INFRACTIUNI CONTRA PERSOANEI Obiectul juridic generic al infractiunilor contra persoanei este format din ansamblul relatiilor sociale

a caror existenta si normala desfasurare sunt conditionate de ocrotirea vietii, integritatii corporale, sanatatii, libertatii si demnitatii persoanei. Obiectul juridic special relatiile sociale referitoare numai la unul din drepturile absolute ale persoanei (dreptul la viata, la libertate fizica, la libertate psihica). Obiectul material in ipoteza in care relatiile sociale ocrotite de lege sunt vatamate prin exercitarea activitatii incriminate asupra corpului unei persoane, obiectul material este corpul persoanei.

1

Art. 174. – Omorul Uciderea unei persoane se pedepseste cu închisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi. Tentativa se pedepseste. obiect juridic special – viaţa unei persoane determinate şi relaţiile sociale specifice obiect material – corpul unei persoane în viaţă subiect activ- orice persoană care răspunde penal coautorat- când participanţii săvârşesc acte ce ţin de acţiunea tipică, chiar dacă nu duc în mod direct la moartea victimei instigare - DA complicitate – DA subiectul pasiv – ORICE PERSOANĂ ÎN VIAŢĂ

conţinutul constitutiv latura obiectivă elementul material urmarea imediată legătura de cauzalitat e forma de vinovăţie mobilul scopul infracţiuni i actele preparatori i tentativa consumare a infracţiunii sancţionarea infracţiunii

ACŢIUNE/INACŢIUNE MIJLOACE DIRECTE/INDIRECTE COMISIVE/OMISIVE MOARTEA VICTIMEI IMEDIAT/ULTERIOR COMPONENTA OBLIGATORIE INTENŢIA DIRECTĂ/INDIRECTĂ NU CONSTITUIE O CERINŢĂ NU ARE VALOARE DE ELEMENT OBLIGATORIU

latura subiectivă

formele infracţiuni i

nu sunt incriminate, dar sunt posibile, putând deveni acte de complicitate când sunt săvârşite de altă persoană si au folosit autorului. savarsite de autor pot constitui componenta a premeditarii, devenind omor calificat întreruptă, perfectă, relativ improprie când s-a produs moartea victimei nu este susceptibilă de formă continuată este o infracţiunea complexă, putând îngloba alte infracţiuni 10-20 ani+ interzicerea unor drepturi

2

Art. 175. - Omorul calificat Omorul savârsit în vreuna din urmatoarele împrejurari: a) cu premeditare (conditii: trecerea unui interval de timp in care faptuitorul sa mediteze asupra rezultatului actiunii sale, interval de timp in care sa efectueze acte de pregatire; premeditarea constituie o circumstanta personala si nu se rasfrange asupra celorlalti participanti, devenind reala daca actele de pregatire au fost efectuate impreuna cu participantii care au cunoscut scopul pregatirii); b) din interes material (circumstanta personala care poate deveni reala in conditiile expuse la punctul anterior); c) asupra sotului sau unei rude apropiate (circumstanta personala); d) profitând de starea de neputinta a victimei de a se apara necauzata de faptuitor si preexistenta; e) prin mijloace ce pun în pericol viata mai multor persoane = circumstanta reala; f) în legatura cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale victimei; g) pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la urmarire sau arestare, ori de la executarea unei pedepse; h) pentru a înlesni sau a ascunde savârsirea altei infractiuni; i) în public (Fapta savarsita in public Art. 152

Fapta se considera savarsita "in public" atunci cand a fost comisa: a) intr-un loc care prin natura sau destinatia lui este totdeauna accesibil publicului, chiar daca nu este prezenta nici o persoana; b) in orice alt loc accesibil publicului, daca sunt de fata doua sau mai multe persoane; c) in loc neaccesibil publicului, cu intentia insa ca fapta sa fie auzita sau vazuta si daca acest rezultat s-a produs fata de doua sau mai multe persoane; d) intr-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu exceptia reuniunilor care pot fi considerate ca au caracter de familie, datorita naturii relatiilor dintre persoanele participante; e) prin orice mijloace cu privire la care faptuitorul si-a dat seama ca fapta ar putea ajunge la cunostinta publicului.),

se pedepseste cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi. Tentativa se pedepseste.

3

obiect juridic special – viaţa unei persoane determinate şi relaţiile sociale specifice obiect material – corpul unei persoane în viaţă subiect activ- orice persoană care răspunde penal coautorat- când participanţii săvârşesc acte ce ţin de acţiunea tipică, chiar dacă nu duc în mod direct la moartea victimei instigare - DA complicitate – DA subiectul pasiv – ORICE PERSOANĂ ÎN VIAŢĂ conţinutul constitutiv latura obiectivă elementul material urmarea imediată legătura de cauzalitat e forma de vinovăţie mobilul scopul infracţiuni i actele preparatori i tentativa consumare a infracţiunii ACŢIUNE/INACŢIUNE MIJLOACE DIRECTE/INDIRECTE COMISIVE/OMISIVE MOARTEA VICTIMEI IMEDIAT/ULTERIOR

INTENŢIA DIRECTĂ/INDIRECTĂ NU CONSTITUIE O CERINŢĂ NU ARE VALOARE DE ELEMENT OBLIGATORIU

latura subiectivă

nu sunt incriminate, dar sunt posibile formele infracţiuni i este incriminată când s-a produs moartea victimei

sancţionarea infracţiunii

15-25 ani+ interzicerea unor drepturi

4

Omorul cu premeditare – asasinat Condiţii: trecerea unui interval de timp din momentul luării hotărârii de a săvârşi omorul şi până în momentul executării infracţiunii; în acest interval de timp făptuitorul să mediteze; să efectueze acte de pregătire. Există chiar dacă a fost omorâtă altă persoană. Omorul săvârşit din interes material – ex. dobândirea unei succesiuni, stingerea unei datorii, încasarea preţului promis pentru săvârşirea omorului, obţinerea unor sume de bani etc. Poate deveni o circumstanţă reală dacă toţi participanţii au acţionat cu acelaşi mobil (interes material), în caz contrar fiind o circumstanţă personală, netrasmisibilă participanţilor. Omorul săvârşit asupra soţului sau unei rude apropiate – este necesar să se constate, în primul rând, că victima era o rudă apropiată şi că autorul cunoştea în momentul comiterii acestuia calitatea de soţ sau rudă apropiată a acestuia. (nu constituie circumstanţă agravantă împrejurarea pe care făptuitorul nu a cunoscut-o în momentul comiterii faptei) Nu se mai aplică nici circumstanţele agravante privind violenţele asupra membrilor familiei. Omorul săvârşit în public : într-un loc care prin natura sau destinaţia lui este totdeauna accesibil publicului, respectiv dacă de faţă sunt mai multe persoane sau într-un loc neaccesibil publicului, cu intenţia însă ca fapta să fie auzită sau văzută, într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, prin orice mijloace cu privire la care făptuitorul şi-a dat seama că fapta ar putea ajunge la cunoştinţa publicului.

5

Art. 176. - Omorul deosebit de grav Omorul savârsit în vreuna din urmatoarele împrejurari: a) prin cruzimi; b) asupra a doua sau mai multor persoane; c) de catre o persoana care a mai savârsit un omor; d) pentru a savârsi sau a ascunde savârsirea unei tâlharii sau piraterii; e) asupra unei femei gravide; f) asupra unui magistrat, politist, jandarm ori asupra unui militar, în timpul sau în legatura cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestora, g) de cãtre un judecãtor sau procuror, politist, jandarm sau militar, în timpul sau în legãturã cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestora, se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi. Tentativa se pedepseste. obiect juridic special – viaţa unei persoane determinate şi relaţiile sociale specifice obiect material – corpul unei persoane în viaţă subiect activ- orice persoană care răspunde penal coautorat- când participanţii săvârşesc acte ce ţin de acţiunea tipică, chiar dacă nu duc în mod direct la moartea victimei instigare - DA complicitate – DA subiectul pasiv – ORICE PERSOANĂ ÎN VIAŢĂ conţinutul constitutiv ACŢIUNE/INACŢIUNE MIJLOACE DIRECTE/INDIRECTE latura elementul COMISIVE/OMISIVE obiectivă material MOARTEA VICTIMEI IMEDIAT/ULTERIOR urmarea imediată legătura de INTENŢIA DIRECTĂ/INDIRECTĂ cauzalitat e NU CONSTITUIE O CERINŢĂ latura forma de subiectivă vinovăţie NU ARE VALOARE DE ELEMENT OBLIGATORIU mobilul scopul infracţiuni i nu sunt incriminate, dar sunt posibile, putând deveni acte de complicitate când sunt formele actele infracţiuni preparatori săvârşite de altă persoană i i este incriminată- relativă, perfectă, relativ impropie tentativa când s-a produs moartea victimei consumare nu este susceptibilă de formă continuată a infracţiunii sancţionarea infracţiunii detenţiunea pe viaţă/15-25 ani+ 6

interzicerea unor drepturi Art. 177. – Pruncuciderea Uciderea copilului nou-nascut, savârsita imediat dupa nastere de catre mama aflata într-o stare de tulburare pricinuita de nastere, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani.

obiect juridic special- viaţa copilului nou-născut şi relaţiile sociale create în jurul acestei valori obiect material – corpul copilului nou-născut, victimă a infracţiunii

subiect activ- mama copilului nou-născut, care se află într-o stare de tulburare pricinuită de naştere NU ESTE SUSCEPTIBILĂ DE PARTICIPAŢIE PENALĂ PARTICIPANŢII POT RĂSPUNDE PENTRU INSTIGARE, RESPECTIV COMPLICITATE LA OMOR CALIFICAT SAU DEOSEBIT DE GRAV, DUPĂ CAZ subiectul pasiv- COPILUL NOU-NĂSCUT VIU, CHIAR DACĂ NU ŞI VIABIL (10-14 ZILE) conţinutul constitutiv acţiune/inactiune latura elementul obiectivă material actiunea sau inactiunea sa aibă ca rezultat urmarea moartea copilului imediată legătura TREBUIE SĂ EXISTE de cauzalitat intentia directă sau indirectă grefată pe e existenţa unei tulburări pricinuită de naştere latura forma de subiectivă vinovăţie mobilul scopul infracţiuni i actele preparatori i tentativa consumare a infracţiunii sancţionarea infracţiunii – formele infracţiuni i ACTE PREGĂTITOARE posibile dar nu incriminate TENTATIVA CÂND SE PRODUCE REZULTATUL

