
va scpa cu viat. Nu v executm n aceast noapte, pentru c nu
avem spate suficiente gropi, ca s ncpeti n ele toti cei arestati
acum. Dar s stiti c cei arestati la 15 mai au fost executati si
nmormntati n acest cimitir. Dup ce vom spa suficiente gropi,
atunci v executm si pe voi. Acum ne ntoarcem la nchisoare.
Ce ni s-a ntmplat nou, celor din grupa de 20, cti eram, li sa ntmplat si celorlalti n cteva nopti si tuturor celorlalti arestati din

24

Dumitru Bordeianu

nchisoarea Galata, n afar de fete. Intimidarea ns, multi dintre noi

au luat-o n serios, pentru c de la comunisti te puteai astepta la
orice, n orice moment. Mai fusese un precedent: ofiterii polonezi
mpuscati n ceaf, la Katyn. Mai eram apoi convinsi si de faptul c
bolsevicii n-aveau dect morala imoralittii, si c ne gseam la un
pas de Prut. Am trit acele clipe cu atta intensitate, c odat trecute
n-am mai stiut dac a fost vis sau realitate.
Ajunsi apoi n nchisoare, n celule am putut reflecta mai bine
asupra situatiei. Unii dintre noi erau convinsi c ne vor mpusca sau
c, n cel mai fericit caz, vom fi transportati n Siberia. Altii aveau
convingerea c, dac nu ne-au mpuscat n acea noapte, nsemna c
nu fusese dect un act de intimidare.
Dup terminarea celor zece zile, ct am stat la aceast
nchisoare, am fost scosi din celul, legati de mini cu o funie, cte
doi, si dusi n afara nchisorii, la un camion militar acoperit cu
prelat. Eram n jur de 30. n camion am fost culcati pe burt,
nghesuiti unul ntr-altul, cu capul pe podea si nconjurati de soldati
narmati. Un civil ne-a avertizat c, dac ridicm capul, vom fi
mpuscati fr somatie.
O! Ct de lung mi s-a prut acel drum! Era drumul
nesigurantei totale. Ne gndeam c vom fi dusi ori la cimitir, s fim
mpuscati, ori la tren, s fim deportati n Siberia. Majoritatea dintre
noi, dup ce ne-am vzut n tren, am fost convinsi c destinatia
noastr era Siberia.
Am fost deci transportati si nghesuiti n cteva vagoane-dub.
Spre surprinderea noastr, am constatat acolo c vagoanele-dub
erau romnesti, desi la gara Nicolina din Iasi, unde am fost dusi, erau
si linii largi, pentru trenuri rusesti. Ne ntrebam unde suntem dusi.
Credeam c ne duc cu tren romnesc, pn la Vadul Siretului, la
frontiera cu Rusia, n regiunea Bucovinei, ca s mascheze oarecum
drumul. Ce clipe, ce emotii, ce stri sufletesti, n fata necunoscutului!
Dup ce vagoanele-dub au fost umplute, trenul a plecat. Spre
surprinderea noastr ns, nu am recunoscut directia n care
mergeam, din cauza ntunericului si a obloanelor de la ferestruicile
vagonului.
Dup cteva ore de mers am putut constata totusi prin oblonul
de la geam c eram la Pascani, o gar pe care o cunosteam foarte
bine. Le-am spus atunci camarazilor c eram n gara Pascani;

Mlastina disperrii

25

bnuiam c nu ne vor mai duce n Siberia, deoarece ar fi putut s o

fac pe la Ungheni, mai aproape de Prut, dect prin Cernuti, ci c ne
vor duce la nchisoarea din Suceava, pe care o cunosteam, o
nchisoare mai mare dect cea de la Iasi.
ntr-adevr, n cteva ore am ajuns n gara Burdujeni din
Suceava, unde ne asteptau masini-dube, cu paznici si soldati
narmati. Paza de la gar la nchisoare a fost mai putin represiv
dect la Iasi.
Dup cteva ore am fost ncarcerati n vestita nchisoare
mormntul fr cruce, cum o botezaser detinutii de drept comun
din Suceava. nchisoarea era a doua ca mrime, dup Aiud, fiind
zidit tot de austrieci. (Aici a fost ntemnitat si s-a mbolnvit de
tuberculoz Ciprian Porumbescu.)
nchisoarea era n form de ptrat, cu subsol, parter si dou
etaje, cu curte interioar, iar la exterior cu un gard de scnduri nalt
de patru metri, si la fiecare cincizeci de metri avea un prepeleac, cu
un soldat cu arm automat.

26

Dumitru Bordeianu

SUCEAVA
Celula 59/ subsol
n jurul datei de 25 iunie 1948, iat-ne depusi n vestita
nchisoare Suceava si ncarcerati n celula 59 de la subsol, pe latura
de nord. Aceast celul este legat de ntmplri pe care nu le voi
uita niciodat. Aici am stat pn la 15 ianuarie 1949. Tot n aceast
celul am simtit pentru prima dat apsarea spatiului, pierderea
liberttii si durerea ruperii legturii cu cei dragi. Aici am simtit din
plin apsarea nchisorii si hul ce se deschidea n fata noastr.
Aici am suportat btile si chinurile anchetei, care a durat pn
n luna decembrie 1948.
n aceast celul am stat cu N. Cojocaru, cu care mai sttusem
si la Galata, cu diaconul profesor Gheorghe Eftimie si cu doi
muncitori.
Dup cteva zile, am aflat unele informatii despre cei arestati
de la detinutii de drept comun care fceau de planton pe coridor si de
la cei care mprteau masa. Printre acestia erau si oameni cumsecade.
Asa am aflat c toti cei arestati ncepnd cu 15 mai 1948 si pn la
data cnd am venit noi, cei arestati n iunie, au fost ncarcerati n
aceast nchisoare si c ncepnd cu judetul Vaslui si Bacu, din
toate judetele, pn la frontiera de nord a Moldovei si Bucovinei, toti
arestatii, brbati si femei, se gseau n aceast nchisoare. Ancheta si
judecata, pentru aceast regiune a trii, nu s-a putut face la Iasi,
deoarece orasul nu dispunea de o nchisoare cu capacitate mare; de
aceea s-a ales Suceava, care dispunea de un mare numr de celule si
camere, unde puteau fi ncarcerati cteva mii de arestati. Arestatii din
sudul Moldovei, de la Vaslui si Bacu, pn la Milcov si Dunre, au
fost depusi la nchisoarea din Galati.
Tot de la detinutii de drept comun am aflat c ei sunt prelucrati
si amenintati s pstreze cel mai perfect secret.

Ancheta
Pe sectia de anchet de la parter erau cam 30 de celule. Unele
erau transformate n birouri pentru comisarii-sefi, adusi din judetele

Mlastina disperrii

27

mai sus mentionate, fiecare cu btusii lor, care de care mai cinic,
alesi dintre toate lepdturile societtii.
Acesti comisari-sefi coordonau anchetele si triau declaratiile
luate de la arestati. Toti ns aveau un trecut n Siguranta Statului,
legat de Miscarea Legionar: fceau parte din fosta politie burghez
din timpul dictaturii lui Carol al II-lea si Antonescu, iar regimul
comunist se servea de ei, ca de niste unelte docile, pentru c nc nu
luase fiint monstruoasa Securitate si regimul nu avea experti n
materie de anchet. Erau canalii, fr nici un pic de constiint moral
si fric de Dumnezeu, care serviser sub mai multe regimuri,
neavnd nimic comun cu neamul nostru. Se puseser cu totul n
slujba unui dusman care, dup ce s-a servit de ei cum a vrut, i-a
arestat si i-a ntemnitat la Fgras, unde nu arareori s-au mncat unul
pe altul. Asa le-a pltit stpnul pe care-l serviser cu atta
abnegatie. Pe cei de la Iasi i-am cunoscut personal.
Legionarii de la Facultatea de Medicin din Iasi erau anchetati
de un comisar-sef n etate, cu experient n anchete, al crui nume
mi scap. Nu am avut de-a face cu el dect n cteva situatii; ultima
dat, cnd am dat declaratia final semnat n fata lui.
n schimb nu i-am putut uita pe cei doi btusi angajati tocmai
atunci n politie, pe Behan si Danielevici. Erau de o ferocitate de
nedescris.
Am aflat de asemenea c anchetele se fceau numai noaptea,
de cum se nsera pn dimineata1, si c btile si schingiuirile la care
erau supusi cei anchetati erau att de mari, c unii din ei erau dusi pe
targ la celulele lor.
Din primele seri, de la celula unde eram, aproape de sectia de
anchet, auzeam clar vaiete si mult forfot de pasi.
Atmosfera din celul, din cauza lui Popa Alexandru, era
1 Oricine face rele urste Lumina si nu vine la Lumin, pentru ca faptele lui
s nu se vdeasc (Ioan 3, 20). Lupta noastr [] este mpotriva stpnitorilor
ntunericului acestui veac, mpotriva duhurilor ruttii (Efeseni 6, 12). ntreg
veacul acesta este noapte, este ntuneric (Sfntul Ioan Gur de Aur, Tlcuire la
Iov).
Lucifer, cel ce urste lumina, si slugile sale, lucreaz cele ale lor ndeosebi
noaptea. n Vietile Sfintilor, marii cuviosi, nevoitori n pustie ori n cetti, erau
chinuiti n fiecare noapte prin venirea duhurilor ruttii, care de multe ori i bteau si
i torturau pn aproape de moarte, iar n zori dispreau (n. ed.).

28

Dumitru Bordeianu

imposibil.
Popa Alexandru (anu)
Acest individ era din Soroca (Basarabia) si fusese coleg de
clas cu Alexandru (ura) Bogdanovici la liceul de acolo. Popa
afirma c fuseser buni prieteni.
A fost arestat n aceeasi zi cu mine n Iasi, unde era student n
anul III la Facultatea de Agronomie. Din primul moment cnd ne-am
ntlnit n celul am ajuns n conflict cu el. Ca om, era de un orgoliu
si de un sadism feroce. Cei doi muncitori cu care eram n celul,
legionari ncercati, cu credint n Dumnezeu si cu mult bun simt, neau spus, cnd Popa lipsea, c acesta nu numai c nu era legionar, dar
nici mcar om nu era, ci dracul n persoan.
n celul era tcut, foarte atent la ce discutau altii; cnd
intervenea, avea o plcere deosebit s discute n contradictoriu. Nu
s-a pronuntat niciodat clar, dac crede sau nu n Dumnezeu. n
discutiile cu diaconul Eftimie despre credint, sustinea ntotdeauna
contrariul. Era, dup prerea tuturor, un ateu convins. Ancheta lui a
durat cteva zile, si se vedea dup fata lui c nu luase nici mcar o
palm. Nimeni nu i-a pus vreo ntrebare si nici el n-a spus nimic.
Iat cteva observatii, n legtur cu acest individ, care m-au
determinat s cred c era un tip suspect:
s-a atasat de Legiune datorit marii personalitti a lui
Bogdanovici;
la anchet n-a fost btut;
atitudinea lui din celul, fat de camarazi si Legiune, de un
mutism desvrsit, ti ddea imediat de gndit;
a luat o condamnare mic, corectional, de 7 ani;
cnd a nceput reeducarea la Suceava, a fost printre
protagonisti, alturi de Bogdanovici;
la Pitesti n-a luat nici o palm, dimpotriv, a fost, alturi de
urcanu, autorul fizic al mortii lui Bogdanovici;
a plecat de la Pitesti la Gherla n iarna lui 1950, unde a
devenit seful demascrii. Acolo s-au comis fapte care au depsit
Pitestiul;
cnd am venit toti studentii cu condamnri mari de la Pitesti

Mlastina disperrii

29

la Gherla, el si disputa cu urcanu sefia demascrilor;

a fost dus de la Gherla la Jilava odat cu urcanu;
a fcut parte din lotul lui urcanu, dar nu a fost executat. Tot
el a fost acela care a dat declaratie c reeducarea de la Pitesti si
Gherla a fost fcut din ordinul pe care l-a dat Horia Sima
legionarilor, prin Vic Negulescu;
a fost martorul acuzrii n procesul lui Vic Negulescu, unde
a sustinut cele de mai sus. (La acest proces marele merit l-a avut
Gheorghe Calciu, care a cerut n instant s vin generalul Nicolski,
seful Securittii, cu care Calciu sttuse de vorb la Pitesti, si care,
binenteles, n-a venit). Dup acest proces, Popa anu a fost adus la
Aiud si eliberat nainte de decretul din august 1964.
La plecarea mea din tar, n 1989, se gsea la Sibiu, fcea pe
contabilul si era mare informator.
*
n primele zece zile nu a fost nimeni chemat la anchet. De
aceea am avut timp suficient s m gndesc, s-mi fac toate
socotelile, ce declar si ce nu declar si n ce conditii. Aveam
convingerea c seful meu direct, Moisiu, si cei cu care activasem,
erau ferm hotrti s nu spun nimic. Fiecare a rezistat pn cnd a
ajuns la limita puterilor fizice si sufletesti. Unul a cedat cnd i s-a
prezentat n fata ochilor un altul desfigurat n bti, plin de snge si
cu rni pe tot corpul, fiind amenintat c asa va pti si el dac nu
spune tot ce stie. n fata acestei situatii, cei cu punctul de rezistent
joas au cedat. Altul a cedat dup prima btaie, altul dup o lun de
btaie, altii dup dou, trei, patru luni, declarnd pn la urm
doar atta ct s poat fi judecati si condamnati.
Redau dou cazuri: al lui oltuz Laurentiu si al Oltei Manoliu
(ambii studenti la Facultatea de Medicin din Iasi si originari din
judetul Botosani) care n-au spus nimic la anchet si au fost totusi
judecati si condamnati oltuz, la 20 de ani munc silnic, iar
Manoliu la 15 ani munc silnic numai pe ceea ce au declarat altii
despre ei. Manoliu a iesit teafr, dup cei 15 ani de nchisoare, iar
oltuz dup 16 ani.
Regimul comunist, fiind n curs de consolidare si neavnd
cadre pregtite pentru a ancheta, s-a folosit de fostii anchetatori
cum am afirmat mai sus ca s mbrace n forme juridice cele

30

Dumitru Bordeianu

declarate de noi, n vederea condamnrii. Misiunea lor era s bat, s

bat si iar s bat, pn ce te fceau una cu pmntul. Pe ei nu-i
interesa cantitatea si calitatea celor declarate; aceasta o fceau
comisarii-sefi, coordonatori ai anchetelor. Acestia erau uneltele
regimului.
Desi btile si torturile n aceste anchete au fost strigtoare la
cer, nu s-a declarat nici zece la sut din ceea ce se stia, fapt confirmat
n urma demascrilor de la Pitesti si Gherla.
Majoritatea dintre noi am sesizat acest lucru, permitnd acelor
ce nu fuseser arestati s se ascund. Cnd au aprut supliciile de la
Pitesti si Gherla, cei supusi acestui tratament au declarat nu numai ce
stiau, ci chiar si ceea ce gndiser, vzuser sau auziser ntmpltor.
Scopul regimului era ca toti cei arestati s fie judecati si
condamnati la ani grei de nchisoare, pentru ca la timpul planificat,
avndu-i n mn, s-i constrng s declare si mai mult, prin
actiunea de demascare de la Pitesti si Gherla.
in s precizez c nici un legionar si nici o unitate legionar nau fost arestati n urma unor probe care s justifice darea n judecat.
Arestrile legionarilor din toat tara au fost fcute numai datorit
informatiilor furnizate de Siguranta Statului din timpul celor dou
dictaturi, a lui Carol al II-lea si a lui Antonescu. Prin urmare, este
incontestabil c toti legionarii arestati de regimul comunist, ncepnd
cu 15 mai 1948, erau cei cunoscuti de vechea politie, datorit
informatiilor anterioare. Criteriul era simplu: trebuia arestat oricine a
fost legionar, fie c activa sau nu activa, pentru a fi pus sub cheie
pn vor ncepe torturile, care vor procura suficiente dovezi pentru
exterminarea programat.
Sub dictatura lui Antonescu, Siguranta Statului constituise asazisele caziere politice ale tuturor legionarilor din timpul Statului
National Legionar, pentru eventualitatea, bine gndit, a utilizrii lor.
Majoritatea dintre ei au format batalioanele mortii de la Srata
(localitate situat n sudul Basarabiei).
Acolo, ofiterii activi si de rezerv, ct si gradele inferioare, au
fost toti redusi la rangul de simpli soldati si trimisi pe front cu
indicativul: reabilitare post mortem. Aceste batalioane au fcut
minuni de vitejie mpotriva bolsevicilor.
Comandantii de unitti erau avertizati ca toti acesti legionari,
purtnd indicativul mentionat, s fie trimisi n linia nti sau n

Mlastina disperrii

31

misiuni periculoase, unde moartea era sigur. Deci Antonescu, alt

clu al tineretului legionar, cunoscndu-i acestuia puterea de
sacrificiu, era convins c n felul sta va scpa de ei.
Siguranta Statului a nregistrat si numele fratilor de cruce,
elevi de liceu, cunoscuti din timpul guvernrii legionare de unii din
directorii, profesorii si chiar colegii lor, care i-au denuntat fr
scrupule. (n timpul rzboiului, Frtiile de cruce si centrele
studentesti au continuat s activeze n ilegalitate.)
Acelasi procedeu l-au folosit si cu studentii universittilor care
nu erau legionari, precum si cu cei din aparatul de stat, din Cettuile
de fete si din Corpul muncitoresc si cel al Rzletilor.
Astfel c n 1945, cnd comunistii au acaparat puterea, aveau
o oglind fidel a tuturor legionarilor din tar.
i s-a mai petrecut un fapt odios din punct de vedere moral:
toti ticlosii pusi n slujba regimului comunist trebuiau s-i denunte
pe legionarii pe care-i cunosteau, precum si pe simpatizantii acestora,
indiferent unde s-ar fi aflat. Detin aceste informatii sigure de la fosti
ofiteri de politie din cadrul Sigurantei, oameni care mai aveau n ei
un pic de constiint national, si de la fostii jandarmi, printre care si
fratele meu Vasile.
*
nchisorile din Romnia n anul 1948 se catalogau n: nchisori
mari, mijlocii si mici. n ordinea capacittii, ct si a renumelui lor de
nchisori mari, citez: Aiud, Suceava, Gherla, Pitesti, Jilava si Galati.
nchisori de categorie mijlocie: Rmnicu Srat, Trgsor (oras
situat la vest de Ploiesti, pentru elevi), Mislea (pentru femei),
Mrgineni (cu atelierele de tmplrie pentru export), Fgras
(nchisoare destinat fostilor politisti), Dej, etc
nchisori mici se gseau n fiecare capital de judet. nchisori
cu regim special se gseau la subsolul Ministerului de Interne si pe
strada Uranus din Bucuresti.
nchisori-spital, pentru detinutii bolnavi de tuberculoz: la
Trgu Ocna, n Moldova, si la Vcresti pentru celelalte boli.
nchisorile erau mprtite pe sectii, unde erau att celule, ct si
camere, numite n termeni de nchisoare la comun. Celulele
erau de diferite mrimi; de regul aveau 3-4 metri lungime si 1,5
metri ltime. Pe jos, unele aveau beton, altele scnduri de brad.

32

Dumitru Bordeianu

Camerele aveau dimensiuni de 4-8-10 metri ltime si 10-15-20 metri

lungime.
Fiecare nchisoare era prevzut cu celule de pedeaps
celule negre numite astfel pentru c nu aveau nici aerisire, nici
geamuri si nici lumin; deci, ntuneric total.
Toate nchisorile dispuneau, la beci, de boxe, de celule de
pedeaps, mult mai greu de suportat si cu conditii mult mai inumane
dect celulele negre. Fiecare nivel al nchisorii avea patru celule
negre.
Au existat un timp, la nceputul arestrilor, asa-zisele celule
albe (de unde expresia te bag la alba). Am aflat ce erau astfel de
celule la Aiud, n anul 1954. Li se spunea celule albe pentru c
ferestrele nu aveau sticl; erau lipsite de mobilier. Cel hrzit s fie
detinut aici era dezbrcat la cmas si izmene, tot timpul sezonului
rece.
Voi descrie topografia fiecrei nchisori pe unde am trecut.
i pentru c m gseam la nchisoarea din Suceava, o voi
prezenta, pe scurt, pe aceasta, clasat n categoria nchisorilor mari,
att ca dimensiune, ct si ca faim.
O caracteristic a celulelor si a camerelor, de la subsol la etajul
doi, era c aveau dusumele de scnduri. nchisoarea a fost construit
de austrieci, ct timp stpniser Bucovina, de la 1775 la 1918, si
aici erau nchisi romnii care-si cereau dreptul la libertate. ntreg
subsolul era prevzut numai cu celule. ncepnd cu parterul si
terminnd cu etajul doi, de o parte a coridorului erau celule, iar de
cealalt parte camere, variind ntre 5/10 metri si 10/10 metri.
Mobilierul celulei sau camerei era foarte sumar: un prici cu o
rogojin n loc de saltea, tineta pentru necesitti fiziologice, si
ulciorul cu ap de but.
Ferestrele celulelor aveau dimensiuni n jur de 40/40 cm., iar
ale camerelor mari 1,5/1 m. Toate geamurile erau prevzute cu drugi
grosi de fier. n afar de cele enumerate mai sus, nu exista nimic, nici
mcar cuiere pentru a agta o hain.
Obiectele de mobilier care au constituit tot timpul detentiei o
problem, aducnd mari neajunsuri celor condamnati, au fost tinetele
sau ulcioarele pentru apa de but, precum si tinetele destinate
necesittilor fiziologice (urin si fecale). Aceste tinete erau
confectionate din scnduri (doage de brad si cercuri de fier), cu

Mlastina disperrii

33

capacitti si nltimi diferite, n functie de spatiul pe care-l serveau,

dac acesta era celul sau camer.
mi ngdui o parantez, pentru a pune o ntrebare unui
interlocutor venit din lumea occidental, de pild: ce ar spune el,
cnd ar auzi c cei condamnati au executat, s zicem 16 ani, sub
regim comunist, la care se adaug nc 7 ani din timpul dictaturii lui
Carol al II-lea si a lui Antonescu, stnd n tot acest timp ntr-un
climat viciat de mirosul de urin si fecale? Poate unora nu le-ar veni
s cread, si atunci, fostii detinuti politici, mpreun cu mine, i-am
invita s vin s vad c si azi, n Romnia, aceste obiecte de tortur
moral si fizic se gsesc nc n celulele si camerele nchisorilor. S
vad n ce fel de conditii de civilizatie si-au trit mii de fiinte umane
un sfert din viat.
Aici n Australia, unde am emigrat, am vizitat din curiozitate,
de curnd, o nchisoare din Melbourne, Victoria: era mai degrab o
pensiune, n comparatie cu ceea ce am trit eu si atta tineret romn,
timp de 16 ani, n nchisorile comuniste.
n timp ce ne fceam necesittile fiziologice aerul din celul
devenea insuportabil. Tinetele erau desertate apoi de dou ori pe zi,
dimineata si seara, la closetele de la captul etajului. Aceast operatie
se efectua cu rndul, n asa fel nct cei din celule nu se puteau vedea
sau cunoaste ntre ei.
Au fost cazuri la Jilava si asta o stiu toti cei care au trecut pe
acolo cnd, ntr-o camer cu o capacitate normal de 40 de detinuti,
erau nghesuite 300 de persoane. La camerele din reduit, unde
tinetele nu mai ajungeau, necesittile se fceau pe jos. Aerul din
camer era nu numai insuportabil, dar si insuficient. Pentru a evita
asfixia, se sttea cu schimbul n pragul usii, unde se strecura putin
aer de afar.
n aceste camere au murit majoritatea celor n vrst si
bolnavii. Cnd am stat la Jilava, n 1956, aceast situatie ns nu mai
exista.
M ntreb, cum a fost posibil asa ceva? i totusi a fost posibil,
dovad mrturisirile miilor de detinuti2.
2 Pentru c nu i s-a ngduit s se ating direct de suflet, stpnitorul

34

Dumitru Bordeianu

Usa celulelor sau a camerelor era construit din lemn masiv,

de obicei esent tare de stejar, ferecat cu fier gros pentru a-i ntri
rezistenta. O broasc mare se ncuia cu cheia, iar deasupra ei un
zvor gros era tras pe dinafar, asigurnd astfel cea mai perfect
sigurant. La mijlocul usii, la o nltime de un metru, se prevzuse o
vizet de 25/15 cm., prelungit spre interior cu o policioar, ct
ncpea o gamel de tip militar. La partea exterioar a usii, un zvor
puternic asigura vizetei acelasi grad de sigurant ca si la us.
Deasupra, la nltimea unui stat de om, usa era prevzut cu un
mecanism prin care se putea vedea n celul. Cpcelul vizetei
acesteia putea fi miscat la stnga sau la dreapta, pentru ca gardianul
s se uite nuntru, n timp ce din celul nu se putea privi afar.
n toate nchisorile comuniste din Romnia, nu era acelasi
lucru s fii la subsol, la parter sau la etaj, la rsrit, la sud, la nord sau
la apus. Iarna, cei ce se aflau la nord si est sufereau de frig, din cauza
vntului, mai mult dect cei ce se aflau pe partea de sud si de vest.
Celulele de pedeaps de la subsol erau mult mai greu de
suportat dect cele de pe etaje. Una era s stai la Zarc, si alta era s
stai la a doua cldire, la Gherla si Aiud, unde erau numai camere, iar
regimul era mai blnd. Tot aici erau cazati si detinutii de drept
comun, care fceau diferite munci n incinta nchisorii (plantoane,
ntunericului a nscocit felurite munci pentru fiecare simt n parte: sfrmarea
mdularelor, frigul tartarului si fierbinteala gheenei (care chinuie simtul pipitului),
ntunericul pipibil (care stinge lumina ochilor), rcnete si vaiete neomenesti (ce
sfsie auzul), duhoare de nesuferit (care spurc mirosul) si, n fine, pngrirea
gustului cu mncri drcesti, de la gunoaie si resturi pn la dejectii omenesti.
Cum vom vedea de-a lungul ntregii crti, puscriile Antihristului sunt niste
bune prenchipuiri ale iadului, dup al crui plan arhitectul rului vrea s schimbe
ntreaga lume, spre pieirea ntregului neam omenesc. Ceea ce povesteste Dumitru
Bordeianu are ca model chinurile vesnice; puscriile subpmntene ale lumii
moderne se apropie de descrierile sfintilor:
Atunci l iau pe om arapii (dracii) si btndu-l fr mil l pogoar n
pmnt. i l arunc pe dnsul legat cu legturi nedezlegate n pmnt ntunecat si
nnegurat, n prtile cele mai de jos, ntru cele mai dedesubt, n legturi, n temnitele
iadului, dup cum zice Fericitul Iov: M voi duce n pmnt ntunecat si nnegurat,
n pmntul vesnicului ntuneric, unde nu este lumin, nici viata oamenilor muritori,
ci chinuire si scrb vesnic, ntristare nesfrsit si plngere nencetat, scrsnirea
dintilor netcut si suspinuri neadormite. Acolo totdeauna se aude: Vai!, acolo
strig: Vai mie!, si nu este cel ce le ajut. Acolo strig si nimeni nu este care s
izbveasc (Sfntul Chiril al Alexandriei, Cuvnt pentru iesirea sufletului) (n. ed.).

Mlastina disperrii

35

buctari, frizeri, biesi, cizmari, croitori etc.)

O problem care a costat multe vieti a fost fumatul. Pentru un
chistoc n limbaj de fumtori aruncat intentionat de un paznic
si ridicat de un detinut, s-a ajuns deseori la represalii fatale.
Regulamentul prevedea c detinutul, cnd era scos la plimbare
n tarcuri special amenajate, trebuia s mearg cu minile la spate si
privirea n pmnt. Orice abatere de la aceast disciplin era aspru
sanctionat cu arest sever de unde, dac era iarn, rar se mai iesea.
Numai bietii fumtori stiu ct au suferit din cauza acestei patimi.
Pentru ei, nchisoarea a fost mult mai grea dect pentru nefumtori3.
O alt ncercare ce a mcinat din temelii viata detinutilor a fost
foamea; foame redat cu autenticitate n poeziile lui Radu Gyr si
Nichifor Crainic; foamea cronic, insuportabil, care a umilit, a
degradat si a pus n situatii de comptimit pe multi dintre detinutii
incapabili s suporte ceva ce depsea limitele rbdrii. Cum era
posibil ca, timp de 16 ani, s te road acest vierme neadormit, s nu
te saturi niciodat si nici mcar s-ti potolesti, ct de ct, foamea?
Ct voint, ct rbdare, ct nfrnare, le-a trebuit acestor detinuti,
ca s supravietuiasc? Doamne! N-a fost o lun-dou, un an-doi, ci
16 ani!
Ca fost student la medicin, cunoscnd fiziologia si biochimia
normal a omului, m-am ntrebat ntotdeauna care este limita de
rezistent a omului la foame. i mrturisesc c n-am gsit rspunsul.
As pune ntrebarea si specialistilor: este oare posibil ca timp
de 16 ani, n interval de 24 de ore, masa s nu varieze dect ntre 600
si 900 de calorii (n ultimii doi ani ajunsese n jur de 1000 de calorii),
iar n conditiile de pedeaps, n jur de cteva sute? Ct priveste
valoarea nutritiv hrana fiind alctuit numai din deseuri, ce nu se
vindeau la aprozarele socialiste comunistii au gsit de cuviint ca
ea s fie cum a fost
Mncarea era constituit din arpacas, orz decorticat, rar fasole,
varz, dovleci, gulii, cartofi, care nu se vindeau, si napi porcesti. Iar
3 De unde se vede limpede c nu exist patimi nensemnate. Orice patim e
pierztoare de suflet, pentru c robeste constiinta, desfiinteaz libertatea omului si l
mpinge la fapte necugetate. A muri pentru un chistoc de tigar e nu numai o prostie,
ci un pcat de neiertat. Acolo unde nu poate birui prin mari ncercri si chinuri,
satana nvinge prin micile noastre patimi (n. ed.).

36

Dumitru Bordeianu

carnea resturi nevandabile: copite, bojoci, buze, pielite si capete de

animale care, n trile capitaliste nu s-ar fi dat nici mcar cinilor. i
toate acestea erau n bun parte alterate.
mi aduc aminte de un fapt pe care nu-l voi uita toat viata
mea. Eram n curtea nchisorii la Gherla, nu departe de buctrie,
cnd am vzut cum detinutii de drept comun scoteau din beciul
sectiei a II-a capete de bovine intrate n putrefactie. Cu un bt lung
introdus prin teste, ca s fie tinute la distant, att era de
insuportabil mirosul crusii fugeau ct i tineau picioarele pn la
buctrie. Aici le azvrleau ntr-un butoi cu ap, unde erau splate si
puse n cazane, pentru hrana detinutilor politici. Cei de drept comun
aveau un alt meniu.
Din cauza acestor deseuri multi detinuti s-au mbolnvit de
ficat, de rinichi si de stomac, n special cei n vrst si cei care n
libertate avuseser un regim alimentar mai deosebit.
Ce elemente nutritive puteau contine aceste alimente? i totusi
detinutii politici au trit cu asa ceva.
mi mai vine n minte acum si un alt caz, n care foamea a
reusit s-l degradeze pe om pn la starea de animal. Un fost mosier
de origine greac, pe nume Pan, n vrst de 75 de ani si peste 1,80
m nltime, care n libertate avusese o burt mare, ajunsese acolo, din
cauza slbirii, s-si formeze pe pntece patru sorturi de piele.
L-am vzut la baie, dezbrcat; arta hidos. O dat, fiind scos
cu alti detinuti n vrst la buctrie, s curete de blegar burti de
vac alterate, a luat o fsie si a ascuns-o sub un sort al burtii lui, ca so duc si s-o mnnce n camer. A fost vzut de un alt detinut, care
din invidie l-a turnat la militianul de paz si la control i s-a
descoperit alimentul cu pricina. Ct s-a rugat bietul om de militian
s-l lase s o mnnce, asa alterat cum era, cu blegar cu tot.
Militianul ns l-a btut peste cap cu bucata de burt pn l-a umplut
de snge.
La Suceava, ancheta nu se fcea ziua, ca s nu se aud de afar
vaietele de durere. Se fcea numai noaptea, de cum se nsera si pn
la ziu. n cinci luni, ct am fost anchetat, cei doi cli care m-au
torturat miroseau mereu a butur4.
4 Clii trebuiau drogati; alcoolul adoarme constiinta, nbus mila si i d
celui beat puteri drcesti (n. ed.).

Mlastina disperrii

37

Instrumentele de tortur erau: vna de bou, cravasa, biciul si

ciomagul.
Iat preparativele pentru administrarea btii celui ales. Acesta
era asezat pe un fel de scrnciob, format din dou scnduri; i se legau
cu o sfoar minile si picioarele, i se introducea pe sub genunchi un
ciomag si astfel, imobilizat burduf, era asezat pe dou scaune;
ciomagul sprijinit pe ele, forma axul de nvrtire. Astfel c, pe rnd,
o dat tlpile, o dat fesele ajungeau sus, n pozitia de lovire.
Detinutul nu putea face nici o miscare, iar clul putea s-l bat n
orice pozitie, fr s ntmpine vreo rezistent. Cei doi btusi se
aruncau asupra victimei cu o furie demonic.
La nceputul anchetelor bteau pe fes si pe spatele gol, apoi
din cauza rnilor pricinuite de lovituri, s-au gndit s-i acopere
victimei spatele si fesele cu un servet ud, ca s-l poat bate la
intervale de timp destul de scurte. Btaia la tlpi ti distrugea
pingelele de la ncltminte dup numai cteva sedinte. De aceea te
ncltau cu niste saboti cu talp de lemn, care erau mai rezistenti la
btaie. Acest sistem clii l denumeau morisc sau scrnciob
pentru c, prin nvrtire, veneai n cele dou pozitii: tlpi sau
fese.
Cel mai greu de suportat era btaia la tlpi cu ciomagul, cci
simteai lovitura nu n tlpi, ci n ceaf. La fese bteau cu vna de
bou.
Alt supliciu folosea un fel de mas, numit pat, de lungimea
staturii unui om, prevzut cu belciuge la cap si la picioare. Spatele,
de la ceaf la tlpi, rmnea liber, ca s poat fi lovit cu cravasa,
biciul sau vna de bou. Acest pat era fixat n cuie pe dou capre de
lemn, care rmneau imobile n timpul btii. Cel mai greu de
suportat era biciul cu curele subtiri, ca o coad de cal. Mai lipseau
bilele de plumb colturoase. De obicei aceast tortur era att de
slbatic, nct cel supus chinului cdea n nesimtire. Pentru a-si
reveni, era stropit cu ap, dup care se mbrca si, sprijinit de un
gardian, era readus n celul.
Dup o astfel de sedint victima era lsat n celul cteva
zile, unde camarazii l oblojeau, splndu-i rnile si aplicndu-i
comprese cu ap rece. l mbrbtau si-i sustineau moralul ca s
poat rezista, stiind c va fi dus din nou la schingiuire.
Dup cteva zile erai luat, tot noaptea, si dus ntr-o celul n

38

Dumitru Bordeianu

aceeasi sectie, prevzut cu mese, scaune, cerneal si hrtie, ca s

scrii tot ce stiai. Btusul avea o not de la comisarul-sef, despre
ceea ce trebuia s declari. Detinutul era apoi lsat din nou cteva zile,
si dup aceea dus iarsi n celula destinat scrisului. Acum i se
nmna fituica, pe care era scris ce trebuia s declare. l lsau acolo
toat noaptea, timp suficient s mediteze si s decid singur ce putea
s spun din cele cerute. De multe ori aceast metod l punea n
ncurctur si trebuia s fie foarte atent. Spre ziu era readus n
celul, bucuros c nu mai trecuse prin morisc sau pat. n
schimb, ncepeau s-l frmnte probleme de constiint n legtur cu
cele declarate n acea noapte. Dup alte cteva zile, era dus din nou
n celulele de tortur, unde sedintele se repetau aidoma. i aplicau
sedintele cu morisca sau patul, rareori amndou. Totul era
reluat, de cele mai multe ori: cnd n celula de tortur, cnd n cea de
scris, pn cnd se termina ancheta. n cazul meu, aceasta s-a
terminat la nceputul anului 1949.
Tortura era executat de ctre indivizi care nu aveau nimic
comun cu constiinta si credinta. Supliciul era echivalent n gravitate
cu pozitia avut n Miscare, cu cantitatea si calitatea celor imaginate
a fi cunoscute de victim, depinznd si de rezistenta sa fizic.
Noaptea trziu s-a tras zvorul celulei si un paznic cu o hrtie
n mn mi-a pronuntat numele. Am avut o tresrire si o strngere de
inim. Mi-am zis: iat, a venit ceasul s vezi cine esti, ce poti, de ce
esti n stare si dac ce ai gndit si exprimat merit supliciul la care
urmeaz s fii supus. Numai ncercarea te pune n situatia de a te
cunoaste.
Dup ce m-am mbrcat, am ntrebat paznicul dac voi mai
reveni n aceeasi celul. Toti cei din celul s-au trezit, mi-au strns
mna si mi-au urat s fiu tare. Cum paznicul nu m grbea, m-am
uitat o clip la fetele lor si am observat pe ele un sentiment de
comptimire. Paznicul mi-a rspuns c, de revenit, voi reveni n
celul, dar n alt stare. Cei din celul au tresrit la gndul a ceea ce
m astepta.
Am fost scos din celul si, pn s ajung la subsol, trecnd pe
la sectia de la parter, unde se fceau anchetele, paznicul, care nu era
nc ndoctrinat, mi-a zis ironic: Nu-ti mai dau la c..., c-i ran, te
altoiesc la spate.

Mlastina disperrii

39

i a nceput hora. Unul cu cravasa si altul cu biciul. Dac

loviturile cu cravasa mai erau suportabile, cele cu biciul produceau
niste usturimi, de parc-mi prjeau jumri pe creier.
Nu mai stiu ct au lovit, stiu ns c am lesinat. M-au stropit
apoi cu ap, si m-au lsat putin, dup care unul dintre ei mi-a spus:
mbrac-te, banditule!. Mi-am luat cmasa, apoi pantalonii dar,
cnd s ncalt pantofii, nu m-am putut apleca, parc-mi plesnea
pielea de pe spate, asa c m-am strduit s-i ncalt din pozitia ridicat.
Unul dintre cli a iesit putin afar; cellalt m-a ntrebat
sarcastic, stergndu-si fata de sudoare: Cum a fost, banditule,
dusman al clasei muncitoare? Nu stiu dac n acel moment i uram
sau i dispretuiam si dac avnd posibilitatea s m rzbun pe loc as
fi fcut-o sau nu.
Dup putin timp usa s-a deschis si gardianul m-a msurat din
cap pn-n picioare, n timp ce clul i-a spus s m duc de unde ma adus. M sprijineam de paznic, pentru c m usturau tlpile, parc
le puneam pe jar.
Cnd am ajuns la subsol, unde era celula mea, paznicul, fiind
sigur c nu-l auzea si nu-l vedea cineva, mi-a spus ncet: i-am spus
eu, domnule, c aici e iadul pe pmnt! Ce ati fcut, de v omoar n
halul acesta? M-am uitat la el, dar nu i-am rspuns. Ce puteam s-i
rspund, n acea clip?
Abia asteptam s ajung n celul. M usturau tlpile si pielea
de pe fese si spate, att de ru, nct cu fiecare pas simteam c mi
crap pielea. Ajuns n celul, parc vd si acum pe fata camarazilor
mei, durerea si comptimirea, de parc ei ar fi fost n locul meu. Numi ddeam seama cum artam la fat. n nchisoare nu era nici o
oglind. S-au ridicat toti pe prici afar de Popa anu iar eu m-am
ntins pe burt, cci numai asa puteam sta; durerile le simteam
aproape peste tot. Camarazii mei de celul m-au dezbrcat, eu
nemaifiind capabil de nici o miscare. Corpul mi ardea ca focul. Un
camarad a exclamat privind rnile mele: Aoleu, frate, e groaznic!
Le-am cerut s-mi pun ceva ud pe rni. Nu-mi mai era nici foame,
nici sete, si nici nu mai eram n stare s gndesc. mi amintesc doar
c spre sear le-am cerut ap s beau.
Dup ce s-a fcut ziu, plantonul de drept comun de pe culoar
a deschis usa sub pretext c voia s ia tineta de ap si ne-a comunicat
foarte speriat: Pe unul dintre ai dumneavoastr, atta l-au btut de o

40

Dumitru Bordeianu

lun ncoace si n-au scos nimic de la el, nct acum stia l-au bgat la
etuva care se vede de pe geamul din aceast celul. n momentul
cnd am auzit de la planton numele victimei, pe care cei din celul
nu o cunosteau, parc cineva mi-a nfipt un cutit n inim si, fr smi dau seama, am strigat: Gioga!

Gioga
Parizianu Gheorghe, zis Gioga, era un aromn din Bulgaria,
venit cu familia n tar dup cedarea Cadrilaterului. Am fost colegi
de an la Facultatea de Medicin din Iasi, unde mi l-a prezentat
Moisiu. Atunci l-am cunoscut bine si am lucrat cu el, pn la
arestarea lui, la 15 mai 1948. l iubeam si aveam toat admiratia
pentru curajul, puterea lui de sacrificiu, precum si pentru felul de a se
atasa de camarazii lui. Era numit omul de granit.
Aflasem c fusese arestat la 15 mai, si aveam toat
convingerea c de la Gioga nici un anchetator nu va scoate nimic. i
ntr-adevr, de cnd fusese arestat si pn la nceputul lui iulie,
btusii n-au putut scoate nimic de la el. Tot corpul lui, din cap pn
n tlpi, era numai o ran. n ziua cnd am aflat despre el, clii l
bgaser n etuv la temperatur ridicat5, doar-doar vor reusi s-l
fac s vorbeasc.
Nu mai stiu cum a scpat din etuv, stiu doar c a fost
condamnat pe declaratiile altora. Poate de la cei cu care avusese niste
misiuni n munti sau din alt parte, anchetatorii obtinuser declaratii
ca s-l poat condamna; n nici un caz din spusele lui proprii.
Ct priveste activitatea lui de la Medicin, se pare c nu i-a
interesat prea mult pe anchetatori, dovad c eu nu am avut nici o
confruntare cu el, cu toate c activasem mpreun.
Am relatat cazul lui Gioga pentru c, ntr-o alt mprejurare, lam ntlnit la Pitesti.
Btaia pe care am ndurat-o eu la 1 iulie era un procedeu
curent, aplicat tuturor anchetatilor la prima ntlnire cu btusii.
Acestia ntrebuintau toate metodele de btaie de care dispuneau, ca
5 Ca si n antichitate, ncepnd cu cei trei tineri din Babilon, ultima tortur
aplicat a fost cea a focului, a arderii de viu (n. ed.).

Mlastina disperrii

41

s-l impresioneze pe cel anchetat, s-l determine s declare tot ceea

ce stie. Metoda era conceput mai de sus, btusii nu aveau dect
misiunea s o aplice pe parcursul anchetelor. Duritatea ei, cum am
mai spus, era n functie de pozitia avut n organizatie de ctre cel
anchetat.
*
Dup cele ntmplate, camarazii mei mi-au pus comprese pe
rni, iar eu am avut timp s-mi fac un plan despre ceea ce s declar si
ce s nu declar.
La cteva zile, la aceeasi or din noapte, acelasi gardian cu
fituica n mn, strig numele meu si m invit s ies din celul.
Abia a tras zvorul si a ncuiat usa, c se si apropie de mine si
mi sopteste: Cum te mai simti, domnule? n noaptea asta, stia iar
te omoar n bti. M uit la el, dau din cap, confirmndu-i teama.
Odat ajunsi pe sectia de anchet, spre surprinderea mea, nu m mai
duce n celula n care am fost torturat, ci ntr-o celul cu mese,
scaune, hrtie si cerneal de scris. N-am asteptat mult, c se trage
zvorul, se deschide usa si n clipa urmtoare, intr Blehan, cu miros
de butur dup el. Dup ntrebarea clasic: Cum te simti,
banditule?, la care nu-i rspund, mi spune s iau loc la mas, s iau
hrtie si cerneal si s scriu tot ce stiu, azvrlindu-mi iar, nainte de a
prsi celula si a nchide usa, calificativul obisnuit: banditule!
Rmas singur n celul, am luat o coal de hrtie si am ncercat
s notez ceea ce voi declara. Am nceput prin a scrie cteva date
biografice, apoi, n mare, am schitat motivul pentru care credeam eu
c m arestaser, aceeasi declaratie ca la Galata. Cum stteam si
asteptam s vin Blehan si s vad minimul ce scrisesem, m vedeam
deja dus n cealalt celul, unde aveam de nfruntat morisca si
patul. Timpul trecea, dar Blehan nu mai venea; aveam impresia c
fusesem uitat. Neavnd ce face, m apropii de us si lipesc urechea,
s ascult ce se petrece n sectie. Era liniste. Asteptarea m nelinistea,
dar credeam c n noaptea asta nu se va mai bate. Am nceput s m
plimb pe spatiul rmas liber cnd, pe neasteptate, aud cum se trage
zvorul si se deschide usa. n prag apru Blehan. Banditule! Ai
declarat totul? m ntmpin el cu expresia passe-partout, la care iam rspuns foarte politicos: Da, domnule anchetator!
Fr a privi hrtia de pe mas, a chemat paznicul care m

42

Dumitru Bordeianu

adusese si m-a dat n primire. Gardianul, observnd c nu am fost

btut, cu un aer mai prietenos mi-a zis: n noaptea asta ati scpat de
btaie, domnule. Da, domnule a fost rspunsul meu, si am intrat
n celul.
Cum lampa era aprins, la zgomotul fcut de zvor, camarazii
mei s-au desteptat. Era aproape de ziu. mi fceau semne, din care
ntelegeam c voiau s stie dac s-a ntmplat ceva. Le-am fcut si eu
semne, s-i linistesc, c nu s-a ntmplat nimic. Pe fetele lor am citit
atunci bucuria c n noaptea aceea scpasem nebtut. M-am ntins
apoi pe prici si am adormit.
M-am trezit trziu. Mentionez c la Suceava, ct au durat
anchetele, nu erau restrictii privind ntinsul pe prici si dormitul n
timpul zilei. Probabil c aceast dispozitie venea de sus, pentru c pe
durata anchetelor cnd nu puteai sta pe sezut era permis s stai
ntins.
Cum m-am trezit, a trebuit s povestesc camarazilor mei cum a
decurs ancheta.
Cei cu care eram n celul, n afar de Popa anu, au fost toti
crunt torturati, dup aceleasi metode. Camarazii muncitori au fost
att de slbatic chinuiti, nct unii au fost ucisi n timpul anchetelor,
iar altii au nnebunit, foarte putini scpnd cu viat. La anchete, dar
mai ales la demascri, att anchetatorii ct si ofiterii politici li se
adresau cu amenintarea: Voi, banditilor, sunteti cei mai mari
dusmani ai clasei muncitoare, pe voi o s v strpim pn la unul.
Acesti viteji n-au acceptat s li se pun cizma pe grumaz,
zbala n gur si ochelarii la ochi pentru a fi folositi de comunisti
mpotriva fratilor lor.
Dup cteva zile, la aceeasi or din noapte, acelasi gardian ma condus din nou n celula unde fcusem declaratia scris. Aici m
astepta Blehan care, cu un rnjet de animal de prad, mi s-a adresat
cu limbajul obisnuit: Banditule! Iat hrtie si cerneal, s scrii tot ce
stii. i a plecat trntind usa.
Rmas singur, parc eram nuc, zicndu-mi c ori eu sunt prea
naiv ca s cred c-l voi putea duce de nas, ori ei sunt tmpiti. Era o
ncercare pe care btusii voiau s-o fac si care putea s m coste
scump. Eram pus n fata unei dileme: declar sau nu declar tot ce
stiam? M-am hotrt s dau aceeasi declaratie pe care o ddusem
prima dat. i, cum dup aprecierile mele, mi mai rmsese timp

Mlastina disperrii

43

nainte ca Blehan s apar, m-am apropiat de us, am lipit urechea si

... ceea ce am auzit n acea noapte pe sectia de anchet mi sun si azi
n urechi, ca un ecou ce venea dintr-o lume unde geamtul, durerea si
suferinta nu mai aveau hotar.
Ce m-a ngrozit atunci mai mult au fost strigtele si vaietele
fetelor care erau anchetate. Parc vedeam n fata mea pe mama si
sora mea schingiuite, fr ca eu s le pot veni n ajutor. Aceste
strigte si vaiete mi bubuiau n creier iar inima mi era att de
zdrobit, nct nu mai stiam unde m aflu. Chinul si vaietele acelor
suflete curate, nevinovate, mi provocau o astfel de durere, c-mi
venea s urlu, constient fiind c nu puteam n nici un fel s le fiu de
ajutor. Ce noapte ngrozitoare!
Aceste strigte de durere se ngnau cu alte vaiete de supliciu,
venite de la brbati, care n chinul lor li se adresau mamelor, cu
strigtul disperat: Mam! De ce m-ai mai fcut!?
M-am desprins de us, m-am retras n fundul celulei si mi-am
astupat urechile, c nu mai puteam suporta. n clipa aceea mi-au
revenit n minte cuvintele gardianului care m ducea la anchet:
Aici e, ntr-adevr, iadul pe pmnt.
Spre ziu, se deschise usa si apru Blehan, asudat si
congestionat la fat, si cu un glas rgusit mi arunc amenintarea:
Acum, banditule, cred c ai declarat tot. Ai auzit ce se petrece n
celule? V omorm pe toti!. Stpnindu-mi starea de nervi, i-am
rspuns calm: Da, domnule anchetator!
Peste putin timp a venit paznicul s m duc n celula mea. Pe
parcurs n-a uitat s m felicite c nu mi se ntmplase nimic n
noaptea aceea, afirmnd c toti anchetatorii au nnebunit.
Cnd am ajuns n celul, spre ziu, camarazii mei erau toti treji
si surprinsi agreabil c n-am mbrtisat morisca si patul.
Mi-am exprimat teama, fiind convins c anchetatorii aveau
totusi un plan, c stiau unele lucruri despre mine, dar c m lsau s
vad pn unde cred eu c-i pot nsela.
n zilele urmtoare, au fost crunt btuti doi camarazi din celula
noastr: Nicolae Cojocaru si Calistru Mircea. Cnd am vzut halul n
care au fost adusi, mi-am zis c rndul meu nu va ntrzia.
ntr-adevr, dup cteva zile, acelasi gardian a venit s m
duc n camera de tortur. Aici m asteptau deja Blehan si
Danielevici, cu niste fete buhite si congestionate, mirosind a butur

44

Dumitru Bordeianu

de-ti lua respiratia. Blehan s-a repezit la mine, m-a luat de gt si

scrsnind din dinti, a nceput litania cunoscut: Pn cnd,
banditule, crezi tu c o s ne duci, crezi tu c noi suntem prosti? Nu,
banditule, noi nu suntem prosti si o s-ti artm imediat c puterea
este n mna noastr.
Asteptam cu nfrigurare urmarea. i a fost o porunc scurt:
mbrtiseaz patul. M-am ntins pe pat, unde am fost legat de
mini si de picioare. n timp ce-si suflecau mnecile, mi pregteau
moralul, pentru tortura promis: Ai s vezi tu, banditule, ct suntem
noi de destepti. n momentul urmtor, un rpit de bici si de vn de
bou a umplut celula. Nu puteam striga, pentru c mi-au astupat gura
cu proprii ciorapi. Strngeam doar din dinti si msele, neputnd s
urlu.
Nu stiu ct a durat operatia, dar mi amintesc c n-am lesinat.
Dup un timp, clii au plecat spre alte celule, cu alte victime, ca si
mine. Cearceaful ud pus pe spate era ca un balsam pe rnile deschise.
Revenind btusii, s-au consultat ntre ei si au decis s nu continue
btaia, pentru c rnile vechi se deschiseser din nou. M-au dezlegat,
tinnd s-mi aminteasc, cu mult convingere, c de acum voi
declara totul. Gardianul chemat s m aduc n celula mea, vznd n
ce stare m gseam, n-a ndrznit s-mi mai pun vreo ntrebare,
multumindu-se s m conduc de unde m luase. Cnd m-au vzut
camarazii mei, nu si-au putut stpni lacrimile, att erau de
impresionati.
Dup cteva zile, am fost dus iar n celula de scris si Blehan
mi-a ordonat s scriu tot, c stiu si ei tot ce stiam eu.
Dup plecarea lui, am nceput s m ntreb dac ei stiu ntradevr ceva despre mine. De un lucru nu m ndoiam: c anchetatorii
de la Flticeni, care erau la Suceava pentru anchetarea arestatilor din
judetul Baia, si care m cutaser la 15 mai la printii mei, aveau
cazierul meu politic, fcut n timpul lui Antonescu. Fapt confirmat de
altfel si de fratele meu Vasile care era jandarm. ntre 1941 si 1945
fusesem dat n urmrire prin posturile de jandarmi, fiind considerat
un legionar periculos. n fata acestei evidente, acum nu mai puteam
s neg c eram legionar. i m-am decis s recunosc c am fost
legionar att timp ct legionarii au fost la putere, pentru c Statul
nsusi se intitula Stat National Legionar, iar eu nu eram dect un
cettean al Statului. Dup cderea legionarilor, n-am mai avut nici o

Mlastina disperrii

45

legtur cu Miscarea Legionar.

mi fceam socoteala c aceast declaratie i va satisface. Mai
credeam ns c ei stiau mai mult despre mine, dar m lsau s vad
ct voi putea rezista. Am declarat deci, c am fost legionar numai n
1940, toamna, n legalitate.
Cnd a venit Blehan s vad declaratia, a citit-o si apoi mi s-a
adresat ca de obicei: Vezi banditule, c ai fost legionar? Nu era mai
bine s o declari fr morisc si pat? Vezi s nu mai faci astfel de
greseli, pentru c o s te coste scump! n urma acestei afirmatia a lui
Blehan mi-am dat seama c btusii mai stiau si altceva despre mine.
Totusi atunci am fost condus de gardian la celul, unde m asteptau
camarazii. S-au bucurat c nu fusesem btut, dar au observat pe fata
mea o expresie bizar, semn pentru ei c se mai ntmplase si
altceva.

Confruntarea cu Moisiu
n noaptea dinaintea confruntrii cu Moisiu am avut un vis
urt. l vedeam pe Moisiu plin de snge, desfigurat si privindu-m cu
mult ur. Nu cred n vise dar, a doua zi nainte de prnz, usa celulei
s-a deschis si un gardian pe care nu-l mai vzusem, nsotit de
gardianul cunoscut, mi-a citit numele si m-a invitat s-l urmez.
Cnd am ajuns n sectia de anchet, mi-am dat seama c nu m
duceau unde mai fusesem.
Ne-am oprit n fata unei celule, pe usa creia, pe un carton, era
scris: Birou de anchet Nr. 2. Am fost introdus si, spre
surprinderea mea, l-am vzut pe Moisiu, singur. Era tuns si cu o fat
care m nspimnta. S-a uitat la mine si eu la el fr s schitm nici
un gest.
Peste putin timp intr apoi si comisarul-sef, care coordona
anchetele camarazilor cu care fusesem coleg. M-a privit mirat si m-a
ntrebat dac eu sunt Bordeianu, student la Facultatea de Medicin
din Iasi. La rspunsul meu afirmativ, m ntreb dac-l cunosc pe
Moisiu, artnd spre seful meu pe Facultate. I-am rspuns c nu-l
cunosc. A pus aceeasi ntrebare si lui Moisiu. Acelasi rspuns
negativ si din partea lui.
n concluzie, comisarul-sef, ca un avertisment, ne zice: Poate

46

Dumitru Bordeianu

o s v cunoasteti! Cu aceasta, am fost readus n celul, ngrozit de

ceea ce vzusem pe chipul lui Moisiu. Cnd l-am vzut, am fost
convins c att el, ct si camarazii de la facultate nu vorbiser nimic
despre mine.
n momentul cnd am avut confruntarea cu Moisiu, acesta nu
stia c Iosub Mihai si Ion Lunguleac, doi colegi de liceu si de
facultate, erau arestati si c declaraser anumite lucruri despre noi.
Am mai aflat de la Moisiu c, dup confruntarea noastr, el a fost
att de crunt btut, nct multe zile dup aceea nu mai putuse s se
miste.
A doua zi dup confruntare am fost scos din celul dup
acelasi ritual si dus la camera de tortur. Aici l-am gsit numai pe
Blehan, care m-a luat imediat n primire. Mi, banditule, nu-l
cunosti pe Moisiu, seful tu de la Medicin? Cu un calm abia
retinut, i-am rspuns c n-am avut nici un sef, iar de numele de
Moisiu n-am auzit niciodat. Pentru c nu-l cunosti, descalt
pantofii, d-ti jos cmasa si pantalonii si vino ncoace. M-a legat
dup ritual, asezat pe morisc, mi-a pus sabotii n picioare si a
nceput s m loveasc la tlpi cu ciomagul, tortur pe care o
suportam cu att mai greu cu ct loviturile se repetau n ceaf, de
parc mi btea cineva cuie n creier.
Dup morisc, a urmat patul, unde mi-a aplicat tortura la
fese cu vna de bou. Nu m-a lsat dect atunci cnd n-am mai
miscat. ncet, am reusit s m mbrac si s-mi iau pantofii n mn,
cci nu era chip s-i ncalt; m dureau tlpile de parc as fi clcat pe
jar. Gardianul a venit s m ia. n drum spre celul, vznd n ce hal
eram, mi-a soptit, oarecum tulburat: Domnule, declar si dumneata
ceva, c stia te omoar. Au mai fost cazuri cnd i-au dus la politie n
oras si nu s-au mai ntors. M-am uitat la el ntrebtor si am ridicat
din umeri nainte de a intra n celul, unde durerile si usturimea
tlpilor si feselor m fceau aproape s urlu.
Acolo m astepta o surpriz. Nicolae Cojocaru si diaconul
Eftimie erau ntinsi pe prici, iar ceilalti camarazi le puneau comprese
reci. Cum m-au vzut camarazii, m-au luat n brate si m-au asezat
alturi de cei doi chinuiti. L-am rugat pe Calistru s-mi pun si mie
ceva ud pe tlpi si fese.
Dup cteva zile, cnd m mai refcusem putin, am fost
condus n biroul comisarului-sef, unde l-am regsit pe Moisiu

Mlastina disperrii

47

desfigurat, sprijinindu-se cu umrul de perete. S-a uitat la mine cu

atta durere, nct am simtit c fusese btut pentru fiecare student de
la Medicin n parte. Uitndu-m asa la el, l aud cum mi sopteste cu
glasul aproape stins de parc era n pragul mortii: Camarade, de
astzi te descurci cum vei sti, eu nu-ti mai sunt sef.
Am trit atunci clipa unei dezamgiri att de mari, de parc m
vedeam aruncat n haos. Clipa desprtirii, poate pentru totdeauna, de
sefii si camarazii mei. Nu ntelegeam deloc ce se petrecea n sufletul
acelui om. Oare nu a mai putut suporta btaia sau o fcuse doar de
form ca s aud comisarul-sef de dup us, ori s m ncerce. O
avalans de ntrebri se prvlea peste mine. Nu mai eram n stare s
gndesc. n acel moment intr comisarul-sef, se uit la mine si-mi
puse ntrebarea: Nu-l cunosti pe Moisiu? I-am rspuns: Nu-l
cunosc, domnule comisar!
Dup rspunsul meu, i-a ordonat lui Moisiu s se dezbrace, la
pielea goal. Cnd l-am vzut pe Moisiu dezbrcat si ce avea pe
corp, pentru moment mi-am pierdut cunostinta, vznd negru
naintea ochilor. Nu mai vzusem n viata mea asa ceva, nici mcar
n anchetele cele mai slbatice. Tot trupul lui, din cap si pn n tlpi,
era o ran mare care supura. O durere de nedescris mi-a umplut
sufletul, de parc nu era fibr din corpul si din sufletul meu care s
nu m doar. Cine n-a trit durerea, suferinta, peste limitele
imaginabile, nu va putea niciodat ntelege acest fenomen. Am fost si
eu btut crunt, dar ceea ce am vzut pe corpul lui Moisiu m-a topit.
Comisarul i-a fcut semn lui Moisiu s se mbrace, n timp ce i
se adresa: Spune-i dobitocului acestuia s recunoasc, c-l omor!
Iosub si Lunguleac au declarat tot. La acest sfat, Moisiu a rspuns
scurt: l priveste!. Comisarul, cu un ton enervat: Pi, d-i
dezlegare, ca s stie omul ce face, c asa e la voi. Moisiu n-a mai
rspuns. M-am mai uitat o dat la el si iar mi-au dat lacrimile.
Comisarul m-a apostrofat cu cea mai stupid ironie: ti plngi seful
sau pe tine? la care nu am mai rspuns.
Cnd auzisem numele celor doi, mi se tiase rsuflarea. Abia
atunci s-a fcut lumin n mintea mea. Nu fusese Moisiu cel care
vorbise, cci nu-l cunoscuse pe Lunguleac sau pe ceilalti camarazi, ci
numai cei doi spuseser tot. Am fost apoi readus n celul.

48

Dumitru Bordeianu

Mihai Iosub si Ion Lunguleac

Cei doi erau colegi de-ai mei, de liceu si de facultate. Prin
martie 1948 Iosub, care era legionar n cadrul Faculttii de Medicin,
a fcut imprudenta (fr s m anunte, cum era obiceiul) s divulge
prietenului su Lunguleac anumite secrete. Motivul pentru care Iosub
avea ncredere n Lunguleac era faptul c acesta, originar din
Storojinet (n Bucovina de Nord, luat de rusi) si vzuse mama si pe
cei trei frati deportati n Siberia n toamna lui 1940, unde au si murit.
Datorit acestei drame, Iosub se credea ndrepttit s-i
destinuie c el este legionar, c activeaz ca atare n cadrul
Faculttii de Medicin din anul 1946, c seful unittii anilor I si II as
fi fost eu, de asemenea c mai erau si alti studenti legionari si c
seful studentilor medicinisti legionari era un student din anul VI, pe
nume Moisiu Dumitru.
A doua greseal a lui Iosub a fost c a fcut imprudenta s
fug din Iasi, dup arestarea mea, n plin sesiune de examene; si a
treia, c l-a luat pe Lunguleac cu el, n satul natal.
La acea dat politia i controla pe la faculttile din Iasi si prin
cmine pe studentii nscrisi la examene si prezenta acestora la ele. La
un astfel de control fcut la cminul studentilor medicinisti, politia a
aflat de la colegii nostri c Iosub si Lunguleac nu numai c nu s-au
prezentat la examenul care avusese loc cu cteva zile mei nainte, dar
chiar au plecat din cmin si n-au trecut nici pe la cantin. Cum era
usor de aflat adresa lui Iosub de la secretariatul faculttii, a fost
anuntat politia din Flticeni, care a fcut ntr-o noapte o perchezitie
la printii lui Iosub. Aici i-a arestat din pat pe cei doi, i-a legat burduf
si cu un jeep i-a dus n aceeasi noapte la Suceava, la numai 50 de
kilometri de acel sat. La perchezitie politia a gsit la cei doi
legitimatiile de studenti ai Faculttii de Medicin din Iasi.
Pn la confruntarea mea cu ei, deci timp de vreo lun, au fost
btuti si torturati crunt. Dac au declarat ceva, nu au fcut-o din alte
motive dect c n-au mai putut suporta chinurile la care fuseser
supusi.
Dup confruntarea mea cu Moisiu, cei doi au fost si ei
confruntati cu el. Lunguleac, pe bun dreptate, a declarat c nu-l
cunostea. Iosub, la rndul lui, nu a recunoscut c era legionar sau c-l
cunostea pe Moisiu.

Mlastina disperrii

49

Anchetatorul, versat, dup ce Lunguleac fusese btut de mai

multe ori fr s declare nimic, i-a fcut o propunere pe cuvnt de
onoare cnd se stia prea bine ct valora onoarea unui comunist
c-l va lsa liber dac va spune tot ce stia despre colegii lui legionari.
Aceast propunere l-a fcut pe Lunguleac s nu intuiasc perfidia
comisarului si s-l cread de bun credint, declarnd tot ce stia. Un
alt fapt care l-a determinat pe Lunguleac s fac acest pas chiar dup
anchet era c suferea de boala lui Basedow. El nu putea suporta
foamea. Ca urmare, confruntat cu Iosub, Lunguleac a declarat n fata
acestuia tot ce i spusese acesta. Pentru c nu recunostea, Iosub a fost
torturat nc o sptmn si din nou confruntat cu Lunguleac pn
cnd a cedat, declarnd totul.
Eu, fiind din nou confruntat cu cei doi, n-am recunoscut nimic,
si atunci mi s-a aplicat cea mai crunt morisc.
Celula mea se transformase ntr-o adevrat camer de spital,
cu oameni schiloditi si att de slbiti, c se citea pe fetele lor c nu
mai puteau rezista. Plantoanele de drept comun, ngrozite si ele de
ceea ce vedeau n momentul cnd mprteau masa, confirmau c n
ntreaga nchisoare domnea aceeasi atmosfer de crunt schilodire.
ntr-o zi, spre sfrsitul lunii septembrie, n jurul orei zece, am
fost dus n cabinetul anchetatorului-sef. Eram att de slbit fizic si
dezorientat de cele ntmplate, nct parc nu mai aveam puterea s
gndesc. Intrat n birou, am fost ntmpinat cu cuvintele:Mi,
banditule! Mori ca un prost, pentru c uite avem aici declaratiile prin
care noi te putem trimite n judecat, s fii condamnat la ani grei de
nchisoare. Mi-a dat s citesc toate declaratiile care m priveau. A
adus apoi pe Iosub si Lunguleac s confirme n fata mea c erau ntradevr declaratiile lor.
n urma acestor declaratii si confruntri cu ei m-am decis s
recunosc activitatea mea legionar n cadrul Faculttii de Medicin
din Iasi, precum si c am fost sef de unitate al anilor I si II.

nscenarea de reconstituire
Era pe la nceputul lui noiembrie 1948. mi amintesc bine c
nc nu ninsese la Suceava.
Era o zi nsorit dar rece cnd, dimineata pe la orele zece,

50

Dumitru Bordeianu

directorul nchisorii, cu multi gardieni dup el, a trecut din celul n

celul, spunnd c cine este student sau elev de liceu din Iasi, s ias
n curtea nchisorii.
Dup aceea, anchetatorii ne-au grupat pe facultti. De-o parte,
Universitatea cu Faculttile ei, iar de cealalt parte Politehnica cu
faculttile ei. Era pentru prima dat de la arestarea mea cnd am
putut s-mi vd camarazii de la facultate.
Dup ce au fost scosi toti studentii si elevii, am fost mbarcati
n camioane militare, acoperite cu prelate si pziti de soldati
narmati. Asa am fost condusi, pe facultti, pe un platou n
apropierea cettii Sucevei. Ajunsi aici, s-a format un cordon de
soldati narmati cu pusti automate n jurul nostru. Spre surprinderea
noastr ns, n afar de soldati, gardieni, anchetatori si btusi, acolo
mai erau si fotografi.
Cei care conduceau nscenarea au ales o zi nsorit,
asemntoare lunilor mai sau iunie, iarba fiind nc verde. Pentru ca
anchetatorii s-si procure piese la dosar, necesare n fata instantei de
judecat, deoarece la arestare nu gsiser nimic incriminator asupra
noastr, au nscenat cea mai monstruoas minciun: aspecte din
activitatea legionar, care au fost filmate si fotografiate, pentru a fi
atasate la dosar, ca piese de acuzare.
S-a fotografiat o sedint de cuib n cadrul Faculttii, noi
fiind repartizati pe unitti, exact asa cum scria n Crticica sefului
de Cuib.
inuta noastr vestimentar era civil. Ne-au poruncit s ne
dezbrcm. Am rmas numai n cmas, cu mnecile suflecate, ca s
se vad c afar e cald si ne-am asezat pe iarba verde n apropierea
unei pdurici. Apoi s-au desfsurat sedinte pe unitti si sedinte pe
facultate, unde a fost fotografiat Moisiu, primind raportul.
Au mai fost fotografiate si crti de doctrin legionar, aduse
binenteles de anchetatori si confiscate din timpul lui Antonescu.
Aceste crti trebuiau s se gseasc la sefii de unitti n timpul
sedintei.
Pentru a dovedi caracterul terorist al legionarilor, au
fotografiat si mnuiri de arme militare, aduse de soldati, precum si
trageri la tint. S-a mai nscenat si un foc de noapte cu toate c era
ziu lng care se vedeau armele fcute piramid, ca la instruirea
ostasilor, de unde trebuia s reias c legionarii, narmati pn n

Mlastina disperrii

51

dinti, reprezentau un mare pericol pentru siguranta Statului.

Dar cea mai sfruntat miselie a fost c cei denuntati la anchete,
nefiind arestati nc, au fost nlocuiti acolo cu alti camarazi, care nu
aveau nimic de-a face cu unitatea respectiv. Cel mai elocvent
exemplu m-au fortat s-l dau eu, poznd pentru fratele meu Ion, cu
care m asemnam si al crui nume a fost evocat la anchet, desi nu
fusese nc arestat. El nu fcea parte din Faculatea de Medicin, ci
era student la Politehnic. Iosub Mihai, Ungureanu Alexe si
Climescu, studenti la Medicin, au pozat pentru alti studenti de la
Politehnic, nc nearestati si care erau prietenii lor. Acelasi
procedeu a fost folosit si n cazul fetelor.
Miselia si minciuna se puteau deduce si din faptul c n aceste
fotografii toti aveam prul la fel de scurt, cci fusesem tunsi cnd
fusesem ncarcerati la Suceava. Unii aveau mustat, ca mine care, n
libertate, nu purtasem niciodat mustat. Unul singur purta, Costic
Stamate. mi amintesc bine c, pentru nscenare, seful Centrului
Studentesc Legionar (CSL), Nicolae Simionescu, s-a consultat cu
Bogdanovici, seful Universittii, cu Moisiu si Costic Butan, seful
Politehnicii, fiindc, cu voia sau fr voia noastr, anchetatorii ar fi
fcut acelasi lucru6.
Calculul nu a iesit precum fusese prevzut, deoarece procesele
celor din nchisoarea Suceava s-au judecat n alte circumstante, pe
care le voi relata la capitolul despre procese si complete de judecat.
Dup aceast mascarad am fost din nou mbarcati n
camioane, nsotiti de inseparabilii soldati narmati si readusi n
celulele noastre, unde au avut loc discutii, cu preri si previziuni
diferite. Anchetele au continuat si ele cu torturi de aceeasi intensitate
pn spre sfrsitul lunii decembrie.
Atmosfera de dup nscenri
Dup aceast nscenare, detinutii erau ntr-o stare de plns,
fr asistent medical si cu un regim alimentar care-i adusese ntr-o
stare nct abia se mai puteau tine pe picioare. Cea mai crunt
6 La vremea aceea va mprti minciuna, care este Antihrist (Sfntul Nil
Athonitul) (n. ed.).

52

Dumitru Bordeianu

suferint si cel mai greu de suportat a fost foamea, care, ncepnd cu

aceast dat ne va mcina n multii ani de nchisoare. Fiecare a
ndurat-o n functie de tipul constitutional si de vointa si stpnirea
de sine pe care le avea.
Din cauza acestei suferinte aproape de nesuportat, unii putini
la numr au cedat la anchete, iar altii au fcut fel de fel de
compromisuri. Pe vremea aceea, n Moldova se mai resimtea nc
lipsa de alimente, dup cei trei ani consecutivi de secet, 1945-1947.
Nu voi uita niciodat c de Sfntul Dumitru (26 octombrie),
aniversarea numelui meu, dup mas, colega mea de an, detinut pe
sectia de femei, fiind la plimbare numai fetele aveau dreptul la zece
minute de plimbare s-a apropiat de geamul cu gratii si mi-a aruncat
o pine mare de 1 kilogram, urndu-mi n soapt: La multi ani!
Gardianul care le pzea nu a observat-o, ns un soldat din turnul de
veghe a vzut-o si a denuntat-o. A fost usor de recunoscut pentru c
dintre toate fetele, numai una singur purta coade. Drept pedeaps,
fiind dus la anchet, a luat o btaie pe care cred c n-a uitat-o nici
pn n ziua de azi. n plus, timp de o lun de zile nu a mai avut voie
s ias la plimbare sau s cumpere pine.
ndat ce am primit pinea, am prevzut c va veni perchezitia
si de acea am mprtit-o repede ntre noi, nfulecnd-o pe nersuflate.
Popa anu nu a vrut s primeasc. Cnd au venit s perchezitioneze,
obiectul delict dispruse deja, iar noi nu am recunoscut nimic.
ntr-o bun zi, pe la sfrsitul lui noiembrie, sunt scos cu
Cojocaru ca s ducem fetelor o tinet cu ap de but de la fntna din
curtea nchisorii. Cu aceast ocazie, datorit gardianului de pe sectia
fetelor, care era mai cumsecade, am putut intra din celul n celul cu
tinetele, ca s le vedem pe toate. Cu unele dintre ele am putut s
vorbim, s schimbm informatii, gardianul prefcndu-se c nu vede
nimic. Ceea ce ns m-a impresionat n mod deosebit si foarte
neplcut n aceste celule a fost igiena. M-am ngrozit si n acelasi
timp mi-am pus ntrebarea: cum vor rezista si cum vor suporta
femeile condamnate conditiile de nchisoare? Prin structura lor
anatomo-fiziologic ele aveau nevoie de o igien corporal diferit
de a brbatilor, majoritatea fiind tinere.
Am vzut n aceste celule crpe improvizate, de diferite
mrimi si culori, splate doar cu ap rece. Probabil c aceste crpe
erau rupte din combinezoanele lor si jena la care fuseser supuse

Mlastina disperrii

53

aceste fpturi att de gingase se citea pe fata lor. Mirosul n celul

era att de insuportabil, nct nu era de mirare c li permisese o
plimbare zilnic de zece minute, timp n care usile erau lsate
deschise. Era nevoie s li se usuce crpele si s se aeriseasc celula.
Le-am ntlnit dup eliberare pe unele dintre ele. Executaser 16 ani
de detentie si mi-au mrturisit c femeile au suportat mult mai greu,
din acest punct de vedere, conditiile din nchisoare.
n tot timpul anchetelor si proceselor nu s-a fcut baie, nu ni sau splat rufele si nici nu am primit spun. S trag concluzia ce se
cuvine domnisoarele si doamnele din lumea civilizat. Toate femeile
arestate din tara noastr sub regimul comunist au fost adevrate
eroine. Cinste lor, de-a lungul istoriei!
Nu pot ncheia acest capitol, fr a spune c au fost si orase ca:
Bucuresti, Timisoara, Galati, Cluj etc., unde torturile si btile au
fost si mai feroce. Anchetele, nscenrile, si procesele de la Suceava,
asa cum s-au desfsurat ele, amintesc ns permanent de cea mai
odioas politie si justitie. i aici, n bezna minciunii justitiei s-a
petrecut pervertirea si degradarea.
Crciunul anului 1948, la Suceava
Oamenii milostivi si buni crestini din Suceava si satele din jur
aveau frumosul obicei ca smbta si la srbtori mari, s vin la
poarta nchisorii s aduc detinutilor tot felul de alimente si
mbrcminte. Din prima smbt, cnd nchisoarea a nceput s se
umple cu noi, cei arestati la 15 mai, acesti piosi crestini au venit la
poart cu alimente.
De srbtoarea Sfntului Ioan cel Nou de la Suceava, orasul
fiind plin de crestini de prin mprejurimi, ba chiar din Maramures, au
ncercat multi s aduc mncare detinutilor. Slugile satanei ns,
care-i nfometau pe cei arestati, i-au alungat cu vine de bou,
rsturnndu-le cosurile cu mncare, njurndu-i si lovindu-i. Acesti
fideli crestini s-au adunat apoi pe terenul trgului de vite unde aveau
crutele, fcnd semne detinutilor, artndu-le cum li s-au rsturnat
cosurile de alimente. Scena a fost vzut de altfel si de detinutii de pe
latura cu poarta nchisorii, ca si de cei de la primul etaj. Multe femei
plngeau de ceea ce li se ntmplase.

54

Dumitru Bordeianu

Pe la sfrsitul lui decembrie 1948, o mare parte din anchete

erau deja terminate. Cei scpati ntregi din torturi si adunau
gndurile, pregtindu-se sufleteste pentru marea srbtoare a Nasterii
Domnului.
Nu voi uita niciodat clipele de duiosie si nltare sufleteasc,
cnd din fiecare celul de fete, ncepnd cu apusul soarelui si pn la
stingere, ocupantele ieseau pe rnd la geamul celulei si cntau. Nu
mi s-a prut vreodat un cntec mai dulce, mai suav, mai nlttor
spre cer dect vocea acestor privighetori nchise dup gratii. Ceea ce
a impresionat pn la lacrimi pe toti arestatii de pe acea parte a
nchisorii erau cntecele de leagn, pe care le cntau mamele ai cror
copii nu mai stiau de ele.
De la subsol, de unde eram eu, nu se putea vedea ce se petrece
peste zidul nchisorii, ns cei de la etaj, de cum se nsera, vedeau
grupuri de oameni care ascultau de afar ce se cnta nuntru.
Niciodat un colind de Crciun nu mi s-a prut mai aproape de cer,
mai simtit din adncul inimii, mai melodios, dect cel ngnat de
dup gratii de fetele din nchisoarea din Suceava.
Crciunul si Anul Nou le-am petrecut n frig, foame si tristete.
Lua atunci fiint cea mai odioas politie secret, Securitatea, iar
pentru noi ncepeau nscenrile de procese, cu anii grei de nchisoare
la care aveam s fim condamnati.

Izolarea
n ziua de 15 ianuarie 1949, de la sectia noastr din subsol se
auzeau usi deschizndu-se si pasi pe coridor. nainte de prnz, un
gardian cu o list n mn a deschis celula noastr si mi-a citit
numele, spunndu-mi fraza pe care aveam s o aud timp de 15 ani:
F-ti bagajul si iesi afar!
Mi-am fcut bagajul, format din cteva rufe pe care le-am
ngrmdit ntr-o boccea si mi-am mbrtisat camarazii cu care m
obisnuisem, alinndu-ne durerile si suferintele attor luni de anchet.
Aveam s nu-i mai ntlnesc niciodat, n afar de Popa anu.
Iesit din celul, mergeam n urma gardianului care, uitndu-se
pe o list, s-a oprit n fata celulei nr. 15. n acea clip n-am dat nici o
important acestui numr, care simboliza cu anticipatie anii care

Mlastina disperrii

55

urmau.
Intrnd, m asteptam s vd un prici, dar n locul lui am
descoperit sub un geam o rogojin rupt si o ptur roas si gurit.
n primul moment nu stiam ce s cred, pentru ce eram izolat si dac
voi sta aici pn la proces sau voi fi dus cu alti camarazi. Am asteptat
s vin masa de prnz. Nu stiam nici dac gardianul care era pe
sectia noastr era si aici. Mare mi-a fost mirarea ca, la ora prnzului,
s constat c nu mi se mai deschidea usa s mi se toarne ciorba n
gamel ca pn atunci, ci numai usita de sub vizet.
Mi-am dat seama astfel c n afar de celulele comune mai
existau si celule individuale, asa numitul regim de izolare. Conditiile
erau cu totul diferite fat de celulele unde fusesem pn atunci.
Nu dup mult timp, si-a fcut aparitia si comandantul
gardienilor, numit n limbajul lor primul, cu o hrtie n mn.
Trebuia s se conving dac numele meu corespundea cu cel notat pe
hrtia lui. Mi-a cerut deci s-i spun ziua, luna, anul si locul nasterii,
numele printilor, unde am fost arestat si de cine, precum si profesia.
Dup stabilirea identittii, mi-a precizat c eram izolat n
aceast celul cu un regim special, pn la proces. Nu aveam voie s
bat n us si nici s-mi duc tineta de necesitti si ap de but afar,
acestea urmnd a fi schimbate tot la trei zile. Nu aveam dreptul dect
la rogojina si ptura care se gseau sub geam, pentru dormit. Inutil de
precizat c nu aveam voie s cer nimic regim fixat de ctre cei care
m-au anchetat. Primul, dup nsiruirea acestor interdictii, a nchis
usa, a tras zvorul si a disprut. Puteam s urlu, s strig, s m dau cu
capul de pereti, s cer ajutor; nu m auzea nimeni. Pentru prima dat
eram singur, nspimnttor de singur. Frigul si foamea care m
rodeau erau, parc, mai usor de suportat dect chinul ntrebrilor si al
contradictiilor din constiinta mea. Din cauza frigului nu puteam
dormi.
ntr-o noapte, trziu, neputnd dormi, m miscam prin celul
si am auzit cum se deschide zvorul, apoi usa, si n cadrul ei apru un
individ ntr-o uniform pe care nu o mai vzusem pn atunci. Am
nteles repede, dup expresia cazon cu care mi s-a adresat, cu cine
aveam de-a face: Banditule, mbrac-te si vino dup mine! Cum
dormeam mbrcat din cauza frigului, nu mai era nevoie s iau nimic
pe mine. Frigul din corpul meu parc dispruse cnd n fata mea s-a
deschis bezna necunoscutului, cci nu stiam dac m voi mai

56

Dumitru Bordeianu

ntoarce n celul si cum voi arta atunci la nftisare.

Iesit pe coridor, mi s-a ordonat s-mi pun minile pe cap, s nu
scot un cuvnt si s merg n vrful picioarelor. Mergeam foarte ncet,
epuizat de un regim att de inuman timp de aproape patruzeci de zile.
Ajuns pe sectia de anchet, abia fcusem vreo zece pasi, c
ofiterul m ia n primire cu urmtoarele dispozitii: s m apropii, smi reazm fruntea de perete, s tin n continuare minile pe cap, s
nu m uit nici n stnga, nici n dreapta si s nu fac nici o miscare.
Cnd am intrat n celul am rmas uluit. Ofiterul care-mi
ordonase ce-mi ordonase nu era altul dect avocatul meu aprtor,
desemnat din oficiu n procesul din iarna lui 1947, la Tribunalul
Militar din Iasi.
Acela fusese un proces intentat de ctre Prefectura judetului
Baia, referitor la cele ntmplate cu prefectul n timpul alegerilor din
19 noiembrie 1946.
Cine era acest ofiter? Se numea Ion Gheorghe, fost colonel
magistrat si Presedinte al Tribunalului Militar Teritorial Iasi. Dup
instalarea guvernului Groza, fusese epurat din Justitia Militar,
profesnd n continuare ca avocat.
Cum ajunsese apoi acest avocat, peste noapte, la acelasi grad
de colonel, ca fost presedinte de tribunal militar, era usor de nteles!
Dup ce mi s-au verificat datele personale, mi s-a citit actul de
acuzare:
Presedintele Tribunalului Militar Iasi, trimite n judecat pe
inculpatul mai sus mentionat:
conform articolului 209, aliniat (a), pentru crima de uneltire
mpotriva ordinii sociale;
conform articolului 107, pentru crim de complot;
conform articolului 102, pentru crim de nalt trdare.
Curtea va judeca cazul si va da sentinta, conform procedurii
penale militare. Inculpatul a recunoscut faptele mentionate n actul
de acuzare prin declaratia dat organelor de anchet, fr presiune,
de bun voie si semnat cu mn proprie.
n clipa aceea revolt mi-a cuprins toat fiinta. Parc mi
amutise graiul.
Observnd figura mea, colonelul a continuat cu o voce mai
putin autoritar, preciznd c inculpatul, adic eu, avea dreptul la
aprare prin avocatul pe care-l va angaja, si c acest avocat va trebui

Mlastina disperrii

57

s cunoasc dosarul clientului pn n ziua procesului, ce va ncepe

pe ziua de 21 februarie 1949 la orele 8 a.m.
M-a invitat apoi s semnez c am luat cunostint de cele
mentionate mai sus. M-am apropiat de mas, am luat hrtia ce mi se
ntindea, am semnat-o si m-am retras. Ofiterul care m introdusese n
sal m-a condus cu acelasi ritual la celula nr. 15 de la subsol. Cum
lumina era nc stins n celul, triam cu falsa impresie c aveam cu
cine discuta cele petrecute cu cteva minute nainte, asa cum se
ntmpla la comun.
Eram att de nuc si de dezorientat de cele auzite, c pentru un
moment m-am ntrebat dac era realitate sau un vis urt ceea ce se
petrecea cu mine, sub influenta frigului si a foamei.
Nu stiu ct timp s fi trecut, pn am vzut pe geam cum se
crap de ziu. Picioarele mi erau grele, ca de plumb. Ct m-am
miscat prin celul, frigul dispruse parc din corpul meu, cu toate c
afar era o iarn grea si un ger de crpau pietrele. M-am ntins pe
rogojin mbrcat, am tras ptura peticit peste mine si am nchis
ochii.
Nu stiu ct am dormit si m-am trezit nghetat cnd gardianul
mi-a deschis usita de sub vizet ca s-mi cear gamela. M-am ridicat
greu de pe podea si i-am ntins-o. Mi-a strecurat-o apoi cu ceai cald,
care mi-a nclzit tot corpul si m-a trezit la realitate. Am nceput s
derulez filmul pe care-l trisem n noaptea aceea, ncercnd s
descifrez, ct m pricepeam, termenii juridici din actul de acuzare.
Crima de nalt trdare o consideram cea mai grav. Ct priveste
complotul, acesta reiesea din nscenarea cu armele de lng Cetatea
Sucevei.
Ceea ce m nelinistea ns si m tulbura pn la furie era
regretul de a nu-i fi rspuns colonelului la fraza introdus n
declaratia mea cum c: am declarat de bun voie si nesilit de
nimeni. M gndeam c studiind dosarul mpreun cu avocatul,
acesta va constata falsul si faptul va fi n favoarea mea.
O! Ct de naiv si nestiutor eram n materie de justitie
comunist! Abia dup proces am aflat ce era aceast justitie, cum se
aplica si cine decidea n realitate sentintele.

58

Dumitru Bordeianu

Procesul (mascarada justitiei)

n ziua de 21 februarie 1949 usa celulei s-a deschis si
gardianul de pe sectie mi-a citit numele si m-a invitat s m mbrac.
Cu o voce mai omeneasc, mi-a mai spus: Domnule, a sosit ceasul
s v duc n sala de sedinte, la proces! Am ncercat un sentiment de
bucurie, gndind c i voi revedea pe colegii si camarazii mei.
Am fost condus pe sectia de la parter, unde se fceau
anchetele. Pe un carton era scris Sala de sedinte, sal opus usii de
intrare n nchisoare. Cnd am intrat acolo, am observat improvizatia.
Sala, de obicei rezervat pentru ntrunirile si sedintele personalului
nchisorii, era transformat n sal de sedinte pentru judecat.
n mod normal, aici puteau ncpea cel putin dou sute de
persoane. Intrnd, am fost luat n primire de un ofiter de securitate
care, dup ce mi-a strigat numele, m-a condus n prima banc, unde
era seful meu Moisiu, flancat n stnga de Petric Tudose si Virgil
Lungeanu, iar n dreapta de Mircea Brsan, lng care am luat loc si
eu.
Moisiu, profitnd de neatentia securistilor, ne-a atras atentia s
nu recunoastem nimic din declaratiile pe care le-am dat de bun
voie si nesiliti de nimeni. Acelasi consemn s fie transmis si
celorlalti cnd vor fi adusi n sal.
Dup aproape o or au fost adusi n sal toti camarazii arestati
din cadrul Faculttii de Medicin. Securistii ne-au interzis s vorbim
ntre noi.
De-odat, a intrat n sal Blehan, mbrcat n uniform de
securitate. S-a uitat la noi cu un aer de maresal, sfidtor si obraznic.
Am bnuit c ceilalti ofiteri de securitate din sal erau btusii pentru
celelalte judete din jumtatea de nord a Moldovei.
Pe la orele nou dimineata, a intrat n sal completul de
judecat, format din:
presedinte: colonel Ion Gheorghe;
doi ofiteri care nu erau magistrati, dar ndeplineau rolul de
asesori populari;
procurorul militar, un magistrat, grefierul si dou
dactilografe.
Presedintele a ordonat grefierului s fac apelul inculpatilor,
att al celor prezenti, ct si al celor declarati la anchete, dar nc

Mlastina disperrii

59

nearestati. Inculpatii prezenti erau 123. Cei nearestati erau n numr

mai mare.
Dup apel, procurorul a dat citire actului de acuzare si de
trimitere n judecat. Asteptam ca bncile din spatele nostru s fie
ocupate de rudele noastre, precum si de alt asistent. Bncile si sala
de sedint au rmas goale. Dup vreo dou ore, Curtea a ntrerupt
sedinta, pentru o pauz de o jumtate de or, iar n sal nu au rmas
dect ctiva gardieni s ne pzeasc s nu vorbim, care se fceau c
nu ne observ. Astfel, am aflat c din tot lotul nu au fost izolate dect
opt persoane: Moisiu, Tudose, Lungeanu, Brsan, Bordeianu,
Parizianu, Scutaru si Stamate. Toti eram izolati, fr s stim unul de
altul, pe aceeasi sectie de la subsol.
n nchisoarea din Suceava peretii dintre celule erau att de
grosi, nct legtura ntre celule nu se putea face prin metodele care
se cunosteau atunci, n primele luni de nchisoare, adic prin bti
repetate cu pumnul n pereti.
Noi toti cei izolati am avut acelasi regim si numai noi am fost
scosi noaptea din celul si dusi n fata completului de judecat. Eram
toti convinsi c au fcut aceast mascarad pentru a ne intimida.
Ceilalti camarazi au fost izolati n dou camere.
Asteptasem s vin avocatii s ia legtura cu noi, cu cteva
zile nainte de nceperea procesului, conform legii, ca s aib timp
suficient s studieze dosarele; de asemenea ne asteptam s vin
asistent din afar, printi, prieteni etc.
Putin timp nainte de intrarea completului de judecat, n sala
de sedint au aprut doi indivizi, unul mbrcat ntr-un cojocel nou
cumprat desigur de curnd de securisti si cellalt cu o scurt din
stof de ln de cas. Preau att de suspecti si mai ales inoportuni,
c ne puneam ntrebarea ce rol aveau de jucat n proces. Nu erau
dintre rudele noastre, nici dintre prieteni sau cunoscuti, ca s-si
justifice astfel prezenta n sala de sedinte si nici nu fceau parte din
asistenta completului de judecat. Observndu-i mai ndeaproape, am
constatat c erau cu chef, pregtiti din timp si cu un anume scop, pe
care aveam s-l descoperim abia mai trziu.
ndat ce completul de judecat s-a instalat, cei doi indivizi au
nceput, ca la un semnal, s strige ct i tinea gura: Moarte lor!
Moarte lor!
La auzul acestor cuvinte, Moisiu, seful lotului, fr s cear

60

Dumitru Bordeianu

voie Presedintelui, s-a ridicat n picioare si adresndu-se acestor

intrusi cu o voce iritat si destul de puternic, le-a pus ntrebarea:
Mi bdie, cui strigati voi, moarte lor? Noi ne uitam la ei surprinsi.
Cineva din completul de judecat le-a fcut semn si ei au renceput
cu si mai mult verv: Moarte lor!
Dup cele ntmplate, Presedintele, colonelul Ion Gheorghe, la fcut atent pe Moisiu c nu are voie s vorbeasc, nici s se miste
din pozitia pe care i-a fixat-o Curtea si c ntrebrile se vor pune
numai prin completul de judecat.
Atunci Moisiu, abil intelectual si bun orator, a pus n numele
celor de pe bncile de acuzare o ntrebare Presedintelui si Curtii,
rugndu-i s precizeze identitatea celor doi indivizi care cereau n
gura mare moarte lor!, precum si rolul pe care l aveau ei n acest
proces. Presedintele a declarat c cei doi erau reprezentantii clasei
muncitoare si c aveau dreptul prin lege s asiste la proces, deoarece
acesta fiind public, era permis oricrui cettean romn s ia parte la
dezbateri.
Moisiu s-a enervat, si cu un ton destul de agresiv i-a rspuns
Presedintelui: Dac procesul este public si orice cettean romn are
voie s ia parte la dezbaterile lui, atunci, domnule Presedinte, v rog
s-mi spuneti de ce printii, fratii, alte rude si prieteni de-ai nostri sau
alti cetteni nu se gsesc n sal? La care Presedintele i-a rspuns:
Nu te priveste pe d-ta aceast problem!
Moisiu, din ce n ce mai enervat: Dac nu m priveste, atunci,
nici pe onorata Curte nu trebuie s o priveasc dac eu nu voi
rspunde la ntrebrile puse. Replica Presedintelui a fost brutal:
D-ta si toti inculpatii de pe banca acuzrii, sunteti obligati s
rspundeti Curtii, pentru c n caz contrar ea are mijloace s v fac
s vorbiti!
Atunci, reia Moisiu, acest complet de judecat este un
complet de anchet?
Presedintele, mai ameninttor: ti atrag atentia, c orice
ofens si injurii aduse Curtii se pot pedepsi conform legii.
Legea de care faceti uz, domnule Presedinte, este legea
pumnului, legea junglei, nu s-a putut abtine Moisiu.
Presedintele, enervat, s-a ridicat si cu un ton autoritar l-a
amenintat c, dac o singur dat va mai ndrzni s fac astfel de
afirmatii, faptul l va costa scump.

Mlastina disperrii

61

Totusi ne gseam n fata unei situatii tragi-comice si nu mai

stiam ce concluzii s tragem. Ne aflam ntr-adevr n fata unei
judecti sau n fata unei mascarade? Fiecare dintre noi si-a dat ns
seama c orice am spune nu mai avea nici o important, pentru c
acest complet de judecat era instruit, nc dinainte de a intra n sala
de sedinte, cum s judece si ce pedeaps s dea fiecruia dintre
inculpati.
Dup ce procurorul a dat citire actului de trimitere n judecat
a fiecruia dintre noi, completat cu faptele incriminate, a cerut pentru
fiecare pedeapsa maxim, potrivit articolului respectiv din codul
penal.
Culmea injustitiei si a ridicolului s-a vzut ns atunci cnd
Presedintele a anuntat n instant c inculpatii aveau dreptul la
aprare. n timp ce el fcea aceast afirmatie, parc la comand, cinci
indivizi mbrcati n civil au aprut n sal si s-au asezat pe o banc
lng fereastr, aproape de masa completului de judecat. Nu erau
altii dect avocatii aprrii. Presedintele, adresndu-li-se, le-a
precizat c fiecare avea de aprat zece inculpati, invitndu-i s ia
imediat legtura cu clientii lor. Apoi, ntorcndu-se ctre noi, ne-a
spus: E o favoare de a avea avocati din oficiu!
Avocatii au primit dosarele si, dup lista nmnat de
Presedinte, fiecare si-a luat n primire inculpatii pe care trebuia s-i
apere. Dup ce au rsfoit dosarele timp de vreo zece minute,
Presedintele le-a cerut s le depun pe mas, fr a fi avut nici mcar
timpul s ia la cunostint de continutul lor.
n fata acestui spectacol mai mult dect ridicol, am rmas cu
totii nmrmuriti, dndu-ne seama c ne aflam n fata unei regizri
care nu era nici judecat, nici aprare, ci o sinistr mascarad n care
nu mai rmsese dect acuzarea.
Simulacrul de sedint a luat sfrsit spre orele sase dupamiaza. Am fost apoi condusi fiecare n celula lui, nu nainte de a fi
anuntati de Curte c a doua zi, la ora opt dimineata, va continua
procesul.
A doua zi, 22 februarie 1949, dimineata, am fost adusi din nou
n sala de sedint, unde am fost asezati n ordinea urmtoare: seful de
lot, cei patru sefi de unitti, apoi Scutaru si Parizianu, formnd o
grup. eful de lot, care era la marginea bncii, s-a adresat avocatului
care trebuia s ne apere, ntrebndu-l dac el era avocatul acestei

62

Dumitru Bordeianu

grupe.
Culmea rusinii si nclcarea elementarei idei de justitie privind
aprarea era c avocatul nu avea dosarul inculpatului, acesta fiind
nlocuit de ctre Presedinte cu cteva foi. Dup aceea Presedintele,
constatnd c procedura juridic a fost ndeplinit, ar fi trebuit s
dea cuvntul aprrii.
S-a nceput cu primul inculpat, seful de lot Moisiu Dumitru.
Presedintele i ordon lui Moisiu, judecat ca sef de lot, s se ridice n
picioare. Stupoare! n loc s dea apoi cuvntul avocatului aprrii,
Presedintele l-a dat, mpotriva oricrei legalitti, acuzatorului public.
Procurorul n-a mai fcut rechizitoriul, pentru c-l fcuse deja
pentru fiecare inculpat. Despre seful nostru a spus asa:
Moisiu Dumitru, acest individ periculos, a organizat n cadrul
Faculttii de Medicin din Iasi un grup de legionari, pentru a unelti
mpotriva ordinii sociale instalate n tara noastr. A instruit si
pregtit un complot mpotriva Statului si, ce este mai grav, acest
individ a strns informatii prin subalternii lui si de la alte persoane,
furnizndu-le unei puteri strine.
De aceea, acuzatorul public, reprezentnd clasa muncitoare
din R.P.R, cere pentru acest inculpat pedeapsa maxim prevzut de
codul penal. La dosarul cauzei se gsesc piese din care reiese c
politia, cnd l-a arestat, l-a gsit tinnd sedint legionar si fcnd
instructie cu arme sustrase de la unitti militare, n vederea unui
complot. Curtea poate vedea, pentru convingere, toate aceste piese n
dosarul cauzei.
Dup aceea, procurorul a comis o gaf, cernd grefierului s
citeasc n instant ce fcuse Moisiu mpreun cu inginerul Trniceru
la Alba-Iulia, n timpul refugiului din 1944, cnd Universitatea de la
Iasi fusese mutat n acel oras.
Iat textual ceea ce a citit grefierul: Acest temnicer (era vorba
de inginerul Trniceru) a ridicat, mpreun cu acest moisu (Moisiu) o
traist (troit), pe locul unde a fost tras pe sfoar (pe roat) Horea,
Cluseu (Closca) si Crisu (Crisan). ntreaga sal a izbucnit n rs, de
la Curte si pn la dactilografe. Procurorul, vdit jenat, s-a rstit la
grefier, acuzndu-l c nu era atent la citit. Se vedea clar ce fel de
elemente erau chemate s consemneze depozitiile.
n ncheiere, procurorul aps mai mult pe: Inculpatul, n
declaratia sa, recunoaste cele incriminate de noi, de bun voie si

Mlastina disperrii

63

nesilit de nimeni si semneaz cu mna proprie.

Presedintele a dat apoi cuvntul avocatului aprrii care,
ridicndu-se n picioare, a deschis dosarul din care a scos o foaie de
hrtie scris dinainte, repetnd ntocmai cuvintele procurorului. i
astfel, avocatul nostru s-a transformat din aprtor n acuzator,
ignornd total faptul c era chemat acolo s-l apere pe inculpat, nu
s-l acuze.
n aceast situatie, cnd cel mai elementar principiu de justitie
si drept a fost ignorat, mai mult, clcat n picioare cu atta
nerusinare, Moisiu, nemaiputnd s-si stpneasc nervii, s-a ridicat
n picioare si i s-a adresat avocatului: Domnule, noi nu te-am
angajat ca acuzator, iar dac Tribunalul te-a pus din oficiu ca
aprtor, d-ta ce faci? n loc s m aperi, m acuzi. D-ta nu esti
avocat, esti cules de pe drum si adus aici. Ai primit o hrtie scris, s
citesti ce scrie pe ea. Rusine unui astfel de jurist! n ce tratate de
drept ai citit d-ta s faci ceea ce faci? Eu nu te-am angajat aprtor si
nu am nevoie de serviciile d-tale!
n sal nu era public, afar de cei doi indivizi care nu ncetau
s strige: Moarte lui! Moarte lui! La auzul acestor strigte, Moisiu
nu s-a putut retine s nu intervin: Mi, bdie! Mai beti niste rachiu,
c ati rgusit de cnd strigati moarte lui!
n acest moment, sedinta a fost transformat ntr-un blci. Un
ofiter din completul de judecat a iesit pe coridor si imediat dup
aceea au intrat n sala de sedint mai multi gardieni narmati si ctiva
ofiteri de securitate, printre care si Blehan.
Presedintele a comis imprudenta de a da cuvntul lui Moisiu.
Acesta, cu verva si inteligenta lui, a desfsurat o pledoarie n
aprarea sa si a camarazilor si, care dac ar fi fost nregistrat
Presedintele dduse ordin grefierului si dactilografelor, s nu
consemneze nimic din ceea ce spunea Moisiu ar fi fost model de
pledoarie de mare avocat. n loc de acuzat, Moisiu se transformase n
aprtor, infirmnd tot ceea ce spusese procurorul.
Piesele de la dosar le-a declarat nscenri si minciuni
grosolane, inventate de anchetatori, pentru c nici un camarad din
subordinea lui nu a fost prins fcnd sedinte sau instruindu-se cu
arme, nscenrile din asa-zisa reconstituire fiind fcute la nceputul
lunii noiembrie pe platoul de lng Cetatea Sucevii. n aceste
fotografii se putea observa c toti camarazii erau tunsi, or, n

64

Dumitru Bordeianu

libertate, fiecare dintre ei avea o anumit lungime a prului. Armele

pe care le pozase politia erau luate si ele de la soldatii care fceau
paza nscenrilor. Cel mai odios fapt era ns c subalternii lui
Moisiu fuseser obligati s pozeze n locul altor camarazi de la alte
facultti, care nu erau nc arestati.
Moisiu a dat cazuri concrete: Bordeianu Dumitru a pozat n
locul fratelui su, Ion Bordeianu, de la Politehnic. Or, un om nu
putea poza n acelasi timp n dou locuri diferite. A cerut apoi s fie
confruntate piesele de la dosar ale Medicinii cu cele ale Politehnicii
din Iasi. Ct priveste afirmatia nesilit de nimeni, era o minciun
sfruntat adugat ulterior, asa ceva nefigurnd n nici una din
declaratiile lor anterioare. El cerea s i se arate scrisul acestui adaus,
dac el a existat. i pentru a dovedi, Moisiu a declarat c ar putea
aduce n fata completului de judecat si a aprrii, probe care s
demonstreze cum au dat ei declaratiile de bun voie si nesiliti de
nimeni.
i zicnd acestea, si-a aruncat haina si cmasa, artndu-si
corpul plin de rni nc nevindecate. n fata acestei scene, cele dou
fete dactilografe, fr s-si dea seama unde se gseau, au exclamat
spontan ntr-un glas: Vai, Doamne, ce rni ngrozitoare!.
Presedintele le-a ordonat s prseasc sala.
Completul de judecat, n fata acestui spectacol, a fost att de
derutat c nu mai stia ce atitudine s ia.
Moisiu continua s strige ct l tinea gura: Eu si camarazii
mei am fost btuti, schingiuiti si torturati, timp de cinci luni de zile,
n cele mai groaznice chipuri, de btusii Blehan si Danielevici.
Ca spectacolul s nu ia o alt ntorstur si ca procurorul,
grefierul si avocatii s nu vad aceleasi urme de tortur pe corpurile
noastre, Presedintele, n timp ce toti ne dezbrcam, a suspendat
sedinta.
Moisiu a fost scos apoi din sal de ctre ofiterii de Securitate,
iar Curtea a prsit sala. Cei doi indivizi, care reprezentau asistenta
din sal, treziti parc din betia lor, vznd ce se petrecea, s-au adresat
unul celuilalt: Hai, bdie, s iesim de aici, nu vezi ce se ntmpl?
Vrei s-mi rmn copiii pe drumuri? Eu sunt necjit si m-au adus
aici cu forta. Dup plecarea lor, sala rmase fr asistent public.
Dup vreo jumtate de or, completul de judecat intr n sal
si lu loc la mas. Putin timp dup aceea a fost introdus n sal si

Mlastina disperrii

65

Moisiu, sprijinit de doi gardieni, deoarece fusese att de crunt btut

nct nu se mai putea tine pe picioare. Clii, n ura si bestialitatea
lor, l loviser cu vna de bou, umplndu-l de rni din care curgeau
siroaie de snge. Am fost convinsi c acel complet de judecat fusese
la curent cu cele ce se petrecuser afar.
Cnd Moisiu a fost asezat pe banc la locul lui de ctre cei doi
gardieni, a mai avut curajul s strige: Iat domnule Presedinte, ce
prob mai clar, mai evident, mai strigtoare la cer, vi se poate
aduce, dect ceea ce se vede pe fata si pe trupul meu, tortura pe care
clii anchetelor mi-au administrat-o n fata completului de
judecat. i n timp ce Moisiu a czut cu capul pe banc,
Presedintele, cu cinism, a spus c acest incident nu constituia un
motiv ca s i se atribuie circumstante atenuante. Pe ce mini intrase
justitia!
Moisiu a fost evacuat apoi din sal, iar procesul a continuat,
ndeplinindu-se ca o simpl formalitate. Camarazii renuntaser la
aprarea devenit accesoriu al acuzrii. Toti ne-am declarat solidari
cu declaratia lui Moisiu, privind nscenarea fcut pe platoul
Sucevei, si nu am recunoscut deloc c de bun voie si nesiliti de
nimeni ddusem declaratiile.
n cteva ore judecata s-a terminat, fr ca grefierul s fi
consemnat ceva din declaratia noastr ntru aprare. n schimb,
consemnase tot ceea ce spuseser procurorul si avocatii aprrii,
transformati n acuzatori.
Curtea a declarat judecarea lotului ca terminat, procedura
fiind ndeplinit dup lege, si a anuntat c sentinta fiecrui inculpat
n parte se va pronunta a doua zi, 23 februarie 1949.
Dup aceast injustitie a justitiei, am fost evacuati din sal si
dusi fiecare n celula lui. A doua zi am fost din nou condusi, tot lotul,
n sala de sedint. n sal domnea o atmosfer de nmormntare.
Presedintele, solemn, deschise sedinta, anuntndu-ne s fim
atenti cnd se va da citire sentintei si cel ce-si va auzi numele s se
ridice n picioare.
Primul chemat a fost Moisiu Dumitru, cruia i se rezervaser
20 de ani de munc silnic pentru crim de uneltire mpotriva ordinii
sociale, 15 ani pentru crim de nalt trdare si 12 ani pentru crim
de complot.
Moisiu nu s-a ridicat n picioare pentru c nu-l mai tineau

66

Dumitru Bordeianu

puterile si Presedintele a fcut imprudenta s-i atrag atentia. Sleit de

puteri si cu o voce abia perceptibil, Moisiu i-a rspuns: La asa
complet de judecat, la asa acuzare si la asa justitie, nu rmne dect
s fie aplicat iar ancheta, cu torturile la care am fost supusi. Asa c
nu ne ridicm n picioare, ntoarcem spatele si ar trebui s plecm din
sal. Curtea n-a mai rspuns.
Au urmat dou condamnri, de cte 18 si 10 ani, la munc
silnic, petru Parizianu Gheorghe si Scutaru Ion.
Tudose Petre, Lungeanu Virgil, Brsan Mircea si Bordeianu
Dumitru au primit fiecare, cte 15, 10, 10, si respectiv 15 ani de
condamnare. Restul din lot au primit ntre 5 si 12. Pe lng aceste
condamnri, s-au mai aplicat fiecruia: confiscarea averii, degradarea
civic de la 5 la 15 ani si cheltuielile de judecat, care variau ntre
5000 si 20000 de lei. Dup pronuntarea sentintei aveam dreptul, timp
de trei zile, s facem apel, dar nimeni dintre noi n-a fcut pentru
simplul motiv c pn atunci nici un recurs nu schimbase sentinta n
favoarea condamnatului, ba din contr, fuseser cazuri cnd sentinta
cunoscuse o agravare.
La sfrsitul sedintei am fost dusi n celulele noastre. N-am
putut trece cu vederea c, ajuns n fata celulei mele, ce purta numrul
15, cineva mi-a atras atentia si m-a ntrebat: S aib oare vreo
semnificatie sau s fie vreo legtur, ntre destinul omului si anumite
numere? n destinul meu, ziua de nastere era 15, numrul celulei 15,
precum si cei 15 ani de munc silnic pe care i-am executat pn la
urm.
Voi ncheia acest capitol, retinnd faptul c justitia nu servea
deloc ideea de dreptate, stpnit fiind de bunul plac impus de
puterea pumnului.
n concluzie:
toate declaratiile smulse celor din nchisoarea Suceava,
precum si n toate anchetele din tar, au fost date n urma unor
cumplite torturi;
au fost camarazi care n urma acestor torturi, fie c s-au
sinucis, aruncndu-se pe geam, fie au murit, fiind apoi dusi unde
numai Dumnezeu stie;
judecata s-a fcut de ctre magistrati care au acceptat s
judece si s aplice legea dup cum li s-a ordonat;
toate sentintele au fost date nu de completul de judecat,

Mlastina disperrii

67

conform procedurilor penale, ci n cabinetele de partid;

n ceea ce priveste aprarea, aceasta a fost inexistent,
deoarece avocatii au fost desemnati din oficiu de partid si nu angajati
de inculpati; din aprtori, acestia au devenit acuzatori, nefcnd
altceva dect s repete, dup un consemn scris, aceeasi acuzare ca si
cea a procurorului;
data procesului nu a fost anuntat nici unei familii a celor
arestati;
slile de sedint nu aveau asistent public, procesele
tinndu-se n secret. Nici mcar rudele apropiate ale inculpatilor n-au
avut voie s asiste la proces. n cazul Sucevei, cei doi indivizi care
cereau moartea noastr au reprezentat singura asistent public.
Ceea ce s-a ntmplat si modul cum s-a judecat lotul
medicinistilor din Iasi a fost identic cu judecarea tuturor loturilor din
nchisoarea Suceava.
Care ar fi fost oare reactia unui om din lumea civilizat,
constatnd c, pentru o idee pus n slujba adevrului, a drepttii, n
slujba credintei n Dumnezeu si a dragostei pentru aproapele, un
anumit tineret a fost anchetat si torturat, uneori pn la moarte,
pentru a fi apoi judecat si condamnat? 7
Dup proces
A nceput pentru noi o perioad n care nu mai puteai prevedea
nimic. Procesul nu lsase s se ntrevad ntoarcerea, vreodat, n
lumea din care plecasem. i eu mi reprosam c nu avusesem alt
atitudine la proces, asa ca Moisiu, de pild.
Cele ntmplate mi-au rnit ns att de mult sufletul, nct nu
mai puteam face nici un efort de gndire. M consideram ca un
naufragiat ntr-o barc, situatie n care m lsasem n voia valurilor,
7 Toate aceste procese au ca prototip procesul Mntuitorului, n care
judectorul, ndrcit, si sfsie hainele si strig: Ce ne mai trebuie mrturii, c noi
nsine am auzit din gura Lui? E vinovat de moarte. Justitia omeneasc e strmb
prin natura ei; doar Hristos Dumnezeul nostru e Judector drept. Procesul descris
aici ne arat n ce chip ne judec satana: rul, infractiunea, crima, tin loc de lege si
de dreptate, si ce nteleg prin justitie slugile sale, comunistii si francmasonii,
discipolii Marelui Maestru al Luminilor (n. ed.).