2-7 ANI 7

Art. 178. - Uciderea din culpa Uciderea din culpa a unei persoane se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani. Uciderea din culpa ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale ori a masurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activitati, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani. Când uciderea din culpa a unei persoane este savârsita de un conducator de vehicul cu tractiune mecanica, având în sânge o îmbibatie alcoolica ce depaseste limita legala sau care se afla în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani. Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza fapta savârsita din culpa, de orice alta persoana în exercitiul profesiei sau meseriei si care se afla în stare de ebrietate. Daca prin fapta savârsita s-a cauzat moartea a doua sau mai multor persoane, la maximul pedepselor prevazute în alineatele precedente se poate adauga un spor pâna la 3 ani. obiect juridic special- RELAŢIILE SOCIALE PRIVIND DREPTUL LA VIATĂ material - CORPUL VICTIMEI obiect subiect activ- ORICE PERSOANĂ CARE RĂSPUNDE PENAL participatie impropie (instigare sau complicitate la infractiunea de omor) sau participatie proprie (simpla, omogena, cand sunt mai multi autori) subiectul pasiv – ORICE PERSOANĂ FIZICĂ ÎN VIAŢĂ conţinutul constitutiv latura elementul obiectivă material urmarea imediată legătura de cauzalitat e latura forma de subiectivă vinovăţie mobilul scopul infracţiuni i ACTIUNE/INACTIUNE MOARTEA VICTIMEI cand fara actiunea/inactiunea faptuitorului moartea victimei nu s-ar fi produs CULPA CU PREVEDERE SAU SIMPLĂ(NEGLIJENTĂ) -

8

actele preparatori i tentativa consumare a infracţiunii sancţionarea infracţiunii

formele infracţiuni i

- DOAR ACTIUNE CONSUMATĂ, PRIN MOARTEA SUBIECTULUI PASIV

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE - SECŢIILE UNITE DECIZIA Nr. I din 15 ianuarie 2007 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 81 din 01/02/2008 Dosar nr. 17/2006 Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la încadrarea juridică a faptei de ucidere din culpă, săvârşită cu ocazia conducerii pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge ori o concentraţie ce depăşeşte 0,40 g/l alcool pur în aerul expirat. Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 87 de judecători din totalul de 117 în funcţie. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie. Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, cerând să fie admis, în sensul că faptele de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală şi de ucidere din culpă, cu această ocazie, a unei persoane constituie atât infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută la art. 178 alin. 3 teza I din Codul penal, cât şi infracţiunea rutieră prevăzută la art. 79 alin. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a) din Codul penal. Referindu-se la uciderea din culpă a unei persoane în aceleaşi împrejurări, comisă de către un conducător având o îmbibaţie alcoolică sub limita legală, dar care se află în stare de ebrietate constatată clinic sau prin orice alt mijloc de probă, a susţinut că această faptă constituie infracţiunea unică de ucidere din culpă prevăzută la art. 178 alin. 3 teza a II-a din Codul penal. De asemenea, a cerut să se reţină că şi fapta de ucidere din culpă a unei persoane în atare împrejurare, comisă de către un conducător auto având o îmbibaţie alcoolică sub limita legală, dar căruia nu i s-a stabilit prin niciun alt mijloc de probă starea de ebrietate, constituie infracţiunea unică, de ucidere din culpă, prevăzută la art. 178 alin. 2 din Codul penal. SECŢIILE UNITE, deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele: Instanţele judecătoreşti nu au un punct de vedere unitar cu privire la încadrarea juridică a faptei de ucidere din culpă, săvârşită cu ocazia conducerii pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge ori o concentraţie ce depăşeşte 0,40 g/l alcool pur în aerul expirat. Astfel, unele instanţe au considerat că faptele menţionate constituie două infracţiuni distincte aflate în concurs real, respectiv, atât infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută la art. 178 alin. 3 din Codul penal, cât şi în infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o

9

îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală sau care se află în stare de ebrietate, prevăzută la art. 87 alin. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Alte instanţe, dimpotrivă, au considerat că în astfel de cazuri faptele constituie o singură infracţiune, complexă, prevăzută la art. 178 alin. 3 din Codul penal, care o absoarbe pe cea prevăzută la art. 87 alin. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Aceste din urmă instanţe au interpretat şi au aplicat corect dispoziţiile legii. Prin art. 178 alin. 3 din Codul penal se prevede că atunci "când uciderea din culpă a unei persoane este săvârşită de un conducător de vehicul cu tracţiune mecanică, având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală sau care se află în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani". Pe de altă parte, la art. 87 alin. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, este prevăzută ca infracţiune "conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge". Ca urmare, din aceste prevederi reiese în mod vădit că infracţiunea de ucidere din culpă, reglementată în art. 178 alin. 3 din Codul penal, constă într-o acţiune ce cuprinde în ea însăşi şi trăsăturile distinctive ale infracţiunii prevăzute la art. 87 alin. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, astfel că într-un atare caz, în raport cu modalitatea concretă în care a fost comisă, cea de-a doua infracţiune îşi pierde autonomia proprie de faptă penală, fiind absorbită în întregime sub formă de circumstanţă agravantă în conţinutul infracţiunii de ucidere din culpă, devenind componentă a unei singure infracţiuni, complexă, în sensul prevederilor art. 41 alin. 3 din Codul penal. În această privinţă este de observat că uciderea din culpă a unei persoane, săvârşită de un conducător auto care conduce autovehiculul având o îmbibaţie alcoolică peste limita legală sau în stare de ebrietate, prezintă un pericol social propriu, astfel că legiuitorul a înţeles să stabilească faptul că toate aceste acte, obiectiv strâns legate între ele, se însumează unei singure infracţiuni, care se constituie într-o infracţiune complexă, pentru săvârşirea căreia se prevede o pedeapsă al cărei maxim special, expresie a gradului de pericol social sporit, să depăşească cuantumul pedepsei maxime aplicabile, potrivit art. 34 din Codul penal, pentru concursul de infracţiuni. Or, în raport cu voinţa expresă a legiuitorului de a crea din două infracţiuni autonome o singură entitate infracţională, distinctă, şi de a stabili pentru săvârşirea ei o pedeapsă care să exprime pericolul social propriu al unui atare ansamblu infracţional, considerat ca unitate complexă, care nu ar putea să se afle în concurs cu una dintre părţile sale componente. Mai mult, voinţa legiuitorului nu poate fi interpretată în sensul ca aceeaşi împrejurare - conducerea autovehiculului cu o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală - să determine două agravări ale pedepsei, o dată ca circumstanţă agravantă, prevăzută la art. 178 alin. 3 din Codul penal, iar a doua oară ca infracţiune distinctă, prevăzută la art. 87 alin. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului, în concurs cu infracţiunea de ucidere din culpă. De aceea, se impune concluzia că în situaţiile în care conducătorul unui autovehicul ucide din culpă o persoană în timp ce conduce pe drumurile publice un autoturism sau tramvai, având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală, fapta sa constituie o singură infracţiune, complexă, de ucidere din culpă, prevăzută la art. 178 alin. 3 teza I din Codul penal, în care este absorbită infracţiunea prevăzută la art. 87 alin. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Dacă, însă, uciderea din culpă a unei persoane în aceleaşi împrejurări este comisă de către un conducător auto având o îmbibaţie alcoolică sub limita legală, dar care se află în stare de ebrietate, constatată clinic sau prin orice alt mijloc de probă, fapta sa constituie infracţiunea unică de ucidere din culpă prevăzută la art. 178 alin. 3 teza a II-a din Codul penal. În acelaşi timp, uciderea din culpă a unei persoane în astfel de împrejurări, comisă de un conducător auto având o îmbibaţie alcoolică sub limita legală, în privinţa căruia nu s-a stabilit starea de ebrietate prin niciun mijloc de probă, nu poate constitui decât infracţiunea unică de ucidere din culpă prevăzută la art. 178 alin. 2 din Codul penal, al cărei caracter calificat este imprimat de producerea consecinţei datorită nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul profesiei sau al unei activităţi ca şofer. În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi ale art. 4142 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se decide în sensul considerentelor de mai sus. PENTRU ACESTE MOTIVE În numele legii D E C I D: Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. 1. Stabilesc că faptele de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală şi de ucidere din culpă cu această ocazie a unei persoane constituie o singură infracţiune, complexă, de ucidere din culpă, prevăzută la art. 178 alin. 3 teza I din Codul penal, în care este absorbită infracţiunea prevăzută la art. 87 alin. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. 2. Uciderea unei persoane în aceleaşi împrejurări, comisă de către un conducător auto având o îmbibaţie alcoolică sub limita legală, dar care se află în stare de ebrietate constatată clinic sau prin orice alt mijloc de probă, constituie infracţiunea unică de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 3 teza a II-a din Codul penal. 3. Uciderea unei persoane în aceleaşi împrejurări, comisă de către un conducător auto având o îmbibaţie alcoolică sub limita legală, dar căruia nu i s-a stabilit prin alt mijloc de probă starea de ebrietate, constituie infracţiunea unică de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 2 din Codul penal.

10

Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 2 din Codul de procedură penală. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 ianuarie 2007. PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Prim-magistrat-asistent, Victoria Maftei

Art. 179. - Determinarea sau înlesnirea sinuciderii Fapta de a determina sau de a înlesni sinuciderea unei persoane, daca sinuciderea sau încercarea de sinucidere a avut loc, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani. Când fapta prevazuta în alineatul precedent s-a savârsit fata de un minor sau fata de o persoana care nu era în stare sa-si dea seama de fapta sa, ori nu putea fi stapâna pe actele sale, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani. obiect juridic special- VIATA PERSOANEI UMANE obiect material – CORPUL PERSOANEI CARE ESTE DETERMINATĂ subiect activ ORICE PERSOANĂ SAU AJUTATĂ –SĂ SE SINUCIDĂ PARTICIPATIA PENALĂ ESTE POSIBILĂ ÎN TOATE FORMELE SALE subiectul pasiv- O PERSOANĂ CARE A LUAT HOTĂRÂREA DE A SE conţinutul constitutiv SINUCIDE latura elementul obiectivă material urmarea imediată legătura de cauzalitat e latura forma de subiectivă vinovăţie mobilul scopul infracţiuni i NU SUNT INCRIMINATE DAR SUNT POSIBILE 11 ACTIUNE/INACTIUNE fie sinuciderea fie incercarea de a se sinucide a unei persoane determinate sau ajutate sa se sinucida SA EXISTE INTENTIA DIRECTA SAU INDIRECTA NU CONSTITUIE CERINTA NU CONSTITUIE CERINTA

actele preparatori NU ESTE INCRIMINATA DAR ESTE POSIBILA i tentativa cand sinuciderea sau incercarea de consumare sinucidere a avut loc a infracţiunii sancţionarea infracţiunii 2-7 SAU 3-10

formele infracţiuni i

Art. 180. - Lovirea sau alte violente Lovirea sau orice acte de violenta cauzatoare de suferinte fizice se pedepsesc cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda. (11) Faptele prevazute la alin. 1 savârsite asupra membrilor familiei se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amenda. Lovirea sau actele de violenta care au pricinuit o vatamare ce necesita pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda. (21) Faptele prevazute la alin. 2 savârsite asupra membrilor familiei se pedepsesc cu închisoare de la unu la 2 ani sau cu amenda. Actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate. În cazul faptelor prevazute la alin. 11 si 21 actiunea penala se pune în miscare si din oficiu. Împacarea partilor înlatura raspunderea penala, producându-si efectele si în cazul în care actiunea penala a fost pusa în miscare din oficiu.

Art. 1491 COD PENAL Prin membru de familie se intelege sotul sau ruda apropiata, daca aceasta din urma locuieste si gospodareste impreuna cu faptuitorul.