68

Dumitru Bordeianu

puterile nemaiajutndu-m s vslesc.

Afar era viscol si ger, iar n celula mea totul prea un sloi de
gheat, de parc si sngele n vine mi ntepenise. Parc niciodat nu
m sturasem si as fi mncat moloz si mortciuni, numai s nu m
mnnce foamea pe mine, foame care-mi rodea stomacul ca un
guzgan.
Dup cteva zile, ntr-o dimineat, s-a deschis usa ca de obicei
si gardianul de pe sectie, care stia ce condamnare am luat, mi-a citit
numele nscris pe nelipsita fituic si m-a prevenit s-mi fac bagajul,
pentru a fi transferat ntr-o alt celul. Mi-am luat bocceaua cu
putinele rufe si am aruncat o ultim privire n celula pe care nu o voi
uita pn n clipa mortii. Urlasem ca lupul flmnd n ea, strigasem,
lovisem cu capul de pereti, m coborsem n iad, agtndu-m cu
minile de un petec de cer. Acolo am ales cerul si tot acolo i-am uitat
pe toti care mi-au fcut ru. Acolo am nteles c nu exist dect o
singur Cale, un singur Adevr si o singur Viat, aceea a Fiului lui
Dumnezeu ntrupat8.

Celula 121
Din celula nr. 15, gardianul m-a dus la primul etaj, la celula
121, situat pe latura de nord a nchisorii. Fiecare sectie a laturii de
nord avea cte 60 de celule, nchisoarea fiind n form ptrat. Cnd
a ajuns n fata usii acestei celule, am retinut ultimele dou cifre ale
numrului 21 care corespundeau, n mintea mea, cu ultimele cifre
ale anului meu de nastere (1921). Un joc bizar de cifre, de date, att
de semnificative. Cnd gardianul a deschis usa, nu mic mi-a fost
surpriza, ct si bucuria ca, intrnd n celul, s dau cu ochii de
Petric Tudose, prieten, camarad si coleg, condamnat si el tot la
attia ani ca si mine.
Printre alti camarazi din lotul Universittii, care fuseser
judecati naintea noastr, era n celul si bdia Ghit Brbieru, pe
care l cunosteam din vedere. Pe acest om cu suflet ales nu-l voi
putea uita niciodat. Ca pregtire intelectual avea doar gimnaziul,
dar buntatea lui n-avea margini. El era printre putinii oameni pe
8 Eu sunt Calea, Adevrul si Viata (Ioan 14, 4) (n.ed.)

Mlastina disperrii

69

care i-am ntlnit n viata din dosul gratiilor si care mi-a dat cheia cu
care s ncui si s descui usa ce m desprtea de lumea din care
veneam.
La nceput, atmosfera era putin apstoare, deoarece toti eram
condamnati si gndurile noastre zburau, fr voie, spre cei lsati n
urm: printi, frati, neveste, copii, prieteni, cunoscuti, etc9. Bdia
Ghit, care fusese judecat n primul lot, trecnd foarte greu prin
anchet (din care mai apoi i s-a tras si moartea) nu s-a plns
niciodat.
n nchisorile prin care am trecut am cunoscut multi oameni,
de la portar pn la ministru, de la nestiutori de carte pn la
profesori universitari si savanti, de la demon pn la nger.
Bdia Ghit a rmas n inima mea ca fiind acel tip de om pe
care, chiar dac voiai s-l uiti, nu reuseai niciodat. n toat detentia
mea am ntlnit putine suflete ca al lui. Discutiile cu colegul meu
Tudose si interventiile bdiei Ghit erau cele mai binefctoare
lucruri din celul.
Pe la nceputul lui martie, cnd la Suceava era nc iarn
destul de grea, cu frig si ninsoare, am mai vzut ceva ce nu voi putea
uita niciodat. Ceva se petrecea cu unii tineri care nu-si nteleseser
adevrata chemare. Mai exact, era nceputul asa-zisei reeducri de la
Suceava.
Celula se mai nclzise si la propriu si la figurat. Eram toti
legionari si toate discutiile se purtau n bun ntelegere. Chiar si
frigul se mai potolise, datorit faptului c eram acum sase n celul si
dormeam pe prici, n loc s dormim pe rogojina asezat pe podea.
Singurul care nu lua parte la discutii, multumindu-se doar s
asculte, era bdia Ghit. Noi l respectam pentru c era n vrst si
avea un mare trecut de lupt. ntr-o bun zi, cnd discutiile noastre
ajunseser la un punct mort, bdia Ghit, cu o voce cald, a nceput
s-si depene si el gndurile.
Voi reda din memorie cuvintele care au fost pentru mine
busola ce m-a cluzit tot timpul celor 15 ani de temnit: Dragi
9 Ispita iubirii de printi si de frati, de familie, deprteaz pe crestin de
Dumnezeu cnd acestuia i se cere jertfa pentru Hristos (vezi Luca 14, 26). Biruirea
ei n chip Dumnezeiesc o gsim povestit n viata Sfntului Sebastian (18
decembrie) (n. ed.).

70

Dumitru Bordeianu

flci! Sunteti toti oameni cu carte, mai tineri dect mine, ncercati si
voi n lupt, dar v rog ca pe copiii mei, s ascultati cu atentie si
bunvoint ceea ce vreau s v spun. Toti suntem condamnati la ani
grei de nchisoare si fiecare am lsat afar o lume care a fost lumea
noastr si pe care nu o putem nesocoti. Unii am avut o profesiune, iar
voi cei mai tineri, erati n curs s o realizati. Toti ne-am angajat
cinstit, slujind un ideal si o cauz pe care noi am considerat-o
dreapt. Nici eu, nici voi, cred c nu ati fcut ru nimnui. Am fost
anchetati, torturati, judecati si condamnati dup cum stiti, dar v rog
din toat inima s-mi dati ascultare. Pentru un detinut politic,
condamnarea e ceva ce poate sau nu s se mplineasc. Deci noi s-ar
putea s executm toat condamnarea pe care o avem sau poate nu.
Ceea ce e mai grav ns e c s-ar putea s facem si ceva n plus, peste
ceea ce am fost condamnati. S fim condamnati din nou si poate s si
murim n nchisoare. Timpul nostru n nchisoare nu este hotrt
definitiv. Venim dintr-o lume pe care ura omeneasc ne-a luat-o,
poate, pentru totdeauna, si intrm n alta care e aceasta. Aceasta si
numai aceasta este de acum nainte lumea noastr. Pentru noi nu
exist alt lume dect aceea n care suntem si trim aici. Or, pentru a
putea tri n aceast lume, dragii mei, trebuie s stiti c numai cel ce
va avea inim bun va putea rezista si ntelege ceea ce ne va oferi
necunoscutul n care am intrat. Aceia dintre voi care vor putea
ntelege ce nseamn inima bun pentru om, nu vor uita niciodat
ceea ce am discutat noi n aceast zi. Ca ncheiere, v spun: ca s poti
rzbi si s fii multumit si mpcat n viat, cu tine si cu cei din jurul
tu, trebuie s ai inima bun. Voi faceti cum credeti si cum v este
inima. L-am nteles pe acest ntelept si i-am urmat povata, toat
viata mea.
n zilele urmtoare, ducndu-m cu tineta de necesitti s-o
vrs n closet, am avut ocazia s vorbesc cu Tudose ntre patru ochi.
L-am ntrebat atunci, ce prere avea de inima bun a bdiei
Brbieru; el mi-a rspuns c povestea cu inima bun n-a nteles-o
si nu o va ntelege niciodat. Era adevrat c Tudose n-a nteles,
pentru c el nu pricepea c omul ar putea simti, tri si actiona si dup
glasul tainic al inimii, nu numai dup cel al puterii de judecat. I-am
rspuns cinstit lui Tudose, c nici eu n-am nteles aceast filozofie,
dar spre deosebire de el, eu m voi strdui s nteleg ce este pentru
om acea inim bun de care vorbea bdia Ghit. Timpul avea s

Mlastina disperrii

71

fac lumin n aceast problem.

Al doilea moment pe care l-am avut n celula 121 si pe care, la
fel, nu-l voi uita niciodat, a fost urmtorul:
n celula de lng noi, pe lng alti camarazi, era unul din
Suceava, mai n vrst ca noi, cstorit si cu trei copii. Era chiar din
Suceava si cum gardienii la acea dat nu erau intoxicati de doctrina
proletar, puteau face unele servicii celor pe care-i cunosteau si n
care aveau ncredere. Deci, camaradul din celula vecin l cunostea
pe gardian si avea ncredere n el. Probabil ns c gardianul era
recompensat pentru serviciile pe care i le aducea concetteanului lui.
Pe vremea aceea se putea nc privi pe fereastr fr a fi
pedepsit, interdictia survenind abia n primvara anului 1954, cnd sau pus obloane de jaluzele la geamuri n toate nchisorile din tar
(jaluzelele avnd o pozitie oblic, aerul intra n celul fr ca din
celul s se poat vedea afar). Pedeapsa pentru cei ce ncercau s
miste jaluzelele ca s priveasc pe geam se solda cu un arest sever de
15 zile, binenteles dac erau surprinsi de gardianul care putea
observa totul prin vizeta de pe usa celulei. Unii detinuti, pedepsiti cu
acest arest sever, n-au mai scpat cu viat de acolo.
Datorit faptului c oamenii se puteau uita pe geam, la etaje se
comunica de la o celul la alta. Dar numai noaptea, cnd gardianul
nu se mai putea plimba pe sub geamuri s repereze celulele de unde
se vorbea. n felul acesta am luat legtura cu cei din celula din stnga
noastr, care ne-au prevenit c n seara aceea va veni n strad o
femeie lng stlpul cu bec aprins, sotia unui camarad din celula
vecin. Gardianul de pe sectie dduse sotului acestei femei semnele
dup care el s-si poat recunoaste sotia si copiii. De retinut faptul c
la acea dat, n nchisoare, nu erau nc informatori sau turntori, asa
c detinutii aveau ncredere unii ntr-altii si la fel si n gardienii care
pstrau secretul relatiilor lor cu ei.
Era pe la nceputul lui martie, iar afar era nc iarn cu frig,
vnt si zpad. Iat scena: la vreo 50 de metri distant, lng stlpul
luminat, am vzut o femeie cu un copilas n brate, iar lng ea, alti
doi copilasi, ntre 4 si 6 anisori. Priveau spre geamul celulei si
fluturau batistele ctre tatl lor, care le fcea si el semne. Din celul
se putea vedea bine n strad, femeia si copilasii fiind luminati de bec
si de luciul zpezii de sub picioarele lor. Cnd i-am zrit, suflete
nevinovate, cu mnutele ridicate n sus, fcnd semne tatlui lor, ne-

72

Dumitru Bordeianu

au podidit lacrimile. O mam cu puii ei, n frig, plngnd si

stergndu-si fata cu batista, iar tatl ntemnitat dup gratii,
mngindu-i doar din ochi. Cei ce au copii, s ncerce s triasc,
mcar o clip, scena.
Acest spectacol s-a repetat nopti n sir pn ce soldatul din
prepeleac a sesizat conducerea nchisorii si ofiterul politic. n urma
acestui denunt a disprut si dramatica scen si tatl din celula vecin
si, nu dup mult timp, si gardianul de pe sectia noastr.

Reeducarea de la Suceava
Cuvntul reeducare avea, pentru mine, un continut att de
sinistru, nct nu reuseam s mi-l explic. Adic, cum s m reeduc?
i ce s reeduc n mine? S-mi schimb modul de viat, s renunt la
gndirea mea, s renunt la credinta mea, la conceptia mea despre
lume si viat, s renunt la visul meu, la lupta mea? Ce s alung din
mine? Credinta n Dumnezeu si dragostea mea pentru El? S
nlocuiesc Evanghelia Lui cu ideologia proletar, dragostea pentru
aproapele cu ura si lupta de clas, adevrul cu minciuna, sinceritatea
cu ipocrizia, armonia cu teroarea, mila cu violenta? S-L alung pe
Dumnezeu din sufletul meu si n locul Lui s instalez partidul? S-mi
ursc si s-mi torn familia si prietenii, s triesc starea de groaz,
de fric, de nencredere, bnuiala si nesiguranta? n concluzie, s
renunt la mine, s nlocuiesc totul cu stpnirea satanei, s m nchin
si s-i slujesc lui, adulnd partidul, ca pe noul dumnezeu, s adopt
religia comunismului religia celui ru10.
10 Este o descriere exact a reeducrii, n limbaj crestin schimbarea
mintii. A zis ispititorul: Dar ia ntinde-ti mna si atinge-Te de osul si de carnea
lui! S vedem dac nu Te va blestema n fat! (Iov 2, 5).
La Suceava, Pitesti, Gherla, si n toate nchisorile politice bolseviste,
necredinciosii au ncercat s demonstreze experimental c ratiunea, gndirea,
constiinta si toate faculttile sufletesti ar fi doar produse ale materiei, un fel de
secretii ale trupului.
Concluzia acestei teorii satanice este c actionnd asupra trupului, putem
transforma constiinta, adic eul profund al omului, chipul propriu al fiecruia.
Prin reeducare, cel ru si slugile sale s-au strns s nimiceasc cel mai
scump dar al lui Dumnezeu: libertatea constiintei, care nu tine seama de nici o
ngrdire material, trupeasc. n aceste puscrii ale Antihristului lupta a fost

Mlastina disperrii

73

Cei care ar putea da informatii certe si ar scoate la lumin

acest joc satanic nu mai sunt: urcanu, executat de stpnii lui, si
Bogdanovici, ucis de urcanu. De aceea, nceputurile reeducrii
rmn cu totul necunoscute.
Ce s-a auzit ns si ce se stie? n vara sau n toamna lui 1948,
s-a aflat n nchisoare c Bogdanovici a avut un vorbitor, dup
spusele unora si ale lui Popa anu (care era n celul cu mine).
Vorbitorul ns nu fusese solicitat de el, ci nlesnit de cabinetul de
partid Suceava si aprobat, binenteles, si de la Bucuresti. Un vorbitor
cu tatl, care era prefect de Botosani n acea vreme. Se zvonea c
acest vorbitor a avut loc numai ntre tat si fiu, fr ca alte persoane
s fie de fat. n urma acelei discutii a luat nastere nceputul
reeducrii de la Suceava. Cum n comunism nimic nu se putea face
ntmpltor, ci regizat si pus la punct n cele mai mici detalii, si acest
vorbitor fusese aranjat din timp.
Tot din aceleasi zvonuri se mai spunea c tatl lui
Bogdanovici si-a implorat fiul s renunte la conceptia lui politic si
s fac totul pentru a se salva fizic.
S-a aflat de la ajutoarele lui Bogdanovici (intimii lui) c, pn
la arestarea sa, el nu se ntelegea cu tatl su n materie de politic,
deseori mama lui fiind aceea care intervenea s-i mpace.
Se pune ns ntrebarea: de ce Bogdanovici a luat o
condamnare att de mare, dac acceptase s nceap reeducarea?
Dup cele descoperite n demascrile de la Pitesti si mrturisirile
celor ce fuseser acolo, nu el ar fi fost totusi initiatorul reeducrii de
la Suceava, pentru c, potrivit conceptiei sale, reeducarea trebuia s
fie un act voit si consimtit si nicidecum un act de constrngere si de
violent. Dac ar fi admis violenta, s-ar fi reabilitat si nu ar fi fost
ucis. Cititorii mi vor ierta faptul c anticipez, dar ceea ce
mrturisesc este strns legat de nceputul reeducrii de la Suceava si
deci de cazul Bogdanovici.
Sunt poate, spun poate, singurul dintre studenti care nainte de
moartea lui, printr-o ntmplare si prin neatentia lui urcanu, l-am
ntlnit pe Bogdanovici n timp ce era dus de la camera 4 spital, unde
duhovniceasc; scopul nu a fost exterminarea fizic, lucru usor de nfptuit, ci
uciderea sufletului (de altfel, victimele nici nu aveau voie s moar, sinuciderea
fiind cea mai grav infractiune, dup cum vom vedea) (n. ed.).

74

Dumitru Bordeianu

se ddeau declaratiile, la o celul la parter; eu fiind luat n acelasi

timp, de la camera 3 subsol si dus spre camera 4 spital, la etaj. Asa sa fcut c ne-am ntlnit pe scri, la jumtatea drumului dintre etaj si
parter. Cnd am ajuns fat n fat, amndoi ne tineam de balustrada
scrii nguste de un metru. Pe mine nu m sprijinea gardianul, dar el
nu putea merge fr sprijinul acestuia; de aceea, cnd ne-am ntlnit,
a trebuit s ne facem loc unul altuia, cci amndoi ne tineam de
balustrad. Gardianul l rezem pe Bogdanovici de perete,
sustinndu-l s nu cad, pentru a-mi face mie loc de trecere pe lng
balustrad. Gardienii erau n urma noastr si, cnd am ajuns unul
lng altul, ne-am putut privi n ochi.
Gardienii n-au intervenit, att erau de ngroziti de ceea ce
vedeau. Bogdanovici nc mai avea ncredere n mine. La ora aceea
nu czusem din gratia divin, nu m prbusisem nc si de aceea a si
fost posibil comunicarea. Capul lui enorm, cu ochii adnc nfundati
n orbite att mai era viu n el te nspimnta; se citea n ochi
suferinta pe care o pricinuise miilor de camarazi.
Privirea aceea, a unui mort cu ochii nc vii, m-a urmrit pn
n clipa n care scriu aceste pagini si m va urmri pn voi muri. n
momentul cnd privirile noastre s-au ntlnit, cu o voce muribund,
dar destul de clar, Bogdanovici mi-a soptit: Frate! Asa se pltesc
greselile!.
Privirile noastre nu se puteau desprti, dar gardienii ne-au
ndemnat ntr-un glas: Hai!.
Dup dou zile Bogdanovici a murit, ucis n mod sadic de
urcanu, Popa, Martinas si Livinschi. i nu cred c a fost altul mai
chinuit si torturat la Pitesti. Nu vreau s-l apr, Doamne fereste! Dar
mi pun ntrebarea: cine a suferit ca Bogdanovici? Cine a adunat n
ochii lui atta suferint? Ce am simtit si vzut cu ochii mei, m face
s cred c Bogdanovici nu a fost un informator si nici un criminal. El
nu era n stare s omoare. n conceptia lui nu avea loc ideea de
violent.
Bogdanovici fusese seful Universittii din Iasi, cu Faculttile
de Drept, Litere si Filozofie, tiinte (Matematic, Fizic si
Geografie). Medicina, Farmacia si Politehnica erau aparte, iar seful
ntregului Corp Studentesc Legionar fusese Neculai Simionescu,
student la Drept.
Era de la Soroca, din Basarabia, iar n refugiul din 1940-1941,

Mlastina disperrii

75

avea doar 12 ani. Din vara lui 1941, pn n primvara lui 1944,
locuise la Soroca.
Nu el l-a denuntat pe urcanu, cum au afirmat unii, fr a
cunoaste adevrul, ci tefan Caciuc, coleg de clas si de liceu la
Cmpulung Moldovenesc si, mai apoi, coleg la Facultatea de Drept
din Iasi.
urcanu a fcut parte din F.D.C. numai n 1940-1941 si, dup
ianuarie 1941, nu a mai activat n Miscarea Legionar. n 1940 avea
numai 14 ani.
urcanu stia de activitatea legionarilor de la liceul din
Cmpulung Moldovenesc, pn n 1944. Dup aceea, a terminat
liceul si s-a nscris la Facultatea de Drept din Iasi. Era cstorit si nu
frecventa cursurile, prezenta fiind obligatorie doar la examene.
Asa c, la Iasi, convorbirea cu urcanu n-a avut-o
Bogdanovici, ci tefan Caciuc.
S-au ntlnit n 1946, cu ocazia unor examene, si Caciuc l-a
ntrebat pe urcanu de ce nu vine la cursuri. Acela i-a rspuns c era
cstorit si c se ocupa de alte treburi. ntrebat din nou, care este
atitudinea lui politic si dac mai avea vreo legtur cu legionarii,
rspunsul lui urcanu a fost limpede, c nu vrea s mai aib vreo
legtur cu legionarii si c nu-l mai intereseaz aceast problem.
Ce faceti voi, v priveste, eu sunt comunist! Sunt prieten cu fratii lui
Emil Bodnras si acestia m sustin si m ajut s fac carier n
diplomatie. Asa c aceasta este ultima dat cnd mai vorbesc si m
ntlnesc cu tine, a relatat Caciuc. N-a precizat ns, dac urcanu ia spus sau nu c si ncepuse activitatea legionar n cadrul C.S.L.
Iasi.
Din aceste discutii cu urcanu reiesea ns c el devenise
comunist (poate chiar nainte de 1944), datorit relatiilor cu fratii
Bodnras. i un lucru rmne limpede: la ora cnd Caciuc a discutat
cu urcanu, acesta avea promisiuni de carier politic. i, mai spune
Caciuc, aflat tot de la urcanu, c n toamna lui 1948, cnd a fost
arestat, el era pregtit de Ana Pauker, Ministru de Externe atunci,
care voia s-l trimit ambasador n Iugoslavia.
Arestarea lui urcanu se datora astfel unei greseli de neiertat a
lui tefan Caciuc, care a declarat la anchet, fr s fi fost fortat sau
ntrebat, despre cele discutate cu urcanu, motiv pentru care acesta
din urm a si luat sapte ani de nchisoare.

76

Dumitru Bordeianu

L-a denuntat pe urcanu, spunea el, pur si simplu din necaz, la

mijloc fiind o intrig amoroas privind fata cu care se cstorise
urcanu.
Martorii oculari au asistat la cearta dintre cei doi, cnd, dup
procesul de la Suceava, Caciuc i-a spus lui urcanu c sapte ani vor
trece ca mine; s fie multumit c nu a luat zece11.
Asa se explic faptul c urcanu a aprut la nchisoarea din
Suceava doar toamna trziu, cnd anchetele erau pe terminate.
Odat urcanu arestat, comunistii s-au gndit s-l foloseasc
drept instrument pentru ceea ce avea s se ntmple mai trziu la
Pitesti si Gherla.
Vorbitorul lui Bogdanovici cu tatl su a avut loc nainte de
arestarea lui urcanu. Asa c s-ar putea c delegatii comunisti de la
Bucuresti, care coordonau si verificau anchetele si declaratiile din
nchisoarea Suceava, dnd de declaratia lui Caciuc n legtur cu
urcanu, s fi anuntat ei partidul. i, n urma acestei sesizri, partidul
ar fi dat dispozitie de la Bucuresti prefectului Bogdanovici, s aib o
discutie cu fiul su, pentru ca actiunea lor s fie dus pe dou
planuri. Unul, pus n aplicare de Bogdanovici-fiul, care rezistase cu
toat tortura la care fusese supus (avea responsabilitatea unei
Universitti ntregi); n timpul anchetei am fost si eu confruntat cu
Bogdanovici si am vzut cu ochii mei, pe fata si corpul lui, cu ct
slbticie fusese torturat. Cel de al doilea era actiunea direct a lui
urcanu.
Prin Bogdanovici-fiul se urmrea distrugerea unittii tinerilor
legionari, studenti si elevi, verificndu-se prin aceasta cine rmnea
pe pozitie ferm si cine se ndoia, ndoielnicii putnd eventual trece
de partea reeducrii initiat si controlat de cabinetul de partid
Suceava. Bogdanovici nu a fost dect victima si unealta prin care
comunistii si-au pus n aplicare planul de a distruge unitatea
tineretului legionar, semnnd nencrederea, suspiciunea si ndoiala.
n general acest plan si-a atins scopul; tinerii, n naivitatea lor,
11 Pe Caciuc l cunostea toat nchisoarea din Pitesti, pentru c fusese
arestat n costum bucovinean; si gardienii de pe sectie strigau ct i tinea gura, cnd
Caciuc mergea cu tineta la W.C.: Nationalu, fugi!
Ce s-a ntmplat n timpul demascrilor si dup aceea cu Caciuc n-am mai
aflat. El avea zece ani de munc silnic. Nu stiu dac a scpat cu viat din nchisoare
(n. aut.).

Mlastina disperrii

77

necunoscnd ideologia comunist, au crezut n momelile pe care le

ntindeau comunistii, devenind victime usor de manevrat.
Nu cunosc exact data cnd a venit Bogdanovici la Pitesti; ceea
ce este sigur ns, e c aceasta s-a ntmplat nainte de 10 decembrie
1949, dat la care 90% dintre studentii legionari si nelegionari din
tar au fost adusi la nchisoarea din Pitesti.
Cnd a nceput reeducarea la Pitesti, Bogdanovici nu a fost
ucis imediat, asa cum au fost ucisi alti studenti legionari ci, dup
sistemul comunist aplicat si lui Ptrascanu, l-au chinuit pn n iarna
lui 1951. Cel care l-a denuntat a fost Popa Alexandru (anu), colegul
si prietenul lui de la Soroca. urcanu l-a tinut n viat pe
Bogdanovici, la ordinele lui Nicolski si la cererea rusilor, pentru ca
acesta s declare tot ce stia despre activitatea tinerilor legionari din
tar, precum si a celor din Basarabia.
Dup arestare, n urma declaratiei lui Caciuc, planul elaborat
de Moscova sau de ocult12 pentru distrugerea tineretului legionar a
fost pus n aplicare pn n cele mai mici amnunte prin urcanu.
Initial, el trebuia s fie condamnat la doi, trei ani. i totusi, a fost
condamnat la sapte ani de nchisoare corectional; condamnare cu
tlc, cci, tot dup plan, urcanu trebuia folosit n acest timp.
n cazul lui, se mai impun cteva precizri. n 1946, cnd
avusese acea discutie cu Caciuc, urcanu era comunist, fcea parte
din biroul politic de la Iasi. Unii ns nclinau s cread c, avnd
legturi cu fratii Bodnras, acestia l puneau s aib legturi si cu
legionari, ca s-i observe. Oricum, urcanu a fost arestat prin marea
greseal a lui Caciuc.
Dup plecarea studentilor legionari cu mari condamnri de la
Suceava la Pitesti, cei rmasi acolo au remarcat c urcanu a lipsit
un anumit timp din nchisoare. Se bnuia c a fost dus la Bucuresti
sau chiar la Moscova, unde a semnat planul viitoarelor demascri de
la Pitesti si Gherla.
Astfel c nu Bogdanovici a fost primul vinovat n acest
12 Oculta desemneaz n literatura legionar francmasoneria si marea
finant mondial. Poate c nu ntmpltor puciul lui Antonescu din 21 ianuarie
1941, soldat cu nlturarea legionarilor de la guvernare, scoaterea n afara legii a
Miscrii Legionare si arestarea si persecutarea membrilor ei, a fost dat la dou
sptmni dup confiscarea de ctre legionari a arhivelor francmasoneriei (vezi
Dimitrie Sturza, Romnia si sfrsitul Europei, Ed. Fronde, 1995) (n. ed.).

78

Dumitru Bordeianu

complicat nceput. Bogdanovici, cnd a nceput reeducarea, credea

probabil c face un joc politic la rugmintea tatlui su ca s se
salveze fizic pe sine nsusi si pe camarazii lui. De unde se vede
limpede c nici el nu cunostea bolsevismul, desi era basarabean. A
sfrsit pn la urm prin a fi ucis, la ordinul agentilor rusi, de ctre
urcanu.
Odat urcanu arestat, actiunea lui Bogdanovici a luat o alt
turnur. Comunistii nu aveau nevoie att de reeducare, ct voiau s
scoat de la tineretul legionar ceea ce nu declarase la anchet si, mai
mult dect att, tot ceea ce interesa Securitatea privind reactiunea din
tar. Alt scop era distrugerea acestui tineret prin torturi si apoi
folosirea lui n diverse planuri. Or, urcanu, ca si alti comunisti, nu
cunostea si nu ntelegea subtilitatea acestei actiuni satanice. El era
convins c, dac si va duce misiunea la sfrsit si n cele mai bune
conditii, comunistii l vor scoate din nchisoare si-l vor pune nu
numai n pozitia n care fusese ci, probabil, direct n Comitetul
Central; de unde si ideea ascensiunii lui politice.
urcanu n-a nteles sau n-a vrut s nteleag c orice miselie
duce la alte miselii si mai mari. De aceea, dup ce s-au folosit de el
asa cum au vrut, stpnii cu care lucrase pn atunci au disprut,
rmnnd ca alti stpni s-i transfere, pe el si pe colaboratorii lui, de
la Gherla la Jilava.
Acolo, izolati cte unul ntr-o celul, ca s nu aib legtur
unul cu altul, au fost pusi s scrie cum au procedat, ce metode au
folosit, ct timp au trebuit s-l tortureze pe fiecare tnr pn s
cedeze, cum s-au comportat sefii legionari si ce metode li s-au aplicat
celor ce nu au cedat. Pn au fost terminate aceste rapoarte, n doi
ani de lucru, s-au schimbat si stpnii. Venind altii la conducere,
acestia le-au pregtit procesul, servindu-se de propriile lor declaratii.
i cnd se asteptau s fie pusi n libertate, decorati si propulsati n
posturi mari, stpnii, n loc s-i felicite, s-i elibereze, le-au pltit
nota, acuzndu-i c, n complicitate cu cei din strintate, au vrut s
compromit si s ponegreasc partidul. Numai c banditii n-au
reusit s induc n eroare partidul, care prin vigilenta lui a descoperit
la timp complotul, urmnd a-i pedepsi pe cei vinovati.
S-a zvonit apoi c ajutoarele lui urcanu au vrut s-l linseze,
dar au intervenit gardienii. Totul a fost bine regizat! Au fost izolati si
tinuti pn la proces, n cel mai mare secret; apoi, condamnati la

Mlastina disperrii

79

moarte si dup aceea executati prin mpuscare.

Or s se ntrebe unii cititori de unde stim toate acestea dac nam fost acolo. Rspunsul este simplu: un secret rmne secret att
timp ct el este cunoscut de unul singur; cnd e cunoscut de dou
persoane, nu mai este secret. Voi reveni cu amnunte atunci cnd voi
vorbi despre urcanu si colaboratorii lui, n legtur cu Pitesti si
Gherla.
Jocul cu satana este foarte periculos, pentru c cei care-l
servesc, din colaboratori, devin victime. Satana nu are scrupule, nici
cuvnt, nici moral, nici sentimente, ci numai un scop bine precizat:
transformarea colaboratorilor n victime mai usor de manevrat.
Deci, pentru a preciza cine au fost autorii si cum a nceput
reeducarea la Suceava, tin s spun c cei care au acceptat-o de bun
voie au format si statul major al lui urcanu la Pitesti si Gherla,
fcnd demascrile. Aceiasi care au crezut c Miscarea Legionar era
o afacere prin care ei ar fi putut s-si ating scopurile de parvenire.
Pe toti acestia i-am cunoscut personal si un lucru am constatat la ei:
acesti tineri, fie n-au avut timpul necesar, n conditii de ilegalitate,
s-si fac educatia, fie au fost necinstiti de la nceput. Or, dac n
Biseric au fost crestini care au compromis-o, creznd n
obrznicia lor c-L nseal si pe Dumnezeu, de ce s ne mirm c n
toate colectivittile umane, indiferent de natura si continutul lor, au
fost si membri trdtori, dezertori, lasi si interesati? Dar cum un
neam nu exist si nu dinuieste prin fricosi, lasi, dezertori si
trdtori, ci prin martirii, eroii si lupttorii lui (Vasile Prvan), asa si
o colectivitate omeneasc nu dinuieste prin acei ce s-au pus n
slujba satanei, ci prin cei cinstiti din rndurile ei. Romnul are o
zical: Toate pdurile au uscturile lor. Tot astfel si asa-zisii
legionari n-au fost dect niste unelte oarbe care, pentru interesele
lor meschine13, au acceptat un joc care le-a fost fatal.
Am afirmat si sunt convins c, nainte de a ncepe arestrile
plnuite de comunisti, adic din martie 1948, tot ceea ce s-a
ntmplat n nchisori, cu reeducarea de la Suceava si demascrile de
la Pitesti si Gherla, a fost impus, dirijat, controlat de oculta de la
Moscova si de cea international, necrutndu-se nimic pentru ca
13 Viata cea vremelnic i este iubit fiecrui om cu petrecere
pmnteasc (Sfntul Isaac Sirul, Cuvntul 1)

80

Dumitru Bordeianu

Miscarea Legionar s fie desfiintat.

Celor ce au aderat la Organizatia Detinutilor cu Convingeri
Comuniste (O.D.C.C.), pentru a avea conditii preferentiale un blid
de linte n plus, luat din tainul celorlalti li s-a promis c vor fi scosi
din nchisoare si c partidul va face din ei activisti de frunte. Ct
naivitate, ct lips de judecat si ct credulitate pueril!
Iat si cteva nume de legionari, care au aderat de bun voie la
aceast actiune si care au avut un rol important n demascrile de la
Pitesti si Gherla. Afar de Bogdanovici, initiatorul si autorul
reeducrii de la Suceava (urcanu n-a avut nici un rol aici, lucru
dovedit la Pitesti), au fost Popa Alexandru, zis anu, Mrtinus,
Livinschi, Cantemir, Virgil Bordeianu si ctiva elevi din Iasi si
Bucovina. Toti studentii si elevii legionari seriosi, cu condamnri
mari, nu au aderat ns la Suceava la acest blci.
S-a vnturat, printre detinutii legionari si nelegionari, ideea c
numai urcanu si Bogdanovici au fost vinovati, pentru c au acceptat
s fac aceast reeducare si demascare. Se ignora ns si se trecea cu
vederea, de ctre cei necunosctori si naivi, faptul c planurile
comuniste nu depind de persoane. Nu! Planul trebuia ndeplinit,
indiferent de persoana care era folosit.
Deci, fie-mi permis ca, dup attia ani de nchisoare si dup
cele vzute, auzite si trite de camarazii mei si de mine, s pot afirma
cu toat certitudinea si cu argumente c nu Bogdanovici sau urcanu
au fost aceia care au initiat si dus la ndeplinire aceast reeducare si
demascare. Nu, deoarece era bine cunoscut faptul c n regimurile
comuniste nici o pasre nu zboar fr ca partidul s nu stie aceasta.
Astfel c planul acestei reeducri odat conceput si definitivat de
Moscova, uneltele lui puteau fi nu numai Bogdanovici si urcanu, ci
oricare alt nume: Ionescu, Popescu, Dunreanu, etc. Persoane pentru
a duce la ndeplinire acest plan se puteau gsi attea cte voia
partidul. Trdtori, lasi si oportunisti se gsesc oricnd, pe toate
drumurile.
Planul conceput de Moscova si de oculta international,
privind tinerii legionari din nchisorile din Romnia, s-a gndit, s-a
definitivat si s-a dus la ndeplinire, pn n cele mai mici amnunte,
de agentii rusi, n colaborare cu Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari
Georgescu si cu seful Securittii, generalul Nicolski, ajutat de
colonelul Zeller.

Mlastina disperrii

81

Judecnd astfel dup fapte, nu voi gresi repetnd c tot ceea ce

s-a ntmplat n nchisori, cu reeducarea de la Suceava si demascrile
de la Pitesti si Gherla, a fost impus, dirijat si controlat de agentii rusi.
Iar conducerea comunist din Romnia a acceptat aceasta, fiind strin
de neamul nostru. Strini erau Teohari Georgescu (alias Burh
Tescovici), colonelul Zeller, colonelul Sepeanu, precum si Ana
Pauker, Vasile Luca si Dej cu colaboratorii lui. Unii dintre noi erau
convinsi c Nicolski, agentul Rusiei, a lucrat n mod secret numai cu
agenti rusi. Posibil, deoarece n comunism totul era planificat, bine
gndit si pus la punct de ctre acei care aveau rspunderea ndeplinirii
scopului respectiv.
Deviza comunistilor era de altfel: plan s avem, c executori
gsim destui; oameni s avem, c de condamnarea lor suntem siguri;
dect s scape un vinovat, mai bine arestm o mie de nevinovati14.
*
Pe la sfrsitul lui martie 1949, circula un zvon prin nchisoarea
din Suceava, c vom fi transferati ntr-o alt nchisoare, pe categorii
de pregtire profesional, indiferent de apartenenta politic. Dac
atunci ar fi cunoscut cineva dintre noi felul n care se fceau
planurile secrete n comunism, ar fi prevzut de ce comunistii, prin
aceast repartizare, voiau s fac ceea ce au si fcut.
Iat aici nchisorile care au primit aceste categorii de detinuti:
la Aiud, nchisoarea cea mai mare din tar, au fost repartizati
intelectualii;
la Gherla, nchisoare de categoria nti, au fost repartizati
muncitorii si tranii;
la Pitesti, nchisoare de categoria a doua, au fost repartizati
studentii;
la Trgsor, o localitate la vest de Ploiesti, au fost repartizati
elevii de scoli secundare;
la Mislea, localitate lng Ploiesti, au fost repartizate
femeile;
Jilava nchisoare de tranzit, a fost rezervat unor scopuri
14 De la cel ce poart iachint si cunun, pn la cel ce se mbrac cu in
crud, mnie, si rvnire, si tulburare, si tremurare, si frica mortii, si pizm, si pricire
(Sirah 40, 4) (n. ed.).

82

Dumitru Bordeianu

speciale si secrete;
Suceava, Galati, Rmnicu Srat, Dej, Sighet etc., cu scopuri
bine precizate, la dispozitia Securittii.
O nchisoare aparte a fost cazarma din orasul Fgras,
transformat n nchisoare pentru fostii politisti si jandarmi.
Aceast repartizare a dinuit pn n 1955, cnd nchisorile au
nceput s trieze detinutii dup apartenent politic.
La 15 aprilie 1949 am fost transferat de la nchisoarea Suceava
la cea din Pitesti, mpreun cu primul lot de 80 de studenti legionari.

Mlastina disperrii

83

PITETI

nchisoarea Pitesti
n a doua jumtate a lunii aprilie 1949, un lot de 80 de studenti
legionari, dintre vrfuri si cu condamnri de la zece ani n sus, am
fost transferati cu dubatren, de la Suceava la Pitesti. Cum
nchisoarea din Suceava nu avea suficiente lanturi s ne lege pe toti,
de la nchisoare la dubatren ne-au legat de mini, unul de altul, cte
trei. La tren ne-au dezlegat.
Cnd am ajuns la Pitesti era o zi frumoas. Pe atunci
nchisoarea nu avea dube pentru transportul detinutilor. Directorul ne
astepta la gar cu vreo 30 de gardieni narmati. Din lips de lanturi
ne-au pus n rnduri de cte sase, dup nltime, si ne-au legat cu
funii de mini. n felul acesta nu se putea fugi, pziti fiind de
gardienii narmati.
Nu voi uita niciodat acest traseu, deoarece gara de la Pitesti
era n centrul orasului, iar de la gar pn la nchisoare erau vreo 6
7 km.
Dup ce am plecat din gar si am ajuns la soseaua care ducea
spre Curtea de Arges, coloana noastr ocupa toat lrgimea soselei,
iar autovehiculele trebuiau s se opreasc, s ne fac loc de trecere.
Trectorii si cei din vehicule se uitau nmrmuriti la noi. Vedeau c
nu eram nici soldati, nici civili obisnuiti, ci niste artri, albi ca varul,
tunsi si mbrcati cu fel de fel de haine, cu capul plecat n pmnt si
legati ca boii la jug. Ne miscam neputinciosi pe strada pietruit cu
pietris de ru si n urma noastr, din trsul picioarelor, se ridica un
asa nor de praf, c cei din urm nici nu se mai vedeau. Lumea nu
pricepea ce era cu noi, pentru c toti eram tineri si cam de aceeasi
vrst. Vznd ns gardienii care ne escortau, si-au dat seama c
eram detinuti. mi amintesc si acum, cum femei btrne mbrcate n
costume nationale din Arges, si fceau cruce, spunnd tare: O,
Doamne! Ce o fi cu tinerii acestia? Am vzut femei plngnd.
Asa am fost primiti de populatia din orasul Pitesti, primul lot
de studenti legionari veniti de la Suceava. Printre cei 80 de studenti
veniti la Pitesti, nici unul nu acceptase reeducarea la Suceava.

84

Dumitru Bordeianu

Majoritatea dintre noi eram condamnati la ani grei de munc silnic

si doar vreo zece la temnit grea.
Cteva cuvinte despre istoria acestei nchisori.
nchisoarea din Pitesti se gseste lateral, spre vest, cam la 200
metri de soseaua care leag Pitestiul de Curtea de Arges. Zidul care
nconjoar nchisoarea este nalt de cinci metri. nchisoarea se
gseste pe aceast linie, unde Rul Doamnei, unit cu Rul Trgului,
se vars n Arges. Peisajul vzut de la etaj e de o frumusete
ncnttoare. Aici, cmpia Argesului se continu cu dealurile
subcarpatice, cultivate cu pomi fructiferi.
nchisoarea a fost construit din ordinul lui Armand Clinescu,
slug diavoleasc, si el nsemnat de la natur, cci avea un singur
ochi. n aceast nchisoare, Armand Clinescu, n timpul ct era
prim-ministru, plnuise s extermine tineretul legionar. El n-a ajuns
s o vad terminat, dar satana i-a dus planul la ndeplinire,
satisfcndu-i dorinta. Duhul rului stpnea acolo unde Miscarea
Legionar, cu ceea ce avea ea mai pur, mai tineresc, trebuia s se
afunde n mlastina disperrii.
Ct priveste constructia, avea forma literei T. ncperile erau
mprtite n celule de 4/2 m si camere de 10/6 m. Coada T-ului avea
etajele construite din dou rnduri de celule, legate ntre ele cu o
plas groas de srm, iar n fata celulelor un culoar de un metru.
La parter si la subsol erau camere de 10/6 m. Capul T-ului era format
din dou rnduri de celule, fr plas ntre ele, avnd un culoar de
beton, unde se putea asigura cel mai perfect secret. n aceste celule
trebuiau s fie izolati sefii tineretului legionar. La etajul nti, n
partea dreapt a capului T-ului, se deschidea o camer mare, numit
camera 4 spital. Lng aceast camer era o celul care ndeplinea
functia de cabinet medical. n camera 4 spital ncpeau, n paturi
suprapuse, cam vreo 50 de detinuti.
La subsol, n capul T-ului, se gsea buctria, spltoria, baia
si boxe de pedeaps sever. La marginea unui rnd de celule, se
gsea WC-ul, iar la unirea T-ului cu capul lui, la fiecare etaj, se gsea
o celul de pedeaps, numit celula neagr.
nchisoarea avea dou scri de serviciu una la unirea cozii Tului cu capul lui, iar alta n coada T-ului, pentru iesirea n curtile
interioare. Usa principal rspundea la etajul nti. Pe scara
principal detinutii nu aveau acces, ci numai pe scrile de serviciu.

Mlastina disperrii

85

Dup felul de constructie al acestei nchisori, paza era sigur si

secretul perfect. De acolo nu se putea evada. Zidul exterior, nalt de
cinci metri, avea din 50 n 50 de metri cte un prepeleac cu un soldat
de paz, cu arm automat si reflector. Evadarea era deci imposibil
din aceast fortreat. Amintesc c Armand Clinescu era argesean si
avea mosia nu departe de nchisoare. Probabil asa vroia el s-i aib
pe tinerii legionari sub demonica-i arip ocrotitoare.
Dup drumul parcurs de la gar pn la nchisoare si cele
petrecute pe traseu, iat-ne ajunsi n fata nchisorii, legati ca niste
vite bune de dus la abator.
n fata nchisorii era un platou ce nu se putea vedea din strad.
Acolo paza ne-a permis s ne asezm pe iarb si, spre bucuria
noastr, desi eram slbiti si obositi, am putut discuta ntre noi. Pentru
unii a fost ultima dat c am mai stat de vorb mpreun. Cu
strngere de inim m ntreb si acum, cti am intrat si cti am iesit de
aici, si mai ales cum?! Cti din cei 80 au nnebunit, cti au fost ucisi,
cti s-au prbusit si cti au fost folositi ca instrumente de tortur
mpotriva celorlalti?!
Dup ce grefa a verificat dosarele, am fost repartizati cte
patru la celulele de pe sectia de munc silnic si temnit grea.

Celula 18
Aceast celul, ca si celulele 59, 15 si 21 de la Suceava, a lsat
amprente de nesters n gndirea si inima mea.
Dac aceste celule si celula 18 de la Pitesti n-ar fi fost cum au
fost, nici gndirea si cunoasterea mea n-ar fi cum sunt. i atunci m
ntreb, au fost un ru sau un bine pentru mine aceste celule?
Categoric, au fost un bine, o favoare pe care mi-a fcut-o Dumnezeu,
ca s-mi arate calea ce duce la El.
n celula 18 am fost repartizat cu camaradul Iosub Mihai.
Acest cuvnt, camarad, folosit n nchisoare, nsemna pentru
comunisti, activitate legionar. El a costat multe vieti, arest sever,
procese, condamnri si depistarea, prin informatori, a celor care n-au
renuntat la credinta lor n Miscarea Legionar.
Cnd am intrat, am gsit acolo doi tineri bucuresteni, apolitici,
Petrovanu Miron si Negrescu Fag. Acestia au fost condamnati la 25,

86

Dumitru Bordeianu

respectiv 18 ani, pentru faptul c n anul 1948, naintea unui congres

national al elevilor din Romnia, care se tinea la liceul Mihai
Viteazul din Bucuresti, dduser foc slii de festivitti. Autorul a fost
Petrovanu Miron.
Ce mi-a atras atentia, de la nceput, n aceast nchisoare, a
fost curtenia din celule, fcut n interior de detinutii politici, iar pe
culoare, de cei de drept comun.
n celule erau paturi suprapuse, iar dusumeaua era din
scnduri. Camerele aveau beton pe jos. Saltelele paturilor nu aveau
cearceafuri, nici perne, ci o ptur uzat cu care ne acopeream. Cele
dou tinete, una pentru ap si alta pentru necesitti, erau
confectionate din lemn de brad. Dimineata si seara eram scosi din
celule, pentru desertarea tinetelor, pentru necesitti si s lum ap n
tineta pentru but. Splatul, dimineata, l fceam n celul, fr
spun.
Ce ne-a surprins de la nceput, pn spre toamn, a fost faptul
c atunci cnd ieseam cu tineta la WC, usile celulelor pe toat sectia
erau descuiate si zvoarele trase, iar noi ieseam singuri din celule, ba,
de multe ori, gardianul de pe sectia noastr, nea Georgic, se fcea c
are alte treburi si ne spunea: Batule! (biatule) Eu sunt tata vostru,
eu v dau de mncare, eu v dau ap, eu rspund de voi, de-aia eu v
deschid celula, iar voi iesiti n ordine la WC, c eu am treab.
Prin aceast presupus nlesnire se urmrea un scop bine
precizat si descoperit n timpul demascrilor: s ne ntlnim la WC
cu studenti de la diferite centre universitare, s ne cunoastem si s
facem schimb de informatii si activitate, stabilind anumite ntelegeri
sau hotrri, care aveau s fac apoi obiectul unor crunte torturi, ani
de zile, pentru declararea lor. Privind retrospectiv, aceasta a fost o
mare greseal, care pe multi i-a costat viata. Ct de naivi si nestiutori
eram n materie de cunoastere a bolsevismului, a metodelor si
scopurilor lui! Ct de perversi, ftarnici si ipocriti sunt satana si
slujitorii lui!
Cnd am sosit noi, primul lot de la Suceava, majoritatea
studentilor de la Bucuresti era deja aici. Camarazii de la Bucuresti si
din celelalte centre universitare, cei cu munc silnic, erau
ncarcerati la etajele doi si trei, iar la etajul nti, cei cu temnit grea.
Bucurestenii au fcut impresie bun; erau numiti aristocratii.
n nchisoare i-am gsit pe studentii condamnati de pe timpul

Mlastina disperrii

87

lui Antonescu, care aveau deja fcuti 8 ani de detentie. Ne uitam la ei

ca la niste sfinti... Dau cteva nume : Gafencu, Dragodan
(Magistrul), Ianolide, Costandache, Dinescu etc. Ei ne-au informat
despre viata din nchisori si de modul cum va trebui s ne comportm
fat de paz si de administratia nchisorii.
O caracteristic esential a acestor camarazi era atitudinea lor
de pace, ordine si disciplin, pentru a evita orice conflict cu
administratia nchisorii. Tonul acesta l-a imprimat cel care a
impresionat prin trirea, atitudinea si exemplul pe care l-a dat ca
nimeni altul: Valeriu Gafencu. El va rmne n amintirea detinutilor
politici din Romnia si, n special, a detinutilor bolnavi de
tuberculoz de la sanatoriul penitenciar Trgu Ocna, ca un sfnt.
Pn si cei mai nriti, n fata lui Gafencu uitau cine sunt.
*
Se apropiau Sfintele Pasti, pe la sfrsitul lui aprilie. Iar noi ne
pregteam s srbtorim primul Paste n nchisoare. Camarazii
arestati de pe timpul lui Antonescu memoraser un repertoriu bogat
din poeziile lui Radu Gyr. Ne-am pus s le nvtm pe de rost.
Atunci s-a petrecut un fapt cu totul iesit din comun, n care s-a
demonstrat nc o dat, dragostea si unitatea de nezdruncinat a
acestor tineri, hotrti s nu fac nici un compromis n lupta lor
mpotriva comunismului.
Cu o zi sau dou nainte de Pasti, un camarad din Bucuresti al
crui nume, din discretie, prefer s nu-l dau, a primit, pe ci
lturalnice, un pachet cu alimente. De remarcat c nu aveam voie s
primim nici un pachet de Pasti. Nu mai retin ce greutate avea
pachetul, dar nu trecea de zece kilograme. n acest pachet erau puse,
cu grij, si prescuri pentru anafor, de luat cu ocazia Pastilor. Din
acest pachet s-au nfruptat toti studentii, legionari si nelegionari, fr
deosebire, de la munc silnic si temnit grea. N-a rmas nici unul
din nchisoare care s nu primeasc ceva. Cantitatea a fost simbolic,
dar efectul moral al acestui gest ne-a impresionat n asa msur pe
toti, nct ne-a sustinut n drama care a urmat. Pentru ca cititorul s
aib o imagine clar despre modul cum s-a mprtit acest pachet, voi
spune c un ou rosu s-a mprtit n 24 de prti, si n plus cu o
buctic de coaj rosie, ca simbol al marii srbtori.
Trirea acestui gest de neuitat marca pentru moment

88

Dumitru Bordeianu

dragostea, unirea si frtia celor nchisi atunci la Pitesti.

Cele petrecute cu prilejul Pastelui din 1949, la nchisoarea
Pitesti, m-au ndemnat s m gndesc serios si s nteleg ce nsemna
s ai inima bun, asa cum ne ndemnase odinioar bdia Ghit
Brbieru, n celula 121 la Suceava. Luni de zile m-a muncit acest
lucru. Noaptea nu aveam somn, cutnd n adncul sufletului s
nteleg ce nseamn pentru om a avea inim bun, mai ales n
conditiile acelea. Trziu am nteles c a avea inim bun nsemna
prezenta lui Dumnezeu n om. Pentru ca omul s-L simt pe
Dumnezeu, trebuie s si-o curete conform ndemnului dat de Iisus:
Fericiti cei curati cu inima, c aceia vor vedea pe Dumnezeu. Deci,
aceast inim bun se poate dobndi oriunde s-ar afla omul pe
pmnt depinde numai de el. n conditiile de detentie, unde
tentatiile sunt mai mici dar suferintele aproape de nesuportat, inima
poate fi usor mturat de tot ceea ce ar mpiedica si ofensa
prezenta lui Dumnezeu n luntrul ei.
n concluzie, am nteles prin inim bun prezenta lui
Dumnezeu ntr-o inim curat, si primul pas pentru a o dobndi l-am
fcut n celula 18 de la Pitesti, unde am aflat cheia cu care s ncui
usa lumii din care veneam, si s-o deschid pe aceea a lumii n care
intrasem. Asa c, nti am curtit inima de lumea din care veneam:
dac-mi aminteam de lucrurile frumoase pe care le trisem, m durea
inima, cci nu le mai puteam avea; dac-mi aminteam de lucruri
urte, mi reprosam c le-am fcut. Deci, si ntr-un caz si n altul
suferint. (Poporul are o vorb: A murit de inim rea!, adic din
cauza dezndejdii.)
N-as vrea s fiu nteles gresit: de fapt nu prsisem lumea din
care veneam, ci-i ncuiasem doar usa, ca s nu-mi mai amintesc de
cele ce se petrecuser. Cci, dac as fi rmas n relatie cu aceast
lume, suferinta pentru pierderea ei m-ar fi ucis sau nrit. Tot cu
aceast cheie, a inimii bune, am descuiat usa care m introducea n
lumea omului privat de tot ceea ce lsase n urm. Problema
principal era ntelegerea acestei lumi, si acceptarea ei n conditiile
date.
Atmosfera din celula 18 era plcut, pe ct se putea; cei doi
tineri bucuresteni erau foarte impresionati de cele petrecute de Pasti.
n luna mai am scris acas o scrisoare, de numai cinci rnduri,
si am primit una la fel. Scrisorile care au avut mai mult de cinci

Mlastina disperrii

89

rnduri nu s-au dat detinutilor, ci au fost rupte. Dup citirea lor, am

avut ordin s le predm gardianului. Tot n aceast lun, am avut
voie s primim un pachet de rufe, de maximum 3 kilograme. A fost
prima si ultima oar, n 15 ani de nchisoare, cnd am putut avea
legturi cu ai mei.
*
Exist oare n lumea aceasta, n afara lagrului comunist,
vreun detinut politic care, n 15 ani de detentie, s aib o singur dat
legturi cu ai si, printr-o carte postal de numai cinci rnduri?
De aceea tin s spun nc o dat, pentru a afla si altii, ceea ce
s-a petrecut n nchisorile din Romnia: n 15 ani de nchisoare, ct
am fost nchis mpreun cu alti detinuti politici, am scris o singur
dat acas si am primit rspuns tot o singur dat. Am mai primit si
unul sau dou pachete, dar aceasta numai n anii 1948-1949. N-am
primit si n-am citit, n 15 ani, nici o carte sau ziar. Cei ce au aderat la
reeducarea de la Suceava, n 1948-1949, au primit cteva tiprituri de
doctrin comunist.
n cincisprezece ani n-am avut nici un fel de hrtie sau ceva de
scris. Cei care au fost prinsi cu o min de creion sau cu hrtie au fost
crunt pedepsiti; unora li s-a tras chiar moartea din aceasta. Asa c tot
ceea ce am nvtat, primit si transmis n 15 ani, s-a fcut numai cu
ajutorul memoriei.
N-am stiut de ai mei si nici ei de mine, timp de 14 ani. N-am
primit nici un medicament, n tot timpul celor 15 ani de detentie.
Fumtorii n-au primit nici o tigar. n ceea ce priveste hrana, ca
valoare caloric ea a variat ntre 600 si 1000 de calorii, iar ca valoare
nutritiv era deosebit de slab, provenind din ceea ce era refuzat la
aprozare.
Cine ar fi putut crede, n lumea liber, toate acestea? Nimeni,
dect Dumnezeu si noi, cei care am trit aceast experient. Ce
intelectuali din lumea aceasta ar putea s cread si s nteleag c
scriitori, poeti, oameni de stiint, filozofi si alte categorii de
intelectuali, si-au conceput acolo operele numai n gnd, fixndu-le
doar n memorie?
Cine s cread c baladele si poeziile de zeci de strofe ale lui
Radu Gyr, Nichifor Crainic si ale altora, au fost scrise cu condeiul
gndului si al memoriei?

90

Dumitru Bordeianu

Cititorul de bun credint din lumea liber, ca s dea crezare

celor mrturisite de mine, s mearg n Romnia comunist, unde
mai triesc fosti detinuti politici care pot s adevereasc acest fapt15.
ntlnindu-m cu un venerabil profesor universitar, dup ce am
iesit din nchisoare, acesta m-a ntrebat n ce conditii am fcut cei 15
ani de osnd. Cum l cunosteam din 1937, i-am schitat conditiile de
mai sus. Dup ce i le-am nsirat, venerabilul profesor a dus mna la
tmpl, apoi, picat parc dintr-o alt lume, ca s nu m jigneasc, a
exclamat:
Eu nu nteleg si nu pot admite asa ceva, n epoca n care
trim. La aceasta i-am rspuns:
Da, domnule profesor, dar dumneavoastr uitati c noi trim
n comunism, si dac v voi povesti toate supliciile si torturile la care
au fost supusi ani de zile legionarii, ce ati spune?
Nimic, replic dnsul, si te rog s m ierti, pentru c faptul
m depseste.
Atunci vedeti, domnule profesor, dac dumneavoastr, om
de cultur si de stiint, din vrful piramidei, nu ntelegeti aceste
lucruri, atunci cum o s nteleag sau o s ne cread omul de rnd?
Dar cei strini, care n-au trit n comunism? Asa c, sunteti de acord
cu mine c anumite fapte, dac nu le-ai experimentat pe propria
piele, nu le vei ntelege niciodat?
i atunci, cum de ai rezistat n astfel de conditii?
Credinta n Dumnezeu si ndejdea n mila si ajutorul Lui!
La rspunsul meu, profesorul a tcut si nici nu mi-a spus ct
credea sau ct nu credea el n Dumnezeu. Era printre putinii
profesorii universitari care nu se fcuse membru de partid. Mai era si
unicul caz din tar de profesor universitar obligat s-si sustin
doctoratul de dou ori n specialitatea sa. Primul doctorat si-l
sustinuse deja nainte de instalarea bolsevismului la noi n tinerete
fusese omul de cas al lui Gheorghe Cuza iar al doilea, sub
comunisti.
M-am desprtit de domnia sa, cu certitudinea c trise degeaba
sub comunism.
*
15 Scrierea crtii a nceput n 1989 (n. ed.).

Mlastina disperrii

91

Prin luna iunie 1949, cei doi tineri bucuresteni au fost scosi si
dusi ntr-o alt celul, iar n locul lor au fost adusi alti doi camarazi,
Costache Oprisan, seful Frtiilor de Cruce pe tar si Alexandru
Munteanu, seful studentilor legionari de la Facultatea de Teologie
din Sibiu.
De data aceasta, eram n familie si puteam discuta orice.
Oprisan era legionar vechi. nainte de 1940, n perioada guvernrii
legionare, avusese o functie administrativ, iar dup lovitura de stat a
lui Antonescu din ianuarie 1941 plecase n Germania unde fusese
internat n lagrul de exterminare de la Buchenwald. ntors n tar n
1945, primise functia de sef al F.D.C. pe tar.
Pe lng faptul c Oprisan era unul dintre sefii cu mare
rspundere, inteligenta l plasa cam n vrful piramidei intelectuale
romnesti. Cu pregtirea lui filosofic si geniul lui de poet i
impresiona enorm pe cei din jur.
Era fiu de rzes, din judetul Tecuci. Se nscrisese la Facultatea
de Litere si Filozofie din Cluj, unde i uimise pe profesorii lui.
Datorit vastelor sale cunostinte, acumulate n timpul sederii n
Germania, nu rareori prelegerile lui le nlocuiau pe cele ale
profesorului, binenteles cu ngduinta admirativ a aceluia. Ct am
stat cu el, am avut parte de cele mai elevate preocupri intelectuale.
La 30 de ani, Oprisan era de invidiat. Era, ca Pascal, un matematician
strlucit si un gnditor si logician de temut. Pentru ca timpul s
treac cu folos, l-am rugat s ne tin un curs de istoria filozofiei.
Expunerile lui nu erau fcute ex cathedra, ci de la suflet la suflet si
att de plcute si atrgtoare nct, opt ore pe zi, parc uitam de
foame si de lumea de afar.
Cele 11 luni, ct am stat cu Oprisan n celul, au fost pentru
mine lunile cele mai plcute din nchisoare.
Am fost legat de Oprisan pentru c, din cauza unei turntorii
ordinare, pe care o voi expune n continuare, am intrat si eu odat cu
el n iadul demascrilor de la Pitesti. Am auzit apoi c a sfrsit, ca
martir, undeva ntr-un secret al nchisorii Jilava.
Oprisan, pe lng filozof, era si poet. Parte din poezia lui a fost
memorat si scoas din nchisoare. Iat una dintre aceste poezii
salvat de la disparitie, gratie memoriei supravietuitorilor.

92

Dumitru Bordeianu

Don Quijote
O, Doamne! Murmur Don Quijote
i mna i se-apleac, cu lancea, tremurnd,
O, singura-mi iubire, schimbat n robot!
i lancea i se-nfinge, cu vrful n pmnt.
Misterul cast al vietii, nchis n fierul mort!
De-aceea te rpir din vechiul tu castel
Fluidul inefabil s-l schimbe n resort
si trupul eteric, n monstru de otel.
i tristul Don Quijote coboar de pe cal.
De-acu, unit cu tine, pe veci am s rmi,
Iubirea ta celest s-o caut n metal,
S-mi dai, pe totdeauna, srutul cel dinti.
Se misc-ncet inelul destinului, pe cer,
i semnul suferintei, firavii pesti rsar;
Prin somn mai plnge Sancho pe platosa de fier
i, coplesit de gnduri, st stoicul mgar.
O, minte ispitit de-ntelepciunea van!
Descartes, iluminismul, cu ieftine spoieli
Tu-o s-ncerci si astzi, s-mi scurmi aceeasi ran
i s-mi strecori n suflet, aceleasi ndoieli.
M-a ispitit de tnr, lumina ta desart,
Cu palidu-i orgoliu, s-mi sting geniul bun;
i mi-am privit n suflet, sub limpezimea-ti moart
Cum, una cte una, minunile apun.
Dar inima mea stie, c zidu-acesta 'nalt,
Cu liniile-i drepte 'nltndu-se spre cer,
Sub strania-i tcere, sub blocuri de bazalt,
Sub simpla-i geometrie, ascunde un mister.
De-aceea vrea destinul, trecnd aceste porti,

Mlastina disperrii

93

Sub limpezimi de piatr, s-i pipi geniul ru.

Lumina lui czut, ca s-o ridic din morti,
Cu sngele si carnea, pltind pcatul meu.
*
ncepnd cu august 1949, ni s-a impus un regim alimentar
foarte sever. Planul pe care-l aveau comunistii n legtur cu noi,
studentii legionari de acolo, ncepea s se pun n aplicare printr-o
nfometare sistematic, printr-o slbire la maximum a fortelor fizice.
Ajunsesem prin octombrie, c abia puteam s ne miscm prin celul.
n acest timp, majoritatea studentilor legionari din tar
fuseser adusi la Pitesti. Iar cnd nchisoarea s-a umplut, a nceput
selectarea si asezarea n celule conform unui plan dinainte conceput.
Pregtirea demascrilor a nceput deci printr-o nfometare
atroce. Ciorba era limpede si sfertul de pine redus la jumtate. Nu
ne mai scoteau la aer si la baie, si relativa libertate, care se instalase
cu un scop bine chibzuit, a fost suprimat. Astfel, iesirea cu tinetele
ca s le vrsm la closet, care ne permitea s ne ntlnim cu alti
camarazi, a fost brusc suprimat. La fel, au fost schimbati gardienii
de pe sectie si nlocuiti cu altii proaspt angajati.
Teroarea foamei ajunsese att de acut, nct ti trebuia un
efort de voint supraomenesc ca s te poti stpni. Este de semnalat,
c pe sectiile de munc silnic si temnit grea foamea a fost totusi
suportat cu stoicism.
La 26 octombrie 1949, de ziua Sfntului Dumitru, ziua mea
onomastic, gardianul nou venit pe sectie a deschis usa celulei si mia citit numele de pe nelipsita list. La auzul lui, am ntrebat gardianul
dac e cazul s-mi iau bagajele. M-a invitat doar s ies afar si m-a
condus n holul dintre capul si coada T-ului, unde m astepta un
ofiter de Securitate. Am fost cobort apoi pe scrile principale, unde
detinutii nu aveau acces, si condus n cldirea administratiei care se
gsea cam la vreo 50 de metri de cea a nchisorii. Corpul acesteia si
cel al administratiei nu aveau nici o legtur ntre ele, fiind cu totul
separate pentru siguranta secretului. n aceast cldire mai intrasem o
singur dat, imediat dup ce venisem de la Suceava, cnd ni s-au
luat amprentele digitale, msurtorile corporale si semnalmentele
pentru ntocmirea dosarului personal de identitate.
Am fost lsat cteva minute n hol, apoi acelasi ofiter m-a

94

Dumitru Bordeianu

condus pe un coridor, unde, dup pozitia usilor, mi-am dat seama c

erau birourile de anchet. Cum am intrat n birou am vzut un civil
asezat nu pe scaunul de la birou, ci chiar pe birou, n stil american.
Dup fizionomia si culoarea fetei si a prului aducea a rus sadea,
cum am crezut la prima vedere, dar, vorba poetului: urechea te
minte si ochiul te nseal. n momentul cnd a nceput s vorbeasc
m-a derutat total. Vorbea o limb romneasc perfect, limba literar
a unui om cult din Bucuresti. i eu, care l crezusem rus
basarabean Avea ochii albastri, fruntea potrivit, nasul borcnos si
o statur mijlocie de atlet. Dup nftisare prea deci rus, iar dup
limb, romn curat.
Primul cuvnt ce mi l-a adresat a fost: O, ce mustat rsucit
ai, mosule, semeni cu tefan cel Mare. ntr-adevr, remarca era
obiectiv: camarazii mi spuneau c dup mustat semnam cu
Domnul Moldovei. M-a invitat apoi s iau loc pe un scaun lng
fereastra cu gratii. Mi-a pus cteva ntrebri: dac am fost n Rusia ca
lupttor si dac am fost decorat. Am rspuns afirmativ, constatnd
c-mi cunostea bine dosarul.
Apoi m-a ntrebat cum am trecut de anchet si de ce am luat o
condamnare att de mare, ntrebare la care am ridicat doar din umeri.
Mi-a ntins o tigar pe care am refuzat-o, nefiind fumtor. Pe birou
era un cosulet cu nuci, pe care le crpa cu un briceag; scotea miezul,
l curta si-l mnca. A fcut aceast operatie tot timpul ct am stat de
vorb cu el. Mi-a oferit si mie, dar l-am refuzat. La remarca lui c nu
voiam s mnnc de la comunisti si l refuz ca si cu tigara, i-am
rspuns c asa e.
Ca urmare, att atmosfera ct si vocabularul s-au schimbat pe
loc.
Dup alte cteva ntrebri banale: cu cine stau n celul, cum
m simt, cum este masa, m-a ntrebat ce functie avea Oprisan, la care
eu i-am rspuns c el trebuie s stie mai bine ca mine. A schimbat
tonul: He! He! Stai cu sefi mari, Mustat. Iar la ntrebarea: Ce
discutati, Mustat? I-am rspuns c despre femei.
Discutati si voi, legionarii, despre femei?
Da, cteodat.
Altceva nu mai discutati?
Ba da! Amintiri din facultate.
Ah! Am uitat c sunteti studenti!

Mlastina disperrii

95

La ntrebarea dac stiam cti studenti erau n nchisoare, i-am

rspuns c eu nu sunt directorul nchisorii ca s stiu. Dar pe sectia
unde eram eu? a continuat el. A urmat acelasi rspuns negativ din
partea mea, spre revolta lui oarecum retinut.
Dar nu v-a lsat gardianul s v ntlniti la WC?
ntrebare la care nu i-am mai rspuns. Mi-am dat seama c stia
ce se petrecea pe sectie. Presupunerea mea, c nu ntmpltor ne-au
lsat s ne ntlnim la WC, era adevrat: fcea parte din planul lor.
M-a ntrebat apoi dac am scris acas, si la rspunsul meu
afirmativ a fcut remarca insidioas c ne-au fcut nlesniri. I-am
replicat:
Nu au fost nlesniri, domnule anchetator!
Nu sunt anchetator!
Aceast afirmatie mi-a dat de gndit. Dup modul cum punea
ntrebrile si cum mi urmrea mimica, am fost convins c era un
politist versat si cunosctor al psihologiei relatiei anchetatoranchetat. Vocabularul si ntrebrile cumpnite trdau faptul c nu era
un politist oarecare. nclin s cred si acum c a fost unul din sefii
mari, care cunostea planul de desfsurare a demascrilor, iar prezenta
lui la Pitesti nu era ntmpltoare. S-ar putea s fi fost Nicolski. n
nici un caz n-a fost Zeller, pentru c pe acela l-am cunoscut mai
trziu la Pitesti.
Dup ce si-a dat seama c discutia cu mine nu ducea la nici un
rezultat, m-a atacat frontal:
Mi, banditule! (cuvnt care mi-a rmas si acum n urechi)
Tu ai impresia c m duci pe mine, de-mi rspunzi asa? Tu nu stii
unde te afli? Tu stii cine sunt eu? Aceast expresie i-a scpat; am mai
ntlnit-o la comunistii care voiau s intimideze si s-si dea
important. I-am rspuns c nici nu m interesa, fapt care l-a enervat
mult.
B, banditule! Eu v cunosc pn n pnzele albe si stiu ce
este n capul vostru de banditi!
N-am rspuns. Eram convins c era la curent cu doctrina
legionar si cu modul nostru de a fi, al relatiilor dintre noi. ntr-un
cuvnt, individul ne cunostea pe noi, n timp ce noi nu-i cunosteam
pe ei. Dup cele afirmate ns n legtur cu noi, am nceput s fiu
mai retinut si mai atent la ntrebri si rspunsuri. Voia s m
provoace, amintindu-mi de unele greseli din trecutul nostru, pentru

96

Dumitru Bordeianu

ca astfel s m fac s vorbesc.

Vznd c nu mai scoate nici un rspuns de la mine, a
schimbat tonul:
n nchisoarea aceasta, voi banditilor, sunteti la ora aceasta
n jur de 80% si cutati s-i convertiti si pe ceilalti, atrgndu-i n
tabra voastr ca s-i faceti legionari.
I-am rspuns cu un nu categoric.
Cum nu? mi-a rspuns el. Ce ai fcut cu Petrovanu si
Negrescu?
Cu acesti tineri am discutat numai probleme de conceptie
crestin, pentru c eu sunt crestin.
Auzind c sunt crestin, a revenit cu ntrebarea:
Esti medicinist, cum poti crede n lucruri care nu se vd?
Sunt attea care nu se vd si totusi exist. De pild mintea,
gndul, pe care dumneavoastr nu le puteti vedea si totusi vreti s ni
le cunoasteti.
O s v stiu si gndurile, replic el.
Rog cititorul s retin aceast afirmatie la care voi mai reveni.
nc un argument c se pregtea ceva.
Am reluat discutia spunndu-i c notiunea de credint este un
concept care opereaz acolo unde cunoasterea fizic cu metodele ei
nu poate ptrunde. A abtut discutia de la aceast tem.
La ntrebarea lui, dac mai sunt legionar, i-am rspuns printr-o
alt ntrebare:
Pentru ce am fost condamnat, nu ca legionar?
Dumneavoastr stiti acest lucru?
Dar s-ar putea s nu mai fii, accentu el.
Nu se poate, i-am rspuns eu. La care el mi-a tiat-o net:
O s trim si o s vedem.
Iarsi, afirmatii care m ndreptteau s bnuiesc c era pus la
cale ceva ce trebuia s se ntmple neaprat.
Dialogul continu:
S-ar putea s nu mai fii legionar!
Adic cum s nu mai fiu, dac sunt?
Nu te grbi, s-ar putea s vin timpul!
Deci, certitudinea c acel ceva va veni sigur. Afirmatia s-ar
putea s nu mai fii legionar, m-a dus cu gndul la reeducarea de la
Suceava, pe care trebuia s o acceptm cu sila. Era ns o discutie cu

Mlastina disperrii

97

totul strin de ceea ce voia el s afle de la mine.

Ai s poti rezista 15 ani n nchisoare, continu el, pentru c
regimul alimentar pe care-l aveti acum n-o s v dea posibilitti s
terminati toat pedeapsa?
Au fost sfinti care au trit 40 de ani n pustiu, mncnd un
posmag pe zi si o can cu ap si nu au murit. Dimpotriv, erau
perfect sntosi si la trup si la minte, dovad c au scris ceea ce au
scris. Asa o s trim si noi.
Sfintii erau n pustiu, dar voi sunteti n mna noastr.
Vznd c discutia nu avea nici un sens, a atacat direct.
M banditilor! Tu uit-te aici la mine, de beton armat s fiti,
si tot o s v muiem.
Cu asta, a spus totul. i azi mi rsun n urechi si n-am s-o uit
ct voi mai putea gndi. Ne astepta constrngerea prin violent,
izvort din cea mai diabolic ur. Nici azi nu stiu dac aceast
afirmatie a fost scpat sau spus cu intentie, ca s m fac pe mine
s nteleg c soarta noastr era n minile lor.
Nu este metal care s nu se topeasc atunci cnd l pui la
temperatura lui de topire, a adugat el.
n semn de ncheiere mi-a spus:
Vezi, c o s-ti brbieresc mustata!
Cnd n-o s mai fie voie, o voi brbieri singur!
Avem metode s facem din voi tot ce vrem noi!
n ceea ce priveste trupul, sufletul ns este inabordabil.
Pentru noi, ateii, este abordabil, pentru c tine de trup!
ine de trup, dar este de esent divin!
Asta s-o crezi tu!
Discutia a luat apoi sfrsit cu afirmatia urmtoare:
Banditule, n problema voastr noi ne tinem de cuvnt.
Putin iritat, i-am rspuns pe un ton ofensator:
Adic cum?
Ai s vezi cum! De beton armat s fiti si tot o s v muiem...
Cu aceast amenintare discutia a luat sfrsit. Am plecat fr s
dau bun ziua.
Am iesit din biroul de anchet (o simpl celul) si am plecat
ncet, fr s fiu nsotit de cineva, pn la usa nchisorii.
*

98

Dumitru Bordeianu

Erau de retinut acele afirmatii ale anchetatorului, pentru c nu

fuseser rostite ntmpltor, ci erau de fapt esenta planului fcut de
comunisti pentru nimicirea Miscrii Legionare.
Aflnd aceste amenintri, s-a nscut ntre noi un mare semn de
ntrebare. L-am rugat pe Oprisan s le judece cu puterea lui de
analiz si s ne spun dac ar putea deduce din ele ceea ce ne astepta.
Pe atunci nu cunosteam nc pedagogia btei a lui Macarenko si nu
bnuiam c aceste amenintri se refereau la metoda pe care ne-o vor
aplica comunistii, nu att ca s capitulm, ci ca s fim distrusi. De
unde s bnuim c cea mai barbar violent va fi folosit mpotriva
noastr si c aceast violent va fi exercitat la nceput numai de
urcanu cu nc cinci detinuti, sustinuti de administratia nchisorii.
Planul cu metodele lui Macarenko a fost ncredintat lui
urcanu pentru c numai el s-a angajat la ndeplinirea si executia lui
pn n cele mai mici amnunte. Cei care, la rndul lor, l primiser
de la consilierii rusi binenteles cu asentimentul conductorilor
comunisti romni si l-au dus la ndeplinire, au fost: generalul
Nicolski, colonelul Zeller (pe care l-am cunoscut personal) si
urcanu. Cei doi din urm au sfrsit asa cum am relatat; doar
Nicolski se mai afl n viat. Oficial ns, comunistii au actionat o
singur dat: la 10 decembrie 1949. Dup aceea, unealta oarb, care
le-a aplicat metodele si le-a dus la ndeplinire planul, a fost urcanu.
Dup relatarea mea, Oprisan ne-a cerut un timp de gndire.
Ne-a spus s fim atenti si calmi.
Astfel, din toti camarazii de pe sectia de munc silnic a
etajului doi, eu am fost ales s-mi bat capul cu declaratiile fcute de
anchetatorul meu. Probabil pentru c stteam n aceeasi celul cu
Oprisan. Peste cteva zile, datorit lui nea Floric gardianul, am
putut comunica tuturor camarazilor de pe sectia noastr cele
petrecute. Nu stiu dac au mai fost si alti camarazi la anchet, ca
mine, dar declaratia de rzboi fusese fcut: De beton armat s fiti
si tot o s v muiem.
Oprisan ne-a spus asa: Dragi camarazi si prieteni, voi stiti
bine, Corneliu Codreanu a nceput primul la noi lupta mpotriva
comunismului. De aceea, cei care-l urmm si ne-am nrolat n lupta
lui, trebuie s fim pregtiti nu fizic, pentru c nu vom putea, ci
spiritual pentru cea mai grea lupt pe care comunismul ne-o pune
n fat. Nu pot vedea clar metoda pe care ne-o vor aplica, dar cred c

Mlastina disperrii

99

va fi metoda violentei, cutnd s distrug n noi credinta, unirea,

frtia si camaraderia.
Oprisan, ca si noi dealtfel, n-a bnuit ns c violenta va fi
exercitat de unii din camarazii nostri, folositi ca instrumente oarbe
de cei care fcuser planul.
Dup acea anchet am fost cuprins de o neliniste asemntoare
celei a cltorului care vede la orizont declansarea unei furtuni,
creia nu-i cunoaste puterea de distrugere, dar pe care o asteapt
ngrozit.
Dup transmiterea pe sectie a celor spuse, multi dintre
camarazi au cerut explicatii si lmuriri. Oprisan ns le-a spus: Fiti
pregtiti pentru lupta care se va da n mlastina disperrii. Fiecare va
iesi din nclestarea acestei lupte singur, neajutat dect de mila lui
Dumnezeu si de ce are mai bun n el. Lupta va fi de lung durat si
cine va avea tria si rbdarea, convins fiind c ea este dreapt, se va
prbusi si iar se va ridica. Astfel c nu ne mai rmne dect s ne
ascutim sbiile duhovnicesti ale dragostei, ale unirii si ale
camaraderiei.
*
Pe la nceputul lui decembrie 1949, gardianul de pe sectie a
trecut din celul n celul si ne-a spus s facem curat, cci va veni o
inspectie a M.A.I.-ului, de la Bucuresti. ntr-adevr, dup vreo dou
zile, pn n prnz, nea Floric ne-a anuntat c inspectia era pe
celular si va trece si pe la noi.
Abia terminase gardianul s ne previn, c si ajunseser la
sectia noastr: erau doi ministri adjuncti ai lui Teohari Georgescu.
Regulamentul nchisorii prevedea c, att la nchidere ct si la
deschidere, dimineata si seara, cel care era de serviciu pe celul
trebuia s se alinieze lng us n pozitia de drepti si s dea raportul
ca la armat. De serviciu m nimerisem chiar eu.
Cnd s-a deschis usa, n pragul ei a aprut directorul
Dumitrescu mpreun cu ministrii adjuncti Jianu si Dulgheru. Nu
aveam altceva de fcut dect s dau clasicul raport: Domnule
ministru, celula nr. 18, cu patru detinuti, la ordinul dumneavoastr.
Cum purtam mustat, ministrul nici n-a ascultat raportul meu, ci s-a
legat de mine, ntrebndu-l pe director cine a dat voie detinutilor s
poarte mustat. Acesta, pretextnd c nu primise ordin n acest sens,

100

Dumitru Bordeianu

a dat pe loc ordinul ca ncepnd de a doua zi s fie rase musttile.

Dup ce s-a nchis usa, eu am rmas n dosul ei si am auzit
fr s vreau discutia dintre ministri si director: Mi Dumitrescule,
ce faceti cu stia, i omorti? La care Dumitrescu rspunde: Acesta
este ordinul, tovarse ministru!
Am fost convins c s-a vorbit tare intentionat, ca s auzim noi,
cei din celul. ntr-adevr, ca aspect fizic artam ca niste cadavre, iar
n celul peretele de sub geam era numai mucegai. Timpul era rece,
iar noi obligati s splm dusumeaua de trei ori pe sptmn. Din
cauza frigului de la geam si a vaporilor de ap de la dusumea apruse
mucegaiul, celula artnd ca un mormnt mucegit.
Se apropia ziua de 10 decembrie, pe care studentimea o
srbtorea n Romnia veche. Vizita celor doi ministri nu fusese
ntmpltoare.

10 decembrie 1949
Iat nceputul demascrilor de la Pitesti.
A circulat zvonul, n preajma demascrilor, cu o zidou
nainte de nceperea lor, c n noaptea de 10 decembrie urcanu
Eugen, Popa Alexandru, zis anu, Mrtinus, Cantemir si nc alti trei
al cror nume nu l-am aflat, au fost scosi din nchisoare si dusi ntrun zvoi de pe malul Argesului, unde li s-a spus c n acea noapte
vor forma echipa care i va mpusca pe toti sefii legionari din
nchisoarea Pitesti. ntrebati dac sunt de acord, au rspuns toti c
sunt gata pentru aceast fapt.
Au fost dusi apoi la locul unde trebuia s aib loc executia, li
s-au distribuit arme si gloante, asteptnd s vin victimele. Cei care
au regizat aceast nscenare au fost convinsi c urcanu si echipa lui
erau hotrti s execute orice ordin pe care l-ar fi primit. Primul pas
era fcut; nu mai rmnea dect ca unealta pregtit s nceap
executarea planului.
nainte de 10 decembrie au fost adusi n camera 4 spital, de
care am mai amintit, n jur de 30 de studenti, dintre vrfuri,
majoritatea legionari, precum si grupul lui urcanu: Popa anu,
Mrtinus, Livinschi, Leonida, Priscaru, Cantemir, Virgil Bordeianu
si ctiva elevi de la Cmpulung Moldovenesc. urcanu si grupul lui

Mlastina disperrii

101

nu s-au descoperit c ar fi fost reeducati, dimpotriv, l brfeau pe

Bogdanovici si pe cei care aderaser la reeducarea de la Suceava, cu
intentia de a-i trage de limb pe cei din camer, ca s vad n ce ape
se scldau.
Cum totul era regizat, urcanu a provocat un scandal si a
nceput ncierarea ntre grupul lui si ceilalti studenti. n timpul
ncierrii s-a spart un geam. Acesta era semnalul pentru
administratie s intervin. S-a btut la us si n momentul urmtor,
directorul Dumitrescu si locotenentul Marina, cu vreo 30 de gardieni,
au ptruns n camer. Directorul si ofiterul politic Marina au tras cu
pistoalele n tavan, iar gardienii, cu ciomege, vine de bou si
centiroane, s-au npustit asupra studentilor s-i fac una cu
pmntul.
Nu se mai stia dac erau oameni vii sau cadavre. N-a fost de
ajuns att, ci au fost scosi cei nereeducati pe coridor, iar grupul lui
urcanu si gardienii au nceput din nou s-i bat att de crunt, c nu
erau dect blti de snge pe jos.
Studentii legionari, alesi dintre vrfuri, au fost dusi apoi n
celulele mortii de pe capul T-ului si chinuiti de urcanu, peste un an
de zile, cu cele mai cumplite si slbatice torturi.
Iat cteva nume dintre acesti martiri: Pop Cornel, Mgirescu
Eugen, Popescu Aristotel, Pvloaia Constantin, Ptrscanu Nuti,
Caziuc, Voinea Octavian, oltuz Laurentiu, Juberian, Parizianu
Gheorghe, Strchinariu Constantin, Dan Lucinescu etc. Asa se
explic prbusirea acestor camarazi, cu exceptia lui Parizianu. Ei nu
pot fi judecati: cnd acuzi pe cineva, trebuie s te situezi n pozitia
lui, iar cnd este vorba de tortur, s mrturisesti cinstit dac ai fi
putut suporta supliciul pe care l-a suportat cel pe care ti arogi dreptul
s-l judeci.
ncepnd cu aceast dat, directorul Dumitrescu si Marina nu
si-au mai exercitat rolul; cel care conducea nchisoarea era urcanu.
El avea dublura cheilor de la toate camerele si celulele nchisorii. Lam vzut de zeci de ori, cu smocul de chei n mn, autoritar si
temut, bgnd groaza pn si n gardieni.
Demascarea de la Pitesti a durat de la 10 decembrie 1949 pn
n luna septembrie 1951. Acesti tineri care au fost izolati, numai
Dumnezeu stie ce suferinte au ndurat, lundu-li-se si posibilitatea de
a se sinucide.

102

Dumitru Bordeianu

Din 10 decembrie 1949, administratia si gardienii din

nchisoarea Pitesti au disprut de pe scen. Singurul actor care a jucat
piesa a fost urcanu. Numai el ncuia si descuia, numai el ddea
ordine gardienilor. El si stpnii lui, generalul Nicolski si colonelul
Zeller. Nimic nu se misca, fr ca acestia s stie ce se petrece. n
noaptea de 10 decembrie 1949, multi dintre noi, de pe celelalte sectii,
am auzit zgomote, dar n-am putut ntelege ce se ntmpl.
Pe la sfrsitul lui decembrie, au fost adusi n celula 18
Grigoras Ion si colegul meu de facultate, Lunguleac Ion.
Cnd a venit n celul, nu stiam c acesta din urm acceptase,
de bun voie, reeducarea de la Suceava. Pentru c-l stiam suferind de
maladia lui Basedow, m gndeam totusi c era n stare de orice
ticlosie, ceea ce s-a si vzut de altfel, mai trziu.
Dac judecm ns din punct de vedere fiziologic, Lunguleac
nu avea nici o vin. El, sracul, pentru o gamel de arpacas, fcea
orice i s-ar fi cerut.
Cnd a intrat n celul, l-am bnuit c era trimis special s
vad ce spunea Oprisan. De aceea, i-am pus n gard pe Oprisan si pe
Sandu Munteanu, s nu mai discute nici o problem n legtur cu
Miscarea Legionar. Iosub, care era prieten cu Lunguleac, l-a primit
n pat si era singurul care vorbea cu el. Lunguleac ncerca s-l trag
de limb, doar-doar o afla ceva.
Crciunul lui 1949, spre deosebire de cel din 1948, a fost trist
si viciat de prezenta lui Lunguleac. n seara de Crciun s-au cntat
cteva colinde de ctre Sandu Munteanu, Grigoras si Iosub; ei aveau
voce frumoas. Printre altele, au cntat si colindul lui Radu Gyr, pe
melodia O, ce veste minunat. Acest colind, cntat n conditiile
pentru care a fost fcut, era att de nduiostor, c-ti ddeau
lacrimile.
Anul Nou 1950 l-am petrecut, de asemenea, cu strngere de
inim; duhul satanei, care stpnea nchisoarea Pitesti, ntretinea o
atmosfer de groaz.
Pe la sfrsitul lui ianuarie, Lunguleac a fost scos de mai multe
ori din celul pentru cteva ore. Cnd se ntorcea n celul, nu spunea
unde a fost. Din momentul acela mi-am dat seama c era turntor,
fapt care i-a creat printre noi o atmosfer insuportabil. Nimeni nu
mai discuta cu el, nici chiar Iosub, care-i era prieten. Lunguleac nu
era ru din fire, dar boala care-l rodea l mpingea s fac orice

Mlastina disperrii

103

blestemtie. Ct am stat n nchisoare, nu am ntlnit alt detinut

politic care s suporte att de greu foamea. Era, pur si simplu,
nnebunit de foame.
Pe la jumtatea lui ianuarie, Lunguleac a fost scos din celul.
Dup plecarea lui, am respirat cu totii usurati, iar n celul s-a
restabilit calmul si armonia.
Eram att de slbiti, mai ales Oprisan, c m ntrebam cum
mai avea energie s se miste, atunci cnd si tinea prelegerile de
istoria filozofiei.
Pe lng foamea ce ne rodea, mai era si frigul, pentru c doar
seara ni se ddea un pic de cldur.
Ceea ce caracteriza perioada 26 octombrie 1949 martie
1950, era lipsa total de informatii, constatare pe care am fcut-o
dup ce unii camarazi din sectia noastr de munc silnic, cu
condamnri mari, au disprut de pe sectie; nici mcar nu bnuiam
unde erau dusi.
n martie, Oprisan a terminat cursul de istoria filozofiei. Ne-a
vorbit de Nae Ionescu si de scoala filozofic romneasc si a promis
s tin si un curs de filozofia culturii.

Demascarea. Camera 2 parter

in s spun c la Pitesti si Gherla nu s-a pus niciodat
problema reeducrii care, oficial, nu se fcea cu bta si cu cele mai
groaznice torturi, ci prin mijloace pasnice, prin cuvnt si convingere,
prin argumente rationale. De fapt, pe comunisti nu i-a interesat si nu
au cutat niciodat s fac reeducarea adversarilor, ci doar s se
foloseasc de ei si s-i compromit. Ei nu erau adeptii reeducrii
dusmanilor, pentru c ideologia lor se baza pe teroare, ur si
minciun.
Prin demascare, ei n-au cutat altceva dect continuarea
anchetei, dar nu prin agramatii si neisprvitii pe care-i angajaser n
Securitate cnd au nfiintat-o, la nceputul anului 1949, ci prin
detinutii nsisi. Astfel Nicolski, prin urcanu si ajutoarele lui, a
aplicat cele mai groaznice torturi ca s declari tot ceea ce stii, si ce
nu stii, despre tine si despre altii, convinsi fiind c la anchete se
spusese foarte putin.

104

Dumitru Bordeianu

Rfuiala a fost numai cu tineretul legionar. Numai acesta a fost

vizat n planul lor, nu un altul, neorganizat. Ceilalti tineri care au fost
arestati, au fost cazuri individuale. Comunistii cunosteau bine
organizarea si activitatea tineretului legionar printre studenti si elevi.
Ce tineret, al altor grupri politice, a fost, din punct de vedere
numeric si al organizrii, comparabil cu tineretul legionar? Nu avea
cine s se opun comunismului, cum s-a opus acest tineret, pltind
lupta cu cei morti prin torturi, cu cei ce au ales sinuciderea16 pentru a
rmne integri, cu rezistenta dus pn la jertfa suprem.
mi permit s-l ntreb pe domnul Ierunca17, dac stie dnsul
cti morti, nebuni si sinucigasi au fost acolo din rndurile tinerilor
nelegionari? Eu stiu, el scrie din auzite.
Dac n-ar fi fost tineretul legionar n nchisoare, nici
demascarea n-ar fi avut loc. Au fost dintre aceia care n-au luat nici o
singur palm si au spus totul, trecnd de partea lui urcanu si Popa
anu. i stim pe toti.
Comunistii lui Stalin, oculta international, precum si cea
16 Este atins aici, ca si n alte locuri, cea mai grav dintre toate ispitele:
aceea a sinuciderii. Sinucigasul este czut de la Hristos; el se crede prsit de
Dumnezeu, nu mai are ndejde n mila si purtarea de grij a lui Dumnezeu, si nici
chiar n atotputernicia Lui.
Pcatul cel din urm al lui Iuda este singurul care nu se iart, pentru c nu
poate fi ispsit; odat svrsit, nu mai las timp de pocint, nici mcar clipa aceea
care s-a dat tlharului cel bun de pe cruce.
La Pitesti, satana a lucrat cu cea mai mare viclenie; cum spuneam mai sus
(vezi nota 10), interzicnd pn si sinuciderea, dup ce victimele ajunseser la
marginile suferintelor si ale dezndejdii. Ca niciodat, stpnitorul ntunericului nu
mai are nevoie de suflete pierdute n iad, ci, n primul rnd, de oameni complet
satanizati, aici, pe pmnt!
Pitestiul si Gherla au fost laboratoarele unei experiente care s-a extins apoi la
nivelul ntregii tri, cu alte mijloace, e drept, si care continu, ducnd, de va fi cu
putint, la pierderea si a celor alesi.
Reeducatii din toat lumea, ajunsi mai ri dect dracii, sunt cei ce lucreaz
taina frdelegii si pregtesc venirea fiului pierzrii.
n privinta celor care au ajuns la desvrsita dezndejde si si-au luat viata,
amintim cazul exceptional al unor Sfintelor Mucenite, Vernichi, Prosdochia si
Domnina (prznuite de Biseric n ziua de 4 octombrie), care s-au aruncat n ap
pentru a nu fi siluite de soldatii romani (n. ed.).
17 Virgil Ierunca, autorul crtii Fenomenul Pitesti, ed. Humanitas, 1991 (n.
ed.).

Mlastina disperrii

105

national, ne cunosteau prea bine si nu erau deloc de acord cu

conceptia noastr. De aceea au vrut s ne distrug. Miscarea
Legionar si are originea n conceptia crestin despre lume si viat
si, att timp ct va dinui Biserica Crestin pe pmnt, att va dinui
si Miscarea Legionar. Ea a voit s transpun conceptia crestin n
politic, baza relatiilor dintre oameni constituind-o dragostea,
onoarea, unirea si buna convietuire.
Miscarea Legionar a vrut s creeze un tip de om crestin, de
felul lui Mota, care n toate manifestrile si actiunile sale s nu fac
dect ceea ce-i place lui Dumnezeu. Ea a luat nastere si a pornit de la
Icoan. Am iubit pe Hristos si am mers bucuros la moarte pentru
El, mrturisea Mota, pe drumul jertfei de sine18.
Miscarea Legionar si propune iubirea de neam si semeni,
aceasta nensemnnd ns ur pentru alte neamuri, neamul rmnnd,
n conceptia ei, unitatea de baz a comunittilor umane.
Dumnezeu a lsat neamurile ca entitti sociale. Dac n-ar fi
asa, El n-ar fi ales un neam n snul cruia s Se ntrupeze. Noi,
oamenii, am fost creati dup chipul si asemnarea lui Dumnezeu; de
aceea trebuie s-L iubim, s pzim poruncile Lui, s-I facem voia si
ce-I este plcut, s ne iubim unii pe altii, s trim n pace, n armonie,
n ntelegere si ntr-ajutorare reciproc. Ce este mai plcut lui
Dumnezeu dect iubirea ntre frati, ntelegerea si pacea dintre ei?
n concluzie, nimeni si nimic n lumea aceasta nu m va putea
convinge c, dac n-ar fi fost tineretul legionar n nchisori,
comunistii ar fi recurs vreodat la demascri. Ei stiau c singura
conceptie organizat si disciplinat, care li se opunea cu toat tria,
era aceea a Miscrii Legionare.
18 Ionel I. Mota si Vasile Marin au murit pe front n rzboiul din Spania
mpotriva anarhistilor bolsevici. Iat ce scrie Mota n testamentul ctre printii si:
Iubitii mei printi, cutati s vedeti, alturi de durerea voastr, toat frumusetea
faptei noastre: se trgea cu mitraliera n obrazul lui Hristos! Se cltina asezarea
crestin a lumii! Puteam noi s stm nepstori? Nu e o mare binefacere sufleteasc
pentru viata viitoare s fi czut n aprarea lui Hristos? [] Eu asa am nteles
datoria vietii mele. Am iubit pe Hristos si am mers fericit la moarte pentru El! Iar
ctre Corneliu Codreanu scrie: Mor, Corneliu, cu tot elanul si toat fericirea, pentru
Hristos si Legiune. Nu cer nici rsplat, nici nimic, ci doar biruinta. Prin prisma
aceasta ntelegem mistica si misticii Miscrii Legionare. Definitia aceasta se va
regsi pus n fapt pe tot parcursul crtii (n. ed.).

106

Dumitru Bordeianu

Comunistii urmreau totodat ca s renuntm la credinta n

Dumnezeu si la conceptia crestin despre lume si viat. E de
remarcat faptul c majoritatea tinerilor nelegionari pe care i-am
ntlnit si i-am cunoscut n nchisoare erau, fie atei, fie indiferenti
fat de credint.
Se mai urmrea si scoaterea din inima tinerilor legionari a
mitului despre Cpitan si Legiune, si apoi declararea n fata
camarazilor c nu esti legionar, aducnd cele mai grave injurii
Cpitanului, Legiunii si sefilor legionari, deci: discreditarea ta n ce
privea conceptia politic. Nici semnarea discordiei ntre legionari si
nencrederea unuia n cellalt nu erau neglijate. La fel, nencrederea
n tine si n posibilittile tale intelectuale si morale.
Apoi, se urmrea scoaterea din constiint a mitului lupttorului
legionar; distrugerea personalittii n ceea ce avea omul mai bun n
el; folosirea tinerilor legionari ca turntori, att n nchisori, ct si n
afara lor; transformarea prin tortur a fiecrui tnr legionar n asa
hal, nct s-l fac din victim tortionar.
Acesta a fost planul comunistilor aplicat prin demascrile de la
Pitesti si Gherla.
i iarsi o ntrebare: ar putea un om, o colectivitate uman sau
o familie s triasc sau s existe fr ncredere reciproc?
Comunistii au actionat nu asupra trupului ci, prin el, asupra
sufletului, asupra constiintei omului. De aceea sustin si voi sustine cu
trie si convingere c drama de la Pitesti si Gherla a fost una aparte.
Dup ce voi termina de mrturisit faptele trite, vzute si
auzite de mine si de camarazii mei, voi ncerca, pe ct mi va fi cu
putint, s spun care dintre toate aceste obiective prezentate mai sus
au fost atinse si nfptuite de comunisti.
Metoda folosit n demascri, n ceea ce priveste tortura fizic,
a fost luat din Poemul pedagogic al criminalului pedagog bolsevic
Macarenko, pe care au experimentat-o n U.R.S.S. cu detinutii de
drept comun; metoda diabolic de tortur sufleteasc a fost elaborat
si pus la punct de capetele satanizate ale ocultei moscovite si
internationale. Esenta acestei metode era: btaia, tortura continu,
nencetat, sine die, cu cea mai mare intensitate. Cel torturat nu
trebuia s stie cnd va lua sfrsit aceast tortur. Malraux fcea
remarca, n scrierile lui, c nici un om nu poate rezista unei torturi
nencetate si prelungite, fr termen si fr ndejdea unui sfrsit.

Mlastina disperrii

107

*
Pe la jumtatea lunii martie 1950, cu cteva zile nainte de a fi
scosi din celula 18 si transferati n camera 2 parter, camaradul nostru
Iosub Mihai, un tnr curat ca o fecioar, a avut cteva nopti la rnd
mai multe cosmaruri care ne-au dat de gndit.
Visa numai tineri legionari omorndu-se ntre ei, snge,
reprosuri, tineri fugind unii de altii si, ceea ce era mai ngrijortor,
faptul c noi, cei din celula 18, luam parte la aceste actiuni, n special
el nsusi, eu si camaradul Oprisan. Timp de cteva zile la rnd,
dimineata, ne povestea aceste vise si cosmaruri si, mai mult dect
att, ne spunea c are niste presimtiri tot att de sumbre cum le
avusese la Iasi nainte de moartea mamei lui. Era convins c se va
ntmpla ceva iesit din comun si cu el si cu alti camarazi de-ai lui.
Presimtirile lui, datorit curtiei sale sufletesti, aveau s se
adevereasc ntocmai, ca si acelea ale mamei lui, fcute de dnsa cu
o zi sau dou nainte de a muri, cnd le-a spus surorilor lui
urmtoarele: Dragele mamei, voi spuneati c Mihai se va face
doctor, dar el nu se va face niciodat doctor. i ntr-adevr, Mihai
Iosub n-a ajuns doctor, pentru c a fost ucis la Pitesti.
Din cauza celor ntmplate ulterior n-am retinut ziua cnd am
fost scosi din celul.
ntr-o dimineat, nea Floric, gardianul nostru, a deschis usa
celulei si cu o list n mn a citit cu glas nbusit parc stia el ceva
urmtoarele nume: Oprisan Constantin, Bordeianu Dumitru si
Iosub Mihai. Faceti-v bagajul, c sunteti dusi n alt parte! N-am
priceput atunci de ce nea Floric era att de abtut, de parc
mergeam la nmormntare. Ne-am fcut bagajul si ne-am mbrtisat
n lacrimi cu cei doi care rmneau, Sandu Munteanu si Ion
Grigoras. n timp ce-mi fceam bagajul, parc un cutit mi-a strpuns
inima si m-a cuprins o stare de fric pe care n-o mai avusesem. Neam fcut toti trei cruce si am iesit din celul. Am ntors capul s-l
vd pe Iosub, care mergea n urma mea, si am vzut pe fata lui
groaza19.
Am fost dusi pe scara de la coada T-ului, pe unde eram scosi
19 Dumnezeu descoper sufletelor curate ceea ce va fi. Ce altceva urma s
se ntmple, dac nu o ispitire diavoleasc? (n. ed.)

108

Dumitru Bordeianu

la aer, si am fost opriti n fata camerei nr. 2 de la parter. i acum,

cnd scriu si-mi amintesc, m cuprinde o groaz de parc as intra iar
n camera aceea.
De acolo se vedea prin plasa de srm pn la etajul trei. Nu se
auzea nici un zgomot si nici o miscare.
Cum stteam lng us, a venit gardianul de pe acea sectie s
ne ia n primire de la nea Floric. Dup putin, au fost adusi si Ion
Munteanu, absolvent al Faculttii de Medicin din Iasi, originar din
Oravita, si Comsa Ieronim, student al aceleiasi facultti, originar din
Sinaia; acesta avusese functie n F.D.C. din Moldova. Amndoi erau
cu condamnri mari. Ne-am mbrtisat, ntrebndu-ne de ce fusesem
oare adusi acolo.
tiam c aceast camer era ncptoare si cei condamnati la
munc silnic cu ani multi nu stteau n camere, ci numai n celule.
Camerele erau locuite de cei cu condamnri mici si corectionale. A
venit apoi un alt gardian cu cheia, s-a uitat pe o list si ne-a
identificat pe toti nainte de a ne invita s intrm.
mi amintesc c era ntr-o smbt si, fr s vreau, mi-a venit
n minte c smbt era si ziua n care au nceput demascrile. i azi
m simt cuprins de un fior de groaz cnd m gndesc la aceasta si
parc as tri frica mortii.
Cum am intrat, de la prima vedere am ntlnit figuri cunoscute,
iar cel despre care aveam s aflm peste cteva ore ce rol avea n
camer, ne-a spus cu glas mieros: Luati loc pe ciment n colt, lng
geam, si v puneti bagajele acolo pn ce vom aranja cu paturile.
Pe Ion Munteanu atunci l cunoscusem, dar auzisem multe
lucruri frumoase despre el; ceea ce l caracteriza, pe lng
inteligent, era o corectitudine dus pn la exces. A fcut greseala
s-l ntrebe pe cel ce ni se adresase: Dumneata esti seful camerei?
si acesta i-a rspuns afirmativ. Nu era altul dect Priscaru, coleg de
an la Facultatea de Agronomie din Iasi cu Popa Alexandru, unul
dintre cei care aderaser de bun voie la reeducarea de la Suceava,
din grupul celor sase pregtiti pentru executarea tinerilor legionari si
care luaser parte la cele ntmplate n camera 4 spital.
Printre cei din camer i-am observat si pe Virgil Bordeianu si
pe Cantemir. Pe acestia i cunosteam din libertate. Mai cunosteam
cteva figuri de elevi din Cmpulung. Unii dintre elevii de la
Cmpulung si Suceava aderaser la reeducarea din acest ultim oras

Mlastina disperrii

109

si, n loc s fie dusi direct la Trgsor, fuseser adusi la Pitesti, prin
Jilava.
Elevii adusi la Pitesti odat cu urcanu, pe care i-am ntlnit la
camera 2 parter, trebuiau s asiste si s se initieze, pentru ca apoi, la
nceputul primverii, unii s fie trimisi la Trgsor s fac si acolo
demascri printre elevi, Trgsorul fiind nchisoare doar pentru elevi.
Iat nc un argument n convingerea mea ferm c planul
demascrilor a fost pus la punct chiar nainte de arestri. De ce au
fost adusi elevi la Pitesti, cnd aceast nchisoare era destinat n
exclusivitate studentilor? Desigur, pentru initierea n metodele
folosite n demascare. La data cnd eu eram n demascri la camera 2
parter, pe aceast sectie mai erau trei camere 1, 3 si 4 parter unde
se fcea demascarea, si nc patru camere la subsol. n aceste camere,
dup 10 decembrie 1949, s-au pregtit studenti si elevi pentru a fi
dusi s fac demascrile la Trgsor, Gherla, Trgu Ocna, Ocnele
Mari si Canal.
Datele sunt sigure, fr dubiu, verificate la Aiud si n special
n lagrul de la Poarta Alb de ctre unii camarazi care au avut
condamnri pn la zece ani. n 1958, cnd a avut loc cel de-al doilea
mare val de arestri, cu ocazia plecrii trupelor sovietice din tar si a
intrrii n faza final a procesului de colectivizare a agriculturii,
acesti camarazi si cei ce au luat parte la demascrile de la Pitesti,
Gherla, Trgsor, Canal, au fost internati n lagrul de la Poarta Alb,
din Delta Dunrii.
Cum stteam n colt, pe bagaj, Oprisan m-a chemat lng el si
m-a ntrebat n soapt dac cunosc pe cineva din aceast camer. Iam rspuns afirmativ si i-am dat si nume. M-a ntrebat apoi dac era
vreunul care a acceptat reeducarea la Suceava. I-am artat pe cei trei
care stteau pe patul de lng perete si vorbeau ntre ei; le-am dat si
numele. Atunci Oprisan mi-a soptit: Dragul meu, aici se ntmpl
ceva groaznic. Uit-te la ce se vede pe fetele acestor tineri. M-am
uitat cu atentie: ntr-adevr, Oprisan avea dreptate. n acel moment,
m-a cuprins frica.
Dup discutia cu Oprisan, a venit la mine Virgil Bordeianu (o
coincident de nume; nu eram rude, dar eram din acelasi judet si ne
cunoscuserm la Iasi) prietenos, ca atunci cnd ne ntlneam n
libertate. M-a ntrebat ce mai fac, dac sunt sntos si cum mai

110

Dumitru Bordeianu

gndesc. I-am spus c sunt sntos si c gndesc asa cum stia si el.
Ceea ce m-a surprins a fost c, desi a dat mna cu mine, nu m-a
mbrtisat ca de obicei.
Tot n acest timp, Iosub Mihai s-a dus printre paturi si, spre
surprinderea lui, pe un pat de jos l-a descoperit pe Gioga Parizianu
(eroul etuvei de la anchetele de la Suceava), nfsurat ntr-un
cearceaf ud. I se vedea numai capul umflat si vnt. Cnd Iosub l-a
ntrebat ce face, Gioga, abia putnd deschide gura, i-a spus: Mihai,
du-te de aici.
Iosub a venit la mine si mi-a povestit tremurnd cum Gioga,
Strchinaru si alti camarazi, vreo doisprezece insi schiloditi, erau
nveliti n cearceafuri ude, n aceeasi situatie cu Gioga. Iosub a
continuat, spunndu-mi: Frate, ce se ntmpl aici? i-o repet, am
presimtiri ngrozitoare.
Munteanu, auzind discutia noastr, s-a sculat de la locul lui s
se duc printre paturi, s vad dac cunoaste pe cineva de la Cluj. A
ntlnit pe ctiva, dar n-au stat de vorb cu el. ntorcndu-se la locul
lui, ni s-a adresat apoi mie si lui Oprisan: Ce-i n camera aceasta,
domnule? M ngrozeste atmosfera de aici!
Comsa, care lucrase n cadrul F.D.C., s-a dus si el printre
paturi si a recunoscut mai multi elevi de la liceele din Cmpulung,
Suceava si Rduti, cu care lucrase. Acestia l-au nconjurat cu
cldur, recunoscndu-l ca sef, si i-au pus tot felul de ntrebri. Dar
cnd i-a vzut pe Strchinaru si Lates, fostele lui ajutoare, nveliti n
cearceafuri, parc ceva l-a retinut s le rspund si s-a ntors imediat
la grupul nostru de lng geam.
n fata acestui spectacol si a atmosferei ce domnea, nu-ti
puteai da seama ce se ntmpl. Intuiai mai degrab c se pregtea
apropierea unei nprasnice furtuni.
Noi, cei cinci nou veniti n camer, fusesem asezati ntr-un loc
unde am remarcat c nimeni nu ne privea. Eram ns convinsi c toti
cei din camer fuseser informati cine eram.
Zvorul se deschise apoi cu zgomot si doi detinuti de drept
comun lsar hrdul cu mncare la us. Dup aceea, gardianul ceru
s vin unul s ia turtoiul, un fel de turt fcut din fin de porumb,
muiat n ap si coapt n cuptor. Cel care a luat turtoiul de pe
coridor si l-a mprtit, pentru noi, cei cinci, a ales cele mai mici
bucti.