12

obiect juridic special – INTEGRITATEA FIZICĂ ŞI SĂNĂTATEA PERSOANEI UMANE obiect material- CORPUL UNEI PERSOANE FIZICE ÎN VIAŢĂ subiect activ – ORICE PERSOANĂ FIZICĂ coautorat-DA instigare-DA complicitate-DA subiectul pasiv – persoana faţă de care s-a exercitat violenta, alta decat faptuitorul constitutiv conţinutul latura elementul obiectivă material urmarea imediată legătura de cauzalitate latura subiectivă forma de vinovăţie mobilul scopul infracţiunii formele infracţiunii actele preparatorii tentativa ACTIUNEA (FAPTE COMISIVE SAU OMISIVE) DE LOVIRE SAU ALTE VIOLENTE, INACTIUNE CAUZAREA UNEI SUFERINTE FIZICE SA EXISTE INTENTIA DIRECTA SAU INDIRECTA NU ARE RELEVANTA DAR TREBUIE CUNOSCUT PENTRU DOZAREA PEDEPSEI nu prezinta importanta dar trebuie stabilit pentru ca ajuta la dozarea pedepsei NU SUNT INCRIMINATE NU SE PEDEPSEŞTE odata cu executarea elementului material si producerii consecintelor prevazute de norma de incriminare

consumarea infracţiunii sancţionarea infracţiunii

13

Art. 181. - Vatamarea corporala Fapta prin care s-a pricinuit integritatii corporale sau sanatatii o vatamare care necesita pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. (11) Fapta prevazuta la alin. 1 savârsita asupra membrilor familiei se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani. Actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate. În cazul faptelor prevazute la alin. 1 actiunea penala se pune în miscare si din oficiu. Împacarea partilor înlatura raspunderea penala, producându-si efectele si în cazul în care actiunea penala a fost pusa în miscare din oficiu.
obiect juridic special - INTEGRITATEA FIZICĂ ŞI SĂNĂTATEA PERSOANEI UMANE obiect material – CORPUL IN VIATA AL UNEI ALTE PERSOANE subiect activ- ORICE PERSOANA coautorat-DA instigare-DA complicitate-DA

subiectul pasiv – ORICE PERSOANA conţinutul constitutiv latura elementul obiectivă material urmarea imediată ACTIUNE/INACTIUNE VATAMARE CORPORALA CONFORM DEFINITIEI SA EXISTE

14

legătura de cauzalitate latura subiectivă forma de vinovăţie mobilul scopul infracţiunii actele preparatorii tentativa consumarea infracţiunii sancţionarea infracţiunii formele infracţiunii

INTENTIA DIRECTA SAU INDIRECTA, PRAETERINTENTIA CUNOAŞTEREA LUI SE IMPUNE PENTRU DOZAREA PEDEPSEI CUNOAŞTEREA SE IMPUNE PENTRU DOZAREA PEDEPSEI

ACTELE PREPARATORII SI TENTATIVA NU SUNT PEDEPSITE

Art. 182. - Vatamarea corporala grava Fapta prin care s-a pricinuit integritatii corporale sau sanatatii o vatamare care necesita pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani. Daca fapta a produs vreuna din urmatoarele consecinte: pierderea unui simt sau organ, încetarea functionarii acestora, o infirmitate permanenta fizica ori psihica, slutirea, avortul, ori punerea în primejdie a vietii persoanei, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 10 ani. Când fapta a fost savârsita în scopul producerii consecintelor prevazute la alin. 1 si 2, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani. Tentativa faptei prevazute în alin. 3 se pedepseste.
obiect juridic special- INTEGRITATEA FIZICĂ ŞI SĂNĂTATEA PERSOANEI UMANE obiect material – CORPUL PERSOANEI AFLATE IN VIATA subiect activ- ORICE PERSOANĂ CARE POATE RASPUNDE PENAL instigare-DA complicitate-DA subiectul pasiv ORICE PERSOANA FIZICA AFLATA IN VIATA conţinutul constitutiv latura elementul obiectivă material urmarea imediată legătura de cauzalitate latura subiectivă forma de vinovăţie ACTIUNE DIRECTA SAU INDIRECTA SAU INACTIUNE PRODUCEREA UNEI VATAMARI CONFORM DEFINITIEI SA EXISTE INTENTIA INDIRECTA, PRAETERINTENTIE

15

mobilul

doar pentru individualizare si se poate afla la intentia indirecta sau la praeterintentie in ceea ce priveste mobilul initial doar pentru individualizare si se poate afla la intentia indirecta sau la praeterintentie in ceea ce priveste scopul initial o infractiune materiala, instantanee si de dauna. tentativa se pedepseste numai la a doua varianta grava se consuma cand s-au produs consecintele enumerate de lege

scopul infracţiunii formele infracţiunii actele preparatorii tentativa consumarea infracţiunii

sancţionarea infracţiunii

Art. 183. - Lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte Daca vreuna dintre faptele prevazute în art. 180 - 182 a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani.

obiect juridic special – OCROTIREA DREPTULUI LA VIATA

obiect material – CORPUL PERSOANEI ASUPRA CAREIA SE ACTIONEAZA

subiect activ- NUESTE CALIFICAT coautorat- DA instigare-DA complicitate-DA subiectul pasiv-ORICE PERSOANĂ AFLATĂ ÎN VIAŢĂ conţinutul constitutiv ACTIVITATEA DE LOVIRE SAU VATAMARE SAU VATAMARE CORPORALA GRAVA latura elementul obiectivă material MOARTEA VICTIMEI urmarea imediată SA EXISTE legătura de cauzalitate latura forma de PRAETERINTENTIE subiectivă vinovăţie mobilul

scopul infracţiunii

16

NU ESTE SUSCEPTIBILA DE FORMA TENTATIVEI actele preparatorii tentativa consumarea infracţiunii sancţionarea infracţiunii formele infracţiunii

Art. 184. - Vatamarea corporala din culpa Fapta prevazuta la art. 180 alin. 2 si 21, care a pricinuit o vatamare ce necesita pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile, precum si cea prevazuta la art. 181, savârsite din culpa, se pedepsesc cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda. Daca fapta a avut vreuna din urmarile prevazute la art. 182 alin. 1 sau 2, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda. Când savârsirea faptei prevazute în alin. 1 este urmarea nerespectarii dispozitiilor legale sau a masurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii, ori pentru îndeplinirea unei anume activitati, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda. Fapta prevazuta în alin. 2 daca este urmarea nerespectarii dispozitiilor legale sau a masurilor de prevedere aratate în alineatul precedent se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. (41) Daca faptele prevazute la alin. 3 si 4 sunt savârsite de catre o persoana care se afla în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la unu la 3 ani, în cazul alin. 3, si închisoarea de la unu la 5 ani, în cazul alin. 4. Pentru faptele prevazute în alin. 1 si 3, actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate. Împacarea partilor înlatura raspunderea penala.
obiect juridic special- RELATIILE SOCIALE REFERITOARE LA DREPTUL PERSOANEI LA INTEGRITATE CORPORALĂ ŞI SĂNĂTATE obiect material – CORPUL PERSOANEI IN VIATA subiect activ- ORICE PERSOANA IN PARTICIPATIE IMPROPRIE savarsirea faptei de catre autor) (alta persoana contribuie cu intentie la

subiectul pasiv- ORICE PERSOANA IN VIATA conţinutul constitutiv ACTIUNE/INACTIUNE latura elementul

17

obiectivă

material urmarea imediată legătura de cauzalitate forma de vinovăţie mobilul scopul infracţiunii

PRODUCEREA UNEI VATAMARI CONFORM DEFINITIEI SA EXISTE CULPA NU NU

latura subiectivă

actele preparatorii tentativa consumarea infracţiunii sancţionarea infracţiunii

formele infracţiunii

NU MOMENTUL PRODUCERII DEFINITIVE A REZULTATULUI

Art. 185. - Provocarea ilegala a avortului Întreruperea cursului sarcinii, prin orice mijloace, savârsita în vreuna dintre urmatoarele împrejurari: a) în afara institutiilor medicale sau cabinetelor medicale autorizate în acest scop; b) de catre o persoana care nu are calitatea de medic de specialitate; c) daca vârsta sarcinii a depasit patrusprezece saptamâni, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. Întreruperea cursului sarcinii, savârsita în orice conditii, fara consimtamântul femeii însarcinate, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea unor drepturi. Daca prin faptele prevazute în alin. 1 si 2 s-a cauzat femeii însarcinate vreo vatamare corporala grava, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi, iar daca fapta a avut ca urmare moartea femeii însarcinate, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi. În cazul când fapta prevazuta în alin. 2 si 3 a fost savârsita de medic, pe lânga pedeapsa închisorii, se va aplica si interdictia exercitarii profesiei de medic, potrivit art. 64 lit. c). Tentativa se pedepseste. Nu se pedepseste întreruperea cursului sarcinii efectuata de medic: a) daca întreruperea cursului sarcinii era necesara pentru a salva viata, sanatatea sau integritatea corporala a femeii însarcinate de la un pericol grav si iminent si care nu putea fi înlaturat altfel; b) în cazul prevazut în alin. 1 lit. c), când întreruperea cursului sarcinii se impunea din motive terapeutice, potrivit dispozitiilor legale; c) în cazul prevazut în alin. 2, când femeia însarcinata s-a aflat în imposibilitate de a-si exprima vointa, iar întreruperea cursului sarcinii se impunea din motive terapeutice, potrivit dispozitiilor legale.

18

obiect juridic special- RELATIILE SOCIALE CU PRIVIRE LA INTRERUPEREA CURSULUI SARCINII IN CONDITII DE SIGURANTA obiect material – PRODUSUL CONCEPTIUNII (FĂTUL) CARE TREBUIE SA FIE VIU, PRECUM SI CORPUL FEMEII INSARCINATE subiect activ – ORICE PERSOANA coautorat - DA instigare - DA complicitate - DA subiectul pasiv- FEMEIA INSARCINATA CAREIA I S-A PROVOCAT INTRERUPEREA ILEGALA A SARCINII conţinutul constitutiv ACTIUNE latura elementul obiectivă material INTRERUPEREA CURSULUI SARCINII urmarea imediată legătura de TREBUIE DOVEDITA cauzalitate latura forma de INTENTIA DIRECTA subiectivă vinovăţie mobilul NU ARE RELEVANTA DAR POATE FI STABILIT PENTRU DOZAREA PEDEPSEI

scopul infracţiunii formele infracţiunii actele preparatorii tentativa consumarea infracţiunii

NU ARE RELEVANTA DAR POATE FI STABILIT PENTRU DOZAREA PEDEPSEI - POSIBILE DAR NU INCRIMINATE - POSIBILA SI INCRIMINATA (INTRERUPTA, PERFECTA, RELATIV IMPROPRIE) - CAND S-A PRODUS URMAREA IMEDIATA

19

sancţionarea infracţiunii

Art. 189. - Lipsirea de libertate în mod ilegal Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepseste cu închisoare de la 3 la 10 ani. În cazul în care fapta este savârsita prin simularea de calitati oficiale (functia in atributiile careia intra dreptul de a lua masuri sau de a executa ordine privitoare la libertatea persoanei, atributii de apartin organelor de urmarire penala, celor insarcinate cu executarea mandatelor judiciare, anumitor unitati sanitare de depistare a bolilor contagioase ori a unor unitati militare), prin rapire (cand victima este luata,ridicata, din locul unde se afla si dusa in alt loc, fiind astfel lipsita de libertate, fara voia sa), de o persoana înarmata (arma sa fie vizibila pentru victima), de doua sau mai multe persoane împreuna sau daca în schimbul eliberarii se cere un folos material sau orice alt avantaj (ABSOARBE INFRACTIUNEA DE SANTAJ), precum si în cazul în care victima este minora sau este supusa unor suferinte ori sanatatea sau viata îi este pusa în pericol, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani. Cu pedeapsa închisorii de la 7 la 15 ani se sanctioneaza si lipsirea de libertate a unei persoane savârsita în scopul de a o obliga la practicarea prostitutiei. Daca pentru eliberarea persoanei se cere, în orice mod, ca statul, o persoana juridica, o organizatie internationala interguvernamentala sau un grup de persoane sa îndeplineasca sau sa nu îndeplineasca un anumit act, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 18 ani. Daca faptele prevazute la alin. 1 - 4 se savârsesc de catre o persoana care face parte dintr-un grup organizat, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani, în cazul alin. 1, închisoarea de la 7 la 18 ani, în cazul alin. 2 si 3, închisoarea de la 10 la 20 de ani, în cazul alin. 4. Daca fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani. Tentativa faptelor prevazute la alin. 1 - 4 se pedepseste. Constituie tentativa si producerea sau procurarea mijloacelor, a instrumentelor sau luarea de masuri în vederea comiterii faptei prevazute la alin. 4.

20

obiect juridic special – RELATIILE SOCIALE A CAROR DESFASURARE NORMALA ESTE CONDITIONATA DE APĂRAREA LIBERTATII FIZICE A PERSOANEI obiect material – CORPUL PERSOANEI SECHESTRATE, RAPITE, EXPUSE PRIVARII DE LIBERTATE FIZICA subiect activ- ORICE PERSOANA coautorat- DA instigare - DA complicitate - DA subiectul pasiv ORICE PERSOANA conţinutul constitutiv latura elementul obiectivă material urmarea imediată legătura de cauzalitate latura subiectivă forma de vinovăţie mobilul ACTIUNE SAU INACTIUNE ESTE IN ACELASI TIMP UN REZULTAT (victima este lipsită de libertate fizica) SI O STARE a se avea in vedere toate contributiile antrenate in procesul cauzal de infaptuire a urmarii. intentia directa ori indirecta

pentru dozare pentru dozare sunt asimilate cu tentativa numai in varianta agravata in care lipsirea de libertate apare ca un act terorist, avandu-se in vedere pericolul social deosebit al faptei (art. 189 alin.4 Cp) se pedepseşte in toate variantele cu exceptia celei unde fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei unde tentativa nu este posibila are loc de indata ce s-a produs urmarea imediata, adica subiectul pasiv este pus in situatia de a nu se bucura de libertatea de mişcare EPUIZAREA INFRACTIUNII – odata cu lipsirea de libertate in mod ilegal a victimei. Aplicarea legii penale se va face prin raportare la momentul epuizarii infractiunii

scopul infracţiunii formele infracţiunii actele preparatorii tentativa

consumarea infracţiunii

sancţionarea infracţiunii

21

Art. 192. - Violarea de domiciliu Patrunderea fara drept, în orice mod, într-o locuinta, încapere, dependinta sau loc împrejmuit tinând de acestea, fara consimtamântul persoanei care le foloseste, sau refuzul de a le parasi la cererea acesteia, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 4 ani. În cazul în care fapta se savârseste de 1. o persoana înarmata 2. de doua sau mai multe persoane împreuna 3. în timpul noptii 4. sau prin folosire de calitati mincinoase, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani. Pentru fapta prevazuta în alin. 1, actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate. Împacarea partilor înlatura raspunderea penala.
obiect juridic special – relatiile sociale privind libertatea si inviolabilitatea domiciliului obiect material- domiciliul violat subiect activ- nu este calificat, chiar si proprietarul imobilului coautorat instigare complicitate subiectul pasiv- persoana in posesia careia se află domiciliul violat conţinutul constitutiv latura elementul obiectivă material urmarea imediată legătura de cauzalitate latura subiectivă forma de vinovăţie mobilul scopul infracţiunii formele infracţiunii actele preparatorii tentativa consumarea infracţiunii actiune de patrundere fara drept sau inactiune privind refuzul de a parasi crearea unei stari de incalcare a libertatii persoanei sa existe intentia directa sau indirecta, culpa nu este incriminata nu are relevanta decat pentru dozare nu are relevanta decat pentru dozare actele preparatorii si tentativa posibile dar nu incriminate consumarea are loc in momentul producerii urmarii imediate epuizarea are loc odata cu parasirea de catre faptuitor a domiciliului violat poate fi savarsita in concurs real cu infractiunea de furt calificat sau talharie

sancţionarea infracţiunii Art. 193. – Amenintarea Fapta de a ameninta o persoanã cu sãvârsirea unei infractiuni sau a unei fapte pãgubitoare îndreptate împotriva ei, a sotului ori a unei rude apropiate, dacã este de naturã sã o alarmeze, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendã, fãrã ca pedeapsa aplicatã sã poatã depãsi sanctiunea prevãzutã de lege pentru infractiunea care a format obiectul amenintãrii. Actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate. Împacarea partilor înlatura raspunderea penala.

22

obiect juridic special- relatiile sociale privitoare la libertatea psihica a persoanei obiect material – nu are subiect activ- orice persoana coautorat -da instigare -da complicitate -da subiectul pasiv- persoana amenintata daca amenintarea este cunoscuta ulterior si de sot sau ruda apropiata impotriva carora se indreapta, subiecti pasivi vor fi si acestia conţinutul constitutiv latura elementul obiectivă material urmarea imediată legătura de cauzalitate latura subiectivă forma de vinovăţie mobilul scopul infracţiunii formele infracţiunii actele preparatorii tentativa consumarea infracţiunii actiune de amenintare cu savarsirea unei infractiuni sau a unei fapte pagubitoare, de natura a alarma producerea unei stari de alarmare se impune intentia directa sau indirecta doar pentru stabilirea pericolului social doar pentru stabilirea pericolului social actele pregatitoare si tentativa nu sunt sanctionate

cand persoana a luat cunostinta de amenintare si s-a produs starea de alarmare epuizare la ultimul act de amenintare

sancţionarea infracţiunii

Art. 194. – Santajul Constrângerea unei persoane, prin violenta sau amenintare, sa dea, sa faca, sa nu faca sau sa sufere ceva, daca fapta este comisa spre a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Când constrângerea consta în amenintarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromitatoare pentru persoana amenintata, pentru sotul acesteia sau pentru o ruda apropiata, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani. 23

obiect juridic special- relatiile sociale ale caror existenta si normala desfasurare sunt conditionate de manifestarea nestingherita a libertatii spirituale, precum si in subsidiar relatii sociale de ordin patrimonial obiect material- exista numai daca fapta s-a produs prin actiuni violente si il va constitui corpul victimei asupra careia se actioneaza subiect activ- nu este calificat coautorat-DA instigare-DA complicitate-DA subiectul pasiv- PERSOANA CONSTRANGERE conţinutul constitutiv latura elementul obiectivă material urmarea imediată legătura de cauzalitate latura forma de subiectivă vinovăţie mobilul scopul infracţiunii FATA DE CARE SE EXERCITA ACTIUNEA DE

ACTIUNE DE AMENINTARE SAU VIOLENTA SI CONSTRANGERE CREAREA UNEI STARI DE TEMERE A VICTIMEI SA EXISTE INTENTIA DIRECTA NU PREZINTA IMPORTANTA DOBANDIREA UNUI FOLOS ILICIT, ELEMENT OBLIGATORIU ACTELE PREPARATORII SI TENTATIVA DESI POSIBILE NU SUNT INCRIMINATE CONSUMAREA ARE LOC IN MOMENTUL IN CARE EXECUTAREA ACTIUNII DE CONSTRANGERE A FOST EFECTUATA COMPLET SI S-A PRODUS URMAREA IMEDIATA EPUIZARE CAND S-A SAVARSIT ULTIMUL ACT DE CONSTRANGERE

formele infracţiunii

actele preparatorii tentativa consumarea infracţiunii

sancţionarea infracţiunii

Art. 195. - Violarea secretului corespondentei Deschiderea unei corespondente adresate altuia ori interceptarea unei convorbiri sau comunicari efectuate prin telefon, telegraf sau prin alte mijloace de transmitere la distanta, fara drept, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza sustragerea, distrugerea sau retinerea unei corespondente, precum si divulgarea continutului unei corespondente, chiar atunci când a fost trimisa deschisa sau a fost deschisa din greseala, ori divulgarea continutului unei convorbiri sau comunicari interceptate, chiar în cazul în care faptuitorul a luat cunostinta de acesta din greseala sau din întâmplare. 24

Daca faptele prevazute la alin. 1 si 2 au fost savarsite de un functionar care are obligatia legala de a respecta secretul profesional si confidentialitatea informatiilor la care are acces, pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 5 ani si interzicerea unor drepturi. Actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate. Împacarea partilor înlatura raspunderea penala.
obiect juridic special – ANSAMBLUL DE RELATII SOCIALE A CAROR NORMALA DESFASURARE NU AR FI POSIBILA FARA ASIGURAREA SI RESPECTAREA LIBERTATII PERSOANEI DE A COMUNICA CU ALTII PRIN MIJLOACE LICITE DE CORESPONDENTĂ obiect material – CORESPONDENTA subiect activ- ORICE PERSOANA RESPONSABILA PENAL IN VARIANTELE ALIN. 1 SI 2 PARTICIPATIE POSIBILA IN TOATE FORMELE, IAR IN VARIANTA AGRAVATA SUNT POSIBILE INSTIGAREA SI COMPLICITATEA subiectul pasiv- ORICE PERSOANA (EXPEDITORUL SI DESTINATARUL) conţinutul constitutiv latura elementul obiectivă material urmarea imediată legătura de cauzalitate latura subiectivă forma de vinovăţie mobilul scopul infracţiunii formele infracţiunii actele preparatorii tentativa consumarea infracţiunii DOUA ACTIUNI ALTERNATIVE (deschiderea unei corespondente adresate altuia, interceptarea unei convorbiri sau comunicari, fara drept) stari contrare celei necesare pentru asigurarea secretului corespondentei rezulta implicit din insasi natura actiunilor care constituie elementul material al infractiunii intentia directa sau indirecta nu are relevanta nu are relevanta nu sunt incriminate desi posibile

in momentul in care s-a produs urmarea imediata, adica atunci cand s-a creat pentru victima o stare contrara celei prin care se asigura libertatea de a comunica in cazul actiunii de retinere fapta capata caracter de infractiune continuă şi se epuizeaza in momentul in care inceteaza retinerea