Mlastina disperrii

111

Spre surprinderea noastr, hrdul cu mncare, care de obicei

rmnea n usa celulei, a fost introdus n camer unde, lucru bizar, nu
gardianul mprtea mncarea, ci un detinut din camer. Am observat
c Priscaru asista la mprtirea mesei, adresndu-se celor din
camer cu autoritate: Veniti n ordinea pe care am stabilit-o eu! Iar
ctre noi: Voi, stia cinci, o s primiti masa dup ce vor mnca toti
cei din camer. Asteptati lng us!
Ne-am sculat si ne-am dus lng us, asezndu-ne n rnd.
Primul a fost Ion Munteanu care, cu corectitudinea lui obisnuit,
observnd c pentru unii polonicul rdea fundul hrdului cu ce era
mai gros, iar altora le ajungea doar apa chioar de deasupra, i-a atras
atentia celui ce mprtea masa c nu o face corect. Priscaru, care
observa scena, i-a rspuns: Nu te intereseaz pe tine. Munteanu,
care era un tnr cu mult bun simt, i-a replicat: Te rog s te porti
cuviincios si civilizat, la care Priscaru i-a rspuns brutal: Ai s
vezi ndat ct de civilizat sunt eu!
Nu aveam asternut, cimentul era gol, iar noi eram asezati pe
bocceaua n care aveam lucrurile. Cnd mncam, simteam parc ceva
nevzut, fcnd rotocoale prin camer.
N-a trecut nici o jumtate de or de cnd am terminat masa, c
Priscaru, Cantemir si Virgil Bordeianu s-au apropiat de coltul nostru
si cu un ton martial ne-au apostrofat: B! Voi mai sunteti
legionari? Toti am rspuns n cor: Da! Suntem legionari, ce s fim
altceva, c doar pentru asta am fost condamnati!
Munteanu s-a ridicat si le-a spus: Dar dumneavoastr nu mai
sunteti legionari? Pentru ce ati fost arestati si condamnati, nu ca
legionari? Cei trei au rspuns: Noi nu mai suntem legionari,
banditilor! La care Munteanu i-a zis lui Priscaru: Eu nu sunt
detinut de drept comun, ci un detinut politic, legionar. Iar dac
dumneavoastr nu mai sunteti legionar, atunci iesiti la raport la
director, s v pun n libertate.
Banditule, sare Priscaru, pe noi o s ne pun regimul n
libertate, iar tu o s mori aici, n nchisoare! Munteanu i replic:
Aceasta nu o stii dumneata, dac eu voi muri n nchisoare.
Soarta le-a fost asa: Priscaru a czut victim unei minciuni si
a fost executat, desi avea o condamnare mic, iar Munteanu a iesit
teafr din nchisoare.
De cnd intrasem n camer si pn cnd cei trei s-au apropiat

112

Dumitru Bordeianu

de coltul nostru, Oprisan, cu firea lui meditativ si totdeauna retinut,

nu a scos nici un cuvnt. Priscaru ni s-a mai adresat o dat,
ntrebndu-ne dac mai suntem legionari sau nu, desigur cu acelasi
vocabular, ca de la stpn la argat. Dup aceea a dat semnalul celor
pregtiti de el pentru atac erau n numr de vreo 30 si le-a
strigat20: Pe ei!
Din clipa aceea si pn spre ziu mi-am pierdut cunostinta. Cei
30 ne-au lovit att de crunt cu bocancii, cu ciomegele, cu pumnii,
nct dimineata n coltul nostru erau numai blti de snge pe ciment.
Niciodat pn atunci nu-mi pierdusem cunostinta att de mult timp,
nici chiar n groaznicele torturi de la morisc si pat din timpul
anchetei. Nici atunci si nici acum nu stiu ct ne-au lovit cei 30 de
btusi. Mi-amintesc doar c mi-a venit s urinez, dar nu am putut s
m ridic n picioare, ci m-am trt pe brnci pn la tinet, si atunci
mi-am dat seama c nu mai puteam misca. Nu rmsese parte din
corp care s nu m usture si s nu m doar. M-am trt napoi, la
locul meu si, pentru c nu vedeam bine, fata fiindu-mi umflat, nu
mi-am putut da seama ce se ntmplase cu ceilalti camarazi.
mi amintesc doar c se fcuse ziu si c lumina soarelui
ptrundea n camer. Am deschis ochii si cnd am vzut n ce hal
erau prietenii mei, m-am ngrozit. Nu mai arta nici unul dintre ei a
om. Doar capete umflate, fete negre si ochi ce abia se mai vedeau n
orbite. Pe ciment, numai snge; de asemenea si hainele noastre erau
numai snge. Ceea ce mi provoca usturimi de-mi venea s urlu, era
faptul c izmenele si cmasa, din cauza rnilor, se lipiser de corp.
Am ncercat s-mi adun gndurile, s fac un efort de voint si
s judec cele ntmplate, dar mi-a fost imposibil. mi amintesc numai
c, atunci cnd s-a mprtit masa, nici unul dintre noi nu s-a putut
ridica. Chiar dac ne-am fi ridicat, nu am fi putut mnca. Priscaru,
n cruzimea lui, a ordonat celui ce mprtea masa: Astzi banditii
stia nu primesc nimic.
Dup ce toti ceilalti au luat masa, iar noi zceam ntinsi pe
20 Nvlirea celor ri este tulburtoare, cu sunet, vuiet si strigare, ca si
cnd s-ar fi fcut vreo pornire a unor tineri nepedepsiti si a unor tlhari, de la care se
face frica sufletului, tulburarea si neornduiala gndurilor, mhnire, urciune ctre
pustnici, trndvie, ntristare, pomenirea rudeniilor si fric de moarte; si de aici pofta
celor rele, mputinarea de suflet ctre fapte bune si nestatornicia obiceiurilor
(Sfntul Athanasie cel Mare, Viata Sfntului Antonie cel Mare).

Mlastina disperrii

113

ciment ca niste cadavre, l-am auzit ca prin vis pe Priscaru dnd din
nou semnalul: Pe ei!
i iarsi cei 30 s-au npustit asupra noastr si eu am lesinat.
M-am trezit cnd unul m-a lovit cu piciorul n coast, zicndu-mi:
Banditule, tine gamela! Am ntins minile s iau gamela, dar
minile nu m-au ajutat si am scpat-o, vrsnd pe jos continutul. Din
nou am simtit picioare n coaste si am auzit o voce care striga:
Banditul refuz masa! Am rspuns c nu o refuz, dar nu pot tine
gamela.
Nu-mi amintesc dac n dup-amiaza acelei zile btaia s-a
repetat. nclin s cred c cei trei, vznd n ce hal ne aflam, s-au
temut s nu moar vreunul dintre noi.
Cimentul fiind rece, parc mi fcea bine, potolindu-mi arsita
ce o aveam pe corp. Nu era loc care s nu m doar. Sngele
nchegat si lipit de cmas si izmene plesnea la cea mai mic
miscare, provocndu-mi usturimi insuportabile. i atunci am nteles
de ce camarazii mei nu se mai miscau.
Cei din comitet nu ne-au permis s punem nici mcar o
batist ud pe fat.
Dup cteva zile, am fost luati, sprijiniti de cei din preajm si
dusi pe un pat lng perete, ca s fim cu fata ctre ceilalti. Atunci am
aflat c n camer se formase un comitet din Priscaru, Cantemir si
Virgil Bordeianu si c ei acceptaser de bun voie s nu mai fie
legionari si s lupte mpotriva acelora care mai sustineau c sunt nc
si c vor fi pn la moarte; c la Pitesti, urcanu Eugen si nu
banditul Bogdanovici conducea actiunea de demascare; c nu de
reeducare avea nevoie regimul comunist, ci de distrugerea noastr.
n urma celor ntmplate, Munteanu, care nu mai avea
ochelarii, sparti de btusi, cu fata umflat si neagr de vnti, a
mai avut totusi tria si curajul s-i spun lui Priscaru: Cine ti-a dat
dumitale puterea s faci ce ne-ai fcut? La care Priscaru i-a
rspuns: Regimul comunist, care are ncredere n noi, si ai s vezi tu
ce putere am eu! S-a dezbrcat apoi de hain, a chemat patru gealati
care s-l tin pe Munteanu de mini si de picioare, ordonnd s i se
aduc si un servet ud. L-a dezbrcat pe Munteanu, i-a pus servetul ud
pe fese si a nceput s-l loveasc cu o furie slbatic. Munteanu s-a
vitat de cteva ori, dar pn la urm n-a mai miscat. Priscaru le-a
spus apoi celor ce-l tineau s-l arunce n colt, pe ciment.

114

Dumitru Bordeianu

Atta barbarie si atta ur nu se puteau explica. Cum se putea

ca unui om care nu ti-a fcut nimic, care te-a ntrebat civilizat, n loc
s-i rspunzi la ntrebare, s-l lovesti cu atta cruzime, pn vezi
tsnind sngele din el?
Dup aceea, Priscaru ni s-a adresat nou: S vedeti voi,
banditilor, ce putere am eu, pentru c din cauza voastr, a celor care
mai sustineti c sunteti legionari, ne tine si pe noi regimul la
nchisoare; dar o s v aducem noi, banditilor, n stare nu numai s
spuneti c nu sunteti legionari, ci s blestemati chiar si ziua n care vati nscut.
O clip mi-a trecut prin minte c acum mi va veni mie rndul.
i de data aceasta am ghicit c cel care mi va administra tortura va fi
Virgil Bordeianu. ntr-adevr, acesta s-a sculat de pe pat, zicndu-mi:
Vino, tizule, s vezi ce prieteni buni suntem noi amndoi si s vezi
cum ti voi administra o mbrtisare pe care nu o vei uita niciodat.
La un semnal, patru matadori m-au ntins pe locul unde fusese
Munteanu, dup care, adresndu-se celor din camer, Bordeianu
spuse: Uitati-v la banditul acesta, avem acelasi nume, am fost
prieteni buni afar si s vedeti voi cum se mbrtiseaz prietenii.
Cnd m-am uitat n camer si i-am vzut pe toti adunati n fata
paturilor, afar de cei btuti, pentru prima dat mi-a trecut prin
minte, fulgertor, un gnd si mi-am zis: Doamne, acestia nu sunt
oameni, sunt curat diavoli 21. Numai un om posedat de puterea
satanei putea s se arunce asupra ta, cel care pn ieri l considerai
frate, prieten si camarad bun, fiind n stare s faci orice pentru binele
lui. Parc si azi l vd pe Virgil cum si schimonosise fata semnnd
perfect cu a unui demon care te ngrozea.
Am observat pe fetele celor din camer aceeasi groaz. Virgil
a mai strigat nc o dat, ca s fie bine auzit: Toat lumea s fie
atent aici, s vedeti mbrtisare de prieteni. Atunci o s v cread si
regimul, cnd cel mai bun prieten al vostru si chiar un frate o s v
fac ceea ce fac eu cu prietenul meu. ntorcnd capul, abia am mai
avut puterea s-i spun: Ce ti-am fcut eu tie, Virgile? La care el
mi-a rspuns: Stai s vezi ce mi-ai fcut.
21 i se vor face oamenii mai ri dect dracii, fiindc dracii n-au trup s
curveasc si s ucid, ci numai gnditor ndeamn pe oameni (Sfntul Nil
Athonitul) (n. ed.).

Mlastina disperrii

115

Nu mai puteam rationa, parc triam un cosmar. Totul mi se

prea ireal, iar puterile fizice m prsiser. n acea clip mi-a trecut
prin minte ce bine ar fi s mor. Sunt momente n viat cnd ti doresti
moartea din toat inima si moartea nu vine.
Mi s-a pus servetul ud de la bru n jos. Doar primele lovituri
le-am simtit. Dup aceea n-am mai stiut nici cnd am fost aruncat pe
ciment, nici ct timp a trecut pn m-am trezit din lesinul n care
czusem. Ceea ce am ptimit eu de la Virgil Bordeianu n acea zi, au
ptimit si ceilalti camarazi ai mei de pe ciment. Cnd m-am trezit,
am vzut c toti eram desfigurati; trupurile nu le mai simteam;
cimentul rece pe care eram ntinsi ne fcea bine.
*
mi amintesc c n smbta care a urmat s-a produs si
inevitabila cdere.
Am fost ridicati de pe beton si, sprijiniti, ne-au dus n fata
comitetului care conducea torturile, sub comanda lui Priscaru.
L-au ntins pe Oprisan, un adevrat cadavru, pe un pat. La
ordinele lui Priscaru, unul din camer i-a legat picioarele cu o funie.
Apoi am fost luati pe rnd toti cei patru rmasi, Munteanu,
Iosub, Comsa si cu mine. I s-a ntins lui Munteanu un ciomag s-l
loveasc pe Oprisan la tlpi, deoarece corpul era tot o ran.
Munteanu a lovit, dar nu mai avea putere. Nu judec tria
loviturilor, ci faptul n sine, c a lovit. Cu voie sau fr voie, el a
acceptat s loveasc si nceputul prbusirii a fost inevitabil.
A fost pus apoi Iosub s loveasc. A lovit si el de cteva ori
tlpile lui Oprisan. Dup aceea a scpat ciomagul din mn, spunnd
c el nu mai poate lovi. Atunci s-a repezit la el Cantemir, l-a lovit cu
un centiron peste cap si cu pumnul n burt. Iosub s-a prbusit si a
fost dus n lovituri de picior pn n colt, sub geam.
Acum mi venea rndul mie. Cnd mi s-a dat ciomagul n
mini (nici atunci nu mi-am dat seama, nici alt dat nu mi-am
amintit ce am gndit si am judecat n acea clip), l-am auzit pe
Priscaru strignd: Loveste-ti mentorul, banditule, c te-a nvtat
filosofie si este un mare sef legionar.
La spusele lui Priscaru n legtur cu filosofia, mi-am dat
seama c Oprisan, Iosub si cu mine ne gseam acolo datorit lui
Lunguleac, care fusese adus special n celula 18 de la etajul doi, cu

116

Dumitru Bordeianu

misiune. Lunguleac s-a apropiat si m-a izbit n fat cu atta putere, c

din cteva lovituri m-a dobort la pmnt. Apoi, tot el mi-a pus
ciomagul n mn, zicndu-mi: Loveste-ti profesorul, banditule22, c
de nu, te omor eu aici.
tiu c am lovit, dar nu din cauza amenintrii, ci a confuziei
care m nvluise, incapabil fiind de a mai rationa. C am lovit tare
sau nu, nu mai are nici o important, ci faptul c am lovit pe omul cel
mai drag, de la care nvtasem attea. Am lovit omul pentru care as fi
fost altfel capabil s merg la moarte. De aici a nceput cderea.
I-a venit rndul si lui Comsa Ieronim. I s-a dat ciomagul si i sa ordonat s-l loveasc pe Oprisan la tlpi. Comsa, care lucrase sub
sefia lui Oprisan, fiind seful Frtiilor de Cruce din Moldova, a
refuzat.
Refuzul lui i-a zguduit pe toti cei din camer. Cred c era
primul caz de acest fel pe care-l vzuser. Atunci i s-a ordonat lui
Oprisan s-l loveasc pe Comsa. Acesta a zis c nu este capabil nici
s ridice bratele.
n urma acestui dublu refuz, Comsa a fost legat de picioare si
au fost chemati unii dintre elevii de liceu, frati de cruce, s-l
loveasc. n urma gestului de mai nainte al lui Comsa, doi dintre
elevi au refuzat ordinul; si ce au ptit cei doi bieti copii pentru actul
lor de solidaritate, numai ei stiu. Iar Comsa, dup ce a fost crunt
btut la tlpi, a fost aruncat n colt, pe ciment.
Nu stiam ce nseamn s m revolt mpotriva mea nsumi dar,
vznd gestul lui Comsa si al lui Oprisan, si mai ales al celor doi
elevi, am ncercat acest sentiment pentru prima dat si m-am
desconsiderat ca pe nimeni altul.
n clipa aceea n-am cerut ajutor si trie de la Dumnezeu si am
rmas singur, dup cuvintele Mntuitorului: Fr Mine, nu puteti
face nimic. Atunci mi s-a ntunecat mintea si satana s-a folosit de
slbiciunea mea si m-a mpins spre cdere.
Asa cum n-am s uit niciodat ochii lui Bogdanovici, atunci
22 Cutare ntrece pe multi cu darurile sufletului? Pentru ntelepciune si
pentru puterea cuvintelor este vzut si rvnit? Altul este bogat si darnic luminat la
drile si milostenia ctre sraci, si e mult ludat de cei ce dobndesc facerile de
bine? Acestea toate sunt bti si rni, care i ptrund zavistnicului inima prin
mijloc (Sfntul Vasilie, Despre zavistie). n limbajul Sfintilor Printi, ura mpletit
cu invidia se numeste zavistie. (n. ed.).

Mlastina disperrii

117

cnd m-am ntlnit cu el pe scar, tot asa n-am s uit ochii lui
Oprisan, pe cnd zceam n colt, pe ciment.
Dac n-ar fi fost atitudinea lui Comsa, a lui Oprisan si a celor
doi elevi, as fi putut crede c toti studentii au fost niste criminali. Dar
ei m-au trezit la cea mai crud realitate.
Nu stiu ce a mai fcut Oprisan dup ce m-am desprtit de el;
stiu doar c a fost att de torturat si chinuit la Pitesti si Gherla, c s-a
mbolnvit de tuberculoz.
M-am mai ntlnit cu Oprisan la Gherla, cnd lucram la
ateliere. l salutam, cu un deosebit respect, dar nu m puteam uita n
ochii lui. N-am avut niciodat tria s m duc s-i cer iertare.
Singurul, dintre cei care m-au torturat pe mine si a avut remuscri,
venind s-mi cear iertare, a fost Costache Pvloaia.
Se zice c prima greseal este cel mai greu de fcut, pentru c
din momentul cnd ai fcut-o, lantul greselilor a fost declansat si
cderea nu mai poate fi oprit.
n mintea mea se desfsura un proces, al crui continut era
urmtorul: dac Ieronim Comsa, Oprisan, precum si cei doi elevi, au
avut curajul si tria s refuze s loveasc, iar eu m-am supus
ordinului din slbiciune si neputint, nsemna c eu aveam s ajung
chiar mai ru dect Virgil Bordeianu. i n acele momente de
descumpnire am jurat, n sinea mea, s ncerc si iarsi s ncerc, ct
timp voi mai putea, s nu mai lovesc si s cer numai ajutorul lui
Dumnezeu, s m ntreasc si s-mi dea putinta de a rbda.
Dup ce au fost desfigurati Comsa si cei doi elevi, Priscaru i
s-a adresat lui Lunguleac, s ne arate el cum trebuie s loveasc.
mi mai amintesc c parc mi prea si bine atunci cnd
Lunguleac a nceput s m loveasc cu toat tria la fund si la tlpi.
L-am iertat atunci sincer pentru tot. El m fcuse de fapt s-mi
ispsesc neputinta si slbiciunea. n loc s lesin ca dup celelalte
maltratri, precum btaia de la Virgil Bordeianu, loviturile lui
Lunguleac mi-au dat trie s nteleg c ceea ce se ntmpla era lupta
satanei mpotriva noastr, lupt dat prin cei care ne torturau.
n timp ce Lunguleac m btea, m ntrebam cine e nebun: eu,
sau toti ceilalti? Cu acest gnd, dup ce loviturile au ncetat, am avut
tria s m duc pe picioarele mele si s m arunc pe ciment, alturi
de Oprisan.
Au urmat apoi cteva zile de relativ acalmie, pn cnd s-a

118

Dumitru Bordeianu

deschis usa si a intrat n camer cineva cu nftisarea unui tnr din

picturile lui Leonardo da Vinci. nalt cam de 1,85 metri, cu un fizic
de atlet, care dintr-o singur lovitur te-ar fi putut culca la pmnt.
S-a uitat prin camer si s-a oprit n fata lui Oprisan, desigur la
indicatiile lui Priscaru. L-a prins apoi de brbie, ndreptndu-i fata
spre el, si a nceput s-l ameninte: Tu, banditule, esti dintre
ajutoarele lui Ptrascu? Eu am s te omor cu minile mele!
Apoi a ntrebat care-i Comsa. Acesta nu mai avea putere s se
ridice. L-a lovit cu picioarele, apoi l-a ntors cu fata n sus, s-a
aplecat asupra lui, l-a apucat de hain si l-a ridicat zicndu-i: Tu esti
Comsa? Tu ai otrvit cu Miscarea Legionar attia elevi de liceu din
Moldova? Cu tine am o rfuial aparte!
A ntrebat apoi cine este Munteanu. La rspunsul acestuia, s-a
aplecat, l-a luat de guler, l-a ridicat si l-a izbit de perete cu atta
putere nct nu mai credeam c se va mai ridica de jos. Tu esti m,
la agresiv? Las c te potolesc eu, de n-o s mai deschizi gura.
Adresndu-se apoi lui Virgil Bordeianu, l-a ntrebat care este tizul
lui. Mi, tu esti la misticul? m-a zguduit el. O s te scape din
minile mele si a pronuntat o expresie scrboas la adresa
Preasfintei Fecioare Maria. M-a lovit cu pumnul n cap att de tare,
nct mi s-a prut c-mi intr capul n cosul pieptului; m-am
rostogolit pe ciment. Pe Iosub l-a scpat din vedere.
Dup felul cum cei din camer amutiser, iar cei din comitet
se linguseau ca niste ctelusi pe lng el, am fost convins c acesta
era vestitul urcanu. De altfel, nu am ntrziat s aflu din gura lui
Priscaru, care i-a pronuntat numele cu supunere. S-a dus apoi
printre paturi, desigur ca s-i vad pe cei nveliti n cearceafuri. Nu
stiu ce le-a fcut, dar a doua zi li s-au luat cearceafurile si dup
cteva zile au fost dusi n fata comitetului de tortur si judecati,
cerndu-li-se s spun tot, s declare ce nu declaraser la anchet, n
legtur cu cei din libertate si din nchisoare. i astfel, primul
obiectiv din planul comunistilor n ceea ce priveste ancheta celor
nedeclarate ncepuse s prind contur.
Cnd urcanu a ajuns la us, mi-am dat seama ct era de atlet
si ct eram noi de neputinciosi si slbiti. Singur ar fi putut dobor o
sut dintre noi. i el, ns, si toti cei din comitet, aveau un regim
alimentar special. La acea ntlnire cu urcanu n-am putut s-i vd
fata dect un moment: era aceea a unui om cuprins de o furie care nu

Mlastina disperrii

119

avea margini.
L-am mai ntlnit dup aceea de mai multe ori, chiar ntre
patru ochi, si am putut s-l studiez mai bine, att fizic ct si
sufleteste.
Era un brbat frumos, iesit din comun, cu capul mare, cu
trsturi fine, fruntea lat, buze senzuale, prul castaniu spre blond,
ondulat si nasul de tip clasic, grecesc. Ochii, mari, exagerat de mari,
albastri, foarte expresivi. Cnd se ncrunta, te nspimnta. Brbia,
specific tipului voluntar. Rdea rareori si rsul lui era plcut,
atrgtor. Corpul, bine proportionat, prea al unui atlet de
performant. Cnd ti ddea un pumn sau o palm, te dobora la
pmnt. Cnd se enerva era att de crud, c distrugea totul n calea
lui ca un ucigas feroce.
Mai era apoi si de o inteligent iesit din comun si cu o
memorie formidabil. si aducea aminte de tot ceea ce declarase
fiecare student la Bucuresti si la Gherla.
Era att de satanizat c nu mai stiai ce s crezi despre el. L-am
asemuit unui nger czut. Vointa de putere cu orice chip l adusese la
nebunie. Devenise o brut degradat si satanizat. Pe unde trecea el,
prin camerele de tortur, pe coridor, la camera 4 spital, unde se
scriau declaratiile obtinute prin chinuri, urcanu rspndea n jurul
lui o groaz si o fric nct tot ce era viu nmrmurea23.
De multe ori cnd l vedeam, mi aduceam aminte c era
cstorit cu o fat frumoas si c avea o fetit.
Inteligenta lui era orbit de betia puterii, de dorinta de a se
ridica deasupra altora, indiferent prin ce mijloace. i din cauza
acestei orbiri, sau poate pentru c nu cunostea comunismul n esenta
lui, urcanu devenise un instrument orb de care se foloseau
comunistii.
Iar rsplata au fost niste rafale de arm care i-au ciuruit
atleticul corp. Sngele celor pe care i-a ucis a cerut judecat de care
s nu poat scpa. i omul ticlos a czut victim propriei ticlosii.
23 Sufletul lui ca crbunii, iar inima lui sare precum fierul. Cine va
descoperi fata mbrcrii lui, si la ncheietura zalei lui cine ar intra? Portile gurii
naintea fetei lui cine va deschide? mprejurul dintilor lui este fric, mruntaiele lui
paveze de aram. Din gura lui ies fclii arznd, si scapr ca niste vetre de foc. Din
nrile lui iese fum de cuptor arznd cu foc de crbuni. Sufletul lui arde crbuni, si
par de foc iese din gura lui. naintea lui alearg pierzarea (Iov 41, 5-22) (n. ed.).

120

Dumitru Bordeianu

Dup executarea lui, sotia a primit un act de deces provenit de

la Oradea.
S-a zvonit la Aiud si mai trziu n libertate, c nainte de a fi
fost ciuruit de gloante, urcanu ar fi strigat: M-au nselat bolsevicii
si eu i-am crezut, si de tot ceea ce s-a ntmplat la Pitesti si Gherla
numai eu sunt vinovat. Ct or fi de adevrate aceste declaratii,
numai cei ce au asistat la executia lui ar putea-o spune.
nainte ca urcanu s plece atunci din camera 2 parter, i-a
cerut lui Priscaru si celor din echipa lui s vin la camera 4 spital,
unde au stat vreo dou ore.
Cnd cei trei din comitetul de tortur s-au ntors n camer,
erau toti schimbati la fat. O furie demonic le stpnea fiinta. Ca
stpniti de delirul nebuniei, abia intrati n camer, au si pus mna pe
ciomege, strignd la ceilalti s ias dintre paturi si s se grupeze
lng us, asezati pe dou rnduri. Celor ntinsi pe paturi le-au spus
s stea pe loc, iar celorlalti, dndu-le cte un ciomag, le-au ordonat
s se loveasc unul pe altul pn ce nu vor mai putea. Aceasta
desigur, n urma ordinului primit de la urcanu.
Eram atent s vd dac mai era cineva care nu voia s
loveasc. i, spre surprinderea mea, afar de cei doi elevi, care nu-l
btuser pe Comsa, mai erau vreo cinci, sase tineri, dintre care
cunosteam si eu pe unul, care nu au acceptat s loveasc. Priscaru
le-a spus acestor tineri refractari s treac lng us, unde au fost att
de crunt btuti, c nu se mai puteau misca.
Ceilalti s-au btut ntre ei pn la snge. Priscaru, dup ce a
considerat c era ndeajuns, a ordonat oprirea btii.
Spectacolul acesta ne-a cutremurat pe cei de pe ciment ntratt, c nu mai stiam ce s credem. Cei 30 care se npustiser asupra
noastr erau pusi acum s se omoare ntre ei24. Doamne Sfinte, ce
24 i precum n-au ncercat s aib pe Dumnezeu n cunostint, asa si
Dumnezeu i-a lsat la mintea lor fr judecat, s fac cele ce nu se cuvine, plini
fiind de toat nedreptatea, [], de viclenie, [], de rutate; plini de pizm, de
ucidere, de ceart, de nselciune, de purtri rele, brfitori, gritori de ru, urtori de
Dumnezeu, ocrtori, semeti, trufasi, ludrosi, [], nentelepti, clctori de cuvnt,
fr dragoste, fr mil; acestia, desi au cunoscut dreapta ornduire a lui Dumnezeu,
c cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numai c fac ei acestea, ci
le si ncuviinteaz celor care le fac (Romani 1, 28-32) (n. ed.).

Mlastina disperrii

121

grozvie!
Eram sigur c venea si rndul nostru. ntr-adevr, a fost scos
dintre paturi Gioga Parizianul, sustinut de doi insi si adus n fata
comitetului de tortur. A fost chemat Iosub Mihai s-l bat pe Gioga,
dar acesta a rspuns c nu mai avea putere s bat. Atunci i s-a
ordonat lui Gioga s-l bat pe Iosub; a refuzat ns si el s o fac,
zicnd c nu se mai putea tine pe picioare. Priscaru si-a luat atunci
el nsusi aceast sarcin. S-a dezbrcat de hain, a luat un ciomag si a
nceput s-i bat la fund si la tlpi cnd pe unul, cnd pe altul, pn ia lsat nemiscati. n acest timp, l-am auzit pe Virgil Bordeianu care-i
cerea lui Priscaru s nu-i mai loveasc pentru c le tsnea snge din
fese. Fiara satanizat, dezlntuit, a continuat ns, pn ce acestia nau mai reactionat. Dup aceea Iosub a fost trt de picioare pn n
colt lng noi, iar Gioga n patul lui.
M ntrebam, de unde mai aveau acesti tineri puterea s reziste
la attea torturi? Gioga a fost cel mai rezistent camarad pe care l-am
ntlnit n nchisoare.
A venit si rndul meu. Am fost chemat si n acelasi timp a fost
adus si Ticut Strchinaru, pe care-l cunosteam din libertate. Cnd lam vzut m-am ngrozit: nu-l mai recunosteam. Biat nalt si frumos,
de o finete si gingsie feciorelnic, era acum ntr-un hal de nedescris.
Mi-am zis: Ct btaie o fi luat acest tnr, de nu mai seamn cu
cel de ieri? Strchinaru nu mai putea s vorbeasc.
Priscaru i-a ordonat s-l bat pe banditul mistic.
Strchinaru a dat din cap n semn de refuz. Atunci mi s-a ordonat mie
s-l lovesc pe Strchinaru si am refuzat si eu. Priscaru a ordonat
dup aceea lui Virgil Bordeianu s m ia n primire, iar lui Cantemir
s-l loveasc pe Strchinaru. Era a doua oar c Virgil Bordeianu m
lovea crunt la tlpi si la fese, crpndu-mi pielea si umplnd patul de
snge.
Priscaru, vznd atunci cum curgea sngele, a oprit btaia25.
Tlpile mi se umflaser ntr-un hal fr de hal si aveam impresia,
atunci cnd m loveau, c-mi bteau cuie n ceaf. Nu stiu ce fort
m-a ntrit c n-am lesinat ca de obicei. Am fost trt apoi de
25 Acesta este hotarul urciunii: a vedea pe cel zavistuit din fericit
ticlos, a se face cel rvnit vrednic de mil (Sfntul Vasilie cel Mare, Despre
zavistie) (n. ed.).

122

Dumitru Bordeianu

picioare pn la coltul nostru, pe ciment. Oprisan, Munteanu si

Comsa fiind att de zdrobiti, n-au mai fost btuti. Cei nveliti n
cearceafuri, adusi ca s se bat ntre ei si refuznd s o fac, au fost
zdrobiti de cei din camer.
Nu este adevrat c toti cei trecuti prin demascrile din Pitesti
si Gherla au btut. Mrturisesc cu mna pe inim c am vzut cu
ochii mei cum Gioga, Comsa si cei doi tineri, la care s-au adugat si
cei cinci elevi si Strchinaru, precum si cei nveliti n cearceafuri, au
refuzat s bat!
Dar s fie limpede pentru toat lumea c n-au fost doi care s
se comporte la fel. Fiecare s-a comportat si a actionat n functie de
genele lui sufletesti, de zestrea lui moral si n primul rnd de
credinta lui n Dumnezeu, de dragostea fat de El si de semenul lui.
Toti acei care afirm contrariul n-au nteles nimic din ce au
trit acolo.
Sunt romni, pretinsi mari filosofi, care au scris si mai scriu
nc despre Pitesti si Gherla bazndu-se doar pe fapte imaginate sau
povestite de ctre cei interesati s ascund adevrul. Una este a fi
trit si suportat drama n realitatea si complexitatea ei, si alta este a
fabula din fabulatiile altora.
Singurii care au autoritatea, calitatea, dreptul si datoria de a
vorbi despre cei morti n aceast dram cumplit, sunt numai aceia
care au trecut pe la Pitesti si Gherla, cei care au fost torturati ani de
zile, fiind n centrul acestei drame, si nu cei care au trecut marginal
pe acolo, spunnd totul la prima palm primit. Apoi, cei care au
trecut prin Pitesti si Gherla, nainte de a scrie despre aceast dram,
s se gndeasc la ceea ce au vzut si fcut ei, s aduc martori nc
n viat care s spun c lucrurile au stat asa si nu altcumva, iar cnd
vor s vorbeasc despre altul, s fac declaratii care pot fi controlate.
i ar mai fi nc ceva: cel care scrie, s o fac cu fric de
Dumnezeu, pentru c El este singurul Care va sti dac scriitorul
spune adevrul sau nu. Cei care au fost ucisi, care s-au sinucis,
prefernd moartea n loc s se lepede de credinta lor, care au
nnebunit, le-au ptimit pe toate numai ei stiu cum, pentru c si-au
mrturisit deschis si fr echivoc credinta lor n Dumnezeu si n
Legiune.
Cine m-ar putea convinge de contrariu, atunci cnd eu singur
am vzut cu ochii mei si am auzit cu urechile mele toate acestea, nu

Mlastina disperrii

123

numai la camera 2 parter, ci si cnd am intrat pentru a doua oar n

demascri, la camera 3 subsol?!
*
Cei din comitetul de tortur, cnd erau chemati de urcanu, se
ntorceau cu fetele schimonosite de spaim. Chemarea nu avea alt
scop dect s bage groaza n ei, pentru ca, la rndul lor s o transmit
celor din camer.
Nu stiu ct timp a mai trecut pn ce ni s-a permis s ne
punem comprese cu ap rece pe rni. Stau si astzi si m cutremur,
ce fort nevzut a dat atta putere acestor tineri, s poat rezista! i
nc un fapt de necrezut: acolo, n acel mediu neigienic, nu am vzut
timp de trei luni nici o ran infectat.
n sptmnile care au urmat au mai ncetat btile, deoarece
urcanu pregtea loturi de tineri pentru a face demascarea la Canal,
Gherla, Trgsor, Trgu Ocna si Ocnele Mari. nainte de a pleca din
Pitesti, toti acestia trebuiau s fie initiati n metodele de tortur
pentru demascri.
Cei demascati trebuiau s declare tot ce stiau despre ei si
despre altii; s-i declare pe toti aceia din afara sau din interiorul
nchisorii care erau mpotriva comunismului, precum si toti acei ce ar
fi putut interesa ct de ct regimul comunist.
De aceea, n urmtoarele sptmni am asistat la declaratii de
acest fel, n fata comitetului de tortur si a celor din camer. Aceste
demascri trebuiau de altfel s-i determine pe ceilalti s spun tot,
vznd c nimic stiut sau nestiut nu se poate tinui.
Vreau s mai spun c una dintre cele mai mari lipsuri pe care
le-au avut tinerii legionari ct si cei nelegionari, ba chiar si oamenii
n vrst, a fost c, n nchisoare si chiar n libertate, n-au cunoscut
metodele satanei pentru a se mentine la putere: teroarea, frica,
minciuna, diversiunea, nencrederea si armata de informatori.
Folosirea informatorilor, vnduti si ticlosi, este una din cele mai
teribile arme pentru mentinerea la putere a comunismului.
Greseala noastr, a tinerilor legionari, cu urmri cumplite, a
fost aceea c ne-am comportat n nchisoare la fel ca n libertate,
avnd deplin ncredere n camaradul nostru, deschizndu-ne inima
fat de el si spunndu-i tot ce am fcut si n-am declarat la anchet.
i, mai mult dect att, i-am divulgat pe cei pe care-i cunosteam
ostili regimului si rmasi n libertate. Numai asa au putut fi implicate

124

Dumitru Bordeianu

n acest angrenaj o sumedenie de persoane. Iar noi am pus pe tav

comunistilor ceea ce ei poate nu ar fi putut afla nici n ani de zile.
De la faza de tortur colectiv s-a trecut la cea individual,
strict legat de ceea ce ai declarat sau nu. nainte de a declara n scris
la camera 4 spital, n fata lui urcanu si a unora din ajutoarele lui,
trebuia s declari naintea comitetului de tortur si a celor prezenti n
camer. Am asistat la astfel de declaratii publice timp de o lun si
jumtate, de la orele sapte dimineata pn la zece seara. Procedeul
avea un scop bine definit n planul comunistilor, acela de a te
discredita n fata camarazilor ti, spulbernd din mintea si sufletul
multora mitul de erou si martir legionar. Ce putea fi mai grav dect
s ti pierzi ncrederea n camarazii ti?
i iat cum, prin aceast metod satanic, lantul solid care ne
lega si ne tinea uniti se desfcea verig cu verig si, odat rupt,
distrugerea unittii si ncrederii reciproce a fost realizat.
Desi tineretea favoriza memoria, totusi nu-ti puteai aminti
sigur ce ai spus sau ce n-ai spus unora si altora.
Mi-a venit n minte cazul lui Caziuc, fostul sef al Faculttii de
Agronomie din Iasi, care era cu mine n camera 2 parter. ntr-o bun
zi, intr n camer urcanu, mpreun cu un coleg al lui Caziuc.
urcanu l ntreb pe Caziuc dac mai avea ceva de declarat, la care
acesta i rspunse c nu.
Cum memoria nu-l mai ajuta, cnd a fost pus fat n fat cu
colegul su, a uitat c i spusese acestuia, ntr-o mprejurare oarecare,
c el avea ngropat n grajdul tatlui su un butoi cu crti, reviste,
ziare si alte materiale de doctrin legionar. La insistenta lui
urcanu, Caziuc a rspuns din nou negativ. Atunci urcanu a
ordonat fostului coleg al lui Caziuc s spun ce stia de la acesta. Toti
cei din camer erau ngroziti de ce se va ntmpla. Fostul coleg,
adresndu-se lui Caziuc, i-a amintit c n atare mprejurare si n locul
cutare, i-a spus c a ascuns n grajd materialul mai sus amintit.
Declaratia aceasta a czut pe capul lui Caziuc ca un trznet si nu a
mai putut nega evidenta.
Caziuc, pn a nu fi dus n camera 2 parter, fusese torturat
groaznic ntr-o celul a mortii de pe capul T-ului.
Toti cei din camer, nspimntati, asteptau deznodmntul,
care nu a ntrziat s vin. i urcanu le-a spus celor de fat
urmtoarele: Banditilor! Pn o s muriti, tot o s mai aveti ceva de

Mlastina disperrii

125

declarat. De aceea regimul si noi nu avem ncredere n voi, orict ati

spune voi c nu aveti nimic de declarat. Pe banditi ca voi, legionari
ncarnati, nu trebuie s-i crezi niciodat, cci numai morti nu veti
mai avea nimic de spus. Acest mare bandit si legionar, pe care-l aveti
n fata voastr, ori de cte ori l-am ntrebat, mi-a rspuns c a
declarat totul, c nu mai avea nimic de ascuns. Uitati-v acum la el!
n adevr, Caziuc avea imprimat pe chip spaima celui
condamnat la moarte si aceast expresie nu i-a disprut timp de trei
ani de zile. Ba, m urmreste si pe mine azi, de parc ar fi a mea, nu
a lui.
Caziuc intrase printre primii n demascri si fusese mult
torturat de Priscaru si Cantemir. Acum, asteptam cu totii,
nmrmuriti, s vedem ce va face urcanu. Acesta a cerut de la
Priscaru un ciomag si s ude un servet. S-a dezbrcat pn la
cmas si si-a suflecat mnecile, cernd o funie. Dezbrcat cum era,
mi-am dat seama ct era de voinic si atlet.
I-a legat picioarele lui Caziuc, ordonnd celor din comitet s
se urce pe el si s-l tin de mini si de cap. A nceput s-l loveasc la
tlpi pn ce acestea s-au detasat de bocanci. n fine, i-a dat jos
pantalonii, i-a pus servetul pe fese si a nceput s-l bat cu aceeasi
slbticie cu care l mai btuse o dat si Zaharia, n camera 3 subsol.
Cu toate c-i curgea sngele siroaie din fese, n-am auzit nici
mcar un geamt de la Caziuc. Dup ce l-a torturat, i-a dezlegat
picioarele. Caziuc arta ca mort; si pierduse cunostinta. i atunci
urcanu l-a prins de gulerul cmsii si l-a strns de gt strignd ca un
nebun: Banditule, acum te omor! Dar cum s-l mai omoare, cnd
acesta era deja pe jumtate mort. A continuat s-l strng de gt, sub
privirile noastre ngrozite, lovindu-i fata cu pumnul, pn a
desfigurat-o. Toti credeam c-a murit Caziuc. urcanu l-a luat de
picior, trndu-l dup el, si l-a aruncat pe ciment n coltul nostru.
L-am vzut atunci pe urcanu dezlntuit si turbat ca cea mai
crud fiar si mi-am zis n sinea mea c numai o fiint n care
slsluieste duhul satanei putea face asa ceva26. M-a cuprins o mil
att de puternic de Caziuc, nct mi venea s m duc s-i srut
26 Zice un oarecare pustnic Grigorie: S-au apropiat zilele lupilor, ale
tigrilor si ale celor mai cumplite fiare slbatice, care se vor sili n tot chipul a sfsia
turma lui Hristos (Monahul Zosima Prodromitul, Sfrsitul omului) (n. ed.).

126

Dumitru Bordeianu

picioarele si rnile.
Cnd, mai trziu, am plecat din acea camer, rnile lui Caziuc
nu se vindecaser nc; poate c tineretea l-a scpat atunci de la
moarte, nu stiu. I se mai puneau comprese cu ap rece pe rni, iar cu
ochii abia mai vedea.
Demonstratia fcut de urcanu n fata a 45 de tineri din
camera 2 parter bgase ns groaza n toti. Dup aceea, nainte de a
pleca, ne-a mai amenintat o dat cu moartea, dac ne va mai prinde
c nu am declarat totul.
n luna iunie 1950, Caziuc a recunoscut c a ascuns acel
material, dnd o declaratie, la care s-a mai adugat si declaratia
colegului su care-l denuntase, precum si a unui elev, pus de
urcanu. A fost eliberat n 1954, dup ce fcuse 6 ani de nchisoare.
n 1956 a fost arestat iar, pe baza celor trei declaratii si a acuzatiei c
a primit ordin de la Nicolae Ptrascu, n timpul ct era n nchisoare,
s nceap organizarea legionarilor rmasi n libertate. De asemenea,
a mai fost acuzat c stia de asa-zisul ordin al lui Vic Negulescu
primit, chipurile, de la Horia Sima, ca tinerii legionari s fac
demascrile de la Pitesti. n urma celor relatate mai sus, Caziuc a fost
inclus n procesul lui Vic Negulescu si condamnat la munc silnic
pe viat. A murit ntr-o celul, la secret, n nchisoarea din Aiud.
Dup plecarea lui urcanu, s-a asternut n camer o tcere de
mormnt. Citeai pe fata tuturor groaza mortii.
n ceea ce m privea, gndindu-m la ce va trebui s declar,
constiinta mi s-a rvsit, cuprins de o stare att de apstoare, nct
mi ziceam c as fi fost mult mai fericit dac as fi murit atunci.
Cnd m-am uitat la Caziuc, am vzut c semna cu un cadavru
cianozat. Pe fetele tuturor se citea groaza c asa ceva ne astepta si pe
noi. Nici una din btile pe care le-am vzut n acea camer n-au
atins cruzimea, slbticia si violenta cu care a fost torturat Caziuc.
n fata cazului lui Caziuc sau a altora asemntoare am ajuns
la convingerea, pe care mi-o mentin si acum, c toate declaratiile, tot
ce s-a spus n legtur cu activitatea, relatiile din afar si din
nchisoare, precum si toate cele spuse n legtur cu persoana proprie
si a altuia, s-a spus numai de frica mortii. Dac moartea ar fi venit
imediat, ar fi fost mult mai usor, dar tortura continua sine die,
teribil. Iar cnd nu mai aveai pe nimeni s te mngie si s-l stii

Mlastina disperrii

127

alturi de tine, trecerea timpului devenea insuportabil.

M-am convins c tortura continu si fr sperant de a lua
sfrsit cndva, l punea pe cel torturat n pozitia de a declara tot ce
stia si ce nu stia. Ba, de multe ori, am vzut c cei de la munc
silnic au spus lucruri cu att mai neadevrate cu ct voiau s scape
mai repede de torturile ce-i asteptau.
Indiferent ns ce atitudine s-ar fi adoptat, nu se scpa asa
usor, conform principiului demascrilor: Pe bandit nu trebuie s-l
crezi niciodat; n bandit s nu ai ncredere, pentru c el nu este
niciodat sincer. Banditul ncearc ntotdeauna s ascund ce stie, s
induc n eroare, si de aceea banditul trebuie demascat pn ce
moare.
Toate acestea le-am auzit din gura lui urcanu, transmitndule astfel sefilor de comitete n cei trei ani de demascri.
Ct am stat n camera 2 parter, mi fcusem si eu un plan: ce s
spun, ct, si despre cine. M deruta faptul c nu stiam exact ce le
spusesem celor cu care sttusem n celul si mai ales lui Iosub, care
aflase attea lucruri n legtur cu activitatea mea din libertate.
Ce m-a surprins ns n aceste declaratii publice, era cantitatea
de informatii pe care le avea acest tineret n legtur cu cei din
libertate. Declaratia public trebuia s cuprind dou lucruri: n
primul rnd, c nu mai erai legionar si c nu mai voiai s auzi sau s
stii ceva de Legiune. Declaratia trebuia completat cu nfierarea
Legiunii si denigrarea sefilor Legiunii si a camarazilor ti. n al
doilea rnd era lepdarea de credinta n Dumnezeu, de conceptia
crestin de viat, de morala crestin, trebuind s hulesti si Biserica27.
Spre sfrsitul sederii noastre, a celor cinci, n camera 2 parter,
s-a ntmplat un fapt deosebit cu Iosub Mihai. (Am aflat mai trziu
c cei cu condamnri ntre 2 si 6 ani erau pregtiti s fie dusi la
Canal, unde trebuia s se continue demascrile, iar unii dintre ei s
fie recrutati ca informatori si turntori. Regimul vroia s stie tot ce se
27 Lepdarea de Miscarea Legionar nu implica abjurarea crezului politic, ci
lepdarea de Biseric si de neam, Miscarea Legionar nefiind organizatie politic
(Noi nu facem si nam fcut politic, o singur zi n viata noastr. Noi avem o
religie, noi suntem robii unei credinte. n focul ei ne consumm si n ntregime
stpniti de ea, o slujim pn la ultima putere. Pentru noi nu exist nfrngere si
dezarmare, cci forta ale crei unelte vrem noi s fim e etern invincibil. Ionel
Mota La icoan). Hulirea Bisericii pecetluia lepdarea deja svrsit (n. ed.).

128

Dumitru Bordeianu

petrecea n acest lagr al mortii care a fost Canalul Dunre-Marea

Neagr.)
Pe noi, cei cinci, care aveam peste 10 ani de condamnare, nu
ne-au obligat s facem imediat declaratii n aceast camer, deoarece
urcanu stia sigur c din toti cei de la munc silnic nu va scpa nici
unul care s nu declare tot ce stia si ce vroia el.
Singurul dintre noi care a nceput s-si fac declaratia era
Iosub Mihai. Eu eram foarte atent s vd ce va declara n legtur cu
mine. ns el n-a mai ajuns s declare ce stia despre activitatea mea
din libertate, precum si ce am discutat cu el ct am stat mpreun,
pentru c a intervenit o nou situatie. Cei din comitet voiau s stie,
nainte de a pleca Lunguleac la Canal, cu cine a avut Iosub relatii,
cine a stiut c era urmrit de politie ca legionar si la cine a stat ct
timp a fost fugar. Iosub a fcut greseala s cread c Lunguleac nu
era att de alterat, nct s spun niste lucruri care, pentru Iosub, erau
fr important. n momentul cnd Priscaru l-a ntrebat pe Iosub cu
ce persoane a avut legturi n afar de familie, ct a stat fugar la
printii lui pn ce a fost arestat, acesta a spus c el n-a avut nici o
legtur. Priscaru l-a chemat atunci pe Lunguleac dintre paturi si
Lunguleac l-a denuntat:
Mi banditule, nu am fost eu cu tine la popa din satul tu si
cnd te-a ntrebat de ce nu esti la examene, cci era sesiune, tu i-ai
spus c se aresteaz legionari si de aceea ai fugit de la Iasi si ai venit
acas s nu fii si tu arestat?
Iosub a negat c ar fi fost la preot mpreun. Ca si n cazul lui
Caziuc, Priscaru l-a mai ntrebat o dat dac cele spuse de el erau
adevrate. Iosub a negat, din nou.
n acel moment, Priscaru a fost cuprins de furie ca un cine
turbat. A luat un ciomag si a nceput s-l loveasc pe Iosub pe unde
apuca. Au srit toti cei din comitet pe el si l-au lovit, pn ce Iosub a
lesinat si nu mai misca. L-au luat apoi si l-au aruncat cu capul de
ciment, iar Priscaru l-a lovit cu bocancii n burt, de parc era o
minge de fotbal. Le-a spus celor din camer c nu avea voie nimeni
s se apropie de el. Vznd c nu-si revine din lesin, l-au udat cu ap
pe cap si l-au lsat toat noaptea cu capul pe ciment.
A doua zi dimineat, Iosub abia misca. Crezusem c a murit.
Cei din comitet, vznd c nc misc, l-au luat si l-au pus pe o
ptur n coltul nostru.

Mlastina disperrii

129

Timp de trei luni, ct am fost torturat n celula 2 parter, nu neam splat si nu ne-am schimbat rufele. Rspndeam n jurul nostru
un miros de nu te puteai apropia de noi.
A doua sau a treia zi, s-a deschis usa si a intrat urcanu furios.
S-a ndreptat spre noi si ne-a ordonat ca aceia citati s-si ia bagajul si
s-l urmeze, adic: Munteanu, Comsa, Bordeianu Dumitru si Iosub.
Cum Iosub nu se putea misca, i-a chemat pe doi din camer s-l ia de
subsuori si s mearg toti dup el. Cnd am iesit din aceast camer
nu era nimeni pe coridoare, de la parter pn la etajul trei. urcanu,
cu smocul de chei n mn, mergea naintea noastr. La etajul doi, nu
ne-am dus n celula din care plecasem, ci la numrul 16, o celul
goal.

Celula nr. 16
Dup ce am intrat, urcanu ne-a chemat pe coridor unul cte
unul, n afar de Iosub. Pe mine m-a luat deoparte, m-a prins cu
mna de gulerul hainei, m-a ridicat si m-a izbit de perete cu atta
putere, c am avut senzatia c mi s-au desfcut toate ciolanele din
ncheieturi.
Dup ce mi-a spus: Mi banditule si misticule, o s mergi din
celula asta ntr-o alt camer, iar acolo, dac vei scoate o vorbulit n
legtur cu locurile pe unde ai fost, ce ti s-a ntmplat si ce ai vzut,
nu vei scpa din minile mele dect mort. n camera unde vei merge,
i tragi pe toti de limb, afli de la ei tot ceea ce n-au declarat la
anchet, totul n legtur cu activitatea lor din libertate si din
nchisoare. Ai nteles ce ti-am spus si ce trebuie s faci?"
I-am rspuns: Da, domnule urcanu", la care mi-a rspuns:
Mars n aia a m-tii si intr n celul!"
A doua sau a treia zi, Iosub avea dureri mari de cap si de ficat.
L-am rugat pe Munteanu, care era medic, s-l consulte. i era fric s
nu fie acuzat c a constatat cauza mortii lui Iosub, n urma torturilor
la care a fost supus de Priscaru. La insistentele lui Iosub, care abia
mai putea vorbi, Munteanu a acceptat. Cnd i-a pipit ficatul, am
observat pe fata lui Munteanu o mimic deosebit. Nu s-a pronuntat
ns cu privire la durerile de cap, creznd c e ceva trector.
Au mai trecut vreo dou zile dar Iosub nu-si mai revenea.

130

Dumitru Bordeianu

Avea mari dureri. Munteanu, observnd pozitia lui n pat, n form

de cocos de pusc, specific meningitei, a fost cuprins de spaim si
diagnostic c era pierdut. La auzul sentintei, m-am apropiat de
Iosub, la care tineam mult, si am nceput s-l mngi pe fat.
Presimtind c nu va mai scpa, mi-a soptit ncet c nu-i prea ru de
ce a fcut n viat si c, din ce a spus n fata comitetului, n timpul
btii, nimic nu a fost adevrat.
Starea lui se nruttea pe zi ce trecea. Din cauza bolii si a
slbiciunii nu mai putea vorbi si nici nu se mai putea ridica din pat.
Am chemat gardianul, cerndu-i s fie dus la medic, dar acesta a
refuzat, spunnd c avea ordin s nu duc pe nimeni la medic.
A doua zi dimineata, l-au adus si pe Gioga n celul. Cu
venirea lui s-a mai destins atmosfera. Eram acum mpreun trei
colegi de an. Iosub s-a bucurat putin cnd l-a vzut pe Gioga si i-a
spus c nu va mai scpa, cci l-a ucis Priscaru.
Cum starea snttii lui se agrava, am insistat pe lng nea
Floric, gardianul care mai avea ceva uman n el, s-l duc la
cabinetul medical. Asa c a fost dus la vizit si s-a raportat cazul.
Cum nici un detinut nu era dus la cabinetul medical fr aprobarea
lui urcanu, e sigur c acesta a fost si el prevenit. Directorul
nchisorii, gardienii si chiar ofiterul politic Marina, nu fceau nimic
fr aprobarea lui urcanu. El avea puteri depline de la Nicolski.
Toti tremurau de frica lui.
Cu aprobarea lui urcanu, Iosub, sprijinit de gardianul nea
Floric si de Gioga, care m-a rugat s-l las s-l conduc el, a fost dus
la cabinetul medical. Sanitarul nici nu s-a uitat la el, pesemne asa era
ordinul, si l-a dus ntr-o celul de alturi. Cnd s-a ntors, Gioga mi-a
transmis ultimele cuvinte ale lui Iosub, care i spusese c va muri.
Dup cteva zile, a venit nea Floric si a cerut bagajul lui
Iosub, insistnd s punem n acest bagaj tot ce avea de la penitenciar.
Odat bagajul fcut, l-am ntins lui nea Floric, iar acesta mi-a spus
ncet, s nu aud cei din celul: A murit biatul. S nu spui nimnui
c ti-am spus eu. tiu c ai fost cel mai bun prieten al lui. nainte de a
muri ti-a strigat numele". Apoi, ca pentru el, nea Floric a soptit: A
mai murit unul!"
Iat, dragi camarazi, cum a stiut unul dintre noi s moar, cu
credint n Dumnezeu si n Legiune.
Pentru toti cei care l-am cunoscut pe Iosub, amintirea si jertfa

Mlastina disperrii

131

lui au fost un imbold si un exemplu. Asa a stiut s moar un tnr

legionar, n floarea vrstei, ucis fr mil de cei fr de Dumnezeu si
fr de lege28. Iosub a fost primul pe care l-am vzut ucis.
Dup cteva zile, mergnd cu tineta mpreun cu Gioga, n
care aveam mare ncredere, i-am spus c a murit Iosub. L-am vzut
atunci pe Gioga cum i curgeau lacrimile si nu se putea stpni.
Atunci am priceput de ce Gioga tinuse s-l petreac pe Iosub pe
ultimul drum. i asa s-a mplinit si prezicerea mamei lui Iosub c el
nu se va mai face niciodat medic.
Dac puteai suporta torturile de la anchet, era pentru c atunci
cnd te ntorceai n celul, i gseai pe camarazii ti, care te
nconjurau si erau alturi de tine. Fiind torturat de dusmanii ti,
suferinta o suportai cu brbtie. n camerele de tortur ns, te
chinuiau pn la moarte colegii, prietenii si camarazii cu care
pornisesi la lupt. i n toate camerele de la parter si de la subsol, s-a
petrecut acelasi lucru ca n camera 2 cu tinerii studenti.
Pe la sfrsitul lui iulie, cnd nea Floric ne escorta cu tinetele
la W.C., uitndu-se pe geam, vorbea asa ca pentru el, dar s auzim si
noi: Au nceput s plece unii".
Eram convinsi c cei cu condamnri mici, de pn la cinci ani,
erau demascati si pregtiti, unii pentru Canal, unii pentru Trgsor, iar
altii pentru Gherla.
Pe la sfrsitul lui iulie, nea Floric a deschis usa si cu o voce
blnd ne-a spus: Bieti, fceti-v bagajul, c veti pleca de pe sectia
aceasta si numai Dumnezeu stie ce va mai fi cu voi".
Ne-am fcut bagajul, ne-am uitat unul la altul cu nteles si neam urat de bine, asa cum o fceam cnd ne desprteam altdat. Nea
Floric m-a scos pe mine primul din celul si am simtit o strngere
de inim. Parc vedeam naintea ochilor o nou camer de tortur, cu
alte figuri, cu alte metode de tortur si cu alte stri ale chinului.
Dup ce am iesit, nea Floric a ncuiat usa si mi-a spus s vin
dup el. Intrnd pe sectia de camere de la subsol, deasupra primei usi
din stnga am vzut scris: camera nr. 3. Cum am ajuns n fata usii,
nea Floric a fcut semn gardianului de pe sectie s vin cu cheile.
Pe acela nu-l mai vzusem; se vede c era un nou angajat. A
28 Neputnd a se lupta cu Dumnezeu, au czut ntru uciderea de frate
(Sfntul Vasilie cel Mare, Despre zavistie) (n. ed.).

132

Dumitru Bordeianu

deschis usa si m-a poftit s intru. Spre surprinderea mea, camera era
plin de camarazi, dintre care pe multi i cunosteam sau auzisem de
ei. Erau de la Iasi, de la Suceava, iar altii de la Bucuresti si Cluj. Cei
care m cunosteau s-au repezit la mine s m mbrtiseze si s-mi
ureze bun sosit.
Camera 3 subsol. A doua camer de tortur
Cnd se fceau mutri mari prin camere n vederea
demascrilor, urcanu nu aprea pe coridoare, ca detinutii s nu
bnuiasc scopul mutrilor. De aceea, mutrile le fceau numai
gardienii sefi de sectii.
Camera 3 subsol a rmas pe ecranul constiintei mele ca o pat
ce nu se va sterge dect odat cu moartea mea.
M-am uitat prin camer s zresc vreo figur pe care s-o fi
ntlnit si n camera 2 parter, dar n-am recunoscut pe nimeni.
Era obiceiul n nchisoare, dar numai n camerele mari, s se
aleag un sef de camer care rspundea de ordinea si disciplina
detinutilor si de relatiile acestora cu administratia. Chiar n dupamiaza acelei zile se fcea alegerea sefului. Cum eu aveam o misiune
de la urcanu, n ceea ce m privea, trebuia s refuz orice propunere.
(Atunci mi-am pus ntrebarea: cui s m destinui si cui s cer sfatul?
Pentru c cel mai bun sftuitor, cel mai de ncredere si cel mai bun
prieten putea fi pus n ziua urmtoare n fata celei mai cumplite
torturi, pe care, nemaiputnd-o suporta, ar fi trebuit s spun totul
despre mine si atunci suferinta era dubl, a lui si a mea. Aceasta a
fost marea noastr tragedie, a tineretului legionar, la Pitesti si Gherla.
Deci cui s m destinui? Nimnui! Rmsesem singur, ca
naufragiatul pe o scndur n largul mrii. Sptmni ntregi m-a
muncit constiinta: ce atitudine s adopt?)
Revenind la alegerea sefului de camer, s-au propus mai multe
nume. Majoritatea fiind studenti din Corpul Studentesc Legionar Iasi,
acestia voiau s-l aleag sef pe unul dintre ai lor. Avnd doi colegi de
facultate n aceast camer, eu am propus pe unul din ei, pe
Mgirescu Eugen. Cnd acesta s-a vzut n situatia de a fi ales sef de
camer, a fcut o contrapropunere s m aleag pe mine
invocnd faptul c eram un ins cu experient, c fusesem pe front si

Mlastina disperrii

133

aveam autoritate, calm si justete n aprecieri. Deci eu eram cel mai

nimerit pentru a ocupa aceast functie. Cu toate c am refuzat
categoric, nu am putut schimba hotrrea majorittii.
n fata acestei situatii, am luat hotrrea s accept alegerea,
pentru a-mi duce chiar mai bine la ndeplinire un anumit plan gndit.
Aveam s pltesc pentru asta cu vrf si ndesat.
Unii dintre camarazii care m cunosteau m-au ntrebat de ce
am lipsit mai multe luni de pe sectie, unde am fost si ce s-a ntmplat
cu mine. Le-am spus c fusesem tinut mpreun cu Oprisan si Iosub
ntr-un regim de izolare sever, pentru c ne-a turnat Lunguleac.
Problema de constiint care m muncea si pe care trebuia s o
rezolv n cel mai scurt timp posibil era ce trebuia s fac, tinnd
seama de dispozitiile date de urcanu, adic s nu vorbesc nimic, dar
s trag de limb.
Am ncercat s tac. S spun, s nu spun unde am fost si ce s-a
petrecut acolo, cui i-ar fi folosit? Pn la urm am ajuns la concluzia
c nu aducea nimnui nici un folos, nici mie si nici celor din camer.
Fiind convins pn n mduva oaselor c eram adusi n aceast
camer pentru demascri, m-am gndit s nu le tulbur oamenilor
linistea pn ce nu va ncepe drama.
Al doilea ordin al lui urcanu s-i trag de limb rmnea
cea mai spinoas problem de constiint. Eram pus n situatia s dau
curs ordinului, numai c, n acest caz, aveam s-mi reprosez toat
viata acest lucru. Dar nici s m eschivez nu-mi ddea mna. Am
cutat s m folosesc de o ambiguitate, ntrebndu-m dac urcanu
o fi avnd sau nu puterea s tin minte tot ceea ce spusese sau nu mai
multor sute de tineri. Mi-am zis c era imposibil s retin totul. Deci
m-am hotrt s evit s-i fac pe altii s sufere. i odat hotrrea
luat, am pus-o n aplicare. n ruptul capului nu voi trage de limb pe
vreun camarad sau coleg nelegionar, si nici nu-l voi angaja pe nici
unul n actiuni pe care le consideram fr rost, n conditiile de
nchisoare n care ne aflam.
n camera 3 subsol, pn n ziua n care au nceput
demascrile, a fost o relaxare si o armonie de neuitat. Asa cum fusese
si pe sectiile de munc silnic, era o oarecare libertate, ngduit cu
un anumit scop. i anume, atunci cnd mergeam cu tinetele la W.C.,
ne mai puteam vedea si puteam vorbi ntre noi. Cu acest prilej, am
aflat cine dintre camarazi se gseau n cele patru camere de la subsol.

134

Dumitru Bordeianu

Numai c aceasta era linistea dinaintea furtunii celei mari.

Obsedant pentru mine era c, de cte ori se deschidea usa camerei,
tresream, vzndu-l parc pe urcanu cu droaia de matadori,
tbrnd n camer si lovind n dreapta si n stnga. Asa se fcea
deschiderea demascrilor. Din aceast cauz lunile care au trecut de
cnd venisem n acea camer, pn la demascri, au fost pentru mine
mai mult dect un cosmar.
Am considerat ca fiind o mare greseal sedintele legionare pe
care le fceau unii camarazi, adunndu-se ntr-un colt, fapt pe care
am cutat s-l nltur, dar nu am reusit.
Cel care a venit la mine, eu fiind sef de camer, si mi-a cerut
dezlegarea si participarea la acestea, a fost bunul meu prieten,
camarad si coleg de la medicin, Ionic Pintilie. Cu el activasem n
libertate, l cunosteam bine si se legase ntre noi o strns prietenie.
Era mai tnr dect mine, avea o constitutie delicat de intelectual, si
eram convins c nu va putea suporta torturile fizice. Rmsese de
mic orfan de amndoi printii si fusese crescut de o rud care nu
avea copii. Era nzestrat cu o inteligent exceptional si fusese unul
din cei mai buni studenti ai Faculttii de Medicin din Iasi. Fusese
crescut de printii adoptivi n cea mai curat si de nezdruncinat
credint n Dumnezeu.
nmnunchia n fiinta lui daruri de neegalat. Era de o curtie
moral si de o buntate nnscute, aproape un nger pe pmnt. i
numram pe degete pe cei pe care i-am ntlnit n nchisoare
asemenea lui Pintilie.
Datorit attor daruri cu care l nzestrase Dumnezeu si pe care
nu a vrut s le altereze, a sfrsit prin a fi asasinat prin torturi care au
depsit orice imaginatie.
Aveam ncredere n el mai mult dect n mine si de aceea l-am
sftuit frteste s renunte la sedinte. tiam ce se va ntmpla si am
ncercat din toate puterile s-l opresc. Pintilie, ns, si avea misiunea
lui pe pmnt si pesemne cerul l chema ca s ngroase rndurile
martirilor crestini. El conjuga att de armonios credinta si morala
crestin, dragostea de Dumnezeu si de aproapele lui, setea de
nepotolit pentru cunoastere si credinta n Miscarea Legionar, nct
si azi l vd ca pe un sol trimis din alt lume. Pentru cei care l-au
cunoscut, si pentru mine, Pintilie reprezenta prototipul omului ideal.
N-a vrut s m asculte: chemarea lui era una, iar slbiciunea mea,

Mlastina disperrii

135

alta. Sunt ns convins c, oricum, tot sfrsea ca un martir, pentru c

acesta-i era destinul.
L-am rugat s nu spun nimnui pozitia mea n legtur cu
sedintele si, dac vrea, s-l ntrebe si pe camaradul Dinescu, care
fcea nchisoare de pe timpul lui Antonescu. Nu stiu dac s-a dus sau
nu la Dinescu, dar am observat c acesta nu lua parte la sedintele lor.
De la data cnd venisem n camer si pn cnd au nceput
demascrile, ca sef de camer, n-am observat ntre cei de acolo,
legionari sau nelegionari, nici cea mai mic animozitate sau discutii
n contradictoriu. Ct armonie si bun ntelegere era ntre oameni
cnd duhul dragostei si al ncrederii i unea! Cnd m duceam ns cu
gndul la camera 2 parter, m cutremuram.
n calmul dinaintea furtunii toti aveau preocupri intelectuale.
Fiecare punea la dispozitia camaradului sau colegului cunostintele
sale cu o bunvoint rar ntlnit altfel. Cte lucruri bune si frumoase
nu se nvtau! Aveai impresia unei sli de curs, unde fiecare pe rnd
era si profesor si elev. Un lucru care m-a impresionat adnc a fost
disciplina colegilor nelegionari care s-au ncadrat si ei, astfel nct nu
s-a iscat nici cel mai mic conflict. Un alt fapt care mi-a rmas plcut
n amintire: nu se petrecea nimic n camer, fr s mi se cear
prerea.
La acea dat, multi dintre noi nu primiser nici un fel de
rufrie sau haine, nici de acas, nici de la penitenciar. Multe flanele
si ciorapi de ln se rupseser si necesitau reparatii. De aceea,
gndindu-m cum s le vin n ajutor camarazilor, am nvtat s
tricotez. Descoperind pe unul care stia acest lucru, am nvtat si eu,
n foarte putin timp. Observnd c pe vizet nu se putea vedea din
afar dect a treia parte din camer, m-am gndit c n partea ascuns
puteai s-ti vezi linistit de lucru. La nceput am nvtat cu andrele de
lemn, apoi am recurs la un gardian mai cumsecade pe care l-am rugat
s-mi procure niste srm, sub pretext c trebuia s repar ceva la
prici. Imediat ce am obtinut acest material, mi-am confectionat cinci
andrele, le-am ascutit de ciment si astfel nu a rmas nici unul din
camer cruia s nu-i fi reparat ceva. i astfel, n afar de sef de
camer, devenisem si fat n cas.
Se apropia ziua de 26 octombrie, Sfntul Dumitru, ziua mea
onomastic. Cu un an nainte fusesem chemat si anchetat de acel
personaj suspect despre care am vorbit mai nainte. i acum, cnd

136

Dumitru Bordeianu

stiam c din zi n zi putea s se dezlntuie furtuna demascrilor,

aveam parc o presimtire sumbr.
Cu dou-trei zile nainte de aceast dat, au venit la mine
ctiva camarazi si mi-au propus ca, de ziua mea, s primesc terciul
lor drept cadou. La insistentele lor, am acceptat, cu o conditie, si
anume s-l restitui altdat. Dar ei s-au sftuit si au venit din nou la
mine, insistnd si mai mult s nu-i refuz, cci s-ar simti ofensati dac
le-as restitui alimentul-cadou. Am considerat c, refuznd, le-as
putea leza sentimentele si am acceptat darul. Ce m-a surprins la data
aceea a fost c Mgirescu era si el printre acesti camarazi.
De la srbtoarea de Sfntul Dumitru a anului 1950 din
nchisoarea Pitesti si pn n momentul cnd scriu aceste rnduri,
nici o alt zi a numelui meu n-a atins intensitatea tririi de atunci. Nu
terciul acela banal pe care l-am savurat m uluise, ci sacrificiul pe
care l-au fcut pentru mine. Dar, ca s termin cu terciul, aceast
slbiciune am pltit-o mai trziu foarte scump. i ceea ce m-a durut
foarte mult a fost tortura suportat de bietii oameni pentru gestul lor.
A doua zi, s-a deschis usa si a aprut un gardian cu o hrtie n
mn, ntrebnd care era Mgirescu Eugen. n astfel de situatii,
urcanu nu se arta, pentru a nu se descoperi. El venea numai n
celulele sau camerele unde se fcea demascarea. La auzul numelui de
Mgirescu, n calitate de sef de camer, trebuia s confirm identitatea
celui chemat; m-am apropiat de us si am ntrebat gardianul dac cel
chemat trebuie s-si fac bagajul. Acesta mi-a rspuns c nu, si
faptul mi-a dat de bnuit. M-am apropiat de Mgirescu si m-am uitat
n ochii lui. La nceput s-a nrosit, apoi a devenit alb ca varul. Pur si
simplu nu mai avea glas. Dup plecarea lui m-am gndit c l-or fi
dus undeva ntr-o celul de tortur, ca s fie pregtit pentru
demascare. Se mai ntmplase si cu altii s fie dusi fr bagaj, iar mai
trziu s vin gardianul dup el.
Cei din camer n-au bnuit nimic, cci nu-si puteau imagina
deloc ce se petrece n nchisoare. Secretul era att de bine pstrat,
nct numai cei ce treceau prin demascri stiau despre ce este vorba.
Iar cnd erau dusi ca s trag de limb pe cineva, cum era cazul meu,
nu scoteau o vorb, divulgarea secretului pedepsindu-se exemplar.
Iar planul prevedea ca toti s trecem prin demascri.
tiam c Mgirescu fusese angajat n actiuni destul de grele
care apsau pe umerii lui si de aceea credeam c s-ar fi putut s fie

Mlastina disperrii

137

dus la anchet. Nentorcndu-se la masa de prnz, l-am rugat pe

Pvloaia, care dormea lng el, s-i retin mncarea.
Dar el n-a venit nici la masa de sear, ci abia nainte de
stingere, pe la ora 10. Cum a intrat n camer, m-am uitat la el si am
constatat c era cu totul schimbat la fat. Bietul om tria la ora aceea
o dram interioar pe care numai el o cunostea. M-am dus la el,
pentru c l stiam om cinstit si atasat de Legiune si l-am ntrebat
prieteneste unde a fost, ce s-a ntmplat si de ce este tulburat.
Mgirescu mi-a dat ns un rspuns care nu m-a satisfcut. Din acea
clip am nceput s-l bnuiesc de duplicitate, lucru care s-a dovedit a
fi perfect adevrat. Aveam siguranta c m mintea si c toat
comportarea lui de pn atunci nu urmrea dect s salveze
aparentele. Din clipa aceea, m-am rcit fat de el. Inteligent si bine
pregtit, a observat si el schimbarea mea.
A doua zi, tot dup terci, a fost luat din camer Costache
Pvloaia si, putin dup aceea, Mgirescu mpreun cu un alt
camarad, venit acolo cu o lun nainte. Se numea Petric Cojocaru si
era student la Politehnica din Timisoara. Dup plecarea lor din
camer, am fost convins c toti acestia trecuser prin demascri si c
fuseser adusi n camera 3 subsol cu un scop bine precizat de ctre
urcanu si anume, s ne iscodeasc. M interesa dac si altii din
camer aveau s fie chemati, dar nu a mai fost chemat nimeni n
afara celor trei.
Timp de trei zile i-au tot luat si nu veneau napoi dect seara
trziu. Dar, ca s nlture orice bnuial, nu veneau sau plecau toti
deodat, ci pe rnd. M-a surprins faptul c, desi trecusem prin
demascri, eu nu fusesem chemat. Asteptam, din clip n clip, si-mi
venea s cred c numai mila lui Dumnezeu m ocrotea, pentru c nu
voiam s le fac ru celor din camer, trgndu-i de limb. Mai aveam
convingerea c cei trei spuseser destul despre mine, pentru ca
urcanu s-si fac o imagine clar n legtur cu pozitia mea. De
asemenea, eram convins c cei trei i ncondeiaser pe toti cei din
camer, astfel c urcanu avea s stie cum s actioneze mpotriva
fiecruia dintre ei. Am observat c, atunci cnd se ntorceau seara
trziu, purtarea lor fat de ceilalti era foarte schimbat; sigur
complotau si mpotriva mea.
Ceea ce m ngrozea era gndul la cum o s pltesc pentru c
nu mi-am tras de limb camarazii. Nu stiu de ce, dar doream din

138

Dumitru Bordeianu

toat inima ca deznodmntul s se petreac mai repede, de vreme ce

odat tot trebuia s se ntmple.
Atitudinea celor trei, att fat de mine, ct si fat de cei din
camer, mi-a ntrit convingerea c si ei trecuser prin demascri.
Cum trecuser, ns, nu aveam nici o idee, dar i vedeam parc n
comitetul de tortur pe care urma s-l numeasc urcanu n camera 3
subsol.
Ce m preocupa ns cel mai tare atunci, era cum avea s
nceap reeducarea aici. La ora aceea nc nu stiam cum ncepuse
demascarea la camera 4 spital. tiam doar c la camera 2 parter noi
fuseserm doar cinci iar ei vreo treizeci, raportul de forte fiind clar n
favoarea lor.
La camera 3 subsol, majoritatea zdrobitoare fiind cei care nu
trecuser nc prin demascare, m ntrebam ce metod va folosi
urcanu cu ei. i va lua pe fiecare pe rnd si-i va duce n celulele de
tortur, zdrobindu-i n bti, sau va veni cu o ceat de btusi
narmati cu ciomege? Am mai spus c urcanu era att de voinic si
de atletic, nct putea numai el singur s bat o camer de
neputinciosi ca noi. Nu era nevoie dect de un pumn pentru a ne
dobor. Lucrul acesta l vzusem n camera 2 parter, n cazul lui
Caziuc.
Cititorul o s se ntrebe, poate, de unde aveau acesti tortionari
din comitet atta putere fizic. Rspunsul este simplu. Btusii
mncau pe sturate. Am vzut la camera 2 parter cum erau pregtiti,
chiar ngrsati, pentru a-si exercita meseria", n timp ce victimele
erau nfometate ca s nu mai fie capabili de nici o rezistent fizic.
Transformati n schelete ambulante, ne puteau snopi din bti cum
voiau ei. Deci, urcanu si sefii comitetelor de tortur aveau un regim
alimentar special si aceasta am verificat-o la camera 3 subsol, cnd lam vzut pe Zaharia, seful comitetului de tortur de aici, cum pleca
n fiecare zi la o anumit or si se ntorcea apoi cu fata roz a omului
ce s-a osptat bine. Or, n aceste conditii, era de ajuns o bt pentru
un car de oale, noi fiind oalele de lut, iar urcanu bta.

Demascarea celor de la camera 3 subsol

Cele ce voi mrturisi de acum ncolo vor fi fapte si ntmplri

Mlastina disperrii

139

trite si ndurate de mine personal.

Atrag atentia cititorului c cei condamnati la munc silnic si
temnit grea erau tineri cu un trecut de lupt bine afirmat, cu o
anumit responsabilitate si atasament fat de Legiune. Toti cei de la
munc silnic, cu foarte putine exceptii, aveau condamnri de peste
zece ani, iar cei cu temnit grea, ntre cinci si zece ani. Aceste
categorii formau elita tineretului legionar cu functii, stagii de
activitate si responsabilitate n cadrul Legiunii. Asa se explic faptul
c aceast categorie a fost lsat la urm, pentru c n cadrul ei nu se
punea problema de aventur, de ncercare, de joac n activitatea
legionar.
Toti acesti camarazi si fcuser educatia n Frtiile de Cruce
si trecuser prin crunta prigoan a lui Antonescu. Ei reprezentau
continuitatea activittii legionare, dup lovitura de stat din 1941.
Erau trecuti de 20 de ani; unii fcuser si rzboiul, cum l-am fcut si
eu, altii fuseser ofiteri activi, deblocati din armat la data arestrii,
si care si continuau studiile la diferite facultti. Majoritatea trecuser
foarte greu prin anchete si aveau un cumul mare de informatii. De
aceea s-a actionat asupra lor metodic, timp de doi ani.
Am mai spus cum unii dintre acesti tineri, dup nceperea
demascrilor, n 1949, au fost scosi din celulele lor si dusi n cele de
tortur, unde au fost tinuti timp de un an sub bta lui urcanu. Acesti
camarazi au fost apoi acuzati de cei pe care i chinuiser, de fric, dar
si de cei care nu ar fi avut dreptul s-i judece. Vzndu-i dezbrcati
la baie, la Gherla, am amutit. Dar voi mai reveni asupra acestui
capitol.
*
Nu acuz si nu m revolt mpotriva nimnui, dar simt cum
strig n mine sufletele celor ucisi n torturi, atunci cnd semeni de-ai
nostri, indiferent de conceptia lor politic sau religioas, aduc o
interpretare facil acestui fenomen, inventnd date si fapte care nu au
nici o legtur cu drama n sine. Nimeni nu are dreptul s-i judece pe
cei ce au trecut prin Pitesti, ci numai Dumnezeu si ei nsisi. Asa o s
v judece Cerul si pe voi, cei care brfiti si acuzati, intentionat sau
nu, slujind o ocult sau alta. i Dumnezeu v va judeca n numele
celor chinuiti, nnebuniti sau asasinati, dup dreptatea si voia Lui si
dup faptele voastre. Cei care n-au suferit o zi de foame, de sete, de
frig, de dor, de nfrngere si n-au fost torturati, chinuiti, umiliti,

140

Dumitru Bordeianu

prigoniti si desconsiderati pentru neamul lor, nu au dreptul s

vorbeasc n numele lui. Iar cei care, trei ani de zile, au suferit si
suportat cele mai groaznice torturi, degradri si umilinte, cnd li s-a
siluit constiinta si puterea de judecat, omorndu-se n ei tot ce era
uman, n-ar trebui nici mcar discutati. Cine-ar putea s-i judece?
Cine ar putea s pun un deget pe rnile lor si cine s aprind o
lumnare pentru cei ucisi?
Corneliu Codreanu prevzuse oare numai ca o figur de stil
faptul c vom ajunge pe drumul luptei noastre n mlastina
dezndejdii?
Cnd nu esti n lanturi te poti sinucide, dac nu esti crestin, sau
poti pune mna pe sabie s lovesti n cel ce te-a adus la disperare.
Deci, poti s alegi singur moartea. Dar, dac esti n lanturi si ai ajuns
pe culmea disperrii, cnd ai vrea s mori si nu poti s te sinucizi,
nici s pui mna pe sabie si s o nfingi n cel care te tortureaz,
pentru c ce este al tu sunt numai lanturile de care nu poti scpa,
atunci nu mai ai nici o salvare de nicieri. De aceea cel care te
tortureaz poate face din tine tot ce vrea, un criminal sau un
informator.
i atunci voi toti, care v permiteti, din interese meschine si
patimi politice, s vorbiti de aceast dram, cum de ndrzniti s-i
judecati pe cei care au trit-o?
E o vorb: nu aduce anul ce aduce ceasul. Dar ziua si ceasul
acela trebuiau s vin, cci fceau parte din destin. Aceast zi a fost
pentru unii chemare la cer, pentru altii sinucidere sau ncercare de
sinucidere, iar pentru altii prbusire si trecere prin mlastina
disperrii. Unii au rmas acolo si s-au necat putini au fost la numr
si asta pentru c s-au ncrezut n puterile lor.
Cei care s-au prbusit, dar si-au recunoscut neputintele si
slbiciunile omenesti, pstrndu-si credinta si ndejdea n mila lui
Dumnezeu, au scpat din aceast mlastin zdreliti, ngenunchiati,
doborti la pmnt si totusi nebiruiti. Iar cnd au iesit din mlastin,
si-au oblojit rnile cu mirul credintei si ndejdii, strignd: Doamne!
Ajut-ne si d-ne putere s mergem mai departe! Acestia au trit o
experient pe care nimeni n lume nu a mai avut-o. Nu esti nfrnt
atunci cnd ai czut la pmnt, ci atunci cnd ai renuntat la lupt.
Esti nfrnt numai atunci cnd puterile fizice si sufletesti nu te mai

Mlastina disperrii

141

pot ajuta. Un legionar se teme numai de Dumnezeu si de aceast

clip.
Doborti la pmnt, cu trupurile sfrtecate de rni, huliti,
umiliti, ne-am ridicat cu fruntea sus, atunci cnd dusmanul credea c
ne-a distrus. Mai tari, mai cliti, mai pregtiti de lupt, pentru a
nfrunta alte urgii, prin care dusmanul vroia s ne ngenuncheze, din
nou, folosind alte si alte metode.
Ei au biruit trupuri schiloade si neputincioase, deoarece
suferinta fizic prelungit a depsit puterile noastre limitate. Slugile
satanei au fost sigure c prin tortura trupului pot omor si sufletul,
dar aici s-au nselat. Sufletul este nemuritor, pentru c asa l-a creat
Dumnezeu. De aceea, sufletele tuturor celor care au trecut prin
mlastina dezndejdii si au fost ucisi, s-au ntlnit cu noi cei schilozi,
cu trupurile pline de rni si, de acolo, de sus, ne-au mbrtisat. n
aceast btlie, cu dezertori, cu trdtori si lasi, cu morti si nebuni
din cauza suferintei, cei ce n-au renuntat la lupt au aruncat de pe ei
mzga noroiului si, cu trupul numai cicatrice, dar cu sufletul splat si
purificat, au mai privit o dat spre zidurile Troiei.
Martirii si mortii nostri n-au avut morminte, n-au fost
ngropati n cimitire unde supravietuitorii lor, generatiile de mine,
s poat rosti o rugciune ntru pomenirea lor. Slugile satanei au vrut
s le stearg pentru totdeauna orice urm29, tocmai pentru c nu le-au
putut ucide sufletul. Noi, tinerii legionari de atunci, n-am renuntat
ns la vis si stm de gard acolo sus, pe locurile unde ne-a azvrlit
istoria, s povtuim generatiile care vor veni dup noi. Numai ei ne
vor crede, pentru c n-au fost ispititi de duhul necuratului. i ei ne
vor unge rnile de pe trupurile sfrtecate n prigoane si anchete,
lagre si temnite, n odioasele demascri: numai ei vor ntelege de ce
am fost att de urti de dusmanii nostri. Nu vor cunoaste unde ne
sunt mormintele, dar vor auzi glasul tainic al attor ptimiri, pentru
acest neam batjocorit si oropsit.
Ei vor aprinde n fata sfintelor altare, lumnri de jertf pentru
29 Astfel s-a ntmplat cu mortii ngropati la Pitesti: dup 1990 statul a
vndut terenul din jurul nchisorii unor particulari, care au nceput s-si construiasc
vile. Spnd pmntul pentru fundatii, au fost descoperite oasele celor ucisi. n
cteva zile, tot locul a fost mprejmuit, iar pmntul a fost rscolit metru cu metru de
ctre armat, care a curtat locul de oseminte (n. ed.).

142

Dumitru Bordeianu

odihna tuturor mortilor nostri.

Sufletele curate si cinstite ale unui tineret care nu a cunoscut
zgura pcatului si a ntinrii, ura si patima politic, dorinta de putere,
si vor aduce aminte de noi. Aceste suflete curate, animate de un
ideal sfnt, de dragoste pentru Dumnezeu, de aproapele si de neamul
lor. Nu ptimasii, nu lasii, nu trdtorii, nu cei mnati de dorinte
animalice, nu cei care si-ai vndut sufletul satanei sau vreunei oculte
vor avea dreptul s vorbeasc n numele neamului si s-l conduc.
Nu exist jertf n care s se fi vrsat snge nevinovat de care
Dumnezeul dragostei si al drepttii s nu-si aduc aminte. El va alege
din neamul nostru brbati nenfricati care s lupte cu cuvntul,
evocnd generatiilor viitoare sutele de mii de jertfe, ca pe ele s se
cldeasc o tar sfnt ca soarele sfnt de pe cer. Arma noastr va
fi cuvntul si prin el vom transmite celor ce vor veni dup noi
nzuintele si ptimirile noastre.
*
ntr-o zi, la nceputul lunii decembrie 1950, dup ce s-a servit
terciul, s-a deschis usa si, ca un Mefisto, a intrat n camer urcanu,
geniul rului. Toti cei din camer si ndeosebi cei care auziser de el
sau l cunosteau, au rmas nmrmuriti. Ei au presimtit scopul venirii
lui, vznd c un detinut politic ca si ei si permitea s intre singur n
camer, nensotit de o persoan oficial.
urcanu s-a uitat prin camer ca un clu care-si alegea
victima si, oprit n fata lui Mgirescu si Pvloaia, i-a ntrebat unde
este Cojocaru. n treact, m-a observat si pe mine, cu o privire care
m ngrozea, amenintndu-m cu o scrsnire de dinti: Cu tine am o
socoteal, dup care ne-a somat s iesim afar. n fata acestei
porunci cei din camer au fost complet derutati, nentelegnd cum
ordon un detinut celorlalti detinuti s ias afar pe un ton att de
martial. Tot de nenteles pentru ei a fost si faptul c noi ne supuneam
ca niste mielusei.
Am iesit pe coridor si am observat c nu era nimeni afar,
dect noi si urcanu. Gardienii intraser parc n pmnt. Cu o voce
de clu, rgusit, ni s-a adresat: De astzi vor ncepe demascrile
banditilor din aceast camer. Apoi s-a repezit la mine ca un lup
turbat, m-a prins de gt, m-a izbit de perete, m-a ridicat si iar m-a
strns de gt de mi s-a oprit respiratia, zicndu-mi: Tu, banditule, te
vei putea reabilita dac vei da dovad de fidelitate si vei lua parte la

Mlastina disperrii

143

actiunea ce va ncepe n aceast camer. Adresndu-se celorlalti

trei, le-a spus s vin cu cei care au aderat la actiunea lui, ca s
reduc la tcere pe orice bandit din aceast camer.
Unde s-a mai ntmplat n lumea aceasta, ca o nchisoare de
detinuti politici s fie administrat de un detinut politic, care s
dispun de viata celorlalti? Cine ar putea ntelege si admite acest
fapt?
urcanu a reluat: Veti lovi fr crutare n stnga si n dreapta,
mpreun cu cei cu care voi veni eu, ca nici un bandit s nu se mai
poat scula de jos.
Cnd am auzit aceste ordine, m-am nspimntat n asa hal, de
parc eram osnditul cruia clul i va tia capul. i am strigat din
adncul fiintei mele: Doamne fie-i mil de mine si nvat-m ce s
fac! Rspunsul a fost scurt: Ce vrei.
Am intrat apoi n camer. Camarazii mei, vzndu-m si pe
mine n rndul celor patru, au rmas complet dezorientati,
nepricepnd c noi mai trecusem prin torturi. Din mrturisirile lor
fcute dup ncetarea demascrilor, am aflat c ei crezuser, n zilele
care au precedat demascrile, c urcanu va ncepe reeducarea fr
violent si numai celor ce voiau. Spre surprinderea lor, lipsea
Bogdanovici, initiatorul reeducrii de la Suceava.
O, bietii de ei! Nu bnuiau, nici prin gnd nu le trecea c n
cteva minute furtuna groazei, a urii, a minciunii si a nencrederii le
va secera rndurile fr mil.
Ct ai fuma o tigar, a si intrat urcanu cu o droaie de btusi,
n jur de 15, din care n-am recunoscut pe niciunul. Toti ns erau
ngrsati ca pentru sacrificare si aveau n mini ciomege si vine de
bou. urcanu a dat semnalul: Pe ei, fr crutare!
n clipa aceea eu m aflam lng prici la stnga usii lng
perete, iar n fata mea se gsea Gelu Gheorghiu, care mi era drag
pentru buntatea si tinuta lui ireprosabil. La semnalul lui urcanu,
m-am apropiat de Gelu si i-am spus s se urce pe prici si eu peste el,
soptindu-i s strige ct l tine gura, n timp ce i frmntam cu
minile burta si pieptul. Gelu, a nteles, s-a uitat la mine si mi-a
soptit: Asa e piesa? la care i-am rspuns: Nu-i asa, ai s vezi tu
cum este, deocamdat strig ct poti.
Gelu Gheorghiu a priceput mascarada si sttea ntr-o rn pe
prici, ca s nu i vad fata, pentru c era singurul care nu o avea

144

Dumitru Bordeianu

umflat si plin de snge. Cnd urcanu a dat ordin matadorilor s

prseasc camera, ne-a cuprins groaza de ceea ce vedeam n jur:
capete sparte, fete umflate si pline de snge, oftaturi si gemete de
durere.
Clipa pe care o asteptasem cu groaz sosise, dar nu intuisem
deznodmntul.
urcanu, cu o list n mn, desigur nmnat de Mgirescu si
Pvloaia, a strigat apoi ct l tinea gura ca fiecare bandit care si
auzea numele s se aseze pe prici. Gelu Gheorghiu, care fcuse parte
din grupul lui Obreja, a fost strigat al doilea, probabil n legtur cu
culpa mea. Cnd urcanu s-a uitat la el si a vzut c nu era rnit ca
ceilalti, l-a ntrebat cine s-a ocupat de el. La auzul numelui meu,
pronuntat de Gelu, urcanu mi-a ntins un ciomag30 si mi-a ordonat:
Deci tu, banditule, ti-ai gdilat camaradul. Ia s te vd acum, cum l
mngi cu ciomagul pe banditul pe care l-ai menajat.
Am luat ciomagul n mn si, cu un curaj care nu era al meu31,
venind parc din alt lume, l-am nfruntat pe urcanu, spunndu-i c
nu pot s bat, pentru c mi-e mil. urcanu mi-a luat ciomagul din
mini, l-a ntins lui Gheorghiu si i-a ordonat s m bat.
Gheorghiu, om bun din fire, care nu cred s fi fcut vreun ru
cuiva, i-a rspuns lui urcanu cu un curaj care a cutremurat camera
ntreag: Eu sunt mpotriva violentei, nu am lovit pe nimeni n viata
mea si nici nu voi lovi, si nimeni nu m poate judeca fiindc nu
vreau s-mi lovesc semenul. Gelu trieste nc si poate mrturisi c
toate acestea sunt adevrate.
El terminase anul V la Politehnica din Bucuresti. Era originar
din Constanta si, rmas orfan de mam, fusese crescut de tatl su. A
fost una din figurile cele mai luminoase si mai pline de buntate, cu
toate cumplitele degradri si torturi prin care a trecut. n cele mai
ngrozitoare torturi, fata lui radia buntate si mil, privindu-si
camarazii chinuiti.
n fata acestei situatii, eram convins c urcanu, care mai
vzuse pe multi refuznd s-si tortureze camarazii si colegii, unii
30 Este cineva viteaz? Este sntos? Acestea rnesc pe cel zavistnic
(Sfntul Vasilie, Despre zavistie) (n. ed.).
31 A se vedea, de aici, ct de mare este puterea pocintei si de ce dar se
nvrednicesc de la Hristos cei ce o lucreaz (n. ed.).

Mlastina disperrii

145

pltind cu viata, altii cu schilodirea, nu va rmne cu bratele

ncrucisate.
i ntr-adevr, urcanu a nceput s-l loveasc pe Gelu pe
unde apuca, de parc ddea ntr-un sac de nuci, pn cnd, aruncnd
ciomagul, l-a desfigurat cu pumnii32. Cnd s-a oprit, Gelu nu mai
misca. Le-a ordonat apoi lui Mgirescu si Pvloaia s-l arunce pe
prici lng Reus.
S-a repezit apoi ca un vultan pe mine, m-a aruncat pe prici
unde era Mgirescu si a ordonat celor doi s m bat, el fiind obosit.
Atunci, amicii mei Mgirescu si Pvloaia mi-au dat o lectie, asa ca
ntre prieteni, nct s nu m deosebesc cu nimic de Gelu si de toti
ceilalti, c tot mi se vindecaser rnile de la camera 2 parter. Dup ce
mi-au servit aceast btaie copioas, m-au aruncat pe prici, alturi de
Gelu.
Scena aceasta a influentat att de mult constiinta celor 40 de
camarazi si colegi nelegionari nct, din acea camer, urcanu nu a
putut recruta nici un btus pe care s-l poat folosi mpotriva
celorlalti33. Au fost putine clipe n viata mea cnd m-am simtit att
de aproape de semenul meu. De aceea, toate ciomegele pe care le-am
luat, au fost parc mai usor de suportat. Dup aceea urcanu a
instituit, prin nominalizare, comitetul de actiune si tortur, pentru
demascrile din camer.
Dintre btusii care au luat parte la aceste torturi n-am
recunoscut pe nici unul, fie din cauz c nu puteam s m fixez
asupra lor, fie datorit faptului c eram preocupat de ceea ce urma s
mi se ntmple.
Ce om cu minte, cu judecat si cu bun simt, ar putea s-si
imagineze mcar si n vis c ntr-o nchisoare ca cea din Pitesti,
conceput si construit pentru a asigura cel mai perfect secret, tocmai
niste detinuti s posede cheile tuturor celulelor, s ncuie si s
descuie dup bunul lor plac, s mute detinutii dintr-o celul n alta si
s aib dreptul de viat si de moarte asupra lor? Iar n cazul celor
petrecute n camera 3 subsol, precum si n toate celelalte camere la
32 Pe zavistnic si pe cel care are rele nravuri, facerea de bine mai mult i
zdrste (Sfntul Vasilie, Despre zavistie) (n. ed.).
33 Iat puterea exemplului personal si tria care o d ptimirea unui martir al
lui Hristos celor ce l privesc si i sustin mrturisirea (n. ed.).

146

Dumitru Bordeianu

subsol si parter, toate numai pe coada T-ului, majoritatea celor care

au suferit aceste satanice bti ar fi trebuit s fie spitalizati. Or, ei nu
au avut nici mcar voie s-si pun comprese cu ap rece sau s-si
stearg sngele de pe rni. Chiar si cei ucisi n torturi erau la
dispozitia lui urcanu, acesta putnd s fac ce vrea pn si cu
cadavrele lor.
nainte de alegerea comitetului de tortur n camera 3 subsol,
lui urcanu i dispruse de pe fat orice urm de omenie. Era un
posedat, Dumnezeu stie de cti demoni. Cine altul ar fi putut maltrata
si tortura oameni nevinovati, care nu-i fcuser nici un ru si care pe
deasupra mai erau chinuiti si de foame si de frig, neavnd nici un
mijloc de aprare. i dac la Pitesti as fi vzut numai un tnr ucis.
Dar au fost ucisi zeci, si anume dintre cei ce se nasc la mari intervale
de timp, dintre cei mai buni.
Dup ce s-a fcut asezarea pe priciuri n ordinea artat de
urcanu, ne-am dat imediat seama c aceast ordine nu era
ntmpltoare. Cei sase tineri nelegionari din camer au fost toti
asezati la un loc. Amplasamentul meu nu era indicat de cei care
ddeau informatiile, cci ei nu stiau ce atitudine voi lua atunci cnd
vor ajunge demascrile la mine. De aceea urcanu m-a asezat al
treilea, lng Gelu.
n capul rndului era Ghit Reus, un tnr cu nftisare
angelic, frumos la chip si la suflet, de o buntate si tinut moral
exceptional, fost coleg de facultate cu urcanu si Bogdanovici;
fusese printre primii care li s-a mpotrivit. Mai mult chiar, i
convinsese si pe altii s nu adere la ideea de reeducare. Simtise de la
nceput c urcanu si acolitii lui nu erau dect instrumente oarbe n
mna regimului comunist. urcanu stia toate acestea si de aceea l
ura de moarte. Putin timp nainte de a pleca noi la Gherla, Reus a fost
luat din camer si nu am mai auzit nimic de el, att n nchisoare ct
si mai trziu, n libertate. Probabil c l-a ucis n bti.
Ce mi-a dat de gndit a fost c lng urcanu sttea un tnr
cam de aceeasi statur si robustete cu a lui si cu o nftisare care
rspndea groaza, cu buzele rsfrnte si chip de clu. Dac, n
anumite momente, urcanu avea o nftisare mai uman, acestui
tnr i lipsea total acest atribut. urcanu l prezent celor din camer
sub numele de Zaharia. urcanu spunea despre prietenul su c, de
ndat ce venise de la Timisoara la Pitesti, trecuse de partea sa fr s

Mlastina disperrii

147

fi primit o palm si se declarase de acord cu metodele folosite,

preciznd n fata lui urcanu c nu era legionar.
Asa cum am afirmat, eu nu voi vorbi dect de tinerii legionari.
De aceea, pentru a nu ofensa sau leza o conceptie politic diferit de
cea legionar, fiind si adeptul liberttii de opinie, de cuvnt, de
credint si de atitudine, m voi abtine de la multe comentarii. Desi as
putea s acuz si s atac si conceptia politic a lui Zaharia, repet, nu o
fac. Nu pot s nu remarc ns, c multi comunisti si democrati de tot
felul, crestini-democrati si chiar si din alte formatiuni sau partide
politice, si ddeau mna si se mbrtisau atunci cnd era vorba s-i
prigoneasc si s-i denigreze pe legionari si Miscarea Legionar.
Revenind ns la Zaharia, care nu era legionar, dac nu l-ar fi
ucis cu mna lui pe Ionic Pintilie, dac n-ar fi fost seful comitetului
de tortur si dac n-ar fi fcut ceea ce a fcut n fata celor 40 de tineri
legionari si a celor 6 tineri nelegionari din camera 3 subsol, nici nu as
fi adus vorba de el. n acest caz ns, as fi fost acuzat de cei care nc
mai triesc, legionari si nelegionari, c am ascuns felul cum i-a
torturat timp de 11 luni de zile, precum si metodele pe care le-a
aplicat la ordinele primite.
urcanu l-a prezentat deci pe Zaharia ca fiind seful comitetului
de actiune si tortur, ajutat de Eugen Mgirescu si Costache
Pvloaia, care fuseser legionari. Din ordinul lui urcanu, Zaharia
si-a rezervat un prici n stnga usii, fat cu deschiderea, lng perete.
nainte de nceperea demascrilor, ncpeau pe acel prici sase
persoane, iar acum era ocupat doar de cei trei. Priciul de sub geamuri
era continuu, dintr-un perete la altul, pe toat lungimea camerei. n
dreapta, cum se deschidea usa, mai era un prici unde, n mod normal,
ncpeau 14 insi. Pe mijloc era culoarul liber de 1,5 metri ltime, iar
n fundul camerei spre dreapta usii era asezat tineta pentru
necesitti; cea pentru ap era n partea opus.
Aceasta era topografia camerei 3 subsol cnd au nceput
demascrile, era de altfel identic cu celelalte. Priciurile din scndur
de brad, asezate pe capre, cu ltimea de 1,90 metri, nu aveau nici un
asternut pe ele. De aceea, cnd ne culcam seara, asezam hainele cu
care eram mbrcati sub noi, iar ca nvelitoare aveam o ptur
militar uzat. Sub cap, puneam pantofii sau bocancii si deasupra lor

148

Dumitru Bordeianu

bocceaua de rufe pe care le mai aveam. Din aceast camer nu se

vedea n afar n curtea nchisorii dect dac te suiai pe geam, ceea
ce era strict interzis.
nainte de a pleca din camer, urcanu ne-a fixat pozitia de
stat pe prici, adic: n pozitie seznd, cu picioarele ntinse si palmele
pe genunchi, cu ochii privind vrful degetelor de la picioare. Era
pentru prima dat cnd fceam cunostint cu aceast nou metod de
tortur, care a fost una din cele mai groaznice ce ni s-a putut aplica n
timpul demascrilor. Nu aveai voie s te misti nici n stnga, nici n
dreapta, sau s iei minile de pe genunchi. Din aceast pozitie nu te
miscai dect pentru necesitti fiziologice sau cnd se servea masa.
Dar au fost unii care nu aveau voie s se miste nici pentru a se
alimenta, fiind serviti n aceast pozitie de alti detinuti. Aceast
pozitie trebuia s fie respectat de la ora 6 dimineata pn la 10
seara. n timpul noptii nu aveam voie s ne dezbrcm de haine si
eram obligati s dormim cu fata n sus, cu picioarele ntinse, fr s
miscm, iar cu ptura s ne nvelim numai pn n dreptul inimii.
Minile trebuiau apoi s stea ncrucisate pe piept, n afara pturii,
exact n pozitia mortilor crestini: o btaie de joc de fapt, cci noi
eram considerati de ctre regim deja morti. Dac cineva se misca n
timpul somnului, de la ora 10 seara pn la 6 dimineata, era crunt
btut cu ciomagul.
n primele trei luni, numai cei din comitetul de tortur fceau
de planton, cte trei ore, cu schimbul, ca s ne supravegheze pe noi
n timp ce dormeam, dac nu cumva ar ncerca cineva s se sinucid
sau s-si schimbe pozitia de dormit. Contravenientii erau pedepsiti pe
loc cu lovituri de ciomag. n timpul zilei, cei din asa-zisul comitet
observau cu strictete consemnul, ca nimeni s nu-si schimbe pozitia
sau s se miste.
Dac am putut ndura toate metodele de tortur, chiar si atunci
cnd am fost zdrobiti cu ciomegele, care ne pricinuiau attea dureri si
suferinte, aceast pozitie era foarte greu de suportat. Avea un efect
nervos care influenta centrul echilibrului din cerebel si conexiunile
lui cu emisferele cerebrale, dndu-ti o senzatie apropiat de nebunie.
Majoritatea dintre noi preferam btaia, n locul acestei pozitii. Din
cauza btilor la fese si pentru c erai obligat s stai pe ele, acestea
erau aproape cianozate.
Pozitia aceasta a fost suportat timp de 10 luni de majoritatea

Mlastina disperrii

149

detinutilor. Nu schimbai pozitia dect atunci cnd fceai declaratii n

fata comitetului de tortur sau cnd erai dus la camera 4 spital n fata
lui urcanu si a ajutoarelor lui. Mai scpai de aceast pozitie pentru
necesitti si cnd erai torturat conform dispozitiilor date de urcanu
sau de clul Zaharia.
Aceast metod a avut urmri dezastruoase asupra sistemului
nervos, influentnd puterea de judecat si abolind total vointa. De
aceea multi dintre noi au ajuns la o asa de mare slbiciune
intelectual si prostratie, nct au nnebunit. Unii si-au mai revenit
dup ncetarea demascrilor, dar altii au fost iremediabil pierduti. Tot
din cauza acestei metode de tortur, majoritatea dintre noi au declarat
verzi si uscate, cte n lun si n stele, numai ca s aib ceva de scris.
n pedagogia lui patologic, monstruosul pedagog bolsevic
Macarenko fcea apologia btii, ca metod de reeducare a
detinutilor de drept comun. Se zice c Vsinski, fostul ministru de
Externe, ar fi folosit aceast odioas metod cu detinutii politici din
U.R.S.S. Nimeni nu spune ns c aceast metod ne-a fost aplicat
nou, n demascri!
Mi-as permite s invit Occidentul, care n-a cunoscut esenta
comunismului si, de asemenea, pe toti acei care au dat mna cu el,
indiferent de pregtirea lor intelectual, avere sau pozitie social, s
ncerce aceast metod, nu attea luni ct am suportat-o noi, ci doar
cteva zile. Iat si sfaturi pentru prima ncercare: pe un suport tare de
scndur sau ciment, fr nici un fel de asternut, s stai asezat cu
fundul pe el, cu picioarele ntinse, palmele pe genunchi, bustul drept,
neaplecat nainte, iar ochii s priveasc degetele de la picioare.
Aceast pozitie s fie apoi observat continuu, pentru a rmne
permanent nemiscat.
Din cauza acestei torturi, care nu mai stiam cnd se va sfrsi,
am vzut oameni nnebunind lng mine. Orict ai fi ncercat s-ti
impui o voint de fier, aceasta ceda din cauza timpului lung de
tortur. Tot ca urmare a acestei torturi, Nicolski si Zeller, prin
urcanu si ajutoarele lui din comitetele de demascare de la toate
camerele, au scos de la noi toate informatiile ce le detineam si pe
care nu le declarasem la anchet. Acesta era si scopul torturii
nencetate; nimeni nu putea rezista.
De aceea, n-ar trebui s surprind pe nimeni dac cei ce au
suportat aceste chinuri un timp ndelungat (trei ani de zile) s-au

150

Dumitru Bordeianu

transformat, din oameni normali, n criminali odiosi sau n martiri si

eroi. Fiecare a suportat tortura n felul lui, pentru c, din toate
punctele de vedere, doi indivizi nu sunt identici. Marea selectie se
face ns numai prin ncercri, lupte si suferinte. Nu n zadar a spus
Moise poporului izraelit: fricosii nu pot lua parte la lupt.
i mai e ceva. Dac celor ce au suferit aceste metode de
tortur li s-ar fi dat posibilitatea de a se sinucide, sunt convins c
multi, chiar din cei care credeau profund n Dumnezeu, ar fi fcut-o.
Dar si aceast posibilitate de salvare din chinuri a fost prevzut si
a fost mpiedicat.
n final ns, lsnd deoparte pe cei care au fost ucisi sau au
nnebunit, majoritatea dintre noi, cei slabi, ne-am prbusit n mlastina
dezndejdii, unde ne-am mpotmolit ani de zile. Unii s-au necat
chiar, dar cei care au avut ca suport credinta n Dumnezeu au primit
putere de la El si, desi ngenunchiati, au iesit la liman fr a fi biruiti.
A doua zi de la nceperea demascrilor, n camera noastr a
nceput btaia sistematic. n primele trei luni era administrat de
comitetul de tortur. Ea se executa pe priciul unde dormeau membrii
acestui comitet. Btaia la fund se fcea cu ciomagul, centironul si
biciul mpletit din suvite de piele. Btaia la fund si pe spate era
precedat de aplicarea unui servet umed. Un procedeu nou era btaia
la palm cu trei instrumente, alternativ. Btaia la tlpi cu ciomagul
din lemn de esent tare devenise clasic; era foarte greu de suportat.
O alt metod degradant era plmuirea peste fat sau frigerea cu
tigara a preputului si anusului, fapt petrecut n special la Gherla. S-a
spus c Popa anu a mai folosit si alte metode scabroase la Gherla,
dar, dintr-un simt de pudoare fat de cititorii tineri, bieti si fete, evit
a le relata.
Dup trei luni de torturi si sezut n pozitie fix pe prici, ctiva
dintre noi, vreo cinci-sase, care cedaser, au fost folositi ca plantoane
de supraveghere a celor de pe priciuri, n timpul zilei si peste noapte.
Aceste plantoane erau dublate, ca nu cumva vreunul s fac vreo
concesie si ca s se poat turna unul pe altul.
Dac urcanu era de o inteligent remarcabil, Zaharia era
doar o brut, cu o fort fizic asemntoare ns sefului lui.
Zaharia avea o condamnare usoar, de cinci ani detentie
corectional. Dup propria lui mrturisire, confirmat de altfel de
urcanu, nu luase nici o palm nainte de a trece cu trup si suflet de

Mlastina disperrii

151

partea acestuia. Aveam impresia c Zaharia, n calitate de sef al

comitetului de tortur n camera 3 subsol, actiona si din propria
initiativ, torturnd cu un cinism diabolic34.
Ce era de nenteles, paradoxal la acest tnr, era faptul c avea
un talent muzical deosebit si o voce de bariton foarte frumoas.
Cunostea multe arii de oper si operet, fluiernd diverse melodii.
Acestea anuntau ns ntotdeauna nceputul torturii, pregtind
psihologic victimele. Dup trei luni de chinuri devenise limpede
pentru toti c atunci cnd Zaharia voia s tortureze pe cineva, se
plimba mai nti voios prin camer, fredonnd melodii care de care
mai plcute la ascultat. Cei de pe priciuri erau ngroziti, stiind c,
dup aceste voioase melodii, se oprea n fata unui tnr si se uita la el
de parc l hipnotiza. si schimba imediat nftisarea, lund chipul
unui demon din iconografia bizantin. si apuca omul de gulerul
hainei, asezndu-l pe priciul unde dormea el si ncepea s-l loveasc
cu biciul si centironul n asa hal, nct credeam c-l omoar. Zaharia
nu btea niciodat nainte de a-si prepara victima prin aceste melodii.
Cum s-ar putea explica, ce legtur sentimental ar fi putut
exista ntre o melodie att de plcut si sadismul ce o succeda?
Mi-a venit n minte Dostoievski, pe care, dac nu l-as fi citit
cu atentie, n-as fi observat cum se exteriorizeaz si se comport un
om posedat. Cine i va ntelege pe posedatii romancierului rus, i va
ntelege si pe aceia de la Pitesti si Gherla.
Dup ce s-au terminat demascrile, Zaharia a fost acuzat de
ctre cei din camer c ar fi torturat de preferint tineri legionari. Nam mprtsit aceast opinie, pentru c el nu alegea pe cine s
tortureze. Cnd si zrea victima, se oprea din cntat, o fixa, se uita
drept n ochii ei35 de parc i citea n suflet, si dac descoperea c
34 Zavistia: dascl al luptrii de Dumnezeu, maic a uciderii de om,
tulburare a firii, necunostint a prieteniei, nevoie prea fr de socoteal [];
nvttur a sarpelui, aflare a dracilor, smnt a vrjmasului, arvun a muncii,
zticnire a bunei credinte, cale ctre gheena, lipsire de mprtia [cerurilor] (Sfntul
Vasilie, Despre zavistie) (n. ed.).
35 Jivinele cele otrvitoare slobod otrava prin muscare, si partea cea
muscat se mnnc de putrejune cte putin. [] Urtorii de bine draci, cnd vor
afla vointe potrivite lor, le ntrebuinteaz pe ele n tot chipul, dup a lor voie, nct si
ochii zavistnicilor i ntrebuinteaz la slujba lor (Sfntul Vasilie, Despre Zavistie)
(n. ed.).