sancţionarea infracţiunii

Art. 196 - Divulgarea secretului profesional Divulgarea, fara drept, a unor date, de catre acela caruia i-au fost încredintate, sau de care a luat cunostinta în virtutea profesiei ori functiei, daca fapta este de 25

natura a aduce prejudicii unei persoane, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda. Actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate. Împacarea partilor înlatura raspunderea penala.
obiect juridic special- relatiile sociale referitoare la libertatea persoanei de a putea incredinta secrete altor persoane care exercita anumite profesii sau functii, fara teama ca acestea vor fi divulgate obiect material- lipseste subiect activ- calificat, acea persoana care exercita o functie sau profesie care implică obligatia de a păstra secretul coautorat - NU instigare - DA complicitate - DA subiectul pasiv- persoana care a incredintat sau despre care s-au aflat anumite date incredintate unei persoane in virtutea functiei sau profesiei pe care aceasta o are si care apoi au fost divulgate conţinutul constitutiv actiune de divulgare fara drept, de natura a aduce un prejudiciu latura elementul obiectivă material o atingere adusa libertatii persoanei urmarea imediată este prezumata legătura de cauzalitate latura subiectivă forma de vinovăţie mobilul scopul infracţiunii formele infracţiunii actele preparatorii tentativa consumarea infracţiunii intentia directa sau indirecta nu are relevanta decat pentru dozarea pedepsei nu are relevanta decat pentru dozarea pedepsei

nu cad sub incidenta legii penale in momentul in care s-a produs urmarea imediata daca se repeta in conditiile art. 41 alin.2 C.p. de forma continuata, momentul epuizarii coincide cu ultima actiune de divulgare

sancţionarea infracţiunii

Art. 197. – Violul
Actul sexual, de orice natura, cu o persoana de sex diferit sau de acelasi sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apara ori de a-si exprima vointa, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi. Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani si interzicerea unor drepturi, daca: a) fapta a fost savârsita de doua sau mai multe persoane împreuna; b) victima se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau în tratamentul faptuitorului; b1) victima este membru al familiei;

26

c) s-a cauzat victimei o vatamare grava a integritatii corporale sau a sanatatii. Pedeapsa este închisoarea de la 10 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi, daca victima nu a împlinit vârsta de 15 ani, iar daca fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi. Actiunea penala pentru fapta prevazuta în alin. 1 se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate. Abrogat.
obiect juridic special – complex : principal – relatiile sociale care ocrotesc libertatea si inviolabilitatea sexuala a persoanei secundar – relatiile sociale referitoare la libertatea psihica sau fizica, sanatatea si integritatea corporala a persoanei ce pot fi, deopotriva, lezate prin savarsirea acesteia

obiect material corpul persoanei in viata, supus unei agresiuni sexuale
subiect activ- orice persoana, indiferent de sex coautorat – posibil cand nu este vorba despre actul sexual firesc intre persoane de sex diferit instigare - DA complicitate – DA

subiectul pasiv ORICE PERSOANA, NU MAI ESTE CIRCUMSTANTIAT conţinutul constitutiv intretinerea unui act sexual, de orice natura, latura obiectivă elementul cu o persoana de sex diferit sau de acelasi material sex urmarea imediată vatamarea relatiilor sociale privind libertatea legătura de si inviolabilitatea sexuala a persoanei cauzalitate este prezumata latura forma de subiectivă vinovăţie intentia directa mobilul nu are importanta scopul infracţiunii nu are importanta formele infracţiunii actele preparatorii tentativa
consumarea infracţiunii
au relevanta penala numai daca sunt executate de o altă persoana decat autorul si au ajutat la savarsirea violului este posibila si incriminata , putand sa apara numai in varianta intrerupta, la varianta tip, la prima agravata si la a doua agravata cand victima nu a implinit varsta de 15 ani, in celelalte forme aflandu-ne in situatia praeterintentiei in momentul in care este incalcata libertatea si inviolabilitatea persoanei EPUIZARE in momentul producerii definitive a rezultatelor la unele forme agravate poate cunoaste forma continuata, la care epuizarea coincide cu ultima actiune din componenta infractiunii continuate

sancţionarea infracţiunii

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE - SECŢIILE UNITE -

27

DECIZIA Nr. III din 23 mai 2005 Publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 867 din 27/09/2005

Dosar nr. 3/2005 Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constituită în Secţii Unite, conformându-se dispoziţiilor art. 23 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, s-a întrunit în vederea examinării recursului în interesul legii, formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la înţelesul ce trebuie atribuit actelor la care se referă art. 197 alin. 1 şi art. 198, precum şi art. 201 din Codul penal. Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea cerinţelor legii, fiind prezenţi 83 de judecători din totalul de 111 în funcţie. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie. Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, cerând să fie admis în sensul de a se stabili că infracţiunea de viol are ca element material raportul sexual între persoane de sex diferit, precum şi relaţiile homosexuale între bărbaţi sau între femei, iar infracţiunea de perversiune sexuală are ca element material orice alte acte privind viaţa sexuală decât raportul sexual sau relaţiile homosexuale. SECŢIILE UNITE, deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele: În legătură cu aplicarea dispoziţiilor art. 197 alin. 1, art. 198 şi ale art. 201 din Codul penal, instanţele judecătoreşti nu au un punct de vedere unitar, pronunţându-se în mod diferit cu privire la înţelesul expresiei "act sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex" în sensul prevederilor art. 197 alin. 1 şi art. 198 din Codul penal, precum şi cu privire la înţelesul atribuit expresiei "acte de perversiune sexuală" prin art. 201 din Codul penal. Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în sensul că prin "act sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex" se înţelege orice modalitate de obţinere a unei satisfacţii sexuale, atât prin raport sexual cu o persoană de sex diferit sau prin relaţii sexuale cu o persoană de acelaşi sex, cât şi prin orice alt act, susceptibil a fi considerat chiar şi de perversiune sexuală, dacă a fost săvârşit prin constrângerea unei persoane sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa. Alte instanţe, dimpotrivă, s-au pronunţat în sensul că prin "act sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex", în accepţiunea prevederilor art. 197 alin. 1 şi art. 198 din Codul penal, se înţelege orice modalitate de obţinere a unei satisfacţii sexuale prin folosirea sexului sau acţionând asupra sexului, între persoane de sex diferit sau de acelaşi sex, evident prin constrângere sau profitând de imposibilitatea persoanei respective de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa. Aceste din urmă instanţe au procedat corect. Potrivit art. 197 alin. 1 din Codul penal, infracţiunea de viol constă în "Actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa". Rezultă deci că, în înţelesul art. 197 alin. 1 din Codul penal, orice modalitate în care au loc raporturile sexuale între persoane de sex diferit, precum şi relaţiile sexuale între persoane de acelaşi sex constituie act sexual. Dar, spre deosebire de actul de perversiune sexuală, actul sexual înseamnă, în primul rând, penetraţia sexuală, indiferent dacă se realizează prin conjuncţie corporală între agresor şi victimă sau prin folosirea unui corp străin,

28

iar dacă oricare dintre aceste acte are loc prin una dintre formele de constrângere menţionate în art. 197 alin. 1 din Codul penal, fapta constituie infracţiunea de viol. În această privinţă, este de observat că, în cazul actelor sexuale săvârşite între persoane de acelaşi sex, infracţiunea de viol se realizează prin constrângerea victimei la oricare dintre relaţiile ce se practică în acest scop între bărbaţi sau între femei, cum sunt sodomia, felaţia sau cunilingusul, impunându-se sublinierea că, dacă asemenea practici ar fi considerate doar acte de perversiune sexuală, nu s-ar mai justifica reglementarea de la art. 197 alin. 1 din Codul penal, prin care s-a incriminat şi violul între bărbaţi sau între femei. Tot astfel, mai este de observat că victima infracţiunii de viol, atât în cazul când are acelaşi sex cu agresorul, cât şi atunci când este de sex diferit, poate fi obligată fie să suporte actul sexual din partea făptuitorului, fie să îndeplinească ea însăşi actul sexual, sub constrângere, asupra acestuia. Celelalte practici sexuale care, fiziologic, nu sunt apte să producă orgasm şi, deci, nu pot fi considerate "acte sexuale" în accepţiunea legii, constituie acte de perversiune sexuală, cum ar fi mângâierile obscene, fetişismul, voyeurismul, exhibiţionismul şi bestialitatea. Prin natura ei, perversiunea sexuală constă în practicarea de acte nefireşti privind viaţa sexuală, diferite de cele cu caracter homosexual, concretizate în manifestări aberante ale instinctului sexual, prin care nu se urmăreşte realizarea unui raport sexual, ci doar obţinerea excitaţiei sexuale nefinalizate. În raport cu prevederile art. 201 din Codul penal, perversiunea sexuală viciu, care constă în practicarea de acte lascive, obscene, de lubricitate, în tendinţa de a obţine satisfacţii ale instinctului sexual în afara a ceea ce este admis ca firesc, este necesar să intervină reacţiunea penală numai atunci când actele de perversiune sexuală au fost săvârşite în public sau au produs scandal public. Spre deosebire de perversiunea sexuală viciu, perversiunea sexuală ca manifestare anormală, ţinând de psihopatologia sexuală, poate duce la săvârşirea unor fapte deosebit de periculoase contra persoanei, ceea ce face necesar un tratament penal diferenţiat şi eficient, care să îndeplinească şi rolul de a preveni astfel de manifestări. Între aceste forme de perversiune sexuală ce vizează în mod vădit anormalitatea s-au remarcat, prin frecvenţă şi trăsături distinctive, următoarele: sadismul, care constă în provocarea excitaţiei sexuale prin producerea de suferinţe victimei; masochismul, la care satisfacţia sexuală este determinată numai de suportarea de către subiect a unei dureri fizice; vampirismul, la care excitaţia sexuală este produsă de vederea sângelui victimei; mixoscopia, în cazul căreia excitaţia sexuală este provocată de vederea actului sexual practicat între alte persoane sau la privirea nudităţii. Asemenea manifestări, cu vădit caracter patologic, necesită nu numai alegerea celor mai adecvate măsuri de coerciţiune penală, ci pun, nu rareori, problema verificării responsabilităţii persoanelor în cauză şi, evident, a stabilirii măsurilor de siguranţă ce se impune a fi luate. Aşa fiind, în raport cu considerentele sus-arătate, se impune concluzia că prin "act sexual de orice natură", susceptibil a fi încadrat în infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 din Codul penal şi, respectiv, în infracţiunea prevăzută de art. 198 din acelaşi cod, se înţelege orice modalitate de obţinere a unei satisfacţii sexuale prin folosirea sexului sau acţionând asupra sexului, între persoane de sex diferit sau de acelaşi sex, prin constrângere sau profitând de imposibilitatea persoanei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, iar prin "acte de perversiune sexuală", în accepţiunea prevederilor art. 201 din Codul penal, se înţelege orice alte modalităţi de obţinere a unei satisfacţii sexuale. În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 23 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi ale art. 4142 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul Legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a se decide în sensul concluziei menţionate. PENTRU ACESTE MOTIVE În numele legii