152

Dumitru Bordeianu

tnrul ales nu era posedat de duhul rului, se npustea asupra lui cu

o bestialitate de nedescris.
Dup cteva zile de la nceperea demascrilor, ntr-o
dimineat, se aud zvoarele trgndu-se si intr urcanu, ca un
uragan. Toti cei din camer am tresrit de groaz. Ne asteptam
desigur la noi dispozitii de tortur, pe care le va comunica celor din
comitet. Fr s vorbeasc cu cei din comitet, cnd intra n camer
avea obiceiul de a trece n revist nenorocita oaste de pe priciuri,
care era aliniat n chinuitoarea pozitie deja descris. i atunci se
oprea n fata fiecruia, uitndu-se fix n ochii nostri. Pesemne duhul
ru din el voia s-l ngrozeasc pe cel ce era sub privirea lui.
Dup diavoleasca trecere n revist, urcanu l chem pe
Zaharia si-i ordon s fac o nou reasezare pe priciuri.
Cnd a nceput demascarea n aceast camer, pierzndu-si
controlul, urcanu a confundat tineta de ap cu cea de necesitti. De
aceea, ordinea pe priciuri n loc s nceap de la dreapta, a nceput de
la stnga, de la tineta cu necesitti, unde aerul era si mai viciat din
cauza fecalelor si a urinii. Astfel, a nceput tot cu Reus, Gheorghiu si
cu mine. n dreapta mea a fost adus Petric Tudose. Ordinea s-a fcut
si dup anii de condamnare, precum si dup gradul de periculozitate
pentru demascare, aceasta privindu-i mai ales pe toti aceia care
luaser parte la sedintele legionare. Pe toti acestia i-a asezat unul
lng altul, n frunte cu Ionic Pintilie, iar pe Dinescu, condamnat
din timpul lui Antonescu, l-a asezat ntr-un colt.
Dup ce s-a stabilit aceast ordine, urcanu i-a scos pe cei trei
pe coridor ca s discute cu ei si s le dea noi dispozitii. Au intrat apoi
toti n camer si urcanu ne-a mai trecut nc o dat n revist.
Pritoceala aceasta ne-a permis s ne mai miscm din pozitia de stan
de piatr si s ne mai dezmortim ciolanele.
Cu ocazia acestei descinderi n camera 3 subsol, urcanu a
fcut o afirmatie identic cu declaratia misteriosului anchetator care
m chestionase pe mine cu un an n urm. Iat-o, dup cum mi-a
retinut-o memoria: Mi banditilor, bgati bine n scfrliile voastre
c eu nu glumesc cu voi, nici nu m joc de-a demascarea. i s bgati
bine n cap c de ati fi mai tari ca betonul armat, eu tot o s v nmoi
si o s scot din voi tot ce vreau eu. Anchetatorul meu spusese
acelasi lucru: de beton armat s fiti, si tot o s v nmoi. Deci
urcanu repeta ceea ce era prevzut n planul de distrugere si

Mlastina disperrii

153

nmormntare a tineretului legionar.

innd seama de starea nenorocit n care ne aflam, am mai
avut totusi puterea s ne dm seama c ceea ce ne astepta n timpul
demascrilor era sau moartea sau cderea. Dar, cum n lumea aceasta
sunt foarte multe fapte care se petrec nu cum vrea omul, ci cum vrea
Domnul, s-a ntmplat totusi c majoritatea dintre noi n-am fost
transformati nici n ngeri prin moarte, nici n demoni prin cdere.
urcanu nu fcea ceea ce vroia el, pentru c nu era dect un
instrument prin care trebuia s se mplineasc planul. Am s scot de
la voi... nsemna c noi vom asterne pe hrtie si vom pune plocon pe
masa lui Nicolski tot ce stiam de la camarazii nostri din nchisoare.
C ne vom goli apoi memoria de toate informatiile si amintirile si
nimic din ceea ce stiam nu va rmne ascuns. Amenintrile s-au
tradus prin slbirea total sau aproape total a vointei noastre,
fcndu-ne pe unii s ajungem turntori ordinari. Totusi, dup
ncetarea demascrilor, n-au reusit s fac din toti ceea ce vroiau ei.
Acesta a fost aspectul fizic al dramei de la Pitesti si Gherla,
care putea fi mai usor de nteles din punct de vedere rational. Cellalt
aspect, si mai important, avea n vedere degradarea si alterarea
sufletului omenesc. Se urmrea dezumanizarea si demonizarea
omului, ndrcirea lui, pentru c toti cei care au trecut prin Pitesti si
Gherla au fost posedati: unii, cei care au executat ordinele cu
scrupulozitate, n mod ireversibil, iar victimele, numai att ct a
durat teroarea. Cei ucisi si cei nnebuniti reprezint o exceptie.
Dup stabilirea ordinii pe priciuri, urcanu a venit la mine si
mi-a ordonat s m apropii de el. Am alunecat pe prici pn ce a
ajuns cu mna la gtul meu si m-a prins de gulerul hainei, m-a
ridicat, ca si cnd n-as fi avut nici o greutate si m-a amenintat: Mi,
banditule, tu nu mai scapi din minile mele. Vino s stm de vorb.
i, cum m tinea de guler, mai mult pe sus, m-a scos pe
coridor, m-a prins de hain si m-a izbit cu atta putere de perete nct
am czut ca o mogldeat. El a crezut c am lesinat. Dup cteva
minute, tot el m-a ridicat, m-a rezemat de perete si apropiindu-se de
mine m-a ntrebat: Cum ne-a fost vorba, banditule, cnd te-am scos
din celul, nainte de a fi adus la subsol? S nu scoti o vorbulit pe
unde ai fost si s-i tragi de limb pe toti cei din camer. Or tu,
banditule ce ai fcut? Ai pactizat cu ei, nu?
La spusele lui, mi-am revenit n simtiri si, cu un curaj retinut,

154

Dumitru Bordeianu

i-am rspuns c era vorba s nu scot o vorbulit, dar nu s-i si trag de

limb. Felul meu hotrt de a-i rspunde l-a cam descumpnit.
Cum m, nu asta ti-am spus eu, c te omor?
Nu mi-ai spus s fac asa ceva, c dac-mi spuneai, o fceam.
Nu se poate! exclam urcanu ca pentru sine. Dup care
continu, pentru mine de ast dat:
Dar n camer, cnd au nceput demascrile, ce-ai fcut? De
ce n-ai btut?
Hotrt, i-am rspuns c mi-era mil si c nu puteam bate.
i-e mil? Mie nu mi-e mil. Am s te chinui pn ce te voi
omor sau vei nnebuni. M-a prins apoi de hain, a deschis usa si mia dat un picior n spate de m-a ntins pe ciment. S-a uitat apoi la
Zaharia si i-a fcut semn s ias afar.
Ajuns pe prici n pozitia Sfinxului, am retinut aceast
amenintare, c nainte de a m omor m va chinui pn ce voi
nnebuni. Mi-am zis c era indicat n planul lor ca, prin suferint
continu, s ne si nnebuneasc. i ntr-adevr, dup attea suferinte,
unii au nnebunit. Totul a fost prevzut si indicat n plan. Nimeni nu
va putea s m conving de contrariu, deoarece faptele care au urmat
au fost foarte concludente.
Bnuiala mea cu privire la motivul pentru care Zaharia fusese
chemat afar s-a adeverit ntocmai. El primise noi dispozitii, privitor
la noi valuri de tortur, care mai de care mai diabolice. Doza de
tortur a fost n functie de atasamentul tnrului fat de Miscarea
Legionar, de doctrin, de Cpitan, de sefii legionari, ndeosebi fat
de Horia Sima, eful Miscrii Legionare, de credinta n Dumnezeu si
n valorile moral crestine. n plus, de vechimea, functia si pozitia
tnrului n Miscarea Legionar, de posibilittile intelectuale si
profesionale, de gradul de influent asupra celorlalti, de trirea
moral si de puterea lui combativ. Toate aceste nsusiri au fost luate
n seam, deoarece s-a dovedit c n timpul torturilor s-a actionat
metodic si precis, tinnd cont de ele.
E de retinut faptul c, n conditiile de nchisoare, ierarhia
valorilor umane era mult diferit fat de aceea din libertate. Dac n
libertate primau valorile intelectuale si profesionale, n nchisoare ele
treceau pe planul al doilea, n capul scrii situndu-se valorile
sufletesti si morale. Inteligenta, profesia, cultura si instructia nu
puteau nlocui credinta, dragostea, ndejdea, rbdarea, nfrnarea,

Mlastina disperrii

155

cumptarea, smerenia, curajul, brbtia36, etc. Cine n-a putut s

cread, s iubeasc, s ndjduiasc, s se smereasc, s rabde, s se
nfrneze si s fie cumptat n toate a fost un om mort cci, neavnd
ca sprijin aceste valori morale, cdea.
Mare diferent ntre valorile intelectuale si cele morale! Cti
detinuti inteligenti, culti, instruiti si civilizati nu au fcut fapte att de
regretabile, nct ti puneai legitima ntrebare, cum putea un om cu
astfel de nsusiri s se degradeze pn ntr-att?

Popa Nicolae
Camaradul Popa Nicolae, student la Drept la Universitatea din
Iasi, fiu de tran, originar de pe Valea Bistritei, a lsat n amintirea
celor care l-au cunoscut, icoana omului ideal. Crescut n duhul
mnstirilor si educat n aceast atmosfer de ctre mama sa, Nicolae
s-a dovedit a fi ntr-adevr un om ntre oameni. Era prototipul omului
plin de buntate, mereu senin si mpcat cu situatia dat. Torturile si
conditiile grele nu l-au coplesit niciodat. Dragostea lui profund
pentru Dumnezeu si semenii lui au fcut ca nici cele mai groaznice
torturi s nu-l poat drma. n libertate era considerat un camarad de
mai putin important. Oricum ns, Nicolae l-a impresionat profund
si pe urcanu, dac mi-as putea ngdui aceast afirmatie, pentru c
el a fost unul din putinii care n-a ridicat nici un deget mpotriva
camarazilor si.
Mi-a rmas n memorie, parc vd si acum naintea ochilor,
scena cnd multi dintre noi eram torturati, pentru ca la rndul nostru
s torturm si noi pe altii, iar Nicolae se ridica asemeni unui brad si,
cu bunul simt si modestia care-l caracterizau, le rspundea rspicat
celor din comitetul de tortur c el nu-si putea bate semenul chiar de
ar fi ucis.
Nu stiu cum s-a fcut c aceast atitudine a lui Nicolae a
36 Roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, ndelung-rbdarea,
buntatea, facerea de bine, credinta, blndetea, nfrnarea, curtia; mpotriva unora
ca acestea nu este lege. Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus si-au rstignit trupul
mpreun cu patimile si cu poftele. Dac trim n Duhul, n Duhul s si umblm
(Galateni 5, 22-25) (n. ed.).

156

Dumitru Bordeianu

coincis odat cu intrarea lui urcanu n camer, venit s verifice cum

se desfsurau torturile. Cum l-a vzut Zaharia, i-a si raportat cazul.
urcanu s-a ndreptat spre prici, i-a fcut semn lui Popa s vin la el,
l-a nsfcat de gulerul hainei si i-a dat o palm peste obraz cu atta
putere, nct i-a luxat mandibula, desfigurndu-l.
Popa nu era filozof, dar s-a comportat n acel moment ca
sclavul Epictet. Simtind c nu mai putea nchide gura, cu o voce
blnd si pronuntnd foarte greu cuvintele, l-a rugat pe urcanu,
zicndu-i: Domnule urcanu, v rog respectuos s binevoiti s-mi
mai dati o palm si pe partea cealalt, poate mi puneti falca la loc.
Foarte curios pentru acel monstru, care era urcanu, a fost c,
uitndu-se la Popa si auzind cele spuse, a zmbit, spunndu-i si el:
Hai Nicolae, s ncerc. i, cu o mn i-a tinut partea luxat, iar cu
stnga i-a articulat o palm puternic din partea opus, nct i-a
asezat la loc mandibula. Apropiind maxilarele, a constatat c mai
rmsese un mic spatiu ntre ele. De aceea, l-a rugat pe urcanu s-i
mai dea nc o lovitur sub mandibul, ca s i-o apropie de maxilarul
superior. urcanu i-a mai dat atunci una, si nftisarea lui Popa a
revenit la normal.
Cum aceast operatie a fost fcut de un clu, si nu de un
specialist ortoped, Nicolae a rmas pentru toat viata cu o mic
deficient: cnd maxilarele se apropiau, n regiunea molarilor se
observa o mic distant ntre ele. De aceea, Nicolae mesteca
arpacasul cu dintii si nu cu mselele.
n urma acestei ntmplri, urcanu l-a chemat pe Zaharia si ia soptit ceva la ureche. Ce i-a spus, s-a vzut mai trziu, cnd, desi
Nicolae continua s fie tratat ca toti ceilalti, nu a mai fost btut,
tocmai pentru c si el refuzase s-i bat pe altii. n fata acestei
evidente, cum s nu fii convins c, de multe ori, valorile umane sunt
altele dect acelea pe care suntem obisnuiti s le apreciem.
Pentru c am relatat acest caz, nu voi putea trece cu vederea
nici pe urmtorii camarazi: Ion Pintilie, ucis, Reus Gheorghe, Gelu
Gheorghiu, care au ncercat s se sinucid, Aristide Nedelcu, care a
ncercat si el s se sinucid si si-a iesit din minti, Dinescu, Ghit
Andresan, Popescu Paul, Ion Grigoras, care s-au sinucis, Ion
Mutuleac, Ion Sntimbreanu, Virgil Mitran, Romic Proistesescu,
Eneea, etc... toti legionari, precum si Vlad Drgoescu si Ionescu,
dintre nelegionari, torturati pn la starea de nebunie. Toti acestia au

Mlastina disperrii

157

preferat s fie ei torturati, dect s-i tortureze pe altii.

Iat, dragi camarazi, c cei care sustin c toti tinerii care au
trecut prin Pitesti si Gherla s-au comportat identic gresesc
fundamental. Ei n-au trit aceast dram si fabuleaz, acuznd pe
altii ca s-si acopere propriile lor fapte. Cum as putea, n fata
evidentei, s acuz un om care a fost om si a fost mai tare si mai bun
dect mine?
Alt metod de tortur
ntr-o bun zi, cnd Zaharia s-a ntors de la urcanu, si-a
nceput ritualul, ca de obicei, prin antreul muzical care prevestea
iminenta torturii. Aducea de ast dat o nou metod, care
presupunea att conditie fizic, ct si un antrenament ndelungat.
Iat procedeul utilizat. Cel torturat era dezbrcat n pielea
goal si descltat. De retinut faptul c era iarn si n camer era frig.
Hainele, rufele si ncltmintea erau legate la un loc n cmas, iar
bocceaua trebuia fcut n asa fel nct s poat sta pe cap. Torturatul
trebuia s se urce pe tineta de necesitti. Cu bocceaua pe cap si
minile ridicate, trebuia s stea ntr-un picior. Avea voie s schimbe
piciorul cnd nu mai putea rezista.
Singura relaxare era atunci cnd cineva trebuia s se serveasc de
tinet. Cel de pe tinet se ddea jos si apoi se urca din nou. Ne mai
destindeam si atunci cnd se servea masa.
n starea de epuizare fizic si sufleteasc n care ne aflam, unii
dintre noi consideram c aceast metod se putea suporta pentru a
scpa de cealalt metod, a sederii fixe pe prici si prin care trebuiau
s treac toti.
Finalul era ntotdeauna o crunt btaie, lundu-se ca pretext
faptul c n-ai vrut s stai un timp mai ndelungat.
Cine are impresia c era usor, s ncerce si apoi s
mrturiseasc ct timp a rezistat. Usor de vorbit, mai greu de fptuit.
Majoritatea dintre noi nu au putut-o suporta mai mult de o zi. Au fost
cazuri cnd a durat o zi si o noapte. Eu eram att de slbit, c n-am
putut s o duc nici mcar jumtate de zi; mi-a ntepenit corpul si am
czut pe capacul tinetei. Drept pedeaps c am czut, am luat o
btaie care m-a adus n simtiri. Mi se prea c plutesc ntr-un basm.

158

Dumitru Bordeianu

Un camarad, Aurel Pandurescu, a ndurat aceast pozitie timp

de trei zile si trei nopti.
Dimineata ne sculam si-l vedeam pe Pandurescu n aceeasi
pozitie de cu sear si ne nspimntam, punndu-ne ntrebarea de
unde avea resurse ca s poat suporta atta timp acest supliciu.
Totusi, dup trei zile si trei nopti a czut si el ca un bustean de
pe tinet. Norocul lui c a czut ntre tinet si prici, amortiznd putin
lovitura, cci, de ar fi czut cu fata pe ciment, putea muri pe loc. n
momentul cnd Pandurescu a czut, nu era dect Mgirescu n
camer, Zaharia lipsea. i atunci am observat pe fata lui Mgirescu o
schimbare. I-a cerut lui Tudose s-l consulte pe cel czut. Acesta a
recomandat s i se fac frectii pe tot corpul; picioarele, de la
genunchi n jos, erau cianozate.
Dup ce Pandurescu si-a revenit din lesin, spre sear, si-a luat
bocceaua si, asa gol, a vrut s se suie din nou pe tinet. Zaharia nefiind
n camer, Mgirescu a avut curajul s-i spun lui Pandurescu s s se
mbrace si s stea lungit pe prici la locul lui. Nemiscat, Pandurescu a
dormit o zi si o noapte, fr s fie btut si fr s mnnce. Iar Zaharia,
probabil la sfatul lui Mgirescu, l-a lsat n pace n tot acest timp.
Cazul lui Pandurescu a rmas pentru noi toti simbolul
rezistentei fizice si morale, iar n urma torturii acesteia i-a rmas o
porecl: btrnul fachir.
De aici se poate vedea c oamenii sunt foarte deosebiti, chiar
si numai din punct de vedere fizic. ncercrile de le Pitesti si Gherla
au infirmat ns multe preri preconcepute. De unde s fi izvort
atta trie si rbdare? Din carne si din oase?
Se apropia Crciunul si Anul Nou si nu stiu ce m fcea s
cred c se apropia si pentru noi venirea unor ncercri degradante
legate de Nasterea Domnului.

ncercarea de sinucidere a lui Gelu Gheorghiu

Am mai relatat c, n nchisorile de la Pitesti si Gherla, s-a luat
detinutilor pn si posibilitatea de sinucidere, pentru c planul
diabolic prevedea tortura continu pn la epuizarea total a
individului. De aceea au instituit pozitii fixe de tortur si plantoane
ce supravegheau zi si noapte, observndu-i pe cei de pe priciuri, s

Mlastina disperrii

159

nu se miste din pozitia impus.

ntr-una din zile, Gelu Gheorghiu si Ghit Reus erau de
serviciu, ca s duc tineta de necesitti la w.c., Gelu a observat cnd
Zaharia si-a pus la cpti o sticl; cnd ducea tineta, a gsit
momentul s ia sticla si s-o vre n buzunar, fr ca Reus s-l vad.
S-au ntors n camer si s-au asezat fiecare la locul lui pe prici.
ntr-un moment de neatentie al celor din comitet, Gelu a scos
ciobul de sticl si si-a tiat venele de la gt. Operatia a fost fcut
att de fulgertor, c nimeni n-a observat. Dup aceea Gelu s-a lsat
pe spate iar eu, cu riscul de a fi ciomgit pentru c n-am respectat
pozitia impus, am ntors capul spre Gelu. M-am ngrozit de ceea ce
am vzut. Din gtul acestuia glgia sngele.
Am strigat la Tudose c Gelu si-a tiat gtul. M uitam la el
cum sttea ntins pe spate, palid la fat, iar sngele tsnea din tietur
ntinzndu-i-se pe piept.
Nimeni nu a intervenit, deoarece nu aveam voie nici s
vorbim, necum s ne miscm. Tudose, fr s tin seama atunci de
cei din comitet, mi-a strigat s scot batista si s-i leg gtul. n acelasi
timp, a srit si el, peste mine, si l-a legat si cu batista lui.
Cnd cei din comitet au observat c noi nu mai eram n pozitia
fix, s-au repezit cu ciomegele spre noi. Petric Tudose ns a avut
curajul s-l nfrunte pe Mgirescu, strigndu-i c Gelu si-a tiat
gtul. Cei doi din comitet s-au ndreptat spre Gheorghiu, care sttea
nemiscat pe prici si plin de snge. Mgirescu a dat si el dispozitie s
se caute toti prin boccele poate vor gsi o cmas rupt, pentru a-i
face fsii s-i lege rana. Toti s-au miscat atunci din pozitiile lor,
cutnd prin boccele. i asa, bietii de noi ne-am mai putut misca. n
acest timp, Tudose, cptnd o cmas, a rupt-o n fsii si a reusit s
opreasc sngele.
Trziu a aprut si Zaharia si, aflnd de la Mgirescu cele
petrecute, nfuriat ca un taur n aren, a urlat ct l-a tinut gura s i se
spun cine i-a cutat sub cpti si i-a luat sticla. Dup aceea, ca un
posedat, a nceput s loveasc la ntmplare, n stnga si n dreapta,
pe cine nimerea.
Cel ce a ptit-o mai ru a fost Reus Gheorghe, care fcuse
echip cu Gelu la W.C. Dup crunta maltratare, acesta i-a spus c a
auzit sprgndu-se o sticl, dar nu l-a vzut pe Gheorghiu cnd a luat
ciobul. Pe Gelu nu putea s-l ntrebe pentru c, dup spusele lui

160

Dumitru Bordeianu

Tudose, dac ar fi vorbit, exista riscul s se declanseze din nou

hemoragia. L-am vzut pe Zaharia privindu-l pe Gheoghiu att de
furios, c dac nu ar fi fost n aceast situatie, l-ar fi omort pe loc.
Dup stingere, Zaharia a avut tot timpul s-si manifeste
ntreaga bestialitate. N-a ntrebat pe nimeni nimic, ci a aruncat
ciomagul pe prici si, ca de obicei, a nceput s fredoneze si s fluiere
diferite melodii, care de care mai plcute. Am mai spus c atunci
cnd cnta, fata i se transforma n fat de om, dar din momentul n
care nceta, devenea bestial, c ti era groaz s-l privesti. Ura,
mnia, cinismul si bestialitatea de lup ncoltit gata s-si sfsie
victima, toate i se citeau pe chip37.
Dezlntuirea lui Zaharia se manifesta apoi cu o putere fizic ce
nu mai era a lui, ci a demonilor care l posedau.
Dezbrcat de cmas, a nceput s ne zdrobeasc pe toti cu
ciomagul, pe care-l schimba cu centironul sau cu biciul, n asa hal, de
parc am fi fost niste busteni de lemn.
Dup aceea, Zaharia a fcut de planton singur, toat noaptea,
fredonnd si fluiernd un repertoriu foarte bogat de arii.
A doua zi a plecat din camer si s-a ntors cu urcanu. Cnd lam vzut pe acesta, am fcut deosebirea ntre expresia fetei pe care o
avea acum, privindu-l pe Gheorghiu, si cea pe care o avusese n cazul
lui Popa Nicolae. Atunci, avusese ceva uman; acum era Mefisto n
persoan si nu ntelegeam ce-l retinea s-l ucid pe Gheoghiu.
37 Mnia este fierberea sngelui din jurul inimii, de la aburul fierei sau al
tulburrii care se face. Pentru aceasta i se zice si fiere (col) si venin (cloj). i
uneori mnia este si mare poft de rzbunare; cci nedrepttindu-ne sau socotindune c suntem nedrepttiti, ne mniem, si se face atunci patima amestecat, din rvn
si din mnie.
Iar felurile mniei sunt trei: furie, care se cheam fiere (col) si venin
(cloj), si tinere de minte, si rzbunare. Pentru c mnia, avnd nceput si pornire
furia, se zice si fiere (col), si venin (cloj). Iar tinerea de minte este fierea (col)
care rmne, adic tinerea de minte a rului; si i se zice pe lng a tine minte si a se
nchina la aducerea aminte. Iar rzbunarea este mnia care pndeste vremea spre
pedeaps, si i se zice si astfel pe lng a sta de fat.
Iar mnia este straja mprteasc a gndului, avocatul poftei; cci cnd am
poftit un lucru si am fost opriti de cineva, ne mniem mpotriva lui ca si cum am fost
nedrepttiti, socotind gndul cu adevrat vrednic de durere ceea ce s-a ntmplat cu
cei ce fireste si pzesc rnduiala lor (Sfntul Ioan Damaschin, Dogmatica, Cap.
Despre mnie) (n. ed.).

Mlastina disperrii

161

urcanu ne-a spus atunci: Un alt bandit s-a aruncat de la etaj

pe scara de serviciu, din neatentia unui gardian care-l ducea la
anchet, si s-a fcut zob cnd a ajuns jos. Banditii acestia de la
munc silnic si temnit grea sunt att de nriti n credinta si
conceptia lor legionar, c de aici ncolo o s iau msuri pe care
numai eu le stiu, ca s nu se mai poat sinucid nimeni. i voi ucide
eu si prietenii mei pe aceia care trebuie, dar de sinucis nu se vor mai
putea sinucide 38.
Cunosteam bine scara, pentru c pe ea mergeam la baie nainte
de demascri si, ntr-adevr, te puteai arunca de la etaj prin spatiul
suficient de larg ca s ajungi pn jos la subsol. Amenintarea lui
urcanu cu uciderea se referea la cei care rmseser cu credinta n
Dumnezeu si n Miscarea Legionar. Iar medicul nchisorii putea
oricnd diagnostica o moarte banal.
Dup nceperea demascrilor, camera 4 spital s-a transformat
n camer de anchet unde se redactau declaratiile. O parte din
camer era izolat printr-un paravan format din cearceafuri. n dosul
acestui paravan stteau Nicolski, Zeller sau oamenii lor care ascultau
ntrebrile puse de urcanu celui anchetat si pe care trebuia s le si
scrie. ntrebrile trebuiau puse cu voce tare ca s aud si cel din
dosul perdelei. Nu rareori, am vzut cizmele misteriosului auditoriu
din spatele cearceafului, cizme de ofiter, care se deosebeau de cele
ale gardienilor. Mai mult, sunt convins c cei omorti de urcanu la
camera 4 spital n timpul demascrilor, pentru c mrturisiser fr
echivoc credinta lor n Dumnezeu si n Miscarea Legionar, au fost
ucisi de el ca s-si conving stpnii c era hotrt s suprime pe
oricine i s-ar fi ordonat.
Totdeauna cel care era n com era scos din celul sau camer
nainte de a-si da sufletul. n felul acesta nu se putea sti dac cel aflat
n com decedase imediat sau fusese omort dup aceea, pentru c
numai urcanu cu ajutoarele lui l scoteau noaptea, ducndu-l la
morg. Acolo, era pus ntr-un sac legat la gur si ngropat ntr-un
cimitir unde nimeni nu mai stia groapa. Familiile celor ucisi la Pitesti
38 Interzicerea sinuciderii este cea mai mare viclenie a tiranului,
nemaintlnit vreodat, pcatul de neiertat ajungnd s fie o mult rvnit binefacere
(vezi mai sus notele 10 si 16).

162

Dumitru Bordeianu

nu le-au mai aflat mormntul39. n cazul celor sinucisi au existat

martori, cum a fost cazul lui erban, evocat cu atta cinism de
urcanu: Un bandit s-a aruncat de la etaj si s-a fcut zob. Cei care
se aflau n com n camer, dup ce erau dusi afar, era foarte greu
de stiut dac muriser sau nu. Am putut verifica moartea lor abia
dup ncetarea demascrilor, pentru c toti cei aflati n com au fost
scosi si au murit n celule misterioase.
n timpul demascrilor, nchisoarea din Pitesti devenise o
nchisoare de ucigasi. Cei ucisi si torturati pn la epuizare au fost
mai ales cei de la munc silnic si cei de la temnit grea.
Revin la cazul lui erban, deoarece a fost primul dintre noi
care, nemaiputnd suporta torturile diabolice (fac presupunerea n
analogie cu cazul lui Gelu Gheoghiu), credea c n urma sinuciderii
lui clii se vor vedea obligati s nceteze torturile. Dac aceasta a
fost convingerea lui, s-a nselat amarnic, pentru c torturile au
continuat mai cinic si mai bestial, oculta cernd ca planul ei s fie
dus pn la capt cu orice pret.
erban era originar din Constanta si era student la Facultatea
de Medicin Veterinar din Bucuresti. Cei care l-au cunoscut sau au
lucrat cu el ca lupttor, spuneau c nu era omul care s cedeze n fata
dusmanului. La el, n-a fost contradictie ntre cuvnt si fapt: asa
ntelegea el s-si fac datoria. i numai Dumnezeu stie ct a suferit
acest tnr de a ajuns s-si pun capt zilelor. Cei care l-au torturat
nu mai sunt s mrturiseasc: au fost si ei mpuscati ca s dispar ca
martori.
Pe Gelu Gheorghiu l-a salvat faptul c tietura nu era dect
superficial, neatingnd vasele profunde. ncercarea de sinucidere l-a
costat ns mult, cci torturile la care a fost supus, ca urmare a
acestui gest, au fost dintre cele mai groaznice. Dup ncetarea
demascrilor, a spus c fcuse acest gest, creznd c-l va putea
influenta pe urcanu s-si schimbe atitudinea. Nu bnuia nici el c
planul ntocmit de ocult trebuia ndeplinit cu orice risc.

39 Vezi nota 29.

Mlastina disperrii

163

Alt ncercare de sinucidere

Unul dintre camarazii care a fost torturat pn la nebunie a fost
Aristide Nedelcu, student la Facultatea de Drept din Bucuresti.
Originar din Muscel, fusese si el crescut, ca si Popa Nicolae, n duhul
ortodox al mnstirilor de prin partea locului. Din nastere era
nzestrat cu virtuti rare. Nu era capabil s scoat un cuvnt urt din
gur sau s fac vreun ru semenului su. Fata lui Nedelcu exprima
buntate, dragoste, pace si armonie sufleteasc.
L-am cunoscut bine n lunile care au precedat demascarea, n
camera 3 subsol. M atasasem de el si-l iubeam mult. Ca si mine, era
catalogat ca fcnd parte din grupul tinerilor legionari mistici.
Apartinea grupului lui Pintilie, cu care tinea sedinte legionare n
camer, mbinnd n modul cel mai armonios credinta crestin cu
conceptia legionar. El si Pintilie erau singurii care mrturiseau
deschis credinta lor n Dumnezeu si spuneau c nu se vor lepda de
ea, chiar dac vor fi ucisi, fapt care le-a atras torturi de nenchipuit.
Dup noua pritoceal, Nedelcu si Pintilie au fost adusi lng
mine, formnd mpreun grupul misticilor. Fuseser crunt btuti cu
centironul peste cap, pn la desfigurare. De altminteri, se prea c
nnebuniser. Cnd m uitam la ei, m apuca o groaz pe care nu o
mai trisem pn atunci, fcnd legtura cu ceea ce ne promisese
urcanu c, nainte de a ne ucide, ne va face s ne pierdem mintile.
Pn la ntmplrile cu Nedelcu si Gheorghiu, care avuseser
loc n preajma Crciunului, nici un camarad din camer nu fcuse
vreo declaratie public, nu fusese dus la anchet si nu trecuse de
partea celor ce torturau.
Atmosfera din camer era de iad, torturile epuizndu-ne
aproape total rezistenta fizic si sufleteasc. Dac un om normal ar fi
intrat n camer n momentele acelea, fr s fie la curent cu cele ce
se petreceau acolo, ar fi declarat cu toat convingerea c a intrat ntrun spital de nebuni. Dac cineva ar fi fotografiat fetele tinerilor
torturati si conditiile n care eram tinuti, nu ar mai fi nevoie s se
scrie nici un rnd despre torturile de la Pitesti.
Revenind la Nedelcu, el parc intuia c de Sfintele Srbtori
ale Nasterii Domnului vom fi martorii celei mai odioase si inumane
manifestri, fcute la adresa pruncului Iisus si a Prea Sfintei Fecioare
Maria.
ntr-o zi, cnd Zaharia lipsea din camer, l-am vzut pe

164

Dumitru Bordeianu

Nedelcu srind de lng mine si aruncndu-se cu capul de ciment, de

la o nltime de vreo 80 cm. S-a ales doar cu capul spart. Speriati, cei
doi din comitet, Mgirescu si Pvloaia, s-au repezit ca ulii la el, l-au
legat cu minile la spate si apoi de gratii, ca s nu mai poat misca.
Cu picioarele legate, l-au btut crunt la tlpi, pn ce i le-au nvinetit.
Cnd s-a ntors Zaharia, mai spre sear, aflnd cele ntmplate,
a nceput s cnte, ca de obicei. Dup ce a terminat de cntat, fata a
nceput s i se schimbe. ntre timp, si pregtea instrumentele de
tortur: ciomagul, centironul si biciul.
L-a dezlegat pe Nedelcu de gratii, l-a adus pe priciul unde
dormea comitetul, s-a dezbrcat de cmas si a nceput s-l bat att
de crunt, c nu mai rmsese pe corpul lui nici ct ai pune o palm,
ca s nu fie vnt si cu rni din care curgea sngele. n tot timpul
acestor bti, Nedelcu a fost lovit peste cap cu biciul, centironul si
pumnii, nct fata lui nu mai semna a fat de om: mai bine zis, arta
ca un om iesit din minti.
Mai trziu, dup demascri, Nedelcu a fost la minele de
plumb, asa c n-am mai aflat de ce fcuse acest gest, vznd ce i se
ntmplase lui Gheorghiu. Oricum ns, Nedelcu a fcut parte din
grupul tinerilor legionari care au suportat torturile din noiembrie
1950 pn n septembrie 1951, fiind printre ultimii cruia i s-a ridicat
pozitia fix.
Am aflat de la cei care au fost n min c si-a revenit complet
datorit mediului si a atmosferei ntretinute de legionarii mai maturi;
c nu a fost turntor si a fcut parte din grupul rezistentei legionare
de la minele de plumb. Am stiut de existenta lui si dup 1955, la
Aiud; era sntos, att la trup, ct si la suflet. Dar nu am mai avut
ocazia s stau de vorb cu el. Oricum ns, Nedelcu se nscrie n
rndul eroilor legionari.
Alt metod de tortur
n viata mea zbuciumat, am rbdat de multe ori de sete n
timpul rzboiului, prin stepele fr hotar ale Rusiei. Pn la urm
ns, am gsit si acolo un izvor. Uneori beam din bltoace, strecurnd
apa prin batist. Toate acestea le-am nteles, pentru c erau inerente
vietii n timp de rzboi. Dar s-ti torturezi semenul, silindu-l s bea

Mlastina disperrii

165

ap srat, apoi s-l chinui prin nsetare, acest lucru nu l-am mai
nteles. Dac alte torturi fizice le mai puteai suporta, chiar si foamea,
setea devenea ns o obsesie. Ce minte diabolic a mai inventat
aceast metod si ce scop s-a urmrit cu ea? nainte ns de a i se
aplica, tnrul era btut pn la epuizare si slbit de toate puterile,
pentru a nu mai putea s reziste.
Tortura era aplicat fiecruia dup un anumit ritual, cruia
nimeni nu i se putea mpotrivi, cci cel destinat supliciului era legat
de mini si de picioare si i se punea un clus la gur, ca s n-o mai
poat nchide. Apoi i se turna pe gt pn la un kilogram de zeam
de varz sau de castraveti, cu o mare doz de sare. Pentru a
neutraliza orice reactie, un membru din comitet se aseza pe
picioarele torturatului, un altul l tinea de cap, n timp ce al treilea i
turna saramura pe gt.
Dup o jumtate de zi, aveai o senzatie de sete ngrozitoare.
Dac puteam suporta foamea, btaia, durerea altor torturi,
setea era ceva mai presus de durere. Nu aveam alt ap s bem dect
aceea din mncare, ce nu putea potoli setea. Dup treipatru zile, toti
aveam buzele uscate si sngernde, din cauz c ni le lingeam pn
se usca pielea pe ele. Pn si limba era uscat din lips de saliv. n
fata ochilor ne defilau ruri, izvoare si cascade cu ap dulce care ni
se revrsau n gur. Poet de as fi fost nu as fi putut gsi cuvintele
care s-mi exprime fericirea ce m cuprinsese n vis la vederea attor
ruri si izvoare.
Ne-am deshidratat att de mult, nct fetele noastre aduceau a
msti mortuare. Doamne! Ct de cumplit si epuizant ne era setea!
Se apropia Crciunul, iar noi eram torturati de sete de mai bine
de dou sptmni. Multi dintre noi beam saramura fr a fi fortati,
deoarece n timpul operatiei fortate riscam s ni se scurg zeama n
plmni. Oricum, toti ne beam portia rezervat, de parc am fi but
ap dulce.
Eram capabili atunci de orice si att de nspimnttori, nct
te ntrebai dac aveai n fat fiinte umane sau alte artri. Nu mai
aveam saliv n gur, iar mucoasa bucal si limba erau uscate si
crpate, c ti venea s urli. Faringele, si el uscat, te ardea ca focul,
dndu-ti ncontinuu o senzatie de vom chinuitoare. Starea
sufleteasc era n pragul nebuniei. Uneori asteptam cu deosebit
nerbdare s ne aduc zeama ca s ne mai potoleasc setea. i atunci,

166

Dumitru Bordeianu

pentru a ne mri supliciul, au redus cantitatea de zeam, mrind-o

ns pe aceea de sare, n asa fel nct lichidul era un fel de pap.
Groaza c nu puteam sti ct avea s dureze aceast tortur
pusese stpnire pe noi. Ni se prea c nu avea nici nceput, nici
sfrsit. Multi dintre noi ajunsesem la convingerea c ne vor ucide
prin nsetare, tortur mult mai groaznic dect foamea. Celelalte
metode de tortur ti provocau dureri si suferinte de nesuportat, dar
tortura prin nsetare era att de chinuitoare c preferam de o mie de
ori s fim btuti, numai s ni se dea ap s bem.
Cei din comitet, ca s-si bat joc de noi, puneau ap ntr-o
gamel si ne-o treceau pe sub nas.
mi amintesc de Fag Negrescu, care nu era legionar, si era cel
mai tnr dintre noi. Pe fata lui se citea nebunia de care eram cu totii
cuprinsi. Cnd unul din comitet a trecut cu gamela de ap pe la gura
lui, acesta a srit din pozitia seznd si, smulgnd-o din mna celui
din comitet, a fugit cu ea pe prici. Pn s-l prind, buse toat apa
din gamel. S-a ales cu o btaie att de crunt c nu mai putea sta n
nici o pozitie. i nici setea nu si-a potolit-o, srmanul, pentru c i s-a
turnat imediat pe gt atta saramur ct ap buse. Cumplit lectie,
ca nimeni s nu mai ndrzneasc s repete gestul lui Fag.
As propune cititorului pentru a-si satisface o curiozitate, s se
ncuie ntr-o camer timp de trei zile dup ce a but un kilogram de
saramur, dar fr nici un pic de ap la dispozitie. i poate atunci va
putea ntelege la ce au fost supusi niste tineri, timp de o lun. S
ajung s triasc aievea senzatia c nici toate rurile lumii nu pot si potoleasc setea.
n aceast stare apropiat de nebunie, am regretat din toat
inima c nu fusesem ucis cu un an n urm, n cimitirul de la Galata.
As fi scpat pentru totdeauna de acest chin. Dar ct de legati suntem
de viata pmnteasc!
n ultima sptmn, cei mai tineri dintre noi nu au mai putut
suporta aceast tortur, nemaiputnd sta nici n pozitia fix. ti era
mai mare mila de ei, s-i vezi n ce stare ajunseser. La o inspectie,
urcanu, dndu-si poate seama de starea n care eram, s-a uitat la
fiecare cu privirea lui care te ngrozea si, adresndu-se ntregii
camere, a spus: Ei bine, mi banditilor, asa o s v omor si o s v
tin numai n chinuri. Clasa muncitoare nu are mil: mila este o stare
patologic a banditilor crestini. Desigur c nimeni nu i-a rspuns.

Mlastina disperrii

167

La plecare, i-a soptit ceva la ureche lui Mgirescu, Zaharia fiind

absent. Nu am stiut ce i-a spus, dar n zilele urmtoare nu ni s-a mai
dat saramur si mncarea a revenit la normal, adic la starea de ap
chioar care nu ne putea potoli nici foamea, nici setea. n ajun de
Crciun, aceast tortur a ncetat.
Zaharia fcu unele schimbri pe priciuri, aducnd lng mine
pe Tudose n locul lui Gheorghiu, iar n dreapta mea a rmas tot
Ionic Pintilie. Cnd vedeam fetele desfigurate ale celor doi
camarazi, cu ochii sticlosi ca de nebun, m treceau fiorii. Celor mai
tineri dintre noi au nceput s le dea putin ap, cu cteva zile nainte
de ncetarea satanicei experiente. Aceasta ca urmare a iesirii lui
Eneea, un camarad de la Cluj, care, pierzndu-si cumptul, a srit de
pe prici si a nceput s strige ct l tinea gura c a nnebunit. Dup
demascri Eneea a recunoscut c nu a fcut-o intentionat, ci pentru
c si pierduse controlul.
n ultima zi a nsetrii, Mgirescu si Pvloaia, n lipsa lui
Zaharia, ne-au dat la fiecare ctiva stropi de ap, s ne mai potolim
gura uscat si crpat. Dar setea a mai durat nc vreo sptmn,
pn ce organismul s-a desrat. Odat, Mgirescu, rmas singur n
camer, a venit la mine, m-a luat si m-a dus la tineta de ap,
ndemnndu-m s beau. Asa am but trei gamele pline si, dac m-ar
fi lsat, cred c as fi but tineta ntreag.
Eram cu totii convinsi c dup aceast ncercare ne vor aplica
alta, mai degradant. i ntr-adevr, n ajunul Crciunului ne-au
administrat fiecruia o btaie proportional cu anii de condamnare.
Mrturisesc cinstit ns c am suportat-o mult mai usor dect setea
prin care trecusem.
Crciunul lui 1950. Degradarea
Asa cum n-am uitat Crciunul lui 1948 de la Suceava, tot asa
nu-l voi uita niciodat pe cel din 1950 petrecut n camera 3 subsol.
Eram att de deshidratati si de slbiti n urma nsetrii, c
pream mai degrab niste umbre, dect oameni.
Dac pn atunci torturile administrate prin bti si nsetare nu
atinseser nc degradarea absolut, ceea ce voi mrturisi n
continuare avea s intre n domeniul patologiei, iar satanizarea s

168

Dumitru Bordeianu

ating paroxismul. Nu mi-am putut nchipui vreodat c omul, fiint

rational, ar putea s-si njoseasc semenul n asa grad. Ce minte de
demon a putut s nscoceasc atta cruzime? Chiar n ziua de
Crciun, cnd fiecare dintre noi, n intimitatea sa, si mai amintea
cum srbtorea Crciunul mpreun cu cei dragi, am fost pusi n fata
unor fapte care ne-au uluit.
n acea dimineat, ndat ce a sunat desteptarea, la ora sase,
Zaharia, care n ultima sptmn lipsise din camer, a dat ordin ca
de acum ncolo n fiecare dimineat s lum pozitia fix pe prici, iar
cei care aveau nevoie s ias la urin si scaun, nu o vor mai face la
tinet, ci n propria lor gamel pentru mncare. Am rmas ngroziti
de ceea ce auzeam. Asa ceva nu mai auzisem si nici nu mai vzusem
vreodat.
n dimineata aceea, multi dintre noi n-au avut nevoie de scaun
deoarece, din cauza hranei insuficiente, se iesea afar numai la doutrei zile. De aceea, numai cam a treia parte dintre noi si-au fcut
nevoile n gamel. n camer era un miros dezgusttor, dar l
suportam, cci ne obisnuisem cu el de atta timp. Dup ce unii si-au
fcut necesittile n gamelele lor, Zaharia le-a ordonat s se aseze pe
marginea priciului, s-si ia lingura si s-si mnnce fecalele.
Doamne! Ce scabrozitate, ce njosire, ce degradare! Multi au
refuzat s-si mnnce fecalele, iar altii au avut reflexe de vom de
aveai impresia c-si vrsau matele din ei. Era un spectacol pe care
nici o imaginatie, chiar bolnav, nu si l-ar fi putut nchipui.
n fata acestei stri de nedescris multi si doreau moartea. i
totusi, au fost unii dintre noi care si-au mncat fecalele: din pudoare
ns nu le voi da numele. Din cauza refuzului altora, a nceput o
btaie cum numai n camera 2 parter trisem; se lovea peste cap,
peste fat, pe unde se apuca, cu toate instrumentele de tortur. Multi
dintre noi am scpat gamelele pe jos, murdrind n acelasi timp si
priciul cu fecalele care degajau un miros gretos. Cei care vrsaser
fecalele pe ei au fost dusi la W.C. s-si spele hainele ptate iar
fecalele czute pe jos au fost strnse cu pumnii si aruncate n tinet.
Cei care au fost sortiti s-si mnnce fecalele, dup btile pe
care le-au ndurat erau att de schiloditi, c stteau ca niste statui
nemiscate pe priciuri. Au fost crunt btuti si cei care au avut curajul
s-l nfrunte pe Zaharia si s-i spun c nici cei mai odiosi monstri nar fi fost n stare s-si degradeze semenul ntr-un chip att de bestial.

Mlastina disperrii

169

Pentru Pintilie a fost nceputul asasinrii, n timp ce pentru Nedelcu,

al nebuniei. Vlad Drgoescu, nelegionar, fire sensibil, avea n
continuare un reflex de vom, de-ti lsa impresia c-si ddea sufletul.
M gndeam cu groaz cum voi reactiona eu cnd mi va veni si mie
rndul.
Asa c, dragi camarazi si cititori, vedeti cum am petrecut noi
prima zi de Crciun a anului 1950. Iertati-i ns si voi, cum i-am
iertat si noi, pe toti cei care ne-au supus la astfel de degradri.
Peste resturile de fecale rmase n gamelele noastre s-a turnat
apoi zeama de toate zilele, obligndu-ne s mncm aceast
scrbosenie. Cu toate c Pintilie si Nedelcu au refuzat s mnnce,
le-au pus clus la gur si li s-a introdus acest amestec pe gt cu
lingurita.
Dup mas, n aceeasi zi de Crciun, Zaharia s-a dus la camera
4 spital de unde s-a ntors cu niste hrtii pe care le-a aruncat pe
priciul lui Mgirescu si Pvloaia, s le citeasc, iar el a nceput s se
plimbe prin camer cu minile la spate, fredonnd repertoriul su.
Dup vreo jumtate de or de muzic s-a oprit si i-a cerut lui
Mgirescu s-i spun pe cei ce stiau s cnte colinde de Crciun si
care se pregtiser n acest sens nainte de nceperea demascrilor.
Cum acesta i cunostea pe toti cei ce pregtiser colindele ca
s srbtoreasc Crciunul n nchisoare, i-a adunat pe priciul lung
ntr-un colt si le-a distribuit la fiecare hrtiile aduse. Pe ele erau
scrise, pe melodiile colindelor, cele mai scabroase cuvinte la adresa
Fiului lui Dumnezeu si la adresa Sfintei Fecioare Maria40.
Pentru c sunt crestin si toat fiinta mea se cutremura cnd
pronuntam numele lui Dumnezeu, nu puteam sti dac voi putea s
spun acele cuvinte de hul, de insult, aduse Majesttii si Sfinteniei
lui Dumnezeu si a Maicii Domnului de ctre slugile satanei, n acea
zi sfnt a anului 1950, n camera 3 subsol. Acelasi lucru necurat s-a
petrecut n toate camerele de la subsol si parter.
Nici cele mai depravate femei din lume, nici un om, orict de
depravat ar fi fost el, nu si-ar fi ngduit s rosteasc atari cuvinte de
hul la adresa Sfinteniei lui Dumnezeu.
Neavnd ureche muzical, eu n-am fost obligat s fac parte din
corul satanic. Au mai refuzat s cnte aceste monstruozitti: Pintilie,
40 Vezi Nota final de la sfrsitul crtii (n. ed.).

170

Dumitru Bordeianu

Nedelcu, Zelic Berza, Reus Gheorghe, Dinescu si Gelu Gheorghiu.

Pentru asta, au fost supusi la groaznice bti, iar cntecele au fost
intonate n toate cele trei zile ale Crciunului.
A doua zi, ne-au obligat iar s ne facem nevoile n gamelele n
care mncam si, din acea zi blestemat, si pn dup Pastile lui 1951,
nimeni dintre noi n-a mai avut voie s-si spele gamelele si lingurile.
De asemenea, nu mai aveam voie s bem ap din ceasca de pe capacul
tinetei, ci trebuia s turnm apa din ceasc n gamela noastr, nainte
de a o bea. Multi dintre noi, ca s mai lungeasc timpul pn cnd
aveau s fie obligati s-si mnnce fecalele rmase n gamel, se
abtineau s aib scaun, fapt ce a dus repede la constipatie, care a
antrenat alte complicatii si mai grave.
Tot a doua zi de Crciun, mi-a venit si mie rndul la aceast
degradant ncercare, nentlnit nici mcar pentru animale. Mi-e greu
s descriu aceste nelegiuiri si nu numai pentru noi, cei ce le-am
suportat, ci si pentru cititori, care vor avea aceeasi reactie de repulsie,
scrb si great. Ca si n prima zi, unii dintre noi am avut o puternic
reactie de vom numai vznd n gamelele din care trebuia s mncm
aceste dejectii. Unii au ncercat s nchid ochii, tinndu-se cu mna
de nas, iar altii n-au putut lua nici mcar o lingur. Cei care s-au opus
categoric au fost: Petric Tudose, Eneea, Virgil Mitan, Ion Grigoras,
Hutuleac Ion si altii.
Printre cei vizati de Zaharia, care asista la acest spectacol
grotesc, eram si eu. Orict am fost silit si btut si orict as fi ncercat,
reflexul de vom a fost mai puternic si m-a mpiedicat s nghit
propriile mele fecale. n aceast atmosfer de miros de vom, eram
convins c fiecare n sinea lui tria o revolt vecin cu nebunia.
i atunci, btile continund cu mai mult bestialitate, pn a
treia zi de Crciun, n-a scpat unul fr s treac prin aceast siluire.
Toat operatia s-a fcut fr ca gardianul s fie la curent, pentru c
nu el ne distribuia masa ca s ne vad gamelele infecte, ci unul din
comitet.
n zilele urmtoare, s-a procedat n acelasi fel si cu urina, cu
rezultate mai eficace.
Culmea degradrii a fost atunci cnd o parte din noi au fost
fortati s mnnce fecalele altuia (eu, nu stiu de ce, nu am fost
obligat s o fac). S-a ajuns att de departe n aceast nemaipomenit
degradare, nct unii dintre noi au preferat s mnnce propriile

Mlastina disperrii

171

fecale, pentru a nu fi obligati s le mnnce pe ale altuia. Aceast

siluire paranoic a durat vreo trei sptmni, iar pentru altii cteva
luni, timp n care am fost att de crunt btuti pentru c refuzam s ne
supunem, nct aceste sptmni au fost pentru noi nceputul unui
delir colectiv.
Anul Nou 1951, dup mrturisirile de mai sus, refuz s mi-l
mai amintesc.
n aceste sptmni de oroare, Pintilie si Nedelcu au fost att
de slbatic torturati, c primul a murit, iar cellalt a nnebunit.
Uciderea lui Ionic Pintilie
Ce reprezenta Ion Pintilie, ca valoare moral si intelectual,
prin credinta n Dumnezeu si n Legiune, am mai relatat. Dar tin s
mrturisesc, si nu as vrea s gresesc n fata lui Dumnezeu si fat de
toti camarazii nostri, c el reprezenta pentru noi, ce reprezenta Mota
pentru generatia lui. Pintilie a fost vrful piramidei elitei tineretului
legionar de acolo. Nici un alt tnr legionar nu i s-a asemnat, cu
exceptia acelui student de la Politehnica din Bucuresti, ucis de
urcanu.
Pintilie a rbdat martiriul asemenea primilor crestini. A fost
asasinat de slugile satanei, care si-au vndut sufletul si constiinta lui
Lucifer. Dac medicina si cultura romneasc au pierdut prin
uciderea lui o valoare de nenlocuit, acest tnr de o moral
desvsit, cu dragoste pentru Dumnezeu, semenii si si Legiune, va
rmne un exemplu de urmat pentru toti cei care vor veni dup noi n
acest neam.
Dumnezeu a vrut asa, cum a vrut si n cazul lui Mota, s-si
aleag, ca martiri pentru jertf, pe cei mai buni dintre noi. Dac nu las fi cunoscut n libertate, lucrnd cu el, dac nu as fi stiut ce valoare
intelectual reprezenta si pe ce solid piedestal moral era asezat, dac
n nchisoare si n special n camera 3 subsol, unde Pintilie a stat tot
timpul alturi de mine, nu l-as fi vzut cu ochii mei cum a fost ucis,
poate n-as face aprecierile pe care le fac despre acest nger cu chip de
om. Lui Pintilie nu-i lipsea nimic din brbtia si curajul martirului:
credinta si dragostea pentru Hristos si atasamentul fat de Cpitan si
Legiune. Nu trec n rndul martirilor nici fricosii, nici pe cei ce s-au

172

Dumitru Bordeianu

ndoit sau n-au avut curajul s-si mrturiseasc credinta. Vor trece n
eternitate numai cei bravi care-l nfrunt pe satana prin jertfa lor
adus lui Dumnezeu. Jertfele pe care le vrea Dumnezeu si pe care El
le alege sunt ale celor care, atunci cnd sunt pusi la ncercare, dau
dovad de cel mai nalt eroism. Neamurile vor tri numai prin eroii si
martirii lor.
i acum mi mai amintesc momentele prin care a trecut Pintilie
pn cnd i s-a luat viata.
Am relatat atitudinea lui n camera 3 subsol, aceea a unui
crestin desvrsit.
El a fost initiatorul sedintelor legionare n camera 3 subsol si a
grupat n jurul lui peste zece camarazi. Nici unul dintre ei, n afar de
Nedelcu, nu a avut ns curajul s fac ce a fcut Pintilie.
S-a rugat lui Dumnezeu si a tinut sedinte legionare fr fric si
nu pe ascuns. A mrturisit n auzul tuturor celor din camer, eu fiind
alturi de el, c este crestin si c-L iubeste pe Hristos, acceptnd
moartea, ca si Mota, c este legionar si crede n misiunea politic si
mistic a Miscrii Legionare.
nainte de a i se da lovitura de gratie si de a-si pierde
cunostinta, a fost ntrebat nc o dat dac mai este legionar. Pintilie
a rspuns cu un curaj de martir: Sunt crestin si legionar si asa vreau
s mor! i asa a si murit.
Dup cum am mai amintit, Pintilie avea un fizic delicat si de
aceea loviturile pe care le-a ndurat i-au fost fatale. i pe cnd
Nedelcu, cu un fizic de o rezistent mai mare, a suportat tortura pn
aproape de nebunie, fizicul lui Pintilie a cedat sub lovituri, nvluit
de moarte.
Constiinta mea l va vedea n permanent torturat, nu de
Zaharia, care l-a ucis, ci de satana. Nu i-am vzut rnile de pe trup,
cci nici unul dintre noi nu a avut voie s-l dezbrace. La baie nu
fusesem de sase luni, ca s ne vedem rnile si s le putem denunta.
Cmasa si izmenele lui erau lipite de corp, doar capul i se putea
vedea, un cap desfigurat, tumefiat, cu ochii abia vizibili, ascunsi n
fundul orbitelor. n urma btilor, ct a tinut degradarea cu fecalele si
pn n ziua cnd Pintilie si-a dat sfrsitul, cei mai multi dintre noi
nu eram dect o mas de carne sngernd si tumefiat, pe care o
simteam abia cnd ni se lipeau cmsile si izmenele de corp.
Iat cum a sfrsit Pintilie. n acea dimineat, Zaharia a plecat

Mlastina disperrii

173

din camer. S-a ntors dup putin, a nceput s fredoneze, s-a

dezbrcat de cmas si a venit n fata lui Pintilie, care era lng
mine.
L-a ntrebat nc o dat dac mai crede n Dumnezeu si n
Legiune. Pintilie, care era att de slbit c nu se mai misca, a mai
avut puterea s clatine din cap un da categoric. Atunci, demonii
care-l stpneau pe Zaharia s-au npustit asupra lui si l-au lovit timp
de o or cu toate instrumentele de tortur, pn cnd n-a mai semnat
a om. Apoi l-a aruncat pe prici, unde nu mai putea sta dect rezemat
de mine si de Tudose.
Dup aceast isprav, Zaharia a plecat din camer s raporteze
lui urcanu si Zeller c ordinul lor a fost executat.
Pintilie a avut o revenire care ne-a ngrozit. Sufletul lui
cltorea printre astri. Ultimele lui cuvinte mi sun si azi n urechi
si-mi vor suna pn voi nchide ochii: Vd printre astri..., apoi
soptit, nct nici eu, nici Tudose sau Gelu Gheorghiu nu am mai
putut deslusi ce spunea. Am ajuns n galaxia lui Halas si vd41 si
vocea lui a ncetat.
Am fost convinsi c Pintilie nnebunise si asteptam cu totii ssi dea sufletul. n camer domnea tcerea, groaza naintea mortii.
Triam groaza c vom nnebuni si noi, nainte de a fi ucisi, ca
Pintilie.
Cnd Zaharia s-a ntors n camer, Petric Tudose, erou al
torturilor, a avut curajul s-l nfrunte, spunndu-i: L-ai ucis!.
Zaharia, constient de asta, pentru c asa primise ordinul, i-a ordonat
lui Tudose s-l consulte pe Pintilie care, spunea el, doar simula
moartea.
Tudose a mai avut curajul s-i confirme lui Zaharia c l
omorse. Atunci, demonii din Zaharia s-au mai npustit o ultim dat
asupra trupului lui Pintilie, inert. N-a putut s-i zdrobeasc sufletul42,
pentru c Dumnezeu l luase la El. Doar trna trupului i-a rmas lui
Zaharia si celor ce i-au dat ordin s-l asasineze.
41 Iat, vd cerurile deschise si pe Fiul Omului stnd de-a dreapta lui
Dumnezeu (Fapte 7, 56) (n. ed.).
42 Nu v temeti de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot s-l ucid; temetiv mai curnd de acela care poate si sufletul si trupul s le piard n gheena (Matei
10, 28) (n. ed.).

174

Dumitru Bordeianu

Pintilie nu se mai sprijinea de mine si Tudose, nu mai rsufla,

era czut cu fata pe prici. Am imaginea clar a momentului cnd a
fost tras de un picior de pe prici si a czut bustean pe ciment, apoi a
fost scos afar. Desigur c a fost dus n celulele mortii de pe capul Tului si, fie c murise, fie c Zaharia sau urcanu i-au dat ultima
lovitur, din acea zi nu s-a mai auzit nimic de Ionic Pintilie.
Voi, dragi camarazi care veti veni dup noi, s aveti si s
pstrati amintirea si cultul martirilor, a suferintelor lor, ncepnd cu
Cpitanul si pn la ultimul camarad ucis de hidra bolsevic. S
ncercati din toate puterile voastre fizice si sufletesti s psiti cu
brbtie si curaj pe drumul pe care au psit toti martirii nostri si s nu
v temeti de nici un dusman, vzut sau nevzut, asa cum nu s-au
temut eroii nostri. i s nu fiti ca noi, cei slabi si neputinciosi,
nehotrti si fricosi. S srutati peste ani, cu evlavie si cutremur,
crucea de pe mormntul camarazilor nostri, a eroilor martiri czuti n
lupt pentru Biserica lui Hristos, Legiune si Neam.

nceputul nencrederii
Constiintele noastre erau rvsite din cauza celor petrecute cu
Pintilie. Suferintele ne duceau pe culmea dezndejdii. i nu se
ntrevedea nici o perspectiv ca torturile s nceteze vreodat. n
plus, nici nu ne puteam sinucide.
Dac suferinta fizic continu se mai putea duce, degradarea
sufletului si suferinta fratelui de lng tine erau de nesuportat. Ca
unul care mai trecusem o dat prin torturi la camera 2 parter, zream
totusi o licrire de sperant, gndindu-m c si aceste torturi vor
sfrsi odat si odat. Aveam constiinta mpcat, convins c omul
trebuie s ncerce s reziste pn la ultima limit a puterilor lui. Cnd
suferinta fizic si sufleteasc au ntrecut ns limitele posibilului, s-a
instalat n constiinta si sufletul meu dezechilibrul permanent,
aruncndu-m n hul dezndejdii.
Acesta era punctul culminant prevzut n planul ocultei, dup
30 de ani de experient n Rusia, aplicat cu urmri dramatice la
Pitesti si Gherla. Atunci cnd sufletul se gseste n dezechilibru, fr
nici o posibilitate de redresare, clul poate face din cel torturat tot
ce vrea el. Asa a nceput nencrederea, nti n tine nsuti si apoi n

Mlastina disperrii

175

ceilalti. Asa s-a realizat si verificat ceea ce spusese urcanu n fata

camerei: Am s fac din voi tot ceea ce vreau eu.
Dup cteva zile de la uciderea lui Pintilie, urcanu a trecut
prin camer si s-a uitat la fiecare dintre noi. Parc vroia s ni-l bage
pe dracul n suflete.
Cnd a ajuns n dreptul meu, am simtit cum duhul satanei din
el mi strngea capul43. A fost pentru prima si ultima dat cnd am
simtit din partea lui urcanu duhul satanei, asemntor celui ce te
hipnotizeaz si-ti transmite tie vointa lui44.
n momentul cnd s-a uitat la mine, am simtit mna lui Gelu
Gheorghiu strngnd-o pe a mea. Camaradul meu ncerca s m
ajute. Atunci mintea mi s-a luminat si mi-am recptat curajul s-l
privesc pe urcanu drept n ochi.
De cnd l nfruntasem, cnd mi reprosase c nu mi-am tras
de limb camarazii, se trezise n mine un pic de curaj. Atunci l
fcusem s se ndoiasc de formidabila lui memorie. De aceea, cu
toat inteligenta lui si cu toat groaza pe care o producea celui
torturat, cnd s-a uitat la mine m-am convins c nici el nu era de
nenvins. i din acea clip, nu mi-a mai fost att de fric de el, ca de
Zaharia sau de alti tortionari.
Proptit n fata mea m-a strpuns cu privirea si mi-a zis: Mi,
mistic nrit, tu n-ai s scapi din minile mele, asa cum n-au scpat
nici altii ca tine. Nu i-am rspuns, dar nici privirea lui nu m-a mai
ngrozit. urcanu era individul care clca totul n picioare pentru a-si
atinge scopul si a-si satisface satanicu-i orgoliu. De aceea probabil c
m pusese pe lista celor de care avea s se ocupe personal.
Dup ce a terminat rondul de privire, i-a chemat pe cei din
comitet pe culoar ca s le dea noi dispozitii, ceea ce nsemna o nou
ordine pe priciuri, ncepnd de la tineta de necesitti si pn la cea de
ap. Primul a fost asezat Reus Gheorghe, pornind de la tineta de
necesitti, urmat de subsemnatul, Gelu Gheoghiu, Petric Tudose,
43 Aceeasi durere o simt si nevoitorii lui Hristos care ncep s lucreze
pocinta si rugciunea nencetat, dup ce mai nti, rtcindu-se, au practicat yoga
(n. ed.)
44 Asta l deosebeste pe Dumitru Bordeianu de ceilalti memorialisti ai
Pitestiului: el este singurul, dup stiinta noastr, cruia i s-a dat vedere
duhovniceasc, singura n stare s vad lucrurile n adevrata lor lumin (n. ed.).

176

Dumitru Bordeianu

Mitan Virgil, Dinescu, Srbu, Ionit, Hutuleac, Sntimbreanu, Popa

si ceilalti. n partea opus: Nedelcu, Popescu Paul, Berza,
Ungureanu, toti cei care tinuser sedinte legionare la sfatul lui
Pintilie. Tinerii nelegionari au fost scosi dintre noi si asezati
ncepnd de la tineta de ap cu: Vlad Drgoescu, Ionescu, Petrovan,
Negrescu si ceilalti.
Noua ordine pe priciuri reprezenta o nou selectie privind
tortura. Odat aceast ordine stabilit, urcanu ni s-a adresat tuturor
fcnd aluzie la cazul Pintilie: Asa am s v omor pe toti cei care
veti mai spune c sunteti crestini si legionari, pentru c eu v-am spus,
banditilor, c voi face din voi tot ce vreau eu. N-o s scpati de
demascri ct o s faceti nchisoare: poate nici dup aceea. V dau
rgaz s v aduceti aminte de toate cele fcute, de la tta pe care ati
supt-o de la mama voastr si pn n clipa aceasta. Memoria voastr
este n mna mea si am metode s v scot din memorie tot ce stiti si
tot ce nu stiti sau credeti voi c ati uitat. La mine nu exist uitare ci:
tiu, mi amintesc si declar tot. Care dintre voi, banditilor, crede c
eu spun basme, s se dea jos de pe prici si s vin la mine.
Nimeni nu i-a rspuns. n acea situatie, nu mai era cale de
mijloc. Ori te urcai la cer, adic erai ucis, ori te prbuseai n hul
dezndejdii, direct n iad.
urcanu ne-a dat dou sptmni de gndire.
Acest rstimp de fals relaxare a fost pentru noi cea mai
ngrozitoare tortur sufleteasc, apropiat de nebunie.
Atunci a nceput nencrederea45, n camaradul tu si n tine
nsuti.
Dup spusele lui urcanu, memoria fiecruia dintre noi trebuia
mturat de tot ceea ce stiam sau uitasem46. Ce memorie
extraordinar trebuia s ai ca s-ti amintesti totul, de la snul mamei
si pn n clipa de fat?! Orice amnezie temporar era luat drept
refuz si urmat de consecinte nefaste.
Tot ce se scrisese de fiecare dintre noi, despre activitatea
45 Necredinta naste ndoire a sufletului, iar ndoirea sufletului pe negrij,
negrija pe uitare, uitarea pe dezndejde, dezndejdea pe moarte (Sfntul Efrem
Sirul, Pentru frica lui Dumnezeu) (n. ed.).
46 Vezi cartea Sisteme si procese de brainwashing n Romnia comunist,
de Nicolae Clinescu, ed. Gama, 1998 (n. ed.).

Mlastina disperrii

177

personal sau a altuia, trebuia declarat si public. i sunt convins c

cea mai mare tortur sufleteasc a constat n mrturisirea public a
faptelor morale reprobabile, precum si a intimittilor. Cine n-a trit
aceast tortur sufleteasc, cnd semenul tu era n stare s se uite n
intimitatea ta ca ntr-o oglind, acela nu va ntelege niciodat cum a
fost posibil s-i pui pe mas lui urcanu absolut tot ce stiai despre
tine si intimittile tale, despre printi si frati, rude si prieteni, despre
cunoscuti si camarazi, despre sefii ti si despre activitatea ta.
n acest rstimp de dou sptmni am trit tortura sufleteasc
ce ne-a dobort si asta ne-a urmrit si ne va urmri pn la mormnt.
Fiecare si tria tragedia, care era numai a lui, fiecare era
singur n fata constiintei si a faptelor sale.
n aceste dou sptmni nu am mai fost btuti. Ne
despachetam amintirile, intimittile si faptele uitate, ca s ni le stie
si altii.
i totusi a mai fost o tortur n acest rstimp. Aceea c
Petrovan si Negrescu, nelegionari, venind de acas cu tacmurile lor,
au fost obligati s-si bea ceaiul sau ciorba cu furculita. ti era mai
mare mila de acesti tineri slbiti n ultimul grad, vznd cum le
curgea transpiratia pe fat ducnd de mii de ori furculita la gur. i
dup aceea, pe la ora zece seara, li se vrsa gamela n tinet, fiind
lsati flmnzi timp de dou sptmni.
n toat perioada, de luni de zile, ct am stat nemiscati pe prici,
n pozitie fix, linistea si nemiscarea parc ti sfredeleau creierul, ca
un sobolan flmnd si feroce care ti-l rontia.
Ancheta inopinat
n timpul acestor dou sptmni s-au ntmplat pentru mine
fapte, datorit crora poate, am ajuns s pot mrturisi ceea ce
mrturisesc.
Din cauza celor prevestite de urcanu pentru a ne rscoli
memoria si constiinta si a celor ntmplate de srbtori, a pozitiei
fixe si insuportabile ce ne ducea aproape de nebunie, precum si
datorit lipsei de ndejde c vom mai scpa din iadul n care ne
aflam, se ntiprise pe fetele noastre frica si nebunia pe care probabil

178

Dumitru Bordeianu

numai cei din iad o pot avea47.

ntr-o zi, nainte de prnz, Zaharia si Mgirescu lipsind din
camer, s-a deschis usa si gardianul de pe sectia noastr, stnd n
pragul usii cu o fituic n mn, a ntrebat pe seful camerei de
numele meu. Pvloaia a rspuns c eram n camer. De retinut
faptul c ori de cte ori se auzea zvorul, noi nu trebuia s miscm
din pozitia fix, ca si cum nu s-ar fi ntmplat nimic.
Gardianul m-a invitat s ies din camer si s-l urmez. M-a dus
pn la captul T-ului si acolo m-a predat unui plutonier pe care nu-l
mai vzusem pn atunci.
Am fost scos din cldirea nchisorii si dus n cea a
administratiei, unde mai fusesem cu ocazia acelei anchete din 26
octombrie 1949.
Ajuns pe coridor, mi s-a ordonat s-mi reazem fruntea de
perete si minile s le tin pe cap. Aceasta era pozitia detinutilor
politici atunci cnd erau scosi din celul, fie pentru mutri, fie pentru
anchete sau alte interese ale administratiei. Cum stteam cu fruntea
lipit de perete, mi-a trecut fulgertor prin gnd c s-ar putea s fiu
pus chiar n fata suspectului anchetator din urm cu un an si ceva.
Abia m-am dezmeticit din pozitia fix si plutonierul m-a luat
de brat, a deschis usa unei camere, care nu era dect o celul
obisnuit cu un birou si dou-trei scaune, trezindu-m apoi n fata
unui tnr ofiter de securitate, necunoscut. Nu i-am dat nici bun
ziua, nestiind de ce eram adus acolo. Plutonierul dispruse, iar
ofiterul m-a invitat s iau loc pe scaun.
Ofiterul se uita la mine ca hipnotizat. Nu-mi mai amintesc ct
am stat asa, dar destul de mult, pentru ca ofiterul s citeasc pe fata
mea ceea ce nu mai vzuse niciodat. M-am uitat un timp si eu la el,
apoi privirea mea s-a ndreptat spre geam, admirnd zpada de afar.
La un moment dat, ofiterul s-a ridicat de pe scaun, s-a dus la
us, a scos capul afar, s se asigure c nu era nimeni pe coridor, a
nchis usa si a tras zvorul. S-a apropiat apoi de mine, m-a atins pe
umr si m-a ntrebat aproape pe soptite: Ce se ntmpl domnule, n
nchisoarea aceasta cu detinutii de aici?
47 n iad nu este pocint, ci pedeaps, si sufletul pctosului arde n iad ca
o festil (Fapte minunate de la Printi Athoniti, Ed. Cartea Moldovei, 1996, pag.
134) (n. ed.).

Mlastina disperrii

179

Am tresrit si parc mi-am venit n simtiri, trezindu-m la

realitate. Dar, n acelasi timp, un glas ndeprtat m-a avertizat s nu
spun nimic. Acest glas tainic a fost att de autoritar, nct am amutit
o clip. Relaxat, cu o voce care nu mai era a mea, i-am rspuns: Nu
se ntmpl nimic! Ce s se ntmple?
La afirmatia mea, el s-a uitat mai insistent la fata mea si mi-a
zis: Cum s nu se ntmpl nimic? Dumneata nu vezi cum arti?
Rspunznd c nu am oglind s-mi vd fata, mi-a rspuns, foarte
contrariat c noi nu aveam asa ceva n nchisoare, mi-a rspuns: Stai
s aduc o oglind, s te vezi si a iesit din camer. Dup cteva
minute, s-a ntors cu o oglind, din acelea pe care femeile le au n
poset. Mi-a pus-o n mn si mi-a cerut s m privesc.
Spre mirarea mea, cel care se vedea n oglind nu mai semna
cu cel pe care l stiam eu. Am trit momentul cnd nu m-am
recunoscut. Cel pe care-l vedeam n oglind nu era dect un nebun
care nu semna cu nimeni48. Descumpnit si mirat de ceea ce
vzusem, cu repulsie ca de ceva urt si dezgusttor, i-am ntins
aproape brutal oglinda napoi.
Cu aceeasi indignare si chiar revoltat, ofiterul mi spune:
Domnule! D-ta nu vezi cum arti? Ori esti nebun, ori ti-ai pierdut
vederea?. Nimic! i-am rspuns eu, si v rog s-mi spuneti pentru
ce m-ati chemat?
Ofiterul era convins c avea n fata lui un nebun si c, dac ar
mai fi insistat cu ntrebri, s-ar fi putut trezi cu un scaun n cap.
n timp ce a iesit din camer ca s duc oglinda, glasul acela
tainic mi repeta, continuu, s nu spun nimic. M ntrebam:
Doamne, ce este cu mine, unde m gsesc? Am fost adus aici cu
tlc, s fiu ncercat, sau aducerea mea aici are alt scop?
n timp ce aceste gnduri m frmntau si nu le gseam
rspuns, tnrul ofiter a intrat n camer, s-a asezat la birou si,
schimbnd tonul, mi-a spus politicos despre ce era vorba. Asa am
aflat c era din Iasi, c era anchetator la Securitatea din acest oras si
c scopul venirii lui la Pitesti era s m ancheteze, n urma unei
declaratii date despre un coleg de-al meu de facultate, pe nume Emil
48 Nu mai avea chip. De aceea si erau desfigurati n btaie de tortionarii
posedati de cel ru, care urste chipul omenesc, fcut dup Chipul lui Dumnezeu (n.
ed.).

180

Dumitru Bordeianu

Cristescu.
n declaratie se spunea c acest coleg era prieten cu mine, c
stia c eram legionar si cunostea activitatea mea legionar n cadrul
Faculttii de Medicin. L-am ntrebat struitor pe ofiter cine si cnd
dduse declaratia, dar a refuzat s-mi spun. Mi-a venit imediat n
minte c nu putea fi altul dect colegul meu Lunguleac, care stia din
facultate si de la Iosub Mihai, c eram bun prieten cu Cristescu.
Ofiterul mi-a spus c se stia c atunci cnd fusesem arestat, la
12 iunie 1948, Cristescu a fugit din Iasi, de unde si bnuiala c stia
de activitatea mea legionar. De fuga lui Cristescu nu stiam, dar
eram sigur c anchetatorul aflase de ea dintr-o declaratie dat de
Lunguleac n demascrile de la camera 2 parter.
Impresionat de felul cum artam si de refuzul meu categoric
de a-i spune ce se petrecea n nchisoare, n-a mai insistat autoritar, ci
m-a rugat s declar n scris ce stiam si ce era adevrat n cazul lui
Cristescu, fostul meu coleg. Mi-a ntins o foaie de hrtie si un stilou,
s scriu declaratia cu mna mea. Am ncercat s scriu dar, n starea
de slbiciune n care m aflam, mna mi tremura asa de tare, nct
mi-a fost imposibil. Tnrul ofiter necunoscut, cu gradul de
locotenent, nmrmurit c nu puteam nici mcar s scriu, m-a ntrebat
ce era de fcut. I-am propus s scrie el si, dup ce voi citi declaratia,
o voi semna.
La spusa lui, c era nevoie de scrisul meu autentificat prin
semntura mea, m-am revoltat, ntrebndu-l dac nu observ faptul
c eu nu puteam s scriu si i-am sugerat s motiveze si el la rndul
lui c nu putusem scrie pentru c eram bolnav. Solutia mea i-a
convenit, recunoscnd c ntr-adevr eram bolnav. A luat hrtia si iam dictat. I-am spus tot ce stiam de Cristescu. Declaratia mea a fost
ct se poate de scurt, cu datele de identitate, nchisoarea n care m
aflam n momentul declaratiei si despre Cristescu, c nu stia nimic de
activitatea mea legionar, c nu cunostea nimic n legtur cu
activitatea mea politic din cadrul Faculttii de Medicin din Iasi.
Cnd m-au arestat pe mine, nu stiam de fuga lui Cristescu si,
n circumstantele n care m gseam la Iasi, nu eram deloc curios s
aflu care era conceptia lui politic.
Am luat declaratia, am citit-o si, vznd c era exact ceea ce
am declarat, am pus data si am semnat-o.
Sunt convins si astzi c respectivul ofiter, vznd nebunia si

Mlastina disperrii

181

starea sufleteasc n care m aflam, n-a mai insistat asupra acestei

declaratii, ci s-a multumit cu ceea ce i-am dat. Ca urmare, Cristescu a
fost salvat de la nchisoare.
La un moment dat, ofiterul a scos o tigar, mi-a ntins-o si mia spus s o fumez linistit. I-am rspuns c nu eram fumtor, c n-am
fumat niciodat. Atunci si-a retras oferta. Ce deosebire ntre acest
ofiter si suspectul anchetator din octombrie 1949!
A iesit afar, a chemat plutonierul care m adusese si m-a dat
n primire, uitndu-se nc o dat mirat la mine. Plutonierul m-a
escortat pn la sectia mea de la subsol si m-a dat n primire
gardianului, care mi-a spus s m duc singur n camer, c era
deschis.
Cum mergeam spre camer, deodat, ca un trznet, simt o
mn ca de Goliat care-mi nsfac gtul, pe la ceaf. Mi s-a oprit
respiratia de spaim. Simtind apoi slbirea strnsorii m-am ntors si...
ce-mi vd ochii! O namil de om, mbrcat ntr-un cojoc de santinel
pn la pmnt, avnd un smoc de chei n mna dreapt.
Era urcanu n persoan! Astfel mbrcat, arta si mai voinic.
Parc era Mihai Viteazul, dar nu cu barda n mn, ci cu un smoc de
chei, cu care deschidea la propriu si la figurat usile, memoria si
constiintele noastre.
Cu o voce de tunet mi zice: Vino ncoace, banditule, c te
omor!. Avea o expresie a fetei pe care nu i-o mai vzusem
niciodat, a unui diavol care te nspimnta, te bga n mormnt. Miam revenit totusi n fire si l-am privit drept n ochi.
El nu stia ce stiam eu si constiinta acestui fapt mi-a dezlegat
gura si mi-a dezghetat inima. De ce vrei s m omori, domnule? iam rspuns eu, hotrt. S-a repezit din nou la mine si strngndu-m
de gt mi-a zis: Ce ai spus la anchet, banditule?
Am ncercat s-i iau mna de pe gt ca s pot vorbi, dar si-a
retras-o singur. Hai s mergem la anchetator, s vezi ce i-am spus,
i-am replicat eu. Nu! Banditule, spune c te omor, spune tu ce ai
spus. Am prins curaj si l-am ntrebat cu ndrzneal: Ce s spun?
Ce am declarat la anchet? Nu banditule, nu ce ai declarat, ci ce ai
spus c se petrece n nchisoarea asta.
n momentul acela m-am simtit stpn pe mine si, cu o fals
degajare, m-am uitat n ochii lui, spunndu-i c, dup cum el nsusi
mi recomandase, dac nici pmntul nu trebuia s stie pe unde am

182

Dumitru Bordeianu

fost si ce am vzut, altuia strin cum era s-i spun?

S-a repezit din nou la mine si mi-a zis: M! Asa ai spus, c te
omor?! M-a ridicat apoi de hain n sus. I-am replicat deschis:
Dac nu m crezi, hai s mergem la anchetator. Eram sigur c nu o
va face. Ar fi fost prea mult, ca un detinut s cear socoteal unui
anchetator.
Vznd fermitatea si curajul cu care l-am nfruntat, din
monstru ce era, si-a revenit, satisfcut c nu spusesem nimic. M-a
msurat apoi de sus pn jos, m-am uitat si eu la el si ochii nostri sau ntlnit o clip. i atunci, cu toat demonia lui, i-am zrit n coltul
gurii si n ochi un crmpei de omenie. Doamne, ct de contradictoriu
e omul! Ce schimbtoare si greu de cunoscut este fiinta uman!
M-a prins de ceaf, dar nu m-a mai strns si mi-a fcut vnt n
camer, njurndu-m trivial.
n urma celor petrecute ntre mine si urcanu, mrturisesc
sincer c nu m mai temeam de el. Era pentru a doua oar c-l
nfruntam, si aparentul meu curaj i-a lsat convingerea c nu voi
spune nimnui nimic despre demascri. i nu s-a nselat, pn la
Pastele din 1954.
Cnd am intrat n camer si am vzut fetele celor de pe
priciuri, care semnau cu fata mea din oglind, tot curajul pe care-l
avusesem n altercatia cu urcanu dispru. Dezndejdea mi
cuprinsese din nou fiinta. Dac n-as fi fost la acea anchet si nu s-ar
fi ntmplat cazul cu anchetatorul si cu urcanu, poate c niciodat
n-as fi observat aceste fete de tineri pe care si puseser amprenta
duhurile rele ce stpneau nchisoarea, fetele unor oameni ajunsi la
limita disperrii, de unde ncepe apoi nebunia.
Pn s ajung la locul meu pe prici, am avut rgazul s-i
privesc pe toti n ochi, deoarece nu era dect Mgirescu n camer.
Acesta mi-era drag chiar si atunci cnd m lovea, pentru c loviturile
lui erau ponderate si stia cnd s se opreasc, nelovind cu ur.
Personal, nu-i reprosam nimic. Cnd i vzusem trupul la baie, cu
cicatricele adnci ale rnilor primite n attea torturi, orice
resentiment fat de el, n fata acelui schelet spat de rni, dispruse
fr urm.
Dup cele ntmplate, mi-era foarte sete si i-am cerut lui
Mgirescu s-mi dea voie s beau, iar el mi-a fcut semn afirmativ.
Pn s ajung la tineta de ap am putut s-i privesc pe toti cei de pe

Mlastina disperrii

183

priciuri n fat. Privind chipurile martirizate, am simtit n inima mea

c acea licrire a dragostei fat de cellalt ncepea s se sting. i
mai simteam c va trece mult timp pn vom lega iarsi lantul
dragostei, dar dac vom reusi, nimeni nu-l va mai putea rupe.
Dup demascri, camaradul Popescu Paul, din grupul Pintilie,
mi-a mrturisit c, n gndul lui, plecarea mea din camer echivalase
cu drumul ce ducea spre moarte. Nu s-a nselat, cci atunci a fost
momentul de cotitur al destinului meu, care putea fi altul dac nu as
fi urmat ndemnul acelui glas tainic. Un singur cuvnt, prin care s fi
dezvluit realitatea, ar fi fost destul ca s-mi semnez sentinta de
condamnare la moarte. urcanu m asteptase ca s-mi dea lovitura
de gratie, e o certitudine pe care o triesc si azi. Dar voia lui
Dumnezeu a fost alta. Pn la Pastile lui 1954, la Gherla, am regretat
mereu c n-am spus nimic atunci. Poate c era mai bine s fi fost ucis
atunci, dect s fi ndurat attea ptimiri.
Dup cum puteti constata, demascrile de la Pitesti si Gherla
au fost astfel concepute de blestemata ocult, nct s se desfsoare
n cel mai perfect secret; un secret care trebuia s rmn pe vesnicie
ntre zidurile groase ale nchisorilor.
Dac nu ar fi survenit acea anchet, poate m-as fi ndoit si eu
de caracterul secret al demascrilor (E de remarcat c urcanu nu ma ntrebat niciodat de ctre cine am fost anchetat si care fusese
scopul anchetei).
Initial doar Nicolski, Zeller si urcanu erau pstrtorii tainei.
Dup cele constatate de mine la acea anchet, nici unui ofiter de
securitate nu-i era ngduit s stie ce se petrecea la Pitesti si Gherla.
i ceea ce-mi spusese misteriosul anchetator, n 1949, se conjuga
perfect cu taina demascrilor de la Pitesti si Gherla.
Secretul s-a pstrat pn la moartea lui Stalin.
De aceea era urcanu att de alarmat: ca nu cumva, din cauza
neatentiei lui fat de mine, secretul s fie divulgat.
n urma celor relatate mai sus, urcanu m-a sters de pe lista lui
si de atunci n-am mai avut nici o altercatie cu el si nu m-a mai fortat
s-mi lovesc camarazii. Aceasta a fost pentru mine salvarea pe care
Pronia mi-a oferit-o ca s nu ajung criminal fat de camarazii mei.
Tot ceea ce s-a ntmplat apoi cu mine pn la Pastile lui 1954,
s-a referit doar la constiinta si persoana mea. n relatiile cu camarazii
si colegii mei, nici unul dintre ei nu va avea s-mi reproseze ceva.

184

Dumitru Bordeianu

Cele dou sptmni de fals relaxare, de groaz pentru ceea

ce ni se pregtea, erau pe terminate. n viata tineretului legionar se
deschidea cea mai sumbr perspectiv, a nebuniei si disperrii, cu
toate consecintele reprobabile care au urmat.
Nebunia dezndejdii
Dup ce timpul de gndire a luat sfrsit, fiecare dintre noi s-a
vzut singur-singurel n fata mlastinii dezndejdii, n care avea s ne
arunce ura lui satan49.
Cu minile si picioarele legate n lanturi, cu trupul sfrtecat, cu
sufletul siluit pn la prostituare, nu gseam scpare nicieri.
Durerea fizic trecea ntotdeauna, dup ce rnile se vindecau, pe
cnd durerea sufleteasc, odat instalat n om, l mcina zi si noapte.
Nu mai exista alt urmare dect s te neci n aceast mlastin a
necredintei, a neputintelor si a slbiciunilor tale, sau s ceri mila si
ajutorul lui Dumnezeu, ca s-ti dea rbdare, ntelepciune si putere s
poti nota pn la liman.
Cei care s-au mpotmolit au fost de dou categorii: cei slabi si
neputinciosi, care nu au mai putut suporta suferinta fizic si
sufleteasc, si au pierdut ndejdea si credinta n ajutorul
Atotputernicului, reprosndu-I c a ngduit slugilor Satanei s ne
arunce n ceea ce ne aruncaser, si cei ce nu si-au pierdut credinta si
ndejdea mrturisit sau nemrturisit, ndjduind c pn la urm
mila lui Dumnezeu o s-i salveze totusi din disperarea n care
czuser.
ncepnd de la 15 ianuarie 1951, tortura n camera 3 subsol,
precum si n celelalte camere de la parter si subsol unde se fceau
demascri, a intrat n cea mai cumplit faz, aceea a frmntrilor
constiintei noastre. Asa cum doi oameni nu se aseamn ntru totul,
49 Mai pot s ndjduiesc? mprtia mortii este casa mea, culcusul meu lam ntins n inima ntunericului. Am zis mormntului: Tu esti tatl meu; am zis
viermilor: voi sunteti mama si surorile mele! Atunci unde mai este ndejdea mea si
cine a vzut pe undeva norocul meu? El s-a rostogolit pn n fundul iadului si
mpreun cu mine se va cufunda n trn (Iov 17, 13-16) (n. ed.).

Mlastina disperrii

185

att fizic, ct si sufleteste, tot asa nici unul dintre noi n-a suferit, n-a
trit si n-a suportat aceast dram la fel.
Cu aceast dat, au nceput pentru elita tineretului legionar
demascrile publice, declaratiile pentru mturarea si golirea
memoriei de tot ce ai stiut sau n-ai stiut. Precizez termenii ceea ce
nu ai stiut, pentru c multi dintre noi au inventat cele mai abjecte si
aberante fapte, pe care, binenteles, nu le comiseser niciodat. Acest
n-ai stiut a fost nteles gresit, ei creznd c s-ar fi putut ei salva de
torturi, folosindu-se de aceste aberatii, care nu i-au dus dect la o
prbusire si mai cumplit.
La aceast dat, urcanu a trecut prin camere si a anuntat
nceputul declaratiilor, a tot ce nu s-a declarat la ancheta oficial, a
tot ceea ce era reactionar si mpotriva clasei muncitoare si a
regimului comunist, precum si a tot ceea ce se aflase prin nchisoare,
din destinuirile camarazilor si ale colegilor. Apoi ne-a avertizat c:
cine are convingerea c nu va spune tot ce stie si ce nu stie se
nseal, banditilor, pentru c eu am metode pe care le-am aplicat si le
voi mai aplica n asa fel nct nici unul dintre voi s nu ias teafr din
aceste demascri. i ele vor continua pn ce vom goli si mtura
memoria voastr de tot ce ati stiut sau n-ati stiut.
Deci urcanu a anuntat public cea mai sumbr perspectiv. i
s-a tinut de cuvnt.
As ruga pe cititorul de bun credint s aib ntelegere pentru
semenul torturat, dar nu pentru a-l comptimi, ci mai degrab pentru
a ntelege ce memorie formidabil le-a trebuit acestor tineri ca s-si
mture si s-si goleasc constiinta de tot ce au stiut.
Or, n aceast situatie, nu puteai avea dect dou pozitii: s
spui totul fr selectie, tot ceea ce memoria ta nregistrase, cu toate
consecintele grave pentru cei pe care i declarai, sau s dai cu
trita, acuznd memoria c nu rspunde fidel la solicitri50.
V mrturisesc un fapt de necrezut si de nenchipuit, pe care lam trit mpreun cu cei care am trecut prin odioasa dram a
demascrilor. Din momentul cnd urcanu a fcut aceast
comunicare, memoria si constiinta noastr au fost parc dezlegate si
puse n miscare de o fort nscut din grozvia suferintelor si a
50 A treia cale, aceea a tcerii, este numai a martirilor, a celor care merg la
moarte punndu-si sufletul pentru aproapele lor (n.ed.)

186

Dumitru Bordeianu

torturilor, ajunse la limita superioar, mbrcnd forme de nebunie.

Fr voint si fr efort, ntr-un mod bizar, ti apreau pe
ecran toate refulrile. Aceast fort, care nu era a ta si pe care nu o
ntelegeai si nu o voiai, ti rscolea memoria si constiinta, aducnduti dinainte, ca pe o tabl, tot ce uitasesi de cnd ai nceput s vorbesti
si pn n clipa aceea51.
Lucrul acesta e foarte greu de priceput, e un fenomen sufletesc
pe care, ca s-l poti ntelege, trebuie s-l triesti.
S explice stiintific aceste fenomene specialistii n materie.
Noi, cei ce le-am trit, ne multumim doar s ni le aducem aminte.
Tot din acea zi, plantoanele de noapte nu se mai fceau de
ctre cei din comitetul de tortur, ci de noi, de cei torturati. Torturile
mbrcau acum cea mai degradant form, fiind acum administrate
chiar de noi, nou nsine, devenind din victime ale opresiunii,
opresori. Nu ne imaginasem nici n vis c ne vom aplica torturi unii
altora, pentru a fi ct mai compromisi ca btusi, turntori, si
instigatori.
n ultimele dou sptmni ajunsesem ntr-o stare de
slbiciune fizic de neimaginat; vointa si puterea mea de judecat se
reduseser ntr-att, c nu rmsese din mine dect un bot de materie
prin care mai plpia o licrire de viat si constiint, aproape de
stingere.
Am mai spus c pozitia fix pe prici era suportat, fr nici o
51 Forta care le stpnea mintea era, evident, a diavolului. Diavolul se
strduieste s ascund, atunci cnd omul si plnge pcatele, mai ales n fata
duhovnicului, relele svrsite de om. Dac nu reuseste s l fac pe penitent s uite
adevrata grozvie a pcatului svrsit, atunci l sftuieste s l micsoreze sau s
gseasc pentru el nsusi circumstante atenuante (vezi fragmentul de la Facere 3,
12). Cu totul pe dos se ntmpl atunci cnd vrea s l arunce pe om n negura
dezndejdii: i aduce aminte pcatele pn la ultimul amnunt, ba chiar le
exagereaz mrimea.
Rzboiul prin aduceri aminte este mai cumplit dect cel prin lucruri, tot att
pe ct este mai usoar svrsirea pcatului cu gndul, dect prin fapt (Sfntul
Maxim Mrturisitorul, Capete pentru dragoste, cap. 63)
i acestea (cugetele) putin vreme pzesc mintea nentinat. Iar mai pe
urm i vin asupr-i pomenirile celor mpotrivnice, si tulbur, si ntineaz pe inim,
pentru c nu a simtit nc vzduhul cel linistitor al slobozeniei Duhului, ctre care,
dup bun vreme, se adun pe sine prin neaducerea aminte de lucruri. Cci aripile si
le are nc trupesti, zic adic pe faptele bune, care se svrsesc la artare (Sfntul
Isaac Sirul, Cuvntul 56) (n.ed.).

Mlastina disperrii

187

exagerare, mult mai greu dect btile. Dac durerea din timpul
btii si rnile treceau, pozitia fix parc nu avea sfrsit. Trupurile
noastre erau aproape anchilozate si nu ne mai simteam sezutul, iar
uitatul la vrful picioarelor ti producea o surescitare si o stare
nervoas att de iritant, nct aveai impresia c nu mai rmsese din
tine dect un nebun debusolat.
i atunci, cum ar mai putea fi acuzati acesti tineri, cum li s-ar
mai putea cere socoteal, cum ar mai putea fi denigrati si ce cuvinte
de desconsiderare ai mai putea avea la adresa lor52 pentru greselile
fcute?
S nu surprind pe nimeni c unii dintre noi au spus lucruri
inventate, numai pentru a scpa cteva clipe de insuportabila pozitie
fix de pe priciuri.
Asta a fost ce nu prevzusem noi, eu si camarazii mei: faptul
c, dup torturile la care fuseserm supusi de ctre cei din comitet, de
atunci ncolo urma s fim nu numai victime, ci si chinuitori.
Ce om cinstit din lumea asta va putea s nteleag bestiala
demascare, fcut nu de dusmanii nostri directi, comunistii, ci de
camarazii si fratii nostri care czuser victime, satanizati si
nnebuniti de suferint? Cine ar putea, de pild, s-si tortureze sotia
si copiii pn la nebunie?
La Pitesti si Gherla a fost iadul pe pmnt si mai ru nu ar fi
putut fi. De aceea, oamenii nu vor ntelege niciodat ce s-a ntmplat
acolo, cum nici unii dintre noi n-au nteles.53
Cei care ne ursc din momentul cnd am aprut n istorie, pot
acum s se bucure, vznd ce au nsemnat demascrile.
tiindu-i pe legionari prigoniti, torturati, denigrati, dispretuiti
si ucisi, asa cum numai primii crestini au mai fost, toate fortele
52 Acesti frati ai nostri au czut din cauza suferintelor de nesuportat, fiind n
lanturi si supusi unor torturi continue. Ce scuz au ns milioanele de informatori,
care au fcut aceasta n stare de libertate, punndu-se de bun voie n slujba satanei?
(n. aut.)
53 n afara perspectivei teologice, nici nu este de nteles. Vrjmasul lui
Dumnezeu este si vrjmasul omului: dac Dumnezeu vrea s ne fac nc din aceast
lume cetteni ai mprtiei ceresti (mprtia lui Dumnezeu este n luntrul vostru
Luca 8, 37), satana vrea s edifice iadul pe pmnt, pentru a pierde ntreaga
omenire. (n.ed.)

188

Dumitru Bordeianu

rului, toate ocultele, precum si aceia care le servesc interesele54, se

vor mbrtisa, manifestndu-si ura satanic mpotriva unor oameni
cinstiti, cu credint n Dumnezeu si cu dragoste pentru semenul si
neamul lor.
De multe ori m-am ntrebat dac mai exist la noi oameni
cinstiti, cu simtul drepttii, care s judece si s actioneze n frica lui
Dumnezeu. De ce nu se mir nimeni c legionarii sunt cei mai urti,
cei mai prigoniti si cei mai defimati dintre toti55 membrii
organizatiilor politice existente pe pmnt?
Am mrturisit si o voi face pn ce voi nchide ochii, cum de
altfel pot mrturisi si camarazii mei, c, dac nu ar fi fost tineretul
legionar (n proportie de 80% din cei arestati si depusi la Pitesti),
muncitorii si tranii legionari de la Gherla si elevii de liceu din
Frtiile de Cruce de la Trgsor, odioasa demascare din nchisorile
comuniste din Romnia nu s-ar mai fi realizat. Aceasta o stiu
Nicolski si cei care au pregtit planul; executantii nu mai sunt.
Noi, legionarii, femei si brbati, tineri sau n vrst, am fost
singura formatiune politic organizat si disciplinat care s-a opus cu
toat forta comunismului din Romnia. Ceilalti opozanti au fost
cazuri singulare sau grupri mici si nu organizati cu zecile de mii pe
tot cuprinsul trii, ca legionarii. Aici s-a vzut lupta comunistilor
mpotriva conceptiei politice a Comandantului Miscrii Legionare,
Horia Sima, verificat n cei trei ani de demascri.
Pn mai ieri, slugile satanei, fie ei romni sau cei ce numai
vorbesc limba noastr, servind indiferent crei oculte, acuzau numai
tineretul legionar pentru aceast dram. Cnd si-au dat seama c, prin
acest procedeu, fceau propagand Miscrii Legionare, si-au
schimbat atitudinea cu 180 de grade, negnd tocmai participarea
acestui tineret la cele petrecute la Pitesti si Gherla. Sustineti-v
mrsvia, domnilor, dar cu nume si date, nu cu fabulatii, pentru c
noi i stim pe toti cei care au trecut pe la Suceava, Pitesti, Gherla,
54 Nimic nu m va putea convinge c cei ce ne ursc, ne prigonesc, ne
defimeaz si ne ucid, sunt altceva dect cele mai docile si mai autentice slugi ale
satanei (n. aut.).
55 Dac v urste pe voi lumea, s stiti c pe Mine mai nainte de voi M-a
urt (Ioan 15, 18) Fericiti veti fi voi cnd v vor ocr si v vor prigoni si vor zice
tot cuvntul ru mpotriva voastr, mintind din pricina Mea (Matei 5, 11) (n.ed.).

Mlastina disperrii

189

Trgsor, Mislea, Aiud (nchisoare destinat anume legionarilor

ncepnd cu anul 1955)!
Nu cei care ncearc s devieze atentia romnilor de la jertfa
legionar, unic n istoria politic a popoarelor, nu ocultele puse n
slujba rului vor birui. Va veni ziua cnd Arhanghelul drepttii
Dumnezeiesti va lovi cu spada lui de foc pe supusii tuturor ocultelor
docile lui Lucifer.
i, pe jertfele miilor de martiri legionari, se vor ridica tineri
curati la inim, cu credint n Dumnezeu si dragoste de oameni, care
s ncing sbiile Adevrului.
Spuneam c, n cele dou sptmni de crncen relaxare,
fiecare a fost torturat n luntrul constiintei sale de ntrebri: ce s
fac, ce s declare, pe cine s apere? Fiecare si-a fcut un plan n
acest sens.
Dup altercatia cu urcanu, ajunsesem la concluzia c nu
trebuia s m mai tem de duhul su demonic. Eram ntrit de puterea
pe care mi-o ddea mila lui Dumnezeu, care m ndemna s ncerc,
s ncerc mereu, conform convingerii mele c viata aceasta pe
pmnt nu e dect o ncercare, o lupt permanent cu ispita,
slbiciunea si neputintele proprii.
Mi-am fcut un proces de constiint: ce declar si ce nu declar,
ce stiau altii despre mine si ce stiam eu despre altii, ce ru as aduce
celui pe care l voi declara, ce complicatii si ce urmri vor avea
spusele mele pentru camarazii si prietenii mei pe care nu-i
declarasem la ancheta oficial de la Suceava.
n sufletul meu se zvrcoleau slbiciunea si neputinta,
renuntarea si hotrrea, ntr-un amestec disperat. Din aceast
nvlmseal trebuia s aleg si s pun n ordine, cu discernmnt, tot
ceea ce ni se va cere s declarm.
n acele clipe, de mari frmntri de constiint, am avut lng
mine pe Gelu Gheorghiu, cruia nu i se putea reprosa nimic. ntr-un
moment de neatentie a celor din comitet si a celor de pe prici, Gelu
mi-a strns mna si, cu o voce care m-a cutremurat, mi-a zis: Fii
tare, frate! Dac nu i-as fi simtit mna, as fi crezut c glasul venea
de pe alt lume. El nc mai tria momentul cnd fusesem pus s-l
zdrobesc si nu o fcusem. Gestul meu fat de el l-a sprijinit s nu
fac ru nimnui.

190

Dumitru Bordeianu

Stteam nuc si nu pricepeam, ntrebndu-m dac nu cumva

voia s m ncerce. Era cinstit cu mine sau peste cteva zile avea s
declare n fata ntregii camere ceea ce-mi spusese acum? Din fericire,
lucrurile nu s-au petrecut asa. Nici Gelu, nici eu n-am declarat nimic
unul despre altul, si asa am rmas uniti prin acest gest toat viata.
Atitudinea lui m-a trezit la realitate si mi-a dat certitudinea c,
dac unul singur din camarazi este alturi de tine, biruinta nu poate fi
dect de partea noastr.
Cine i-a egalat oare pe Nedelcu, Berza, Reus, Dinescu, Ghit
Andrisan, Mitan Virgil, Popescu Paul, Gelu Gheorghiu, Visovan
Aurel eroul de la Pitesti, Ungureanu (Maglavit), Sntimbreanu Ion,
Cornea, Grigoras Ion, Hutuleac Ion?
Cine ar fi crezut c nici unul din tinerii legionari si nelegionari
din aceast camer nu va cdea, n asa chip, nct asupritorii s se
poat servi de ei?
n lupt, ncercarea este cea care ti verific tria. Dac vocea
lui Gelu Gheorghiu nu mi-ar fi nclzit sufletul cu puterea dragostei
si nu mi-ar fi dat acel imbold si acea ncredere s rezist, nu stiu care
ar fi fost comportarea mea n continuare, la demascri.
Lumina care a strlucit n sufletul meu mi-a redat puterea s
calc peste slbiciuni si s iau o hotrre ferm. Odat ce lumina s-a
strecurat n constiinta mea, mi-am fcut planul, convins fiind de
puterea si ajutorul lui Dumnezeu n aceast ncercare.
Am cptat o deosebit liniste interioar gndindu-m la jertfa
camaradului Iosub Mihai, care mi fusese ajutor n ntreaga mea
activitate; de asemenea, stiind de la Suceava c Moisiu nu avea s fie
adus la Pitesti (nu mrturisise c era student) si c, prin urmare, tot
ce cunostea el nu risca s fie denuntat. Aceste dou mrturii au fost
astfel nmormntate n vesnicie.
Din mormnt, Iosub nu mai putea declara nimic: dusese
dincolo toate secretele noastre. Moartea lui a salvat pe multi dintre
camarazii nostri, legionari sau prieteni ai Legiunii. tiam de
asemenea c Iosub nu declarase nimic nainte de a fi ucis, pentru c
tot timpul fusese aproape de mine n celula n care a fost asasinat.
Dup eliberarea mea din nchisoare, am verificat c nici unuia dintre
cei care avuseser legtur cu mine si cu Iosub nu li s-a ntmplat
nimic.

Mlastina disperrii

191

Am trecut apoi n revist celelalte surse informative. Ct am

stat la Suceava, dup proces, cu Petric Tudose nu discutasem nimic
n legtur cu activitatea noastr din libertate. Ce vorbisem cu
Oprisan la celula 18 erau lucruri care nu priveau activitatea din
libertate, ci doar probleme de teologie, el fiind teolog si
neinteresndu-l niciodat politica.
Cu cei doi tineri nelegionari, Petrovan si Negrescu, lucrurile
stteau altfel. Ei se gseau n camera 3 subsol cu mine, adusi anume
aici ca s fim confruntati, crezndu-se, asa cum mi-a spus misteriosul
anchetator din 26 octombrie 1949, c eu i-as fi fcut legionari n
nchisoare.
Cu Popa anu, pe care-l cunosteam mai bine ca oricine, iar nu
discutasem probleme privind Legiunea; m ngrozea ns gndul c
voi da ntr-o zi ochii cu acest monstru si mi va plti tot ce-i fcusem
n celula 59, la Suceava.
*
n luna ianuarie, cnd au nceput declaratiile tinerilor de la
munc silnic si temnit grea, urcanu era extrem de ocupat s
citeasc, s trieze si s confrunte sute de declaratii. De aceea, pentru
a nu ne ntlni unii cu altii cei din camere diferite, s-au amenajat mai
multe compartimente la camera 4 spital, unde se scriau declaratiile.
Cnd doi sau trei din aceeasi camer si scriau declaratiile, o fceau
la aceeasi mas, pe ct vreme cei din camere diferite nu se puteau
vedea ntre ei.
Cei care au trecut pe la camera 4 spital si amintesc foarte bine
c n partea stng, cum intrai n camer, spre geamul ce ddea la
strad, era un tarc mprejmuit din cearceafuri, unde sttea cineva care
nu putea fi vzut. Cu toate acestea, cearceafurile neajungnd pn
jos, se putea distinge foarte bine, din pozitia n care ne gseam la
mas, ce fel de cizme sau pantofi purtau cei ce stteau acolo la
pnd.
n repetate rnduri, ct am scris, am observat cizme sau
pantofi de ofiter, cci gardienii nu purtau pantofi. Am mai spus c n
acest tarc asistau ajutoarele lui Nicolski, pentru a fi siguri c urcanu
nu-i trgea pe sfoar. Aceast situatie mi-a ntrit convingerea c,
att Nicolski, ct si Zeller si ceilalti, nu aveau ncredere n urcanu,
ci se serveau de el pentru a-si ndeplini planul.

192

Dumitru Bordeianu

Fiind att de ocupat, urcanu era ajutat de cei din comitete,

care asistau cte unul sau doi, verificnd dac ce se scria era identic
cu ceea ce fusese spus public, n fata camerei si a comitetului de
tortur. De aceea, atunci cnd se fcea o declaratie, ei si notau totul
ntr-un caiet desigur, furnizat de administratia nchisorii. Din cauza
acestui sistem de confruntare era foarte greu, dac nu imposibil, s
omiti ceva.
Pentru scrierea acestor declaratii eram dusi de la ora sapte
dimineata si tinuti pn la ora nou seara. Pn n luna februarie
escorta o fcea urcanu si ctiva gardieni pusi la dispozitia lui, alesi
dintre cei tineri, nou angajati, prelucrati si amenintati s nu scoat un
cuvnt.
Din camer eram scosi fie de urcanu direct, fie de seful de
sectie, si predati acestor gardieni de navet. Dup demascri, am
aflat c unele dintre ajutoarele de ncredere ale lui urcanu lucrau si
la trierea declaratiilor pe centre universitare, capitale de regiuni si
raioane.
La camera 4 spital am nteles c declaratiile noastre, dup
verificri si confruntri, erau trimise la Nicolski si apoi la oficiile de
Securitate din capitalele de regiuni si raioane.
Nicolski se pregtea s trimit ct mai repede declaratiile
noastre la diversele securitti, pentru arestarea celor declarati de noi.
Mai greu era s-mi dau seama ce stiau altii despre activitatea
mea, pe care nu o declarasem la Suceava. Cel care cunostea
activitatea mea era Cojocaru. Am mai spus: cea mai mare greseal
a tinerilor legionari a fost ncrederea deplin pe care au avut-o unii n
altii. Dar puteam noi oare prevedea prin ce vom trece? Nu era oare
mai de pret cinstea si ncrederea dect greseala? n Cojocaru aveam o
ncredere mai mare dect n mine, ce s-a dovedit a nu fi zadarnic,
pentru c nici el nu a declarat nimic.
De aici ncolo, tot ce stiam n legtur cu camarazii mei,
nedeclarati la ancheta de la Suceava, depindea numai de mine s fie
spus sau nu.
i iat c mi-a fost deschis, din mila lui Dumnezeu, o portit
de scpare.
ncepuse atunci ancheta lui nea Georgic gardianul, seful
sectiei de munc silnic de la etajul 2, mutat apoi la etajul 3, n

Mlastina disperrii

193

legtur cu nlesnirile pe care le fcuse, prin scrisori, unei detinute

din lumea bun a Bucurestilor.
ntr-o dimineat, usa camerei se deschise brutal si apru, ca o
furtun, urcanu. S-a uitat prin camer si ochii lui s-au oprit asupra
mea, fcndu-mi semn s ies afar.
Pe culoar, m-a somat s-l urmez. Eram att de slbit, c abia
m miscam, iar el m zorea. l vedeam pentru a doua oar mbrcat
n cojocul de santinel si cu smocul de chei n mn. Am observat c
era ncltat cu pslari pe care-i foloseau si gardienii n schimbul de
noapte. Pe unde trecea urcanu, gardienii dispreau si se ascundeau
de parc ar fi trecut o fiar slbatic care ameninta s-i sfsie.
Mergnd asa n urma lui, m ntrebam cine i-o fi dat atta
putere pe vremea aceea nu stiam de Nicolski si de Zeller ca toat
nchisoarea cu detinutii si gardienii ei s fie numai la dispozitia sa.
Nicolski avea s spun mai trziu c numai urcanu si
ajutoarele lui au fcut demascrile, la ordinele primite din strintate
si nicidecum de la el si de la altii din Comitetul Central. Doamne!
Pn unde ajunge minciuna, ipocrizia si diversiunea bolsevic! Cum
putea oare un detinut ca urcanu s aib aceast nchisoare si toti
detinutii din ea la discretia si bunul su plac? Dar administratia
nchisorii ce rol mai avea? nchisoarea era condus si administrat de
urcanu!
Iat momeala pe care i-a ntins-o Nicolski lui urcanu, pentru
ca nici n vis s nu-si dea seama n ce curs fusese atras si ce victim
avea s fie, mpreun cu ajutoarele lui. Nicolski stia, de fapt, nc
dinainte de nceperea demascrilor, c cei care vor duce la
ndeplinire planul vor fi executati, pentru a se sterge orice urm.
Nu exist ru ndreptat mpotriva semenului, pe care dreptatea
lui Dumnezeu s nu l sanctioneze. Acest om frumos, voinic si cu o
inteligent iesit din comun, urcanu, nu ar fi fcut mai bine s-si
execute n liniste cei sapte ani de nchisoare? S-ar fi eliberat si el ca
toti ceilalti detinuti si nu ar fi avut nimic pe constiint. Orgoliul si
setea de mrire ntunec ratiunea, ducnd la betia puterii. Pentru cei
ce au aceast patim nu exist ntoarcere, prbusirea lor e fr putint
de salvare.
Cnd am ajuns la camera 4 spital, urcanu a ntrebat tare, s
aud si cei din dosul cearceafului, dac n 1950, vara, cnd eram la
etajul 3, vis-a-vis de celula doamnei cu pricina si ieseam cu tineta la

194

Dumitru Bordeianu

W.C., l vzusem pe Georgic gardianul stnd de vorb cu ea n us

sau intrnd n celul. Realitatea era c l vzusem dar, pentru c se
purtase omeneste cu noi, am rspuns ferm c n-am observat nimic,
niciodat.
De ce m-o fi ales atunci tocmai pe mine urcanu, n-am reusit
s nteleg. Oricum ns, acea discutie cu el se lega strns de
atitudinea pe care trebuia s o am n timpul declaratiilor de mai
trziu.
i solutia avea s mi-o dea tot urcanu, ntrebndu-m dac
mai aveam ceva de mrturisit, n afara celor spuse n camera 2 parter.
I-am rspuns clar si sigur pe mine c nu mai aveam dect lucruri
mrunte56. La care el m-a amenintat cu moartea, dac i voi ascunde
ceva. n sinea mea, mi-am zis c, de ast dat, czuse si el n plasa
mea.
urcanu credea c declarasem tot la camera 2 parter; era si
foarte multumit c nu divulgasem secretul reeducrii.
A fost a treia si ultima oar cnd urcanu, datorit atitudinii
mele, s-a ndoit de memoria sa formidabil. Nu-mi rmnea dect s
exploatez acest atu. tiam ns c trebuia s declar si eu ceva si
rmnea s m hotrsc ce anume.
Dup cteva zile, parc Dumnezeu i-a soptit lui Pvloaia, c
i-am putea denunta pe fostii frati de cruce si frtiori care activaser n
anii 1940-1941 n F.D.C. n liceul nostru. I-am cerut lui Pvloaia
lmuriri, dar el mi-a spus s declar tot ce stiu, lsndu-mi libertatea
s fac selectia. Am fost convins c-mi ntindea o curs, pentru c de
la Flticeni numai eu si el puteam da relatii din anii 1940-1941.
Am cutat s mi-i amintesc pe toti cei pe care i-am cunoscut
acolo, ce date aveam despre ei, care au fost arestati si care nu puteau
fi gsiti. Majoritatea acestor camarazi aveau caziere din timpul lui
Antonescu. Nu stiam ns dac vreunii si reluaser sau nu activitatea
n cadrul Corpului Studentesc Legionar.
Declaratiile despre camarazii de la Flticeni le-am dat timp de
56 Ancheta era un fel de spovedanie anapoda, n urma creia
mrturisitorul nu iesea curtat, ci mpovrat si ntinat. Cel ru nu inventeaz nimic,
se foloseste de toate mijloacele, bune n sine, pentru a-si mplini scopurile, rele n
ntregime. n aceast categorie intr si sedintele de anamnez hipnotic, si cele
psihanalitice (n. ed.).

Mlastina disperrii

195

mai multe zile, iar Pvloaia nu le-a comentat.

Pentru declaratiile scrise la camera 4 spital se fceau
programri, iar cazurile de urgent si confruntrile se rezolvau peste
aceast ordine. Cum Pvloaia voia s scape de camarazii de la
Flticeni, m-a programat la urcanu, imediat dup interogatoriul n
legtur cu nea Georgic gardianul, programare ce a marcat o
cotitur n viata mea de nchisoare si n demascrile de la Pitesti.
A doua zi dup ntlnirea cu urcanu, seful de sectie a deschis
usa si, cu o hrtie n mn, a ntrebat de mine. M-a scos din camer si
m-a dus pn la captul sectiei, unde m-a predat unui gardian care ne
escorta ntre camera de tortur si camera 4 spital.
Atunci am avut acea ntlnire, desigur programat, cu
Bogdanovici, de neuitat pentru mine, pe care am relatat-o deja, n
capitolul referitor la nchisoarea din Suceava.
Ce as mai putea spune despre Bogdanovici?
urcanu l-a ucis, probabil la ordinul lui Nicolski, pentru c nu
acceptase reeducarea violent, vrnd s duc regimul n eroare prin
jocul de-a inteligenta. Cum ns nici urcanu si nici ajutoarele lui
nu mai sunt pentru a mrturisi, singurul care cunoaste adevrul n
acest caz a rmas Nicolski.
Deci, n planul ocultei, Bogdanovici trebuia s dispar pentru a
se sterge orice urm n legtur cu felul n care ncepuse reeducarea
de la Suceava. Toti trebuiau s dispar, pn la Nicolski, ca si n
cazul lui Beria57, ca s nu se stie cine a ordonat si executat planul
acestei drame.
Sunt sigur c dac Bogdanovici ar fi acceptat demascrile prin
violent la Pitesti, el nu ar fi fost ucis. Bogdanovici a fcut ns
greseala de a-i fi spus lui Popa anu, colegul si prietenul su din
Soroca, precum si lui Mrtinus, c el ar fi fost dispus s fac acel joc
de-a reeducarea, dar numai pentru a salva tineretul legionar. Acestia
doi l-au denuntat lui urcanu.
El s-a fcut vinovat de a fi nceput reeducarea la Suceava. C a
fcut-o la sfaturile tatlui su, sau la propunerea comunistilor, nu mai
are important. De altfel, el si-a recunoscut greseala, mrturisindu-mi
nainte de a muri: Frate, asa se pltesc greselile!.
57 Beria = Lavrentii Pavlovici (1899-1953), evreu rus, ucis de apropiatii si
imediat dup moartea lui Stalin (n. ed.).

196

Dumitru Bordeianu

Totusi, Bogdanovici nu a fost un ticlos, un turntor. A

ncercat s fac un joc cu comunistii, asa cum au fcut multi dintre
universitarii si intelectualii de marc. Nici un intelectual romn nu
are dreptul s-l judece, mai ales c multi au fcut acest joc de bun
voie. Pe el l-a judecat probabil propria constiint.
Bogdanovici nu a sfrsit ca un ticlos, cum pe nedrept l-au
acuzat unii, ci a rmas un martir, ucis miseleste, prin cele mai
groaznice torturi, care au durat un an si patru luni. Dac cineva l-ar fi
vzut cum l-am vzut eu, la ntlnirea noastr pe scri, s-ar fi
cutremurat. Arta ca un mort. Pe oasele lui nu mai rmsese dect
pielea ntins si ochii mari nfundati n orbite, n care mai licrea
doar un strop de viat. Un mort, cu ochii vii. Ct suferint si durere,
ct chin! i ct rbdare a avut acest tnr ca s poat suporta
torturile, ca nimeni altul dintre noi, cei ce am trecut prin Pitesti!
La amintirea lui, m plec cu adnc veneratie, ntelegere si
dragoste camaradereasc. A fost un martir care, mpreun cu toti cei
ucisi n demascri, n anchete sau n alte mprejurri, a ngrosat
rndurile legionarilor czuti.
Aceast ntlnire mi-a zguduit toat fiinta, mi-a rvsit
constiinta si puterea de judecat, iar ochii suferintei lui, din iarna lui
1951, m vor urmri pn la moarte.
Declaratiile publice n camer
Dintre primii care au nceput s fac declaratii, au fost:
Gheorghiu, Tudose, Cornea, Sntimbreanu, Hutuleac, Paul Popescu,
Comnici, Romic Proistosescu, apoi Vlad Drgoescu si Ionescu
dintre nelegionari, toti cu o conduit de eroi n nchisoarea din
Pitesti.
Cum Zaharia si ceilalti din comitet fuseser informati de
urcanu c eu declarasem ce era mai important, n urma
demascrilor de la camera 2 parter, fapt care m avantaja, mai
rmnea s studiez ce s declar si mai ales ce s nu declar.
Foarte important era cantitatea de informatii pe care o detinea
fiecare tnr, nedeclarate n timpul anchetei oficiale, n legtur cu
activitatea fiecruia, precum si cu cei implicati n aceast activitate.
Dup cele vzute n camera 2 parter, am fost convins c unele din

Mlastina disperrii

197

cele declarate erau fictive, pentru ca bietii tineri s mai scape din
insuportabila pozitie fix de pe priciuri si de torturile la care erau
supusi. Securitatea avea urgent nevoie de aceste declaratii pentru a
judeca si condamna pe cei internati n lagre si nejudecati.
Alte declaratii erau cele n legtur cu ceea ce auzisem n
nchisoare de la camarazii nostri. Toate erau scrise ntr-un carnet de
ctre membrii comitetelor de tortur care ne asistau. Notele i
serveau lui urcanu ca s poat verifica oamenii foarte usor,
confruntnd declaratiile ntre ele.
Declaratiile referitoare la intimittile delicate, acestea au fost
lsate mai pe urm; ce-l interesa pe Nicolski n primul rnd erau
declaratiile privind pe cei necondamnati nc si pe cei rmasi n
libertate, care prezentau un pericol pentru regim.
Pe la sfrsitul lui ianuarie, urcanu l-a ucis personal pe un
tnr legionar, pe nume Nit Cornel, care fusese premiantul de
onoare al liceului teoretic din Bacu si unul dintre cei mai buni
studenti ai Politehnicii din Bucuresti. urcanu l-a ucis zdrobindu-i
ficatul cu picioarele, pentru c mrturisise public auzind si cei de
dup cearceafuri c este crestin si legionar si vrea s moar n
aceast credint.
Nu ncape nici o ndoial c urcanu l adusese n camera 4
spital, ca s demonstreze celui ascuns care se prea poate s fi fost
Nicolski sau Zeller loialitatea lui fat de comunisti si faptul c
putea suprima viata unui tnr, fr pic de mil, atunci cnd victima
si mrturisea public credinta n Dumnezeu si n Legiune.
Tnrul acela se asemna n calitti, credint si atitudine, cu
Pintilie, fiind, ca si el, unul din cei mai buni dintre noi. Asa s-a fcut
c Miscarea Legionar a dat dintre tinerii ei ce a avut mai de pret, ca
jertfe nchinate lui Dumnezeu si credintei legionare. Sunt convins c,
dac tineretul legionar ar fi dat numai aceste dou jertfe, ar fi
mplinit poate prinosul de sacrificiu. Ei valorau ct sute dintre noi,
ceilalti.
Nebunia, delirul colectiv al disperrii, s-a manifestat prin
actiunea reciproc de tortur, administrat de cei care deveniser din
victime, tortionari. Dac s-ar face o comparatie ntre acesti tineri de
dinainte de demascri, cnd armonia, dragostea si ntelegerea se

198

Dumitru Bordeianu

vedea la ei, att la legionari ct si la nelegionari, si cei de dup

demascri, nnebuniti de suferint si disperare, avnd o comportare
de fiar unul fat de altul, nu ti-ai putea explica transformarea, dect
printr-o nebunie colectiv.
Fat de ceea ce am vzut la camera 2 parter si la Gherla, nu
pot s nu remarc c majoritatea tinerilor din camera 3 subsol s-au
comportat, totusi, mai blnd, cnd au fost siliti s-si tortureze
camarazii.
Cine ar putea ntelege c, atunci cnd unul era pus s-si bat
camaradul, plngea frnt de durerea, de chinul pe care-l provoca
celui torturat?
Mai mult de jumtate din camarazii de la camera 3 subsol, pe
care i-am vzut cu ochii mei, triau aceste stri sufletesti. Cine va
crede? Slugile satanei? Categoric nu, ci numai cei ce au trecut pe
acolo, camarazii nostri si cei care vor veni dup noi. Altfel, totul e
doar o poveste de domeniul fantasticului sau al patologiei.
Ciudat era si c, uneori, victimele cereau celor care-i bteau s
dea mai tare, dup ordinele comitetului de tortur. Unii bteau si
plngeau de suferinta celui torturat, n timp ce victima cerea s fie
lovit mai tare. Cum s-ar putea explica aceast stare de constiint?
Cine nu i-a vzut pe Paul Popescu, pe Sntimbreanu, Cornea,
Ungureanu, Grigoras, Hutuleac, Visovan, Nedelcu, si ceilalti... sau
pe Vlad Drgoescu si Ionescu, dintre nelegionari, cine nu i-a vzut
pe cei care se torturau reciproc, plngnd amndoi, dar nu de durerea
proprie, ci de durerea celuilalt? Nu tin toate acestea de domeniul
fantasticului si al nebuniei pentru cei care n-au trecut pe acolo sau
pentru cei de rea credint?
Ce om cuminte, normal si cinstit, si-ar tortura sotia si copiii pe
care i iubeste? Cum poti tortura pe cel pe care-l iubesti? Nici mcar
un nebun nu ar face asa ceva. Doar diavolul, care nu are
sentimente58. Dar noi toti eram posedati atunci de duhurile satanei.
Cine s te cread c tot ce ai vzut si simtit este adevrat? Numai
Dumnezeu si tu nsuti, cel care ai trit aceast nebunie.
Am mai spus c, din pudoare, nu voi vorbi de faptele mele de
eroism, ci numai de neputinta, de slbiciunea si prbusirea mea.
58 Singurul sentiment al diavolului, din care izvorsc toate celelalte ale lui,
este ura, ura absolut fat de neamul omenesc (n. ed.)

Mlastina disperrii

199

Povestesc totusi urmtoarea ntmplare, numai pentru a face pe cei

de bun credint s nteleag nebunia prin care am trecut noi, tinerii
legionari si nelegionari de acolo.
ntr-o bun sear, aproape de ora nou, Zaharia se ntoarse de
la camera 4 spital, fredonnd.
S-a oprit n dreptul priciului meu si mi-a zis s-l urmez. M-a
dus si m-a instalat pe priciul comitetului de tortur, m-a legat de
mini si de picioare si s-a adresat celorlalti: Veniti s v mbrtisati
camaradul care v-a fost sef de camer si nu a vrut s v bat.
S fi fcut asta din ordinul lui urcanu sau era o simpl
manifestare a exceselor lui, nu stiu nici pn acum. Mrturisesc ns,
cu fric de Dumnezeu, c niciodat pn atunci nu m-am simtit mai
aproape de oameni si mai afectuos fat de ei, ca n acea noapte de
neuitat. n loc s triesc ura si rzbunarea, triam plcerea si
satisfactia e paradoxal c acei ce m loveau n-o fceau din ur, ci
pentru c erau nnebuniti, constrnsi, torturati s o fac.
n clipa aceea, i-as fi strns n brate si le-as fi srutat rnile si
vntile de pe trup. Nu m-am uitat, am nchis ochii, s nu vd cine
m loveste, pentru c n aceleasi mprejurri si eu lovisem pe cel mai
drag si mai cinstit camarad, pe Costache Oprisan, la camera 2 parter.
Triam bucuria c-mi pltesc slbiciunea. Cum spusese
Bogdanovici: Frate, asa se pltesc greselile.
Necredinciosii, cei ce ne ursc, cei ce nu au avut fat de
semenul lor nici un sentiment care apropie pe om de Dumnezeu, vor
spune c ceea ce mrturisesc eu sunt mai mult dect nebunie.
Dac nu as fi trit eu nsumi aceste stri sufletesti, dac fiinta
mea nu s-ar fi zguduit pn la ultima fibr, nu mi-as fi nteles
niciodat camarazii si nici drama de la Pitesti si Gherla.
Mi-am pierdut cunostinta, asa c nu stiu ct a durat tortura si
nici nu am vrut s aflu cine m-a lovit si cine nu. Mi-amintesc doar c,
a doua zi de dimineat, eram pe prici, dar nu n pozitie fix, ci ndoit
de durerea pe care abia o mai suportam si plin de rni.
i totusi, n clipele acelea, eram convins c nici unul dintre
camarazi nu m atinsese nici mcar cu un deget, ci fiinte dintr-o alt
lume, pline de ur si cinism, m loviser cu bestialitate.59
59 Autorul insist asupra responsabilittii, care apartine, pn la urm,
duhurilor rele. Bordeianu are vedere duhovniceasc si observ c oamenii, arvuniti

200

Dumitru Bordeianu

Nu m-am miscat de pe prici timp de o sptmn, iar

mncarea mi era adus acolo. I s-a permis chiar unui camarad s-mi
pun pe rni comprese cu ap rece.
Ce mi-a umplut sufletul de durere a fost c unii dintre
camarazii care m-au torturat, dup cele ntmplate, nu s-au mai putut
uita n ochii mei, asa cum nici eu nu m mai puteam uita n ochii lui
Oprisan. I-am nteles. Nu vreau s dau numele celor ce m-au lovit;
unii mai triesc nc si s-ar putea s le provoc o mare durere.
Atunci a fost ultima oar cnd mi-am pierdut cunostinta n
timpul torturii.
Pn la Pastile lui 1951, cei din camer au mai fost pusi s m
tortureze, ns individual. Unii au refuzat, cum au fost: Nedelcu,
Gheorghiu, Cornea, Dinescu, Visovan, Tudose, Ungureanu,
Hutuleac, Grigoras, Drgoescu si altii...
Nici unul din cei care au acceptat nu a lovit cum i se ordona ci,
dimpotriv, eu i rugam s loveasc mai tare, iar ei, cu siroaie de
lacrimi pe obraz, executau ordinul, nentrecnd ns nici unul
msura.
Cei care refuzaser s m loveasc au fost si ei crunt btuti
dup aceea. Dar durerea mea pentru suferinta lor ntrecea cu mult
suferinta pe care mi-o pricinuiser ei.
Cine ar putea crede sau ntelege c poti iubi cu atta afectiune
pe cel ce ti-a provocat atta durere? Cine n-a trecut pe acolo nu va
putea. Dar pentru noi, care am simtit pe neputincioasele noastre
trupuri toate acestea, faptele sunt mult mai usor de nteles.
Toti mi-au rmas n inim asa cum i cunoscusem nainte de
nceperea demascrilor de la camera 3 subsol. Da, atunci fuseser ei
cei adevrati, iar acum erau posedati si nebuni.
Cum vor putea ntelege cei care sunt plini de ur, de rzbunare
si lipsiti de mil fat de semenii lor, c tu l-ai iertat pe fratele tu
chiar n clipa cnd te tortura, pentru c simteai c acest frate al tu, n
starea lui normal, niciodat nu ar fi ridicat mna s te loveasc?
Adevrata dragoste se vdeste atunci cnd ti ntelegi semenul
si-i ierti greseala. Oare relele din lumea aceasta nu se ntmpl
tocmai din cauza urii si rzbunrii fratilor nostri?
prin pcat celui ru, sunt doar unelte ale aceluia (vezi si ce spune despre Zaharia). Se
apropie de acea urias porunc, iubirea pentru cei ce ne fac ru (n. ed.).

Mlastina disperrii

201

Dup ntlnirea mea cu Bogdanovici, care mi-a zguduit att de

mult constiinta, mi-am pus ntrebarea: vom ntelege oare s nu
repetm greselile altora? Nu a fost ucis Bogdanovici tocmai pentru
c nu a vrut s loveasc? Nu am vzut eu n ochii lui suferinta a mii
de tineri, suferint pe care el o ducea dincolo de mormnt?
Am mai spus c noi ne refuzm orice comptimire pentru
durerile noastre. Dac vorbim, o facem pentru a arta celorlalti c
exist o categorie de oameni aflati n serviciul satanei, care cultiv
ura, minciuna, ipocrizia, diversiunea, dispretul, pentru a provoca ct
mai mult suferint semenilor.
Nu ne-am plns si nu ne vom plnge vreodat de durerile si
suferintele pe care le-am suportat, deoarece drumul pe care noi nsine
l-am ales era un drum de calvar, anevoios si semnat cu dureri.
Atunci cnd durerea si suferinta s-au instalat n viata noastr
sub diferite forme: foame, frig, dor nepotolit, umilint, lips de
comunicare scris sau vorbit cu cei dragi; cnd am fost pusi n
imposibilitatea de a nvta, de a cunoaste, cnd nu ne puteam face o
profesiune, stnd attia ani desprtiti de printi, sotii si copii si, pe
deasupra, avnd si sumbra perspectiv c nu vom scpa vreodat de
acolo unii au vrut s se salveze, dar s-au pomenit, unde?!
Au acceptat momeala satanei, creznd c vor scpa de
suferint, aplicnd-o celor ce deja sufereau. Dup legea firii ns, cel
ce provoac suferint fratelui su pentru a scpa el nsusi de ea, nu va
fi iertat niciodat si aceeasi implacabil pedeaps se va ntoarce si
asupra lui.
Astfel, suferinta si dubleaz efectul, actionnd asupra
amndurora.
Aceia dintre noi care au nteles fr murmur si fr sovire c
drumul va fi greu dar c, prin credint si rbdare vom birui, au rbdat
pn la limita dezndejdii, ncercnd din toate puterile lor s nu
pricinuiasc suferint nimnui. Ei au fost cei ce au rbdat cu stoicism
loviturile date de camarazii lor nnebuniti de fric si dezndejde,
rugndu-i pe acestia s loveasc mai tare, asa cum le ordonau
satrapii, pentru a nu fi si ei, cei ce loveau, supusi dup aceea
torturilor. Sublim nebunie a dezndejdii! Ce vreti mai mult?
Voi, dragi camarazi, veti ntelege oare? Adevrata ntelegere
nu poate izvor dect din dragoste: nu noi loveam, ci ura satanei.
Asta s-a vzut bine dup ncetarea demascrilor: camarazii se

202

Dumitru Bordeianu

strngeau n brate cu aceeasi dragoste, stim si ntelegere, ca nainte.

Cine n-a trit clipa iertrii, a ntelegerii, a mpcrii, a rentlnirii n
dragoste, nu-i va ntelege niciodat pe cei ce au trecut prin
demascri.
Dintre metodele de nesuportat, aplicate tuturor camarazilor
nostri de ctre Nicolski, prin urcanu si comitetele de tortur, cea
mai grea a fost pozitia fix pe prici. Starea nervoas pe care ti-o
provoca aceast pozitie era groaznic. Parc cineva ti sfredelea
creierul, slbindu-ti vointa si puterea de judecat, fcndu-te s
triesti senzatia c, din moment n moment, puteai s-ti pierzi
mintile.
Dup ce au ncetat demascrile, camarazii mei spuneau c
nebunia dezndejdii a ajuns la limita de rezistent nervoas n
momentul n care a fost preferat durerea fizic, n locul pozitiei fixe.
Aceast tortur i dusese pn la abolirea total a vointei si a puterii
de discernmnt, fiind dispusi apoi s declare si s fac orice li s-ar fi
cerut.
Vznd pe Pintilie si pe Nedelcu iesiti din minti, am trit si noi
groaza de a ajunge ca ei. De fapt, era nebunia dezndejdii, acea stare
pe care ne-o promisese urcanu, cnd spusese c va face din noi ceea
ce va vrea el.
Gratie ajutorului Dumnezeiesc, numrul celor pierduti n urma
acestor ncercri a fost mult mai mic dect al acelora care, avnd si ei
credint puternic, n visul si idealul lor, s-au oprit totusi la limita
disperrii. Orice om luminat la minte, cu putere de judecat,
ntelegere si bun simt, va ajunge la convingerea c, atunci cnd i se
distruge cuiva vointa, ca urmare a torturii continue, acela va ajunge
la dezndejde. Iar dezndejdea, conjugat cu nebunia, macin
puterea de judecat a omului, ducndu-l la dezechilibru total.
Fabulatiile lui Ghit Andrisan
Dac Ghit Andrisan ar fi de fat, i-as cere scuze, pentru c nu
am vorbit pn aici de el. N-am fcut-o din desconsiderare, ci pur si
simplu din uitare. El a rmas ns n amintirea celor care l-au
cunoscut ca un erou, datorit comportamentului avut n timpul
demascrilor.

Mlastina disperrii

203

Era fecior de tran, din jurul mnstirilor bucovinene, unde

domnea duhul ortodox si parfumul cetinilor de brad.
Andrisan era om ntre oameni. Student la Facultatea de Drept
din Iasi, fusese coleg cu urcanu, dar opozant hotrt al acestuia,
cnd auzise ce actiune ducea el la Suceava.
Lupttor nenfricat, cu credint n Dumnezeu, n neamul su si
n Legiunea pe care a servit-o cu devotament si brbtie. Un tnr
inteligent care purta n el desteptciunea si bunul simt al pliesilor lui
tefan cel Mare. Un caracter fr viclenie si ascunzisuri. Bun din
fire, se citea pe fata lui zmbetul tnrului cinstit, n inima cruia nu
avea loc ura si dispretul.
L-am cunoscut bine, nainte de nceperea demascrilor n
camera 3 subsol; m-am atasat de el si l-am stimat pentru modestia si
bunul lui simt. n timpul demascrilor, a fost unul dintre cei care n-a
lovit pe nimeni, iar atunci cnd vedea pe unul lovit sau chiar pe cel
ce lovea, i ddeau lacrimile.
i cum fiecare are cte o meteahn c, dac n-ar avea, ar fi
nger, nu om, asa si Ghit Andrisan avea meteahna lui: fabulatiile.
Plecat de la tar si ajuns la un liceu cu renume, Eudoxiu
Hurmuzache, la Rduti, avnd profesori cu studii la Viena, trebuia
s tin pasul cu cei mai buni colegi ai lui.
Ghit avea talent literar, citise mult si povestea frumos; ntr-un
cuvnt, era un tnr plin de har. Ca s se impun ns colegilor, s fie
o personalitate, asa cum o ntelegea el pe atunci, ncepuse s fabuleze
att de mult, nct nu mai puteai deosebi la el imaginatia de realitate.
Cunostea bine cteva limbi strine, mai ales cele clasice. Se
pregtea pentru cariera de avocat, pentru care si zicea c fabulatiile
aveau valoarea lor.
O fi avut el dreptate n profesia lui, dar la Pitesti i s-a cam
nfundat. Ghit l-a pus n ncurctur chiar si pe urcanu si, datorit
acestei ncurcturi, a ajuns erou al demascrilor.
De cnd a fost arestat si pn cnd au nceput demascrile,
Ghit a spus celor cu care a stat n celul tot felul de povesti, care de
care mai fantastice. Cu toat memoria lui bun, nu mai reusea s
deosebeasc realitatea.
Parc-l vd si acum tinndu-si pledoaria. Avea aptitudini de
avocat de mare talent. Cult, citit, bun orator, cu figura lui de om bun,
i-a impresionat pe toti cei din camer prin cantitatea de informatii pe

204

Dumitru Bordeianu

care o detinea, chiar si pe Mgirescu, care fusese coleg cu el la

Drept. Fabulatiile lui erau att de logic nchegate, si expuse cu atta
talent, c nu-ti puteai da seama unde era scorneala.
Dup declaratiile din camer, a fost dus la camera 4 spital,
unde le-a consemnat n scris si scrierea lor a durat toat luna
februarie. Dup aceasta, ntr-o zi, n camer a aprut urcanu, cu
niste hrtii n mn si cu o figur de taur nfuriat.
S-a dus direct la Andrisan, care era al treilea lng mine, i-a
fcut semn s vin la el, l-a prins de guler, l-a dus la priciul celor din
comitet si i s-a adresat lui Zaharia:
B! Voi stiti c nimic din ce a declarat banditul sta nu e
adevrat?
Cu o figur nevinovat si foarte contrariat de afirmatiile lui
urcanu, Andrisan l-a ntrebat pe acesta ce anume nu era adevrat.
urcanu, enervat:
Cum, m, banditule?! I-am omort n bti pe toti stia pe
care-i declari tu aici si au venit cu martori la mine, c asa ceva nu au
auzit de la tine si nici ei nu ti-au spus tie. Ct despre activitatea ta de
bandit legionar, ai spus c toat Bucovina era legionar si c, dac lai fi cunoscut pe tatl meu, l declarai si pe el comandant legionar.
Ce este adevrat din ce ai declarat tu?
Ca o domnisoar inocent, Ghit i-a replicat atunci lui
urcanu:
Tot ce am declarat este adevrat.
Cum este m, adevrat, c te omor? Vino cu mine.
S-a dus cu el la camera 4 spital si l-a confruntat cu alti
camarazi cu care sttuse la Suceava si Pitesti. Acestia, schiloditi si
zdrobiti n bti, n-au recunoscut cele declarate de Ghit si urcanu
le-a dat dreptate, convingndu-se de fabulatiile lui.
Dup aceea a fost readus n camer si confruntat si cu colegii
de la Drept. Acolo, Ghit Reus, coleg cu el la Drept, i-a spus s se
gndeasc ce declar, cci multe lucruri nu erau adevrate. Ct
despre Mgirescu, cu toat inteligenta lui, nici el nu sesizase
diferenta ntre fabulatiile lui Ghit si ceea ce era adevrat.
Dup aceea, a fost confruntat si cu instrumentele de tortur,
care acum erau foarte reale. Drept urmare, Ghit a rmas mai multe
zile ntins pe prici, cu memoria alterat de imaginatie, nemaistiind ce
fusese real sau imaginar n viata lui.

Mlastina disperrii

205

A rmas de pomin, pentru noi, cei din camera 3 subsol,

expresia lui Ghit: Asta e barb, asta nu e barb. Dup aceea, si-a
reluat toat declaratia de la nceput si a refcut-o. i cnd declara
ceva, era ntrebat de cei din comitet: asta-i barb sau nu? si spunea
adevrul.
Cum toate situatiile n lumea aceasta au si o portit de scpare,
depinznd de individ dac o dibuieste sau nu, tot asa si meteahna lui
Ghit Andrisan a fost nu o portit, ci o poart de salvare! Pentru c,
tot blciul cu barb si nebarb l-a fcut si pe urcanu s i se fac
lehamite de el si s-l lase n fantasmagoriile lui.
Asa a rmas Andrisan onorabil si de invidiat pentru multi
dintre noi. Felul lui de a fi l-a salvat n timpul demascrilor.
S-ar putea ca tot ce a declarat s nu fi fost dect o nscocire a
imensei lui imaginatii, ca s mai scape de tortur si s poat salva pe
cei pe care-i stia numai el si nu voia s-i declare. N-a vrut apoi s
ajung btus n demascri, ci s treac asa cum a trecut,
necompromis printr-o actiune reprobabil. Nu m-am mai vzut cu el
dup eliberare din cauza prigoanei el fiind n Bucovina ca s-l
ntreb care era, pn la urm, adevrul.
Multi dintre noi, ca s scape de tortur, si-au fcut fel de fel de
planuri s declare vrute si nevrute, stiute si nestiute.60 Atitudinea lui
Ghit ns, dimpreun cu consecintele ei, i-a mai temperat si i-a adus
la realitate pe multi.
Cei care au ncercat s-l imite ns, au fost descoperiti si le-a
fost mult mai greu.

Maglavit
Sub numele de Maglavit l-am cunoscut pe bdia Ungureanu
noi, cei arestati la Iasi si ncarcerati la Suceava, apoi ajunsi la Pitesti
pe sectiile de munc silnic si, n special, cei de la camera 3 subsol.
I s-a dat aceast porecl pentru c, n anii 1935-1936, plecase
pe jos de la Iasi, pn n sudul Olteniei, n satul Maglavit, ca s vad
60 tiute si nestiute, formul din Molitfelnic (cartea de rugciuni pentru
preoti a Bisericii) care defineste pcatele; aici e folosit pe dos, n programul de
golire a mintii (n. ed.)

206

Dumitru Bordeianu

minunea acelui cioban, pe nume Petrache Lupu61.

Vasile Ungureanu era din Trgu-Neamt, cntret de biseric
sau dascl cum se spunea prin partea locului. A fost arestat la
biserica Tlplari din Iasi, unde era paroh printele Tatulea, legionar
de marc si preot de o tinut moral exceptional, mare teolog si
compozitor. La biserica lui, unde avea un cor minunat, venea toat
elita Iasului. A fost arestat si dnsul n 1948 si condamnat la ani grei
de nchisoare.
Maglavit fcuse rzboiul, iar dup aceea, fiind talentat la
muzic, se nscrisese ca student la Conservatorul din Iasi, unde l-a
avut ca profesor si pe printele Tatulea. A fost arestat n 1948, la
vrsta de 46 de ani, si a fost condamnat la 15 ani munc silnic, dup
ce a trecut printr-o anchet foarte grea la Suceava. Maglavit s-a dat
apoi student, ca s vin la Pitesti, desi el fcea parte din organizatia
Rzleti. A fcut acest lucru ca s fie, cum spunea el, cu bietii.
Crescut n duhul ortodoxiei mnstirilor din regiunea Neamtului, de
unde era de bastin, era profund crestin, cu o trire ce putea fi luat
ca model.
Fiind un om bun si pasnic, care nu acceptase violenta,
rzboiul, cu toate atrocittile lui, l ngrozise. De aceea si torturile
care au fost aplicate la Pitesti l-au nspimntat. La camera 3 subsol,
a fcut parte din grupul lui Pintilie si s-a impus prin blndetea si
buntatea lui, dar mai ales prin trirea mistic care i-a impresionat pe
toti cei din camer. Pentru cldura sufleteasc cu care nconjura pe
fiecare tnr, m-am legat si eu mult de badea Vasile, vznd n el
exemplul si trirea Sfintilor Printi rsriteni.
Deoarece luase parte la sedintele legionare conduse de Pintilie
si initiase cercul mistic, bdia Ungureanu a fost tinta torturilor lui
Zaharia. A suportat tortura ca un martir, dar ceea ce l impresiona
pn la lacrimi era vederea tinerilor torturati. La fiecare lovitur de
ciomag, tresrea de parc ar fi fost lovit el.
61 Ciobanul de la Maglavit fusese apoi arestat de comunisti, anchetat si
torturat ca s spun c a fost pus de biseric si de burghezie s vorbeasc de vedenia
lui. n urma torturilor de la anchet a semnat declaratia asa cum i-au cerut-o
anchetatorii, dup care a fost condamnat la o pedeaps mic. Cnd a terminat ns
pedeapsa, a spus: M-au btut ei ca s declar c altii m-au nvtat s spun c L-am
vzut pe Mosu, dar eu spun c L-am vzut si c praful o s se aleag de ei, pentru c
Mosu nu iart (n. aut.).

Mlastina disperrii

207

Dac nu a fost ucis n camer, aceasta i se datoreaz lui

Mgirescu, care avea un deosebit respect pentru el. Fiind mai n
vrst dect noi putea s ne fie tat a fost ascultat, stimat si iubit
ntr-att, nct i vedeam pe unii de pe priciuri plngnd de durerea
lui atunci cnd era torturat.
El ns n-a lovit niciodat pe nimeni si, datorit lui, nici
Mgirescu, care-i spunea c era nebun de atta misticism.
Bdia Ungureanu avea nftisarea unui sfnt bizantin din
iconografia rsritean si a fost dintre putinii camarazi ntlniti n
nchisoare care tinea miercurea si vinerea post negru, mncarea
lsndu-si-o altora. Datorit acestei triri, a fost printre putinii
camarazi asceti exceptie fcnd grupul lui Valeriu Gafencu si al
avocatului Trifan din Brasov pe care i-am vzut cu ochii mei si n
care foamea nu si-a putut nfinge coltii.
Pentru acestia, viata pmnteasc avea mai putin important,
ei plutind n alte sfere. i atunci, cum s nu cred n vietile sfintilor si
ale martirilor asceti rsriteni, cnd i-am vzut pe camarazii mei,
care duceau o viat dup modelul lor?
Se apropiau Pastile anului 1951 si, ntr-o sear, vzndu-l pe
bdia Vasile plngnd, nu stiu cine l-a ntrebat de ce plnge.
Rspunsul lui a fost simplu: Plng de durerea fratilor. Fratii lui
erau cei btuti. Zaharia, enervat, a intervenit brutal:
Cum m, bandit mistic, stia sunt frati pentru tine, nu
banditi? Cu simplitate crestin, Ungureanu i-a rspuns:
Pentru mine, ei nu sunt banditi, pentru c nu mi-au furat
nimic si nu mi-au fcut nici un ru.
Cum m, nu te-au btut?
Nu ei m-au btut, rspunse Ungureanu.
Zaharia, nfuriat, a strigat la el:
Ia s spui, despre alt mistic nrit ca tine, de banditul
Bordeianu, ce prere ai?
Toti din camer se asteptau ca Ungureanu s-mi fac un
portret n tonul demascrilor. El ns, a rspuns:
Fratele Bordeianu este un om blajin.
A fost cea mai simpl caracterizare pe care mi-a fcut-o
vreodat cineva. i acum, cnd scriu aceste amintiri, mi rsun n
urechi cuvintele lui.
Enervat pn la nebunie, Zaharia s-a npustit atunci asupra

208

Dumitru Bordeianu

bietului om, l-a clcat n picioare si l-a zdrobit n asa hal, nct nu
mai stiai dac era om sau o mas de carne sngernd.
Lepdarea
Continutul acestei notiuni a fost si este foarte controversat
chiar si la Sfintii Printi, n timpul prigoanelor crestine. Lepdarea de
la Pitesti a tinerilor legionari de Miscarea Legionar a mbrcat
forme mult mai complexe dect lepdarea fcut n conditii obisnuite
de viat62.
Eu mi explic demascrile mistic.
Noi, cei ce am trecut prin Pitesti si Gherla am fost si vom fi
acuzati de lasitate poate, de ctre camarazii nostri, iar dusmanii vor
avea motive s ne arate cu degetul pentru ce am fcut.
Vom rspunde n primul rnd camarazilor nostri care mai sunt
n viat nc, precum si celor ce vor veni dup noi.
62 Fratii printi ai Schitului au proorocit pentru neamul cel de pe urm. Ce
am lucrat noi?, ziceau ei. i rspunznd unul din ei, mare cu viata si cu numele, avva
Ishirion, a zis: Noi poruncile lui Dumnezeu le-am fcut. i rspunznd fratii au zis:
Dar cei dup noi, oare ce vor face? i a zis: Vor s vin la jumtatea lucrului nostru.
i au zis fratii: Dar cei dup dnsii? A zis avva Ishirion: Nu au nicidecum lucru cei
ai neamului si rndului aceluia, ci va s le vin lor ispit. i cei ce se vor afla
lmuriti n vremea aceea, mai mari si dect noi si dect Printii nostri se vor afla
(Patericul egiptean, Pentru avva Ishirion).
Ce ispit nfricostoare va fi oare, s se arate lmuriti, cu toate c nu vor
avea nici o lucrare si vor fi mai mari dect pustnicii cei mai minunati? Ispita
neamului celui de pe urm a si sosit, mai grozav acum, cu apropierea venirii lui
Antihrist, nct amenint s-i piard pe cei alesi (Sfntul Ioan Iacov, Ispita
crestinilor cu adevrat ortodocsi).
Aceast proorocie a fost fcut n veacurile IV-V, n Egipt. Cine erau
Printii nostri? Printii nostri sunt sfintii mucenici ai primelor trei veacuri de
crestinism. Lmurit nseamn curtat, neptimitor, care, rstignindu-se mpreun
cu Hristos, a biruit patimile si poftele acestei lumi. Lepdarea de Miscarea
Legionar nsemna lepdarea nu de eroii si de doctrina ei, cum s-ar prea la prima
vedere, ci de credinta n Hristos si de nvierea neamului romnesc. Prin lepdarea de
neam omul se d n mna lui satan, al crui plan, n secolul XX, a fost de a nsela
neamurile dezbinate tot de el n secolul XIX, si de a le desfiinta (vezi Apocalipsa 20,
8). Prin a nu se lepda de Hristos si a rbda torturile pn la capt, acesti tineri
legionari au ajuns mai mari dect Sfintii Mucenici ai primelor trei veacuri, care nu
au avut de ptimit chinuri si chinuiri att de cumplite (n. ed.).

Mlastina disperrii

209

Da! Am fost slabi si neputinciosi si o mrturisim. Dar nu din

fric de moarte, moarte pe care o doream n fiecare clip, ci din
groaza de a nu ne pierde mintile ca Pintilie, Nedelcu, oltuz, Ionescu
si ceilalti... S triasc cei care ne acuz n aceleasi conditii aceast
teroare si groaz si atunci vom mai vorbi.
Aceia dintre noi care au fost ucisi au rscumprat ns prin
jertfa lor slbiciunile noastre. Legiunea va tri prin martirii, eroii si
lupttorii ei. Ne doream moartea n fiecare clip, fr a fi lsati ns
s murim sau s ne sinucidem. Scopul torturii, n esenta ei, a fost nu
s ne ucid, pentru c aceast crim ar fi fost considerat genocid, ci
s fac din noi niste ucigasi si informatori notorii. Medicii din
lagrele de concentrare naziste au fost ntr-un fel mai umani,
ngduind moartea, pe ct vreme medicii comunisti de la cabinetele
medicale din nchisori, agenti ai Securittii si rivaliznd n crime cu
urcanu, au mpiedicat-o, ca s fac chinul mai mare63.
Dusmanilor nostri care ne-au prigonit, cnd ne vor aminti
sarcastic c Moartea, numai moartea legionar ne este cea mai
scump nunt dintre nunti le vom rspunde printr-o ntrebare: ce
au fcut ei oare n regimul comunist din Romnia? Noi stim foarte
bine ce au fcut si de aceea i ntrebm: eroii si martirii lor unde
sunt? Iar complicitatea lor la attea crime? Dac ar fi fost si ei
ncercati cu sute de ciomege peste trupul lor, ce ar fi devenit?
Nu cerem de la oameni nici iertare, nici ntelegere, cci
comptimirile nu mai nclzesc cu nimic. Este att de usor s acuzi
atunci cnd tu nu ai fost atins nici mcar cu un deget!
Se mplineau cinci luni de torturi aplicate sistematic, dup
plan. Misteriosul anchetator din 26 octombrie ne avertizase c ne va
mpinge pn la nebunia dezndejdii atunci cnd mi-a spus: De
beton armat s fiti banditilor, si tot o s v muiem.
Dup aceste cinci luni de torturi de neimaginat, ne muiaser,
dar nu pe toti.
63 Toate chinurile iadului au aceast trstur: sunt mai rele dect orice
moarte si totusi nu aduc moartea. Moartea este tot att de dorit n iad ca viata pe
pmnt. Moartea ar fi o fericire pentru cei din iad, dar nu-i posibil: soarta lor este o
viat fr de sfrsit pentru suferintele fr de sfrsit. Chinuri insuportabile i apas n
iad pe cei condamnati de Dumnezeu; chinul cel mai greu al sufletului, acolo n iad,
este dezndejdea (Sfntul Ignatie Briancianinov, Aducerea aminte de moarte) (n. ed).

210

Dumitru Bordeianu

La ntrebarea anchetatorului dac mai eram legionar, i-am

rspuns c nu puteam fi altceva, deoarece fusesem condamnat pentru
acest motiv. El continuase, zicndu-mi c s-ar putea s spun ntr-o zi
c nu mai sunt legionar.
i si atinseser scopul, nu ns cu cei ucisi sau nnebuniti,
pentru c acestia au continuat s-si mrturiseasc credinta lor n
Dumnezeu si n Legiune.
Lepdarea noastr a fost urmarea torturilor continue de
nesuportat. Ne-am ntrebat dac aceast lepdare nu a fost dect o
minciun, pentru c a fost formal. Rspunsul rmne s-l dea
Legiuitorul. Ne-am ntrebat iarsi, oare lepdarea noastr de
Miscarea Legionar a fcut ru cuiva? Ei i-am fcut ru, sau nou?
Poate si una si alta. Numai afirmatia liber, nengrdit de nici un fel
de constrngere, fizic sau moral, este valabil. Noi ne-am lepdat
de Miscarea Legionar, nu de frica mortii, ci convinsi c torturile
continu sine die si ne vom pierde mintile. Oare, pentru un om cu
mintea ntreag, nu este de preferat moartea, n locul nebuniei? Cel
ce ar dori s verifice aceste afirmatii nu are dect s viziteze un azil
de nebuni.
n aceast stare eram cnd Zaharia ne-a ntrebat pe fiecare
dac mai eram legionari. Colegii nelegionari erau grupati la un loc pe
priciul din dreapta usii.
Primul ntrebat a fost Ghit Reus. Crestin si legionar pn n
adncul sufletului, un tnr cu o atitudine ireprosabil, fusese torturat
din ordinul lui urcanu n mod special, ca unul dintre cei mai
nversunati opozanti ai acestuia.
La ntrebarea lui Zaharia, Reus a spus:
Am fost arestat, judecat si condamnat pentru activitate
legionar interzis. Aceasta a fost declaratia dat si semnat de mine
la anchet. n Codul Penal ns nu este nici un articol prin care s
poti fi condamnat pentru activitate legionar. Din punct de vedere
juridic, noi am fost condamnati n baza articolului 209 Cod Penal,
pentru crim de uneltire mpotriva ordinii sociale.
Deci, dac eu nu am fost condamnat ca legionar, atunci cum
poti dumneata spune dac mai sunt sau nu legionar, din punctul de
vedere al legii? Regimul comunist m consider oare legionar sau
nelegionar? Dac m consider legionar, pentru activitatea mea

Mlastina disperrii

211

legionar, atunci nici o lege nu-i d dreptul autorittii s m

constrng s nu mai fiu legionar. Nu-i asa? Dac, dup Codul Penal,
eu nu sunt legionar, atunci de ce sunt obligat s m lepd de ceea ce
nu sunt?
Eu, ce am fcut am pltit, fie ca legionar, fie ca nelegionar.
Ceea ce sunt sau nu sunt este o problem de constiint si nimeni din
lumea aceasta nu m poate constrnge s-mi dezic constiinta.
Constiinta este strict personal si peste intimitatea ei numai eu sunt
stpn. Eu pot fi judecat si condamnat din punct de vedere comunist
numai atunci cnd mi exteriorizez public opiniile sau credintele, prin
cuvnt mrturisit c sunt mpotriva comunismului. Nici o lege din
lumea aceasta, nu m poate constrnge s-mi exteriorizez gndurile
si intimitatea constiintei.
La expunerea lui Reus, Mgirescu, care terminase Dreptul, n-a
spus nici un cuvnt. n intimitatea lui, era de acord cu Reus; probabil
c si el i spusese acelasi lucru lui urcanu.
Expunerea i-a descumpnit pe toti cei din camer, pn si pe
Zaharia, seful comitetului de tortur. El si-a notat cele spuse de Reus,
pentru a-l informa pe urcanu.
A venit apoi rndul lui Tudose, care a rspuns c nu s-a gndit
niciodat la aceast problem, dac mai este sau nu legionar, pentru
c, asa cum spusese Reus, aceasta este o problem de constiint.
Al treilea a fost Gelu Gheorghiu care, cu atitudinea lui de om
bun, interpretnd totul prin prisma moral, i-a rspuns lui Zaharia:
M ntreb dac am fost vreodat legionar, pentru c din
punctul meu de vedere, a fi ceva nseamn a te identifica cu ceea ce
afirmi c esti. Prin urmare, m ntreb, m-am identificat eu oare cu
Miscarea Legionar?
Corneliu Codreanu a fost primul care s-a identificat cu ceea
ce a spus c este si asa a fost asasinat. Mota si Marin de asemenea sau identificat cu ceea ce au spus c sunt si asa au si murit. Toti
martirii legionari s-au identificat cu ceea ce au spus c sunt si asa au
si fost asasinati.
n camera aceasta au fost doi legionari, Pintilie, pe care l-ati
ucis si Nedelcu, care a nnebunit. Iar eu, dac reuseam, m
sinucideam (asa cum judec acum, as fi fost un las), iar acum sunt
ntrebat dac mai sunt sau nu legionar.
Eu pun problema n felul urmtor: am iubit o fat tare

212

Dumitru Bordeianu

frumoas, am iubit-o din toat inima dar, la un moment dat, a trebuit

s-i spun c nu m mai cstoresc cu ea. Fata mi cere explicatii, dar
eu ce explicatii s-i dau, pentru c pozitia mea fat de ea a rmas
neschimbat?
Eu nu pot da explicatii, pentru c m tortureaz unul cu
knutul si, fr voia mea, m constrnge s-i spun ceea ce vrea el, nu
ceea ce simt eu. Deci, domnilor, ceea ce cereti dumneavoastr este
pur si simplu un act formal, deoarece n intimitatea constiintei mele
nu veti putea ptrunde niciodat. Or, pe dumneavoastr v
intereseaz numai acte formale si dac aceasta vreti, veti obtine ceea
ce vreti n urma torturilor pe care le aplicati si pe care le veti mai
aplica. Dar aceasta nu corespunde niciodat realittii, pentru c orict
ne-am lepda noi de Miscarea Legionar, noi tot vom fi considerati
legionari.
Eu ns v voi rspunde la aceast ntrebare, dar fie-mi
ngduit s m mai gndesc la aceasta.
Afirmatiile lui Gelu Gheorghiu ne-au dat posibilitatea multora
dintre noi s rspundem la fel.
Dup Gelu Gheorghiu a venit rndul meu. Camarazii din
camer nu cunosteau torturile din camera 2 parter si nu asistaser la
lepdarea mea de Miscarea Legionar.
Eram ns convins c, n urma torturilor pe care le trisem si
aveam s le mai triesc, att eu, ct si camarazii mei, dect s
nnebunim, va trebui s ne lepdm formal de Miscarea Legionar.
Asa c, am rspuns c nu m-am gndit si ca urmare va trebui
s mai reflectez, pentru c este o problem de constiint, asupra
creia nu te puteai pronunta imediat.
La ntrebarea lui Mgirescu, ct timp de reflectie mi trebuia,
i-am dat o lun sau dou, la care Zaharia a intervenit brutal: Am s
te fac eu s mai scurtezi din timp. Mgirescu i-a spus ns s m
lase deocamdat n pace.
Dup noi, toti ceilalti: Dinescu, Sntimbreanu, Ciornea, Srbu,
Ungureanu, Popescu Paul, Zelic Berza, Grigoras, Hutuleac, etc. au
cerut timp de gndire.
Nedelcu si Ionescu, nelegionari, care ddeau semne c si-au
pierdut mintile, nu au fost ntrebati nimic. Dintre toti, numai cinci au
declarat c nu mai sunt legionari, tinerii alesi de Zaharia s fac de
planton n timpul noptii.

Mlastina disperrii

213

A doua zi, seara, dup ce Zaharia i-a prezentat raportul lui

urcanu, acesta a venit la noi.
Nu se poate descrie fizionomia lui urcanu n astfel de situatii.
Cum a intrat n camer, s-a dus direct la Reus si i-a spus ironic:
Colega, pui problema de drept, nu? Tot de drept, pentru c
am fost colegi de facultate, nu te pot contrazice. ns o s vezi tu si o
s simti pe pielicica ta de legionar ncarnat ce metod am s-si aplic
eu tie, ca s spui c nu mai esti legionar ct o s triesti, chiar dac
te-ar spnzura Horia Sima.
ti amintesti, cnd au nceput demascrile cu voi, banditilor,
n camera aceasta, eu v-am spus c o s v aduc n stare s spuneti tot
ce stiti si ce nu stiti si voi face din voi tot ce vreau eu, nu? Ei, bgati
bine la cap, banditilor, c v voi aplica metode de dragoste fcea
aluzie la Gheorghiu nct s spuneti c nu mai sunteti legionari si
n-o s v mai trebuiasc atta timp de gndire, cum a afirmat
banditul sta mistic, Bordeianu. i stiti voi, banditilor, c eu m tin
de cuvnt, asa cum m-am tinut si pn acum.
S-a uitat la toti cei de pe priciuri si, fr s mai spun ceva, a
plecat mpreun cu Zaharia.
Declaratiile publice au continuat, n camer, precum si cele
scrise, la camera 4 spital.
Eram siguri c, dup vizita lui urcanu, Zaharia va veni cu o
nou metod de tortur.
Dup masa de sear, Zaharia s-a ntors ca un taur nfuriat si sia debitat repertoriul lui muzical. A ales zece dintre noi si, mpreun
cu cei din comitet, ne-a aplicat legea dragostei lui Gheorghiu.
Apoi, ne-a fixat o nou pozitie pe priciuri: n loc s tinem
minile pe genunchi, trebuia s le ridicm n sus, pe lng cap. Dup
btaia primit, abia ne mai puteam misca, iar prin tinerea minilor n
sus n pozitie fix, surescitarea nervoas se intensifica n asa msur,
nct era imposibil de suportat.
Atunci ne-am convins cu totii c, pn la urm, nu vom putea
rbda si nu vom avea de ales dect s ne lepdm de Miscarea
Legionar sau s nnebunim.
Pastile din 1951. Hula adus Fiului lui Dumnezeu

214

Dumitru Bordeianu

Sptmna care a urmat acestor ntmplri a rmas de neuitat.

Noua pozitie fix era att de greu de suportat, nct doream, mai mult
ca oricnd, s vin moartea sau un cutremur s drme fortreata
Pitesti, iar molozul ei s ne ngroape pentru totdeauna. Ct de
asteptat a fost si ct de sublim ni se prea acum moartea de martir!
Numai Dumnezeu ns stia cnd avea s ia sfrsit aceast tortur si n
ce fel.
Se apropiau Pastile si eram ngroziti la gndul c ceea ce se
petrecuse la Crciun se va repeta aidoma si de Pasti, cu aspecte ns
mult mai satanice, pe care imaginatia omului sntos la minte nu le
poate crea.
Era Duminica Floriilor, nainte de Sptmna Patimilor.
n acea dup-amiaz, Zaharia s-a ntors de la camera 4 spital si
a fcut o nou redistribuire pe prici.
Deodat, mi-a trecut prin minte c se pregtea ceva straniu,
ceva de nedescris, n legtur cu Sptmna Patimilor si cu Pastile.
Primul pe prici, a fost asezat, dup noua ordine, a fost
Maglavit, urmat de Nedelcu, de Bordeianu Dumitru, autorul acestor
jalnice amintiri, Popescu Paul, Zelic Berza, Grigoras, Hutuleac,
Sntimbreanu, Reus, Gheorghiu si Andrisan.
Toti acestia fcuser parte din grupul lui Maglavit. Cnd am
vzut aceast nou ordine si mai ales faptul c toti eram din grupul
mistic64, fr s ne dm seama, o groaz ne-a cuprins, presimtind
ceea ce ne astepta.
Luni, n Sptmna Patimilor, imediat dup prnz, Zaharia s-a
ntors cu un teanc de hrtii n mn, mai multe mturi tocite, un
64 Mistic: cuvntul a desemnat n lumea legionar, nti, pe Mota,
ntemeietorul Frtiilor de Cruce, care a si murit ca un sfnt mucenic. Mai apoi le-a
fost atribuit celor din grupul lui Valeriu Gafencu, membri ai Frtiilor de Cruce n
clipa arestrii lor, care, ntre 1941-47, citiser si puseser n lucrare, la propriu,
Evanghelia, Vietile Sfintilor si Filocalia (primele 4 volume), si ajunseser la o nalt
msur duhovniceasc (doi dintre ei, Anghel Papacioc azi Arhimandritul Arsenie
de la Techirghiol si Constantin Dumitrescu, poreclit de ctre tortionari Fachirul
Monahul Marcu Dumitrescu de la Mnstirea Sihstria, plecat n 1998 la cele
vesnice , s-au clugrit imediat la iesirea din nchisoare). Dup 1948, termenul de
mistic a fost dat celor care, punndu-si toat ndejdea si asezarea lor interioar n
Hristos, au cutat s vad, dincolo de realitate, Pronia Dumnezeiasc si lupta
diavolului, prin slugile sale, mpotriva crestinismului si a crestinilor din marea
temnit comunist numit Romnia (n. ed).

Mlastina disperrii

215

ghem de at groas, niste cutii de conserve goale, mangal si o

sticlut.
Le-a asezat pe priciul nostru, si, din cozile de mtur, ne-a pus
s facem cruci.
Una din cruci, mai mare, era pentru Ungureanu.
Nu ghiceam ce avea de gnd s fac Zaharia. Din cutia de
conserve, a fcut cdelnit, iar hrtiile aduse le-a mprtit celor ce se
lepdaser de Miscarea Legionar si la vreo 5-6 care fcuser de
planton de la 15 ianuarie.
Dup ce toate acestea au fost pregtite, Zaharia ni s-a adresat
n felul urmtor: Misticilor si celorlalti din camer banditilor,
pentru c credeti n Dumnezeu si n Patimile Lui, iar dup cum stiti
eu nu cred n astfel de baliverne, si pentru c este Sptmna
Patimilor, s vedeti si voi ce patimi vor ndura acesti mistici!
Oricine mi-ar fi spus si orice as fi citit n cea mai pornografic
literatur, nu mi-as fi putut nchipui niciodat c niste minti
satanizate si bolnave puteau nscoci asemenea mscri, pentru a huli
si ofensa Majestatea lui Dumnezeu, Sfintenia si Neprihnirea Lui.
Asa cum am mai relatat cu ocazia Crciunului din 1950, nu-mi
voi ngdui pentru bruma de cultur si carte pe care mi-am nsusito n decursul anilor de nvttur, pentru bunul simt si pudoarea unui
umil crestin s prezint naintea cititorilor astfel de abjectii adresate
lui Dumnezeu. Dac le-as pronunta sau le-as scrie, m-as face
purttorul de cuvnt al satanei si al slugilor lui.
Ce sens ar avea s descriu pornografiile, insultele si hula adus
lui Dumnezeu? Cei credinciosi ne vor crede pe cuvnt, avndu-i
martori pe Dumnezeu si pe acei ce, n Numele Lui, au ndurat astfel
de torturi. Nu ne vor crede ateii, care si asa hulesc pe Dumnezeu, fr
a fi torturati.
Din dup-masa de luni si pn n Vinerea Mare, cnd se cnta
Prohodul n bisericile noastre, precum si n cele trei zile de Pasti, s-a
cntat tot timpul pe melodia Prohodului, de ctre cei zece care se
lepdaser de Miscare, plus plantoanele, tot acest repertoriu de
pornografii, mscri si scabrozitti, care depseau orice imaginatie65.
65 Toate s-au ntmplat dup Talmudul inspirat de tatl minciunii (vezi
Nota final a acestei crti) (n. ed.).

216

Dumitru Bordeianu

Noi, misticii, am fost purtati timp de opt zile, n genunchi

prin camer, de la un capt la altul, n frunte cu Ungureanu,
nchipuind patimile Domnului.
Lui Ungureanu i-au fcut coroan de spini, iar n cutiile de
conserve s-a pus mangal stropit cu gaz lampant si i s-a dat foc, ca s
tmiem cu ele, n timp ce mergeam n genunchi, fcnd metanii.
L-am vzut pe Ungureanu plngnd ca niciodat, ngrozit de
ceea ce ne-au fortat s facem.
Ce mi-a cutremurat sufletul n timpul acestei torturi a duhului,
a fost imaginea mamei, pe care am vzut-o n fata ochilor, ndoliat,
asa cum ntelegea ea s triasc Sptmna Patimilor Mntuitorului.
O vedeam plngnd; i era poate gndul la suferintele mele, desi
biata de ea nu stia n ce iad m aflam.
La fel, le vedeam plngnd pe toate mamele celor torturati si
ngroziti de a fi pusi s-L huleasc pe Dumnezeu. Dac ar fi vzut
aceste mame la ce au fost supusi fiii lor, multe dintre ele si-ar fi iesit
din minti.
Dup opt zile de mers n genunchi, ni s-au rupt pantalonii, iar
genunchii erau numai o ran.
Singurul dintre noi care a refuzat s participe la acest ritual
satanic66, a fost Nedelcu Aristide. Asa nnebunit cum era, s-a
desprins din cortegiu. A fost tolerat, pentru c, spuneau ei, si iesise
din minti.
La sfrsitul celor opt zile de chin si umilint, de dimineata
pn seara, distrusi sufleteste, scrbiti de noi nsine, de neputinta si
slbiciunea noastr, imploram Cerul s ne ia zilele.
Din cauza mersului pe ciment, genunchii nostri erau o ran
sngernd si, cnd atingeam cimentul, clcam parc pe ace. Dar, n
afar de rnile fizice, aceast degradare spiritual a lsat rni si mai
adnci n sufletele si constiinta noastr.
M gndeam cu groaz n acele momente dac aveam s
petrecem la fel si alte srbtori ale Nasterii si ale nvierii lui Hristos,
n timp ce printii, fratii, surorile si prietenii nostri vor tri bucuria
adevratelor srbtori.
Nu numai n camera 3 subsol s-au petrecut asemenea orgii, ci
66 De observat asemnarea dintre acest ritual si ritualurile masonice si newage (n. ed.).

Mlastina disperrii

217

n toate celelalte camere, dup cum aveau s mrturiseasc, dup

demascri, cei ce le-au trit ca si noi.
Iat scopul final al reeducrii comuniste: scoaterea lui
Dumnezeu din inimile oamenilor si prbusirea lor n neant67.
Ultima constrngere de lepdare
Torturile cu ridicarea minilor, apoi prostituarea spiritual si
moral a constiintei, ne-au ntrit convingerea c vom ajunge, pn la
urm, ori la nebunie, ori la lepdarea de Miscarea Legionar.
n cele dou sptmni de dup Pasti, cnd s-a continuat cu
declaratiile publice si cu cele scrise la camera 4 spital, fiecare dintre
noi si-a fcut un sever proces de constiint, gndindu-se ce s aleag.
Nebun, n-ai mai fi fost de folos nimnui. Dac te lepdai, insultai
Miscarea, avnd ns o sans, aceea de a te pstra ntreg la minte.
Se mai punea o ntrebare: dup cele vzute si trite, convinsi
fiind c nici ntr-o sut de ani nu se va ntmpla nimic n lagrul
comunist, pentru c fuseserm vnduti ca o marf pieritoare, pentru
interese meschine, fr s se tin seama de drepturile omului, de care
se fcea atta caz, n aceste conditii deci, mai avea rost s triesti?
Pe de alt parte, ca indivizi singuratici, ce mai reprezentam noi
pentru Miscarea Legionar? Atunci cnd intraserm pe poarta acelui
infern, noi eram deja morti pentru Legiune. Noi nu ne-am fcut dect
datoria s lum parte la o lupt pe care o pierdusem deja si n care
am fost ngenunchiati si torturati. Or, atunci ce rost mai avea dac ne
lepdam sau nu de Miscarea Legionar? Lepdarea ducea la
compromiterea total, la desconsiderare, iar nelepdarea, la nebunie.
n ceea ce m privea, alternativa nu avea nici o ratiune. Ajunsesem
att eu, ct si camarazii mei, la ultima limit, la punctul mort.
Cei mai optimisti dintre noi au ncercat s-si rezolve aceast
problem de constiint ca Gheorghiu, cel cu exemplul fetei
frumoase, pe care o iubea att de mult. i multi i-au urmat exemplul,
lepdndu-se formal.
Ceea ce nu adusese anul, a adus ceasul n care a murit
67 Acesta e telul satanei, s trag n ntunericul cel mai din afar ntreaga
omenire, s piard, de va fi cu putint, si pe cei alesi (n. ed.).

218

Dumitru Bordeianu

balaurul rosu de la Kremlin.

Totusi, era prea trziu. Multi se lepdaser de Miscarea
Legionar. Celor ce au cerut o amnare li s-a refuzat. Singurul care
nu s-a lepdat a fost Nedelcu Aristide, nebun ns, deci scos din
calcul.
Acesta a fost scopul ocultei de la Moscova: s ne lepdm de
Legiune, prin torturi continue si insuportabile, ca s ne compromitem
moral unul fat de altul si s ne pierdem ncrederea reciproc.
Voi, camarazi ai nostri care n-ati trecut pe unde am trecut noi
si mai sunteti n viat, si cei care veti veni dup noi, judecati-ne cum
v va ndemna constiinta. Pe noi ne-a judecat sever constiinta
noastr. Torturile prin care am trecut nu le dorim nici dusmanilor
nostri.
Ce argumente mai pot aduce eu, n legtur cu lepdarea
noastr de Legiune? Ne va judeca istoria, dup o dreapt judecat si
nu o parodie de proces, asa cum ne-au fcut bolsevicii, n spatele
crora trona Internationala rosie.
Cei mai buni si mai mari dintre noi au fost ucisi.

Denigrarea Legiunii si a sefilor legionari

Hidra satanei, comunismul, nu s-a multumit ns numai cu
compromiterea noastr unul fat de cellalt, prin lepdarea de
Legiune, ci ne-a constrns s aducem cele mai josnice insulte,
calomnii si denigrri Cpitanului nostru, sefilor si camarazilor nostri
pe care i-am cunoscut.
Nicolski voia s aib n scris de la tineretul legionar, nu
lepdarea de Miscarea Legionar, pentru c aceasta nu ni s-a cerut n
scris, fiind si ei convinsi c nu era dect formal, ci ceva mai mult.
Rog pe camarazii mei s nteleag si s fie convinsi c
majoritatea dintre noi, cu foarte putine exceptii, s-au lepdat doar
formal de Legiune si au rmas tot restul vietii pe pozitia exprimat la
interogatoriu de Gheorghiu n povestea cu fata frumoas creia i-a
rmas fidel.
Ct priveste denigrarea, calomnierea, insultele si njosirea
sefilor legionari, ele n-au fost scrise de noi, ci de ctre cei din
comitet. Ele au fost adunate si date lui urcanu, care le-a trimis lui

Mlastina disperrii

219

Nicolski.
n general, la tineretul legionar de la munc silnic, problema
denigrrii sefilor legionari a fost ct se poate de decent. Vznd
Nicolski c nu ajunge la scopul urmrit, a inventat atunci insulte si
calomnii la adresa celor mai mari sefi legionari, pe care le-a dat n
scris sefilor comitetelor de tortur, prin urcanu, ca s fie citite n
fata noastr. Majoritatea dintre noi, cu rare exceptii dintre elevii si
studentii mai tineri, n-au dat nici o important acestor calomnii.
n aceast privint, tot Gheorghiu a dat solutia.
ntrebat ce fapte reprobabile ar sti despre sefii legionari si
despre legionari n general, cu un calm de sfnt si cu o atitudine
moral ireprosabil, el i-a rspuns lui Zaharia: Bine, domnule, m-ai
torturat s-mi prsesc iubita, identificat cu Legiunea, s n-o mai
iubesc, s m lepd de ea, dar ca s-o insult, s-o denigrez, s-o
calomniez pentru c am iubit-o cndva, acest lucru, domnule, nu se
mai poate!
Nici dac cel iubit te-a prsit, pentru dragostea avut fat de
el, bunul simt nu-ti permite s-l vorbesti de ru. Ne-ati torturat,
obligndu-ne s ne mncm excrementele si s spunem c a fost un
lucru bun, dar, n problema dragostei, nu mai ncape compromis.
Eu nu stiu nimic, nici n-am vzut si nici n-am auzit despre
fapte reprobabile ale sefilor legionari pe care i-am cunoscut. Vreti s
inventez calomnii68? Nici asta nu se poate!
Atitudinea lui Gheorghiu a fost salvatoare pentru majoritatea
dintre noi. La fel am rspuns si eu la ntrebarea lui Zaharia si pentru
asta am pltit cu vrf si ndesat.
Cum puteau fi defimati, ce li se putea reprosa lui Radu Gyr,
Nicolae Ptrascu, Vic Negulescu, Costache Oprisan, Gabriel
Blnescu, lui Radu Mironovici, Petre utea, Mircea Nicolau,
grupului inginerilor de la Politehnica din Iasi, lui Nelu si Ion
Punescu, lui Eugen Teodorescu, preotului si avocatului Pslariu,
procurorului Ambrozie si sotiei, lui Gili Ioanid, Ion Ianulide,
Popescu Ion, Lefa Aristide, Popescu Traian, Floric Dumitrescu,
Mircea Motei, Gelu Gheoghiu, Reus Gheorghe, fratilor Scutaru, lui
68 Defimarea purttorilor de har, cum erau acesti eroi pomeniti aici, aducea
dup sine retragerea harului lui Hristos de la cei ce o fceau, iar dup aceea,
apostazia (n. ed.).

220

Dumitru Bordeianu

Ion si Mihai Lungeanu, lui Lazr Andrei, Emil Brnzei, Teodoru

Valeriu, fratilor Ion si Costic Stamate, lui Vasile Ptrascu, Neculai
Simionescu, Pintilie Ion, Nedelcu Aristide, Iosub Mihai, Costic
Butan, Zelic Berza, Ungureanu Vasile, Hoinic Dragos, preotului
Tatulea, Oltei Manoliu, lui Nicola Beuran, surorilor Dumitriu, lui
Gioga Parizianu, Gherase Aurel, preotului Grebenea, lui Aurel
Obreja si nc miilor si miilor de legionari nepomeniti aici?
De aceea le cer iertare camarazilor morti n nchisori si celor
care mai triesc, crora nu le-am amintit numele si care au fost tot
att de buni, dar pe care memoria mea nu i-a putut retine. Nu i-am
trecut nici pe cei din strintate, pe cei parasutati si nici pe cei din
grupul lui Gavril din Fgras.
Sau, ce puteam spune ru despre seful Miscrii Legionare,
Horia Sima, sub a crui comand ne aruncasem n lupt?
Prin aceste denigrri, insulte si calomnii, oculta moscovit
urmrea smulgerea din inima si constiinta tineretului legionar a
mitului elitei legionare. Acesta a fost scopul pe care si l-a propus, dar
pe care n-a reusit s-l ating.
Vznd Zaharia c nu scoate de la noi ce sconta, a adus de la
urcanu niste hrtii, scrise cu tot felul de invective si ni le-a citit. Dar
nici asa n-a reusit s-si ating scopul, pentru c trebuia s prezinte
probe sau cel nvinuit s-si recunoasc el nsusi fapta.
Ca s-si ascund miseliile, comunistii le aruncau pe seama
adversarilor lor.

Tortura constiintei morale

Prima dat cnd am fost ntrebati dac mai suntem sau nu
legionari, numai cinci dintre noi spusesem c nu mai eram.
A urmat apoi tortura pozitiei fixe pe prici cu minile n sus si
btile administrate celor ce nu suportau aceast tortur,
continundu-se cu batjocorirea lui Dumnezeu din Sptmna
Patimilor si pelerinajul n genunchi prin camer, timp de opt zile,
urmate de lepdarea tuturor de Legiune.
Atunci urcanu a afirmat n fata tuturor c nu mai exist
legionari.
Eram n a saptea zi de torturi de nedescris. Memoria ne fusese

Mlastina disperrii

221

golit de tot ce stiam si nu stiam referitor la activitatea noastr si a

celor din libertate.
Pentru a mai scpa de aceast tortur insuportabil multi dintre
noi, si mai ales dintre cei tineri, au declarat vrute si nevrute, stiute si
nestiute, pentru c suferinta depsise limita de rezistent.
Vorba romneasc: S nu dea Dumnezeu omului ct poate
rbda, se adeverise ntr-un mod dramatic. Fotografia acestor figuri
care exprimau dezndejdea ajuns la culme, si chinul ajuns la
nebunie, ar fi fost cea mai cutremurtoare dovad a bestialei
dezlntuiri satanice. Psihologii, parapsihologii, psihiatrii si alti
specialisti ar fi avut un bogat material de studiu. Imaginile ar fi grit
din plin ce nseamn teroarea comunist si de ce nu s-a petrecut pn
n prezent, nici un fel de rscoal n imperiul comunist mpotriva
satanicei stpniri.
Dac declaratiile, scrise si nescrise, ne-au pustiit memoria,
dac lepdarea de Legiune ne-a compromis ca legionari, totusi cea
mai odioas tortur, care a actionat n intimitatea noastr, a fost
prostituarea constiintei morale.
Constiinta este cea mai intim parte a omului.
Datorit acestei intimitti, inabordabile de ctre un alt subiect,
Mntuitorul a instituit Sfnta Tain a Spovedaniei, prin puterea dat
Sfintilor Apostoli si transmis de acestia tuturor preotilor, pn la
sfrsitul lumii, prin cuvintele: Ce veti dezlega pe pmnt, dezlegat
va fi si n ceruri si ce veti lega pe pmnt, va fi legat si n ceruri.
Acest mandat, ncredintat omului prin preoti, este mandatul prin care
Dumnezeu i-a ngduit insului s ia parte la marea oper de mntuire
a sa69.
Cel ce se spovedeste si goleste constiinta, n fata duhovnicului
su, de tot ce este inuman n el, de toate ispitele si momelile
diavolesti si de tot rul fcut semenului.
Din toate torturile pe care le-am vzut si pe care, de acum, si
cititorul a fost n msur s le cunoasc, tortura moral a ntrecut
orice imaginatie. De aceea, nimeni nu are dreptul n lumea aceasta s
siluiasc sub nici un motiv intimitatea constiintei aproapelui su,
69 Ptimitorul a nteles c, prin spovedania cerut de cli, tain ntoars
pe dos, se urmrea distrugerea constiintei, adic a mprtiei lui Dumnezeu din
inima omului (vezi notele 51, 56, 60) (n.ed.).

222

Dumitru Bordeianu

pentru c libertatea de constiint a fost dat omului de Dumnezeu.

Fiecare dintre noi a fost torturat ca s-si dea seama c nu are
nici o posibilitate de a se sustrage acestei prostituri morale.
De aceea, unii au inventat sau exagerat fapte pe care nu le-ar
putea crede nici cea mai bolnav minte, numai ca s fie crezuti si s
scape de torturi. Erai ntrebat dac n afar de furt, minciun,
nseltorie pe care trebuia s le mrturisesti public ai mai comis
si perversiuni sexuale, prostituarea constiintei privind mai ales
perversiunile si relatiile sexuale70. Or, tineretul legionar din cadrul
Frtiilor de Cruce sau din centrele studentesti fusese educat tocmai
spre a fi ferit de perversiuni, att pe plan moral ct si pe cel sexual71.
n fata comitetului de tortur, ti se punea ntrebarea dac ai
fcut vreo perversiune sexual. Dac rspundeai negativ, erai torturat
pentru c nu ai fcut-o; iar dac afirmai contrariul, erai de asemenea
torturat, pentru c ai fcut-o; oricum, erai torturat.
De aceea, ajungeai n situatia lui Andrisan, cu barb sau fr
barb. n acea nebunie a disperrii, n urma cumplitelor torturi
continue, multi au ajuns la concluzia c spun tot si fac orice72.
n acest stadiu, cnd puterea de judecat, pudoarea si bunul
simt fuseser de mult abolite, cnd cel torturat se zvrcolea n
mocirl, stiind c mine putea nnebuni pe prici ca Pintilie, Nedelcu
si Ionescu, ce i se mai putea pretinde acelui tnr?
Unii dintre noi au nceput, s povesteasc, fr nici o reticent,
fel de fel de fapte, pe care nu le ntlnesti nici n patologie. Srmanii,
70 Scatologia si sexualitatea mpotriva firii sunt atractiile diavolesti cele mai
obisnuite, descrise de iconografia crestin. n Sabatul vrjitoresc mperecherile peste
fire si coprofagia sunt esentiale. De asemenea, n ocultismul contemporan, masonic.
Descrierea orgiilor sexual scatologice abund n literatura si filmografia
contemporane. Vezi descrierea vmii desfrnrii, la Sfnta Teodora si Sfntul
Vasilie cel Nou. (n. ed.)
71 n cele mai multe vieti si ptimiri ale sfintelor mucenite, nainte de a fi
chinuite erau fortate s cad n desfrnare, stiut fiind c pcatul acesta, prin plcerea
provocat si dezmierdarea simturilor trupesti si sufletesti, alung harul Sfntului
Duh de la om; iar dup aceea lepdarea vine imediat. Slugile satanei care au torturat
la Pitesti au crezut c prin tortur vor silui constiinta omului s fie convins c a
fcut pcate care nu le-a svrsit, pcatul fiind deja svrsit cu mintea n clipa n
care omul accept gndul murdar (n. ed.).
72 Cderea din har arunc omul n starea subanimalic a vointei posedate de
diavol (n. ed.).

Mlastina disperrii

223

nu mai aveau discernmnt si nici voint; erau de-a binelea nebuni.

De aceea, au declarat c au svrsit toate perversiunile sexuale, c sau mpreunat si cu animale domestice, cu mamele, surorile, rudele si
cunostintele apropiate.
Parc Sodoma si Gomora se mutaser n nchisoarea Pitesti73.
n momentul cnd se fceau asemenea afirmatii, te ntrebai, fr a
avea un rspuns, dac tu esti nebun de legat si nu ntelegi ce declar
camaradul tu sau dac el era nebun si nu puteai tu ntelege de ce
omul o luase razna.
Aceast prostituare a durat n jur de 15 zile. La cei de la
munc silnic si la camera 3 subsol, aceste declaratii au fost mai
decente.
n declaratiile de la Gherla ale celor mai tineri s-au spus
lucruri att de scabroase, nct ti-e rusine si s-ti mai amintesti de ele,
nicidecum s le pronunti sau s le scrii.
Dar ceea ce n-a prevzut oculta a fost faptul c majoritatea
dintre noi, avnd discernmnt si ntelegere, nu am fost afectati de
situatie. n unele cazuri totusi, Nicolski, prin urcanu si sculele lui, a
reusit s fac tot ce a vrut din noi. Cci, pentru unii dintre noi,
redresarea a fost imposibil. Dusmanul putea face din ei acum
btusi, turntori, orice.
S-mi fie ngduit acum s anticipez si s mrturisesc un fapt
care pune n lumin, pentru orice om de bun credint, afirmatiile de
mai sus.
n toamna anului 1961 mai aveam doi ani pn la expirarea
pedepsei si m aflam la nchisoarea Aiud.
Am fost mult pedepsit, n celule negre, la beci si n arest sever
de ofiterul politic, locotenent-colonelul Ivan, care din anul 1957 m
tot ancheta si urmrea s-i cad n plas. Cum eu triam ns pe alte
coordonate si nchisoarea nu m mai apsa, pozitia mea era solid si
puteam rezista.
ntr-o bun zi m-a scos din celul si m-a dus ntr-o camer din
cldirea administratiei, spunndu-mi c voi sta de vorb cu un
73 Chiar asta s-a urmrit, atunci n mic, experimental, n conditii de
laborator si cu mijloace dure, iar astzi la scar planetar, cu duhul blndetii, prin
propagand. Initiatorii coruperii acesteia generale sunt pornocratii iudei, care
urmeaz riguros preceptele Talmudului (n. ed.).

224

Dumitru Bordeianu

tovars mare de la Interne si s fiu atent cum si ce voi vorbi.

Dup un sfert de or a intrat un colonel de la securitate, n
jurul a 45 de ani, cu o figur de intelectual. S-a legitimat si a nceput
discutia ntr-o manier civilizat. M ntreba fapte de cnd fusesem
arestat si pn n momentul de fat. Cunostea bine problema
legionar si situatia detentiei noastre.
Cnd a venit vorba de Pitesti si Gherla, mi-am dat seama c
cunostea atitudinea mea, precum si caracterizarea fcut de urcanu.
n legtur cu ce se ntmplase acolo, i-am spus c urcanu fcuse
ancheta celor ce erau ostili regimului. S-a enervat putin, dar s-a
stpnit. A recunoscut c demascrile de la Pitesti si Gherla au fost o
greseal a conducerii de atunci si c va trebui s se actioneze n alt
chip. Eram convins c recunoscuse greseala numai de circumstant.
A trecut apoi direct la subiect:
Domnule Bordeianu, eu am mputernicire chiar n acest
moment, s te scot din nchisoare, dac dumneata esti accepti ceea
ce-ti propun.
nainte de a-mi destinui propunerea ns, m-a ntrebat dac
sunt sntos la cap si la trup.
Slav Domnului! i-am replicat eu.
M-a ntrebat apoi cum am suportat si cum suport detentia,
fiindc dup arestrile masive din 1958-1959 ni se aplicase un regim
foarte sever, aproape insuportabil.
Cum se vede!
M-a ntrebat apoi, dac mai sper s ies din nchisoare.
Nu cred n clementa comunistilor si nu stiu ce m face s m
mai astept la o condamnare!
Nu mi-a dat nici un rspuns.
Nu-ti surde s fii liber?
Nu mai cred n libertatea dumneavoastr!
Dup aceste schimburi de cuvinte reia:
Domnule Bordeianu, uitati despre ce este vorba: am
mputernicire, dup cum am spus, s tratez cu dumneata, iar n urma
ofertei pe care eu o voi face si n cazul c o accepti si o semnezi,
plecnd din aceast camer, nu te vei mai ntoarce n celul.
Despre ce este vorba?
V scot din nchisoare si v duc la Oradea, unde v vom
oferi toate conditiile de viat civilizat si chiar de lux, cu femei tinere

Mlastina disperrii

225

si frumoase vedeam tentatia dac dumneata accepti si ti iei

obligatia s tragi de limb si s informezi precis Securitatea, de tot
ceea ce se face, se spune si se plnuieste n anumite cercuri sociale.
Cnd am auzit despre ce era vorba, mi-am pierdut controlul. i
aceasta s-a vzut pe fata mea. Observnd schimbarea mea de
atitudine, ca s mai nclzeasc atmosfera, a continuat:
Nu v alarmati domnule Bordeianu, pentru c nu este vorba
s trageti de limb pe ai dumneavoastr, cci stiu c ati rmas tot
legionar, cu toate c v-ati lepdat la Pitesti de Legiune. V repet, ca
s fim lmuriti: nu veti face acest lucru cu legionari, nici cu alti
detinuti politici eliberati si nici cu dusmanii ascunsi ai regimului, ci
misiunea dumitale va fi s tragi de limb si s-i torni numai pe ai
nostri.
La precizarea ofiterului am zmbit si l-am ntrebat:
Adic, pe ai dumneavoastr?
Pe comunisti, accentu el.
Dar atunci, dumneavoastr nu aveti ncredere n ai
dumneavoastr?
Nu! i ofiterul nu a fcut dect s-mi confirme categoric
bnuiala.
Acesta este totul?
Da, n mare; amnuntele le vom definitiva ns cnd
dumneata mi vei accepta oferta.
Stpn pe mine, pentru c eram dup 13 ani de puscrie si
trecusem pe unde trecusem, iar constiinta, trirea si ntelegerea mea
erau altele dect cele cu care intrasem n nchisoare, i-am rspuns:
Domnule colonel, dup attia ani de nchisoare, de
experient, dup cele auzite, trite si cunoscute n nchisoare, pe
lng faptul c am rmas legionar, mai sunt si crestin ortodox, n
adevratul sens al conceptiei crestine. De aceea, tot ce mi-ati oferi
dumneavoastr n conditiile exceptionale de la Oradea sau din alt
parte, nu m tenteaz. Nu pot primi aceast ofert, orice mi-ati da,
pentru c eu nu vreau s fac ru nimnui, nici chiar dusmanilor mei
si nici celor ce vor s-mi ia viata. Eu nu v doresc nici
dumneavoastr s stati n celul, nu ct am stat eu, nici mcar un an,
pentru c sunt convins c v-ati schimba felul de gndire. V spun
aceasta nu numai acum, dup 13 ani de nchisoare, pentru c ceea ce
mi oferiti dumneavoastr mi-a oferit tot unul de-ai dumneavoastr,

226

Dumitru Bordeianu

n 1946 era vorba de Ion Berac , nainte de a fi arestat. i s mai

stiti c, dup ncetarea demascrilor de la Gherla si moartea lui
Stalin, am refuzat categoric s v servesc, orice fel de avantaje mi-ati
fi oferit. Scopul vietii mele nu este de a-i face ru cuiva, ci de a face
bine semenului si chiar dusmanului meu. i, ct m vor tine puterile,
s-I slujesc lui Dumnezeu, cu credint si dragoste, ca s-mi mntui
sufletul. mi pare ru c v-am dezamgit, dar s v cutati partenerii
n alt parte.
Ct am fost de mirat eu de oferta fcut, dar ce consternat a
rmas el, nu numai de refuzul meu, la care probabil se astepta, ci de
atitudinea mea fat de bunurile pmntesti si de modul meu de
gndire. Eram sigur ns c asa ceva mai auzise si de la alti camarazi
si de aceea n-a mai scos nici un cuvnt; amutise pur si simplu.
Eu m-am ntors n celula mea, iar el s-a dus probabil s-si
caute alti colaboratori.
Comunistii au convins pe unii dintre noi, cnd erau att de
dezechilibrati, de nebuni si disperati, nct s devin cele mai docile
victime.
Stnd si judecnd drept, fr patim, ajungi s-i ntelegi si pe
acesti nefericiti, care au acceptat, fr voia si convingerea lor, acest
joc periculos.
N-am fcut nici un act de vitejie noi, cei care n-am czut n
aceast curs. Sunt convins c nu prin curajul si atitudinea noastr
ne-am salvat, ci numai prin mila lui Dumnezeu care ne-a pzit s
alunecm si s cdem. A te mndri c ai fcut fapte bune si c esti
mai mult dect esti n realitate, nseamn a avea un orgoliu
necontrolat, care de cele mai multe ori te duce la pieire. Pentru c, sar putea s vin peste tine ncercri peste puterile tale fizice si
sufletesti si s devii astfel mai ru dect cel pe care l acuzi c s-a
alterat. Fr Mine nu veti putea face nimic sunt cuvintele
Domnului.
De aceea, numai cel ce si-a ncredintat neputinta si slbiciunea
n mila si ajutorul lui Dumnezeu va fi biruitor. Nu este greu s-i
acuzi pe acesti frati care au czut victime comunistilor. Ei n-au cedat
dect la torturi continue insuportabile, cnd vointa si puterea lor de
judecat nu i-a mai ajutat. Frica si nebunia dezndejdii i-au aruncat
n mrejele celor ce pescuiau astfel de nefericiti. Oare milioanele de
informatori si turntori voluntari sau pltiti, care de bun voie s-au

Mlastina disperrii

227

pus n slujba comunismului, de ce au fcut-o?

Se impune deci s facem o dreapt deosebire ntre victimele
torturilor continue si cei care, constienti si nesiliti, s-au oferit s-i
slujeasc satanei. I se poate cere omului oare mai mult dect poate da
el fizic si sufleteste? Desigur c nu, pentru c oamenii nu sunt toti la
fel.
Ultimele torturi n fortreata Pitesti
Dup insuportabile chinuri fizice si de constiint, nu mai
aveam nimic de ascuns si nici resurse fizice si morale ca s mai
putem rezista torturilor.
n timpul torturii morale au continuat si torturile fizice, pn
cnd, pentru cei cu munc silnic si temnit grea, declaratiile publice
n celul si cele scrise n camera 4 spital erau pe terminate. urcanu,
la ordinele lui Nicolski, ddea zor s termine cu declaratiile scrise
pentru mai multe motive:
s fie cunoscuti toti cei nedeclarati la ancheta oficial, ca s-i
condamne pe cei depusi n lagre;
s-i cunoasc pe cei care erau mpotriva regimului si
detineau posturi n aparatul de stat;
aveau nevoie de detinuti, pentru nceperea Canalului Mortii,
pentru munca n atelierele nchisorilor si la minele de plumb.
S se stie c demascrile au continuat si la Canal cu studentii,
elevii si muncitorii avnd condamnri mici. Acestia au fost dusi la
Pitesti, Trgsor si Gherla si supusi la aceleasi metode de tortur,
pentru a recruta dintre ei sefi de echipe si brigadieri. Cei recrutati
prin aceste torturi trebuiau s constrng, prin groaz si teroare, pe
cei ce munceau.
Pentru noi, cei de la munc silnic si o parte din temnita grea,
se pregteau alte ncercri: minele de plumb din Maramures si
atelierele groazei de la Gherla.
Tortura care ni s-a aplicat n ultimele luni, nainte de a pleca
din Pitesti, a fost tipic monstrului bolsevic Macarenko.
Metoda opera strict psihologic. Cum stteai pe prici n pozitia
fix, ti treceau prin minte fel de fel de gnduri, dintre care, pe unele
le consideram de-a dreptul ispite diavolesti, pe care le aveam si n

228

Dumitru Bordeianu

conditii normale74. Acum ns, nu mai aveam nici o putere de a ne

controla si a le alunga de pe ecranul constiintei.
De pild, unul din comitet, mai posedat dect tine, se oprea
brusc n fata ta si, prin surprindere, te ntreba la ce te gndeai. La
aceast ntrebare, gndurile satanice se amestecau si se nvlmseau
n constiinta ta n asa hal cu alte gnduri, c de multe ori nici nu stiai
ce s spui; parc ti-ar fi luat cineva mintile. n aceast dezordine de
gnduri, fiind lipsit de cea mai elementar voint, se ajungea la
urmtoarele situatii:
dac ti spuneai gndul si acesta nu era mpotriva
demascrilor, ci pe linia lor, scpai de ciomgeal, pentru c fata ta
nu trda neliniste;
dac te ascundeai, se vedea pe fata ta o paloare si, n cazul
acesta ciomgeala era sigur, tu fiind considerat n continuare un
mare bandit;
dac ziceai c nu te gndesti la nimic, si n acest caz mimica
ti trda minciuna, erai din nou considerat un mare bandit, nesincer si
nrit, foarte periculos chiar, iar ceea ce te astepta era o tortur
insuportabil.
Rareori s-a gsit printre noi vreunul care s fi scpat de
ciomgeal, n intervalul de o lun, ct a durat aceast tortur pentru
citirea gndurilor.
Surprinztor: memoria era singura facultate psihic ce ni se
pstrase att de ascutit75. Fr s vrei, ti veneau uneori n minte
fapte si evenimente de care parc niciodat nu luasesi cunostint.
Memoria noastr fusese mturat, se smulsese din ea, prin
torturi, tot ceea ce timpul asezase acolo, linistit si ordonat.
Compartimentul de date era acum att de golit, nct semna cu o
locuint de unde hotii furaser totul, pn la ultimul capt de at. Ce
s mai pui n loc76, cnd nu mai aveai nimic de pus?
74 Acel tip de tortur, zis pozitia fix, fiind continu 17 ore pe zi, arunca
cel mai repede n dezndejde, pentru c singura arm mpotriva ei era rugciunea
nencetat, care a avut putini lucrtori n iadul temnitelor (n. ed.).
75 Ancheta psihanalitic se foloseste de aceeasi metod a aducerii aminte a
relelor. Vezi nota 32 (n. ed.)
76 A fost scoas orice amintire a faptelor bune evanghelice si a milei si
bunttii lui Dumnezeu, pentru ca diavolul s se poat nstpni cu si mai mult
putere. Unde nu este Dumnezeu este dracul (Sfntul Vasilie cel Mare, C nu este

Mlastina disperrii

229

Citirea gndurilor a ncheiat tortura prin care trecusem timp

de nou luni, conform amenintrii: O s v citim si o s v
cunoastem si gndurile.
Sufletele noastre erau schilodite si nfrnte iar noi ne
manifestam si ne comportam ca niste roboti. Parc nu mai era nimic
viu n noi, iar omul rational dispruse si el de mult din luntrul nostru.
Din cnd n cnd ns se mai ivea totusi cte o licrire rational n
sufletele noastre. Aceasta ns ne ngrozea, pentru c prbusirea ce-i
urma era inevitabil.
i de aceea afirm cu toat convingerea c tortura continu,
intens si fr nici o perspectiv pentru cel torturat, duce la
distrugerea a tot ce are fiinta uman mai de pret. Dac pe scara
durittii, ncadrarea este de la 1 la 10, la fel si puterea noastr de
rezistent, de rbdare a torturilor, s-a nscris pe o scar tot de la 1 la
10. i, dac punctele de topire ale metalelor se nscriu de la 0 la mii
de grade, toate topindu-se n final, acelasi lucru s-a ntmplat si cu
noi, cei ce am trecut prin demascrile din Pitesti si Gherla.
innd cont de toate acestea, constatm c bunul simt nu ne mai
permite s-l judecm pe cel ce a trecut aceste probe.
Unii au cedat numai cnd l-au vzut pe altul plin de snge si
schilodit n bti, fr ca ei nsisi s fi luat vreo palm. Altii au cedat
dup o palm sau dup o btaie bun, altii dup sute de bti, altii sau sinucis sau au nnebunit iar altii au fost ucisi.
Unii au cedat dup o zi de tortur, altii dup o lun, altii dup
ani. Toti am fost ns topiti, n termeni comunisti muiati, conform
afirmatiei: De beton armat s fiti, si tot o s v muiem. Cum s nu ne
topim, cnd carne nu mai aveam iar ciolanele ne erau umflate si
nnegrite de ciomege?
Rezultatul acestei experiente a fost c s-a ajuns la citirea
gndurilor.
Ciudtenia a constat n aceea c majoritatea dintre noi nu mai
puteam spune la ce ne gndeam, ce fel de gnduri aveam si dac erau
sau nu conforme cu demascrile.
Unii, mai ales cei din grupul mistic, spuneau c se rugau, altii
c se gndeau acas, iar altii spuneau fel de fel, unele mai nstrusnice
ca altul. Dificultatea, de neconceput si de nenteles, a cunoasterii
Dumnezeu pricinuitorul relelor) (n. ed.).

230

Dumitru Bordeianu

gndurilor proprii, consta n faptul c, dup attia ani de chinuri, nu

mai puteam exprima sau explica ceva, ca s ne facem ntelesi.
Att eu, ct si camarazii mei, am vzut cu ochii nostri c nu ne
mai puteam controla expresia fetei, care ne trda ntotdeauna
gndurile pe care nu mai reusea s le mascheze. n momentul cnd
posedatul te tortura si se uita n ochii ti, ntrebndu-te unde te
gndeai sau ce gnduri aveai, dac nu rspundeai sincer, el ti si
observa pe fat gndul pe care voiai s-l ascunzi. Nu mai aveai nici
vointa si nici puterea s-ti opresti aceast exteriorizare, si atunci se
stia precis dac spuneai sau nu adevrul.
Aceasta a fost ultima faz a nebuniei colective pe care am
trit-o toti cei care am trecut prin demascri. Iar rezultatul acestei
citiri a gndurilor, prevzute de Nicolski si profetite nou de
urcanu, a fost nencrederea total n cel de lng tine.
Lepdarea de Dumnezeu. Prbusirea.
Dac metoda de tortur pentru citirea gndurilor a umplut
pn peste margine paharul dezndejdii si al nebuniei, prin lepdarea
de Dumnezeu si de dreapta credint, care rmsese singurul si
ultimul nostru sprijin, am ajuns la prbusirea total. Fusesem
aruncati n haos, dezechilibrati, fr sprijin si fr perspectiv, la
discretia celor ce ne torturau. Acest fapt a avut consecinte nefaste,
asupra a ceea ce aveam s vedem si trim n alt cetate a satanei,
Gherla.
La nceputul lui august 1951, cnd declaratiile publice si scrise
erau pe terminate, iar tortura de citire a gndurilor atinsese nivelul
prevzut n planurile ocultei, urcanu a trecut din camer n camer,
cu expresia unui demon satisfcut si l-am auzit repetnd c, ispitind
si nselnd pe cei tari si credinciosi, i-a putut tvli n mocirl.
M, banditilor, v amintiti foarte bine ce am spus n camera
aceasta ct si n celelalte camere, c eu nu glumesc, c m voi tine de
cuvnt si voi folosi toate metodele pentru a-mi atinge scopul urmrit.
Or, iat c am ajuns, prin metodele pe care le-am folosit, s v citim
si gndurile, fapt la care voi nu v-ati asteptat niciodat.
Vreau s v atrag ns atentia c cei mai periculosi dintre voi,
banditilor, ati rmas cei care mrturisiti credinta voastr n

Mlastina disperrii

231

Dumnezeu. i sunt convins c cei care nu s-au lepdat de credinta lor

n Dumnezeu, nu s-au lepdat nici de Miscarea Legionar. Ei sunt cei
mai periculosi, mai nriti si mai ncarnati legionari.
De aceea, pentru acestia vor continua nc ani de zile
demascrile, asa cum le-ati cunoscut si nc cu alte metode. Trebuie
s v scoatem din cap si din inim odat pentru totdeauna aceast
aberatie, credinta n Dumnezeu77.
Apoi, ne-a ntrebat: Cine din voi, banditilor, mai crede n
Dumnezeu?
Aproape jumtate din camer a ridicat mna n sus. n fata
acestei situatii, urcanu a continuat: Am si pentru voi metode, cei
care ati ridicat mna, s spuneti c v-ati lepdat de credint, asa cum
ati spus c v-ati lepdat de Miscarea Legionar.
Adresndu-se apoi lui Zaharia: Culai, treci pe la mine, ca s
vezi ce ai de fcut cu acesti banditi.
Pentru cei cu adevrat credinciosi, cea mai mare amenintare
posibil a fost aceast ultim afirmatie a lui urcanu, la care nimeni
nu se astepta. Urma s fim loviti n ce aveam mai drag si mai de pret,
singurul nostru punct de sprijin credinta n Dumnezeu, ndejdea
izbvirii noastre din ghearele satanei.
Pe oamenii care nu cred n Dumnezeu problema mntuirii nu-i
intereseaz, pentru c ei sunt legati de aceast lume material, de
bunurile pmntesti, de pozitiile sociale, de plcerile si satisfactiile
acestei vieti ntr-att c numai moartea i va mai putea desprti de
ele.
Pentru cel ce crede ns nelimitat n Dumnezeu, n mntuire si
n viata vesnic, nefiind legat de pmnt, cea mai mare tragedie este
momentul cnd e obligat s mrturiseasc dac mai crede sau nu n
Dumnezeu.
Oameni cum au fost Sfintii Printi si mucenicii ar fi preferat
de o mie de ori moartea, dect lepdarea de Dumnezeu si de credinta
n El. Unii dintre noi ns au venit cu justificarea c, dac marele
Apostol Petru care credea si-L iubea pe Iisus nelimitat, s-a lepdat de
77 Cea mai mare ncercare: Vrjmasul prigoneste sufletul meu si viata mea
o calc n picioare. Fcutu-m-a s locuiesc n ntuneric, ca pe mortii veacului. (Ps.
142) Multi se scoal asupra mea, multi zic sufletului meu: nu este mntuire lui,
ntru Dumnezeul lui (Ps. 3) Vezi si Cartea lui Iov (n. ed.).

232

Dumitru Bordeianu

El de fric, atunci noi, niste microbi neputinciosi, ce era s facem?78

Asa vorbeau cei care se lepdaser de Dumnezeu formal79, asa
cum se lepdaser si de Legiune.
Iar dac, aparent, tinerii care au trecut prin Pitesti s-au
comportat n linii generale la fel, cnd privim mai ndeaproape,
lucrurile se schimb total.
Fiecare s-a comportat mai nti n functie de credinta lui n
Dumnezeu, apoi de credinta si atasamentul lui fat de conceptia
politic pentru care a fost condamnat, de puterea lui de rezistent
fizic si ndeosebi de puterea lui moral si sufleteasc. Avnd n
vedere aceasta, nu-i putem pune ntr-o oal pe toti tinerii care au
trecut prin Pitesti, spunnd c toti s-au comportat la fel.
Dac s-ar fi comportat la fel, ar fi cedat toti de la prima palm
sau din prima zi, unii n-ar fi fost ucisi, altii nu s-ar fi sinucis sau n-ar
fi ncercat s se sinucid, altii n-ar fi ajuns btusi sau criminali
ordinari. Pe scara rezistentei fizice si sufletesti, fiecare s-a nscris n
raport cu el nsusi. La afirmatiile lui urcanu, c cei mai periculosi
banditi sunt cei care cred n Dumnezeu, ne vine s-i dm dreptate.
Cine nu-l cunoaste pe Vasile Ptrascu, a crui credint a fost
de nezdruncinat si a mrturisit-o pn n ultima clip, cu toate
torturile prin care a trecut? Cine nu-si aminteste de Zelic Berza din
camera 3 subsol, de Reus, Ungureanu, Nedelcu, Popa, Andrisan,
Dinescu, Popescu Paul, si ceilalti, care au afirmat public c, nimeni
nu-i va putea obliga s se lepede de Dumnezeu si de Biserica Lui, cu
toate torturile aplicate, cu att mai mult cu ct Biserica este
recunoscut de lege.
E drept ns c, din cauza torturilor de nesuportat, pn la
urm multi s-au lepdat totusi si de Dumnezeu. Lepdarea lor a fost
ns de scurt durat. Pn la urm, prin pocint, s-au ntors la
Hristos.
78 De fapt, Sfntul Petru s-a lepdat nainte de Pogorrea Duhului Sfnt.
Pn n clipa lepdrii, mcar c se lucraser minuni prin minile sale, nu avea harul
desvrsit, asa cum l au crestinii ortodocsi de la Sfntul Botez (n. ed.).
79 Ispita lepdrii formale stpneste pe cei putin credinciosi. Nu exist, de
fapt, nimic formal. Dumnezeu nu lucreaz cu jumtti de msur. Pentru orice
cuvnt desert, pe care-l vor rosti oamenii vor da socoteal n ziua judectii (Matei
12, 36). Diavolul este acela care micsoreaz si batjocoreste puterea Cuvntului (n.
ed.).

Mlastina disperrii

233

Eu nu m-am nscris nici printre acei ce au afirmat categoric c

ei cred n Dumnezeu, dar nici printre acei ce s-au lepdat de El. i
cititorul s-a familiarizat cu prerea mea, precum c omul este dator n
toate mprejurrile vietii lui s ncerce.
Nu am avut ns nici un merit, gndurile si atitudinea mi-au
fost insuflate de Dumnezeu si ncercarea trebuia dus pn la limita
puterii de rezistent. Am crezut si am sperat numai n mila si ajutorul
lui Dumnezeu, care m-a ferit s ajung un btus si un criminal n
demascrile de la Pitesti.
Cnd am fost ntrebat de Zaharia dac mai cred sau nu n
Dumnezeu, pentru prima si ultima dat n viata mea am avut o
ntunecare a mintii si o rtcire pe care nimeni nu o va putea ntelege,
dect eu, cel care am trit-o. Cine mi-a ntunecat puterea de judecat
n acel moment? N-am putut discerne ce gnduri satanice mi-au
ntunecat constiinta si mintea.
Dumnezeu a ncercat atunci s-mi dea posibilitatea ca, prin
aceast ultim ncercare, s-mi mrturisesc deschis si fr fric
credinta n El. Eu nu I-am cerut ns ajutorul, ca s-mi lumineze
mintea si constiinta, si atunci am oscilat s mrturisesc din toat
inima.
Cei care si nchipuie c n ncercri exceptionale se poate face
fat numai cu puterile proprii, se nseal si se vor nsela pn la
sfrsitul lumii. Au doar n-a spus Iisus: Fr Mine nu veti putea face
nimic?
De aceea, cnd nu am strigat si nu am implorat ajutorul lui
Dumnezeu, m-am prbusit. i prbusirea mea a fost mare, pentru c
satana mi-a chinuit sufletul si m-a torturat timp de trei ani.
Atunci cnd m-a ntrebat Zaharia, ce-i cu credinta mea, un
gnd care nu era al meu si nici de la Dumnezeu, m-a stpnit si mi-a
soptit: Spune c nu te mai rogi lui Dumnezeu! i asa am si rostit,
public, n camera 3 subsol: Nu mai fac rugciunea, nu m mai rog
lui Dumnezeu. i, din acel moment nu mi-am mai spus
rugciunea80.
80 Rugciunea este mpreunarea si unirea omului cu Dumnezeu (Sfntul
Ioan Scrarul, Cuvntul 28). Lipsa rugciunii nseamn lipsa prtsiei cu Dumnezeu,
lipsirea, lepdarea de Dumnezeu. Ce a urmat? Unde nu este Dumnezeu, este diavolul
(Sfntul Vasilie cel Mare) (n. ed.).