29

D E C I D: Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În aplicarea dispoziţiilor art. 197 alin. 1, cu referire la art. 198 şi 201 din Codul penal, stabilesc: 1. Prin act sexual de orice natură, susceptibil a fi încadrat în infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 din Codul penal, se înţelege orice modalitate de obţinere a unei satisfacţii sexuale prin folosirea sexului sau acţionând asupra sexului, între persoane de sex diferit sau de acelaşi sex, prin constrângere sau profitând de imposibilitatea persoanei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa. 2. Prin acte de perversiune sexuală, în accepţiunea prevederilor art. 201 din Codul penal, se înţelege orice alte modalităţi de obţinere a unei satisfacţii sexuale decât cele arătate la pct. 1. Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 2 din Codul de procedură penală. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 23 mai 2005. PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Prim-magistrat-asistent, Ioan Răileanu

Art. 198. - Actul sexual cu un minor Actul sexual, de orice natura, cu o persoana de sex diferit sau de acelasi sex care nu a împlinit vârsta de 15 ani se pedepseste cu închisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi. 30

Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza actul sexual, de orice natura, cu o persoana de sex diferit sau de acelasi sex între 15-18 ani, daca fapta este savârsita de tutore sau curator ori de catre supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator, folosindu-se de calitatea sa, ori daca faptuitorul a abuzat de încrederea victimei sau de autoritatea ori influenta sa asupra acesteia. Daca actul sexual, de orice natura, cu o persoana de sex diferit sau de acelasi sex, care nu a împlinit vârsta de 18 ani, a fost determinat de oferirea sau darea de bani ori alte foloase de catre fãptuitor, direct sau indirect, victimei, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi. Daca faptele prevazute în alin. 1-3 au fost savârsite în scopul producerii de materiale pornografice, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi, iar daca pentru realizarea acestui scop s-a folosit constrângerea, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani si interzicerea unor drepturi. Când fapta prevazuta în alin. 1 a fost savârsita în împrejurarile prevazute în art. 197 alin. 2 lit. b) ori daca faptele prevazute în alin. 1-4 au avut urmarile prevazute în art. 197 alin. 2 lit. c), pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani si interzicerea unor drepturi. Daca fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

obiect juridic special – relatiile sociale privitoare la libertatea sexuala a minorului 31

obiect material – corpul minorului subiect activ- orice persoana, indiferent de sex, sau calificat in cazul variantei asimilate(tutore, curator etc) coautorat instigare complicitate subiectul pasiv-minor sub 15 ani, sau in cazul variantei asimilate 15-18 ani conţinutul constitutiv efectuarea unui act sexual de orice natura cu un minor latura elementul obiectivă material incalcarea libertatii si inviolabilitatii sexuale a urmarea victimei imediată legătura de este prezumata cauzalitate intentia directa latura forma de subiectivă vinovăţie mobilul scopul infracţiunii formele infracţiunii actele preparatorii tentativa consumare a infracţiunii nu prezinta importanta decat pentru dozare nu prezinta importanta decat pentru dozare desi posibile, nu incriminate se pedepseste si este posibila oricand in momentul in care s-a realizat actul sexual epuizare in momentul in care se realizeaza ultimul act sexual

sancţionarea infracţiunii

- Art. 199. - Seductia Fapta aceluia care, prin promisiuni de casatorie, determina o persoana de sex feminin mai mica de 18 ani, de a avea cu el raport sexual, se pedepseste cu închisoare de la 1 la 5 ani. 32

Împacarea partilor înlatura raspunderea penala. obiect juridic special – relatiile sociale referitoare la libertatea si inviolabilitatea sexuala a persoanei de sex feminin care nu a implinit varsta de 18 ani obiect material – corpul persoanei de sex feminin care nu a implinit varsta de 18 ani subiect activ – un barbat care a atins varsta necesara casatoriei autor unic instigare - DA complicitate - DA subiectul pasiv- femeia sub 18 ani, dar daca este sub 15 ani, act sexual cu un minor conţinutul constitutiv latura elementul obiectivă material urmarea imediată legătura de cauzalitate latura subiectivă forma de vinovăţie mobilul scopul infracţiunii raportul sexual realizat prin frauda vatamare a libertatii sexuale a persoanei si demnitatii minorei rezulta din materialitatea faptei intentia (eroarea vinovatiei cu privire la varsta victimei inlatura caracterul penal al faptei) nu intereseaza element obligatoriu

formele infracţiunii

actele preparatorii tentativa consumare a infracţiunii

desi posibile, nu incriminate odata cu realizarea actului sexual si nu la data la care s-a constatat ca promisiunea n-a fost sau nu putea fi tinuta

sancţionarea infracţiunii

Art. 201.- Perversiunea sexuala Actele de perversiune sexuala savârsite în public sau daca au produs scandal public se pedepsesc cu închisoare de la unu la 5 ani. Actele de perversiune sexuala cu o persoana care nu a împlinit vârsta de 15 ani se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi. 33

Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si actele de perversiune sexuala cu o persoana între 15-18 ani, daca fapta este savârsita de tutore sau curator ori de catre supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator, folosindu-se de calitatea sa, ori daca fãptuitorul a abuzat de încrederea victimei sau de autoritatea ori influenta sa asupra acesteia. Daca actele de perversiune sexuala cu o persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani au fost determinate de oferirea sau darea de bani ori alte foloase de catre faptuitor, direct sau indirect, victimei, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi. Dacã faptele prevazute în alin. 2, 3 si 31 au fost savârsite în scopul producerii de materiale pornografice, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi, iar daca pentru realizarea acestui scop s-a folosit constrângerea, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani si interzicerea unor drepturi. Actele de perversiune sexuala cu o persoana în imposibilitate de a se apara ori de a-si exprima vointa sau prin constrângere se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi. Daca fapta prevazuta în alin. 1 - 4 are ca urmare vatamarea grava a integritatii corporale sau a sanatatii, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani si interzicerea unor drepturi, iar daca are ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 ani si interzicerea unor drepturi.

obiect juridic special – relatiile sociale privitoare la viata sexuala a persoanei obiect material – corpul persoanei asupra careia se practica actele de perversiune sexuala 34

subiect activ- o pluralitate naturala de infractori, unul cu rol activ si altul cu rol pasiv, ambii raspund penal subiectul pasiv- nu exista in varianta tip, daca fapta a fost savarsita cu consimtamantul partenerilor conţinutul constitutiv act nefiresc in legatura cu viata sexuala latura elementul obiectivă material atingerea unor valori ca moralitatea publica, urmarea sentimentele de pudoare si de decenta in imediată relatiile sexuale rezulta din materialitatea fapteila varianta tip legătura de cauzalitate intentia latura forma de subiectivă vinovăţie mobilul nu au importanta decat daca a fost savarsita scopul fapta in scopul producerii scandalului public, infracţiunii cand se va tine cont la individualizarea pedepsei formele infracţiunii actele preparatorii tentativa consumare a infracţiunii sancţionarea infracţiunii tentativa (care cunoaşte forma neterminata) se pedepseste consumarea are loc odata cu executarea elementului material in public sau care a produs scandal public

Art. 202. – Coruptia sexuala Actele cu caracter obscen savârsite asupra unui minor sau în prezenta unui minor se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. 35

Când actele prevãzute la alin. 1 se savârsesc în cadrul familiei, pedeapsa este închisoarea de la unu la 7 ani. Daca faptele prevazute în alin. 1 si 2 au fost savârsite în scopul producerii de materiale pornografice, maximul special al pedepsei se majoreaza cu 2 ani. Ademenirea unei persoane în vederea savârsirii de acte sexuale cu un minor de sex diferit sau de acelasi sex se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.
obiect juridic special – acele relatii privitoare la ocrotirea vietii sexuale a persoanei sub aspectul asigurarii unui climat normal de dezvoltare a minorului, impotriva actelor cu caracter obscen obiect material subiect activ- orice persoana, inclusiv un minor care actioneaza cu discernamant participatia penala este posibila subiectul pasiv- un minor, indiferent de sex conţinutul constitutiv latura elementul obiectivă material urmarea imediată savarsirea de acte cu caracter obscen, infractiune comisiva vatamarea relatiilor sociale care asigura ocrotirea minorului impotriva acelor fapte, gesturi, atitudini de natura sa ultragieze sentimentul de pudoare si moralitate sexuala trebuie sa existe, dar constatarea sa nu implica o preocupare speciala intentia, eroarea asupra varstei minorului inlaturand infractiunea nu intereseaza nu intereseaza

legătura de cauzalitate latura subiectivă forma de vinovăţie mobilul scopul infracţiunii formele infracţiunii actele preparatorii tentativa consumarea infracţiunii

este susceptibila de tentativa in forma intrerupta sau neterminata si se pedepseşte consumarea are loc odata cu executarea actului cu caracter obscen asupra minorului sau in prezenta acestuia epuizarea cand se savarseste in forma continuata coincide cu savarsirea ultimului act obscen

sancţionarea infracţiunii

Art. 203. – Incestul Raportul sexual între rude în linie directa sau între frati si surori se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani. obiect juridic special – relatiile sociale a caror desfasurare şi existenta normala sunt conditionate de apărarea vietii sexuale a persoanei obiect material – corpul persoanei cu rol pasiv

36

subiect activ – una cu rol pasiv si una cu rol activ, ambele persoane raspunzand penal, daca nu exista pentru persoana pasiva vre-o clauza care inlatura raspunderea penala, autori calificati, rude in linie directa sau frate si sora, de sex diferit instigare - DA complicitate - DA subiectul pasiv- daca a fost victima celui cu rol activ cand incestul este savarsit in concurs cu infractiunea de viol, sau cu actul sexual cu un minor, persoana subiect pasiv a acestor infractiuni este deopotriva subiect pasiv si al incestului conţinutul constitutiv savarsirea unui raport sexual, latura elementul obiectivă material urmarea atingerea adusa valorilor sociale ocrotite de imediată lege, care determina un pericol biologic si moral pentru dezvoltarea persoanei este prezumata legătura de cauzalitate latura subiectivă forma de vinovăţie mobilul scopul infracţiunii formele infracţiunii actele preparatorii tentativa consumare a infracţiunii sancţionarea infracţiunii intentia nu are relevanta nu are relevanta

tentativa este posibila si incriminata, in forma intrerupta sau neterminata consumarea are loc odata cu realizarea raportului sexual epuizarea cand se realizeaza ultimul raport sexual

Art. 2031. – Hartuirea sexuala Hartuirea unei persoane prin amenintare sau constrângere, în scopul de a obtine satisfactii de natura sexuala, de catre o persoana care abuzeaza de autoritatea sau influenta pe care i-o confera functia îndeplinita la locul de munca se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda. 37