234

Dumitru Bordeianu

Urmarea ruperii comuniunii cu Dumnezeu prin rugciune, a

fost c duhul satanei a intrat n mine si m-a torturat si m-a muncit,
din august 1951 pn la Pastile anului 1954. in s precizez c am
spus c nu-mi mai fac rugciunea, nu c nu mai cred n Dumnezeu.
Marele meu pcat ns a fost c nu mi-am mai fcut rugciunea, cu
adevrat. Greseal cu att mai grav, cu ct trebuia s m gndesc la
cuvintele sfinte: Privegheati si v rugati ca s nu v ispiteasc
satana.
Rugciunea, dup mrturisirea Sfintilor Printi, este
comuniunea omului credincios cu Dumnezeu. Prin ea, omul st de
vorb cu Dumnezeu, l ador, l mreste, i multumeste, i spune
psurile si necazurile, l roag s-l ierte, i cere ajutor si mil etc...
n capitolul despre Gherla voi descrie pentru cei ce cred
nelimitat n Dumnezeu si n minuni, ce a nsemnat pentru mine
ruperea de Dumnezeu si apoi refacerea comuniunii cu El prin
rugciune.
Nu-i voi uita niciodat si-i vd ca pe niste munti n fata mea pe
toti aceia care au avut tria, curajul, credinta si brbtia s-si afirme
fr fric credinta lor n Dumnezeu. Probabil, de aceea stelele mari
strlucesc pe cer si se vd, n timp ce altele, mici si neputincioase,
trec n bezna uitrii.
Pe la jumtatea lunii august, Zaharia a plecat din camer,
nemaifiind seful comitetului de tortur, iar pozitia fix pe prici a luat
sfrsit. Btile au ncetat si ele. Triam ns groaza c, dup aceast
aparent liniste se pregtea o npraznic furtun. i aceasta a fost la
Gherla.
Pe la mijlocul lui septembrie, o mic parte dintre noi a plecat
la Canal, unii la minele de plumb din Maramures, iar altii la Gherla.
Dac, n clipa cnd scriu aceste amintiri, mi s-ar oferi s aleg
ntre moarte si Pitesti, mrturisesc din toat inima si cu fric de
Dumnezeu c as prefera de o mie de ori moartea. i cred c la fel
gndesc toti camarazii mei care mai sunt n viat si care au trecut
prin acea cetate a satanei din Pitesti. Ce mrturisire mai deschis si
mai sincer l-ar putea satisface pe cititorul acestor rnduri?

Plecarea din Pitesti.

Mlastina disperrii

Plecarea din Pitesti.

235

Dup cum am mai relatat, ncepnd cu a doua jumtate a lunii

august, declaratiile publice din camera 3 subsol si 4 spital erau pe
terminate. Torturile ncetaser, cu putine exceptii, cele din celulele
mortii din capul T-ului.
n acest timp, urcanu cu statul lui major si sefii de comitete
ddeau zor s trieze si s repartizeze declaratiile la adresele
respective si s fac caracterizarea scris fiecrui tnr trecut prin
demascri. Aceast caracterizare trebuia s fie atasat la cele dou
dosare; dosarul penal, care se gsea la grefa nchisorii si dosarul
secret de la Ministerul Afacerilor Interne.
Cunosteam numai din spusele altora aceste caracterizri, dar
m-am convins de existenta lor vzndu-le, cnd colonelul de la
Interne a venit cu dosarul meu unificat, cel de la nchisoare si cel de
la Interne.
Eram atunci cu domiciliul obligatoriu n Brgan, n anul
1963. Aceste caracterizri fcute de urcanu si de sefii de comitete
au avut un rol ct se poate de nefast n timpul detentiei noastre.
Pedepsele care ni se aplicau erau date n functie de ele. Pentru unii au
fost fatale, cci cine cunostea mai bine pe fiecare, din toate punctele
de vedere, dect urcanu si sefii comitetelor de tortur?
Pe la jumtatea lunii august, celor 14 care eram nc tinuti n
pozitia fix pe prici: Reus, Gheorghiu, Grigoras, Dinescu, Visovan,
Sntimbreanu, Nedelcu, Popescu, Drgnescu, Bordeianu si ceilalti,
ni s-a ridicat aceast tortur, eveniment pe care l-am resimtit ca pe o
adevrat binecuvntare.
Nu mai pomenesc de conditiile de detentie: foamea, frigul,
lipsa de asistent medical, lipsa bii, rufele nesplate si faptul c, de
la data de 10 decembrie 1949, nu mai fusesem scosi la aer. Toate
ns, raportate la torturile la care am fost supusi, erau att de
nensemnate, nct pentru noi nu mai aveau nici o important.
Reamintesc cititorului c, tot timpul ct au tinut torturile,
calitatea si cantitatea hranei erau sub nivelul metabolismului bazal,
de 600-700 de calorii pe zi; msur impus pentru a ne reduce si
puterea de rezistent fizic, ca s nu putem riposta nici mcar cu un
deget la ceea ce ni se fcea. n ceea ce priveste frigul, era mai
degrab binefctor, cnd pe tot corpul aveai numai rni.
i as mai aduga ceva, n primul rnd pentru medicii si
igienistii mai sceptici. Ct am stat n camera 2 parter si camera 3

236

Dumitru Bordeianu

subsol, nici unul din cei torturati n-a fost scos la cabinetul medical si
nici o ran nu s-a infectat. Martori sunt toti aceia care au trecut pe
acolo si mai sunt si astzi n viat. Nici plaga lui Gheorghiu de la gt
n-a fost tratat, ci pansat de Petric Tudose cu crpe murdare si nu
s-a infectat. Pesemne c unde vrea Dumnezeu, se biruie legea firii81.
i, poate c a fost mai bine c n cele nou luni, ct am stat n camera
3 subsol, nu am fcut nici baie, ca s nu ne observm rnile de pe
corp.
Dar toate aceste conditii, repet, nu au avut pentru noi mare
important fat de torturile fizice si morale pe care le-am ndurat. Iar
cnd ni s-a permis s ne miscm prin camer, triam sentimentul c
veneam din alt lume, dup pozitia fix pe prici, miscatul prin
camer era ceva de domeniul basmelor.
nftisarea celor ce trecuser prin attea luni de tortur ti lsa
imaginea unor oameni nebuni, privirea lor nemaisemnnd cu a unui
om normal. Aveai senzatia c vedeai n fata ochilor niste umbre.
Dup torturile petrecute de Pasti si dup acelea administrate
pentru lepdarea de Miscarea Legionar, Zaharia, seful comitetului
din camera 3 subsol, ncepuse s-si schimbe comportarea; parc se
petrecuse ceva n sufletul lui. Devenise absent, gnditor si
melancolic, renuntase la repertoriul muzical si lipsea mult din
camer. Din monstrul si clul fr mil, care fusese pn atunci,
devenise un alt om.
Triam sentimentul c avea remuscri pentru uciderea lui
Pintilie. Poate...!? Dup plecarea lui definitiv din camer, n jurul
lui 15 august, rmnnd numai cu Mgirescu si Pvloaia, atmosfera
s-a mai relaxat si am putut vorbi ntre noi. Ce aveam ns de vorbit?
Intimittile de altdat, sperantele de viitor? Fuseser toate
nmormntate.
Ne temeam unul de altul ca jivinele, pentru c n timpul
torturilor ni se studiau si gesturile si privirea, si n general toat
expresia fetei. Schimbam cuvinte ntre noi de parc am fi fost niste
81 Se biruie rnduiala firii: rnile nu se infecteaz si, dup moarte, trupurile
martirilor din nchisorile comuniste nu se stric, asa cum s-a ntmplat cu
Mrturisitorul Ilie Lctusu, preot legionar, ale crui sfinte moaste ntregi,
nestriccioase, pline de bun mireasm, au fost dezgropate n 1998, n Bucuresti (n.
ed.).

Mlastina disperrii

237

strini care nu se cunoscuser niciodat. Asa ne suspectam unii pe

altii. De aceea, nu discutam dect banalitti: despre mas, aer,
serviciul de camer si despre dormit. Ceea ce ne unise odinioar
dispruse complet dintre noi.
mi amintesc bine starea sufleteasc pe care am avut-o cnd
am obtinut permisiunea ca, n locul pozitiei fixe, pe spate, cum
dormeam noaptea, s pot dormi pe o coast sau pe burt. n pozitiile
acestea, scndura goal de pe prici ni s-a prut cel mai moale pat.
La nceputul lui septembrie 1951, cnd l-am vzut pentru
ultima dat pe urcanu la Pitesti, am observat c nu mai avea ca alt
dat smocul de chei n mn, iar gardianul sef de sectie era pus
paznic n dreptul lui. Usile erau ncuiate cu zvoare si lacte,
fcndu-se nchiderea, deschiderea si numrarea detinutilor n fiecare
sear si n fiecare dimineat de ctre primul gardian, n prezenta
gardianului sef de sectie. Masa nu o mai serveau detinutii din
comitet, ci gardianul, mncarea ameliorndu-se putin si trecnd de la
600 la 800 de calorii zilnic.
Eram att de slbiti fizic si moral, nct atunci cnd ne ridicam
de pe prici, vedeam negru naintea ochilor si ameteam.
Tot atunci ni s-au adunat si rufele pentru splat dup zece luni
de cnd le purtam pe noi. Am fost apoi scosi n curtile interioare
pentru a ne scutura pturile si hainele pe care le purtam din
momentul arestrii.
Am vzut astfel soarele, dup un an si jumtate de ntuneric. i
culmea, am fost tunsi, brbieriti si dusi la baie n grupuri mici.
Vzndu-ne ns rnile, unele nevindecate nc, starea sufleteasc pe
care am avut-o la aceast baie a fost cumplit.
Dup terminarea toaletei, ntr-o dimineat, seful de sectie ne-a
anuntat s fim pregtiti pentru inspectia unui mare sef de la
Bucuresti. Iat cum s-a petrecut aceast vizit oficial.
Eram nsirati cte unul la marginea priciului, cnd s-a deschis
usa si si-a fcut aparitia un ofiter superior, un colonel mbrcat n
uniform albastr de militie si nu de securitate.
n absenta lui Zaharia, raportul a fost dat de Mgirescu. Dup
ce ne-a trecut n revist pe fiecare, ntrebndu-ne cum ne cheam, s-a
oprit n dreptul usii si, cu un rnjet de diavol transformat n om, s-a
recomandat: M numesc colonelul Zeller, Directorul General al
Penitenciarelor din R.P.R.

238

Dumitru Bordeianu

Era cea mai sfruntat minciun, pentru c el era de fapt ofiter

de securitate si unul din ajutoarele lui Nicolski, omul lui de
ncredere. El fusese acela care condusese direct demascrile la
ordinele lui Nicolski. El le-a controlat, verificat si dirijat, ordonnd si
metodele de tortur. A jucat o dubl sau tripl carte: cu oculta de la
Moscova, cu partidul lui Teohari Georgescu si Ana Pauker, si o alta
cu o ocult pe care, probabil, numai el o stia. Asa se explic faptul c
marele lui stpn adevrat l-a lichidat pn la urm si pe el82.
Voi reda din memorie cuvintele acestui asasin ordinar:
M banditilor, mai sunteti legionari? Sunt convins c, dup ce
ati trecut prin ce ati trecut, nu v mai arde de Legiune. S v par
bine c ati scpat asa cum ati scpat, pn acum. S v bgati ns
bine n cap c demascrile nu vor nceta niciodat. Iar pentru c voi
82 Conductori ai Romniei dup 6 martie 1945, membri ai ocultei:
1. Ana Pauker (alias Anna Rabinsohn arestat de Siguranta Statului pentru
spionaj si expulzat; si-a denuntat la NKVD propriul sot ca fiind partizan al lui
Trotsky), ministru de externe si agenta nr. 1 a Moscovei la Bucuresti. Ofiter
Komintern.
2. Vasile Luca (alias Laszlo Luka), ofiter al Armatei Rosii, Kominternist,
adjunctul Anei Pauker.
3. Teohari Georgescu (alias Burh Tescovici), Ministru de Interne, ofiter
INU (Komintern).
4. Josef Kisinevski (alias Jakob Broitman), vicepresedinte al Consiliului de
Ministri si membru al CC.
5. Roman Walter (alias Ernst Neulnder tatl lui Petre Roman),
organizatorul Securittii si sef al Serviciului de Educatie, Cultur si Propagand al
Armatei.
6. Silviu Brucan (alias Brukner), redactor sef al Scnteii, conductor al
campaniei de comunizare.
7. Alexandra Sidorovici, evreic, sotia lui Silviu Brucan, acuzatoare la
Tribunalul poporului ncepnd din 1945.
8. Alexandru Graur (alias Alter Brauer), director general al Societtii
Radiofonice Romne.
8. Mihai Roller, evreu, necunoscut nainte de venirea sa n Romnia din
Uniunea Sovietic, Presedinte al Academiei Romane, autorul istoriei falsificate a
Romnilor.
ntre 1945-1965 cele dou ministere ale ordinii, cel de Interne si cel al
Securittii, erau conduse de evrei kominternisti, membri ai ocultei: Teohari
Georgescu, generalul Nicolski (alias Boris Grunberg), generalul Gheorghe Pintilie
(Pantiusa Bodnarenko), generalul Dulgheru (alias Dulberger), Koller, Zeller, etc,
aflati sub ndrumarea lui Alexandr Mihailovici Saharovski, conductorul
operatiunii Gaianeh comunizarea prin teroare (n. ed.).

Mlastina disperrii

239

cunoasteti ce este o demascare, si dac veti da dovad c v-ati

schimbat, voi veti face demascarea tuturor banditilor din R.P.R. (cel
mai important lucru pe care l-a spus clul).
Veti pleca din Pitesti la Gherla, o parte din voi. O alt parte a
si plecat la Canal si au fcut acolo o treab bun cu demascrile. Cei
plecati naintea voastr la Gherla au fcut si ei treab bun acolo, iar
acum unii dintre voi, cum am spus, plecati tot la Gherla. Bgati bine
de seam c demascrile nu au ncetat si c noi suntem hotrti s
ducem pn la capt demascrile tuturor banditilor din Republica
noastr.
Am nregistrat cu o memorie de computer afirmatiile acestui
odios asasin.
Ceea ce ns ne-a socat atunci pe toti, chiar n starea n care ne
aflam, era prezenta lui urcanu alturi de Zeller. Nu mai citeai ns
pe fata lui siguranta puterii, a stpnirii de sine, a arogantei si
mndriei, ci atitudinea unei slugi servile fat de clul principal.
Cnd l-am vzut asa pe urcanu, despuiat de mitul puterii cu care ne
ngrozea, am fost convins c era cea mai nenorocit victim a
doctrinei satanice.
Afirmatia lui Zeller, c demascrile nu au ncetat si c noi vom
fi aceia care vom face demascrile tuturor banditilor din Republica
Popular Romn, spunea totul. Era a doua adeverire, dup cea a
anchetatorului misterios din octombrie 1949, c oculta a avut planul
ei, ntocmit matematic, si c o nou etap criminal ni se deschidea
n fat.
Asa c, dac Ana Pauker, Teohari Georgescu si Vasile Luca
nu ar fi fost debarcati cu autorizatia lui Stalin, noi, toti care am trecut
prin Pitesti si Gherla, am fi devenit, n urma torturilor ce ni s-ar fi
aplicat, cei mai odiosi criminali, care am fi ucis si torturat tot ceea ce
era considerat reactionar n tara noastr. Iar odat planul ndeplinit,
am fi fost executati apoi si noi, asa cum au fost executati urcanu si
colaboratorii lui.
A nu se uita ns c n drama de la Pitesti si Gherla,
instrumentul prin care s-a dus la ndeplinire planul ocultei am fost
noi, cei din lanturi. Noi am fost cei care ne-am torturat unii pe altii.
Comunistii nu ne-au torturat cu mna lor ci, la ordinul lor, ne-am
aplicat noi nsine tortura unii altora. ef ns ne-a fost urcanu, un
detinut cruia i s-a dat mn liber, ajutat fiind de primii sase care au

240

Dumitru Bordeianu

acceptat de bun voie s aplice aceste torturi. Plata: promisiuni de

libertate si posturi de rspundere si decoratii.
n starea sufleteasc n care m aflu astzi, mrturisesc sincer
c-i comptimesc pe urcanu si pe cei ce au colaborat cu el, pentru
c toti au fost victimele monstruosului plan satanic al comunismului.
La ce i foloseste omului inteligenta dac ea este pus n serviciul
rului? i Lucifer a fost inteligent, dar aceast inteligent a pus-o n
slujba a ceea ce era opus binelui. Numai ntelepciunea, care este dar
de la Dumnezeu, slujeste binelui.
Cnd l-am vzut pe urcanu alturi de Zeller, am avut
convingerea c nu era multumit cu tratamentul pe care stpnul i-l
oferea. Probabil era convins c, la terminarea demascrilor, va fi dus
direct n Comitetul Central si fcut ministru. Zeller i-a cerut s
continue demascrile si la Gherla, urmnd ca numai dup aceea s fie
repus n drepturile ce i s-ar fi cuvenit.
Dar cum n lumea aceasta nu este dup cum vrea omul, ci dup
cum vrea Domnul, urcanu si toate uneltele lui au fost executati,
cznd victime propriilor nelegiuiri.
Ct am mai stat la Pitesti, pn la jumtatea lui septembrie
1951, n-a fost dect o stare de provizorat. Tortura psihic, gndul c
acolo unde ne vor duce, demascrile vor continua, ne fcea s
credem c perspectiva era din ce n ce mai insuportabil. Crezusem
c toate chinurile se vor sfrsi odat cu ncheierea demascrilor de la
Pitesti. Dup vizita lui Zeller ns, eram de-a dreptul ngroziti de
ceea ce ni se va mai ntmpla.
Cu cteva zile nainte de a pleca, am fost dusi la o vizit
medical, formal. Apoi am fost triati pe loturi, pentru destinatia la
care eram sortiti. Pe la 15 septembrie, unii au plecat la minele de
plumb si altii spre Gherla. Am rmas n camer numai vreo zece insi,
printre care si Mgirescu, care era foarte abtut. Dup tortura cu
citirea gndurilor, nu mai vorbea aproape cu nimeni.
n zilele de 16-18 septembrie am prsit odioasa nchisoare
Pitesti odioas ca sufletul celui din ordinul cruia s-a construit un
ultim lot de vreo 90 de tineri.

Mlastina disperrii

241

242

Dumitru Bordeianu

GHERLA
Fortreata Gherla
nchisoarea Gherla se afl situat pe soseaua care leag orasul
Dej de Cluj, pe malul Somesului Mic.
A fost cldit pe timpul mprtesei Austriei, Maria Thereza. E
o fortreat nconjurat de un sant adnc, ce-si lua apa din Somes.
Avea dou cldiri cu cte un etaj, Zarca si Sectia, cu celule si camere
mai mari si mai mici.
Dup 1848, stpnii Transilvaniei au cldit o a treia nchisoare
n form de U culcat, cu o capacitate de mii de detinuti, cu camere si
celule, plase de srm groas, ca la Pitesti, si un coridor de un metru
ntre celule.
Pe partea dinspre celule, la cele dou capete ale cldirii, la
etajele 2 si 3, se gseau camere mari cu o capacitate normal de 70
de locuri. A fost un timp cnd aceste camere erau populate cu peste
dou sute de detinuti. La capete, pe nltimea parterului si a etajului
1, la sud era buctria nchisorii, iar la nord capela. E de remarcat c
aceast capel era pictat ortodox, ceea ce dovedeste c nchisoarea
fusese construit numai pentru romni.
Cnd am ajuns noi la Gherla, capela era desfiintat, iar
icoanele, catapeteasma si mobilierul fuseser depuse n capela mic,
din cldirea din mijloc (Sectia). Capela din cldirea mare era
transformat n sal de sedinte.
nchisoarea era foarte impuntoare. Localnicii o numeau
Casa Galben.
n partea de sud, aproape de nchisoare, era un cimitir, iar
alturi, unul mai mic, destinat detinutilor care mureau ntre ziduri.
Intrarea n aceast fortreat te impresiona prin podul portii
principale, unde fusese santul cu ap.
La intrare era cldirea administratiei, cu un etaj, iar din aceast
cldire, printr-o bolt, ajungeai n cele dou curti, pavate cu pietre.
Cldirea mare avea dou intrri, una spre curtea interioar si
alta spre curtea cu ateliere. Curtea interioar avea spre sud o poart
care conducea la ateliere.

Mlastina disperrii

243

nchisoarea era mprejmuit cu un zid nalt, de 4 metri,

prevzut din loc n loc cu foisoare de paz, asigurat de soldati
narmati. Pe lng zid era un spatiu larg de 3 metri, greblat si
mprejmuit cu un gard de srm ghimpat, nalt si el de 2 metri.
Cnd intrai n cldirea mare, te impresionau imensitatea ei si
plasele de srm prin care puteai vedea de la parter pn la etajul trei.
Usile erau din lemn masiv, mbrcat n tabl groas, cu dou zvoare
puternice, sus si jos, si o broasc mare pentru ncuiat cu cheia. La
mijloc, ca la orice us de nchisoare, se gsea vizeta mare pe unde se
servea masa si, deasupra acesteia, o alta mai mic, pe unde se
observa n camer.
La mijlocul cldirii, n fata intrrii principale, erau scrile care
duceau de la parter, la etajul trei.
Aceast fortreat, asa cum era construit si mprejmuit,
asigura o paz prin care numai gndul mai putea zbura afar.
Geamurile de 1,5/1 m erau prevzute cu gratii groase de fier.
Toti cei care au trecut prin Gherla, nu numai n timpul
demascrilor, dar si nainte si dup aceea, nu pot uita nchisoarea,
unde attia fuseser torturati sau ucisi.

Senzatia mortii
n jur de 18 septembrie 1951, cu ultimul lot de studenti, de la
munc silnic si temnit grea (majoritatea erau de la munc silnic),
am fost transportati de la nchisoarea Pitesti la nchisoarea Gherla.
Deoarece gara nu era departe de nchisoare, de la dubele de
tren pn acolo am mers pe jos, cu paz puternic de gardieni si
soldati, toti narmati.
Cum am intrat n nchisoare, cu lanturile la picioare, privind la
etajul trei, ceva neobisnuit si inexplicabil mi-a cuprins ntreaga fiint.
Eram ca ntr-un cleste puternic, din care nu se mai putea scpa.
Pentru prima dat n viata mea, am avut atunci senzatia mortii
iminente si m-a cuprins o fric si o groaz fr obiect.
Imensitatea acestei nchisori, privit prin plasele de srm, de
la parter pn la etajul trei, precum si linistea perfect care domnea,
n cldire ti ddeau senzatia c aici nu zac oameni, ci stpneste
moartea.

244

Dumitru Bordeianu

Frica mortii, pe care n-am avut-o nici pe front, nici la Pitesti, o

aveam acum n fata ochilor; o fric amestecat cu groaz, team si
spaim83. Frica mortii are ca obiect moartea; dar aceast fric ce m
stpnea era mai mult: era de natur metafizic, era posedarea
satanei, care intrase n mine, de cnd ncetasem s m mai rog lui
Dumnezeu.
n locul harului Dumnezeiesc, pe care l izgonisem din suflet,
lsasem un gol unde se cuibrise duhul satanei. n viat, nu-mi fusese
fric dect de Dumnezeu. Nu mi-a fost fric pe front, nici atunci cnd
am fost ncercuiti; aceast fric fr obiect nu o puteam ntelege.
Frica, teama, groaza, spaima, n lumea fizic aveau un obiect,
dar ceea ce simteam si triam eu nu avea obiect.
Dup ce ni s-au luat lanturile de la picioare, tindu-ne cu dalta,
pe nicoval, niturile de la brtri, am fost identificati, potrivit
dosarelor care ne nsoteau, si repartizati la etajul trei, la ultima
camer pe partea de nord, vis-a-vis de camera mare, deasupra fostei
capele.
Att pe culoare, ct si n camere, te impresiona lustrul
mozaicului, fcut de detinutii torturati. n partea cldirii unde erau
numai camere, acestea erau prevzute cu mozaic pe jos. Pentru
dormit, n camerele mari, erau priciuri pe dou rnduri, iar n cele
mici, numai cu un rnd si un interval.
Camerele alternau, cnd mari, cnd pe jumtate. Partea
rezervat celulelor de 3,5/2,5 m era mai ngust si numai cu un rnd.
La mijlocul celularului, vis-a-vis de scri, era camera gardianului sef
de sectie.
Ni s-au distribuit pturi; priciurile erau din scnduri goale.
n camera mea nu erau dect condamnati de la 15 ani n sus.
Din camera 3 subsol, eram n aceast camer Gheorghiu,
Dinescu, Mgirescu si cu mine, restul n alte camere.

83 Frica se mparte n sase: n sovial, n sfial, n rusine, n spaim, n

groaz, n chin. oviala este deci frica urmrii care va s fie. Iar sfiala este frica din
asteptarea ocrii; si aceasta e cea mai bun ptimire. Iar rusinea e frica din ce s-a
fcut spurcat; nici aceasta nu este dezndjduit spre mntuire. Iar spaima e frica
dintr-o mare nchipuire. Iar groaza e frica din nchipuirea neobisnuitului. Iar chinul e
frica de cdere, adic de nenorocire, cci ne chinuim temndu-ne a nu ne nenoroci
de soart (Sfntul Ioan Damaschin, Dogmatica, Cartea 1, Cap 29) (n. ed.).

Mlastina disperrii

245

Pe unii i cunosteam de la Suceava sau Pitesti; altii, pe care nui cunosteam erau: Pop Cornel, student la Facultatea de Medicin din
Cluj, Popescu Aristotel, absolvent al Faculttii de Medicin din
Bucuresti, si Turcu Constantin, student la Facultatea de Medicin din
Bucuresti.
Am observat c, din toti cei din camer, se desprindea un grup
de oameni care sigur se cunosteau ntre ei si se deosebeau de ceilalti
prin faptul c erau mai degajati si nu asa de timorati.
Datorit acestei atmosfere, ti ddeai seama imediat c ei
fceau parte din statul major al lui urcanu.
mi amintesc de acea noapte sinistr, cnd n-am dormit deloc,
de fric si groaz, gndind la ceea ce ne spusese Zeller, c
demascarea va continua la Gherla, si asteptam ca a doua zi s se fac
o nou repartitie si s nceap demascrile.
La un moment dat, s-a deschis usa si a intrat urcanu nsotit de
Popa anu, Livinschi si Caba, cei ce fuseser si la Suceava.
Cnd l-am vzut pe Popa anu, mi s-a tiat rsuflarea. El si cu
Livinschi aveau s fie clii si ucigasii demascrilor de la Gherla,
demascri ale muncitorilor, tranilor si a unei prti din elevi, studenti
si intelectuali. Atmosfera din camer era att de apstoare, odat cu
venirea lui urcanu si a ajutoarelor lui, nct continuarea
demascrilor prea prea evident.
Necunoscutul ce ni se deschidea n fat ne fcea s ne prjolim
ca buretele pe jar.
Cum a intrat n camer, urcanu a chemat ntr-un colt pe Pop,
Popescu, Mgirescu si pe ctiva pe care nu-i cunosteam. N-am auzit
ce au vorbit. Am constatat c urcanu nu mai avea aroganta si nu
mai inspira groaza de la Pitesti.
n schimb, cei care te ngrozeau cu privirea si obrznicia erau
Popa anu si Livinschi. Primul era mai suplu, al doilea era gras si
diform ca un patruped, iar figura lui avea trsturile unui clu
ndobitocit.
Livinschi, student la Medicina din Iasi, avea o condamnare
mic. n libertate ti fcea o bun impresie, prin fizionomia lui
drgut. Prea un tnr cu mult bun simt, foarte rezervat si manierat.
M ntreb ns, cum se explic faptul c acest tnr a fost cel mai
odios ucigas pe care l-au avut demascrile de la Pitesti si Gherla?

246

Dumitru Bordeianu

Fata pe care o avea acum era ns n contrast flagrant cu cea pe

care o cunoscusem mai nainte. Dostoievski afirm c posedatii si
altereaz nu numai sufletul, dar si nftisarea.
Acestia doi si cu urcanu au fost ucigasii, asasinii care au
condus demascrile de la Pitesti si Gherla.
Dup ce s-a ntretinut cu colaboratorii lui, urcanu ni s-a
adresat nou: Banditilor, dup cum v-a spus si domnul colonel
Zeller, v-o repet si eu, demascrile nu au ncetat odat cu Pitestii si
cu plecarea voastr de acolo. Ele vor continua si la Gherla sau n alt
parte, pn cnd vom ucide n voi ultima frm de legionarism si de
credint n Dumnezeu.
Selectia celor ce vor lucra n ateliere sau vor trece din nou
prin demascri o vom face noi. nainte de a v scoate ns la ateliere
o s v ducem s vedeti camerele de la etajele doi si trei, ca s vedeti
cum prietenii si colaboratorii mei au nteles ce sunt demascrile si
cum trebuie s se fac ele. (Fcea aluzie la torturile de nenchipuit
conduse si patronate de Popa anu, Livinschi si Caba.)
Cei care vor fi scosi la ateliere sau vor fi dusi la o alt
nchisoare sau loc de munc, dac vor scoate o vorbulit de ceea ce a
fost la Pitesti si Gherla, pe unde au trecut si ce au vzut, uitati-v
bine la mine banditilor, pentru c voi stiti c eu m tin de cuvnt, l
va pupa m-sa rece.
Nici Popa anu, nici Livinschi n-au scos nici un cuvnt,
deoarece toti cei din camer erau absolventii din Pitesti ai lui
urcanu.
Se observa c urcanu nu se mai simtea el nsusi, puternicul
de la Pitesti, ca s-si impun numai el puterea si vointa, iar ceilalti s
asculte de el. La Gherla, puterea si vointa erau mprtite de-acum
ntre cei trei.
Demascrile de la Gherla
A doua sau a treia zi, dup ce urcanu trecuse prin camer, am
fost luati cte cinci-sase si dusi n camerele mari de tortur, de pe
partea celulelor. Aceste camere nu aveau mozaic pe jos, ci dusumea
de scnduri.

Mlastina disperrii

247

Trierea a fcut-o urcanu, care ne-a dat n primire lui

Livinschi, iar acesta ne-a dus vis-a-vis, la camera mare situat
deasupra fostei capele. Se deosebea de camera 2 parter de la Pitesti,
fiind de dou ori mai mare si avnd dusumea pe jos.
n privinta torturilor, camera era identic cu cea de la Pitesti,
doar c cei torturati erau ntinsi pe dusumea, iar n fundul camerei
erau cteva paturi pentru cei din comitetul de tortur.
Cum am intrat, am fost opriti n dreapta, lng us, pe
dusumea, unde era loc liber si ni s-a spus s lum loc. Becul era slab
fat de volumul si suprafata camerei si de aceea, n-am putut distinge
chipurile celor ntinsi pe dusumea. Preau niste morti, pusi unul
lng altul. Prima ntrebare pe care ne-am pus-o, a fost cum se face
tortura n aceast camer si prin ce fel de instrumente.
Asteptam din clip n clip s se spun: pe ei!, ca la camera
2 parter. Cei de pe dusumea nu preau n stare de ceva, artau ca
morti. Nu s-a ntmplat ca la Pitesti.
Noaptea trziu ns, (nici unul dintre noi nu dormea) am simtit
niste picioare n burt, n coaste si n spate, apoi voci care repetau
ncontinuu : Aici o s muriti, banditilor!84
Acest protocol semna cu cel de la Interne unde, pentru a-i
scoate din srite pe cei arestati si anchetati, li se punea n celul un
megafon, cu tot felul de amenintri sau expresii care se repetau
continuu, zi si noapte.
Un camarad, care a fost anchetat timp de un an de zile la
Interne, mi-a mrturisit c a avut un astfel de megafon n celul, iar o
voce repeta zi si noapte urmtoarea expresie: Ce faci barosane?. Ia trebuit un efort supranatural omului s se obisnuiasc cu aceast
btaie la cap si s nu-si ias din minti.
La noi, amenintrile acestea n-au tinut dect cteva ore. Ce ne
ngrozea ns, era perspectiva necunoscutului85.
84 Atunci noaptea au fcut mare zgomot, nct prea c tot locul acela se
cltina, iar cei patru pereti ai mormntului preau c i-ar fi desfcut diavolii. Apoi sa prut c au intrat nluciri de fiare si de trtoare. Dup aceea s-a umplut locul
acela de nluciri de lei, ursi, leoparzi, tauri, aspide, scorpii si de lupi. i fiecare din
acestea se pornea dup chipul si nravul su: leul rcnea, vrnd a se npusti asupra
lui; taurul prea c l mpunge; sarpele, trndu-se, nu ajungea la dnsul si lupul voia
a se porni. i, n scurt, vederea tuturor celor artate era nfricostoare, iar mnia lor
cumplit (Sfntul Athanasie cel mare, Viata Sfntului Antonie cel Mare) (n. ed.).

248

Dumitru Bordeianu

Fiind foarte slbiti si obositi, deoarece ultimele nopti

dormisem iepureste, ne-a prins somnul. Ne-au trezit lovituri
puternice peste tot corpul, n timp ce o voce striga: Banditilor, veniti
ncoace!.
Am fost apoi luati si dusi n camera noastr. Acest fapt s-a
repetat cteva nopti la rnd. Toti cei din camer, afar de cei din
comitet, suportaser si ei aceast tortur n alte camere, pentru c,
atunci cnd am intrat noi acolo, au venit si ei dup noi.
Am observat n timpul zilei c toti erau ngroziti si timorati,
cum eram si noi. Efectul acestei navete si atinsese scopul, pentru c,
dup cteva zile, retinuti n aceast camer de teroare si purtati prin
ea ca s-i vedem pe cei ntinsi pe dusumea ca morti, nu mai aveam
nici o ndoial despre ce ne astepta.
Cei torturati erau de diferite vrste, lundu-te dup culoarea
prului, iar fetele lor semnau cu ale noastre, ale celor cinci din
camera 2 parter.
Ne-am ntrebat: de lepdat, ne-am lepdat de toate, am trecut
prin toate torturile posibile si imposibile; si atunci, ce s mai
declarm, cnd declarasem totul? Nu ne mai rmnea dect s
retrim torturile de la camera 2 parter si 3 subsol sau, poate, unele
mai ingenioase si mai sofisticate. Nu a spus el oare, Zeller, c
demascarea va continua si la Gherla, si peste tot?
Timp de zece zile urcanu si Popa anu nu au mai trecut prin
camer. n schimb, am avut parte de Livinschi si Caba, care ne-au
purtat nopti la rnd prin celelalte camere de tortur, unde am vzut
acelasi spectacol ca n prima camer si aceiasi nenorociti cu capete
umflate si fete vinete si desfigurate. Nu stiam ns ce putea fi pe
trupurile lor, cci stteau nemiscati si nveliti.
Nu ar fi fost de o mie de ori mai bun moartea, la Pitesti, n
locul acestui infern, ne ntrebam noi? Ne blestemam slbiciunea, c
nu am avut tria, credinta si curajul celor ce au fost ucisi ca martiri la
Pitesti.
Dup vreo dou sptmni, urcanu si face din nou aparitia n
camera noastr, de ast dat singur. Cu toat nebunia pe care o
triam, am citit iarsi pe fata lui urcanu, c nu mai era el cel de la
85 Groaza e frica din nchipuirea neobisnuitului (Sfntul Ioan Damaschin,
idem) (n. ed.).

Mlastina disperrii

249

Pitesti. Parc nici vocea nu-i mai semna, prnd acum vocea unui
om normal.
Ne-a anuntat c, de sptmna urmtoare, vom fi scosi la
munc n ateliere. Lucru curios, ne-a cerut s-i spunem si atelierul
unde voiam s muncim: mecanic, tmplrie, fabrica de nasturi,
vopsitorie, etc. La mecanic nu m prea pricepeam si am cerut s
lucrez n atelierul de tmplrie manual, unde nu riscam accidente la
masini. Fapt curios, urcanu mi-a acceptat alegerea.
Dup trecerea lui urcanu prin camerele de studenti, care
veniser cu el de la Pitesti si repartizarea unora dintre noi la munc
n ateliere, am constatat c cei cinci sau sase dintre colaboratorii lui,
n-au fost ntrebati si nici repartizati la munc.
Dac, la Pitesti urcanu demasca numai studenti, spre
deosebire de el, Popa anu ancheta si tortura mai multe categorii de
detinuti politici. Dac cei mai tineri si cu condamnri mai mici au
cedat la Pitesti, la Gherla ns, majoritatea erau oameni maturi, cliti
n lupt, elita muncitorilor si tranilor legionari, si ei priveau
lucrurile dintr-un alt unghi. Dac la cei tineri, momeala reeducrii,
eliberarea din nchisoare, prindea uneori, n schimb la cei maturi, cu
o meserie bine consolidat si cu o stare material si social deja
nchegat, demascarea era vzut politic si social. De aceea, dintre
toti muncitorii si tranii pe care i-am cunoscut la Gherla, dup
torturile ndurate, puteau fi numrati pe degete cei care trecuser de
partea reeducatorilor.
Dup ncetarea demascrilor, am aflat de la elevii cu
condamnri mari, adusi din Moldova la Pitesti si introdusi ntr-o
camer de demascare, c n prima faz au interpretat torturile ca fiind
o ncercare a rezistentei lor, fcut de camarazii studenti. Iat ce
mrturiseste unul din acesti elevi: Eram ntr-o camer, la Pitesti,
veniti de la sfrsitul toamnei lui 1949, n jur de 30 de elevi
moldoveni (Frtiile de Cruce din Moldova au avut un mare rol n
activitatea legionar ntre 1945-l948, adic dup Antonescu) si, la un
moment dat, au intrat n camer vreo 15 insi cu ciomege si
centiroane si ne-au luat la btaie. Ne-au btut pn ne-au lsat ntr-o
baie de snge, dar nici unul dintre noi n-a ripostat.
Convingerea noastr a fost c suntem ncercati de camarazii
nostri mai mari, studenti, dac putem rezista sau nu. Aceast btaie sa repetat de cteva ori si atunci am observat c printre cei ce ne

250

Dumitru Bordeianu

torturau nu era nici un cunoscut din Moldova. Desi la nceput eram

hotrti s rezistm ct putem, dup vreo dou sptmni, cnd a
intrat n camer urcanu, pe care-l cunosteam de la Suceava, ne-am
dat seama c era vorba de altceva, nu de o ncercare. n nchisoare,
ne-am zis noi, nu fac detinutii ce vor ei cu ceilalti detinuti. mi este
rusine si acum, ct de naivi si creduli eram.
Cititorul si mai aminteste de cele ce am relatat cu privire la
elevii aceia ngroziti, Comsa si Strchinaru, amestecati cu studentii
de la camera 2 parter si care au refuzat s-l bat pe Oprisan, seful lor.
Cei maturi de la Gherla au fost supusi la torturi care le-au
ntrecut cu mult pe cele de la Pitesti, dar nici unul dintre ei n-a
devenit criminal.
Dup ce a plecat din camer urcanu, n dup amiaza acelei
zile, am fost scosi s facem baie, ceea ce nu mai fcusem de la
plecarea din Pitesti.
Dac pn atunci mai aveam suspiciuni si ndoieli despre cei
din comitetele de tortur n afar de urcanu si de cele sase
ajutoare ale lui, la care se mai adugau nc vreo sase, care
acceptaser demascrile de bun voie, fr s fi luat o singur palm,
sau de altii cu condamnri mai mari, luati de pe sectia noastr de
munc silnic si torturati n celulele mortii, de la Pitesti - acuzndu-i
n sinea mea c nu au ncercat s reziste, ceea ce am vzut la baie,
fiind dezbrcati toti pn la piele, m-a cutremurat, m-a dezarmat total
si ntelegerea mea n privinta demascrilor s-a ntors cu 180 de grade.
Oare cicatricile att de adnci si far numr, c puteai bga degetele
n ele, de pe corpurile acestor tineri, nu erau tot ncercri?
Cum eram eu alturi de dusul lui Mgirescu, acesta m-a rugat
s-l spl pe spate. De la ceaf si pn la clcie, spatele lui era numai
cicatrici; parc era tatuat cu brazde adnci. Privirea mi s-a ntunecat.
Mi-a fcut un semn discret s m uit si la Pop Cornel si la
Popescu Aristotel. n acea clip, a disprut din constiinta si gndirea
mea orice gnd defavorabil lor. M gndeam prin ce au putut trece
acesti tineri, la ce fel de torturi fuseser supusi oare si ct timp.
Aveau cicatrici pe tot corpul, iar pe fese, gropi.
Ce se mai putea spune n fata acestei evidente? Baia aceasta de
la Gherla mi-a schimbat optica ntelegerii demascrilor: m-a apucat

Mlastina disperrii

251

mila si de urcanu86, el fiind de fapt o nefericit victim a unor

manevre diabolice. Un tnr inteligent ca el, cum putuse oare s se
angajeze ntr-o lucrare att de satanic? Numai orgoliul, setea de
putere si lipsa de discernmnt, putuser s-l duc n cea mai adnc
prpastie a pierzaniei87. Rmne o enigm cum oameni inteligenti, cu
mari posibilitti intelectuale, nu nvat nimic din lectura istoriei.
Pentru c, pe orice asupritor, clu si ucigas, precum si pe toti aceia
care si-au dispretuit si prigonit semenul, dreptatea Dumnezeiasc nu
i-a iertat.
Dac Nicolski nu l-ar fi ademenit si nu l-ar fi mintit, urcanu
nu s-ar fi angajat s fac ceea ce a fcut.
urcanu ne promisese c vom fi scosi la lucru dar, n loc de
munc, ne-a plimbat prin camerele de tortur, doar ca s asistm la
chinuri, fr a ne obliga ns si pe noi s torturm.
Credeam c povestea cu lucrul n ateliere nu era dect o curs,
ca, dup o anumit asteptare, plin de groaz si nesigurant, pregtiti
psihologic, s ne vin si nou rndul la demascri. Mai credeam c la
Gherla vor fi folosite torturi neaplicate la Pitesti. Eram siguri c, n
perioada aceasta de momire, cu munca n ateliere, se vor experimenta
si definitiva alte metode de tortur pentru noi.
Directorul Gheorghiu
Cnd am ajuns noi, la Gherla era director cpitanul Gheorghiu,
un om n vrst, cu prul alb, muncitor de meserie. Se spunea c era
maistru mecanic, iar toti cei care l-au cunoscut au vorbit numai de
bine despre el.

86 Tocmai n aceasta const taina credintei n Dumnezeu. Tocmai aceasta o

face s fie puternic, tare, frumoas, mntuitoare si vesnic. S fii lovit si tu s-i
sruti pe chinuitori! S fii condamnat la moarte si tu s te bucuri! S fii ucis pentru
Hristos si tu s ierti pe toti! Credinta puternic, brbtia, rbdarea, smerenia si
iertarea crestin, acestea sunt laudele sfintilor si ale crestinilor; acestea sunt cununa
Bisericii, podoabele credinciosilor si ndejdea mntuirii noastre (Printele Cleopa,
Predic la Sfntul Mare Mucenic Gheorghe) (n. ed.).
87 Cel ce este biruit de mndrie, singur si este siesi drac si potrivnic si
ntotdeauna si are cu sine gata pierzarea (Sfntul Nil Sorski, Despre gndul al
optulea, al mndriei) (n. ed.).

252

Dumitru Bordeianu

Avusese tangent cu comunistii nainte de 1944 sau, poate,

dup aceea si, ca si alti muncitori cinstiti, credea c ei vor fi aceia ce
vor aduce dreptatea si raiul pe pmnt. Ce o fi cutat acest om
cumsecade, s fie director de nchisoare si, mai mult, la Gherla, nu
stiu.88 Ct l-am cunoscut, vreo opt luni de zile, nu l-am auzit o dat
s vorbeasc urt cu detinutii sau s-i bruscheze. Vorbea cu fiecare
ca si cu un vechi cunoscut.
La tmplrie nu se pricepea, n schimb petrecea ore ntregi n
atelierul de mecanic, mbrcat n halat, cu minile murdare,
nvtndu-i pe cei tineri o meserie.
L-am vzut de mai multe ori asistnd la servitul mesei; dac
rmnea ceva pe fundul hrdului, mprtea celor ce nu reuseau s
ndeplineasc norma impus. Dup unii, se pare c Gheorghiu ar fi
spus c el nu a venit director la Gherla ca s omoare oamenii.
Datorit atitudinii lui, acest muncitor cu bun simt nu s-a
amestecat n demascri. Cel care le-a condus, verificat si aplicat, la
ordinele lui Nicolski si Zeller, a fost odiosul si ucigasul ofiter politic
Avdanei.
Dup ncetarea demascrilor, cnd la Gherla trebuia s
muncesti ca la galere, cu norme aproape imposibil de realizat, acest
muncitor onest, Gheorghiu, a fost schimbat cu cel mai mare criminal
pe care l-au avut nchisorile comuniste din Romnia: cpitanul
Goiciu.
Munca n ateliere
Dup cum ne prevenise Zeller, c demascarea va continua la
Gherla si c noi, studentii, vom face demascarea tuturor banditilor
din Republica Popular Romn, perspectiva noastr era dintre cele
mai sumbre. Aceasta nsemna c, pentru noi, aceast crunt soart nu
se va termina dect cu executia noastr, ca pe timpul lui Stalin.
Nu am fost scosi la ateliere n sptmna anuntat de urcanu,
pentru c a trebuit s se fac selectia. Cei care nu fuseser propusi

88 Tocmai ndejdea n crearea de ctre om a raiului pmntesc, asadar n

automntuire, i-a unit pe oamenii cumsecade dar atei, cu antihristii aflati n slujba
vrjmasului (n. ed.).

Mlastina disperrii

253

pentru munc de urcanu au fost scosi dintre noi si dusi n camere de

tortur.
n camera unde eram eu, sef de comitet era Pop Cornel.
Mgirescu fusese scos din camer s ndeplineasc functia de
frizer, care consta de fapt din a strnge informatiile de la turntori
si a le preda ofiterului politic. Nu stiu ce a fcut Mgirescu ct a fost
frizer. Dup cum arta urcanu, eram convins c ntre ei se
ntmplase ceva ireconciliabil.
La Gherla, urcanu nu mai conducea singur demascrile, ci
mpreun cu Popa anu. Nicolski avea nevoie de urcanu dar si de
Popa anu, acest ucigas de tip mongoloid, originar din Soroca, de pe
malul Nistrului.
mi vine s cred c, sub pavza lui Bogdanovici, Popa anu sa strecurat n Miscarea Legionar ca spion rus. Pentru c, atunci cnd
urcanu si ceilalti ai lui au fost condamnati la moarte si executati,
Popa anu a scpat cu viat, cu toate c el condusese demascrile si
asasinatele de la Gherla, unde au fost mai multi morti dect la Pitesti.
n 1957, el era singur, ntr-o celul la Aiud. l gsim din nou,
ca martor al acuzrii din lotul lui urcanu, n procesul lui Vic
Negulescu, afirmnd c acesta primise ordin de la Horia Sima s fac
demascrile de la Pitesti si Gherla. Se vedea astfel c Popa anu
jucase un rol mai mult dect suspect.
Pentru noi, a urmat nc o sptmn de perindare prin
camerele de tortur. Un fapt ne-a intrigat acolo: nu-i puteam
recunoaste pe cei torturati, fie c erau desfigurati, fie c aveau capul
acoperit sau erau lungiti ntr-o pozitie n care nu le puteam vedea
fata.
Aveam convingerea c tot acest blci l-a fcut urcanu cu noi
ca s ne nspimnte si s bage ct mai mult groaza n noi. Plimbrile
prin camerele de tortur de la Gherla au avut pentru noi, cei ce
veneam de la Pitesti, un efect moral nspimnttor. Atunci cnd
vedeam alti torturati, majoritatea dintre noi triam suferinta lor si, n
acel moment, am fi preferat s fim noi n locul nenorocitilor ntinsi
pe dusumea. O paradoxal afirmatie. Starea aceasta sufleteasc am
trit-o toti si un sentiment de mil si compasiune ne-a umplut
sufletul.
Atunci cnd esti torturat tu, nu poti simti mil si compasiune
pentru tine, pentru c, n acel moment, nu actioneaz dect puterea ta

254

Dumitru Bordeianu

de rezistent si rbdarea de a suporta tortura. Cnd l vezi pe altul

torturat, triesti durerea lui, pentru c se leag de durerea ta si se
trezeste n constiinta ta, cu maximum de intensitate, mila si toat
compasiunea fat de el, care este cu att mai mare, cu ct e fratele tu
de suferint si de lupt. Este ns foarte greu pentru oameni s
nteleag aceast stare, mai ales cnd ei nu au nici un fel de
experient.
innd seama de cele relatate, nu caut ntelegere si nici s
conving pe nimeni, dar mrturisesc c, vzndu-ne fratii si camarazii
n cea mai crncen suferint, timp de o lun de zile, nu ne-a fost
deloc usor.
Dup o lun de torturi sufletesti, a venit si ziua cnd am fost
scosi la munc n ateliere. Cu o zi nainte, urcanu si Popa anu
trecuser prin camere si ne avertizaser: Dac scoateti o vorbulit n
legtur cu demascrile, pentru c noi avem posibilitatea s-l
descoperim pe fptas, si dac nu v apucati serios de munc, sabotati
sau faceti altceva prin ateliere, stiti ce v asteapt; ati vzut cu ochii
vostri! urcanu repetase: titi c noi nu glumim si ne tinem de
cuvnt.
Eram att de slbiti fizic si moral c, dac ne-ar fi vzut un om
normal din afara nchisorii, ne-ar fi asemuit cu niste strigoi sau cu
niste cadavre umbltoare.
Am fost scosi din camere, escortati nu de gardieni sau de
soldati, ci tot de detinuti, ajutoarele lui urcanu si Popa anu. Cu
totii am trit un sentiment, nu ur, ci altceva, inexplicabil, de
nenteles: cum se putea s fim escortati si insultati de proprii nostri
camarazi si colegi?
Un alt sentiment deosebit ni l-a dat faptul c, n locul unui
spatiu restrns de ctiva metri ptrati de celul sau camer, aveam un
spatiu larg de miscare.
Dintre cei aproape 200 de studenti scosi n ziua aceea la
munc era pe la sfrsitul lui octombrie, 1951 numai cinci am fost
repartizati la atelierul de tmplrie manual. ef de atelier era un
maistru tmplar legionar, arestat pe timpul lui Antonescu, care
trecuse si el prin demascri si avea o asa ur si groaz fat de
studenti si elevi, c nici nu se uita n ochii nostri.
n cteva minute, ni s-au repartizat sculele, ni s-a artat ce si
cum s lucrm. Apoi, maistrul ne-a pus la curent cu norma

Mlastina disperrii

255

obligatorie, pe care trebuia s o facem n opt ore de lucru, tinnd s

precizeze: Norma nu am fcut-o eu, ci voi, si dac ati fcut-o, tot
voi s-o ndepliniti.
in s precizez c normele erau fcute, oriunde s-a lucrat cu
detinuti politici, peste puterile unui om robust si sntos, care ar fi
muncit n conditii normale, n libertate. ns pentru noi, care eram
niste epave, slbiti pn la distrofie, datorit hranei mult prea
insuficiente calitativ si cantitativ si nici nu eram meseriasi, era
imposibil s facem o astfel de norm.
Drept urmare, din pricina epuizrii fizice si a nemncrii, neam mbolnvit. Neavnd ns asistent medical, se explic de ce au
murit, n aceste lagre de munc fortat, un numr att de mare de
detinuti politici, de toate vrstele si categoriile.
Oriunde s-a muncit cu detinuti politici la Canal, Poarta Alb,
Salcia si n toate atelierele nchisorilor norma de lucru si controlul
productiei erau fcute de detinuti, politici sau de drept comun. n
aceast categorie de detinuti au fost selectati cei care trecuser prin
demascri sau erau turntori de bun voie. Normatorii erau dintre cei
mai urti si dispretuiti, fiind mn n mn cu ofiterul politic si cu
administratia nchisorii sau a lagrului. N-am vzut n viata mea,
oameni mai dispretuiti, huliti si denigrati ca acesti normatori. i o
meritau din plin.
A doua categorie erau pontatorii, despre care voi relata ntr-un
alt capitol.
n ateliere, erau dou categorii de detinuti politici: unii trecuti
prin demascri (muncitori, trani, studenti, elevi si ctiva
intelectuali) si altii care nu trecuser prin demascri.
Acestia din urm, veniti cam n acelasi timp cu noi la Gherla,
nu trebuia s fie preveniti de ceea ce-i astepta. De aceea ne spusese
urcanu, nainte de a fi condusi n ateliere, s nu scoatem nici o
vorbulit despre demascri.
n ziua cnd am fost scosi la munc noi, cei 200 de studenti
trecuti prin demascri la Pitesti, am trit bucuria revederii dup attia
ani, dar nu deplin, pentru c n-am ndrznit s vorbim unul cu altul.
Ce tragedie sufleteasc mai mare se poate ntmpla dect s nu poti,
dup atta timp, s-ti mprtsesti gndurile si sentimentele cu cel pe
care l-ai iubit. Cine poate s nteleag aceast stare sufleteasc?

256

Dumitru Bordeianu

Am fost repartizati fiecare la atelierul pe care l-am cerut, iar o

parte dintre noi, unde a vrut urcanu. Ne-a dat de gndit faptul c
Popa anu nu era de fat la aceste repartitii, ci numai Livinschi si doi
muncitori, unul de la tmplrie si unul de la mecanic, amndoi ns
trecuti prin demascri.
Ne-a socat, de la nceput, ura si dispretul cu care am fost
primiti n ateliere, de ctre muncitorii si tranii care trecuser prin
demascrile de la Gherla. Toti acesti oameni n-au nteles dect dup
multi ani drama de la Pitesti si Gherla, atunci cnd s-a fcut
omogenizarea, la Aiud, a tuturor legionarilor, indiferent de categoria
social si pregtirea intelectual, cnd cei veniti de la minele de
plumb sau din alte nchisori s-au amestecat cu noi si cei mai n vrst
si mai ales intelectualii au putut s stea de vorb cu ei si s-i
lmureasc.
N-a fost categorie de detinuti politici mai oropsit, mai
dispretuit, mai hulit si mai desconsiderat dect aceea a
studentilor. Dac n libertate fiecare intelectual, fost student, se
mndrea cu acest nume, pentru c era stimat de toat societatea, n
nchisoare ti era cea mai mare rusine s spui c ai fost student. De
aceea, cnd am ajuns de la Gherla, la Aiud, ani de zile n-am spus c
suntem studenti. Am fost ns descoperiti, datorit vocabularului
folosit si prin aspectul tineresc pe care-l aveam.
Am relatat toate acestea pentru c, mult timp, noi, tinerii
legionari, nu numai c nu am fost ajutati de ctre cei maturi, ci am
suportat ura, repulsia si desconsiderarea lor.
Tot n acest timp atelierele au fost extinse, pentru a primi un
numr si mai mare de detinuti politici, adusi de la alte nchisori, unde
nu erau mijloace ca acestia s poat lucra.
Toate produsele care se lucrau n atelierele de la Gherla erau
pentru armata bolsevic.
Trebuie s mai adaug c s-a lucrat mult timp n trei schimburi.
Cei care au fost repartizati la tmplria mecanic au fost mai
norocosi, deoarece acolo munca fizic a fost mai usoar, cu exceptia
pericolului de accident la masin. S-a ntmplat astfel c, n primele
luni, multi din cei care lucrau la aceste masini au fost accidentati
(Hoinic, Petrovanu, Crstea si altii). n cteva luni ns, s-au deprins
si ei cu masina, reusind, dup ctva timp, s-si fac si norma cerut.

Mlastina disperrii

257

Cei mai nenorocosi dintre noi au fost aceia care au ales

tmplria manual.
n eventualitatea c vor fi eliberati vreodat, fiecare se gndea
s nvete o meserie, cum au fost cei de la atelierul de mecanic, care
au ajuns: strungari, matriteri, frezori, lctusi etc. Cei de la fabrica de
nasturi, vopsitorie, atelierul de ncleiat, au deprins si mai repede
operatiile de lucru si de aceea ei s-au ncadrat n cel mai scurt timp n
munca de fabric.
Cei de la atelierul de tmplrie mecanic au fost n schimb
avantajati, avndu-l ca sef de atelier pe badea Cmpeanu, maistru si
proprietar al unei fabrici de tmplrie la Turda. Fusese n demascri
mai putin timp, cci, spre norocul lui, directorul Gheorghiu l-a scos
de acolo, avnd nevoie de un specialist. Badea Cmpeanu era un
foarte bun meserias si un vechi legionar, clit prin prigoane. Pe lng
acest fapt, era un om de-o buntate cum rar am ntlnit. Se atasa
foarte repede de cei tineri. E printre singurii legionari maturi de la
Gherla care ne-a nteles, ne-a ajutat si s-a apropiat de noi, studentii,
chiar cu riscul de a fi tras de limb si turnat. Ce om admirabil a fost
Badea Cmpeanu!
Iat numele altor muncitori legionari, detinuti la Gherla, care
erau de nenlocuit: Vlad Ilie (maistru strungar), Iliescu (maistru
matriter), Dinu (maistru strungar, nnebunit n demascri). Toti, fosti
sefi de sectie si specialisti de prima mn, n ntreprinderea lui
Malaxa. Fceau parte din elita muncitorilor legionari.
eful de atelier de la tmplria manual, spre deosebire de
Badea Cmpeanu, i-a urt, i-a dispretuit si nu i-a ajutat deloc pe
studenti. Trecuse prin demascri si poate c avea dreptate s se
comporte asa. i-a revenit din aceast atitudine n anul 1953, dup
ncetarea demascrilor. Mie ns, mi-a fcut mult nedreptate, si din
cauza nentelegerii cu el, nu mi-am fcut niciodat norma.
n ceea ce priveste masa, oriunde se lucra cu detinuti politici,
ea era de dou feluri: cea de productie, care era, din punct de vedere
calitativ si cantitativ ceva mai bun, dar tot insuficient si masa celor
de la comun, a celor ce nu munceau, de vreo 7 - 800 de calorii, si cu
care nu se putea munci 8 ore pe zi.
Am muncit mult, poate mai mult dect robii. Nu am fost
considerati ca oameni, ci ca obiecte, la discretia asupritorilor si tot de
aceea nici hrana care ni se da, nu era n msur s ne astmpere

258

Dumitru Bordeianu

foamea. Unde oare, n lumea aceasta, s-a muncit cu oameni crora s

nu li se dea hran ca s-si astmpere mcar foamea? Nici robii care
au ridicat piramidele egiptene, nu au avut conditiile pe care le-am
avut noi, detinutii politici din nchisorile din Romnia. i azi mi
amintesc cu groaz de starea de slbire fizic n care eram, neputnd
s mnuiesc o rindea manual, ale crei lame nici nu stiam s le
ascut. Eram flmnd, de-mi venea s urlu ca lupul turbat, si mi
blestemam ziua cnd m-am nscut, dorindu-mi moartea.
Datorit lui urcanu, nu am fost dus din nou n demascri,
pentru nendeplinirea normei. La vreo zece zile dup ce ncepusem
lucrul, ntr-o sear, n camer, urcanu m-a ntrebat de ce nu-mi fac
norma. I-am rspuns s binevoiasc s vin si el pe la atelier si s
vad cum se lucreaz. Mi-a reprosat, utiliznd cu precdere
denumirea de bandit, cum c eu am cerut s fiu repartizat acolo. La
remarca mea, c acolo merg meseriasii tmplari si c eu va trebui
mai nti s nvt meseria si pe urm s ndeplinesc norma, m-a
prevenit c va trece pe la atelier s vad.
A doua zi, n adevr, m-am trezit cu el acolo, pe la orele zece.
Cei din atelier, cnd l-au vzut, au nlemnit. ntre mine si urcanu,
de la Pitesti, discutiile nu se mai purtau sub imperiul fricii. El era un
ucigas, dar nu nnscut, ci fcut, iar eu nu m mai temeam de el.
Lupta ntre duhul meu si al lui se purta pe coordonate ascunse.
S-a oprit n fata mea si mi-a luat rindeaua, ntrebndu-m dac
mai lucrasem vreodat cu un astfel de instrument. I-am rspuns,
ntrebndu-l dac dnsul a mai lucrat cu ea.
Cum aveam pe banc un blat de dulap militar, a nceput s
trag cu rindeaua, care se nfund si sri pe deasupra piesei de
fasonat. urcanu se enerv si se duse la seful de atelier s-i regleze
cutitul. O lu de la capt si iarsi i se nfund. S-a ntoarse din nou la
seful de atelier, cerndu-i, de ast dat s-i ascut cutitul rindelei.
ns acesta, cum i ura pe studenti, n loc s-i ascut cutitul, i l-a
stricat mai ru. urcanu se dezbrc de hain si ncepu s trag si
mai tare cu rindeaua. Ct era el de voinic, a transpirat att, de curgea
apa pe el; nfuriat, mi strig: Bi, Bordeianu, meseria asta nu este
de noi! mi ziceam n gndul meu, c meseria lui era s omoare
oamenii, iar a mea, s-i vindec.

Mlastina disperrii

259

l chem pe seful de atelier si-i ceru rindeaua lui, cu care, dup

cteva lovituri trgea, foarte bine. La urm, s-a nfundat si aceea. A
azvrlit-o pe tejghea si a plecat furios. Rindeaua sefului era rindea de
meserias, dar folosit de un nemeserias, nu putea dect s se nfunde,
din nepricepere.
Nu m-a schimbat de la atelier si nici eu nu i-am cerut-o, pentru
c era prea riscant. urcanu a tinut probabil cont si de Popa anu,
rival al lui n acea vreme, cu care stia c am avut un conflict n celula
59, la Suceava.
urcanu m-a favorizat, pentru c, att timp ct am mai lucrat
la atelierul de tmplrie manual si el a stat la Gherla, nu m-a mai
ntrebat de ce nu-mi fceam norma. Se fcea c nu m vede si n-a
mai trecut pe la mine.
Voi spune nu numai celor vii, dar si mortilor, si tuturor
tmplarilor din lumea aceasta, ce am ptimit la acel atelier.
Cteodat, cnd avea timp, desi era foarte ocupat cu masinile, badea
Cmpeanu mai trecea pe la bancul meu, mi ascutea rindeaua si-mi
arta cum s lucrez cu ea; poate si de mil, vzndu-mi starea fizic.
De multe ori, mi ddea s fac piese mai usor de lucrat.
Din cei cinci studenti repartizati la acest atelier, doi camarazi
ardeleni au rmas aici si au nvtat meseria, iar ceilalti doi si cu mine
n-am avut nici un spor. Eu m-am mbolnvit grav, iar ceilalti doi au
fcut cunostint cu camerele de tortur.

Informatorii
Dup o sptmn de munc, unii dintre noi au fost dusi la
camerele de tortur, pentru motive numai de ei cunoscute. urcanu
stia c mai aveau un rest de pltit, de la Pitesti. i urcanu se tinea
de cuvnt.
Unii moralisti ai Bisericii crestine sustin c majoritatea
cuvintelor rostite de oameni sunt mincinoase, n relatiile dintre
indivizi, n familie, n colectivitti, n ideologii, literatur, istorie si n
falsa stiint si politic de stat. Ct adevr este n aceast afirmatie!
Dac am tri Adevrul, ar fi mprtia lui Dumnezeu pe pmnt, dar
trim minciuna, negnd voit, constient, adevrul; de aceea este ce
este n lume, domnia satanei. Dumnezeu ne nvat: Trebuie s fie

260

Dumitru Bordeianu

da, cnd este da, si nu cnd este nu, tot ce trece peste aceasta vine de
la cel ru.
Dup vreo zece zile de cnd fuseserm scosi la munc, ntr-o
sear, urcanu si cu Popa anu au trecut prin camerele celor ce
lucrau la atelier, fiind toti repartizati la un loc.
urcanu avea o nftisare de clu autentic, cum de putine ori
l vzusem. Popa anu, lng el, cu aceeasi nftisare, poate mai
expresiv, cci se aduga si aerul mongoloid.
urcanu ni se adres astfel: Banditilor, este poate ultima
ncercare cnd regimul si noi vrem s v verificm dac, dup ce ati
trecut pe unde ati trecut si ati vzut ce ati vzut, puteti pune n
aplicare si da dovad c sunteti hotrti s demascati pe orice bandit
reactionar, care este mpotriva regimului, ca astfel regimul s aib
ncredere n voi.
Cei din Gherla, care au trecut prin demascri, pn acum n-au
scos nici un cuvnt, pe unde s-au dus, ba mai mult, au demascat pe
toti banditii din fabric si de-acum i cunoastem si stim cu cine avem
de-a face. Prietenul meu, Popa anu, poate ntri ceea ce am spus
eu (Asa cum s-a dovedit mai trziu, erau ei prieteni, cum ar fi
sarpele cu broasca.).
Popa, cu o viclenie de mongoloid, ca a lui Lenin, ne spune:
Banditilor, nu v jucati cu focul. Printre cei pe care i-am demascat
eu, n-a fost nici unul s nu fac ceea ce a vrut regimul si ceea ce leam spus eu.
La care urcanu mai adaug: V-am spus, cnd ati iesit din
fabric, s nu stie nici pmntul pe unde ati trecut, si aici, si n
libertate. Trebuie apoi s trageti de limb pe orice bandit n legtur
cu ce gndeste, ce a fcut n viata lui, ce relatii are cu alti banditi si
ce are de gnd s fac n viitor. ncepnd de mine, orice bandit
dintre voi va da dovad de cum stie s serveasc Partidul si s-si fac
datoria, asa cum o cere el de la noi.
Afirmatiile lui urcanu se legau de acelea ale lui Zeller, cnd
ne spusese n fata camerei: Voi veti face demascarea tuturor
banditilor din Republica noastr. Pn atunci ne demascasem ntre
noi, prin ciomgeal si rupere de oase, spunnd tot ceea ce stiam
unul despre altul si despre cei din libertate, ca urmare a cumplitelor
torturi prin care trecusem si treceam nc; acum eram pusi, fr voia
noastr, s comitem odiosul pcat al ftrniciei. Adic, s ne

Mlastina disperrii

261

prezentm n fata semenilor nostri ca oameni cinstiti, si ei s-si

deschid sufletele fat de noi si s spun lucruri care de obicei nu se
spun, mai ales n nchisoare. Toti fcusem aceast greseal, din
sinceritate, din ncrederea care ne lega. Iar acum, constient, trebuia
s-i mpingem n gura lupului pe fratii nostri, care ne credeau cinstiti.
Dup cele afirmate de urcanu si Popa anu, eram constrnsi
deci, prin torturi, s facem ru semenului care nu ne fcuse nici un
ru.
Dac cei trecuti, la Pitesti si Gherla, prin torturi de nesuportat,
pn la nebunia dezndejdii, judecnd omeneste, aveau o oarecare
scuz, ce aveau s fac cei care, de bun voie, constienti fiind c fac
ru semenului lor, se angajaser, pentru un blid de linte, pentru o
pozitie social sau pentru un trai mai bun, s-si vnd sufletul
satanei?
Ce noapte ngrozitoare (este putin spus) am trit noi la Gherla,
cnd urcanu ne-a obligat s actionm sub masca ftrniciei, fcnd
atta ru semenilor nostri! Se poate oare explica si ntelege rational
acest fapt, cnd trebuie s comitem rul fr voia noastr, desi
suntem constienti de el? Ce grozvie, s stii c faci rul si totusi s-l
faci!89
Dup cum se vede, planul ocultei de a face din noi ceea ce au
vrut ei, turntori ordinari, ntr-o oarecare msur, a reusit.
S-mi ngduie cititorul s vin cu o observatie fcut de bunul
meu prieten, inginerul Costic Cristescu, seful tineretului trnist din
Capital n 1946 si care, desi ateu si invalid, fr mna dreapt, mi
fcea urmtoarea mrturisire:
Drag prietene, eram scos la munc s fac corvoad prin
curte; trecusem prin demascri si, sincer s-ti spun, pn acum n-am

89 Cci nu fac binele pe care l voiesc, ci rul pe care nu-l voiesc, pe acela
l svrsesc. Iar dac fac ceea ce nu voiesc eu, nu eu fac aceasta, ci pcatul care
locuieste n mine. Gsesc deci n mine, care voiesc s fac bine, legea c rul este
legat de mine. C, dup omul cel luntric, m bucur de legea lui Dumnezeu; dar vd
n mdularele mele o alt lege, luptndu-se mpotriva legii mintii mele si fcndum rob legii pcatului, care este n mdularele mele. Om nenorocit ce sunt! Cine m
va izbvi de trupul mortii acesteia? Multumesc lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos,
Domnul nostru! Deci, dar, eu nsumi, cu mintea mea, slujesc legii lui Dumnezeu, iar
cu trupul, legii pcatului (Romani 7, 19-25).

262

Dumitru Bordeianu

nteles acest fenomen, dar ceea ce ti mrturisesc este mai mult dect
cutremurtor:
Eram n curtea nchisorii, ca n fiecare dimineat, si iat ce
am observat: fiind cu mtura n mn si fcndu-m c lucrez, cnd
ieseau elevii din camerele de tortur si se ndreptau spre ateliere, am
vzut pe fetele lor atta groaz, atta fric si atta disperare, nct mam nspimntat pn n adncul fiintei mele. Vznd acesti copii
torturati, i-am asemuit cu demonii, ngroziti de porunca lui satan,
care-i trimisese din iad pe pmnt, ca s nsele oamenii. ti
mrturisesc c si pe fetele studentilor90, pn a plecat urcanu din
Gherla, am observat aceeasi expresie.
Aceste observatii le fcea un nelegionar si un necredincios. O
imagine mai clar si mai autentic, nici c se putea da. Ceea ce a
spus Cristescu despre tinerii de la Gherla, acelasi lucru l spun si
Sfintii Printi n viziunile lor, despre demonii care vin s-i ispiteasc
si s-i nsele pe oameni. Copiii si tinerii acestia erau chinuiti si
torturati, apoi trimisi, ca demonii, n ateliere, s trag de limb si s
aduc informatii despre cei ce lucrau acolo.
Doamne, cine ne va crede, cine ne va ntelege, afar de Tine,
Preabunule, care numai Tu cunosti inima omului si intimitatea
constiintei lui?
Nu ncercm s convingem pe nimeni, nici pe camarazii nostri,
si cu att mai putin pe altii (dusmanii nostri fiind exclusi). Le cerem
ns oamenilor cinstiti n msura n care pot si vor s-si pun
ntrebri s rspund: ce ar fi fcut ei n locul nostru?
Stri de constiint
Seara aceea, cnd urcanu ne-a spus ce aveam de fcut n
ateliere, nici eu, nici camarazii mei nu o vom uita vreodat. Iat-ne
pusi n postura de turntori ordinari, noi, care fuseserm nvtati s
mergem numai pe cile indicate de onoare. Ordinul lui urcanu a
czut ca un trsnet peste constiinta noastr; trebuia s ne
90 Rzbtea pe chipurile lor ntocmai starea luntric, dup cuvntul
nteleptului: Inima omului schimb fata lui ori spre bune, ori spre rele (Sirah 13,
30) (n. ed.).

Mlastina disperrii

263

transformm n bolsevici si diavoli ftarnici, cauznd atta ru

fratilor nostri.
Este stiut faptul c aceast pecingine satanic, comunismul,
foloseste ca arm prin care se mentine la putere informarea
despre oricine si orice, denuntarea semenului.
Acum ni se punea n fata constiintei cea mai mare ncercare,
aceea de a alege ntre viat si moarte, ntre bine si ru, ntre adevr si
minciun.
n momentele acelea, puterile duhovnicesti erau pentru mine
ca si inexistente, iar posedarea care m tortura m transformase ntro epav, aruncat n ocean si lsat n voia valurilor dezlntuite. Mi-a
trecut prin fata ochilor imaginea mamei, care ne-a nvtat de mici s
nu facem ru nimnui. i, dintr-o dat, iat-ne pusi n postura de a
face ru fratelui nostru, care era n lanturi ca si noi si care nu ne
fcuse nimic.
Doamne, ce grozvie, ce tortur a constiintei, care te arde si te
macin, cnd ai de ales ntre bine si ru!
Dac, de cnd ncepuser demascrile, avusesem ca arm de
lupt strdania si prin ea reusisem s nu ajung un criminal odios,
oare nu trebuia s ncerc si de aici nainte? Da! Dar atunci eram
protejat de harul Dumnezeiesc91, la care ns, prin vointa mea,
renuntasem, promitnd c nu m voi mai ruga. Totusi, si n aceast
stare de posedare, de slbire a puterilor fizice si morale, nu am
renuntat la strdanie, la nevoint.
Din cte am trit si am ndurat mpreun cu camarazii mei,
aceea a fost pentru noi noaptea prbusirii, de scurt durat pentru
unii, si de totdeauna, pentru altii.
Ordinul lui urcanu era s tragem de limb pe oricine.
urcanu, cu Popa anu si ntregul su stat major, era lng noi.
Cei care nu s-au supus, au trecut din nou n demascri; unii,
care nu numai c n-au tras pe nimeni de limb, dar au pus n gard si
pe alti detinuti c studentii si elevii sunt turntori, au pltit-o cu viata.
nc o dovad, c nu toti tinerii care au trecut prin demascri s-au
comportat la fel.

91 Dumnezeiescul har se afl din nevointa rugciunii si din vrsarea

lacrimilor (Sfntul Isaac Sirul, Cuvntul 46) (n. ed.).

264

Dumitru Bordeianu

Dimineata urmtoare, ajuns n atelier, mi-am pus problema ce

s fac mai nti, s trag cu rindeaua, pe care nu o puteam mnui sau
s m duc s trag oamenii de limb? Gndind asa n sinea mea, am si
luat hotrrea, s nu ntreprind nimic, pn ce nu voi afla ce se va
ntmpla seara cu cei ce nu aduc informatii.
eful camerei mele era Pop Cornel. Asteptam cu groaz s vd
ce se va ntmpla cu cei ce n-au adus nimic. Ce figuri, ce stri
sufletesti am vzut la cei din camer! Mai mult ca niciodat fetele lor
trdau delirul nebuniei, pentru c fceau rul ca s scape de o noapte
de tortur.
Cteva seri la rnd am scpat de ntrebri, pentru c altii se
nscriseser pe list, s spun ce recolt adunaser. Dar ntr-o bun
sear, spre groaza si surprinderea noastr, mai multi camarazi, printre
care si eu, nu aveam de dat nici o informatie. Scuzele si argumentele
c n-am mplinit ordinul, nu erau acceptate. Ne-au mai lsat cteva
zile si, ca s ne stimuleze, ne-au invitat n camera de vis-a-vis.
Aceast camer, unde mai petrecusem cteva sptmni, o
cunosteam bine, vznd cu ochii mei ce se ntmpla acolo.
Eram n jur de 6-7 camarazi. Ne-au poruncit s stm lng us,
unde era un loc neocupat. n momentul acela ne-am uitat unul la altul
si parc ceva, dintr-o alt lume, ne unea si ne ntrea n ceea ce era s
vedem si s suferim. Ce durere mai mare poate fi, dect atunci cnd
sufletele se unesc, simt si se atrag, n timp ce gura ti e legat si nu
poti s mprtsesti fratelui tu ncrederea si durerea pe care o
ncerci? Slugile satanei ne legaser gura, ca s nu comunicm unul
cu altul; n schimb, ne torturau s le deschidem gura cu forta fratilor
nostri, ca s le facem ru.
Toat noaptea aceea ne-au torturat slbatic, evitnd s ne
loveasc n cap, pentru ca a doua zi, cnd mergeam la atelier, s nu
vad ceilalti detinuti. n schimb, de la gt si pn la tlpi, nu au lsat
dect rni si snge. Dup o zi de munc istovitoare, toat noaptea nu
ne-au lsat s nchidem ochii. Eram att de slbiti de puteri, c abia
ne mai puteam misca. Rnile de pe corp ne dureau parc mai putin
dect durerea sufleteasc, la gndul c va trebui s iscodim un
chinuit ca si noi. M ntreb si acum, de unde aveau acesti tineri atta

Mlastina disperrii

265

putere, s poat rezista la astfel de chinuri, pentru c, n mod normal,

ei trebuiau de mult s fie morti?92
Vznd cele ndurate, nu se poate ntelege altcum aceast
putere si rbdare, dect prin mila lui Dumnezeu, dat din belsug
celor ce sufer. Aceasta ns, nu ni s-a dat pentru vrednicia noastr,
ci prin infinita Lui buntate si prin rugciunile celor ucisi dintre noi.
De multe ori ne trecea prin minte c am venit pe lume pentru a
fi torturati, c trupul ne-a fost dat numai pentru supliciu. Supliciu
care nu era numai unul fizic, cu care de altfel ne obisnuiserm cu
timpul; era si de natur interioar. Durerea fizic o simti ct esti
torturat sau pn ce se vindec rana, dar durerea sufleteasc, ale crei
rni nu se vd, este mult mai greu de suportat, fr leac.
De cte ori nu preferam durerea fizic? Dar Dumnezeu avea
un alt scop cu noi, tainic.
Adusi napoi n camera noastr, ni s-a permis s ne ntindem
pe prici, unde am adormit, cu toat durerea trupului. Am dormit
parc o vesnicie, pn cnd am fost treziti s mergem la lucru.
Am pus mna pe rindea si mi se prea att de grea, c am
renuntat. i, cum norma nu era chip s o fac, orict m-as fi strduit,
am simulat c lucrez, pentru c m apucase un somn de mi se lipeau
pleoapele.
Noaptea aceea s-a repetat de mai multe ori, nct credeam c
demascrile ncepute la Pitesti vor dura toat viata. Ceva, din adncul
sufletului meu, parc mi soptea c asa se plteste slbiciunea de a nu
fi acceptat la Pitesti s mor odat cu Pintilie. O alt voce luntric m
ncuraja, soptindu-mi c mai bine era s sufr eu, dect s fac ru
altuia. Dar pn cnd? De cele mai gustoase mncruri ajungi totusi
s te saturi, dar noi, cnd aveam s ne sturm de atta btaie?
Preferam tortura, ca s nu facem ru altuia. n zilele
urmtoare, au mai fost trecuti si alti camarazi din camer prin
aceleasi cazne, pentru c stpnii lui urcanu nu erau multumiti cu o
singur turntorie ci, odat nceput, ea trebuia alimentat cu altele,
din ce n ce mai multe, mai importante93.
92 ntru rbdarea voastr veti dobndi sufletele voastre (Luca 21,19) (n.
ed.).
93 Adevrat, adevrat v spun: Oricine svrseste pcatul este rob al
pcatului (Ioan 8, 34) (n. ed.).

266

Dumitru Bordeianu

ntr-o sear, urcanu ne anunt c cei care n dou-trei zile nu

aduc nici o informatie nu vor mai fi scosi la lucru, ci vor trece direct
n camera de tortur. Ct era de grea si insuportabil munca n
ateliere, din cauza normelor excesiv de mari, raportat la conditiile
noastre fizice, o preferam n locul celulei si, mai ales, n locul
camerelor de tortur.
Dup attea nopti de nesomn si tortur mi plesnea capul,
simteam c din clip n clip voi nnebuni de-a binelea. n intimitatea
constiintei mele ncercam o scuz, c m-am strduit. De cnd
ncepuser demascrile, era pentru prima dat cnd simteam c am
ajuns la limita suferintei, rbdrii si disperrii94.
Simteam si triam groaza c peste aceast limit nu voi mai
putea face nimic. E putin spus c-mi doream moartea; mi blestemam
ziua cnd venisem pe lume si-mi trecea prin minte s-o blestem si pe
mama95.
Era lumea groazei, a urii, a minciunii, a ftrniciei, iad
pmntesc, unde diavolii si slugile lor i chinuiau pe oameni, ca s-i
fac asemenea lor. Cu ce era ns vinovat mama, cnd eu singur am
consimtit s-mi aleg destinul? Oare toate acestea nu se ntmplau
deoarece m legasem de materia neputincioas? De ce n-avusesem
oare curajul si tria s m altur camarazilor mei, care nfruntaser
cu brbtie moartea, la Pitesti?
La cumpna dintre nebunie si moarte, nu mai aveam parc n
mine nimic omenesc sau pmntesc. Puterea de a rbda si rezistenta
sufleteasc si fizic se terminaser. Aici ajunsesem, majoritatea
dintre noi, afar de martiri si de cei pe care Dumnezeu i-a ocrotit cu
harul si puterea Lui. La limita rbdrii si suferintei s-a instalat n noi
nebunia dezndejdii si a posedrii.
Toate cele create au o limit, prin hotrnicia cuprins n ele.

94 La strv se vor aduna vulturii, si la sufletul care s-a dezndjduit de

sinesi se vor aduna dracii. C unde este strvul, acolo se vor aduna si vulturii
(Sfntul Efrem Sirul, Pentru frica lui Dumnezeu) (n. ed.).
95 Piar ziua n care m-am nscut si noaptea care a zis: un prunc de parte
brbteasc s-a zmislit! De ce n-am murit cnd eram n snul mamei mele? i nu
mi-am dat duhul, iesind din pntecele ei? De ce m-au primit cei doi genunchi si de
ce cei doi sni mi-au dat s sug? Cci acum as sta culcat si linistit, as dormi si m-as
odihni (Iov 3: 3, 11-13) (n. ed.)

Mlastina disperrii

267

Ne mai rmsese o singur posibilitate: s facem semenilor

nostri rul cel mai mic cu putint.
Am fost convins atunci, ca si acum c, dac as fi rmas n
harul dumnezeiesc, as mai fi putut rezista nc o lun. Este putin spus
c eram nebun, posedat si disperat, pentru c toate aceste stri
sufletesti atinseser nu numai limita rbdrii, dar si a disperrii.
ntr-o dimineat, istovit de toate puterile si muncit de
constiinta care m mustra, cum stteam cu capul plecat pe bancul de
lucru, am simtit c cineva m bate pe spate.
ntorc capul si vd un necunoscut, care m ntreab dac sunt
moldovean si m cheam Bordeianu si dac am un frate la militia din
Trgu Neamt. I-am confirmat c sunt moldovean si c am un frate
dar nu la Trgu Neamt, ci la jandarmeria din Petricani.
Aflu atunci de la acel necunoscut c fratele meu se gsea la
Trgu Neamt si c fcuse mult bine organizatiei lor si de aceea avea
ncredere n mine si vrea s stm de vorb.
Nu l-am ntrebat cine l trimisese, ca s nu mai complic o
situatie si asa destul de grea.
Bietul om, cu ct cinste si ncredere venea la mine... El nici
nu bnuia c nu vorbeste cu un om cinstit si normal, ci cu un ftarnic,
nebun si posedat, nestiind ct de mult l va costa. I-am zis n sinea
mea: Omule, cine te-a adus la mine? Tu nu vezi cum se uit ceilalti
la noi? Cei ce ne priveau, seara puteau turna, cum c a venit la mine
un detinut si as fi fost ntrebat ce am discutat cu acela. Nu aveam nici
o portit de scpare.
Dar aceasta nu era dect o ndrepttire omeneasc, venit din
slbiciune si neputint, pentru c mai era o poart, aceea ce ducea la
martiraj si eroism. Vai mie, eu nu mai aveam deloc aceste virtuti!
Omul meu (al crui nume nu-l dau) ncepu s-mi spun tot
felul de lucruri despre organizatia si activitatea lor, desfsurat sub
conducerea profesorului Hrib si a sotiei sale, n regiunea Neamtului,
mpotriva bolsevismului. Ce am putut face n aceste clipe, a fost s-l
ntrerup si s abat discutia ctre ceva mai putin periculos; stiam c si
altii ca mine l vor trage de limb si el le va spune tot ceea ce-mi
spusese si mie.
Omul acesta venise la mine nu l-am ntrebat cine l trimisese
ca s mi se dea, pentru ultima dat, posibilitatea de a lua cununa de
martir. ntelegeam c fusese trimis de Dumnezeu s-mi ofere acest

268

Dumitru Bordeianu

prilej, asa cum se oferise si altor camarazi care, dup o lun, aveau
s-si ia aceast cunun.
Dumnezeu s fie oare de vin c eu am refuzat-o, desi El mi-a
oferit-o de attea ori, n timpul demascrilor? Oare nu eu strigasem,
n orgoliul meu96, ctre Cer, pe cnd eram la Suceava, izolat, nainte
de proces, la celula 15 subsol, c vreau s mor pentru Hristos? i
acum, slbiciunea din mine refuza aceast cunun.
Nu era dect s-i spun acelui semen al meu, c eu sunt un
turntor si c tot ceea ce mi va spune l va costa mult prea mult; c
toti studentii, elevii si o parte din muncitori sunt turntori; c si el
trebuia s stie ce nsemna acest lucru. Dup aceea, a doua sau a treia
zi, as fi fost ucis, asa cu au fost ucisi peste o lun unii din camarazii
nostri.
Dup ce ne-am desprtit, am rmas nuc. Nu mai stiam ce s
cred, nu mai stiam ce s fac. O scuz satanic se nfiripase n
constiinta mea. Nu eu m-am dus la el s-i fac ru, mi ziceam eu, ci
el a venit la mine. Dar el venise avnd ncredere n mine. Rmnea la
latitudinea mea de a-i face sau nu ru.
i cum refuzasem harul Dumnezeiesc, nu-mi rmnea dect
prbusirea. Nu m rugam pentru har, dar nici prbusirea nu o
doream; eram ns mpins spre ea de slbiciunea ce pusese stpnire
pe mine97.
mi rmnea totusi posibilitatea s triez din informatiile ce le
aveam si s-i cauzez acestui frate cel mai mic ru posibil.
Cnd ajunsesem la aceast hotrre, sufletul meu, stpnit de
nebunia disperrii, a fost cuprins si zguduit de un sentiment cruia,
nici atunci si nici acum, nu i-am gsit explicatia: am simtit cum toat
96 Acesta este motivul cderii multora: au cerut de la Dumnezeu mai mult
dect puteau duce. Biserica ns ne nvat: Mil voiesc, iar nu jertf; c n-am venit
s chem pe drepti, ci pe pctosi la pocint (Matei 9, 13) Nu te face drept
naintea Domnului (Sirah 7, 5) S nu cereti alta nimic dect mila Lui cea
nemrginit si aceasta este de ajuns pentru mntuirea voastr (Sfntul Ioan Gur de
Aur, Cuvnt pentru trezvie si rugciune) (n. ed.).
97 Aceasta este starea care i stpneste pe diavoli. Iat ce ntreab unul din ei:
Ce ai cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai venit ca s ne pierzi? (Marcu 1, 24) (n. ed.)
Diavolii, ca niste pierztori, pe cei ce stau se srguiesc s-i surpe, iar pe cei czuti si
care zac jos, i junghie prin dezndejde (Sfntul Efrem Sirul, Pentru fapta bun, ctre
un pustnic tnr) (n. ed.).

Mlastina disperrii

269

fiinta mea era stpnit de o dragoste fr hotar fat de acel om, desi,
n locul sincerittii si ncrederii lui, eu i ofeream ftrnicia, rul si
suferinta.
Cum as putea oare ntelege acest paradox? Dumnezeu ne
ndeamn s-i iubim pe vrjmasii nostri, si asta putem ntelege, dar
cum se poate explica rational, c iubesti pe cineva cu ardoare, cum nai iubit pe altul, desi esti constient n acelasi timp c i faci ru? Cum
se mpac dragostea cu rul? Cum poti face rul celui care nu ti l-a
fcut? Noi, tinerii legionari, fuseserm nvtati s nu facem ru
nimnui, s nu urm pe nimeni, fcnd doar binele din toate puterile
noastre.
Acesti semeni ai nostri, crora noi le fceam atta ru, fr
voia si stirea lor, luau parte la calvarul suferintei noastre. i poate, n
felul acesta, pentru suferinta pricinuit de noi, prin rul pe care li-l
fceam, prin comuniunea aceasta de suferint, Dumnezeu s-a
milostivit si de noi si de ei. Nu se poate explica, nu se poate ntelege
rational dragostea care pornea din inima noastr, pentru cei pe care-i
iscodeam98. Dac ar fi stiut, dragii de ei, ct ru le fceam si cu ct
dragoste i mbrtisam n inima noastr!
Ciudat aspect al comuniunii dintre sufletele oamenilor!
Eram nebun: suferinta, rbdarea si ncrederea mea depsiser
orice limit omeneasc posibil. Tu, semenul meu, fr s stii c eu
ti fac atta ru, din care ti se poate trage chiar si moartea, iei indirect
parte la suferinta mea! n schimb, eu ti druiesc dragostea pe care nam mai avut-o pentru nimeni. Sunt procese de constiint si stri
sufletesti pe care, n conditii normale, nu le-au trit poate dect
sfintii. Ei au iubit pe cei care-i chinuiau, iar noi i-am iubit si-i vom
iubi pn la sfrsitul vietii pe cei crora le-am fcut ru.
Nu cerem s fim ntelesi de oameni, nici s fim comptimiti, ci
le atragem atentia celor credinciosi si celor de bun credint de
complexitatea sufletului uman, de tainele lui si de ce este n stare
acest suflet omenesc s fac, ntre cer si iad.
ntors n seara aceea n camer, nu puteam ascunde faptul c
un detinut necunoscut a stat de vorb cu mine, pentru c unii dintre
98 Aceasta este lucrarea harului, care l aduce n sufletul czut (dar care nu
se mpac cu cderea) pe Dumnezeu nsusi, prin lucrarea dragostei Sale, ca s i dea
trie si s-l ridice din cdere (n. ed.).

270

Dumitru Bordeianu

camarazii si colegii mei de camer m vzuser si comitetul groazei

trebuie c aflase.
Abia ajuns n camer, m si ntmpin Pop Cornel (parc ar fi
stiut) si-mi zice: Mi banditule, e ultima oar cnd te mai poti salva,
pentru c dac nu ai nimic de informat, nu mai iesi de la camera de
vis-s-vis (camera de tortur).
Oarecum relaxat si stpn pe mine i spun lui Pop, c am si eu,
ncepnd din seara asta, unele informatii, obtinute de la cei din
ateliere. i cum groaza unei nopti n camera de tortur era att de
nspimnttoare si de nesuportat, toti cei ce lucrau n ateliere se
strduiau care mai de care s aduc ceva informatii.
Cum n seara aceea erau nscrisi mai multi pe list, mie nu mia venit rndul n acea noapte, asa c a doua zi am avut timp s
meditez si s discern asupra informatiilor primite. Cantitatea lor mi
ajungea pentru dou sptmni, ca s dau cte putin de fiecare dat si
s nu mai fiu trecut prin camera de tortur.
Rmsesem pe pozitia c nu m voi duce s-l caut pe cel ce-mi
furnizase informatiile, pentru c el singur se oferise s m caute si s
mi le completeze.
Noaptea aceea o trisem fr groaz; dragostea si afectiunea
mea pentru el, precum si pentru ceilalti detinuti care erau n situatia
lui, mbrca o form si era de o intensitate de neexplicat sau, rational,
de nenteles.
Totusi, n nebunia si disperarea mea, mai aveam resurse
intelectuale s judec ct de frumoas si de dorit ar fi viata pe pmnt,
dac oamenii s-ar iubi ntre ei, asa cum i iubeam noi pe semenii
nostri, pe care i denuntam.
Se ntreab oamenii, cu drept sau fr drept, de ce este atta
ru, ur, dispret, atta suferint si nentelegere ntre ei? Rspunsul
este foarte simplu si nimeni nu-l poate contrazice: e lips de dragoste
ntre oameni.
n ziua care a urmat, sufletul meu mi-era scldat n baia
dragostei; parc uitasem si de foame si de oboseal, dorind din toat
inima ca soarele s nu mai apun n ziua aceea. Numai cei ce si-au
primejduit viata pentru a salva pe cea a aproapelui lor, au iubit,
poate, asa cum ne iubeam noi semenii n acele momente.
n noptile care au urmat, am nceput s dau cte putin din
informatiile pe care le primisem, cele mai inofensive, pstrnd pe ct

Mlastina disperrii

271

mi-era posibil pe cele care reprezentau prin continutul lor un ru mai

mare.
Viata noastr se desfsura ntre turntorie si camerele de
tortur, iar aceast oscilatie, la care se mai aduga si nesiguranta zilei
de mine, pe care o triam att de crunt, spa n sufletele noastre
inevitabila prbusire.
Dup cteva zile, confidentul meu a venit din nou, cu si mai
multe informatii, pe care nu le declarase la anchet sau le auzise de la
altii. Asa c aveam material pentru cel putin o lun, ca s evit
camerele de tortur.
Dup vreo sptmn, vznd c multi din camarazii mei,
nemaiavnd ce s denunte n fiecare zi, erau trecuti noapte de noapte
la camerele de tortur, am hotrt s spun c nu mai aveam
informatii, ca s fiu solidar cu ei. Triam n acele momente
solidaritatea si m simteam si oarecum desctusat de amenintarea de
a face pe altul s sufere. Dup nu stiu cte nopti, se strngea din ce n
ce mai mult cercul n jurul meu. Eram obligat s dau informatii.
in s mrturisesc c orice informatie dat era bucat rupt si
sngernd din inima mea, care se topea ns n baia dragostei pe
care o aveam pentru acel cruia-i fceam atta ru. Cine va ntelege
aceste triri si o astfel de mrturisire?

Martirii
n acest capitol voi relata cine sunt acesti martiri si ce urmri a
avut martirajul lor pentru noi.
Mila lui Dumnezeu a binevoit ca noi, cei slabi si neputinciosi,
s fim cernuti de torturile pe care le-am ndurat. Ochiurile sitei care
ne-a ales au fost credinta n Dumnezeu si conceptia politic si numai
dup aceea posibilittile noastre intelectuale si sufletesti. Cei slabi n
credint, n virtutile moralei si ale tririi crestine, au trecut prin
ochiurile sitei, dup cum urmeaz: nti, lasii, trdtorii si dezertorii,
iar cnd sita si-a micsorat ochiurile, au trecut si cei slabi si
neputinciosi, care au cedat n urma suferintelor ndurate.
Cnd tortura, cu metodele ei de neimaginat, a atins limita
suferintei, a rbdrii, a rezistentei fizice si morale, a dezndejdii,
atunci cnd majoritatea dintre noi s-au prbusit (unii ireversibil) prin

272

Dumitru Bordeianu

ochiurile sitelor de a treia categorie, atunci au rmas deasupra

martirii. Ei sunt stelele luminoase de pe bolta credintei noastre n
Dumnezeu, si n soarta neamului romnesc99. Cum stelele de pe bolta
cereasc sunt mai mari sau mai mici, mai strlucitoare sau mai putin
strlucitoare, dar toate sunt stele, tot asa, pe bolta suferintelor noastre
sunt martiri mai mari sau mai mici dar toti, martiri100.
Pe Ion Pintilie si pe Mihai Iosub i-am vzut ucisi lng mine,
iar pe Bogdanovici nainte de a muri, n acea ntlnire de neuitat. La
acesti trei martiri se adaug nc altii, cu sutele, unii vzuti cu ochii
nostri, sau altii ucisi fr ca noi s-i mai vedem. Acestora li se
adaug cei ucisi n anchete, la Canal, la minele de plumb, n alte
nchisori, n lagre, sau luati de la casele lor, din snul familiilor, si
ucisi fr a li se mai da de urm, cu zecile, cu sutele.
n ce-i priveste pe aceia dintre noi care am trecut prin
demascrile de la Pitesti si Gherla, martirilor care au fost ucisi n
timpul torturilor sau morti n urma lor, Dumnezeu le-a bine primit
sngele si rugciunile ntru mntuire.
Unii dintre camarazii care au trecut prin torturile de la Gherla
nainte de venirea noastr, mrturisesc asasinarea si a altor tineri,
dovad mormintele, proaspete pe atunci, din cimitirul detinutilor, de
alturi de nchisoare, care se puteau vedea de la etajele superioare.
Harul Dumnezeiesc s-a milostivit att de cei vrednici ct si de
cei nevrednici, alegnd de la Gherla nc sase, ca prin jertfa lor s
zgzuiasc dezlntuirea si furia satanei. ase tineri curati, n floarea
vrstei, care au renuntat la tot ceea ce putea s le ofere viata
pmnteasc, la nssi viata lor, ca s se pun odat capt
demascrilor.
n lumea asta, nimic bun si durabil nu se face fr jertf.
Pentru a se pune capt suferintelor fizice si mustrrilor de constiint,
pricinuite de slugile satanei, s-au cerut jertfe, multe jertfe, precum

99 ntrit de Domnul, cu mijlocul ncins cu adevrul, mbrcat cu platosa

drepttii, coiful mntuirii si sabia Duhului, el, martirul, atletul lui Hristos, este gata s
fac din mrturisirea lui Hristos sensul vietii sale (Pr. Ioan Negrutiu, Convorb.
duhovnicesti, de Pr. Ioanichie Blan) (n. ed.).
100 Alta este strlucirea soarelui si alta strlucirea lunii si alta strlucirea
stelelor. Cci stea de stea se deosebeste ntru slav (I Corinteni 15, 41).

Mlastina disperrii

273

viata celor sase camarazi care au avut curajul, tria si brbtia s

nving tortura si moartea.
Ei au prevenit miile de detinuti din atelierele nchisorii, c
studentii, elevii si o parte din muncitori si trani sunt informatori, c
urcanu, Popa anu, Livinschi, Caba, S. Hogescu si altii au nceput
demascrile la Pitesti si acum le continu la Gherla, torturnd sute de
detinuti pentru a-i sili s-i denunte pe ceilalti.
n numele drepttii, a credintei n Dumnezeu si-n neamul
nostru, a luptei mpotriva comunismului, acesti sase martiri i
implorau pe camarazii lor detinuti, s nu se lase nselati.
Acest avertisment, lansat detinutilor care lucrau n ateliere, nu
a rmas nedescoperit. Cum de a aflat urcanu, nu am descoperit nici
la Gherla si nici mai trziu, la Aiud.
ntr-o sear, prin decembrie, s-a deschis usa si au aprut, mai
nti, trei cadavre ambulante, sustinute de cte doi insi: trei tineri
desfigurati si, putin dup aceea, nc trei. Prin toate torturile si
camerele de demascri prin care am trecut, nu am vzut vreodat asa
ceva. Fata acestor tineri era desfigurat, nu li se mai cunosteau ochii,
nasul sau urechile. Vzndu-le fata, ne-am ntrebat cum vor fi artat
trupurile lor, cnd nu puteau s se tin pe picioare si nici s scoat un
cuvnt?
Aceast ntmplare a dus pe unii dintre noi la prbusirea n
mlastina dezndejdii si a nencrederii n cellalt. Dac pn atunci,
mai aveam o urm de ncredere n cel trecut prin demascri, din acel
moment ruptura si prbusirea au fost totale.
Zadarnic ne-am ntrebat cine i-ar fi putut denunta pe cei sase.
Presupuneam totusi, c o greseal fcut de un detinut care nu
trecuse prin demascri ctre un turntor, ar fi provocat masacrul.
Am aflat, n anul 1955, tot la Gherla fiind, c unii dintre
ardelenii de mare ncredere din ateliere, care nu trecuser prin
demascri, au fost preveniti de niste studenti, tot ardeleni. Asa se
explic faptul c informatiile erau din ce n ce mai rare iar trecerile la
camerele de tortur mai frecvente.
Indiferent cum si cine a comis aceast trdare, eu, ca unul ce
triesc si gndesc pe alte coordonate, interpretez acest martiriu ca pe
o interventie a puterii Dumnezeiesti, ca o stavil a prbusirilor
ireversibile a tuturor celor ce au trecut prin demascri si a marilor

274

Dumitru Bordeianu

suferinte pe care noi le-am fi provocat ani de zile detinutilor si celor

din libertate.
Sistarea attor si attor suferinte nu putea s vin dect prin
jertf, si ea n-a ntrziat, pentru c Dumnezeu a ales pe cei mai buni
dintre noi, inimi curate si demne s poarte cununa de martiri101. Am
aflat c, nainte de cei sase, mai fuseser depistati si altii, care n-au
mai fost adusi prin camere s fie vzuti de noi si care au fost ucisi n
101 Mucenicii, cu tot sufletul si cu toat inima, s-au dat pe ei nsisi lui
Dumnezeu, deoarece defimau de aici si moartea si toat ngrozirea cea potrivnic a
tiranilor, fiind gata a rbda chinurile si nevoile muncilor aduse asupra trupului.
Spatele si le-au dat spre bti si rni, mdulare lor n multe chipuri au fost rupte n
bucti. Fiindc slujitorii pgnilor tirani, bucurndu-se de vrsarea de snge, luau pe
Sfinti si i rupeau cu btile si cu unghiile coastele lor le strujeau. Apoi, cu mnie
nemblnzit, le zdrobeau fr crutare spatele lor cu plumburi, mpungnd legtura
pieptului cu sgeti ascutite, o desfceau, ca niste fiare slbatice. i punnd la
subtiorile lor mciuci nfocate, cu mult cruzime i ardeau. Coapsele mpreun cu
venele cele mari le tiau cu sbiile si le spintecau cu cutitele si nu rmnea mdular
nemuncit. nc si oasele le zdrobeau nebuneste.
Pentru aceasta, Mucenicii luau putere de la Dumnezeu, ca toate ptimirile s
le rabde vitejeste si fr de durere erau n toate muncile, ca si cum ar fi ptimit n
trupuri strine. Iar mai vrtos, cu mult ndrzneal mergeau ctre cei ce i munceau,
si spre mai mare mnie i zdrau pe dnsii, zicnd: De aveti munci mai cumplite,
aduceti-le nou, c acestea nu sunt nimic. Iar tiranii, aprinzndu-se, scrsneau
asupra lor ca niste fiare slbatice, si cu mnia fierbnd, strigau muncitorilor ca s
munceasc mai cumplit sfintele trupuri ale Sfintilor Ptimitori. Dar Mucenicii
rspundeau iarsi ighemonilor: Unde sunt ngrozirile muncilor voastre? C focul
vostru este rece; muncile neputincioase; btusii slbnogi; sbiile lemne
putrede. Nimic nu aveti deopotriv cu srguinta noastr. Noi stm gata ca s
ptimim mai multe.
Pentru aceasta, desi au murit, ca niste vii lucreaz, tmduind bolnavi,
izgonind draci, si toat viclenia tiraniei lor izgonind-o cu puterea Domnului. C era
darul Sfntului Duh totdeauna mpreun cu Sfintele lor Moaste, care cu minuni pe
toate le lucra, fiindc au mrturisit brbteste si cu mult rbdare pe Hristos naintea
oamenilor. Pentru aceasta si El i-a propovduit pe dnsii naintea Tatlui si a
ngerilor Lui. i le fgduia lor bunttile acelea pe care ochiul nu le-a vzut,
urechea nu le-a auzit si la inim de om muritor nu au venit, la care doresc ngerii s
caute. i ce mai mult voim a arta cu cuvntul? I-a fcut pe dnsii cu El mpreun
mostenitori. Iar mostenirea lui Hristos n ce fel este? Socotesc c fiecare o stie:
Cerurile cerurilor, si toate cele dintru dnsele; Lumina cea neapropiat si scaunul
slavei, izvorul celor blnzi si tot raiul, pomii cei dintru dnsul si rodul cel prea dulce.
Acestea sunt avutiile lui Hristos-mpratul, si lng acestea si altele de milioane de ori
mai multe, ale crora numiri nici noi nu le stim, pentru c sunt nevzute oamenilor.
(Sfntul Efrem Sirul, Cuvnt de laud la Sfintii Slvitii Mucenici) (n. ed.).

Mlastina disperrii

275

camerele de tortur. tirea ne-a parvenit dup 1954, de la unii

gardieni ardeleni, care i ngropaser n cimitir.
Cei sase tineri au fost plimbati prin camere de ctre urcanu,
Livinschi si Caba, fr Popa anu.
Nu este greu de presupus socul provocat n sufletele noastre la
vederea acestor chinuiti. Urmrile nu vor ntrzia s-si arate efectul.
Cum am spus, ei nu mai puteau fi recunoscuti, deoarece
fuseser anume desfigurati, ca s nu se afle niciodat numele lor.
Iat ce ne-a spus urcanu: Banditilor, v-am atras atentia de
attea ori, s nu scoateti o vorbulit n legtur cu demascrile,
indiferent unde v aflati, n nchisoare sau n libertate, deoarece noi
avem mijloace s-i depistm pe toti acestia si s-i trimitem n rai asa
cum o s-i trimitem pe cei pe care i aveti n fat, pentru c stiti c eu
v-am spus c nu ne jucm de-a demascrile.
N-am observat la urcanu o stare sufleteasc deosebit fat de
Pitesti, ci n plus, un dezgust marcat de indiferent. Observatia mea
era real, deoarece conflictul ntre urcanu si Popa anu se
produsese iremediabil.
S-a afirmat c cei sase ucisi, precum si altii n situatia lor,
fceau parte din cei demascati de urcanu si nu de Popa. Interesant
este faptul c Livinschi si Caba l prsiser pe Popa anu si
trecuser de partea lui urcanu, mpreun cu care i-au ucis pe acesti
tineri si nc pe altii ctiva.
Cu jertfa acelora, s-a pus capt, la Gherla si n alte nchisori,
demascrilor prin metodele cunoscute. Ct a mai stat urcanu la
Gherla, cei torturati de el nu au mai fost siliti s devin turntori; au
rmas ns cei care au voit s fie, de fric sau din slbiciunea lor.
Nu este mai putin adevrat c, dup uciderea celor sase, care a
antrenat o nencredere total ntre noi, s-a fcut si o triere ntre cei
care au rmas n continuare turntori si cei care s-au smuls acestei
odioase stri de constiint, prin propriile lor puteri.
Hotrrea majorittii dintre noi c nu trebuia s mai facem ru
altuia a fost primul pas al desctusrii noastre de apstoarea
mustrare de constiint.

276

Dumitru Bordeianu

Aceste jertfe, pe care oculta nu le prevzuse, au pus capt

pentru totdeauna intentiei de a face din noi, prin demascri,
informatorii lor102.
De atunci si pn prin anii 1954-55, fiecare din noi a suportat
ura, njosirea, dispretul si njurturile celorlalti detinuti, mergnd
singur pe drumul onoarei.
Cam la vreo dou sptmni de la uciderea acestor tineri, n
ajunul srbtorilor anului 195l-52, toti cei care trecuser prin
demascri, au trebuit s mai suporte nc o dat chinuri peste puteri,
care au avut ca rezultat o nou triere si separare a noastr.

Compromiterea demascrilor
Se spune c nu aduce anul, ce aduce ceasul. i, n adevr,
nici cele mai optimiste visuri nu ne-ar fi fcut s credem c noi, cei
care trecuserm prin demascri si mai treceam nc, nu vom mai fi
torturati si constrnsi s fim turntori si s facem atta ru semenilor
nostri.
Jertfa este arma prin care se biruie ura si ftrnicia. Dac pn
la jertfa acelor tineri, noi triam odiosul pcat al ftrniciei, jertfa lor
a ridicat vlul de pe fetele noastre.
Eram urti, dispretuiti si umiliti n continuare, pentru c
numele de student sau elev era sinonim cu cel mai ticlos dintre
oameni dar, din acel moment, n intimitatea constiintei noastre eram
liberi si mpcati c nu mai eram constrnsi s producem suferinte
fratilor nostri.
Smerenia nu este egal cu njosirea. Dispretul pe care l-am
trit datorit ntelegerii gresite a fratilor nostri nu ne ngenunchease;
102 Cu Crucea, puterea jertfei, ca si cu o platos, mbrcndu-se ostasii si
Mucenicii lui Hristos au surpat toate izvodirile si semetiile tiranilor (Sfntul Efrem
Sirul, Cuvnt pentru nvierea cea de obste). Numai prin jertf proprie se apr
credinta n Dumnezeu. Mucenicii nu vars sngele altora, ci pe al lor. Nu ursc pe
nimeni, desi sunt urti de cei ri si necredinciosi. Nu se rzbun niciodat, ci iart pe
ucigasi. Nu se tem de moarte, ci asteapt s fie ct mai repede dezlegati de trup, cci
cred n viata vesnic si doresc s ajung mai degrab la Hristos (Printele Cleopa,
Predic la Sfntul Mare Mucenic Gheorghe) (n. ed.).