Art. 204. - Sanctionarea tentativei Tentativa infractiunilor prevazute în art. 197, 198 si 201-203 se pedepseste. obiect juridic special – relatiile sociale privitoare la libertatea sexuala si psihica obiect material – corpul persoanei asupra careia sunt indreptate actele incriminate subiect activ – numai o persoana indiferent de sex, trebuie sa aiba calitatea de salariat, deci sa existe un raport profesional intre el si victima coautorat - DA instigare - DA complicitate – DA subiectul pasiv – orice persoana conţinutul constitutiv actiunea de hartuire a unei persoane latura elementul obiectivă material atingerea libertatii sexuale si a libertatii urmarea psihice imediată sa existe si rezulta din materialitatea faptei legătura de cauzalitate intentia directa latura forma de subiectivă vinovăţie nu intereseaza mobilul scopul infracţiunii actele preparatorii tentativa consumare a infracţiunii sancţionarea infracţiunii formele infracţiunii trebuie sa existe, este element obligatoriu al laturii subiective

este incriminata numai in forma ei consumata, este o infractiune simplă, fiind suficient pentru consumarea ei un singur act

Art. 208. – Furtul Luarea unui bun mobil din posesia sau detentia altuia, fara consimtamântul acestuia, în scopul de a si-l însusi pe nedrept, se pedepseste cu închisoare de la unu la 12 ani. Se considera bunuri mobile si orice energie care are o valoare economica, precum si înscrisurile. Fapta constituie furt chiar daca bunul apartine în întregime sau în parte faptuitorului, dar în momentul savârsirii acel bun se gasea în posesia sau detinerea legitima a altei persoane. 38

De asemenea, constituie furt luarea în conditiile alin. 1 a unui vehicul, cu scopul de a-l folosi pe nedrept.
obiect juridic special- relatiile sociale de ordin patrimonial ale caror existenta sunt conditionate de pastrarea situatiei fizice a bunurilor mobile si de impiedicarea luarii de nedrept a acestor bunuri din patrimoniul privat sau public obiect material – exista intotdeauna(un bun mobil care se află în posesia sau detentia altuia şi care are o valoare pentru cel care il detine si nu o valoare in general) subiect activ- orice persoana care poate raspunde penal si care nu are nici un drept asupra bunului sustras din sfera de stapanire a altei persoane coautorat - Nu (furt calificat daca sunt doua sau mai multe persoane) instigare - DA complicitate - DA subiectul pasiv- orice persoana fizica sau juridica conţinutul constitutiv latura elementul obiectivă material urmarea imediată legătura de cauzalitate latura subiectivă forma de vinovăţie mobilul scopul infracţiunii formele infracţiunii actele preparatorii tentativa actiunea de luare a unui bun mobil din posesia sau detentia altei persoane fara consimtamantul celui deposedat scoaterea bunului din sfera de stăpânire a celui deposedat si lipsirea acestuia de posibilitatea de a mai dispune de acel bun intentia, de regula intentia directa, dar poate exista si intentie indirecta ex. cand sustrage o sacosa cu alimente in care pot exista si acte de identitate nu are importanta insusirea pe nedrept a bunului sustras (intentie calificata prin scop)

Tentativa: in toate formele imperfecte ale infractiunii Consumarea: cand actiunea de luare a bunului mobil a fost dusa la capat consumarea Epuizarea: odata cu incetarea actelor de prelungire a infracţiunii activitatii infractionale sancţionarea infracţiunii – daca valoarea pagubei produse prin furt nu depăşeşte 10 lei şi sunt indeplinite si celelalte conditii prev. de art. 90 C.pen., instanta poate dispune inlocuirea raspunderii penale cu raspunderea care atrage o sanctiune cu caracter administrativ.

Art. 209. - Furtul calificat al.1 Furtul savârsit în urmatoarele împrejurari: a) de doua sau mai multe persoane împreuna; b) de o persoana având asupra sa o arma sau o substanta narcotica; c) de catre o persoana mascata, deghizata sau travestita; d) asupra unei persoane aflate în imposibilitate de a-si exprima vointa sau de a se apara; (daca aceasta stare a fost provocata de autor sau complice, infractiunea va fi calificata drept talharie) e) într-un loc public; 39

f) într-un mijloc de transport în comun(nu taxiuri şi nu mijloace de transport in comun care, in momentul savarsirii faptei nu era folosit in acest scop); g) în timpul noptii (nu operează agravanta in cazul furtului comis intre rude apropiate, de minor fata de tutore, ori de cel care locuieşte cu persoana vatamata sau este gazduita de aceasta, starea de fapt fiind aceeasi atat noaptea, cat si ziua); h) în timpul unei calamitati; i) prin efractie (inlaturarea violenta a oricaror obiecte sau dispozitive ce se interpun intre faptuitor si bunul ce se urmareste a fi sustras : rupere, spargere, demontare a dispozitivelor de incheiere), escaladare (trecerea peste un obstacol intalnit de faptuitor si care il separa pe acesta de bunul mobil a carui sustragere o urmareste, nu dupa ce s-a realizat luarea bunului mobil) sau prin folosirea fara drept a unei chei adevarate ori a unei chei mincinoase, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 15 ani. al.2 Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si furtul privind: a) un bun care face parte din patrimoniul cultural; b) un act care serveste pentru dovedirea starii civile, pentru legitimare sau identificare. al.3 Furtul privind urmatoarele categorii de bunuri: a) titei, gazolina, condensat, etan lichid, benzina, motorina, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisterna; b) componente ale sistemelor de irigatii; c) componente ale retelelor electrice (numai daca in momentul sustragerii, acestea erau efectiv integrate intr-o retea sau intr-un sistem de comunicatii aflat sau nu in functiune); d) un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare în caz de incendiu sau alte situatii de urgenta publica; e) un mijloc de transport sau orice alt mijloc de interventie la incendiu, la accidente de cale ferata, rutiere, navale sau aeriene, ori în caz de dezastru; f) instalatii de siguranta si dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aerian si componente ale acestora, precum si componente ale mijloacelor de transport aferente; g) bunuri prin însusirea carora se pune în pericol siguranta traficului si a persoanelor pe drumurile publice; h) cabluri, linii, echipamente si instalatii de telecomunicatii, radiocomunicatii, precum si componente de comunicatii se pedepseste cu închisoare de la 4 la 18 ani. al.4 Furtul care a produs consecinte deosebit de grave (o paguba materiala mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de grava a activitatii) se pedepseste cu închisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi. al.5 În cazul prevazut la alin. 3 lit. a), sunt considerate tentativa si efectuarea de sapaturi pe terenul aflat în zona de protectie a conductei de transport al titeiului, gazolinei, condensatului, etanului lichid, benzinei, motorinei, altor produse petroliere sau gazelor naturale, precum si detinerea, în acele locuri sau în apropierea depozitelor, cisternelor sau vagoanelor-cisterna, a stuturilor, instalatiilor sau oricaror altor dispozitive de prindere ori perforare. obiect juridic specialobiect material subiect activ coautorat instigare 40

complicitate subiectul pasiv

conţinutul constitutiv latura obiectivă elementul material urmarea imediată legătura de cauzalitat e forma de vinovăţie mobilul scopul infracţiuni i actele preparatori i tentativa consumare a infracţiunii actele pregătitoare la furtul calificat nu sunt incriminate, cu exceptia cazului prev. de art. 209 alin.3 lit.a C.p., cand acestea sunt asimilate tentativei tentativa (neterminata sau relativ improprie) se pedepseşte Consumarea are loc odata cu indeplinirea conditiilor esentiale prevăzute în art. 208 C.p., cat si a celor circumstantiale descrise in art. 209 C.p. Cand se savarseste in forma continuata exista si un moment al epuizarii.

latura subiectivă

formele infracţiuni i

sancţionarea infracţiunii

Art. 210. - Pedepsirea unor furturi la plângerea prealabila Furtul savârsit intre soti ori între rude apropiate, sau de catre un minor în paguba tutorelui sau, ori de catre cel care locuieste împreuna cu persoana vatamata sau este gazduit de aceasta, se urmareste numai la plângerea prealabila a persoanei vatamate. Împacarea partilor înlatura raspunderea penala. 41

(Art. 149 "Rude apropiate" sunt ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copiii acestora, precum si persoanele devenite prin infiere, potrivit legii, astfel de rude. Dispozitiile din legea penala privitoare la rude apropiate, in limitele prevazute de alineatul precedent, se aplica in caz de infiere cu efecte depline, persoanei infiate cat si descendentilor acesteia si in raport cu rudele firesti, iar in caz de infiere cu efecte restranse, infiatului cat si descendentilor acestuia si in raport cu rudele infietorului.) obiect juridic special obiect material subiect activ coautorat instigare complicitate subiectul pasiv conţinutul constitutiv latura obiectivă elementul material urmarea imediată legătura de cauzalitat e forma de vinovăţie mobilul scopul infracţiuni i

latura subiectivă

actele preparatori i tentativa consumare a infracţiunii sancţionarea infracţiunii

formele infracţiuni i

Art. 211. – Tâlharia 42

Furtul savârsit prin întrebuintare de violente sau amenintari ori prin punerea victimei în stare de inconstienta sau neputinta de a se apara, precum si furtul urmat de întrebuintarea unor astfel de mijloace pentru pastrarea bunului furat sau pentru înlaturarea urmelor infractiunii ori pentru ca faptuitorul sa-si asigure scaparea, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 18 ani. Tâlharia savârsita în urmatoarele împrejurari: a) de o persoana mascata, deghizata sau travestita; b) în timpul noptii; c) într-un loc public sau într-un mijloc de transport (chiar si taxi), se pedepseste cu închisoare de la 5 la 20 de ani. (21) Pedeapsa este închisoarea de la 7 la 20 de ani, daca tâlharia a fost savârsita: a) de doua sau mai multe persoane împreuna; b) de o persoana având asupra sa o arma, o substanta narcotica ori paralizanta (nu trebuie sa fie si folosite la savarsirea infractiunii); c) într-o locuinta sau în dependinte ale acesteia; d) în timpul unei calamitati; e) a avut vreuna din urmarile aratate în art. 182. Tâlharia care a produs consecinte deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea victimei se pedepseste cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