Mlastina disperrii

277

dimpotriv. Ei vedeau aparentele, pe care le urau si le desconsiderau;

n spatele acestor aparente, noi triam tragedia, dar si mpcarea si
multumirea, c oculta si slugile satanei n-au reusit s fac din noi toti
ucigasi si informatori pe viat.
Am dus n spate aceast povar a urii, a dispretului si
desconsiderrii, nu numai din partea altor categorii de detinuti, ci
chiar a propriilor nostri camarazi care nu trecuser prin demascri. i
abia dup ce s-a aflat de executarea lui urcanu si a statului su
major, optica prin care eram priviti noi, studentii si elevii, s-a
schimbat cu 180 de grade.
Dup jertfa celor sase tineri, prin toate atelierele Gherlei eram
artati cu degetul si toti se fereau de noi ca de niste ciumati. Judecat
dreapt, pentru ceea ce fusesem.
Deoarece ntre noi se instalase definitiv nencrederea reciproc
si prin aceasta oculta, n planul ei, si atinsese scopul de a rupe
verigile lantului care ne unea, rmasi singuri cu noi nsine, multi
dintre noi si-au pierdut si ncrederea n ei nsisi. Ce durere si
suferint mai mare poate tri omul, dect de a sti c nu mai are
ncredere n cel pe care l-a iubit, n el nsusi si n puterile lui fizice si
morale?
Acesta a fost punctul limit la care ne-a adus diavolul, prin
torturi continue, cnd a pescuit si a cules dintre noi turntori
ireversibili.
De la un moment dat nu l-am mai vzut pe urcanu mpreun
cu Popa anu. urcanu nu mai semna cu cel care fusese mai nainte.
i eram convinsi c, n urma martiriului celor sase, urcanu fusese
acuzat de Popa si poate chiar de Zeller sau Nicolski, pentru
compromiterea definitiv a secretului informatiilor si al
demascrilor.
Atta timp ct urcanu si Popa au mai fost la Gherla,
demascrile au continuat, apoi, sub Juberian si Rek turntoriile au
ncetat, cu exceptia unor cazuri singulare. Acesta a fost cel mai mare
cstig pe care l-a avut tineretul legionar prin mila si harul
Dumnezeiesc; Dumnezeu, prin cei ucisi, s-a milostivit de noi,
smulgndu-ne din ghearele pierzaniei. Nimeni nu poate afirma c
jertfa n serviciul binelui si adevrului crestin, rmne fr rezultat.
Pentru jertfa celor buni, Dumnezeu se ndur si de noi, cei slabi si
pctosi.

278

Dumitru Bordeianu

Pentru mine, marele cstig moral, prin ncetarea turntoriilor, a

fost faptul c nu am ajuns n situatia s dau informatii cu grave
consecinte pentru detinutul de care am amintit si care n-a suferit prea
mult din cauza mea.
mbolnvirea
Dup epuizarea fizic la bancul meu de lucru, din cauza
normei prea mari, pe care nu o puteam ndeplini, si n plus, pentru c
nu luam masa de la productie, ci de la comun (cu mult insuficient),
ajunsesem ntr-o stare de slbiciune extrem. La aceasta a contribuit
si nebunia, care m tortura. Mustrarea de constiint a contribuit n
mare msur la aceast stare care-mi prjolea sufletul.
Pentru mine, ncercarea rezistentei fizice si sufletesti a depsit
orice limit a rbdrii.
Nencrederea total fat de semenul meu, indiferent cine ar fi
fost, luase o form de nebunie. Nu mai credeam pe nimeni, orice-ar
fi spus. Mai tragic era c triam, eu si camarazii, nencrederea n
puterile fizice si morale proprii. Numai aceia care au trit toate
acestea, ajungnd pe culmile disperrii, vor ntelege ce este
comunismul n esenta lui si scopul ultim pe care-l urmreste.
Omul poate rbda foamea, frigul, bolile, poate fi umilit si
desconsiderat, si poate pierde familia, averea sau functia social dar,
pentru un lupttor care crede n Dumnezeu, care si iubeste semenii si
neamul si e pregtit s renunte la tot ceea ce viata pmnteasc i
poate oferi, nu este crim mai odioas dect aceea de a fi torturat ani
de zile lundu-i-se pn si posibilitatea de a se sinucide ca s
renunte la credinta n Dumnezeu, la idealul lui si, ceea ce este si mai
tragic, s-l duc pn la nebunie, transformndu-l n animal sau n
plant care vegeteaz.
mpotriva noastr, a legionarilor, a fost ndreptat toat ura,
cinismul, dezinformarea si prigoana comunismului, ateismului si
ocultismului103 international.
103 Desi pare metaforic, denumirea de ocultism, este corect folosit.
Desi si afirm scopuri lumesti, oculta, adic francmasoneria cea cu multe chipuri,
se ocup chiar cu ocultismul, adic cu vrjitoria, fiind n relatii directe cu cel ru

Mlastina disperrii

279

i pentru ce toate acestea? Pentru c noi credem nelimitat n

Dumnezeu, ne iubim neamul si pe semenii nostri, ajutm pe cel n
suferint si vrem ca romnul s fie stpn pe pinea si bucata lui de
pmnt, s nu-i fie alterat si degradat credinta, cultura, traditia si
obiceiurile si s nu se amestece nimeni n familia si treburile lui.
N-am acceptat niciodat comunismul ateu, materialismul, si
vom lupta mpotriva lor pn la ultima suflare, pentru c noi credem
nelimitat n Dumnezeu si n Cuvntul Lui si astfel trind, vom avea
mereu pe Creator alturi de noi104.
Pentru c noi ne-am opus cu forta organizat religiei satanice,
ea a pregtit planul de distrugere a Miscrii Legionare, prin metodele
folosite n demascri.
M ngrozeam la gndul c va trebui s anunt la biroul
organizatoric, care controla, dirija si conducea munca n ateliere, c
sunt bolnav si nu voi mai putea munci. M si vedeam dus ntr-o
camer de tortur, de unde nu voi mai iesi dect nebun sau ucis n
chinuri.
ndrzneala mi-a venit de la badea Cmpeanu, seful atelierului
de tmplrie mecanic, singurul care cunostea neputinta mea de a
mai munci. L-am rugat pe el s raporteze directorului Gheorghiu,
care l aprecia ca meserias (de aceea, l-a si scos din demascri, avnd
nevoie de el n atelier). Asa a fcut badea Cmpeanu, rugndu-l pe
director s fiu trimis n celular.
urcanu, care la ora aceea era n conflict cu Popa Tanu, si care
cunostea munca grea ce o prestam, a venit la mine s m ntrebe ce
am. I-am spus c sunt bolnav si epuizat fizic si c nu din rea voint
nu mai pot munci. S-a uitat la mine, a observat n ce hal m aflam si
mi-a spus s m ntorc n celular si s nu mai cobor n atelier pn nu
m voi ntrema.
A fost ultima mea discutie cu urcanu; spre surprinderea mea,
n loc s m trimit n camerele de tortur, m-a trimis n camera mea.
n momentul acela, am fost convins c Turcanu nu mai putea trece
(n.ed.).
104 Astzi, vineri 24 iunie 1927 (Sf. Ioan Boteztorul), ora zece seara, se
nfiinteaz LEGIUNEA ARHANGHELUL MIHAIL, sub conducerea mea. S vin
n aceste rnduri cel ce crede nelimitat. S rmn n afar cel ce are ndoieli. Fixez
ca sef al grzii de la Icoan pe Radu Mironovici (Corneliu Zelea Codreanu, Pentru
legionari) (n. ed.).

280

Dumitru Bordeianu

peste ordinele directorului si, poate, nici el nu mai era dispus s m

trimit n camerele de tortur, de care considera c avusesem destul
parte.
Cu aceasta, a luat sfrsit demascarea mea de la Gherla,
mplinind doi ani de cnd frecventam camerele de tortur.
urcanu nu mai era acum cel de altdat. Era abtut,
posomort, vorbea putin si prezenta lui nu mai ngrozea pe nimeni.
Cei care ngrozeau erau: Popa, Livinschi, Caba, Lic Pvloaia si
ceilalti. Poate atitudinea lui se datora unor presimtiri - dup plecarea
noastr din Pitesti el era sigur c va fi pus n libertate; amnarea
acestei date l-a pus si pe el pe gnduri. Simtea c nu fusese dect o
unealt oarb, prin care oculta si ndeplinise planul.
Scoaterea de la munc a avut la nceput un efect relaxant. Luam
aceeasi mas ca nainte, ns nu-mi mai iroseam minimul de energie ca
s realizez norma. n schimb, nebunia mi se agrava vznd cu ochii,
pentru c, nemaifiind istovit de munc, ca s pot dormi noaptea, toate
faculttile mele sufletesti erau strnse ca ntr-un cleste si n-aveam
somn. Lunile acelea, ct am stat n camer fr s muncesc, au fost
pentru mine rstimpul tririi a ceea ce este iadul.

Acuzat pe nedrept
Un detinut care se ddea drept legionar, fost ofiter n armata
romn deci, susceptibil de a fi fost ptruns de simtul onoarei
avea o ur nestvilit contra studentilor, pe care-i vorbea de ru, cu
toate c trecuse si el prin demascri. Debita tot felul de acuzatii
pentru a-i pune pe studenti ntr-o lumin ct se poate de defavorabil.
Cum nimeni nu ndrznea s-l contrazic, eu n-am mai putut rbda
acele insulte nedrepte si l-am contrazis stiintific, nu politic.
Ura lui mpotriva studentilor nu mai avea zgaz. A aranjat de
pild cu un tnr ungur, pe care l-a convins s ias la raport, s spun
sefului de sectie c i-am luat de sub cpti, pe cnd dormea, feliuta
de pine, pe care o primea dimineata la ceai.
Hot n-am fost niciodat, pentru c asa m-a crescut mama si
profesorul meu de religie Ion Popescu, doctor n teologie si filozofie
de la Viena. Aceast educatie s-a conjugat cu cea legionar, privind
cinstea si corectitudinea.

Mlastina disperrii

281

Acuzatia ns era grav, nu att fat de administratie, ct mai

ales pentru urcanu. Ar fi avut ocazia s m plimbe prin toate
celulele cu o feliut de pine legat de gt, cum se mai ntmplase
pentru delicte diferite, ca s arate cine sunt legionarii. O ocazie n
plus, pentru ceilalti detinuti, s arunce anatema asupra studentilor,
care, n afar de a fi turntori, ar mai fi fost si hoti. Aceast situatie ar
fi distrus n mine si putina constiint moral ce-mi mai rmsese.
Dup vreo dou ore de la servirea ceaiului, tnrul detinut a
btut n us, s cear venirea sefului de sectie, cruia i-a raportat
cazul. eful de sectie, care era romn dar stia si ungureste, mi-a spus
dup aceea despre ce era vorba. Cnd am auzit acuzatia, asa nebun
cum eram, mi-am pierdut cumptul si m-am repezit asupra tnrului,
n prezenta gardianului, l-am prins de hain si l-am ntrebat de ce
spune astfel de minciuni. Eram constient c iesirea mea agrava si mai
mult situatia.
De team s nu-l lovesc cu ceva n cap, tnrul a mrturisit
gardianului c T. l nvtase s mint. T. stia ungureste, fiind originar
din Maramures si tnrul credea c este ungur. Gardianul, oarecum
n dilem, a acceptat s nu prezinte cazul administratiei, ci la biroul
organizatoric, ceea ce era pentru mine mult mai grav.
n fata acestei situatii nu mai aveam nici o posibilitate de
aprare, mai ales c tnrul nu mai recunostea interventia lui T. care,
la rndul lui, continua s-l ndemne s-si sustin acuzatia.
M-am ntrebat atunci, asa cum m ntreb si azi, cte erori
judiciare, cte acuzatii si cte pedepse pe nedrept au suferit si sufer
oamenii pentru c nu au martori sau argumente suficiente s-si
dovedeasc nevinovtia, n afara constiintei c sunt nevinovati?
Numai constiinta si sufletul meu stiu cum am trit emotiile indignrii
si revoltei mpotriva acuzatiilor nedrepte, pe care le simt si acum,
cnd scriu aceste triste amintiri.
Dar, poate, asa a vrut Dumnezeu, s trec si aceast prob, care
m va determina s iau pozitie ferm, toat viata mea, mpotriva
acuzatorilor nedrepti. Pe T. l-am iertat de atunci, dar rana produs n
sufletul meu nu s-a vindecat nici pn astzi.
Am ajuns la convingerea de nezdruncinat c, cel mai satanic
dintre relele pe care le fac oamenii semenilor lor, este acuzatia
nedreapt. Cine m-ar fi crezut pe mine, n afar de Dumnezeu si de

282

Dumitru Bordeianu

constiinta mea? n nici un caz administratia si, cu att mai putin,

comitetele de tortur ale lui urcanu.
Acuzatia aceasta, aflat de camarazii si colegii mei, care-mi
cunosteau trecutul si atitudinea din demascri, pn la acea dat, m
mpingea la un act necugetat. Rusinea care-mi chinuia constiinta si
putina demnitate de om care-mi mai rmsese, m ndemna, n
nebunia mea, s comit acte iresponsabile. N-am trit n viata mea
clipe mai dureroase si mai njositoare.
Un gnd venit nu stiu de unde, m ndemna s bat n us si s
cer gardianului s-mi dea voie s m duc la biroul organizatoric.
Urmarea o vom vedea mai trziu, deocamdat...

ntlnirea mea cu Gheorghe Calciu

Nimic n lumea aceasta vzut si nevzut nu este ntmpltor
ci, tot ceea ce este si va fi se petrece numai cu stirea, ngduinta si
voia lui Dumnezeu. Fac-se Voia Ta, precum n cer, asa si pe
pmnt, grieste cuvntul Sfintelor Scripturi. Tot rul pe care-l
suferim noi, oamenii, se petrece numai din cauza abuzului nostru de
libertate, care antreneaz necredinta, neascultarea si frdelegile pe
care le svrsim.
Pe Gheorghe Calciu nu-l cunoscusem personal. l vzusem de
cteva ori la Pitesti, cnd ieseam cu tinetele, pe sectia de sub noi.
Bucurestenii de la munc silnic, care-l cunosteau pe Calciu, vorbeau
numai de bine despre el. n timpul demascrilor, nu m-am ntlnit cu
el si nici n-am avut ocazia, n tot timpul detentiei mele, s stau de
vorb cu cineva care s fi trecut cu el prin demascri si s-mi spun
cum a trecut si ce-a fcut n timpul acestora.
Nici n domiciliul obligatoriu, nici dup eliberarea noastr si
nici dup a doua lui arestare, n-am abordat aceast problem. De ce?
Nici astzi nu stiu. Poate c rnile erau prea adnci.
Dup cum am mai afirmat, nimic nu este ntmpltor.
ntlnirea mea cu Calciu a fost pentru mine un punct de rscruce si a
avut ca urmare prietenia de nezdruncinat ntre noi.
Tot nentmpltor am stat mai trziu n aceeasi celul, la Aiud,
cteva sptmni, nainte de a fi el dus n domiciliu obligatoriu, pe
Brgan, la Viisoara-Slobozia, unde am fost apoi trimis si eu. Aici am

Mlastina disperrii

283

locuit, n aceeasi cas, am dormit n acelasi pat si am mncat mpreun

aceeasi mncare.
Dup eliberarea noastr, si eu si el ne-am cstorit la
Bucuresti, am continuat studiile universitare si am fost nedesprtiti,
pn la arestarea lui, n 1979.
Cu aceast ocazie (1979), am fost anchetat de lt. col. securist
Grigoriu, care l-a anchetat si pe Calciu. Acesta m-a bruscat si m-a
amenintat c m d afar din slujb, ca s dau declaratii mpotriva lui
Calciu, pe baza crora s-l poat condamna. tiau c eram prieteni si
c ne vizitam.
Revoltat la culme de aceast nerusinare, i-am spus c am
turnat o singur dat n viata mea, n timpul demascrilor de la
Gherla, cnd eram nebun, dar dup ncetarea demascrilor, pn la
ora aceea, nu turnasem si nu voi mai turna pe nimeni niciodat, chiar
si pe dusmanii mei de moarte, cu att mai putin pe cel mai bun
prieten al meu. Calciu, pe acea vreme, era preot.
La repetarea amenintrii, c-mi voi pierde slujba, dac nu
declar ceea ce-mi cerea, i-am rspuns c nu mi-e rusine s fac pe
salahorul, asa cum am fost si pavagiu.
La rspunsul meu, anchetatorul mi-a fcut o cinic mrturisire,
afirmnd c cea mai mare greseal a partidului a fost aceea cu voi,
banditilor, care ati fcut nchisoare, c v-a dat voie s continuati
studiile universitare, ca s nu rmneti neisprviti. I-am rspuns c
noi, cu studii sau fr studii universitare, nu suntem neisprviti. Am
demonstrat c, la peste patruzeci de ani, eram n stare s facem studii
si nu printre codasi, ci n pas cu cei tineri, pentru c noi suntem
lupttori ai unei cauze drepte.
Aceast anchet a durat cteva sptmni, timp n care, un alt
prieten al nostru, Vasile Ptrascu, a fost si el anchetat si amenintat,
ca s dea declaratie mpotriva lui Calciu.
Ptrascu (si el preot), i-a rspuns categoric s nu-si nchipuie
nici o clip, c va da declaratie mpotriva unui alt preot, pentru ca
acela s fie condamnat la nchisoare.
n ultima zi de anchet, securistul si-a manifestat nversunarea
mpotriva legionarilor, afirmnd c partidul nu va fi linistit si
mpcat pn cnd nu va fi btut ultimul cui, n ultimul sicriu de
bandit legionar, ca astfel s scape de noi. La aceast manifestare a
urii, i-am rspuns s ia aminte, cci nu ne vor putea bate n cuie

284

Dumitru Bordeianu

sufletul, pentru c numai sufletul are putere, iar trupul e neputincios.

M-a njurat, cum njurau ei de obicei, si m-a trimis acas.
in s relatez c ancheta ncepea de cum se nsera, si tinea
pn noaptea trziu. nainte de a fi introdus n camera de anchet,
eram lsat s astept n hol, la parter, pentru a m timora. n timpul
acestei asteptri de ore ntregi, mi s-a dat s vd un spectacol odios.
Sute de indivizi, tineri sau n vrst, brbati si femei, intrau si ieseau,
cu fel de fel de fete, ca s-si deserte gusa, s-si vnd sufletul pe un
blid de linte, s-si toarne fratii, rudele, prietenii si colegii. Ancheta se
fcea pe strada Beldiman, n fata Militiei Bucurestiului.
Revenind acum la Gherla, eram n curte si, cum mi-am rotit
ochii, l-am vzut pe Calciu, care venea de la ateliere si se ducea la
biroul organizatoric. Pe vremea aceea, Calciu era scrib la acel birou.
Dup cum am mai spus, nu vorbisem niciodat cu Calciu, nu-i
cunosteam glasul si nu ne spuneam pe nume.
l opresc si-l rog s m asculte, cci as avea s-i spun ceva. n
cteva cuvinte, cu o voce strangulat, i spun ceea ce m apsa, c nu
sunt vinovat de acuzatia de furt ce mi se aduce si c nu am cum s
m dezvinovtesc, implorndu-l s m cread. Mi-a spus c el m
crede. Eu i-am cerut, dac m crede nevinovat, s fac ceva pentru
mine. M-a ntrebat n ce camer stau si a plecat.
Dup putin timp de la ntoarcerea mea n camer, ceva
neobisnuit si inexplicabil mi frmnta constiinta: cum, unul care a
trecut prin demascri, atunci cnd toti triam n nebunia nencrederii
n toat lumea, a fost n stare s m cread c nu sunt vinovat?
Afirmatia lui Calciu c m crede, a fost pentru mine funia pe care
mi-a ntins-o ca s ies la liman din mlastina dezndejdii.
Eram cu totii ntr-un gnd, care ni se fixase n suflet si n
constiint c, de vom scpa din nchisoare, nu vom mrturisi nici
mcar mamelor noastre pe unde am fost, ce am vzut, am auzit,
simtit, si suferit. S judece toti aceia care au o mam, ct de departe
ajunsese nstrinarea noastr. Dumnezeu si constiinta noastr s ne
judece.
Oricine ar fi ncercat s m conving, nainte de discutia cu
Calciu, c acesta va avea ncredere n mine, m-as fi ndoit, pentru c,
chiar dac el era diferit de ceilalti, n situatia noastr, n-ar fi trebuit
s m cread.

Mlastina disperrii

285

Cum reflectam asa, s-a deschis usa si gardianul mi-a cerut s

ies; afar l-am ntlnit pe Calciu, care i-a spus gardianului c a venit
s m duc la biroul organizatoric. i, de la etajul 1, de unde eram, si
pn la parter, Calciu m-a asigurat c nu mi se va ntmpla nimic,
pentru c urcanu a clasat cazul. Ajuns jos, mi-a spus s m ntorc n
camer linistit. Gardianul, de la etaj, n-a observat c nu intrasem la
biroul organizatoric.
Ajuns n camer, nu mai stiam ce s cred, dar, judecnd bine,
eram convins, asa cum sunt si azi, c atunci numai mila lui
Dumnezeu a aranjat lucrurile ca s fiu salvat, n acea ncercare
Calciu fiind doar instrumentul prin care Dumnezeu a lucrat. Nu noi
am avut ncredere unul ntr-altul, ncrederea a venit de la Dumnezeu.
Nu stiu cum s-mi explic c dup aceea nu m-am mai ntlnit
cu Calciu, la Gherla, ci abia dup zece ani, la Aiud, n 1963, la
nceputul lui mai, fiind dus la izolare. Pe el ns l-au scos si a fost
trimis n domiciliu obligatoriu, pe 15 mai 1963. Iar la 8 iunie, din
aceeasi celul, am fost dus si eu n domiciliu obligatoriu, n acelasi
sat din Brgan.
Destinul lui si al meu se mai leag apoi si de pornirea noastr
de a-L sluji pe Dumnezeu.
Destinul, dup mine, este voia lui Dumnezeu conjugat si
mpletit cu atitudinea omului.
Dumnezeul dragostei infinite voieste ca toti oamenii s se
mntuiasc si s se ntoarc pentru vesnicie la Printele Creator.
Destinul nu este predestinare, altcum omul nu ar mai fi responsabil
de faptele lui. Dumnezeu l-a creat pe om liber n actiunile lui de a
alege ntre bine si ru si deci responsabil.
Destinul lui Calciu, el fiind bun din fire (asa s-a nscut, nu este
meritul lui) a fost s se pun n slujba binelui si slujirii lui Dumnezeu
silit. ns, abia dup ispitele celui de al doilea stagiu de detentie,
preotul Calciu a nteles pe deplin ce este Crestinismul.
Calciu si urmeaz destinul lui, ca slujitor al altarului lui
Hristos, pentru c el este mai bun ca mine; de aceea, el este ceea ce
este, iar eu, un umil crestin, mi port si azi povara faptelor mele. Sper
ns ca, din mila lui Dumnezeu si ajutat de El, s pot si eu scrie n
lumea liber, mrturisind despre cele trite.

286

Dumitru Bordeianu

i acum, n ultimii ani ai vietii, suntem n legtur unul cu

altul. tim c fiecare din noi si duce crucea, asa cum am nteles si
cum ne-a ajutat si ne ajut Dumnezeu.
Nu stiu ce s-ar fi ntmplat atunci cu mine, dac nu m-as fi
ntlnit cu Calciu, pentru c nu as fi putut rbda povara rusinii.
Repet, sunt absolut convins c acea ntlnire nu a fost ntmpltoare.
De aceea si cred c, n ncercrile, prbusirile, dezndejdea si
nebunia noastr, mila lui Dumnezeu a fost totusi cu noi, El voindu-ne
mntuirea iar nu pieirea.
Plecarea lui urcanu si a lui Popa anu
Dup 5-6 luni de la venirea studentilor de la Pitesti la Gherla,
n care timp se continuaser demascrile si munca n ateliere, au mai
fost aduse aici si alte categorii de detinuti, cu diferite condamnri si
muncitori specializati ntr-o anumit meserie (Am mai spus c tot ce
se lucra n atelierele din Gherla: tmplrie, mecanic, vopsitorie,
nasturi, etc, era pentru armata sovietic. Munca era condus de biroul
organizatoric, al crui sef era urcanu).
ntr-o bun zi, pe la nceputul verii anului 1952, fiind singur n
camer, am fost chemat la frizerie de ctre Mgirescu, care fcea pe
frizerul; acolo, aflndu-ne numai noi doi, mi-a destinuit c urcanu
si colaboratorii lui cei mai apropiati: Popa anu, Mrtinus, Livinschi,
Caba, Dumitrescu, Pop, Popescu Aristide, Ptrscanu, Lic
Pvloaia, si ceilalti au plecat din Gherla. La ntrebarea mea, dac-i
vor pune n libertate, mi-a spus c nu stia nimic.
Plecarea lui urcanu si a colaboratorilor lui a fost pentru noi,
cei trecuti prin demascri, o zi mare, pe care nu o vom uita niciodat.
Majoritatea, mai ales cei ce lucrau n ateliere, au fost convinsi c
demascarea, asa cum se fcuse pn atunci, nu se va mai repeta. De
aceea am si simtit o mare usurare sufleteasc.
Unii dintre noi credeau c respectivii au fost dusi la Bucuresti
si rspltiti pentru munca depus. Mai precis ns, nu stia nimeni
ce se ntmplase cu ei. Dup aceea, s-a zvonit c fuseser luati
noaptea, cu o dub.
Unii, cei din comitetele de tortur de la Pitesti ca: Mgirescu
(legionar), Titus Leonida, Diaca si Dobre (nelegionari), desi

Mlastina disperrii

287

colaboratori apropiati ai lui urcanu, n-au plecat, fapt care i-a derutat
pe multi, mai ales c acestia, probabil, nu comiseser crime.
Ce se ntmplase cu urcanu si colaboratorii lui s-a auzit abia
la Aiud, n 1956. Noi ns, lotul medicinistilor de la Iasi, am aflat-o
la Jilava, cu ocazia unui transfer de la Aiud, n vederea unor procese
ale colegilor nostri.
urcanu, figur sinistr si controversat, desi student strlucit
la drept, czuse victim (asa cum au czut si vor mai cdea si altii)
propriei sale mndrii, mnat de un orgoliu patologic, constient fiind
de valoarea sa intelectual si de vointa sa care trecea peste orice;
astfel c, pentru a-si atinge scopul, nu s-a dat n lturi de la cele mai
odioase crime si bestialitti.
Sfintii Printi ai Bisericii Crestine spun c mndria este cel
mai grav dintre pcatele pe care le poate svrsi omul, c acest pcat
satanic ntunec puterea de judecat si omoar sentimentul de
dragoste si de mil105.

105 Mndria este nceputul si sfrsitul tuturor ruttilor (Sfntul Nil

Sorski, Despre gndul mndriei).
Dac se las vinul la aer, si pierde culoarea si gustul; tot asa si mndria,
nimiceste toate roadele omului (Sfntul Isaia Pustnicul, Cuvntul 12) Nu este
pocint pentru cel ce se las mereu stpnit de mndrie (idem, Cuvntul 16) Ce
este mndria? A te tulbura c nu esti luat n seam, nesupunerea fat de aproapele,
ludrosenia c nu ai nevoie de nimeni, ncrederea n puterile tale, dorul de a-ti face
nume naintea oamenilor (idem, Cuvntul 28).
Dracii se nevoiesc cu mndria s pogoare sufletul jos n pierzare si cu mare
glas strig: Ne-ai biruit, o, suflete si fugim de la tine! Acestea le zic cu viclesug, ca
s se mndreasc sufletul ca si cum ar fi fcut nevoint. i cnd se nluceste aceasta,
se d loc mndriei si suge laptele lenevirii de la maica sa, nepurtarea de grij. i se
nluceste c el s-a nevoit din tineretele sale si asa cade n trndvie. Atunci d nval
duhul desfrnrii si se nvoieste cu gndurile si cade n adncul necurtiei. Atunci vine
fiul vrjmsiei mpotriva luptrii si se lupt cu Biserica si zice c nu stie nici Biseric,
nici dogmele credintei, nici canoanele Bisericii. i atunci se prpdeste de tot, cci
diavolii, cnd vor gsi portile deschise, nu las nici scndur. [] Armele ostirii
mprtesei pierzrii sunt acestea care se mpodobesc una pe alta pe rnd: nti pipirea
vicleniei si prerea nlucirii, mndria cea fr de Dumnezeu, nebgarea de seam,
plcerea oamenilor, gndul cel ru, mnia, vrjmsia, vrajba, bucuria de paguba
aproapelui, bucuria ruttilor, pomenirea de ru, ntunecarea, netemerea de Dumnezeu,
neastmprarea, necredinta, hula, minciuna, judecarea, osndirea, defimarea []. Pe
acestea toate vrjmasul le lucreaz n bietul suflet, spre a-l desparte de Dumnezeu.
(Sfntul Nil Athonitul) (n. ed.).

288

Dumitru Bordeianu

Lui urcanu si celor mpreun cu el, mndria le-a luat mintile

si au uitat c tot rul fcut semenului se ntoarce nsutit asupra
fptasului.
Am mai relatat n legtur cu urcanu, c nu m-am temut de el
ca ucigas. L-am comptimit mai degrab, considerndu-l o victim a
minciunii si diversiunii comuniste.
Am mai vorbit despre relatiile dintre urcanu si Popa anu,
corifeii care-si disputau ntietatea si paternitatea demascrilor de la
Gherla. urcanu ns a fost executat; Popa nu.
i convingerea mea este dup cele constatate n celula 59 de
la Suceava, ct am stat mpreun c acest ucigas, Popa anu, s-a
strecurat n Miscarea Legionar, poate datorit lui Bogdanovici, cu
scopuri subversive, avnd ordine bine precizate. El e, de altfel, unul
din cei care au sustinut pn dup proces c demascrile din
nchisorile Pitesti si Gherla s-au fcut din ordinul lui Horia Sima.
De ce a fost folosit tocmai Popa anu, att n procesul lui
urcanu, ct si n procesul lui Vic Negulescu, nu stiu.
Cred ns c numai anchetarea acestui odios ucigas ar putea
face lumin n declaratiile celor din lotul lui urcanu, date la Jilava,
dup plecarea din Gherla. El ar putea explica cel mai bine dispozitiile
si ordinele primite de la Nicolski si Zeller, precum si modul n care
au fost asasinati attia tineri, mpreun cu Bogdanovici.
Plecarea lui urcanu si a colaboratorilor lui cei mai apropiati
din Gherla a coincis cu aceea a cpitanului Gheorghiu, directorul
nchisorii, si a odiosului ofiter politic, Avdanei.
Despre Dumitrescu si Marina, se spune c ar fi fost
condamnati, fiind nvinuiti de cele petrecute la Pitesti si c au fost
lichidati ulterior.
Ar fi de dorit s nu se uite c singurul care a rmas n viat,
fiind totodat si cel care a executat planul ocult de distrugere a
tineretului legionar, prin demascrile din Pitesti si Gherla, este
generalul Nicolski, seful securittii ntre 1949 si 1965106.
106 Alexandru Nikolski (alias Boris Grunberg) seful serviciului de anchete
din Ministerul de Interne. Ofiter kominternist, agent dublu, a fost parasutat n
Romnia n timpul rzboiului mpreun cu alti 10, pe care i-a denuntat imediat dup
parasutare si astfel a scpat. A murit la el acas, dup 1990, fr a fi fost suprat de
vreo anchet (n. ed.).

Mlastina disperrii

289

La plecarea mea din tar, n 1989, era pensionar si se plngea

c regimul lui Ceausescu l-a desconsiderat pentru munca si aportul
adus partidului.
Un lucru este verificat incontestabil: dup plecarea lui urcanu
din Gherla, cel care a controlat si condus n continuare demascrile, a
fost colonelul Zeller, ajutorul direct al lui Nicolski. Zice-se c, mai
trziu, ar fi fost gsit mpuscat, ntr-un cimitir din Bucuresti. Dac a
fost omort (si nu cumva s-a sinucis) asta s-a ntmplat din ordinul
ocultei, prin Nicolski, odat cu disparitia lui stergndu-se orice urm
oficial n legtur cu demascrile.
Ce se mai stie e c, odat ce urcanu si ajutoarele lui au ajuns
la Jilava, Nicolski si acei dintre oficiali care au colaborat cu el, au
disprut din minister, altii lundu-le locul. Acestia le-au cerut lui
urcanu si celorlalti s fac declaratii de bun voie, prin care s
spun, fiecare n parte, cum a actionat, ce metode a folosit, ce
rezultate a obtinut si ct timp le-a trebuit pentru fiecare tnr ca s-l
fac s cedeze.
Dup ce au scos de la ei tot ce au vrut, totul a czut doar n
sarcina lui urcanu si a colaboratorilor lui. Propriile lor declaratii
erau suficient de acuzatoare, ei fiind astfel socotiti vinovati de toate
crimele, torturile si metodele folosite n demascri. Dup aceea,
schimbndu-se din nou oficialii acuzatori, nlocuitorii lor au fost
nsrcinati cu formarea unui complet de judecat care, ntr-unul din
cele mai secrete procese, i-a condamnat la moarte si i-a executat.
urcanu a fost cel care a fcut, prin demascri, ancheta cea
mai complet a reactiunii din Romnia, la Pitesti si la Gherla. Tot
prin el, s-a realizat transformarea unor tineri legionari si nelegionari
n ucigasi si turntori, att n nchisoare, ct si n libertate.
Un tnr legionar (al crui nume, nu-l dau, pentru a nu-l
expune) fiind anchetat de un ofiter superior de securitate, la
nchisoarea din Aiud Nicolski nemaifiind pe atunci seful securittii
relata c acela i spusese, confidential, c urcanu n-a recunoscut
c ar fi primit ordin din strintate s fac demascrile, sustinnd c
el singur a tratat cu Nicolski aceast problem. urcanu l-a crezut pe
Nicolski cinstit n tot ce i-a spus; i-a crezut pn si promisiunile pe
care i le-a fcut, recunoscnd abia la proces c a fost nselat. Atunci a
mai spus c, dintre tinerii detinuti politici care au fcut demascrile
la Pitesti si Gherla, numai el e singurul vinovat. Or, dac aceste

290

Dumitru Bordeianu

afirmatii sunt adevrate, atunci urcanu trebuie privit n alt lumin.

i convingerea mea ferm e c, n planul ocultei privind demascrile
tinerilor din nchisorile din Romnia, a fost prevzut si planificat
de la bun nceput att disparitia unor detinuti implicati n aceast
actiune, ct si a oficialilor care au supravegheat-o.
n ceea ce o priveste pe sotia lui urcanu, aceasta a divortat de
el cnd a auzit ce fcuse la Pitesti. Mai trziu, n libertate, fiind la
Suceava, am aflat c primise actul de deces al sotului n 1956,
expediat din Oradea, de pe o strad cu un numr care n realitate nu
exista.
Acelasi procedeu l-au ntrebuintat si cu mine, nstiintndu-mi
familia c am decedat. La primirea stirii, ai mei mi-au fcut slujba de
ngropare la mormntul familiei107. Simbolic, fiind astfel ngropat si
eu, m-as putea considera azi drept un strigoi. i nc unul chiar foarte
incomod.
Ceva asemntor s-a petrecut si cu fratele mamei mele, Vasile
Dsclescu, fost trnist, condamnat si el la 20 de ani de nchisoare,
pentru niste declaratii fcute mpotriva rusilor, n mai 1944. Avnd n
nchisoare o atitudine ftis anticomunist, a fost ucis la nchisoarea
din Ocnele Mari. Am vzut personal actul de deces pe care l-a primit
sotia lui: fusese expediat din acel oras, de pe o strad cu un numr
inexistent, fapt descoperit de fiica sa, Elena, care s-a deplasat acolo,
din Flticeni. Mai cunosc si alte cazuri, din Bucuresti si Iasi, de
familii care au primit acte de deces din diferite orase ale trii.
Dup cele trite, vzute, auzite de mine si de camarazii mei,
urcanu a fost totusi si el o victim, prin care foruri moscovite
sustinute de Ana Pauker, Teohari, Luca si Nicolski, au fcut
demascrile, n vederea asasinrii morale si fizice a tineretului
legionar, pregtit si educat pentru lupta mpotriva oricrui ru
antihristic si antinational.
Iat cteva dintre numele celor ce au colaborat cu urcanu de
bun voie, fr s fi primit o singur palm si au fost implicati n
acelasi proces cu el, oameni pe care i cunosc personal: Popa
Alexandru (anu), student la Iasi; Livinschi, student la Iasi; Caba,
absolvent de liceu din Cmpulung Moldovenesc.
107 Chiar au fost morti si ngropati, pentru a nvia ntru omul cel nou, cti au
nteles rostul ptimirilor lor (n. ed.).

Mlastina disperrii

291

Apoi, cei ce au colaborat cu el n urma unor torturi continue,

de nenchipuit: Dan Dumitrescu, student la Iasi; Pop Cornel, student
la Cluj; Popescu Aristotel, absolvent al Faculttii de medicin din
Bucuresti; Nuti Ptrscanu, student la Bucuresti; Vasile (Lic)
Pvloaia, student subinginer silvic; Juberian, student la Timisoara.
Din cei pe care i cunosc eu din comitetele de tortur, nu stiu
ns dac vreunul a fost implicat n procesul lui urcanu, n afar de
Zaharia Nicolae, seful comitetului de tortur de la camera 3 subsol,
de la Pitesti (de care am mai vorbit), de Dobre Vasile, student de la
Cluj, precum si de Diaca, student de la Bucuresti. S-a sustinut totusi
c n lotul lui urcanu au fost 36 de colaboratori; numrul mi se pare
ns exagerat.
Dintre detinutii care mai triesc si au trecut prin procesul lui
urcanu si stiu numrul exact al celor care au fost implicati, unul
este Popa anu. Altfel, secretul acestei monstruoase crime ar fi dus
pentru totdeauna n mormnt de urcanu. Mai suntem apoi eu si
camarazii mei nc n viat care rmnem martorii de netgduit a
ceea ce s-a petrecut atunci, n demascri.
Dac cele afirmate de urcanu n ultimele zile ale vietii sunt
adevrate si, n special, ceea ce a spus nainte de a fi executat el
fiind singurul dintre detinuti care a tratat direct cu Nicolski aceasta
reprezint dovada incontestabil c el a fost instrumentul prin care a
actionat din umbr oculta.
De ce nu a fost urcanu acela care s declare c ar fi primit
ordin, prin Vic Negulescu, de la Horia Sima, s fac demascrile
tineretului legionar? Pentru c urcanu nu era legionar!
E de remarcat c nici o personalitate politic de la trnisti,
liberali, social-democrati sau din alte categorii, cu sau fr partid, nu
a fost implicat ntr-un proces, cu acuzatia c ar fi dat ordin
tineretului din organizatia sa s fac demascrile de la Pitesti si
Gherla. Singurii care au fost acuzati de acest lucru au fost legionarii:
comandantul legionar Vic Negulescu, Costic Oprisan seful
Frtiilor de Cruce pe tar si alti fruntasi legionari. nscenarea
acestui abject proces a fost culmea ipocriziei, a minciunii si a
diversiunii comuniste, care a desfiintat ideea de justitie prin
azvrlirea responsabilittii crimelor asupra victimelor. Atta
obrznicie, sadism si nerusinare, doar o monstruozitate asemeni
comunismului ar fi putut scoate la iveal.

292

Dumitru Bordeianu

Aceeasi nelegiuire s-a petrecut la Katyn, aceeasi n pdurea

Tncbesti, unde a fost asasinat Corneliu Codreanu mpreun cu cei
13 camarazi ai lui n noaptea Sfntului Andrei, si tot la fel n 2l-22
septembrie 1939, cnd a avut loc mcelul din lagrele de pe tot
cuprinsul trii108.
Demascrile s-au fcut aproape exclusiv asupra tineretului
legionar, studenti, elevi, muncitori si trani. Optzeci la sut din
tineretul detinut la Pitesti si Gherla au fost studenti legionari. O
mrturisesc cu mna pe cruce, pentru c i-am cunoscut pe toti,
legionari si nelegionari. Celelalte categorii de tineret au trecut prin
Pitesti si Gherla numai accidental, dovad clar c oculta n-a vizat
dect tineretul legionar.
Dup plecarea rusilor din Romnia, n 1958, Gheorghiu Dej,
sub stpnirea cruia s-au perpetuat attea orori, a dat totusi un
decret de gratiere a tuturor detinutilor politici, faimosul decret din
anul 1964. Un act pe care nu l-au fcut, din pcate, nainte vreme,
nici crestinul si romnul Antonescu, nici istoricii si crestinii
oameni politici ai Romniei vechi si nici Majestatea Sa Regele
tuturor romnilor, care i-a lsat n continuare, dup 1944, pe
legionari n temnite. De la ei, i-a preluat romnul Burh Tescovici

108 n 1940 au fost ucisi n pdurea de la Katyn (lng Smolensk), din

ordinul lui Stalin, peste 4000 de ofiteri ai armatei poloneze.
Corneliu Codreanu, mpreun cu Decemvirii (cei 3 care l-au mpuscat pe I.
G. Duca) si cu Nicadorii (cei 10 care l-au mpuscat pe Mihai Stelescu, trdtorul
Miscrii Legionare care pactizase cu Carol al II-lea) au fost strangulati ritualic pe
soseaua Bucuresti Ploiesti, apoi mpuscati pe la spate, n noaptea de 29-30
noiembrie 1938. Imediat dup aceasta au fost ngropati la Jilava, dup care au fost
dezgropati si s-au turnat peste ei 20 de damigene de acid sulfuric, apoi s-a turnat o
plac de beton de 1 metru grosime (cf. Corneliu Codreanu, nsemnri de la Jilava,
Colectia Europa Munchen, pag. 69-71).
n noaptea de 21-22 septembrie 1939 au fost ucisi n ntreaga tar 253 de
lideri legionari, din ordinul lui Carol al II-lea, ca represalii pentru uciderea lui
Armand Clinescu. Acestia au fost: cei 9 legionari care l-au mpuscat pe Armand
Clinescu; 7 legionari din spitalul militar Brasov; 13 legionari din nchisoarea
Rmnicu Srat; 44 de legionari din nchisoarea Miercurea Ciuc; 32 de legionari din
lagrul de la Vaslui; 2 legionari din nchisoarea Jilava, mpuscati chiar pe mormntul
lui Codreanu; un legionar din spitalul nchisorii Vcresti, aruncat de viu n
crematoriu; 148 de legionari n restul trii cte 3 legionari din fiecare judet (cf. Ion
Constantin, Istorie trit, Ed. Printeuro, Ploiesti, 1999) (n. ed.).

Mlastina disperrii

293

mpreun cu dosarele si cheile celulelor, ca s putrezeasc n

continuare acolo cu sutele.
Aceiasi istorici au pltit ns pcatul vnzrii semenului,
ajungnd s moar si ei tot acolo, n nchisorile comuniste.
n anchetele si declaratiile pe care le-a dat nainte de a fi
condamnat la moarte si executat, sunt convins, asa cum l-am
cunoscut vzndu-l n situatii nestiute de altii c urcanu si-a dat
seama c a fost nselat.
urcanu sustinea c nu e crestin, cu toate c fusese botezat si
cununat crestineste si, pe deasupra, crescut de mama lui n spiritul
moralei crestine. Totusi, e posibil ca acestea s fi dus la mustrrile de
constiint si la recunoasterea erorii pe care o fcuse.
Experienta mea din timpul demascrilor si din toti anii de
detentie, m ndrepttesc s afirm c cel mai odios criminal, ticlos si
pctos, dac-si recunoaste greseala, se cieste sincer si cere iertare
lui Dumnezeu, se poate mntui. Ce este cu neputint la oameni, la
Dumnezeu este cu putint. Aceasta este taina de neptruns a
crestinismului, a dragostei si milei lui Dumnezeu, si motivul pentru
care El a mntuit lumea.
Or, dac urcanu a avut mustrri de constiint si preri de ru
pentru tot ceea ce a fcut, recunoscndu-se singurul vinovat de cele
ntmplate la Pitesti si Gherla, cerndu-I iertare lui Dumnezeu, e
imposibil s nu fi fost iertat. Eu nu pot gndi dect n acesti termeni.
n concluzie, dac sunt adevrate informatiile privind ultimele
zile ale lui urcanu: refuzul lui de a minti, declarnd c a primit
ordin de la cineva ca s fac acele demascri si recunoasterea
vinovtiei proprii, am convingerea de nezdruncinat c Dumnezeu s-a
ndurat si de el si i-a dat mntuire de pcate.
Dac orgoliul lui, ntins pn la patologic, s-a transformat n
umilint si cint, de ce s nu-si fi mntuit si el sufletul n ultima
clip a vietii, ca tlharul de pe cruce?
i aceast ndurare a lui Dumnezeu se poate s fi cobort si
asupra sufletelor celorlalti din lotul lui, care gresiser la fel.
Or, dac asa cum cred, Bogdanovici s-a mntuit,
recunoscndu-si greseala, socotindu-se un initiator al reeducrii si
vinovat, ntr-un fel, pentru suferinta attor si attor tineri, de ce s nu
cred c si urcanu, cu tot ceea ce a fcut, a fost totusi, n ultima
clip, salvat ca suflet?

294

Dumitru Bordeianu

Eu, ca un crestin convins de taine ce nu pot fi ptrunse cu

mintea, cred cu trie c toti oamenii pot fi mntuiti.
Cititorul si mai aminteste, poate, c atunci cnd eram dus de
urcanu de la camera 3 subsol, la camera 4 spital, am vrut o clip si spun c si el si este siesi un fel de victim. N-am ndrznit ns, de
teama consecintelor; cum era att de posedat, m-ar fi omort pe loc.
Eu ns nu l-am urt, dup cum n-am urt nici pe cei ce au
actionat direct asupra mea, si nici pe cei ce m-au judecat si
condamnat la 16 ani de detentie. Cci, Dumnezeu ne iart nou
gresalele noastre, precum si noi iertm gresitilor nostri.

Juberian si Rek
Dup plecarea lui urcanu si a celorlalti, conducerea politic
si administrativ a atelierelor din Gherla rmase pe mna lui Juberian
si Rek. N-am putut afla niciodat, nici mcar mai trziu, la Aiud,
cine le-a dat aceast mputernicire.
Juberian, un tnr cu reale posibilitti intelectuale, originar din
Banat, era student la Timisoara. l cunoscusem n cursul
demascrilor de la Pitesti, la camera 2 parter, la nceputul verii anului
1950.
Cnd am fost adusi noi, cei cinci, n acea camer, mi amintesc
c a fost aruncat pe ciment lng noi, complet desfigurat.
Nu se mai putea tine pe picioare; i-am retinut numele de la
seful comitetului de tortur, Priscaru, care anuntase c a adus n
camera noastr pe unul din cei mai fanatici legionari. l vedeti
cum arat, noi l vom lecui pentru totdeauna de fanatismul su fat
de Miscarea I.egionar. i aceasta nu este dect nceputul, a
continuat el. Vzndu-l atunci si stiind ce ptisem noi, m-am ngrozit
la gndul a ceea ce l astepta pe acest tnr.
Juberian, n agonia n care era, a mai avut nc puterea s
retin numele celor cinci de pe ciment, anuntati de Priscaru si, mai
ales, numele meu, fiind azvrlit chiar lng mine. n zilele care au
urmat, nu i s-a dat nici de mncare, nici ap de but. De altfel, chiar
de i s-ar fi dat, nu ar fi fost n stare s nghit.
Ct am stat n camer cu el, vreo cteva zile, nu a mai fost
torturat, pentru c n-ar mai fi avut nici un efect asupra lui, att era de

Mlastina disperrii

295

slbit. Am aflat ns de la alti camarazi c, dup plecarea noastr,

Juberian a fost crunt torturat si chinuit, fcnd parte din tinerii
legionari care nu cedau usor.
Ceea ce s-a ntmplat acolo, pn la plecarea noastr din
Pitesti, si ce am vzut cu ochii mei c s-a petrecut cu el n acea
camer, explic, printre altele, cderea lui.
De ce a fost numit la Gherla, sef al biroului organizatoric, nu
pot s-mi dau seama. Imaginea lui mi-a rmas n minte asa cum l-am
vzut desfigurat n camera 2 parter, si ntins pe ciment, n nesimtire,
lng mine, n iunie 1950. Nu-i mai putin adevrat, c i-o retin si pe
aceea din timpul ct a fost seful biroului organizatoric. Sunt lucruri
pe care nu le pot uita. mi era drag, pentru c l cunoscusem si-l
simtisem lng mine, desfigurat si nemiscat, pe betonul camerei 2
parter.
La Gherla, cnd nebunia mi putea fi fatal, Juberian m-a
salvat. Iar ca sef al biroului organizatoric, obiectiv vorbind, Juberian
a fost foarte corect si drept.
Despre Rek, stiu c nu era romn. Nu pot spune ns ce origine
avea, pentru a nu leza sau trezi resentimente care nu fac obiectul
acestor mrturisiri109.
Dup plecarea lui Juberian de la Gherla, Rek a rmas seful
biroului organizatoric pn la finele anului 1953.
Ca meserias, se putea discuta cu Rek si am observat la el, ct
am lucrat n ateliere, o atitudine moderat fat de toti, indiferent de
originea etnic.
Ct priveste asasinarea lui Flueras, nu stiu si nu am garantia c
Rek si Juberian ar fi fost direct implicati, autor fizic si moral fiind
cpitanul Goiciu, numit director al nchisorii Gherla, n locul lui
Gheorghiu. Pentru a-mi sustine aceast prere, voi relata mai jos
anumite ntmplri.

109 Scriind n Occident, autorul trebuie s-i menajeze pe iudei, pentru a nu

fi acuzat, instantaneu, de antisemitism si exclus din viata social. Reeducarea a fost
ultima parte a rzboiului pe care, de dou mii de ani, Iuda l duce cu Hristos si cu
mrturisitorii Si (n. ed.)

296

Dumitru Bordeianu

Goiciu si Mihalcea
Arestrile din 1948 l gsiser pe Goiciu director al nchisorii
din Galati. Detinutii care trecuser pe acolo spuneau c Goiciu nu era
romn si c se luda c e prieten cu Gheorghiu-Dej, activnd cu
acesta la atelierele C.F.R. din Galati. Or, dac ceea ce spunea el era
adevrat, desigur c Dej i oferise postul important pe care-l avea,
acestui monstru, nscut s fie ucigas, care nu avea n constiinta lui
dect nclinatia de a chinui si a ucide oamenii.
Cei care l cunoscuser la Galati erau ngroziti cnd auzeau de
el. Avea o deosebit plcere de a ucide si chinui preoti sau fii de
preoti si putini dintre acestia, care au trecut prin nchisoarea din
Galati, au scpat cu viat din mna lui. Sunt martori oculari, care au
stat n celul cu un fiu de preot, cnd acesta a fost surprins de Goiciu
prin vizeta usii, n momentul cnd si fcea rugciunea. Atunci, spun
ei, Goiciu a intrat n celul, l-a lungit pe fiul de preot pe dusumea si
l-a zdrobit cu picioarele, pn l-a lsat mort. Era o brut, un tip de
proletar cu putere politic de care abuza oricnd, executnd
ordinele de distrugere.
Goiciu era deci cunoscut n toate nchisorile comuniste ca unul
dintre cei mai odiosi cli si ucigasi. Pe fata lui se citea clar plcerea
sadic de a chinui si a tortura. Zice-se c, n timp ce era el director la
Galati, a fost adus acolo Iuliu Maniu, presedintele Partidului
National-rnist, pe care l-ar fi chinuit ngrozitor.
Tot atunci a fost adus acolo si un tnr legionar, trecut prin
demascrile de la Pitesti. Nu-i pot divulga numele, avnd n vedere
situatia din tar110, precum si rugmintea lui de a nu face aceasta. Avea
o pregtire intelectual exceptional si o structur fizic foarte
delicat, ceea ce l-a si fcut s suporte foarte greu torturile si s cedeze
la Pitesti. Dup cdere ns, a fost trimis special de Nicolski la Galati,
s-l trag de limb pe Maniu ca s afle de la el o serie de lucruri.
i a auzit din gura lui de toate: fapte, ntmplri, regrete,
planuri de viitor si... ceva ce voi spune n continuare.
Cu toate c fusese trimis acolo pentru o treab abject, omul
acesta a avut totusi tria ca, odat intrat n celula unde era Maniu, s110 Autorul a scris aceast carte nainte de 1990, cnd Romnia era condus
de regimul comunist al lui Ceausescu, foarte atent asupra fostilor detinuti politici
legionari (n. ed.)

Mlastina disperrii

297

i spun acestuia scopul pentru care fusese trimis: Domnule

presedinte, am fost la Pitesti si acolo se petrec lucruri groaznice cu
tineretul legionar si cu alti tineri studenti. Eu am trecut prin aceste
torturi si sunt trimis de la Bucuresti s v trag de limb si s retin tot
ceea ce mi veti spune. De aceea, v rog s-mi spuneti numai ce
credeti dumneavoastr c trebuie s stiu, pentru ca s nu aveti nimic
de suferit.
i, aproape un an de zile, ct a stat cu Maniu n celul, acel
tnr a discutat cu el de toate.
Mai mult chiar, de cnd a intrat n celula lui Maniu si pn la
plecarea sa din Galati, i-a dat si feliuta lui de pine, spunndu-i c el
e tnr si poate suporta mai usor nchisoarea. Maniu a acceptat
aceasta cu foarte mare greutate si numai la insistentele tnrului, iar
atunci cnd s-au desprtit, btrnul l-a strns n brate si, plngnd, i-a
spus : L-am respectat pe Codreanu, intuindu-i cinstea, credinta
nestrmutat si conceptia politic. Ca om si crestin, m ntreb ns
dac vreun tnr trnist, n aceleasi mprejurri, s-ar fi purtat cu
Codreanu, asa cum te-ai purtat tu cu mine? Eu, drag prietene, nu vam cunoscut dect din calomnii; acum v cunosc n realitate, si de
aceea ti-am spus ce s declari oamenilor zilei despre mine. Iar ceea
ce ai fcut tu pentru mine, nu voi uita pn cnd voi muri.
Dup aceast emotionant scen, tnrul a mai avut timp s-i
spun lui Maniu: Domnule presedinte, ceea ce v-am spus si ceea ce
am fcut pentru dumneavoastr, n-am fcut-o din orgoliu sau
considerente politice. Am fcut-o mai nti ca romn, apoi pentru c
sunt crestin, si pentru c-mi iubesc tot asa mult tara si neamul ca si
dumneavoastr. Suferim doar n aceeasi nchisoare pentru conceptiile
noastre politice, pentru binele si dreptatea neamului romnesc.
Pe oameni i poti cunoaste foarte bine cum sunt, atunci cnd le
schimbi conditiile de viat, cnd le iei functia si pozitia social,
averea si perspectiva de a mai fi ceea ce au fost. Cu alte cuvinte,
adevrata cunoastere a omului nu o poti avea dect cnd l supui la
ncercri, la ispite, la suferinte si n ultim instant, chiar la proba
mortii.
Or, avnd n vedere si cele spuse de tnrul legionar, noi toti,
tinerii care am trecut prin demascri si conditii de existent
exceptionale: tortur, degradare, suferint si njosire, foame, frig,
pedepse, nfrnare si rbdare, avnd n fat perspectiva mortii n

298

Dumitru Bordeianu

orice clip, ne-am convins c, asa cum a spus Corneliu Codreanu:

elul existentei umane nu este viata, ci nvierea n numele si prin
Iisus Hristos.
Revin acum la Goiciu, pe care l-am cunoscut la Gherla si de
care mi-a fost o fric si o groaz, cum mi-a fost de putini oameni n
viat. Nu degeaba a avut el misiunea s chinuiasc si s omoare, n
nchisorile din Galati si Gherla, ce a avut neamul acesta mai bun.
n vara lui 1952, ndat ce a fost numit director, a dat ordin la
atelierul de tmplrie, unde lucram si eu, s se confectioneze cteva
carcere si s fie instalate la parterul cldirii mari a nchisorii. Acolo
puteau fi vzute de toti detinutii; erau pe mna stng, cum intrai n
cldirea principal si artau ca niste cutii din scnduri nalte de 2
metri si nguste, nct de abia putea s stea un om n picioare n ele.
Li se mai zicea si carcerele mortii.
n 1952, att Goiciu, ct si locotenent major Mihalcea, seful
fabricii, bteau cumplit.
Mihalcea mi-a dat ordin s fac schita unei carcere. Am fcut o
schit de 1 x 1 m. La vederea ei, m-a clcat n picioare, apoi a scos
metrul si mi-a artat dimensiunile carcerei: 40 x 40 cm. Dup ce a
fost gata, am fost bgat n ea timp de trei zile, ultima zi stnd acolo
cu nc un detinut.
O, Doamne! Cti detinuti de mare valoare nu au murit n ele!
i motivul tuturor pedepselor era derizoriu: fie c nu s-a luat pozitia
de drepti, cu boneta n mn, cnd a trecut Goiciu pe acolo, fie c nu
s-a strigat S triti, domnule director sau c n-ai adunat de pe jos
gunoiul, ori c ai frezat cu o mic deviere o pies, sau c ai pilit-o cu
un milimetru mai mult.
Parc pentru Goiciu, sadismul reprezenta esenta luptei de clas
a proletariatului. Cei pedepsiti nu primeau nici hran si nici de but.
Iar unii erau uitati acolo pn i scotea morti sau numai pe jumtate
vii.
Cnd trecea acest clu pe lng tine, simteai n urma lui, c era
ceva ce-l ndemna permanent s tortureze si s ucid. Am vzut cu
ochii mei cum, n curtea atelierelor, acest monstru s-a dezlntuit
chiar si asupra unui ofiter de-al lui, ordonndu-i s se culce si s se
scoale n fata detinutilor, pn ce bietul om, plin de noroi, nu s-a mai
putut ridica de jos. Btile detinutilor erau foarte frecvente, cu zecile

Mlastina disperrii

299

n fiecare zi, unii rmnnd schilozi pe viat. Nu pot uita btaia

aplicat inginerului Secar.
Ct diferent ntre el si directorul Gheorghiu! Unul venit
parc pe lume numai s-si tortureze semenul si s-l ucid, n numele
justitiei comuniste, iar cellalt, s-i mai dea voie s se si reculeag.
Cellalt asasin al nchisorii Gherla, sosia lui Goiciu, cunoscut ca
atare de toti acei ce au trecut pe acolo, era Mihalcea. Era ajutorul lui
Goiciu si responsabil de productie.
Mi-e ns si lehamite s mai vorbesc de el, asa c-l dau uitrii.
Uciderea lui Flueras
Btrnul Flueras, muncitor tmplar din Arad, fost membru n
Comitetul Internationalei Socialiste si fost secretar al Partidul SocialDemocrat al lui Titel Petrescu, nu a aderat la Partidul Comunist,
odat cu Lothar Rdceanu (Wurtzelbaum)111 ci, a rmas fidel
P.S.D.-ului lui Titel Petrescu. Arestat mpreun cu acesta, a avut o
comportare de om cinstit si de mare bun simt. L-am cunoscut la
Gherla n urmtoarea mprejurare.
La sfrsitul primverii lui 1952, eu nu ieseam la munc, fiind
bolnav; eram scos din celul de gardian s mtur prin curtea
nchisorii si, mpreun cu altii detinuti n situatia mea, s aduc ap de
but cu tinetele, din curte. efii biroului organizatoric, la acea vreme,
erau Juberian si Rek.
ntr-o bun zi, fiind scos n curte la mturat, inginerul
Cristescu, invalid de rzboi, responsabil de curtenia curtii, m
trimite s iau o mtur din cldirea de mijloc a nchisorii. Aceasta era
situat n partea de sud, vis-a-vis de buctrie, unde se gsea capela;
acolo fuseser aduse icoanele si tot mobilierul din biserica de la
parterul dinspre nord al cldirii mari.
Am rmas nmrmurit, zrind acolo un btrnel, n genunchi si
cu minile nclestate. Se ruga n fata unei icoane.
La zgomotul de saboti al pasilor mei, a ntors capul si, vznd
c sunt un detinut ca si el, mi-a fcut semn s vin aproape. M-am

111 n acelasi timp era membru al Comitetului Central al Partidului

Comunist al Uniunii Sovietice. (n. ed.)

300

Dumitru Bordeianu

apropiat cu sfial si am ngenuncheat si eu. Atunci, btrnul mi-a

soptit c este socialistul Flueras.
Dup ce si-a terminat rugciunea, l-am ntrebat, nedumerit,
cum se face c el, care prin conceptie ar fi trebuit s fie ateu, se roag
totusi lui Dumnezeu? Btrnul, cu o voce care mi-a nclzit inima,
mi-a spus c aceasta a fost n tinerete, c totul n-a fost dect
minciun, iar acum se roag lui Dumnezeu s-L ierte.
n acea vreme, nebunia mea era destul de avansat si
ncercarea de a m ruga nu prea avea efect, deoarece rugciunile
mele erau rostite cu buzele si nicidecum simtite cu inima112.
La desprtire, i-am soptit btrnului s fie prudent, cci sunt
multi turntori si s-ar putea gsi un ticlos care s-l toarne. Mi-a
rspuns ns c nu se mai teme si atunci i-am dat pace. Avea
posibilitatea s vin n capel si s se roage, datorit faptului c,
mpreun cu alti btrni si bolnavi, fcea curat prin curtea nchisorii
si pe la buctrie.
ntlnirile mele cu Flueras la capel s-au repetat de mai multe
ori. ntotdeauna m chema lng el, s stm umr la umr si s ne
rugm. Odat, m-a ntrebat dac sunt ortodox si dac cred n
Dumnezeu. I-am rspuns afirmativ. Din cauza timpului foarte limitat,
n-am apucat s-i spun ns ce aveam pe suflet, dup toate cele ptite.
Dumnezeu se simte cu inima si nu cu buzele. Ratiunea rece
nu-L poate simti pe Dumnezeu. Numai inima curat, cald si plin de
dragoste l poate simti, pentru c El este dragoste. Or, buzele mele
rosteau rugciunea, dar inima mea era rece si goal de prezenta lui
Dumnezeu. La Flueras era tocmai opusul a ceea ce simteam eu si de
aceea el rostea rugciunea cu inima cald si coplesit de prezenta lui
Dumnezeu.
n ntlnirile noastre n acea capel, eu l simteam pe btrnul
Flueras att de aproape si att de cald lng mine, de parc alturi era
tata, cu barba alb.
Flueras credea fierbinte si astepta s plece din lumea asta113, n
timp ce eu, cu inima mea rece, ca gheata, voiam s mai rmn.
112 Mintea cade din ndrzneala ctre Dumnezeu cnd s-a ntinat cu cugete
rele, fcndu-se mpreun-vorbitoare cu ele (Sfntul Maxim Mrturisitorul, cap 50
din suta nti a capetelor pentru dragoste) (n. ed.).
113 Drept aceea am urt viata, cci rele sunt cele ce se fac sub soare; si

Mlastina disperrii

301

Cum nebunia mea progresa, iar peretii celulei mi apsau toat

fiinta, voiam cu orice pret s scap de aceast insuportabil apsare si
s ies la munc. ntlnindu-l n curte pe Juberian, l-am rugat s m
scoat s lucrez. Juberian m-a msurat si mi-a spus c m stia
bolnav. I-am rspuns c e adevrat, dar c nu mai puteam suporta
celula. S-a uitat la mine si mi-a promis c va vedea.
De la aceast ntlnire cu Juberian, nu l-am mai vzut pe
Flueras, dect o singur dat. mi sun si acum n urechi ceea ce mi-a
spus atunci: Ftul meu, toate sunt minciuni. Vezi s nu-l pierzi pe
Dumnezeu, c-ai pierdut totul.
Exemplu de om cinstit cu el nsusi, acest Flueras; om care
ajunsese s spun c ceea ce crezuse pn atunci fusese minciun, n
afar de Dumnezeu, care este Adevrul absolut. Cum spune
Ecclesiastul:
Desertciunea
desertciunilor,
toate
sunt
desertciuni, afar de Dumnezeu.
Dup cteva zile, m-am trezit cu Juberian n celul; m chema
s-l urmez. Ajunsi n atelierul de tmplrie, la o mas unde se trasau
toate piesele pentru tmplria mecanic, mi-a spus c pe viitor voi fi
trasator, prevenindu-m ns, n acelasi timp, s fiu foarte atent c
trasarea gresit a unei piese m va costa carcera de la parter. A plecat
la biroul lui, iar eu la tmplria mecanic.
Pe Flueras l-am mai vzut un timp prin curte, cnd plecam sau
m ntorceam de la atelier. Fceam n asa fel, nct s-l vd si s m
vad. l salutam, cu un deosebit respect. i chiar l admiram pentru
c, desi ateu, revenise la dreapta credint, ngenunchind n fata
icoanei lui Hristos.
Dup cteva sptmni de lucru ca trasator, am gsit pe masa
mea din atelier urmtoarele cuvinte, scrise cu litere de tipar
schimonosite: Criminalii de Rek si Juberian l-au ucis pe Flueras.
Am rmas nmrmurit. Nu-mi venea s cred ochilor si nici n-am
crezut pentru moment. N-am crezut, pentru c, dup plecarea lui
urcanu, Popa, Livinschi, Caba si ceilalti, Juberian nu mai era n
stare s ucid pe cineva.
Sunt convins c uciderea lui Flueras a fost comandat de la
Bucuresti, iar autorii, morali si fizici n-au fost Juberian si Rek, ci
Goiciu. Probabil c gsindu-l pe Flueras n genunchi, n fata icoanei
totul este desertciune si vnare de vnt (Eclesiast 2, 17) (n. ed.).

302

Dumitru Bordeianu

lui Hristos, prin turntoria unui ticlos, Goiciu a avut pretextul ca si fac de petrecanie, asa cum le fcuse la Galati attor preoti sau
celor pe care i vzuse prin vizet ngenuncheati, fcndu-si
rugciunea.
Numai Dumnezeu stie cine l-a ucis pe Flueras, pentru vina c
se ruga lui Dumnezeu s-i ierte necredinta si pcatele. Acele cuvinte:
de acum nu m mai tem, mi sun si azi dramatic n urechi.

Trasator
Munca de trasator ntr-un atelier de tmplrie mecanic are
importanta ei, prin faptul c orice pies lucrat la masini trebuie mai
nti s fie sablonat milimetric, la anumite dimensiuni.
Munca aceasta, prin atentia pe care trebuia s o depun, m
sustrgea pentru moment de sub povara ce m apsa. Era usoar, ca
efort fizic, ns de o mare rspundere; o mic greseal m putea duce
la carcerele mortii.
Le trezisem ns un semn de ntrebare camarazilor, care m
stiau bolnav. M vedeau revenind la munc, dar nu la munca grea de
la atelierul de tmplrie manual, ci la ceva usor, lund locul unui
absolvent de liceu, care fcuse parte din comitetele de tortur, ca
ajutor al lui Popa anu si plecase recent de la Gherla. Vorbind
cinstit, munca de trasator era o favoare, fcut nu oricui.
Eram convins c Juberian, n intimitatea lui, rmsese acelasi
pe care-l simtisem la camera 2 parter. N-am nteles ns ce l-a
determinat s-mi fac aceast favoare; poate mila si amintirea
faptului c odat ne gsisem amndoi n camera de tortur.
Masinile de la atelierul de tmplrie mecanic erau ocupate, n
cele trei schimburi, n general, numai de studenti, asa c m-am
acomodat usor cu atmosfera general. n viat ns, fericirile sunt de
scurt durat, clipe si ceasuri care trec ca fulgerul, iar suferintele,
orict de putin ar dura, le simti de parc ar fi fr sfrsit. Iar dac
suferinta mbrac haina permanentei, viata devine aproape imposibil
si, cnd triesti teama c suferintele nu vor mai avea sfrsit, preferi
chiar moartea.
Munca pe care o fceam la ora aceea era o licrire de sperant
n suferinta si groaza care m rodea si m mcina cu fiecare ceas

Mlastina disperrii

303

trecut. Deseori nu vedeam n fata ochilor dect o groap fr sicriu si

fr cruce.
Fericirile trec repede. M ncerca o team care avea s se
confirme. Mrindu-se capacitatea atelierelor, s-au permanentizat si
cele trei schimburi de lucru. De aceea probabil, Juberian, nainte de a
pleca de la Gherla, m-a chemat la biroul organizatoric si mi-a anuntat
schimbarea locului de munc: din trasator, eram azvrlit pontator.
Vestea a czut peste mine ca un trznet.

Pontator
Cu timpul, toti detinutii au aflat c studentii, elevii si o parte
din muncitori sunt turntori. Faptul acesta m si ntrista, dar m si
bucura, scpndu-m de mustrrile de constiint pe care le-as fi avut
dac cineva mi s-ar fi destinuit, si eu ar fi trebuit s-l torn. Or, ca
pontator functie urt si dispretuit de toti detinutii care lucrau,
pentru c o detineau numai persoane reeducate si unii care fcuser
parte din comitetele de tortur de la Pitesti si Gherla cine ar mai fi
ndrznit s mi se destinuie?
Asa c m-am pomenit deodat pus ntr-o pozitie pe care nu o
meritam si nu o doream. Neavnd ns nimic de a face, din punct de
vedere moral, cu cei ce fceau aceast munc, i-am spus lui Juberian
c nu o pot accepta, motivnd c nu mai aveam puterea de a m
concentra pentru a face calcule matematice. L-am rugat s revin
asupra hotrrii sale. Cu toate insistentele mele, hotrrea lui a rmas
definitiv. i eram convins c el, care-mi cunostea pozitia n
demascri, precum si starea fizic, ghicea de ce nu primesc aceast
munc. n acea clip, prin minte mi-a trecut fulgertor c vrea s
distrug n mine si ultima frm de demnitate. Relatiile mele cu
detinutii care lucrau si ndeosebi cu camarazii mei studenti deveneau
cu totul altele.
Auzind refuzul meu de a m pune pontator, m-a amenintat c
m trimite din nou la tmplria manual, unde trebuia s fac un efort
fizic peste puterile mele. i, cum nici celula, nici efortul peste putere
nu le mai puteam suporta, nu mai rmnea dect s accept
propunerea lui Juberian. S-ar putea totusi ca el s fi voit s-mi fac
un bine. Numai c, a fi turntor sau pontator nu era acelasi lucru.

304

Dumitru Bordeianu

Functia de pontator nu era grea, din punct de vedere al

efortului fizic, n schimb presupunea o mare responsabilitate. Trebuia
s controlezi piesele iesite din minile celor ce munceau.
ntotdeauna am acceptat s ncerc s aflu o solutie, pentru c
refuzul nseamn fric de a fi probat. Or, ncercarea mea, dus pn
la anumite limite, avea motivatia c nu capitulasem chiar de la
nceput. Numai c, ncercrile prea dese si peste puteri, de multe ori,
ti macin fiinta pn la a nu mai rmne nimic din ea.
Cnd am nceput s fac ceva n viat, n-am nedrepttit
niciodat pe altul, pizmuindu-l pentru pozitia, functia si averea pe
care le-ar fi avut. Invidia nu m-a stpnit niciodat. tiam din
porunc: S nu poftesti nimic din ce e al aproapelui tu. Am fost
ntotdeauna multumit si mpcat numai cu ceea ce am avut sau am
putut face singur.
Ca pontator, eram ns pus n situatia s verific rezultatele unei
munci fizice extenuante si s nregistrez exact, cinstit si cu
obiectivitate, ceea ce detinutii realizau de fapt. Or, aceasta nsemna
s nu m intereseze deloc norma sau obligatiile la care era supus cel
ce lucra. i acestea erau ucigtoare.
Pn n acel moment, cnd am acceptat functia de pontator, un
gnd viclean mi sfredelea constiinta, ndemnndu-m s m revolt
mpotriva destinului, a pozitiei si atitudinii mele n ceea ce priveste
ncercarea. Am ajuns ns la convingerea, pe care nu mi-o mai poate
zdruncina nimeni, c destinul este voia lui Dumnezeu, mpletit cu
vointa omului liber.
M-a constrns sau m-a torturat cineva, sau mi s-a promis ceva,
ca s fiu legionar si s ncep lupta mpotriva hidrei comuniste? Nu!
Cnd am nceput activitatea, n 1946, nu mi s-a pus oare n fat
perspectiva nchisorii si poate, a mortii, pe care le-am acceptat de
bun voie? Ba da! i atunci, era oare de vin Dumnezeu c eu, fr a
fi constrns, mi construisem destinul n acest fel? Desigur c nu.
Iar voia lui Dumnezeu este s credem n El, s-L iubim si s-I
pzim poruncile, s ne iubim semenii ca pe noi nsine si s lum
atitudine mpotriva rului si a slugilor satanei care s-au rzvrtit si
vor s duc la suferint si pierzare ntreaga omenire.
n urma acestor reflectii, glasul care m ndemna la revolt fu
biruit; m gndeam c, dac ncercarea era de la Dumnezeu, eu

Mlastina disperrii

305

neputnd s m sustrag, tot El mi va da puterea si constiinta moral

s ies cu bine din ea.
Cunoasterea omului este de foarte multe ori paradoxal, pentru
c oamenii, n general, una gndesc si alta triesc sau spun. Ce spune
cineva azi nu mai spune mine, ce-a spus ieri, neag azi. Azi, cineva
poate fi criminal, si mine martir, azi sfnt, si mine diavol. Din toate
acestea, prin toate cderile si urcusurile lui, sufletului nu-i rmne
dect un singur tel, final, al existentei lui pe pmnt: mntuirea,
nvierea.
Este att de gritoare afirmatia poetului Radu Gyr: Nu esti
nfrnt atunci cnd sngeri, / Nici cnd n lacrimi ochii ti-s. / Cele
mai crncene nfrngeri / Sunt renuntrile la vis.
Visul existentei noastre pmntesti este mntuirea sufletului.
Mai avea oare vreo important ce ziceau camarazii si ceilalti care
lucrau n atelierele din Gherla, despre faptul c eram pontator?
Important era doar constiinta c nu fceam ru nimnui. Hotrrea
de a nfrunta ncercarea pe care o aveam n fat mi ddea satisfactie.
Or, asta conta pentru mine, nu ceea ce spuneau altii; intentia mea
cinstit era s fac doar binele.
I-am cerut lui Juberian o favoare, s lucrez de noapte, n
schimbul trei, ceea ce el mi-a acceptat. Preferam acest schimb
datorit groazei care m tortura si care crestea n intensitate noaptea,
din cauza linistii; n plus, controlul era mai rar dect ziua.
i am rmas n aceast pozitie pn ce s-a ntrerupt lucrul n
atelierele din nchisoarea Gherla.
Mi-am pus ntrebarea dac din punct de vedere moral postura
de ftarnic, cnd eram constrns prin tortur s-i iscodesc pe ceilalti,
nu era mai imoral, mai inuman dect aceea n care eram acum,
denigrat, urt si desconsiderat, ca pontator?
Intentia de a nu face ru si a veni n ajutorul semenului meu
nedrepttit, nu era oare mai convenabil? Iat c de cele mai multe
ori aparentele nseal! Dm crezare si mprstiem zvonuri despre
semenii nostri, c ei ar fi ceea ce, n realitate, nu sunt. De aici
concluzia c nu aparenta, nu vorba si nu denigrarea intereseaz, ci
fapta. Numai ce facem noi, bine sau ru, ne defineste ca fiinte
morale. Or, cu toate c L-am ofensat pe Dumnezeu, atunci cnd am
fost constrns s nu m mai rog, El, n infinita lui mil si buntate,
mi-a dat nc o ncercare, care s fie n avantajul meu si al celorlalti.

306

Dumitru Bordeianu

Din primele zile ca pontator am fost suspectat nu numai de

camarazii mei, dar si de ceilalti detinuti din atelier. Schimbul de
noapte m avantaja n ce priveste controlul, pentru c eram mai putin
supravegheat. n acelasi timp ns, mi luam un mare risc, pentru c
nu controlam nici o pies lucrat cu atta sudoare de cei care nu
numai c nu erau pltiti pentru efortul epuizant, dar nici mncare nu
aveau la consumul de energie pe care-l depuneau; mai ales c toti
ieseau din demascri.
Totusi, pentru faptul c biroul organizatoric avea ncredere n
mine, am fost privit la nceput cu mult bnuial.
Cu timpul ns, cei ce lucrau n schimbul de noapte si-au dat
seama de atitudinea mea si, din dusmani si denigratori, mi-au devenit
prieteni si mila lui Dumnezeu s-a rsfrnt att asupra mea, ct si
asupra celor pe care-i controlam114. i dovada cea mai concludent a
fost c, timp de un an de zile, ct am fost pontator, nu s-a remarcat
nici o greseal de calcul si nu am fost niciodat controlati, ca s se
verifice dac numrul de piese declarate corespunde cu cel al
pieselor lucrate. Cei care mai sunt nc n viat vor putea mrturisi
despre veridicitatea spuselor mele. i nici unul, fie student, elev sau
muncitor, nu m-a turnat c nu fceam controlul.
A fost o ntelegere tacit ntre mine si cei ce lucrau n acest
schimb, iar dragostea lor mi-a nclzit inima. n acest timp si nebunia
mea parc-si mai redusese intensitatea.
Totusi, se vor ridica voci s m acuze c am acceptat acel post,
care m compromitea definitiv. Altii poate vor spune c nu a fost
corect ce am fcut, pentru c din punct de vedere al legii, eram
obligat s verific ce se lucra; dar pe mine nu m mai interesa dect
dac fapta era bun si plcut lui Dumnezeu. Era nedrept ca regimul
comunist s supun pe detinuti la munci istovitoare, la norme ce nu
se puteau ndeplini, fr a fi pltiti si alimentati dup efortul fizic
depus. Era un abuz, o nedreptate strigtoare la cer. innd seama de
acestea, si eu aveam libertatea s nu-i controlez; dac i-as fi
controlat, consecintele ar fi fost pentru ei carcerele mortii, de unde
numai putini ar fi scpat cu viat. i aici se potriveste zicala

114 Bunvoirea Domnului cnd te deprtezi de rutate si jertf cu curtenie

este cnd te deprtezi de nedreptate (Sirah 35, 4) (n. ed.)

Mlastina disperrii

307

romneasc: F binele si-l arunc n ap, cci de acolo se va ridica

precum untdelemnul la suprafat.
Cum s nu vin n ajutorul fratilor mei, din postura pe care
Dumnezeu mi-o ngduise, cum s nu-i ajut, cnd ei munceau mai
greu dect sclavii?
ncetarea demascrilor
Dup cele spuse la Pitesti de colonelul Zeller, c demascrile
vor continua, fie la Gherla, fie n alt parte, n libertate (spuse
repetate de urcanu la Gherla si trite de noi n camerele de tortur),
nimeni nu mai credea c acele schingiuiri vor nceta vreodat. Dar,
cum toate n viat au un nceput si un sfrsit, mai apropiat sau mai
ndeprtat, si cum nimic nu se ntmpl fr voia lui Dumnezeu, iat
c, la 1 ianuarie 1952, demascrile au fost oprite. Asta s-a ntmplat
dup nlturarea din guvern a lui Teohari Georgescu, Ana Pauker si
Vasile Luca. Gheorghiu Dej, cu ngduinta lui Stalin, a luat astfel
frnele conducerii partidului, ct si a statului.
De retinut ns c Nicolski, seful Securittii, sprijinit de rusi, a
rmas la postul lui, pn la moartea lui Dej. De unde si concluzia c
oculta de la Moscova l-a avut ca agent, cu misiunea de a se ocupa n
mod special de demascri. Desigur c nici cei trei ministri care
controlau ministerele cheie: Interne, Externe si Economia, nu erau
strini de demascri, precum nici Gheorghiu Dej.
Totusi, ca urmare a acestor evenimente, urcanu si echipele
lui nu au mai fost pusi n libertate, ci dimpotriv, anchetati,
condamnati la moarte si executati.
Un alt motiv al ncetrii demascrilor cred c a fost si faptul c
se aflase n strintate de ele, cu tot secretul desfsurrii lor.
Nu se stie precis de unde a venit ordinul de ncetare a
demascrilor, de la Dej sau de la Moscova. Pentru c Occidentul,
fiind pus deja la curent cu cele ce se petreceau n Romnia, ncepuse
s-i ntrebe pe rusi ba de una, ba de alta. i asta le jena politica
extern.
Pentru noi, cei de la Gherla, a fost un semn de ntrebare
plecarea lui Juberian si a ctorva din ajutoarele lui urcanu.

308

Dumitru Bordeianu

Se mai spunea c nimeni din cei rmasi la Gherla nu ar mai fi

fost dispus s continue opera lui urcanu.
n acelasi timp, noul ofiter politic lansase zvonul, cruia
majoritatea dintre noi nu i-am dat ns crezare, c urcanu si
ajutoarele lui fuseser pusi n libertate. Cei care au crezut au czut si
au semnat angajamente, devenind informatori si turntori. A fost o
abil pescuire n ape tulburi, si cine a czut atunci n curs nu si-a
mai revenit niciodat. n schimb ceilalti, care au avut tria s refuze,
si-au revenit total, s-au regsit si si-au refcut puterile sufletesti si
morale, salvndu-se din mlastina dezndejdii. Pe multi dintre acestia
i-am cunoscut n nchisoare si mai apoi n libertate.
Torturile si degradrile operaser prin slbiciunea si neputinta
noastr si majoritatea dintre noi s-au topit si s-au prbusit n ele.
Dup aceea ns, celor care au fcut pactul cu Securitatea, cnd
tortura fizic nu mai exista, cine le-ar mai putea gsi vreo scuz,
dect poate aceea c n constiinta lor demascrile nu ncetaser
totusi, continund n virtutea unei inertii?
M bate gndul c demascrile n-au ncetat la voia oamenilor,
ci pentru c Dumnezeu s-a milostivit de cei prea greu ncercati,
punnd El nsusi capt acestei nelegiuiri fr precedent n analele
istoriei universale115.
Oricum, ncetarea demascrilor a fost strigtul de alarm care
a trezit constiintele noastre, ne-a fcut s ntelegem c nimic pe
pmnt nu este vesnic si c teama de chinul fr sfrsit nu fusese
dect produsul strii noastre sufletesti, al delirului nebuniei colective
si al posedrii demonice. Asa c, toti care au nteles c numai
credinta n Dumnezeu ne va salva din aceast prbusire, si-au revenit
total, fr resentimente, iertndu-i si ntelegndu-i si pe cei ce i-au
torturat, fie aceia camarazi, prieteni sau dusmani.

115 Domnul ridic pe cei surpati, Domnul iubeste pe cei drepti, Domnul
pzeste pe cei pribegi. Pe sracul si pe vduv va primi si calea pctosilor o va
pierde (Psalmi 145, 8-9) (n. ed.)

Mlastina disperrii

309

ncetarea lucrului n ateliere la Gherla

Dup moartea lui Stalin, n martie 1953, munca fortat cu
detinutii politici a nceput s-si piard din important. Pn la
sfrsitul anului 1953, muncile de la Canal, de la Salcia, din minele de
plumb din Maramures, precum si muncile din nchisorile mari au
ncetat.
Peste tot erau impuse norme diabolice, peste puteri. Sub
aparente legale, bolsevismul ncerca s-si disimuleze asasinatele. Se
invoca moartea natural la orice accident.
La una din ntrevederile lui Gheorghiu Dej cu Stalin (dup
mrturiile lui Marin Preda116), acesta din urm, fiind ntrebat cum se
poate scpa de reactiunea burghez, l-a sftuit pe Dej s initieze
canale, lagre, nchisori, unde, aplicnd metodele deja verificate de
el, va scpa de toat reactiunea. Dej, elev silitor, s-a conformat
ntocmai sfatului ttucului si a dezlntuit cea mai drastic oper de
exterminare a elitei romnesti.
Dup ncetarea demascrilor, supravietuitorii torturilor,
nemaifiind sub apsarea acelor chinuri, si-au revenit ncetul cu
ncetul.
Neavnd certitudinea c demascrile ncetaser definitiv, nu
aveam ncredere s vorbim unii cu altii despre problemele noastre de
constiint; ne ntelegeam doar din priviri si mai mult ne intuiam.
Munca n ateliere a continuat, ns. i, cu tot efortul depus,
deseori peste puterile noastre, a normelor exagerat de mari, preferam
totusi atelierul n locul celulei, pentru c ne oferea putin libertate si
posibilitatea de a ne mai misca, de a ne ntlni unii cu altii, simtindune mai putin nctusati. Aici oamenii se vedeau n fiecare zi, si
ddeau bun ziua si se ntrebau de sntate. Departe ns de a-si face
confidente. Drama prin care trecuser stinsese toate entuziasmele.
Se prevedea c, dup ncetarea activittii n ateliere, va ncepe
o nou etap de detentie, fiind din nou zvorti n celule, cu alt
form de demascri, cu frig, foame, perchezitii, celule negre, beciuri,
zarce si arest sever, aplicat mai ales n timp de iarn, cu hrana pe
jumtate la trei zile, si mbrcati numai n cmas si izmene.
116 n Cel mai iubit dintre pmnteni. Nu e vorba, propriu zis, de mrturii,
ci de informatii colportate n mediul securistic al scriitorimii. Ele sunt, cu toate
acestea, sau tocmai de aceea, demne de crezare. (n. ed.)

310

Dumitru Bordeianu

Multi muriser n urma acestor msuri de arest sever.

Aceste pedepse se administrau detinutilor politici dup
criteriul unor culpe aberante, ca de exemplu: uitatul pe geam prin
jaluzele (scnduri btute n ferestrele celulei, pentru a nu se vedea
nimic din afar), ntinsul pe pat sau pe prici n timpul zilei, scrierea
pe pereti cu ajutorul unor bucti de srm, scrierea pe sticle colorate,
furnizate de detinutii de drept comun sau luate de la cabinetele
medicale si golite de continutul lor, scrierea pe talpa bocancului (cu
ajutorul spunului dosit de la baie si a prafului D.D.T.). Comunicarea
prin alfabetul Morse, prin tevile de calorifer, era culpa cea mai grav,
pentru c compromitea secretul nchisorii.
ncepnd din 1953 si pn la eliberare, n 1964, acest regim
celular ne-a izolat complet de restul lumii. N-am mai avut legturi cu
familia, nu am primit alimente sau mbrcminte si n-am mai citit un
rnd tiprit. Toate acestea ne-au mcinat, ne-au mbolnvit si omort
cu miile.
n celul cu Costic Cristescu
Din luna septembrie 1953 nu am mai fost scos la lucru,
activitatea reducndu-se la numai dou schimburi, pn n
decembrie, cnd a ncetat cu totul.
Pn la nceputul lui decembrie am fost mutat prin mai multe
camere.
Pe la sfrsitul lunii am stat n camer cu doctorul Vasile
Mrculescu, una din cele mai luminoase figuri de medici, care si-a
nteles chemarea cu toate pedepsele pe care le-a primit. Respectnd
jurmntul lui Hipocrat, a srit ntotdeauna n ajutorul celor
amenintati cu moartea. Este printre putinii medici, dintre detinuti, pe
care i-am cunoscut n nchisoare, care s-a purtat mai mult dect ca un
frate cu cei bolnavi. Cu toate c nu primea nici un medicament,
ncuraja bolnavii prin sfaturi, alinndu-le astfel durerile, pe ct putea.
Pentru mine va rmne un mister, de pild, cum a reusit, doar prin
palparea abdomenului, s-i rezolve lui Popescu Paul o ocluzie
intestinal. (De aceeasi boal a suferit si camaradul nostru clujean
Petric Sbdus, pe care medicii din Dej, refuznd s-l opereze, l-au
omort, lsnd doi copii orfani).

Mlastina disperrii

311

Doctorul Mrculescu n-a tinut niciodat seama de conceptia

politic a omului, de pregtirea sa intelectual sau de pozitia lui
social; pentru el, toti detinutii erau fratii lui. Nu era legionar, si
totusi trecuse prin demascrile din Gherla, atasndu-se mult de cei
tineri, pe care i-a nteles si ajutat.
Fiind n camer cu el si cunoscndu-i bine comportamentul de
medic si om, eu nsumi fiind medicinist, m-am adresat deseori lui cu
problemele mele. Nemaifiind ocupat la atelier, nebunia mea devenise
destul de violent, nct m asteptam dintr-un moment ntr-altul smi pierd mintile. I-am cerut ajutorul. El, nefiind de specialitate, nu
m-a putut ajuta. A cerut ns colegial s fiu internat la detinutii
bolnavi si a reusit s o fac. De aceea, si doctorul Mrculescu mi
rmne n amintire ca omul care mi-a fcut un mare bine n viat.
Am avut plcerea s-l ntlnesc si n libertate, cu putin timp nainte
de plecarea mea din tar, n Piata Roman, n Bucuresti.
Internat, n loc de a-mi regsi linistea, boala mea, care nu era
de natur fizic, se agrava pe zi ce trecea.
Am fost apoi luat si izolat la Zarc, ntr-o celul cu inginerul
Costic Cristescu si cu un elev, care trecuser si ei prin demascri.
Dup cteva zile de convietuire, pe cnd elevul lipsea din
celul, Cristescu mi spuse c eram izolati pentru c amndoi
trecuserm prin demascri si c elevul avea o misiune.
Felul n care ne-am comportat cu acela, att eu, ct si
Cristescu, l-a dezarmat total. ntr-adevr, dup cteva zile elevul
nostru a avut o iesire si ne-a mrturisit c fusese introdus n camera
noastr s ne trag de limb, s asculte si s nregistreze tot ce
discutam. Am fost adnc impresionati pn la lacrimi chiar de
sinceritatea acestui copil. Apoi, n timpul ct am mai stat cu el, vreo
cteva luni, am reusit s-l convingem s aib tria si curajul s nu
mai toarne.
Ct am stat dup aceea n celul cu Cristescu, ne-am legat
foarte mult sufleteste unul de altul, fr a ajunge ns la intimitti n
legtur cu demascrile. Nu stiu de ce, el n-avea deloc ntelegerea
esentei acestei drame. Mai mult intuitiv dect rational, el observa cu
predilectie pe fetele elevilor si ale studentilor care trecuser prin
demascri si lucrau n ateliere, acea asemnare a lor cu diavolii.
Ca apartenent politic, Cristescu era trnist, fusese seful
tineretului din Capital. Fcuse si rzboiul si-si pierduse pe front

312

Dumitru Bordeianu

mna dreapt.
Desi de conceptii politice diferite, Costic Cristescu rmne
totusi n amintirea mea ca omul fr prejudecti politice si fr
resentimente, aflat n slujba neamului mai presus de interesele
personale sau de partid.

ntlnirea cu Gheorghe (Gicu) Jimboiu

Pe cnd eram n celul cu Costic Cristescu, la un regim foarte
sever, am cerut gardianului s fiu dus la vizita medical, la medicul
de pe sectia de unde plecasem. Acela era colegul meu de facultate
Virgil Lungeanu, de la Iasi, care l convinsese pe doctorul
Mrculescu, medicul oficial, s-i dea toat libertatea s consulte
bolnavii si diagnosticul pus de el s nu mai fie discutat.
Eram n anul 1954, n luna februarie, n acea iarn de neuitat,
cnd s-au simtit si n Transilvania ninsori iesite din comun.
S-a ntmplat apoi si un alt fapt care a schimbat oarecum viata
detinutilor politici. Relaxarea instituit de Hrusciov a fost resimtit si
de noi, printr-o asistent medical mai atent. n acea confuzie, dup
teroarea lui Stalin, chiar si unii dintre gardieni erau un pic mai
omenosi, ceea ce mi-a folosit si mie, cnd au acceptat s m duc la
vizita medical. Spre norocul meu, gardianul nu a asistat si am putut
sta de vorb cu Lungeanu, ca ntre colegi.
Dup cum am mai spus, boala mea nu prea era de natur
fizic. Lungeanu stia ceva de aceast boal, dar mi spunea c,
neputnd-o ntelege, nu putea s fac nimic pentru mine. De altfel si
medicii psihiatri, pe care am avut ocazia s-i ntlnesc si s le cer
ajutorul cnd lucram n atelier, mi-au dat acelasi rspuns.
Favoarea pe care mi-a fcut-o Lungeanu, a fost aceea de a-mi
pune diagnosticul de bolnav de plmni, putndu-m astfel scoate de
la Zarc si transfera la sectia unde lucra el ca medic. Norocul meu a
fost c diagnosticul a fost confirmat si de medicul oficial, fr s m
mai consulte.
Peste cteva zile am fost scos din Zarc, din celula unde eram
cu Cristescu, si dus la camera nr. 1, din cldirea numit Sectie, care
se afla deasupra Capelei, unde l cunoscusem pe Flueras. Pentru mine
e semnificativ faptul c acolo l-am cunoscut pe Jimboiu.

Mlastina disperrii

313

Jimboiu nu trecuse prin demascri la Pitesti, deoarece, fiind

crunt torturat n timpul anchetei la Brasov, ca student la Academia
Comercial din acest oras, iesise din anchet grav bolnav de
tuberculoz si ficat. n aceast stare a fost dus la penitenciarul
sanatoriu pentru tuberculosi din Tg. Ocna, pe valea Trotusului.
Rmas de mic orfan de tat, fusese crescut de mama lui care
nu se mai cstorise, trind n cea mai curat credint ortodox. La
aceast zestre sufleteasc s-a mai adugat si educatia legionar, n
Frtiile de Cruce, el aflndu-se direct sub influenta celui ce a rmas
un mit pentru toti cei care l-au cunoscut, studentul legionar Valeriu
Gafencu, condamnat de pe timpul lui Antonescu.
Pe Gafencu nu l-am cunoscut personal. I-am citit gndurile
scrise si scoase nu stiu prin ce minune din nchisoare. L-am vzut
doar de cteva ori la Pitesti, nainte de demascri. Tot ce stiu despre
Gafencu stiu de la alti camarazi, printre care si Jimboiu, si de aceea
las dreptul camarazilor ce l-au cunoscut si pe care i-a influentat s
scrie si s vorbeasc despre el.
Jimboiu era poate cel mai strlucit elev al lui Gafencu,
mbinnd n modul cel mai armonios conceptia legionar, credinta
ortodox si setea de cunoastere intelectual. Este printre putinii tineri
legionari pe care i-am cunoscut, care tria cu gndul c mai degrab
moare, dect s-l denunte pe altul la anchet. Rezultatul acestei
convingeri a fost mbolnvirea lui de tuberculoz si ficat si, mai
trziu, moartea.
A fost condamnat la ani grei de nchisoare, nu pe declaratiile
lui, ci pe ale altora, iesind astfel din anchet cu constiinta curat c
nu antrenase cu el alti tineri n nchisoare.
Am cunoscut n viata mea fel de fel de oameni, att nainte, ct
si dup detentie, dar n-am ntlnit un altul, indiferent de vrst sau
pregtire, care s nteleag Ortodoxia si s iubeasc pe Hristos ca
Jimboiu. Un tnr curat trupeste si sufleteste, nzestrat cu o mare
blndete si buntate. A fost singura fiint pe care am ntlnit-o care
n-a spus niciodat c sufer de foame. Avea dragoste de oameni
indiferent cine erau ei, prieteni sau dusmani, dus pn la sacrificiul
de sine. Fat de dusmani si fat de cei care l-au chinuit si continuau
s o fac, avea o ntelegere care rational nu se putea explica. Era att
de convins de misiunea lui pmnteasc de a face binele, nct parc
venea din alt lume. Dac nu l-as fi cunoscut pe acest tnr, m-as fi

314

Dumitru Bordeianu

ndoit de multe lucruri sau nu le-as fi crezut. Jimboiu, cum numai

sfintii au nteles, s-a identificat cu chemarea Fiului lui Dumnezeu:
Veniti la Mine toti cei osteniti si mpovrati si Eu v voi da
odihn.
Din momentul n care l-am cunoscut pe Jimboiu, n-am mai
citit Vietile Sfintilor ca pe o lectur oarecare.117 Cunoscndu-l pe el,
orice ndoial, orice suspiciune c au existat si mai exist sfinti pe
pmnt, a fost spulberat pentru totdeauna din sufletul meu. Acest
martir, cu fizicul lui de sfnt bizantin, a fost pentru mine modelul de
neegalat a ceea ce trebuie s fie si s fac omul pentru mntuirea lui
si a neamului care l-a conceput.
Desi credinta este ceva ce nu prea are legtur cu ratiunea,
totusi majoritatea oamenilor au nevoie de evidente pentru a crede
(categoria Sfntului Apostol Toma). Nu gsesc cuvinte s-mi exprim
cinstea si admiratia pentru acest martir legionar. Orice notiune as
folosi pentru a-l face si pe altul s nteleag cine a fost acest tnr si
ce a nsemnat el pentru cei ce l-au cunoscut, ar fi de prisos. Toate
cele de mai sus se pot rezuma la o propozitie: era un nger n chip de
om.
Am convingerea ferm c existenta oamenilor pe pmnt si
relatiile dintre ei nu sunt ntmpltoare.
Din clipa cnd l-am cunoscut pe Jimboiu triesc cu impresia
c am stat de vorb cu ngerii. A fost desvrsit din toate punctele de
vedere, conform imperativului: Fiti desvrsiti, precum Tatl vostru
Cel ceresc desvrsit este.

Camera 1 sectie
Sectia, pe care se gsea si camera nr. 1, fcea parte din
cldirea de mijloc a nchisorii.
117 ntr-adevr, pentru mintea noastr ntunecat de duhul rationalismului si
pentru sufletul nostru pustiit de lipsa de dragoste de Hristos si de aproapele, Vietile
sfintilor este o carte greu de nteles ad literam. Abia atunci cnd citesti memorii
precum acestea de fat sau cele ale lui Virgil Maxim, n Imn pentru crucea purtat,
ntelegi c relatrile despre sfinti sunt riguros exacte, nesuferind nici un fel de
interpretare sau corectie. Acesta este rostul martirilor: s arate c ceea ce pare de
necrezut este posibil. (n. ed.)

Mlastina disperrii

315

Era pe la nceputul lunii februarie 1954, cnd am fost scos de

la Zarc si dus n aceast sectie cu camere mari, cu priciuri
suprapuse, unde erau internati numai bolnavi cu maladii avansate,
multi dintre cei ce trecuser prin demascri, precum si cei ce
lucraser n ateliere, la munci istovitoare.
n mod normal, eu nu ar fi trebuit s fiu acolo, nesuferind de o
boal fizic. n timpul ct lucrasem ca pontator m mai refcusem
putin, nefiind obligat s depun un efort fizic peste puteri ca s
ndeplinesc norma; eram totusi slbit, deoarece boala mea avansase
att de mult, nct nici hrana nu m mai interesa.
n camera 1 am trit cea mai ngrozitoare, mai
nspimnttoare si mai de neconceput tortur sufleteasc. i tot
acolo mi s-au definitivat gndirea si ntelegerea: acolo am nteles ce
este credinta n Dumnezeu118.
Cum am intrat n acea camer, mai mic dect celelalte, cu un
singur rnd de priciuri suprapuse, m-am ntrebat unde vom ncpea
attia? Eram n jur de patruzeci.
Pe priciurile de deasupra erau multi dintre cei pe care-i
cunosteam din demascri. De aceea am si fost invitat s iau loc ntre
ei. Dragostea cu care m-au primit att camarazii, ct si cei cu care
lucrasem n ateliere, m-a impresionat. Era aceeasi atmosfer n care
trisem si la Pitesti, nainte de demascri.
Cum se explic aceast atmosfer n comparatie cu iadul de la
Pitesti si Gherla, din timpul demascrilor?
Cum se poate explica c inimile curate si pline de dragoste ale
acestor tineri s-au ntors deodat cu 180 de grade, devenind cele mai
feroce fiare, gata s se sfsie ntre ei? Cum e posibil ca azi s fii
nger si mine demon? i totusi a fost posibil; noi toti cei care am
trecut prin demascri, desi cinstiti, curati la inim si lupttori
nenfricati, am devenit contrariul a ceea ce fusesem, ca urmare a unor
cumplite torturi. ns, dac prbusirea demonilor prin vointa lor
liber este ireversibil, prbusirea omului, n urma constrngerii si
torturii, este reversibil n majoritatea cazurilor, dac nu n toate.
118 Se observ c autorul descrie etapele drumului spre credint, care este
nesfrsit. Numai martirul are credint desvrsit, pentru c el simte direct ajutorul
Dumnezeiesc. Pn acolo ns, nu se poate spune dect: Cred, Doamne, ajut
necredintei mele! (n. ed.)

316

Dumitru Bordeianu

Atmosfera amabil din camera nr. l, nu se vdea ca atare att

prin cuvinte, ct prin gesturi si tceri, pentru c nu ne povesteam pe
unde am fost, ce-am suferit si ce-am fcut. Nu ceea ce fusesem
nainte de demascri conta, ci ceea ce devenisem acum. Duceam n
spate o experient pe care nici un alt tineret nu o mai trise.
Oare attia morti si ucisi fr mil, attia nnebuniti si attia
care ncercaser s se sinucid, nu spun nimic?
n mine se zvrcolesc zecile de mii de camarazi ucisi
miseleste, n timpul dementului rege Carol al II-lea si a domniei
satanice a comunismului119; ndeosebi, aceia asasinati n demascrile
de la Pitesti si Gherla. Toti acestia strig si implor dreptatea lui
Dumnezeu. Eu nu sunt dect purttorul lor de cuvnt, cel care am
vzut si am suferit acea nestvilit ur a satanei, exercitat prin
slugile sale mpotriva noastr.
Cum e posibil ca un om s fie azi om si mine contrariul? i
totusi, a fost posibil. Cu ce pret, ati vzut din cele povestite.
Am amintit n treact c, fiind izolat n celula nr. 15 subsol, la
nchisoarea din Suceava, n asteptarea procesului, atunci cnd, pentru
prima dat, m gseam singur-singurel, prsit de toti si fr nici o
putint de scpare, neputnd dormi de frig si de foame, ntr-o noapte
de nesomn am strigat la cer: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, vreau s mor pentru Tine!
Strigtul meu era sincer, pornea din adncul constiintei mele:
doream moartea din toat inima. Dar intentia mea izvora dintr-o
mndrie pe care aveam s o pltesc cu vrf si ndesat120.

119 i n timpul dictaturii lui Antonescu, pe care autorul l trece aici cu

vederea. (n. ed.)
120 Cel ce se mndreste cade n osnda diavolului (Sfntul Vasilie cel
Mare, Cuvnt pentru zavistie). Dac prin prerea de sine i se nluceste cuiva s
ajung la cele nalte si are dor satanic, nu adevrat, lesne l leag diavolul ntru
mrejile sale, ca pe o slug a sa (Sfntul Grigorie Sinaitul, 7 capete despre
rugciune si nselare). Oricine se sileste s intre la nunta Fiului lui Dumnezeu
(moartea, numai moartea legionar ne este cea mai scump nunt dintre nunti) nu
n vesminte curate si luminate, puse n rnduial prin pocint, ci de-a dreptul n
zdrentele sale, n starea omului vechi, de pctosenie si amgire de sine, este aruncat
n ntunericul din afar: n nselarea drceasc (Sfntul Ignatie Briancianinov,
Despre nselare). Asa se explic toate cderile uriase ale reeducatilor care nu si-au
mai revenit niciodat la realitate (n. ed.).

Mlastina disperrii

317

La rugmintea mea, Dumnezeu mi-a oferit prilejul, si nu o

dat, s mor pentru El.
Greseala mea consta n faptul c cerusem ceva ce nu se
cuvenea121. i n plus, nu avusesem prevederea de a mai fi adugat:
Dac este cu putint, si cu ajutorul Tu, Doamne. Cci, asa cum
spun Sfintii Printi, ncercarea, ispita si suferinta nu sunt date omului
peste puterile lui, iar pentru a le nvinge nu-ti rmne dect s-ti
amintesti c: Fr Mine nu puteti face nimic. Deci, numai cu El,
prin El, cu ngduinta, ajutorul si voia Lui biruim orice ispit, de
orice fel.
La Pitesti, n cea mai crunt ncercare, eu nu m-am lepdat de
Dumnezeu, ci numai am afirmat public c nu m mai rog. De aici
ns, au urmat consecintele si de aceea, cnd am intrat n nchisoarea
Gherla, m-a cuprins groaza mortii. Prin propria mea voie refuzasem
harul Dumnezeiesc si atunci probabil si Dumnezeu m-a prsit,
rmnnd eu singur si gol n marea ncercare.
Sfintii Printi spun c rugciunea este starea de comuniune
ntre Ziditor si fptur. Iar eu m lipsisem de ea si n sufletul meu
lipsit de prezenta si puterea lui Dumnezeu intrase duhul satanei,
posedare pe care o triam cu o violent de nedescris.
i, dac nu am ajuns totusi btus si ucigas, este pentru c
ndrcirea care ne stpnea pe toti la mine mbrcase forma groazei.
Nu este deloc n intentia mea de a-i sili pe altii s nteleag sau
s cread ceea ce simtisem eu atunci. Suferinta si durerea acelor
tineri care au trecut prin infernul de la Pitesti si Gherla a fost mai
mult dect ngrozitoare si de nesuportat; tot asa si suferinta, durerea
si teama din sufletul meu nu se pot ntelege, explica si imagina prin
comparatii.
Groaza si teama se manifestau n mine cu atta violent nct,
n momentele de luciditate, mi ziceam c dac acela era iadul si
suferinta lui, cine oare l va putea suporta n vesnicie? Eu n-am
rbdat dect patru ani si m ntreb, acum cnd scriu, cum de nu mi121 Nu noi suntem aceia care decidem s devenim martiri. Nu oricine este
nvrednicit cu aceast cinste. Dumnezeu ne alege s mrturisim pentru El. Atunci
cnd ncercm ceva care depseste msura noastr duhovniceasc, negresit vom fi
smeriti, pentru a nu cdea n prerea de sine, adic n cea mai jalnic nselare. (n.
ed.)

318

Dumitru Bordeianu

am pierdut mintile? Or, dac eu n-am rezistat, ajungnd s-mi doresc

moartea, m ntreb ce au fcut cei care nu credeau n Dumnezeu.
Evanghelia mrturiseste c, atunci cnd Dumnezeu a scos
demonii din cel ndrcit, acestia L-au rugat s-i lase s intre n turma
de porci, pentru c si demonii se ngrozesc de tortura din iad.
Pe prici, nu puteam dormi noaptea, fiind nghesuiti ca
sardelele, asa c recuperam n timpul zilei, ncercnd s facem cteva
miscri cu rndul.
Dup cteva zile, miscndu-m prin camer, mi-a atras atentia
un tnr, deosebit de toti ceilalti. Avea o figur de ascet rsritean ce
radia buntate.
Cnd fcusem cunostint nu-i retinusem numele. ntrebnd
despre el, camarazii mi-au spus c fusese student la Academia din
Brasov, c nu trecuse prin demascri si c venea de la sanatoriul din
Tg. Ocna, fiind bolnav de tuberculoz si de ficat.
Observasem c acest tnr m urmrea si el cu privirea. La un
moment dat, m-a surprins uitndu-m la el: a trebuit s m reazim de
perete, ca s nu-mi pierd echilibrul. Ceva inexplicabil m cuprinsese
si parc o fort, alta dect vointa mea, se opunea acelei priviri. Am
tresrit si mi-am dat seama c un duh, contrar aceluia care m
poseda, mi rvsea sufletul.
Epuizat, m-am ntins pe prici. Fata mi era ca de mort, sngele
mi fugise din obraz. Observndu-mi paloarea, camarazii m-au
ntrebat ce este cu mine. Le-am rspuns c nu m simteam bine.
Noaptea care a urmat nu o voi uita niciodat. Duhul satanei care m
stpnea, m tortura si m ngrozea, probabil c nu putea suferi
privirea cu care Jimboiu acesta era numele tnrului se uita la
mine.
A doua zi dimineata, s-a apropiat de mine si m-a invitat la el
pe prici, s stm de vorb. Duhul care m stpnea m oprea s fac
acest pas, dar gestul lui Jimboiu m luase de mn m-a fcut s-l
urmez.
Primul cuvnt pe care mi l-a adresat a fost: Frate, esti bolnav;
nu te teme ns si ai ncredere n mine. Deschide-ti sufletul si spunemi ce ai pe inim; poate voi fi n stare s te ajut cu ceva.
n cteva cuvinte, i-am spus tot ce aveam pe constiint. La
destinuirea mea, el mi-a rspuns: Ai gresit grav naintea lui

Mlastina disperrii

319

Dumnezeu. De ce nu ai ncercat totusi s te rogi mai departe si la

Pitesti?. I-am spus c nu stiam cine m oprise.
M-a ntrebat dac mi mai fac rugciunea. O fac, dar nu simt
nimic; mi-e inima de piatr, a fost rspunsul meu. De cnd te rogi,
I-ai cerut iertare lui Dumnezeu?122 La rspunsul meu negativ, a
continuat: De plns, ai plns?123. Din nou, nu124.
As vrea s stiu si eu cum te rogi.
Dup ce i-am spus rugciunea cu care m rugam, mi-a rspuns
c m rog bine.
Simt ns c m-a prsit Dumnezeu.
Nu-l ofensa pe Dumnezeu, nu El te-a prsit; tu L-ai ofensat,
m-a apostrofat.
Dup acest schimb de cuvinte, credeam c am vorbit cu un
nger, cci puterea care emana din el redusese la tcere duhurile ce
m chinuiau.
De atunci, m-a invitat s stm de vorb n fiecare zi. Dndu-mi
seama ce fel de om era si ct de mare putere duhovniceasc avea, lam implorat s se roage si pentru mine125. Eu am s m rog, mi-a
rspuns el, dar trebuie un efort personal126. Ofensa adus lui
122 Nimeni s nu dezndjduiasc de sine, mcar desi a pctuit, c celor
ce l caut pe Dnsul, dttor de plat se face, iar celor ce se leapd de Dnsul si nu
se pociesc, aspru este (Sfntul Efrem Sirul, Cuvnt pentru umilint) (n. ed.).
123 Eu, frate, n ceasul cnd mi iesea sufletul din trup, am vzut lacrimile
stingnd focul n care era s fiu aruncat pentru faptele mele. Cel ce se pzeste,
fiule, pzeste plngerea si umilinta, iar cel ce nu bag n seam acestea, fr de
plngere este si fr lacrimi. Cel ce nu are acestea, nu are cu sine pe Dumnezeu care
l apr si l pzeste (Pateric, Pentru umilint) (n. ed.).
124 El iarsi, pngritul, n dezndejde aduce pe cei ce se pleac lui;
nvrtoseaz inima, usuc lacrimile, ca s nu se umileasc pctosul (Sfntul Efrem
Sirul, Pentru patimi). Toate felurile de nselare drceasc la care se supune cel ce
se nevoieste n rugciune (includem aici si nebunia care l stpnea pe Dumitru
Bordeianu) apar ca urmare a faptului c la temelia rugciunii nu este pus pocinta,
c pocinta nu s-a fcut izvorul, sufletul, scopul rugciunii (Sfntul Ignatie
Briancianinov, Despre nselare) (n. ed.).
125 Lucrul vostru este, sfintilor, ca s v rugati pentru pctosi, iar lucrul
lui Dumnezeu este pe cei dezndjduiti a-i milui si a-i bga n mpreun numrarea
turmei Sale (Sfntul Efrem Sirul, Mustrare luisi si mrturisire) (n. ed.).
126 Un frate a zis lui avva Antonie : Roag-te pentru mine! Zis-a lui
btrnul: nici eu nu te miluiesc, nici Dumnezeu, dac tu nsuti nu te vei sili si nu te
vei ruga lui Dumnezeu (Sfntul Antonie cel Mare, Pateric). Cel ce are trebuint de

320

Dumitru Bordeianu

Dumnezeu nu se poate sterge dect cu lacrimile cintei127. Numai

cnd te vei ruga cu lacrimi si te vei ci, Dumnezeu ti va auzi glasul
si te va ierta128.
Zilele pn la Pastile lui 1954 au fost pentru mine att de
ngrozitoare, c nu am cuvinte s-mi exprim starea pe care am trit-o,
necum s fac pe cineva s-o nteleag.
Cu ct se nmulteau discutiile dintre mine si Jimboiu, cu att
tortura mea era mai de nesuportat129. Asteptam n fiecare zi s m
trezesc nebun din putinul meu somn. Lucru paradoxal, gndirea si
puterea mea de judecat functionau n mod normal si eram constient
de starea n care m aflam si asta mi fcea mult ru.
Atunci mi-a trecut prin fata ochilor figura mamei, plngnd, si
m-am ngrozit la gndul c ea m va vedea nebun.
Orict as ncerca s conving pe cineva, s-l fac s nteleag ce
am simtit si trit atunci sub povara acelei frmntri, mi va fi
zadarnic. i n nchisoare si n libertate, toti cei crora le-am
mrturisit ce s-a petrecut atunci cu mine, ca s nu m jigneasc, nu
mi-au spus c nu m cred, ci c nu pot ntelege.
Singurii care m-au nteles cnd le-am povestit prin cte am
trecut, n afar de Jimboiu, au fost pustnicii de la Mnstirea
Sihstria.
Se apropia Pastele (1954), la sfrsit de aprilie, ntr-o primvar
frumoas, dup o iarn grea, de neuitat, cnd chinul interior depsise
orice limit. n aceast stare sufleteasc am avut urmtorul gnd:
dac toat lumea aceasta ar fi a mea, la ce mi-ar folosi ea, dac nu
rugciunea dreptului trebuie s nu o fac pe aceasta nelucrtoare si nemiscat, de
vreme ce cu adevrat urste pe cele rele, ci s o fac lucrtoare si tare, ntr-aripnd-o
cu faptele sale cele bune si ajungnd pe cel ce poate s dea iertarea celor care au
gresit (Sfntul Maxim Mrturisitorul, Rspunsuri ctre Thalasie) (n. ed.).
127 F-ti milostiv pe Domnul tu cu lacrimile, ca s vie la tine (Sfntul
Isaac Sirul, Cuvntul 2) (n. ed.).
128 Deci de acum nainte porneste sufletul tu, si prin lacrimi pleac pe Cel
ce mntuieste toate, c ia perdeaua usii inimii tale, si ntunecarea viforului patimilor
o smulge din ntrirea omului cea din luntru, ca s te nvrednicesti tu a vedea raza
zilei, ca s nu te faci ca un mort seznd ntru ntuneric n veci (Sfntul Isaac Sirul,
Cuvntul 8) (n. ed.).
129 Aceasta este si srguinta diavolului: cnd coboar pe cineva n
dezndejde, atunci l surp (Sfntul Efrem Sirul, Mustrare luisi si mrturisire) (n.
ed.).

Mlastina disperrii

321

mai am linistea si pacea avut nainte de a fi ncetat s m mai rog?

Era precum spune cuvntul: La ce i-ar folosi omului dac ar
dobndi lumea toat dar sufletul su si-l va pierde? sau Ce va da
omul n schimb pentru sufletul lui?.
Cum Dumnezeu nu ngduie ispite peste puterile noastre, n
cele mai critice momente, mila si ajutorul Lui vin la noi. Dar numai
dac le cerem din tot cugetul nostru.

nvierea
Dac nu as mrturisi n acest capitol ceea ce am trit atunci,
m-ar pedepsi Dumnezeu. Pentru c minunea a fcut-o El, iar eu
trebuie s spun aceasta. De aceea, acest capitol este singurul care se
adreseaz numai celor ce cred nelimitat n Dumnezeu, n Evanghelia
si Biserica Lui.
Crestinismul este religia minunilor. ntruparea Fiului lui
Dumnezeu din Preasfnta Fecioar Maria, ntmplare care nu se
supune legilor firii, este nceputul minunilor130. Dumnezeu se face
om ca si noi, ca s-L vedem, s-L pipim, s-L ascultm vorbind, s
vedem minunile pe care le-a fcut cu noi oamenii; iar noi ajungem
s-L negm ca Fiu al lui Dumnezeu, s-L prigonim si s-L rstignim
pe cruce.
Minunea minunilor, pe care ratiunea omeneasc nu o poate
ntelege si admite, este nvierea din morti a Fiului lui Dumnezeu. Ct
a fost cu noi pe pmnt ne-a spus: Eu sunt nvierea si Viata, Eu sunt
Viata lumii, Eu sunt Calea, Adevrul si Viata.
Fiul lui Dumnezeu a murit si a nviat nu ca Dumnezeu, pentru
c El nu poate muri, ci ca om. Cei ce nu cred n nvierea Fiului lui
Dumnezeu si n minunile fcute de El si de Sfinti cu puterea Lui nu
vor avea parte de nvierea si fericirea vesnic, ci vor nvia ca s-si
primeasc rsplata necredintei si a faptelor rele pe care le-au fcut ca
slugi ale satanei. Dac au slujit satanei pe pmnt, de satana vor avea
parte si n vesnicie131.
130 Bucur-te, nceptura minunilor lui Hristos (Acatistul Maicii
Domnului, Icosul 2) (n. ed.).
131 Iar dac Hristos n-a nviat, zadarnic este credinta voastr, sunteti nc

322

Dumitru Bordeianu

Crestinismul este primit numai prin credint, nu prin puterea

de ptrundere a ratiunii umane. Credinta este un dat, druit de
Dumnezeu omului prin creatie. i el opereaz mai ales acolo unde
ratiunea uman nu poate ptrunde. Crede si te vei mntui.
Cercetati Scripturile, spune Fiul lui Dumnezeu.
Toat fiinta mea se cutremur ca acela care am trit timp de
patru ani o frm de iad. Dar ce vor spune cei necredinciosi la
nvierea de apoi, cnd Dumnezeu va face cea mai mare minune,
nviindu-l pe om si lumea pentru vesnicie? i aceasta pentru ca omul
s fie viu si vesnic fericit.
Nu ntmpltor l-am ntlnit pe Jimboiu n camera 1 de pe
Sectie. L-am cunoscut pentru a ntelege posibilittile omului de a-si
mntui sufletul cu ajutorul harului Dumnezeiesc. i nu ntmpltor
ne aflam deasupra capelei unde l cunoscusem pe Flueras, ateul
ntors la dreapta credint la apusul vietii.
Se apropiau Pastile si puterile mele fizice si sufletesti se
epuizaser. n toat fiinta mea se instalase, fr s-mi dau seama, o
neliniste sau poate o presimtire, c se va ntmpla ceva cu mine.
Triam emotia celui aflat n fata mortii. Dar mie nu-mi era fric de
moarte, pe care mi-o dorisem de attea ori, ci m temeam c din
clip n clip mi voi pierde mintile pentru totdeauna.
Era n Smbta Pastelui. Cu o zi nainte m rugasem, att de
adnc, cum poate nu am fcut-o niciodat n viata mea; n acelasi
timp, triam ns si disperarea c rugciunea nu-mi e ascultat.
Smbt seara deci, pe la orele zece, cnd a sunat stingerea,
m-am ntins pe prici. De cteva nopti nu-mi mai gseam somnul.
Spre miezul noptii, ceva m-a ndemnat s m dau jos si s m misc
prin camer. M-am apropiat de geam si n clipa aceea am auzit
clopotele bisericii din Gherla sunnd orele dousprezece, anuntnd
slujba nvierii. Sunetul clopotelor mi se prea venind din alt lume,
att era de armonios.
Am czut n genunchi n fata ferestrei si, cu minile
ncrucisate pentru rugciune, am strigat din adncul sufletului meu:
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, mrturisesc c Te-am
n pcatele voastre; si atunci si cei ce au adormit n Hristos au pierit. Iar dac
ndjduim n Hristos numai n viata aceasta, suntem mai de plns dect toti
oamenii (I Corinteni 15, 17-19) (n. ed.).

Mlastina disperrii

323

ofensat, dar Tu Doamne, stii c am ajuns la marginea suferintei si

rbdrii. Nu mai pot! F cu mine ce vrei Tu! Eu am fugit de la Tine,
Doamne, dar m rog ie din toat fiinta mea, de este cu putint,
iart-m si nvie sufletul meu pentru c eu cred nelimitat n nvierea
Ta.
n clipa aceea, cum stteam n genunchi cu minile ncrucisate
si ochii atintiti printre gratii, toat fiinta mea s-a cutremurat si din
ochi au nceput s-mi curg siroaie de lacrimi132.
Printre lacrimi, att doar am mai putut rosti: Doamne, fie-i
mil de mine! N-am apucat s termin aceste cuvinte, c tot trupul
mi-a fost cuprins de un tremur si o zvrcolire ca a posedatilor si am
simtit cum din sufletul si trupul meu a iesit si m-a prsit o putere
strin. Era duhul satanei133 care m muncise si m stpnise, timp
de patru ani de zile.
Asemn vindecarea mea, pentru c vindecare a fost, cu
ispsirea unui om care duce o mare povar n spate, pn cade sub
greutatea ei si nu se mai poate ridica; atunci cineva i ia greul si el se
simte dup aceea, dintr-o dat, att de usor de parc ar zbura134. Asa
m-am simtit si eu ndat ce forta aceea satanic m-a prsit.
Am czut cu capul pe ciment, lesinat, cu cmasa ud de
transpiratie si lacrimile nu mai ncetau s-mi curg siroaie. Mi-am
simtit fruntea udat de lacrimile czute pe cimentul rece pe care l-am
132 Smerita cugetare este o rugciune nencetat, cu lacrimi si cu durere
(Sfntul Maxim Mrturisitorul, Suta a treia despre dragoste). Rugciunea este
luminarea sufletului (Sfntul Isaia Pustnicul, Cuvntul 4). Rugciunea este
filacteria ntelepciunii, ndrepttoarea mniei, acoperirea nfumurrii, curtirea
tinerii de minte a rului, defimarea zavistiei, omorrea nedrepttii, ndreptarea
necredintei (Sfntul Grigorie de Nissa, Tlcuire la rugciunea Domneasc) (n. ed.)
133 Rugciunea este cea mai mare tortur si groaz pentru duhurile rele
(Sfntul Nil Sinaitul) (n. ed.).
134 i precum un mort rspndeste un asa de groaznic miros, nct atrage la
sine fiarele slbatice, iar dac trupul e mblsmat, nu mai face viermi si nici miros
greoi nu mai are, tot asa si cel ce-si arat pcatele sale, nu mai e atacat de gnduri de
dezndejde, de trndvie si de ntristare (Sfntul Isaia Pustnicul, Cuvinte de la
Mnstirea Caracalu). Luceafrul, Belzebul si iadul, un gnd au ctestrei si o
unire. Pentru aceea omul trei vrjmasi are: necurtia, necredinta si dezndjduirea.
De se nchide pornirea necredintei si a necurtiei, se ridic omul din dezndjduire.
Atunci se lumineaz inima lui din darul Sfntului Duh si lucreaz poruncile lui
Hristos (Sfntul Nil Athonitul, Pentru cderea Luceafrului) (n. ed.).

324

Dumitru Bordeianu

srutat. Erau lacrimile cintei pe care Dumnezeu binevoise s le

primeasc, iertndu-mi ofensa pe care i-o adusesem. n patru ani de
chin, nu vrsasem o lacrim, dar acum sufletul mi era scldat n baia
cintei si a minunii lui Dumnezeu.
Trziu, m-am ridicat, nemaistiind unde m aflam; m simteam
un alt om si eram att de usor, de parc pluteam n alte sfere. De
nviere, Dumnezeu m vindecase si m nviase si pe mine.
Am ngenuncheat din nou si, ntins cu fata la pmnt, am
strigat din toat suflarea mea: Doamne, esti att de bun si de
milostiv cu cei pctosi, nct nu stiu cum as putea s-i
multumesc! i atunci mi-au venit n minte cuvintele lui Iisus
vindecndu-l pe cel ndrcit: Iat, te-ai fcut sntos, mergi si deacum s nu mai pctuiesti!. i inima mea a simtit o bucurie care nu
se poate ntelege dect de cel ce a trit-o. Dac pn atunci fusesem
n iad, n acel moment simteam c fericirea raiului nu era departe de
sufletul meu.
M-am ridicat de pe ciment; ca o aparitie din lumea visurilor, n
fata mea sttea Jimboiu. L-am mbrtisat, spunnd din toat inima:
Hristos a nviat!. Adevrat a nviat!, mi-a rspuns, plin de
duiosie. Am plns o vreme, amndoi. n viata mea n-am simtit pe
nimeni asa de aproape ca, n acea clip, pe Jimboiu. Triam amndoi
bucuria nvierii mele. Am vrut s-i multumesc pentru ndrumare dar
el s-a multumit s zic: Lacrimile tale au fost primite de Dumnezeu
si mila Lui te-a vindecat. De cnd te-ai dat jos de pe prici am vzut
tot; nici eu nu dormeam. M bucur din toat inima pentru tine.
Se fcuse ziu si cei din camer s-au sculat. Pe mine, lumina
nvierii m sclda n razele ei. Eram un alt om, pentru c: pierdut
am fost si m-am aflat, mort am fost si-am nviat.
Am revenit pe prici, m-am ntins si m-a cuprins un somn
profund, nct abia la masa de sear au reusit camarazii s m
trezeasc. Nu mai dormisem asa de patru ani de zile.
Pastele lui 1954 au fost pentru mine adevrata nastere si
nviere; un eveniment crucial pentru credinta si gndirea mea.
Se instalase n sufletul meu, n locul groazei si fricii pe care o
trisem timp de patru ani, o putere care fcea s nu m mai tem de
nimic, dect de Dumnezeu135.
135 Cnd harul s-ar nmulti n om, atunci ntru dorirea drepttii frica mortii

Mlastina disperrii

325

De-acum, pentru mine, nchisoarea nu mai era nctusare, ci

libertate deplin136. Cu toate c trupul mi rmsese n lanturi,
sufletul era liber de orice m-ar fi atras n viata aceasta pmnteasc.
Era libertatea dat de Fiul lui Dumnezeu, cnd a spus: Eu v dau
adevrata libertate. Zidurile nchisorii, lactele si lanturile care ne
strngeau si ne zvorau, pentru mine aveau mai putin important; eu
triam pe alte coordonate ale existentei. Nu numai sufletul, gndirea,
ntelegerea si trirea mea erau altele, dar si neputinciosul meu trup,
slbit aproape pn la distrofie, se ntrise.
Aceia ce vor citi cu bunvoint si rbdare acest capitol, vor
cunoaste cred de ce gndesc si triesc asa cum am artat n
mrturisirile mele.
Am mai stat n acea camer nc vreo lun, timp n care am
avut cele mai rodnice discutii cu iubitul meu prieten si camarad
Gheorghe Jimboiu. Dup aceea, el a fost luat si dus la anchet unde,
am aflat mai trziu, la Aiud, boala i s-a agravat si fiind supus la un
regim sever si fr medicamente, a murit ca un martir. Am aceast
credint intim c Dumnezeu l-a primit n ceruri n rndurile
sfintilor.
Dup plecarea lui Jimboiu, parc se rupsese ceva n mine si lam rugat pe Virgil Lungeanu, colegul meu, s-mi fac iesirea din
aceast camer si s m trimit pe celular. La insistentele mele, am
fost transferat la camera nr. 1 parter, n cldirea mare a nchisorii.

Camera 1 celular
n aceast camer am ntlnit multi camarazi care trecuser
prin demascri, precum si pe bunul meu prieten si camarad Lefa
Aristide, care nu trecuse pe acolo. El avusese sansa s fie afectat ca
medic la cabinetul din Pitesti, iar de acolo n toamna lui 1949, ca prin

lesne i se face lui defimat, si pricini multe afl cineva n sufletul su c se cade
pentru frica de Dumnezeu a suferi necazul (Sfntul Isaac Sirul, Cuvntul 1)
136 Domnul este Duh, si unde este Duhul Domnului, acolo este libertate
(II Corinteni 3, 17). Stati deci tari n libertatea cu care Hristos ne-a fcut liberi si
nu v prindeti iarsi n jugul robiei (Galateni 5, 1) (n. ed.)

326

Dumitru Bordeianu

minune, s fie dus, mpreun cu cei bolnavi de tuberculoz, pentru un

abces rece, la sanatoriul penitenciar de la Trgu Ocna.
Lefa, student n anul V de Medicin, a fcut minuni la Trgu
Ocna cu bolnavii tuberculosi. Medicul oficial, temndu-se de
rspndirea bolii, i-a dat mn liber s ngrijeasc el bolnavii. Acolo
l-a cunoscut si pe Valeriu Gafencu, sub a crui influent a trit.
Un anume pastor, Wurmbrand, trecut prin demascri, s-a
mbolnvit si el de tuberculoz, n urma torturilor, si a fost trimis la
Trgu Ocna, unde Lefa l-a ngrijit, salvndu-i viata. Cnd a prsit
nchisoarea de la Trgu Ocna, Wurmbrand i-a spus lui Lefa:
Datorit tie, si ngrijirii pe care mi-ai dat-o, sunt n viat; n-am s te
uit niciodat. Asa au nteles acesti tineri legionari s-si ajute
semenii, indiferent de ceea ce erau ei137.
Ct am stat n acea camer, din cauza unei turntorii, am fost
pedepsit, mpreun cu Lefa si Stupu, cu arest sever la beci, care se
gsea sub nivelul albiei Somesului si de aceea pe jos era numai ap.
Regimul la beci era foarte sever, primind doar o jumtate de
portie tot la dou zile. Noaptea dormeam pe niste scnduri puse pe
capre care n timpul zilei erau scoase pe culoar. Pe cimentul celulei
aveam puse scnduri, s nu intre apa n bocanci. De cnd se
petrecuse cu mine minunea, suportam mai usor suferinta.
ntr-o zi, am fost scos de un gardian si dus n cldirea
administratiei. Trecnd printr-o camer cu birouri, unde lucrau
femei, ale cror chipuri nu le mai vzusem de sase ani de zile, le-am
spus: Srut minile!. N-am apucat s pronunt ns bine cuvintele,
c m-am trezit cu un pumn zdravn n ceaf. Lovitura m-a dobort la
pmnt; femeile, vznd scena, au rmas nmrmurite.
Reprezentantul clasei muncitoare, al proletariatului, avnd un alt fel
137 Potrivit relatrii domnului Lefa, pastorul a fost salvat de la moarte de
antibioticele primite de la Valeriu Gafencu, foarte rare la acea dat, pe care acesta a
refuzat s le ia sau s le cedeze unui camarad, cu toate insistentele prietenilor. El
nsusi nu mai avea nevoie, boala sa era prea naintat. De ce nu a vrut s salveze
vreun camarad s-a vzut abia dup ce Wurmbrand, evreul eretic, s-a botezat n
dreapta credint. E drept, dup ce s-a eliberat si a emigrat, a revenit la rtcirea
protestant. Aceasta este ns problema lui; Valeriu Gafencu si-a fcut datoria, la
ndemnul Duhului Sfnt: cu pretul vietii unui camarad, dac nu a vietii proprii, a
ntors la dreapta credint un suflet pierdut. Acesta este unul dintre argumentele ce se
aduc n favoarea canonizrii sale. (n. ed.)

Mlastina disperrii

327

de educatie, a tinut s m dojeneasc n fata lor: Tu, banditule, nu

ai voie s spui doamnelor: srut minile.
Din acea camer am fost dus apoi de gardian pe un culoar,
ntr-un birou de anchet. n fata mea a aprut un tnr ofiter de
Securitate, care m-a poftit politicos s iau loc pe scaun.
Dup ce m-am asezat, ofiterul, msurndu-m de sus pn jos,
m ntreab: De unde te-au scos, domnule, de arti n halul sta?
De la beci, i rspund eu. Dar la frunte ce ai'? Nu voiam s-i
descriu scena cu femeile dar, la insistentele lui, i-am spus totul,
subliniind faptul c aceasta este morala si civilizatia proletar. n fata
mea, ofiterul a fcut un raport de pedepsire a gardianului care m-a
lovit. ns el nu stia c directorul nchisorii era faimosul Goiciu!
Contrariat de regimul pe care l aveau detinutii politici, a trecut
apoi la un alt subiect. Venea de la Galati s ancheteze niste cazuri de
medici de la Tecuci care fuseser colegi de an cu mine la Facultatea
de Medicin din Iasi. Colegul meu Lunguleac declarase la Pitesti c
acestia ar fi avut legturi cu legionarii n timpul faculttii. Era pentru
a doua oar c luam cunostint de faptul c Securitatea se folosea de
declaratiile noastre date la Pitesti pentru a aresta, judeca si condamna
pe totii acei ce avuseser tangent cu noi. Cum as fi putut s
recunosc o declaratie care s trimit n nchisoare fiinte nevinovate?!
La acea or, suferinta fizic avea mai putin important pentru
mine, si de aceea i-am spus categoric ofiterului c nu recunosc si nu
mai dau nici un fel de declaratie nimnui, cerndu-i s m trimit de
unde venisem. Hotrrea mea ferm l-a determinat pe ofiter s
cheme gardianul s m duc la beci.
Un fapt de retinut este si acela al pstrrii secretului n
nchisorile comuniste din Romnia. Pe timpul lui Antonescu era
altfel, comunicarea ntre detinutii politici se fceau printr-un sistem
foarte simplu de bti cu pumnul n perete.
La Gherla, multi dintre camarazii nostri studenti la Politehnic
cunosteau alfabetul Morse si s-a ajuns astfel ca, prin tevile de
calorifer si prin peretii celulelor, s se comunice perfect.
Descoperirea aceasta ingenioas s-a datorat lui Tomut Octavian din
camera 1 parter, azi inginer, pe atunci unul din cei mai buni studenti
ai Politehnicii din Bucuresti.

328

Dumitru Bordeianu

Dar, cum nu aveam aparate pentru transmiterea mesajelor,

trebuia gsit metoda de a reprezenta punctele si liniile alfabetului.
Tomut a sugerat s se bat punctul cu o lovitur scurt iar linia cu
dou lovituri apropiate, aproape suprapuse, metod care a fost repede
transmis tuturor celulelor. Comunicarea s-a fcut la nceput de la
fereastr la fereastr, pn s-a nvtat alfabetul.
i astfel, din vara anului 1954, n dubele-tren, dubele-masini
sau celulele de securitate, secretul a fost spulberat complet. Se
transmiteau tot felul de informatii, de la cele mai banale, pn la cele
politice, stiintifice, literare, filozofice, teologice.
La Aiud, fiind n celul cu Eugen Mgirescu, am constatat c
el era foarte familiarizat cu acest mod de comunicare: plimbndu-se
prin camer, nregistra tot ce se transmitea prin teav. Lui Ion
Munteanu i era de ajuns s nteleag dou sau trei litere dintr-un
cuvnt, pentru a deduce restul. Se ajunsese pn acolo cu
specializarea, nct nu se mai btea tot cuvntul, ceea ce reducea
enorm timpul de transmitere.
Multe din poemele autorilor romni sau strini au fost
transmise prin acest procedeu si nvtate pe de rost. Asa au fost
poeziile lui Radu Gyr, ale lui Nichifor Crainic si ale altor poeti tineri.
Toate perchezitiile se anuntau, de la parter si pn la etajele
superioare, prin alfabetul Morse.
Procedeul a fost pltit foarte scump de ctre detinuti138. Odat
prinsi, sute de insi au fost pedepsiti cu arest sever, multora dintre ei
trgndu-li-se si moartea din aceasta. Cu toate pedepsele ns si cu
toate sutele de victime care au czut, a fost imposibil de a mai opri
comunicarea dintre detinuti si secretul n-a mai putut fi asigurat. Ar fi
trebuit pentru aceasta s se suprime caloriferele sau s se pun un
gardian n fata fiecrei celule.
Tot pentru ntrirea secretului, n vara lui 1954 ferestrele
celulelor au fost prevzute cu obloane, n toate nchisorile din
Romnia.

138 Procedeul a obligat administratia comunist s aib si ea specialisti n

alfabetul Morse, astfel fiind suprimate nenumrate initiative ale detinutilor (n. ed.).

Mlastina disperrii

329

n celul cu badea Trifan

Pe avocatul Trifan l-am cunoscut n celula 32, la Gherla.
Auzisem n nchisoare de grupul Marian, fostul sef al judetului
Brasov si de Trifan, fost prefect legionar de Brasov, condamnati la
ani grei de nchisoare nc de pe timpul lui Antonescu. Un alt grup de
legionari condamnati atunci se strnsese n jurul lui Biris. Cele dou
grupuri aveau dou atitudini diferite ns. Unul tria si simtea n
spiritul Printilor rsriteni, iar altul tria si gndea n spiritul
Printilor apuseni139.
Ceea ce m-a impresionat plcut acolo, a fost ntelegerea cu
care cei mai n vrst i primeau pe tinerii care trecuser prin
demascri. Pentru acestia, integrarea n Legiune a fost foarte
prudent si smerit, pentru c duceam n spate tragedia trit la
Pitesti si Gherla, o revenire brusc riscnd s ne azvrle ntr-o
extrem periculoas. i totusi, majoritatea si-au revenit, n raport
direct cu cuantumul suferintei din decursul demascrilor.
139 Diferentierea este foarte bine fcut. Cea mai mare porunc din lege este
S iubesti pe Domnul Dumnezeul tu din toat inima ta, din tot sufletul tu, din tot
cugetul tu si din toat puterea ta (Marcu 12, 30); i aceasta este viata vesnic: S
Te cunoasc pe Tine, singurul Dumnezeu adevrat, si pe Iisus Hristos pe Care L-ai
trimis (Ioan 17, 3). Numai cine l iubeste pe Dumnezeu poate s-L cunoasc, dup
cuvintele Sfntului Apostol Petru: Puneti si din partea voastr toat srguinta si
adugati la credinta voastr: fapta bun, iar la fapta bun: cunostinta, la cunostint:
nfrnarea; la nfrnare: rbdarea; la rbdare: evlavia; la evlavie: iubirea frteasc,
iar la iubirea frteasc: dragostea de Dumnezeu. Cci dac aceste lucruri sunt n
voi si tot sporesc, ele nu v vor lsa nici trndavi, nici fr roade n cunoasterea
Domnului nostru Iisus Hristos. Iar cel ce nu are acestea este slab vztor si orb si a
uitat de curtirea pcatelor lui de demult (2 Petru 1, 5-9). Dragostea nu izvorste
din minte, ci din inim. Orice cugetare despre Dumnezeu pleste n fata simtirii Lui
cu inima. Iat deci c grupul lui Trifan era cel ce tria ntru Adevr.
Pe de alt parte, nu exist Printi Rsriteni si Apuseni. mprtirea aceasta
apartine scolasticii apusene, de care s-au contaminat si scolile de teologie din
Rsrit. Rtcirea apartine Apusului, care, ncepnd cu Augustin, Boethius, Isidor de
Sevilla, Theodulf, Alcuin si cei de dup dnsii (precum Thoma dAquino), au pus
cugetarea despre Dumnezeu mai presus de trirea Lui. Aceasta i-a dus la toate
rtcirile lor. Tot ei au fost cei care, numindu-i doctori si Printi ai Bisericii pe cei
enumerati mai sus (cnd ei, de fapt au fost cu totii niste nselati), i-au pus n umbr
pe tritorii Ortodoxiei din Apus (Sfntul Ciprian, Sfntul Ambrozie, etc). De aici
diferenta mentionat de Dumitru Bordeianu.
Biserica Ortodox a Rsritului a osndit rtcirile intelectualiste ale unor
Origen, Didim, Evagrie, Mihail Psellos, etc, drept erezii (n. ed.).

330

Dumitru Bordeianu

Perioada de nchisoare 1954-l964, a fost pentru noi, tineretul

Legionar, una de armonie, ntelegere, mprtsire de cunostinte si de
dragoste, spre deosebire de anii 1949-l954, (cinci ani de inactivitate
intelectual), cei mai ntunecati din viata noastr.
Celulele se transformaser n sli de cursuri, de liceu si
universitate. ranii si muncitorii nvtaser limbi strine,
memoraser sute de poezii, stiau matematic, fizic, chimie etc. si,
nu rareori, se angajau n discutii filozofico-religioase. Fiecare detinut
punea la dispozitia celorlalti tot ceea ce acumulase cu timpul.
Meritul pentru aceast armonie si pentru revenirea celor tineri
n snul Legiunii a fost mai ales al Bdiei Trifan, veteran n
nchisoare, cu patrusprezece ani deja executati, si al profesorului,
filozofului si poetului ardelean din Cluj, Ion Munteanu.
Munteanu fcea parte din elita legionar.
n schimb, Badea Trifan, apartinea generatiei eroice a
Cpitanului. De aceea era privit de noi, tinerii, ca un mit; cuvntul lui
si al printului Alexandru Ghica, cu care iar am stat n celul, era
pentru noi lege.
Ceea ce as dori s scot n evident n acest capitol este, mai
ales, modul de gndire si trire al celor dou orientri: rsritean si
apusean.
Marile personalitti care reprezentau cele dou lumi, m
preocupau n mod deosebit. Dup iadul din care scpasem si dup
ntlnirea cu Jimboiu, setea mea de nvttur m mpingea s aflu
cte ceva si despre alte moduri de trire a vietii crestine140.
Ion Munteanu era, dintre exponentii intelectuali greco-catolici
din Cluj, cel mai receptiv la tot ceea ce se ntmpla n camer. Un
intelectual de vrf, cult si talentat: scriitor, filozof si poet, stpnit de

140 Nu exist mai multe moduri de trire crestin, dup cum nu exist mai
multe Biserici ale lui Hristos. Adevrul este unul si nemprtit si se gseste exclusiv
n snul Bisericii Dreptmritoare. Alte moduri si alte biserici crestine sunt
ereziile, sectele care s-au desprins din Biserica Universal dintre care, cea mai
important, ca numr de aderenti si putere politic, este erezia catolic. Asa-numitul
greco-catolicism nu reprezint dect formula hibrid prin care cezarismul papal a
reusit s-si mplineasc visul secular: nimicirea dreptei credinte n prtile romnesti,
mostenitoare ale Bizantului, distrus tot de catolici, prin aliatii lor pgni, turcii
osmanli. (n. ed.)

Mlastina disperrii

331

rationalismul apusean, nu mai pstrase nimic din Ortodoxie141. n

discutii, cuta s m atrag n sfera lui de influent, s gndesc, si s
triesc ca el.
Opusul lui, prin judecata si trirea crestin-ortodox, Badea
Trifan, era mai cald si cuvntul lui mi mergea la inim, nu se adresa
ratiunii142.
n aceast atmosfer, ca unul ce triam ortodoxia, eu l-am ales
drept cluz pe Badea Trifan; nu l-am respins ns nici pe
Munteanu.
Se apropia Pastele lui 1955. Trecuse un an de la minunea
svrsit de Dumnezeu cu mine si un an de la cunoasterea lui
Jimboiu.
Sptmna Patimilor acestor sfinte Pasti a fost pentru mine o
adevrat aniversare; am trit-o n cint si smerenie, sufletul meu
era mereu atintit spre Golgota. n general, toti triau cu smerenie
Patimile Fiului lui Dumnezeu.
De multe ori suntem nclinati s credem numai ceea ce vedem.
i atunci ni se pare c nu mai avem nevoie de credint, deoarece
credinta opereaz acolo unde nu vedem si unde posibilittile de
cunoastere rational devin neputincioase.
Nu observasem cum a trit sptmna Patimilor Jimboiu, n
1954, pentru c el era foarte discret n manifestri; n schimb l-am
vzut pe Badea Trifan, de Luni si pn n Smbta Mare.
Ceea ce am vzut la el a fost mai mult dect impresionant.
Luni dimineata am vrut s stau de vorb cu el, despre trirea
duhovniceasc din aceast Sfnt Sptmn. Spre marea mea
141 Ratiunea lumeasc nu are nici un loc n viata duhovniceasc. n epoca
noastr nmultindu-se cunostintele, ncrederea n ratiune a zguduit credinta din
temelii si a umplut sufletele de semne de ntrebare si de ndoieli. De aceea suntem
lipsiti de minuni, pentru c minunea se trieste si nu se explic prin ratiune.
Dimpotriv, credinta n Dumnezeu aduce la noi puterea Dumnezeiasc si toate
concluziile omenesti le rstoarn. Face minuni, nvie morti si las stiinta cu gura
cscat. Cel ce crede c va putea cunoaste tainele lui Dumnezeu cu teoria exterioar,
stiintific, seamn cu neghiobul care vrea s vad raiul cu telescopul (Cuviosul
Paisie Aghioritul, Cu durere si dragoste pentru omul contemporan) (n. ed.).
142 Omul caut la fat, iar Dumnezeu caut la inim (I mprati 16, 7).
Iat un mplinitor al cuvntului: D-Mi, fiule, inima ta, si ochii ti s pzeasc cile
Mele (Pilde 23, 26) (n. ed.).

332

Dumitru Bordeianu

surprindere ns, cnd m-am apropiat, am observat cum plngea cu

siroaie de lacrimi. Cei din camer, la dorinta lui, i rezervaser un
colt pe prici. Mi-a fost rusine c l-am deranjat si toat Sptmna
Patimilor n-am mai putut sta de vorb cu el. Era retras n acest
coltisor si plngea n continuu, privind cu ochii sufletului si simtind
cu inima suferintele Fiului lui Dumnezeu rstignit pe cruce, pe
Golgota. i impresionase pe toti cei din camer ntr-att, nct
ntreaga Sptmn Mare a fost una de doliu.
Miscat de cele vzute la Badea Trifan, mi-am ndreptat atentia
si la Ion Munteanu si m-am convins de diferenta dintre trirea
ortodox si cea catolic. Trifan tria cu inima, Munteanu cu ratiunea.
Pe Munteanu nu l-am vzut o singur dat s verse o lacrim pe tot
parcursul Sptmnii Patimilor, n timp ce Trifan plngea cum
plnge o mam care si-a pierdut unicul copil. Trifan simtea calvarul
de pe Golgota, pe cnd Munteanu l gndea.
M-am convins apoi pentru tot restul zilelor mele, s-i imit pe
Jimboiu si pe Badea Trifan, ca pe fratii cei mai apropiati de sufletul
meu.
M-am ntrebat cti crestini de pe pmnt sunt n stare de o
trire ca a lor? Iar eu, putea-voi oare vrsa o lacrim, privind cu ochii
sufletului ctre Golgota? Da! Dumnezeu m-a nvrednicit de
cutremurul jertfei!
n timpul acelor Sfinte Pasti am vzut fata luminoas a lui
Badea Trifan artnd ca fetele marilor mistici143 romni, ca a
Printelui Cleopa Ilie, a Printelui Argatu, a Printelui Arsenie etc.

143 Adic nevoitori care, prin desptimire au ajuns la vederea

duhovniceasc, au ajuns tainici ai lui Dumnezeu. n contextul de fat, ca n ntreaga
lucrare de altfel, termenul de mistic are o nuant catolic, trimitnd la o cunoastere
esoteric, specific magiei, si nu misticii. Termenul a fost compromis de ctre
catolici; misticii lor, contemplatori ai sacrelor mistere, au fost niste mari
nselati. Lipsiti de harul Duhului Sfnt, ca unii ce s-au lepdat de dreapta credint, ei
au ajuns jucria dracilor, care le-au insuflat cele mai amgitoare triri ale lumii de
dincolo. Vezi pe aceast tem lucrarea Sfntului Ignatie Briancianinov Despre
nselare, capitolul referitor la Toma de Kempis, Ignatiu de Loyola, Francisc din
Asissi si alti cuviosi si sfinti care au petrecut n cea mai desvrsit orbire
duhovniceasc. (n. ed.)

Mlastina disperrii

333

Plecarea din Gherla

Dac la Gherla am trit groaza mortii si iadul pe pmnt, tot
aici am renscut, am nviat si am iesit la mal din mlastina
dezndejdii. Dar nu cu neputintele si slbiciunile mele omenesti, ci
numai cu ajutorul lui Dumnezeu, cruia nu sunt vrednic a-I multumi.
n nchisoarea Gherla mi s-au cimentat pentru toat viata
credinta, gndirea, ntelegerea si trirea. Dac n cei patru ani am
trit chinurile iadului, aici am vzut si lumina care duce la mntuire.
Pare paradoxal, dar n aceast nchisoare, pe care am ajuns s o
iubesc, considernd-o ca locul nvierii mele, am cunoscut oameni pe
care nu i-as fi ntlnit altfel niciodat n viat.
La sfrsitul verii lui 1955, cei cu condamnri de la zece ani n
sus am fost pusi n lanturi si, cu primele loturi, am plecat spre
nchisoarea din Aiud.
Acolo am fost informati c nchisorile din Romnia se
mprtiser dup apartenenta politic a detinutilor.
Astfel, cea mai mare nchisoare din tar era rezervat
detinutilor politici legionari, fiindc numrul lor depsea cu mult pe
cel al membrilor partidelor zise istorice, repartizati la nchisori mai
mici, desi astzi se fabuleaz c greul l-au dus acestia din urm.
n iarna lui 1960, n februarie, am fost prins de gardianul sef
de sectie scriind pe talpa bocancului niste nsemnri pe care voiam s
le memorez. Mi s-a fcut raport pentru arest sever, pedeaps care,
pn la o lun, era dat de directorul nchisorii, iar peste o lun, doar
de Ministerul de Interne.
Dup aprobarea raportului fcut de gardian, care m pedepsise
cu un arest sever de douzeci de zile, am fost prezentat la vizita
medical, unde urma s se decid dac eram apt sau nu s execut
pedeapsa.
Pe celular, la etajul II, era medic fostul meu coleg de an si de
sal la facultatea de Medicin din Iasi, Ion Ciocan din Galati. Nu-l
vzusem pn atunci. La data aceea, medici oficiali la Aiud mai erau
si sotii Badea.
Dup o vizit foarte sumar, acest coleg mi-a scris pe raport
cuvntul apt, cu toate c eram slbit ca o stafie.

334

Dumitru Bordeianu

Revoltat de aceast criminal inconstient si profitnd de

absenta de o clip a gardianului, l-am privit drept n ochi si l-am
ntrebat:
Tu stii, criminalule, unde m trimiti? Nu mi-a rspuns. Era
convins c nu-l mai cunosc dup unsprezece ani de nchisoare.
L-am msurat apoi de sus pn jos era gras ca un taur hrnit
pentru abator, din minimul tain al detinutilor pe cel ce-si vnduse
pentru un blid de linte constiinta de medic.
Pironindu-l cu privirea, am reluat acuza:
Mi, criminalule, nu m cunosti?
Surprins, nu a mai putut evita rspunsul si mi-a zis:
Drag Bordeianu, te cunosc, dar pentru c nu pot suporta
nchisoarea si foamea, mi-am vndut constiinta de medic!
O s te bat Dumnezeu; esti un criminal odios, trimiti
oameni nevinovati la moarte, i-am spus eu, gndindu-m la doctorul
Mrculescu, a crui demnitate iesea la lumin, n contrast cu ceea ce
era acest mcelar. Dup Ciocan, eu eram apt - n plin iarn,
numai n zeghe si cu hran tot la trei zile - s stau timp de douzeci
de zile la arest.
Cum nu mai primisem n nchisoare nici un pachet de haine,
mai aveam cu mine, din anul 1949, de la Pitesti, o singur flanel si o
pereche de izmene, crpite petec peste petec. Cei pedepsiti cu arest
sever nu aveau dreptul dect la zeghe, o cmas si o izman de
penitenciar, bonet, bocanci si ciorapi subtiri.
Apoi am fost anuntat de seful de sectie s m pregtesc pentru
a fi condus pe sectia de arest sever; n afar de cmas si izmene miam tras pe mine si flanela groas, de care am amintit.
Dup aceea am fost condus de gardianul de la etaj pe sectia de
arest sever.
Redau cteva detalii n legtur cu aceast sectie. Era situat n
continuarea cldirii din mijloc a nchisorii Aiud. Avea celule mici, cu
ciment pe jos, fr nclzire, cu un gemulet sus, n colt, deschis iarna
si nchis vara si o tinet pentru necesitti, fr capac ns. Peretii erau
umezi si se spunea c se pusese anume sare n tencuiala lor. De
dormit, nu puteai dormi dect fie pe tinet, fie pe ciment.
Cnd am ajuns, gardianul de pe sectie s-a uitat la mine, m-a
msurat cu privirea si s-a multumit s-mi deschid boxa ca s intru,
fr a controla dac mbrcmintea corespundea sau nu

Mlastina disperrii

335

regulamentului. Dumnezeu i dduse gardianului acest bun gnd,

pentru c mila Lui era cu mine.
Am considerat acest fapt ca o minune Dumnezeiasc, ce m-a
scpat de la o moarte sigur. Numai cu mbrcmintea subtire
impus celor pedepsiti, n mijloc de iarn, n-as fi rezistat.
Era att de frig, nct apa de but ce ni se da tot la trei zile, era
mereu nghetat. ns datorit rugciunii am rezistat.
Dumnezeu a binevoit s-mi dea putere ca, desi aveam un fizic
asa de subrezit, s m pot misca prin celul ca s nu nghet. n fiecare
zi primeam vizita ofiterului politic, s vad dac mai sunt n viat.
Ctre sfrsitul chinului ns, nu m mai puteam misca, si am
czut inert pe tinet. Am fost scos de cei doi gardieni si dus de
subsuori pn la celula mea. Cnd s-a deschis usa celulei, gardienii
au spus un singur cuvnt camarazilor mei: Luati-l!, si m-au
abandonat. Camarazii s-au repezit la mine, m-au luat n brate, m-au
ntins pe pat, m-au dezbrcat si au nceput s-mi maseze tot corpul ca
s m dezghete.
Nu am simtit n viata mea o cldur mai prietenoas ca n acel
moment, dragostea camaradereasc ce nu se poate exprima n
cuvinte. n tot timpul absentei mele, ei opriser pentru mine feliuta
lor de pine, pe care o primeau dimineata, la ceai.
*
Acum, cteva cuvinte privind reeducarea de la Aiud.
n mai 1962, am fost scos din celul si dus n curtea nchisorii.
Mai aveam un an pn la expirarea condamnrii. Nu vedeam
n evadare o solutie; din contr, ea nu mi-ar fi adus dect complicatii,
fapt pe care si ofiterii politici l cunosteau. De aceea, am fost dus n
cldirile grdinii de zarzavaturi, care se gsea la vreo doi kilometri
distant, pe malul Muresului. Acolo am stat pn n luna noiembrie.
ntre timp, n nchisoare ncepuse reeducarea: un fel de
mascarad fcut sub supravegherea colonelului de securitate
Crciun, directorul nchisorii.
Prin septembrie-octombrie, a nceput reeducarea si la grdin.
ntrebat dac particip si eu la acel blci, am spus c nu.
La sfrsitul lunii noiembrie 1962, ntr-o Duminic dimineata,
ne-am trezit n curte cu o dub si mai multe masini mici. Ni s-a
ordonat s ne grupm n careu pe un teren n form de amfiteatru.

336

Dumitru Bordeianu

Era o zi frumoas, nsorit. n fata acestui amfiteatru au fost scosi

patru camarazi: profesorul de matematic Munteanu de la Cluj,
doctorul ercianu de la Buzu, Dutu Dumitru, fost elev la coala
militar de ofiteri din Ploiesti, arestat si condamnat nc de pe timpul
lui Antonescu si ultimul, Dumitru Bordeianu.
Primul pus s vorbeasc n fata detinutilor a fost doctorul
ercianu, care n nchisoare a avut o tinut ireprosabil. Fcuse
parte din grupul reactiunii legionare si a refuzat s vorbeasc. A
urmat la cuvnt profesorul Munteanu. i el a rspuns categoric nu.
Dutu, cu douzeci de ani de nchisoare n spate, executati, s-a
rezumat la o singur fraz: Eu cu astfel de oameni nici nu stau de
vorb!
Pentru mine, a fost primul si ultimul discurs politic pe care lam tinut n viata mea. n timpul lui, cei patru colonei de la Interne,
directorul nchisorii Crciun si colonelul Ivan, se uitau la mine parc
hipnotizati. Am vorbit timp de 20 de minute despre reeducarea de la
Suceava si despre demascrile de la Pitesti si Gherla. M ascultau
toti, att detinutii ct si oficialii, curiosi si interesati s afle ce
spuneam. Eram convins c voi fi oprit s vorbesc dar, spre
surprinderea mea, am fost lsat s-mi termin pledoaria, ncheind cu:
Eu nu ader la acest blci, la aceast mascarad, pentru c am mai
trit patru ani n astfel de situatii!.
Detinutii din amfiteatru, adusi s ne huiduiasc, parc
amutiser. Nici unul n-a scos un cuvnt. Pentru mine a fost cea mai
mare satisfactie politic pe care mi-a oferit-o viata.
Cum am terminat ns, am auzit, fr s stiu de unde venea
ordinul: Puneti-l n lanturi pe acest bandit si pe toti ceilalti ca el!
Ct ai bate din palme, am fost toti patru pusi n lanturi, bgati
n dub si izolati pe celular, cte unul singur n celul, pn la
nceputul lunii mai, 1963.
Din aceast celul de izolare am fost dus ntr-o alta, unde l-am
ntlnit pe Gheorghe Calciu. Trecuser zece ani de cnd nu ne mai
vzusem.
La 15 mai 1963, Calciu a fost dus n primul domiciliu
obligatoriu, iar pe 8 iunie, acelasi an, am fost dus si eu tot n
Brgan, n acelasi sat, Viisoara, din raionul Slobozia.
n 1964 am fost apoi pus n libertate si apoi, dup alti douzeci
si cinci de ani de urmriri, anchete si amenintri, am avut

Mlastina disperrii

337

posibilitatea s ajung n lumea liber, n Australia, Statul Victoria.

Aici am putut s scriu ceea ce am scris si mrturisirile mele au putut
s vad lumina tiparului.

ncheiere
nainte de a ncheia ceea ce am scris, tin s multumesc din
toat inima domnului Horia Sima, eful Miscrii Legionare, care ma sftuit s spun aceste lucruri trite despre tineretul legionar,
studenti, elevi si muncitori, trecuti prin cumplita dram de la Pitesti
si Gherla; sfat si ajutor fr de care aceste mrturisiri n-ar fi vzut
lumina zilei.
Cred c numai cei care au trecut prin Pitesti si Gherla ar avea
dreptul si datoria s scrie despre aceast sit a satanei, care au fost
demascrile din cele dou nchisori ale mortii.
Cei care au scris pn acum despre aceast dram au fcut-o
astfel: unii au scris din povestirile si fabulatiile altora, trecuti
marginal prin demascri; altii, stpniti si mnati de o nestvilit ur
fat de Miscarea Legionar, au sustinut ideea c demascrile de la
Pitesti si de la Gerla nu au fost exercitate asupra tineretului legionar.
Pe toti acesti denigratori, aflati n slujba nu stiu cror forte oculte,
fr fric de Dumnezeu si rusine de oameni, fr cel mai elementar
bun simt, s-i judece Dumnezeu dup dreptatea si voia Lui.
Redau mai jos un crmpei foarte gritor, dintr-o poezie a
tnrului poet legionar, Aurel Visovan, cu care am mprtit zile de
neuitat n demascrile de la Pitesti, la camera 3 subsol.
MOMENT PITETEAN
Opriti-v din hohote nebuni!
n rsul vostru negru fierb clocote de snge,
Din rnjetul satanicei furtuni
Pe cine-ati rstignit din nou nebuni?
Ce cntec sfnt n scrsnet greu se frnge?!
O! Dans n ritm macabru

338

Dumitru Bordeianu

Apocaliptic ropot de prohodiri ciudate

Cer negru, negru clopot
Ce-ntunecat se zbate si
Bate, bate, bate
Morti vii, stafii,
i cte-un nger mat
Ce-a nghetat,
plecat n vesnicii
Morti vii, stafii,
i urlete surpate de nebuni
O, Doamne, unde esti?!
De ce n-aprinzi minuni,
minuni ceresti?!
Pe unde esti?
O, Doamne, unde esti?!

Din neptruns nici un rspuns

.
Pitesti Pitesti Pitesti
Noi, tineretul legionar, din cea mai fraged tinerete, am fost si
suntem n transee, flmnzi si nsetati, dispretuiti, umiliti, prigoniti,
torturati, anchetati si judecati pe nedrept, nchisi n lagre si
nchisori, denigrati, n permanent suferint si ucisi ca niste cini
turbati. Poporul ns ne-a iubit, pentru c lupta noastr pentru el am
angajat-o, ca s fie n sfrsit stpn pe glia si avutul lui.
Convingerea mea e, dup cum am mai relatat, c atunci cnd
am fost anchetat la nchisoarea din Pitesti, la 26 octombrie 1949, de
ctre personajul cu fizionomie de rus get-beget, acesta si avea planul
reeducrii deja ntocmit la Moscova, probabil la sugestia lui Stalin si
cu stirea celor trei ministri comunisti: Ana Pauker, Teohari
Georgescu si Vasile Luca. Acestia au format echipa biroului Central
al Partidului Comunist (binenteles, si cu consimtmntul lui
Gheorghiu Dej) care, cu ajutorul generalului Nicolski, comandantul
Securittii, si cu al unuia dintre ajutoarele lui, colonelul Zeller, a

Mlastina disperrii

339

condus, ordonat si verificat personal demascrile de la Pitesti si

Gherla.
Ei au fost cei care au initiat si aplicat planul pentru
nmormntarea tineretului legionar.
Asa c, planul nu a fost fcut pentru un alt tineret romn, ci
numai mpotriva tineretului legionar, care avea o continuitate n lupt
si prigoan din 1933 si pn n 1948 o ideologie si o educatie
bine puse la punct144. La data cnd s-au declansat demascrile,
tineretul nelegionar reprezenta un numr infim. Elevii legionari au
fost peste 90%, veniti din toate Frtiile de Cruce din tar.
La Suceava, n anul 1948, nchisoarea numra cteva sute de
elevi legionari. Tot aici se gseau si o multime de studenti din
Centrul Universitar Legionar Iasi, apoi conducerea Frtiilor de Cruce
de la liceele din Moldova: Comsa Ieronim, C. Strchinaru, M. Lates,
L. oltuz, etc...
Tinerii studenti si elevi nelegionari care au trecut prin
demascrile din Pitesti si Gherla ar putea spune si ei, nominal, cti au
fost ucisi dintre ei, cti au ncercat s se sinucid, cti s-au sinucis,
cti au nnebunit. Tinerii nelegionari nu aveau nevoie de demascare
sau reeducare.
Tinerii nelegionari au trecut prin nchisoare ca fii de chiaburi,
de ofiteri deblocati, de preoti, politisti si jandarmi, sau ca exponenti
ai burgheziei, dati afar din licee sau facultti. Ca argument al
celor afirmate mai sus, dau un exemplu frapant: la Facultatea de
Medicin din Iasi, care n cei sase ani de studii numra vreo dou mii
de studenti, numai un singur student nelegionar, un trnist, a fost
arestat si dus la Suceava, dup anchet fiind imediat pus n libertate.
Din anul meu, unde eram vreo trei sute de studenti, numai
legionarii au fost arestati si condamnati la ani grei de nchisoare;
dintre ceilalti, rmasi liberi, multi aveau s ngroase rndurile
membrilor de partid, fie ca activisti, securisti sau oameni de
ncredere n posturi de conducere. Asa c nu mai era nevoie s fie
demascati sau reeducati, fiindc o fcuser ei nsisi, fr ajutorul
144 Iuda era stpn pe sufletele romnilor. Singurii care i se opuseser erau
legionarii, asadar crestinii rmasi ntr-o tar pustiit de ateism si patimi. Prin
instalarea comunismului, jidovii au cptat mn liber pentru a se rzbuna, conform
Talmudului, si a-si desvrsi opera de nimicire a crestinismului romnesc (n. ed.).

340

Dumitru Bordeianu

nimnui. De la profesorii universitari, pn la ultimul student, au

profitat de mprejurri ca s se pun la adpost, cochetnd fr jen
cu ocupantul si uitnd c neamul nostru se afla la marginea
prpastiei, amenintat s fie descompus n esenta lui intim.
Tineretul legionar a fost constient de acest pericol si s-a
angajat din toate puterile s evite ireparabilul. Faptul c demascrile
de la Pitesti si Gherla au fost ndreptate exclusiv mpotriva tineretului
legionar, o dovedesc si miile de jertfe din rndurile sale. i dac
totusi s-ar gsi cineva s conteste acest lucru, acestia n-ar fi dect cei
ce au complotat cu ocupantul. Istoria a nregistrat ns druirea pe
altarul patriei a celor ucisi, sinucisi, nnebuniti, mbolnviti si morti
din cauza torturilor si a conditiilor inumane de detentie. M fac
exponentul tuturor fostilor tineri legionari, spunnd c, dac acestia
ar mai avea de ales ntre o nou demascare si moarte, sunt sigur c de
sute de ori ar prefera moartea. Eu nsumi n-as ezita o clip a alege
moartea, n locul chinurilor continue ale demascrilor prin care am
trecut.
Iat concluzia demascrilor:
- pe bandit s nu-l crezi niciodat ce spune;
- n bandit nu trebuie s ai ncredere;
- banditul niciodat nu este sincer,
- banditul caut ntotdeauna s ascund ce stie;
- banditul ncearc s induc n eroare;
- banditul nu poate fi reeducat, de aceea el trebuie demascat
(torturat) n continuu, pn moare.
De zeci de ori le-am auzit pe toate acestea din gura lui
urcanu si a colaboratorilor lui.
Din ancheta la care am fost supus la 26 octombrie 1949, dup
toate aparentele (si ulterior din spusele directorului nchisorii,
Dumitrescu, ale primului gardian si ale altor gardieni) de ctre
Nicolski, mi reveneau mereu ca un leitmotiv urmtoarele spuse: n
nchisoarea aceasta voi, banditilor de legionari, sunteti acum n jur de
80% si cutati s-i convertiti si pe ceilalti, atrgndu-i n tabra
voastr, ca s-i faceti legionari, o s v stim si gndurile, s-ar
putea s spui c nu mai esti legionar, voi, banditilor de legionari,
sunteti n mna noastr si o s facem din voi tot ceea ce vrem pentru
c avem metode, din beton armat s fiti si tot v nmuiem.

Mlastina disperrii

341

Cu cteva exceptii, majoritatea dintre noi au fost ndrciti.

Unii mai triesc si azi. Altii au avut moarte de martir. Se exclud cei
ucisi, iar cei care au nnebunit sunt o categorie aparte.
Majoritatea dintre noi am trit o nebunie colectiv, ndrcirea
si dezumanizarea, ajungnd pe culmile disperrii.
Doza de tortur a celor ce treceau prin demascri a fost
administrat n functie de:
- credinta n Dumnezeu si valorile morale crestine;
- credinta si atasamentul fat de Miscarea Legionar, doctrina
legionar, Cpitan si sefii legionari si, n special, fat de Horia Sima;
- vechimea, functia si pozitia n Miscarea Legionar;
- posibilittile intelectuale si profesionale;
- gradul de influent fat de ceilalti tineri;
- trirea moral si puterea combativ;
Aceste torturi, nemaintlnite n istoria detentiei dect poate n
Asia, au fost aplicate prin noi, de noi si pentru noi.
Ce s-a observat dup realizarea acestui plan? n plan au
prevzut zdrobirea pentru totdeauna a tineretului legionar, dar s-au
nselat, realiznd doar aproximativ 10% din acest plan.
Nu s-au asteptat la attia morti, ncercri de sinucidere,
nnebuniti, precum si la atta rezistent din partea tineretului
legionar. Desi au scos de la noi, prin torturi de nesuportat, peste 90%
din ceea ce nu declarasem la anchetele oficiale, nu au putut scoate
din inima noastr credinta n Dumnezeu, valorile morale crestine si
cele ale Legiunii.
Nu au reusit s fac din toti niste posedati si ucigasi
ireversibili si nu au putut folosi dect foarte putini ca turntori, n
nchisoare sau n afara ei.
Nencrederea ntre noi a fost pasager si forurile superioare nu
s-au asteptat la revenirea si unitatea noastr.
Nu au putut pstra secretul demascrilor.
n loc s fim distrusi si nmormntati, istoria ne-a plasat pe
incredibilele culmi ale rbdrii si rezistentei, ca exponenti ai luptei
neamului nostru, mpotriva rului si a bolsevismului.
Am vzut care au fost responsabilii acestui genocid, iar
victimele, repet, au fost n proportie de 90% legionari. E de retinut
esenta crestin a acestui tineret: el a ajuns la o astfel de trire, nct a

342

Dumitru Bordeianu

putut s-i ierte pe toti cei ce i-au torturat, fie acestia camarazi, colegi
sau dusmani.
Demascrile cu torturile folosite la Pitesti si Gherla nu s-au
aplicat nici unui alt tineret studios din trile stpnite de comunisti si
nu avem certitudinea c s-ar fi aplicat mcar n gulagurile din
U.R.S.S.
Miscarea Legionar este unic n lume, prin politica si
finalitatea ei, precum unic a fost si demascarea cu metodele ei de
tortur continu145.
Tuturor dusmanilor nostri le rspundem prin cuvintele
fariseului Gamaliel: i acum eu v spun, nu v necjiti pe oamenii
acestia, ci lsati-i n pace. Dac ncercarea sau lucrarea aceasta este
de la oameni, se va nimici, dar dac este de la Dumnezeu, n-o veti
putea nimici. S nu v pomeniti c luptati mpotriva lui Dumnezeu
(Faptele Apostolilor 5, 38 - 39).
Deci, dac Legiunea este mpotriva lui Dumnezeu, se va
nimici, dar dac ea slujeste lui Dumnezeu si neamului, nimeni nu o
va putea distruge. Patronul Legiunii este Arhanghelul Mihail, iar
stpnul celor plini de ur este satana, pentru c ura este arma
diavolului.
Reproduc din memorie o poezie a unui tnr legionar
necunoscut, ucis sau poate nnebunit n chinuri continui:

Salcmii
Cu rdcini adnci nfipte-n lut,
suntem salcmi cu lemnul greu si tare,
cu fruntea crengilor privim spre soare.
145 De unde, dar, i este lui rzboiul cel mpotriva noastr? Pentru c vas
fiind el a toat rutatea, a primit si boala zavistiei, si ne si pizmuia pe noi pentru
cinste. Nu a fost zidit, dar, vrjmas nou, ci din zavistie a venit ntru vrjmsie
asupra noastr. Cci vzndu-se pe sine c s-a lepdat dintre ngeri, nu a suferit s
vad pe cel pmntesc n vrednicia ngerilor nltndu-se prin sporirea ntru fapta
bun. De vreme ce s-a fcut mpotrivitor, vrjmas lui Dumnezeu, s-a fcut vrjmas
si oamenilor, fcuti dup chipul lui Dumnezeu. C pentru aceasta este urtor de
oameni: pentru c este lupttor de Dumnezeu (Sfntul Vasilie cel Mare, C nu este
Dumnezeu pricinuitorul relelor) (n. ed.).

Mlastina disperrii

343

Acel ce ne-a nscut, murind, a vrut

s fim salcmi: al trii tare scut.
Suntem salcmi si crestem pretutindeni
pe rpi adnci, pe grui si pe podzol,
pe sufletul si trupul trii gol,
pe raristi srcite de osnde.
Suntem salcmi si crestem pe oriunde.
Noi crestem repede ca o furtun.
Clii s-au temut de-att elan,
ct se ridic bradul ntr-un an,
noi crestem vijelie ntr-o lun.
Noi nu voim pe nimeni s-nspinm,
dar toti dusmanii ne-au izbit de moarte,
menindu-ne prigoanele drept soarte.
Doar ghimpii ne-au fost dati s ne-aprm
Un dor aprins nspre destin ne mn
si unde unul a czut rnit,
o mie de lstari au rsrit.
Suntem salcmi si crestem din trn,
codrii de crez si datin romn.
Peste orice conceptie politic si peste tot si toate, rmne
credinta noastr nelimitat n Dumnezeu, dragostea pentru El si
aproapele nostru, credinta n mntuirea neamului nostru romnesc si
a tuturor neamurilor.
mbrtism cu toat dragostea de frate pe toti romnii care au
fcut nchisoare, indiferent de conceptiile lor, religioase sau de alt
natur, pentru atitudinea, brbtia si curajul de a se mpotrivi
ideologici satanei, comunismului.
Cinstim pe cei ucisi sau morti n anchete, lagre si nchisori.
Nu-i uitm, si cu aceeasi consideratie ne aducem aminte de toti
cei vii si morti din lagrul comunist, de toti cei care au suferit si
murit n nchisori. Pentru toti acestia aprindem un pai de lumnare n
fata Sfintelor Altare...

344

Dumitru Bordeianu

Not f inal
Cnd nu vor mai fi oameni sfinti,
atunci are s fie si sfrsitul lumii.
Sfntul Efrem Sirul
Pentru c se credea drept, si pentru a se vedea c ntr-adevr
era drept, Dumnezeu l-a lsat pe Iov, nceptura mrturisitorilor, n
mna satanei, pn la o vreme.
Cartea lui Dumitru Bordeianu este un tratat de demonologie
contemporan, asa cum nu mai avem altul dect, n parte, Imnul
pentru crucea purtat, a lui Virgil Maxim. Este o scriere cu att mai
pretioas cu ct, n orbirea si nselarea obsteasc n care trim,
nimeni nu mai vede adevrata natur a nfruntrii, de proportii
cosmice, n care suntem prtasi cu totii. Cu inima nvrtosat de
pcate, privim si nu vedem, auzim si nu ntelegem c rzboiul pe
care l bate satana mpotriva lui Dumnezeu si a Hristosului su, prin
mijlocirea omeneasc, se apropie de ultima btlie.
n timpul din urm, pentru pcatele noastre, asupra neamului
omenesc au nvlit iarsi demonii. Putem vedea c puterea, care
pn acum retinea manifestarea ultim si nfricostoare a actiunilor
demonice, a fost deja luat din lume (2 Tesaloniceni 2, 7). Conceptia
crestin asupra lumii nu mai exist ca un tot unitar, iar satana este
eliberat din temnita sa, unde l tinea Biserica lui Hristos, ca s
ademeneasc neamurile (Apocalipsa 20, 7-8) si s le pregteasc
pentru nchinarea ctre Antihrist la sfrsitul vremurilor 146.
Aceasta a nceput odat cu rzvrtirea masonic din Franta,
odat cu marea revolutie a liberttii rului desctusat, a egalittii n
neomenie si a fraternittii oamenilor cu dracii147, pn ce firea lor
146 Ierom. Serafim Rose, Ortodoxia si religia viitorului, Mnstirea
Sltioara, 1996, pag. 134.
147 i se vor face oamenii mai ri dect dracii, fiindc dracii n-au trup s
curveasc si s ucid, ci numai gnditor ndeamn pe oameni (Sfntul Nil
Athonitul).

Mlastina disperrii

345

va ajunge s se uneasc (Sfntul Nil Atonitul). Atunci, mnstirile

ereziarhilor francezi au fost transformate n cluburi masonice
(iacobinii, cei care au ocupat lcasul Sfntului Iacob, fiind cei mai
cunoscuti), si n capistile papistase a fost ntronat idolul ratiunii
luciferice.
n secolul al XIX-lea, ciuma frantuzeasc s-a ntins ctre
rsritul drept-credincios. Neputnd s loveasc Ortodoxia de-a
dreptul, umanismul, adic cultul omului, a deviat-o spre conceptii de
inspiratie iudeo-protestant si catolic.
Abia n ultima sut de ani s-a putut trece la nimicirea Bisericii
vzute: n Rusia mai nti, apoi n celelalte tri ortodoxe. Un caz
aparte, dar foarte asemntor, l reprezint Spania, unde moastele
sfintilor ortodocsi (cci altii nici nu pot exista) au fost remartirizate
si lcasurile aruncate n aer n 1936.
Asa am ajuns s trim n acest veac nfricostor al triumfului
si jubilrii demonice, descrise de cei cu vedere duhovniceasc.
Sfntul Ignatie Briancianinov povesteste cutremurat viziunea unui
fierar dintr-un sat de lng Petersburg, la hotarul secolului nostru de
necredint si revolutii. n miezul zilei, acela a vzut pe neasteptate o
multime de demoni cu chip omenesc, spnzurati de ramurile
copacilor pdurii, mbrcati ciudat, cu cciuli ascutite, cntnd la
instrumente muzicale nemaivzute si tipnd slbatic: Timpul nostru!
Libertatea noastr! 148.
i pentru c n trile ortodoxe (mai putin Grecia si Serbia), nu
a putut s provoace apostazia general prin semne si minuni, asa cum
a fcut n Occidentul eretic si pgn, vrjmasul a trebuit s
construiasc iadul comunismului real, n Rusia pravoslavnic mai
nti, si apoi n Romnia, unde s-a ncercat ceva nevisat niciodat de
cel ru si de slugile lui: anume demolarea bisericii din inimile
crestinilor, a lcasului tainic de nchinciune, adic a mprtiei lui
Dumnezeu, care este n luntrul nostru.
Dup o sut de ani de liberalism antihristic pustiitor, n
Romnia apruse n chip minunat, n urma primului rzboi, o
generatie de mrturisitori, nemaintlnit dect n vremea celor dinti
prigoane mpotriva dreptei credinte. Acestia au fost legionarii,
148 Ierom. Serafim Rose, op. cit., pag. 138.

346

Dumitru Bordeianu

strnsi n jurul icoanei Sfntului Arhanghel Mihail, ngerul care a

oprit cderea celor fr de trup.
mpotriva acestora si-a concentrat vrjmasul atacurile, ntr-o
tar ajuns, dup 1918, n stpnirea necredinciosilor, sub oblduirea
unor posedati precum Carol al II-lea si Antonescu.
A fost nevoie de nc un mcel apocaliptic, al doilea rzboi
mondial, pentru ca balaurul s ajung iarsi stpnitor vzut al
lumii acesteia, prin mijlocirea urtorilor de Hristos iudei.
Sfntul Andrei cel nebun pentru Hristos spune c dup
mplinirea vremii tuturor neamurilor care, la rndul lor, n diferite
vremi au mprtit, va ridica Dumnezeu si sceptrul israelitenilor, prin
Antihrist, ca s mprteasc n al saptelea veac spre al optulea.
Asadar, i vor aduna pre toti n cetatea Ierusalimului, pre care o va da
lor ca s nu mai zic ei: Dac ar fi voit Dumnezeu s ne miluiasc
pre noi, iarsi locurile noastre ni le-ar fi dat, si era s credem n
Hristos, si nu era s-l omorm pre El, c au iubit mai mult pre
neamuri dect pre noi 149.
Mijlocul celui de-al optulea veac de la facerea lumii se afl
n vremea noastr n acest secol de rutti nemaivzute. n 1947
marile Loji, mpreun cu organismele masonice internationale
(ONU), nfiinteaz statul Israel, dup ce jidovii cstigaser cel mai
slbatic rzboi al tuturor timpurilor. Abia atunci, ei au putut porni
btlia final mpotriva sfintilor lui Dumnezeu, conform
Talmudului150. i i s-a dat fiarei (Antihristului) s fac rzboi cu
sfintii si s-i biruiasc si i s-a dat ei stpnire peste toat semintia si
poporul si neamul (Apocalipsa 13, 7).
Dac nu tinem seama de lucrarea iudeilor, istoria ultimelor
dou milenii rmne o tain neptruns.
Odat cu trdarea iscarioteanului, cu lepdarea norodului din
Vinerea Patimilor si, mai ales, cu blestemul pe care singuri si l-au
dat151, poporul ales s-a dat n mna satanei si lucreaz cu voia,
149 Zosima Prodromitul, Sfrsitul omului, Bucuresti, 1922, pag. 55
150 Talmud: cod de legi, nsotit de o voluminoas culegere de explicatii si
comentarii, alctuit de rabini ntre anii 200 si 500 d. Hr.
151 Monahul Neofit Cavsocalivitul, nfruntarea Jidovilor (Editura Samizdat, 2000): Asa s-a mplinit blestemul pe care jidovii l-au atras asupr-le cnd i-au
zis lui Pilat: Sngele Lui asupra noastr si asupra fiilor nostri (Matei, 27, 25). Asa

Mlastina disperrii

347

mpreun cu acesta, la pieirea neamului omenesc si, n primul rnd, a

crestinilor.
Foarte mult ur au jidovii asupra crestinilor; de ar vrea omul
s le scrie toate trebuie vreme foarte ndelungat. ns nu m las
inima s tac de tot si a nu arta crestinilor ura lor. Mai nti, ei
Biserica noastr o numesc tuma, care cuvnt va s zic spurcat;
iar hahamii numesc Biserica noastr moisav, care va s zic
umbltoare; pe crestin l numesc goim adic pgn; pe copiii
de crestin i numesc seighiti, care va s zic vierme trtor,
copilei i zic siscala, care tot asa va s zic vierme trtor parte
femeiasc; pe preot sau pe clugr l numesc jidovii galh, care va
s zic jertfitor la idoli.
Pe copiii lor, pn a nu ncepe dasclul a-i nvta A, B,
trebuie mai nainte s nvete hul asupra crestinilor, ca s stie cnd
va trece pe lng vreo biseric s zic: spurcata spurcatilor si
necurata necuratilor, afurisit este. i la Talmud scrie c dac a
trecut vreun jidov pe lng biseric si a uitat s huleasc, pn la
zece pasi, dator este s se ntoarc ndrt si s zic hula aceea 152.
Pentru c s-au fcut ucigasi de Dumnezeu si s-au nrobit
diavolului, jidovii au czut din starea de umanitate si au mprumutat
firea cu desvrsire rea a dracilor.
Precum fr margini este dragostea lui Hristos pentru oameni,
tot asa este si ura satanei si a iudeilor mpotriva Mntuitorului si a
alesilor Si. Asa cum Evanghelia este cartea dragostei, tot asa, n
Talmud, vrjmasul a creat codul de legi al fiarei, ndreptat direct
mpotriva Cuvntului lui Dumnezeu: S recunoastem c Talmudul
si literatura talmudic contin formulri si precepte extrem de
injurioase la adresa crestinismului 153. Pentru evrei, nsusi numele
lui Iisus a devenit un simbol al tuturor josniciilor posibile 154. De
se ntmpl c la solstitii si echinoctii, asupra bucatelor jidovilor coboar din vzduh
snge!
152 Monahul Neofit Cavsocalivitul, op. cit., pag. 19. Monahul Neofit a fost
mai nti rabin, pn la vrsta de 39 de ani, precum fariseul Saul, nainte de artarea
minunat a Domnului.
153 Israel Shahak, Povara a trei milenii de istorie si de religie iudaic, Ed.
Fronde, 1997, pag. 55.
154 Israel Shahak, op. cit., pag. 189

348

Dumitru Bordeianu

exemplu, Talmudul, n afara unui pomelnic de acuzatii sexuale

murdare mpotriva lui Iisus, spune c pedeapsa Acestuia n iad este
s fie necat ntr-o baie de excremente clocotite. n Codul complet al
legii talmudice al lui Maimonide, autorul nu poate pronunta niciodat
numele lui Iisus fr s adauge pios: Pieri-i-ar numele
pctosului!. S mai citm si preceptul care ordon evreilor s ard,
n public, orice exemplar al Noului Testament 155.
Doar asa putem ntelege ceea ce s-a ntmplat la Pitesti si
Gherla, ororile pe care Bordeianu le descrie, fr a le putea afla
cauza ascuns. Nicolski, Zeller, Pauker, Teohari, precum si rabinii
care au conceput planul reeducrii, nu au fost nebuni. Ei nu au fcut
dect s pun n practic Talmudul, n modul cel mai riguros. Scopul
lor nu a fost distrugerea fizic a celor alesi, ci siluirea sufletului,
schimbarea mintii si transformarea omului n demon. Asa ne
explicm toate aceste fapte peste fire: cruzimea drceasc, pasiunea
coprofag156 si obscen si, mai ales, nebunia hulei. Spune monahul
Neofit: Cnd avem noi Nasterea lui Hristos si Botezul lui Hristos,
n acele dou nopti nu pun ei minile pe crtile lor, ci le acoper si
joac toat noaptea crti si hulesc pe Hristos, pe Maica Domnului si
pe toti Sfintii, si numesc noptile acestea noaptea oarb. (s.n.) i cu
adevrat oarb noapte este pentru dnsii, ticlosii, c nu vd
adevrul, dar pentru ce acoper ei crtile lor n noptile acelea, si ce
hule brfesc, nu pot s le scriu, c m cutremur a le si gndi n
mintea mea, c mi se pare c se va spurca si vzduhul a spune cineva
hula aceasta ce brfesc ei atunci cnd acoper crtile lor 157.
Vedem c mucenicilor vremii noastre li s-a dat s ptimeasc
nc si mai mult dect aceia din vechime. Tiranii antici nu aveau
stpnire dect asupra trupurilor; la Pitesti si Gherla, satanei i s-a
ngduit s se ating chiar de sufletul omenesc. Asa s-a mplinit
cuvntul care zice c cei din urm vor fi cei dinti n mprtia
155 Israel Shahak, op. cit., pag. 55. Autorul acestor rnduri este Israel
Shahak, evreu liberal din Ierusalim, care denunt, din perspectiv rationalist,
preceptele Talmudului, dintre care unele sunt ascunse chiar evreilor neinitiati. (n.ed.)
156 Mari filosofi jidovi parizieni, cum sunt Sartre sau Derrida, au
teoretizat si au practicat coprofagia, ca pe un stadiu al dobndirii ntelepciunii.
(n.ed.)
157 Monahul Neofit Cavsocalivitul, op. cit., pag. 19.

Mlastina disperrii

349

Cerurilor.
tiind c vremea s-a scurtat si c i se apropie ceasul, cel ru, si
cei mpreun lucrtori cu dnsul jidovii , au cutat s trag dup ei
n iezerul de foc si pe cei alesi, aducndu-i la lepdarea de Hristos,
de va fi fost cu putint.
Asta s-a urmrit prin reeducarea adevratilor crestini, putini
la numr, a micii turme, strnse dintre legionari. Mlastina
dezndejdii este sufletul lipsit de Dumnezeu, adic iadul luntric:
mprtia mortii este casa mea; culcusul meu l-am ntins n inima
ntunericului. Am zis mormntului: Tu esti tatl meu; am zis
viermilor: Voi sunteti mama mea si surorile mele! Atunci unde mai
este ndejdea mea si cine a vzut pe undeva norocul meu? El s-a
rostogolit pn n fundul iadului si mpreun cu mine se va cufunda
n trn (Iov 17, 13-16) 158.
*
Cu sigurant, prigonitorii vremii noastre, rabinii care au
condus, si masonii care au organizat totul, nu si puteau nchipui
binele pe care l fceau victimelor atunci cnd le chinuiau si le
omorau, cci: Fericit este omul pe care Dumnezeu l mustr! i s
nu dispretuiesti certarea Celui Atotputernic. Cci El rneste si El
leag rana, El loveste si minile Lui tmduiesc (Iov 5, 17).
158 Dup primul rzboi al lumii, pe care romnii l-au pierdut, marii
masoni care au mprtit prada au considerat c le era mai de folos, n acel moment, o
Romnie unit. Cu o singur conditie: ncettenirea n mas, de urgent, a
milioanelor de evrei pripsiti dup rzboiul zis de independent (independent a
crei recunoastere a fost conditionat de acelasi articol din Constitutie, care nu
permitea naturalizarea colectiv). Constitutia din 1923, cea mai liberal din
Europa, a rezolvat definitiv aceast nedreptate: jidovii au devenit oficial nepoti ai
Bdici Traian si au fost confirmati ca stpni ai Romniei mari.
Mai mult, atunci cnd sionistii au pus la cale nfiintarea unui stat israelit,
acesta trebuia nfiintat tot pe teritoriul nostru (pentru amnunte, vezi Mihai
Eminescu, Opere, vol. X). n 1933, acordurile dintre Alianta Israelit Universal si
guvernul masonic al Romniei, privitoare la acest plan, ajunseser destul de departe.
Pentru ncheierea tratativelor a fost ales, din partea romn, un grec megaloman, I.
G. Duca, acela care avea s-si plteasc trdarea pe peronul grii din Sinaia,
executat de un grup de legionari.
ntre cele dou rzboaie, singura fort care s-a opus iudaizrii si a oprit
desfiintarea Romniei a fost Miscarea Legionar. De aceea, putem considera
reeducarea drept rzbunarea deplin a jidovilor mpotriva singurilor oponenti reali
pe care i-au avut n acea perioad.

350

Dumitru Bordeianu

Fericiti cei morti, cei ce de acum mor ntru Domnul! Da, grieste
Duhul, odihneasc-se de ostenelile lor, cci faptele lor vin cu ei
(Apocalipsa 13, 13).
De asemenea, tiranii contemporani nu aveau cunostint de
rapoartele martirologice cuprinse n Vietile Sfintilor. Cu toate
acestea, formele de martiraj sunt identice: de pild, legionari arsi de
vii la Crematoriu, n cuptoarele locomotivelor sau doar trecuti prin
etuv ca Gioga Parizianu din cartea de fat, care a supravietuit,
asemeni celor trei tineri din Babilon. La fel, gsim descrise n
vietile sfintilor contemporani nou, scene de supliciu n care clii
se istovesc lovind cu tevi de metal, n schimburi, niste oameni ajunsi
la starea de schelete misctoare, pe care totusi nu i puteau dobor.
Strig, printe, c te omoar stia!, citim n Bucuriile suferintei
despre printele Dumitru Bejan, care comenteaz: Ce s strig, dac
nu simteam nimic? ntr-adevr, ngerul Domnului l apra si l fcea
s se simt n trup strin.
Trupul meu e plin de pduchi si de solzi de murdrie; pielea
mea crap si se zbrceste. () Pielea s-a fcut pe mine neagr si
oasele mele sunt arse de friguri (Iov 7, 5; 30, 30). Trupurile acelea
chinuite, batjocorite, s-au sfintit prin suferint si, cu mila lui
Dumnezeu, au biruit firea, astfel nct astzi avem moastele ntregi
ale mrturisitorilor, precum Sfntul Ilie Lctusu159, preot legionar.
Din rnduial Dumnezeiasc, moartea a fost clcat, diavolul s-a
surpat si cei care ar fi trebuit s cad s-au nltat laolalt cu ngerii.
Sngele vrsat n Romnia pentru Hristos si Biseric a curs si
pentru cititorul acestei crti, pe care am dorit s o ncheiem cu
159 Preotul Ilie Lctusu, nscut la 6 decembrie 1909, n comuna
Crpturile Vlcea, a fost arestat de regimul comunist ntre 1952-1954 si 19591964, fr a fi condamnat de vreun tribunal. n temnitele si lagrele unde a fost
nchis a fost un exemplu de mrturisitor al lui Hristos. Dup 1964 a slujit ca preot n
mai multe parohii. n 1979, prin invidia diavolului si cu mpreun lucrarea
autorittilor bisericesti de atunci, a fost oprit de la slujire. A rposat n Domnul la 22
iulie 1983, n Bucuresti, proorocind c dup 15 ani avea s moar si sotia sa. ntradevr, asa a fost. La 29 septembrie 1998, la dou zile dup moartea sotiei sale,
deschizndu-se mormntul n care fusese ngropat cu 15 ani mai nainte, au fost
aflate moastele ntregi, binemirositoare, ale Sfntului Mrturisitor Ilie Lctusu. Din
pcate, cu tot efortul bine-credinciosilor si al familiei, dosarul de canonizare aflat pe
masa Sfntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romne ntrzie s fie solutionat.

Mlastina disperrii

351

mrturia unui sfnt care si-ar fi dorit cu sigurant s triasc astzi

mrturisind Adevrul.

352

Dumitru Bordeianu

SFNTUL IOAN GUR DE AUR

Laud la toti sfintii,

care n toat lumea au mrturisit160
N-a trecut nc numr de sapte zile de cnd pe sfintitul praznic al
Penticostiei l-am svrsit, si iarsi ne-a ajuns pe noi ceat de
mucenici, iar mai vrtos tabr de mucenici si sirag al taberei
ngerilor, pe care Patriarhul Iacov l-a vzut, ntru nimic fiind mai
prejos, ci ntocmai si deopotriv cu dnsii. C mucenicii si ngerii
numai cu numele se deosebesc, iar cu lucrurile se mpreuneaz. Cerul
l locuiesc ngerii, dar si mucenicii. Nembtrnitori si nemuritori
sunt aceia, aceasta si mrturisitorii o vor avea-o. Ci au primit aceia si
fire netrupeasc? i ce este cu aceasta? Cci mucenicii, desi cu trup
sunt nfsurati, ns nemuritori sunt; iar mai vrtos si mai nainte de
nemurire moartea lui Hristos le mpodobeste trupurile lor mai mult
dect nemurirea.
Nu este atta de strlucit cerul care se mpodobeste cu
multimea stelelor, pe ct sunt nfrumusetate trupurile mucenicilor cu
strlucitele puroaie ale rnilor. Drept aceea, fiindc au murit, pentru
aceasta mai ales covrsesc si mai nainte de nemurire au luat darurile
de biruint, de la moarte ncununndu-se. Micsoratu-l-ai pe dnsul
putin oarece dect ngerii, cu slav si cu cinste l-ai ncununat pe el;
pentru firea cea de obste a oamenilor zice David. Dar si pe putinul
acesta, dup ce a venit, Hristos l-a dat, dup ce cu moartea pe moarte
a osndit-o. ns eu nu de aici m ntresc, ci din aceea c si
micsortatea aceasta a mortii covrsire s-a fcut; c de n-ar fi fost
muritori, nu s-ar fi fcut mucenici. ntruct, de n-ar fi fost moarte,
nici cununi n-ar fi fost. De n-ar fi fost sfrsit, nici mucenicie n-ar fi
fost. De n-ar fi fost moarte, nu ar fi putut Pavel s zic: n fiecare zi
160 PG 50, col. 699-706, traducere n romneste
publicat n Vietile Sfintilor din luna Mai, Mnstirea
Neamtu, 1813, f. 292v-295v

Mlastina disperrii

353

mor pentru lauda voastr, pe care o am ntru Hristos Iisus. De n-ar

fi fost moarte si stricciune, nu ar fi putut s zic acelasi: M bucur
ntru ptimirile mele pentru voi, si mplinesc lipsurile necazurilor lui
Hristos n trupul meu. Drept aceea s nu ne mhnim, cci ne-am
fcut nemuritori, ci s multumim, c de la moarte ni s-a deschis nou
arena161 mrturisirii; de la stricciune am luat pricina
rspltirilor162; de aici avem pricin de lupte.
Vezi ntelepciune a lui Dumnezeu, cum pe mrimea ruttilor,
pe capul primejdiei noastre, pe care l-a adus n luntru diavolul pe
moarte o zic , pe aceasta ntru cinstea si slava noastr a schimbat-o,
prin aceasta aducndu-i pe nevoitori ctre rspltirile163 muceniciei?
Deci ce? Vom multumi diavolului pentru moarte? S nu fie! Cci nu
este isprava socotelii aceluia, ci druirea ntelepciunii lui Dumnezeu.
Acela a adus-o n luntru ca s piard, si ctre pmnt ntorcndu-ne,
pe toat ndejdea mntuirii s ne-o curme; iar Hristos a ntors-o dup
ce a luat-o pe dnsa, si pe noi iarsi la cer printr-nsa ne-a suit. Deci
nimeni din voi s nu m prihneasc, c ceat si tabr am numit pe
plinirea mucenicilor, punnd dou nume potrivnice unui lucru. C
ceat si tabr sunt potrivnice, ns aici s-au mpreunat amndou.
Cci ca si cum dntuind, asa de cu dulceat se duceau la munci; si ca
si cum btnd rzboi, asa au artat pe toat brbtia si rbdarea, si pe
cei mpotrivnici i-au biruit. Dac ai fi vzut firea celor ce se fceau,
lupt si rzboi si tabr erau cele ce se fceau; iar dac pe socoteala
celor ce se fceau ai fi cercat-o, cete si ospete si prznuiri si prea
mare dulceat erau cele ce se svrseau.
Voiesti s te nveti c acestea erau mai nfricosate dect
rzboiul? Despre isprvile mucenicilor zic. Ce lucru oare este
nfricosat n rzboi? Osti stau dinspre amndou prtile ntr-armate,
strlucind cu armele, si pmntul cu totul luminndu-l, nori de sgeti
se slobod dinspre toate prtile acoperind aerul cu multimea, praie de
sngiuri se prvlesc pe pmnt, si strvurile multe fiind pretutindeni
ca ntru niste seceris de spice, asa surpndu-se ostasii unii de ctre
altii. Vino, deci, de la aceea spre lupta aceasta s te aduc pe tine. i
161 Orig: maidan
162 Orig: darurilor de biruint
163 Orig: celeanchiurile

354

Dumitru Bordeianu

aici sunt dou tabere: una adic a mucenicilor, iar alta a tiranilor. Dar
tiranii erau ntr-armati, iar mucenicii se luptau cu trupul gol, si se
fcea biruinta celor goi, nu a celor ntr-armati. Cine nu s-ar fi
spimntat?! C cel btut biruia pe cela ce l btea, cel legat pe cel
dezlegat, cel de tot ars pe cel ce l ardea, cela ce murea pe cel ce l
ucidea; vzut-ai cum acestea erau mai nfricosate dect acelea?
Acelea adic, desi erau nfricosate, dar dup fire se fceau; iar
acestea covrsesc pe toat firea si pe toat urmarea lucrurilor, ca s te
nveti c ale Harului lui Dumnezeu erau cele ce se isprveau.
Mcar c ce lucru este mai nedrept dect lupta aceasta? Ce
este mai fr de lege dect luptele acestea? C n rzboaie se ntrarmeaz amndou prtile celor ce se lupt; iar aici nu asa: ci
mucenicul adic sttea gol, iar clul164 ntr-armat. Iarsi, ntru
lupte amndoura prtilor le este slobod a-si ridica minile mpotriv.
Iar aici acela sttea legat, iar tiranul cu stpnire i aducea asupr-i
rnile, si ca dintr-o anume tiranie judectorii nsortindu-si lor s fac
ru, iar dreptilor mucenici dndu-le s ptimeasc ru, asa se
mpleticeau cu sfintii, si nici asa nu-i biruiau pe dnsii. Ci dup
aceast nepotrivit si aspr lupt, tiranii, fiind biruiti, se duceau. i
un lucru ca acesta se fcea, precum dac cineva aducnd ntr-un
rzboi un om viteaz si rzboinic si pe ascutisul165 sulitei frngndui-l si de platos dezbrcndu-l, asa cu trupul gol i-ar fi poruncit s se
lupte, iar el lovindu-se si btndu-se si nenumrate rni primind ar fi
pus semn de biruint. Cci si pe mucenici goi aducndu-i, si cu
minile napoi legndu-i, si dinspre toate prtile btndu-i si
strujindu-i, asa se biruiau clii166, iar ei rnile primindu-le, pe
biruinta cea mpotriva diavolului au pus-o.
i precum diamantul nsusi fiind btut nu se d, nici nu se
nmoaie, iar pe fierul cela ce l bate l risipeste, asa cu adevrat si
sufletele sfintilor, attea munci asupr-le aducndu-se, ele nimic ru
nu ptimeau, iar pe puterea celor ce i bteau o risipeau, urt si cu
totul de rs biruindu-se, asa din lupte i trimiteau, dup ce luau multe
si nesuferite rni. C si de lemne i legau pe dnsii, si coastele le
164 Orig: muncitorul
165 Orig: simceaua
166 Orig: muncitorii

Mlastina disperrii

355

gureau, si brazdele adncindu-le ca si cum ar fi arat pe niste pmnt,

iar nu trupuri ar fi spintecat; si puteai a vedea coaste desfcute,
coaste deschise, piepturi rupte; si nici pn aici nu si-au oprit
tulburarea si nebunia lor fiarele acelea mnctoare de snge: ci si de
pe lemne pogorndu-i peste crbuni i puneau pe grtare de fier. i
puteai a vedea iarsi vederi mai amare dect cele de mai nainte,
ndoite picturi picnd din trupurile lor, unele adic din sngele cela
ce curgea, iar altele din trupurile cele ce se topeau. Iar sfintii, zcnd
pe crbuni ca pe niste trandafiri, asa de cu dulceat vedeau pe cele ce
li se fceau.
Iar tu, auzind grtar de fier, adu-ti aminte de scara cea gndit
pe care a vzut-o Patriarhul Iacov ntins de la pmnt pn la cer; pe
aceea se pogorau ngerii, iar pe acesta se suiau mucenicii. i ntru
amndou Domnul era ntrit. Nu ar fi rbdat sfintii acestia durerile,
dac nu s-ar fi rezemat pe grtarul acesta. Ci pe aceea se suiau si se
pogorau ngerii, iar pe acesta i este artat fiecruia cum se suiau si
mucenicii. Dar pentru ce oare? C aceia se trimiteau ctre slujb
pentru cei ce voiau s mosteneasc mntuirea, iar acestia izbvinduse ca niste ptimitori si ncununati de lupte se duceau de aici ctre
Puitorul de nevoint. Totusi s nu ascultm asa prost pe cele ce se
zic, auzind c se puneau crbuni sub trupurile mucenicilor cele cu
totul strujite; ci s socotim ce fel suntem cnd ne-ar cuprinde vreo
fierbinteal: socotim c nevietuit este viata, ne necjim, cu greu
suferim, gemem, si precum pruncii cei mici ne ngreuiem, nimic mai
jos dect gheena socotind focul; iar acestia nu nfocare stndu-le
asupr-le, ci nconjurndu-i vpaia dinspre toate prtile si scnteile
srind peste zgaibe, si dect toat fiara mai cumplit muscndu-le
rnile, ei precum niste diamant, si ca si cum n niste trupuri strine
le-ar fi vzut pe acestea fcndu-se, asa de cu vitejie si cu brbtia
ceea ce se cuvenea lor stteau ntru graiurile mrturisirii, nersturnati
si neschimbati prin toate cele grele petrecnd, si pe a lorusi brbtie
si pe Harul lui Dumnezeu luminat artndu-l.
Vzut-ati de multe ori la rsrit cnd rsare soarele, si
sloboade raze n chipul sofranului? ntr-acest fel erau trupurile
sfintilor, ca niste raze n chipul sofranului, praiele sngelui dinspre
toate prtile curgnd de pe dnsii de jur mprejur, si pe trupul lor
strlucindu-l cu mult mai vrtos dect soarele pe cer. Pe sngele
acesta ngerii vzndu-l se veseleau, iar dracii se nfricosau, si nc

356

Dumitru Bordeianu

nsusi diavolul se cutremura. C cel ce se vedea nu era snge asa

prost, ci snge mntuitor, snge sfnt, snge la ceruri vrednic, snge
care le adap totdeauna pe sadurile cele bune ale Bisericii. A vzut
diavolul sngele acesta si s-a nfricosat. C si-a adus aminte de alt
snge, Stpnesc. Pentru acela a curs sngele acesta. C de cnd s-a
mpuns coasta Stpnului, vezi de aici nenumrate coaste mpunse.
C cine nu s-ar fi dezbrcat cu mult dulceat ctre nevointele
acestea, vrnd a se face prtas al Patimilor celor Stpnesti, si
mpreun s se nchipuiasc cu moartea lui Hristos? C destul este
aceast rspltire si cinstea cea mai mult, si rspltirea care
covrseste pe darurile cele de biruint, si mai mult dect mprtia
Cerurilor.
Deci s nu ne nfricosm auzind c cutare a mrturisit, ci s ne
nfricosm auzind c cutare s-a nmuiat, si a czut din niste plti de
biruint ca acestea care i zceau nainte. Iar de voiesti si pe
bunttile cele dup acestea s le auzi, nici un cuvnt adic nu poate
s le arate, c nici ochi nu le-a vzut zice , nici ureche nu le-a
auzit, nici la inim de om nu s-au suit, acelea care a gtit Dumnezeu
celor ce l iubesc pe Dnsul; si nimeni din oameni nu L-a iubit pe
Dnsul asa ca mucenicii. ns nu fiindc si pe cuvnt si pe minte o
covrseste mrimea bunttilor celor gtite, pentru aceasta vom
tcea, ci pe dup ct ne este si nou cu putint a zice, si vou a auzi,
ne vom ispiti umbrit si ntunecat a v arta vou fericirea ceea ce
acolo i va primi pe dnsii. C artat si luminat numai ei singuri vor
fi stiind-o, cei care cu cercarea de aceasta se ndulcesc.
C pe acestea grelele si nesuferitele n scurt cirt de vreme le
ptimesc mucenicii; iar dup izbvirea cea de aici la cer se suie,
ngerii naintea lor mergnd, si arhanghelii ca niste ostasi petrecndui, c nu se rusineaz de cei mpreun robi, ci pe toate le-ar fi primit
pentru dnsii s le fac, fiindc si ei pe toate au voit s le ptimeasc
pentru Hristos Stpnul lor. i cnd se suie la cer, toate sfintele
acelea Puteri mpreun alearg. C dac venind n cetate niste
lupttori strini tot norodul de primprejur curge dinspre toate prtile
si nconjurndu-i pe dnsii le cearc sntatea si bunstarea
mdularelor lor, cu mult mai vrtos cnd nevoitorii bunei credinte se
suie la ceruri, mpreun alearg ngerii. i toate Puterile cele de sus
dinspre toate prtile curg si cearc rnile acestora, si ca pe niste viteji
care de la rzboi si de la lupt se ntorc cu multe izbnzi si biruinte,

Mlastina disperrii

357

asa de cu dulceat i primesc pe dnsii pe toti si i srut; apoi i duc

pe dnsii cu mult alai la mpratul Cerurilor, la Scaunul acela care de
mult slav este plin, unde sunt Heruvimii si Serafimii. i venind
acolo si nchinndu-se celui ce sade pe Scaun, de mai mult primire
se ndulcesc de la Stpnul, dect de la cei mpreun robi. C nu ca
pe niste robi i primeste pe dnsii (mcar c si aceasta prea mare
cinste este, si creia nu este cu putint a afla ntocmai), ci ca pe niste
prieteni ai Si; Cci voi, zice, prieteni ai Mei sunteti. i prea cu
cuviint. C El a zis iarsi: Mai mare dragoste dect aceasta nimeni
nu are, ca cineva s-si pun sufletul su pentru prietenii si.
Deci de vreme ce prea mare dragoste au artat ctre Dnsul, i
primeste pe dnsii si dobndesc slava aceea, se unesc cu cetele acelea
si se mprtsesc de mdularele cele tainice. Cci dac n trup fiind,
prin mprtsirea Tainelor se uneau cu ceata aceea, mpreun cu
Heruvimii cntarea cea ntreit sfnt cntnd-o, precum si voi cei
nvtati stiti Tainele, cu mult mai vrtos acum, dup ce au primit pe
mpreun dntuitorii, cu mult ndrznire se mprtsesc de bun
lauda aceea. Dar oare nu v nfricosati mai nainte de aceasta de
mucenicie? Oare nu poftiti acum mucenicia? Oare nu v pare ru
acum, c nu este de fat vreme pentru mucenicie? Ci si s ne iscusim
spre vremea de mucenicie.
Au defimat aceia viata? Defaim si tu desftarea. i-au
aruncat aceia trupurile lor n foc? Arunc si tu acum banii n minile
sracilor. Au clcat aceia crbunii? Stinge-ti si tu flacra poftei.
mpovrtoare sunt acestea? Dar si cstigtoare. S nu vezi pe cele
grele ce-s de fat, ci pe cele bune ce vor s fie. Nu pe greuttile cele
din mini, ci pe bunttile cele ntru ndejdi. Nu pe ptimiri, ci pe
premii167; nu pe osteneli, ci pe cununi; nu pe sudori, ci pe plti; nu
pe dureri, ci pe rspltiri; nu pe focul cela ce arde, ci pe mprtia
ceea ce zace nainte; nu pe clii168 cei ce stau mprejur, ci pe
Hristos cela ce te ncununeaz.
Acesta este mestesug prea mare si cale prea lesnicioas ctre
fapta bun, adic a nu vedea numai pe osteneli, ci si pe darurile cele
de biruint mpreun cu ostenelile, iar nu numai pe dnsele deosebi
167 Orig: celeanchiuri
168 Orig: muncitorii

358

Dumitru Bordeianu

singure. Deci cnd vrei s dai milostenie, nu lua aminte la cheltuiala

banilor, ci si la adunarea drepttii: Risipit-a, dat-a sracilor,
dreptatea Lui rmne n veacul veacului. Nu cuta la bogtia ceea
ce se desart, ci la vistieria crescnd. Dac vei posti, nu socoti pe
necjirea cea din post, ci pe odihna cea din necjire. Dac vei
priveghea rugndu-te, nu pe ticlosia cea din priveghere, ci pe
ndrzneala cea din rugciune cuget-o. Asa si ostasii fac: nu la rni,
ci la rspltiri caut; nu la junghieri, ci la biruinte; nu la mortii cei ce
cad, ci la vitejii cei ce se ncununeaz. Asa si crmacii mai nainte de
valuri si de furtuni le vd pe limanuri, mai nainte de necrile
corbiilor pe neguttorii, mai nainte de greuttile cele din mare
pe bunttile cele dup mare. Asa f si tu.
Ia n minte ct de mare buntate este, n noapte adnc,
dormind toti oamenii, si fiarele si dobitoacele, fiind liniste prea
adnc, numai tu singur sculndu-te cu ndrzneal s vorovesti cu
Stpnul cel de obste al tuturor. Dulce este somnul? Dar nimic nu
este mai dulce dect rugciunea. Dac deosebi vei vorovi cu Dnsul,
multe vei putea s isprvesti, nimeni suprndu-te pe tine, nici
mpingndu-te de la rugciune; ai si pe vreme ajutndu-ti spre a
dobndi acelea care voiesti. Dar te ntorci zcnd pe asternut moale
si te lenevesti s te scoli? Ia n minte pe mucenicii cei de astzi care
pe grtar de fier zceau, nu asternut avnd dedesubt, ci crbuni
aprinsi fiind asternuti.
Aici voiesc a nceta cuvntul, ca pe pomenirea grtarului
ntinerind-o, si proaspt avnd-o voi, asa s v duceti si pe acesta
noaptea si ziua s-l pomeniti. C mcar de ne vor tinea zeci de mii
de169 legturi, vom putea pe toate a le rupe cu lesnire si a ne scula la
rugciune, pe grtarul acesta cugetndu-l totdeauna. i nu numai
grtarul s-l cugetm, ci si pe celelalte munci ale mucenicilor s le
zugrvim pe ltimea inimii noastre, precum cei ce pe casele lor le fac
strlucite si cu zugrviri nflorite dinspre toate prtile le mpodobesc
pe dnsele; asa si noi pe peretii mintii noastre s zugrvim pe
muncile mucenicilor. C zugrvirea aceea este nefolositoare, iar
aceasta are mult cstig: nu are trebuint de bani, nici de cheltuial,
nici de vreun mestesug oarecare zugrvirea aceasta, ci n locul
169 Orig: nenumrate (gr. mura)

Mlastina disperrii

359

tuturor ajunge srguinta s foloseasc170 pe gndul cel viteaz si

destept, si prin acesta ca prin oarecare mn prea bun si prea
iscusit s zugrveasc tinuit pe muncile lor.
Deci s zugrvim n sufletul nostru pe unii zcnd pe tigi, iar
pe altii ntinsi peste crbuni nfocati, iar pe altii afundati n cldri cu
capul n jos, iar pe altii aruncati n mare, iar altii strujindu-se, pe altii
ncovoiati pe roti, pe altii aruncati n prpstii; si pe unii luptndu-se
cu fiarele, iar pe altii aducndu-se ctre rpi adnci, iar pe altii, dup
cum i s-a ntmplat fiecruia de si-a sfrsit viata. Ca prin mpistrirea
zugrvirii acesteia fcnd casa noastr strlucit, s o facem
ndemnatec si plcut lcas mpratului Cerurilor. C dac va vedea
niste zugrviri ca acestea n mintile noastre, mpreun cu Tatl si
mpreun cu Sfntul Duh si va face slas ntru noi; si cas
mprteasc va fi de aici mintea noastr, si nici un gnd necuvios nu
va putea s intre ntr-nsa, fiind ntru noi pomenirea mucenicilor ca
oarecare zugrvire totdeauna nvistierit si mult strlucire slobozind
n luntru, si Dumnezeu mpratul tuturor totdeauna petrecnd ntru
noi. i asa aici primindu-L pe Hristos, vom putea dup ducerea cea
de aici s fim primiti ntru vesnicele lcasuri. Pe care fac-se ca noi
toti s le dobndim, cu Harul si cu iubirea de oameni a Domnului
nostru Iisus Hristos, prin Care si cu Care Tatlui i se cuvine slava,
mpreun si Sfntului si de viat fctorului Duh, n vecii vecilor,
amin.

170 Orig: unelteasc

360

Dumitru Bordeianu

Cuprins
n loc de prefat ................................................................................. 5
Lmuriri asupra crtii......................................................................... 8
Cuvnt nainte .................................................................................. 19
Activitatea................................................................................... 21
Arestarea..................................................................................... 21
Galata.......................................................................................... 24
Suceava ............................................................................................ 29
Celula 59/subsol.......................................................................... 29
Ancheta....................................................................................... 30
Popa Alexandru (anu)............................................................... 31
Gioga .......................................................................................... 45
Confruntarea cu Moisiu .............................................................. 52
Mihai Iosub si Ion Lunguleac ..................................................... 55
nscenarea de reconstituire" ...................................................... 57
Atmosfera de dup nscenri....................................................... 59
Crciunul anului 1948, la Suceava ............................................. 61
Izolarea ....................................................................................... 63
Procesul (mascarada justitiei) ..................................................... 67
Dup proces ................................................................................ 78
Celula 121................................................................................... 79
Reeducarea de la Suceava........................................................... 84
Pitesti ............................................................................................... 96
nchisoarea Pitesti....................................................................... 96
Celula 18..................................................................................... 99
10 decembrie, 1949................................................................... 116
Demascarea. Camera 2 parter ................................................... 120
Celula nr. 16.............................................................................. 151
Camera 3 subsol. A doua camer de tortur ............................. 154
Demascarea celor de la camera 3 subsol .................................. 162
Popa Nicolae............................................................................. 182
Alt metod de tortur .............................................................. 185

Mlastina disperrii

361

ncercarea de sinucidere a lui Gelu Gheorghiu......................... 186

Alt ncercare de sinucidere...................................................... 191
Alt metod de tortur .............................................................. 194
Crciunul lui 1950. Degradarea ................................................ 197
Uciderea lui Ionic Pintilie ....................................................... 201
nceputul nencrederii ............................................................... 205
Ancheta inopinat ..................................................................... 209
Nebunia dezndejdii ................................................................. 217
Declaratiile publice n camer .................................................. 231
Fabulatiile lui Ghit Andrisan .................................................. 239
Maglavit.................................................................................... 242
Lepdarea.................................................................................. 245
Pastile din 1951. Hula adus Fiului lui Dumnezeu................... 252
Ultima constrngere de lepdare............................................... 256
Denigrarea Legiunii si a sefilor legionari ................................. 258
Tortura constiintei morale......................................................... 260
Ultimele torturi n fortreata Pitesti .......................................... 268
Lepdarea de Dumnezeu. Prbusirea........................................ 272
Plecarea din Pitesti.................................................................... 277
Gherla............................................................................................. 285
Fortreata Gherla ...................................................................... 285
Senzatia mortii .......................................................................... 286
Demascrile de la Gherla.......................................................... 290
Directorul Gheorghiu................................................................ 296
Munca n ateliere ...................................................................... 297
Informatorii............................................................................... 306
Stri de constiint ..................................................................... 309
Martirii...................................................................................... 320
Compromiterea demascrilor.................................................... 326
mbolnvirea............................................................................. 327
Acuzat pe nedrept ..................................................................... 330
ntlnirea mea cu Gheorghe Calciu .......................................... 332
Plecarea lui urcanu si a lui Popa anu ................................... 337
Juberian si Rek.......................................................................... 347
Goiciu si Mihalcea.................................................................... 349
Uciderea lui Flueras.................................................................. 352
Trasator ..................................................................................... 356

362

Dumitru Bordeianu

Pontator..................................................................................... 357
ncetarea demascrilor .............................................................. 362
ncetarea lucrului n ateliere la Gherla...................................... 364
n celul cu Costic Cristescu................................................... 366
ntlnirea cu Gheorghe (Gicu) Jimboiu .................................... 368
Camera 1 sectie......................................................................... 371
nvierea ..................................................................................... 379
Camera 1 celular ....................................................................... 385
n celul cu Badea Trifan.......................................................... 389
Plecarea din Gherla................................................................... 393
ncheiere ................................................................................... 398
Moment pitestean...................................................................... 399
Salcmii .................................................................................... 405
Not final...................................................................................... 407
Sfntul Ioan Gur de Aur Laud la toti sfintii, care n toat lumea
au mrturisit ................................................................................... 416
Lista celor ucisi n nchisoarea Pitesti............................................ 426
Cuprins........................................................................................... 429