43

obiect juridic special- complex, constituit dintr-un obiect juridic special principal, relatiile sociale referitoare la patrimoniu si a caror dezvoltare este conditionata de mentinerea pozitiei fizice a bunului impotriva faptelor de sustragere si dintr-un obiect juridic adiacent, relatiile sociale referitoare la apărarea persoanelor. obiect material- un bun mobil aflat in posesia sau detentia altuia, asupra caruia se executa actiunea de luare. obiect material adiacent corpul persoanei impotriva careia se indreaptă activitatea secundarăa faptuitorului sau impotriva bunurilor aflate asupra corpului, daca faptuitorul distruge hainele, ori a bunurilor aflate la dispozitia acesteia subiect activ- orice persoana care poate raspunde penal, chiar daca aceasta va avea un drept asupra bunului sustras coautorat nu instigare-DA complicitate-DA subiectul pasiv- orice persoană faţă de care s-a săvârşit tâlhăria conţinutul constitutiv două actiuni conjugate: actiunea de furt si actiunea de constrangere latura elementul obiectivă material trecerea bunului din stăpânirea de fapt a posesorului urmarea sau detentorului in cea a faptuitorului imediată sa existe sub ambele aspecte legătura de cauzalitat intentie directa cu privire la ambele aspecte e latura forma de subiectivă vinovăţie latura subiectiva a talhariei include, in sfera scopului mobilul specific furtului si scopul folosirii violentei (intentia scopul calificata prin scop) infracţiuni i formele infracţiuni i actele preparatori i tentativa consumare a infracţiunii posibile sub ambele aspecte dar nu incriminate este posibilă (intrerupta sau improprie) si sanctionata cand executarea actiunii principale (furtul) s-a desfăşurat complet Epuizarea_ cand au incetat actele succesive actiunii principale sau cand este posibila o amplificare a urmarilor actiunilor adiacente, atunci cand acestea au incetat definitiv

sancţionarea infracţiunii

44

Art. 213. - Abuzul de încredere Însusirea unui bun mobil al altuia, detinut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzul de a-l restitui, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 4 ani sau cu amenda. Daca bunul este proprietate privata, cu exceptia cazului când acesta este în întregime sau în parte al statului, actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate. Împacarea partilor înlatura raspunderea penala. obiect juridic special- relaţiile sociale de ordin patrimonial a căror dezvoltare implică o anumită încredere obiect material- bunul mobil al altuia, deţinut cu orice titlu de către făptuitor şi pe care, prin intervertirea titlului, acesta şi l-a însuşit ori a dispus de el sau banii obtinuti din vanzarea inscrisurilor incredintate subiect activ . persoana care deţine cu orice titlu un bun mobil al altuia şi transformă în mod abuziv calitatea de deţinător al bunului în cea de proprietar coautorat - DA instigare_DA complicitate-DA subiectul pasiv – persoana fizică/juridică, privată/publică conţinutul constitutiv acţiuni de însuşire, dispunere pe nedrept, refuzul de restituire latura elementul obiectivă material modificarea situaţiei bunului şi crearea unei urmarea situaţii contrare imediată legătura de rezultă implicit cauzalitate latura subiectivă forma de vinovăţie mobilul scopul infracţiunii actele preparatorii tentativa consumarea infracţiunii intenţia directă/indirectă nu au relevanţă decât pentru individualizarea pedepsei posibile dar nu incriminate odata cu executarea în întregime a oricărei forme poate fi şi continuată- epuizarea are loc odată cu săvârşirea ultimului act

formele infracţiunii

sancţionarea infracţiunii

45

Art. 214. - Gestiunea frauduloasa Pricinuirea de pagube unei persoane, cu rea-credinta, cu ocazia administrarii sau conservarii bunurilor acesteia, de catre cel care are ori trebuie sa aiba grija administrarii sau conservarii acelor bunuri, se edepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Gestiunea frauduloasa savârsita în scopul de a dobândi un folos material se pedepseste cu închisoare de la 3 la 10 ani, daca fapta nu constituie o infractiune mai grava. Daca bunul este proprietate privata, cu exceptia cazului când acesta este în întregime sau în parte proprietatea statului, actiunea penala pentru fapta prevazuta în alin. 1 se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate. obiect juridic special – relaţiile sociale privitoare la patrimoniu obiect material – orice bun mobil/imobil ce aparţine altei persoane şi care a fost dat făptuitorului pentru a-l administra/conserva subiect activ – persoana care are sarcina de a administra sau conserva bunurile unei alte persoane coautorat- DA instigare - DA complicitate – DA subiectul pasiv – persoana conţinutul constitutiv latura elementul obiectivă material urmarea imediată legătura de cauzalitat e latura forma de subiectivă vinovăţie mobilul scopul infracţiuni i actele preparatori i tentativa consumare a infracţiunii sancţionarea infracţiunii formele infracţiuni i posibile dar nu incriminate odata cu executarea actelor ce constituie elementul material poate fi si continuată – epuizare odata cu savarsirea ultimei actiuni sau inactiuni fizică/juridică căreia îi aparţine bunul acţiune/inacţiune păgubitoare crearea unei situaţii de fapt păgubitoare să existe, dar de regulă rezultă din materialitatea faptei intenţia (cu rea-credinţă)

intentie calificata prin scop la varianta agravata

46

Art. 215. – Înselaciunea Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasa a unei fapte adevarate, în scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul un folos material injust si daca s-a pricinuit o paguba, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 12 ani. Înselaciunea savârsita prin folosire de nume sau calitati mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseste cu închisoare de la 3 la 15 ani. Daca mijlocul fraudulos constituie prin el însusi o infractiune, se aplica regulile privind concursul de infractiuni. Inducerea sau mentinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executarii unui contract, savârsita în asa fel încât, fara aceasta eroare, cel înselat nu ar fi încheiat sau executat contractul în conditiile stipulate, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta în alineatele precedente, dupa distinctiile acolo aratate. (inselaciune in conventii) Emiterea unui cec asupra unei institutii de credit sau unei persoane, stiind ca pentru valorificarea lui nu exista provizia sau acoperirea necesara, precum si fapta de a retrage, dupa emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plati înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul aratat în alin. 1, daca sa pricinuit o paguba posesorului cecului, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta în alin. 2. (inselaciune prin emiterea de cecuri fara acoperire) Înselaciunea care a avut consecinte deosebit de grave se pedepseste cu închisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

ATENTIE : situatie distincta ptr. biletul la ordin, comparativ cu cecul, dar poate constitui inselaciune, conform pag.287-288 curs.

47

obiect juridic special – relaţiile sociale de ordin patrimonial ale căror naştere şi dezvoltare sunt condiţionate de buna-credinţă şi încredere ce trebuie să existe în raporturile juridice care au loc între subiecţi obiect material- bunuri mobile, înscrisurile cu valoare patrimonială, bunurile imobile asupra cărora poartă manevrele frauduloase subiect activ – orice persoană care răspunde penal dacă este funcţionar fapta constituie abuz în serviciu coautorat - DA instigare - DA complicitate – DA subiectul pasiv persoana fizică/juridică conţinutul constitutiv acţiunea frauduloasă de amăgire/inducere în eroare a victimei latura elementul obiectivă material crearea unei situaţii de fapt contrarie aceleia urmarea care trebuie să existe – paguba este o imediată conditie esentiala să existe legătura de cauzalitate intenţia latura forma de subiectivă vinovăţie mobilul scopul infracţiunii formele infracţiunii actele preparatorii tentativa de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust posibile dar nu incriminate pedepsită: perfectă, imperfectă, relativ improprie în momentul în care s-a produs situaţia păgubitoare pentru victimă poate fi şi în formă continuată

consumare a infracţiunii sancţionarea infracţiunii

48

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE - SECŢIILE UNITE DECIZIA Nr. IX din 24 octombrie 2005 Publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 123 din 09/02/2006

Dosar nr. 7/2005 Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit în vederea examinării recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 în raport cu reglementarea dată, prin art. 215 alin. 4 din Codul penal, faptelor de înşelăciune săvârşite în legătură cu emiterea unui cec. Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea cerinţelor prevăzute în art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 74 de judecători din totalul de 111 judecători în funcţie. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie. Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia, în sensul de a se stabili că emiterea unei file cec fără să existe la tras disponibilul necesar acoperirii acestuia constituie infracţiunea prevăzută în art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, atunci când situaţia este cunoscută şi acceptată de beneficiar, iar în cazul când s-a făcut prin inducerea lui în eroare, în scopul obţinerii unui fals material injust, constituie infracţiunea de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. 4 din Codul penal, dacă s-a produs o pagubă beneficiarului cecului. SECŢIILE UNITE, deliberând asupra recursului în interesul legii de faţă, constată următoarele: În aplicarea dispoziţiilor art. 215 din Codul penal, instanţele judecătoreşti nu au un punct de vedere unitar, constatându-se că au fost pronunţate soluţii diferite în legătură cu încadrarea juridică a faptei de emitere a unui cec, fără acoperirea necesară, în cazul când situaţia este cunoscută şi acceptată de beneficiar, precum şi a faptei de emitere a cecului, fără acoperirea necesară, în scopul inducerii în eroare a beneficiarului, cu consecinţa păgubirii acestuia. Astfel, unele instanţe au considerat că fapta de emitere a unui cec asupra unei instituţii de credit sau asupra unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, constituie infracţiunea de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. 4 din Codul penal, dacă s-a produs o pagubă beneficiarului cecului, atât în cazul în care beneficiarul nu a avut cunoştinţă că, în momentul emiterii, nu exista disponibilul necesar acoperirii cecului, cât şi în cazul în care beneficiarul a avut cunoştinţă de această situaţie. În motivarea acestui punct de vedere s-a relevat că lipsa intenţiei de inducere în eroare, dedusă din cunoaşterea şi aceptarea de către beneficiar a completării cecului fără acoperirea necesară, nu justifică

49

încadrarea unei atari fapte în infracţiunea prevăzută în art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cât timp a avut ca urmare producerea unui prejudiciu. Alte instanţe au încadrat faptele, în ambele modalităţi de săvârşire, în infracţiunea de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. 4 din Codul penal, considerând că art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 a fost implicit abrogat la data intrării în vigoare a Codului penal adoptat în anul 1936, prin reglementarea în art. 553 a infracţiunii de înşelăciune în legătură cu emiterea de cecuri, precum şi ca urmare a încriminării aceleiaşi fapte prin alin. 4 al art. 215 din actualul Cod penal, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 140/1996. Au fost şi instanţe care au încadrat fapta, în ambele ipoteze, numai în infracţiunea prevăzută în art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, apreciind că această încadrare juridică, fiind prevăzută într-o lege specială, este singura ce se impune a fi adoptată. În fine, alte instanţe au încadrat distinct cele două fapte în raport cu împrejurarea dacă beneficiarul a cunoscut şi a acceptat completarea cecului fără ca acesta să aibă acoperirea necesară. Aceste din urmă instanţe au considerat că fapta de emitere a unui cec, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust, dacă s-a produs o pagubă beneficiarului cecului, constituie infracţiunea de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. 4 din Codul penal. Tot aceste instanţe au ajuns la concluzia că, dacă beneficiarul a avut cunoştinţă, în momentul emiterii, că nu exista disponibilul necesar acoperirii cecului, fapta trebuie încadrată în infracţiunea prevăzută în art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934. Ultimele instanţe au procedat corect. Într-adevăr, prin art. 84 din Legea nr. 59/1934 au fost indicate faptele care constituie infracţiuni comise în legătură cu emiterea cecurilor, prevăzându-se, între altele, la alin. 1 pct. 2, că se pedepseşte cu sancţiunea stabilită în acest text de lege "oricine emite un cec fără a avea la tras disponibil suficient, sau după ce a tras cecul şi mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare, dispune altfel în total sau în parte de disponibilul avut". Este de observat că legiuitorul, referindu-se la faptele pe care le-a incriminat, a precizat că pedeapsa prevăzută în textul de lege menţionat este aplicabilă "afară de cazul când faptul constituie un delict sancţionat cu o pedeapsă mai mare, în care caz se aplică această pedeapsă". Rezultă deci că prin însăşi această lege specială a fost reafirmat principiul potrivit căruia incriminarea era determinată de dispoziţia care prevedea pedeapsa cea mai grea, ceea ce corespundea şi reglementării date în acea perioadă cumulului ideal de infracţiuni, preluată ulterior în art. 103 din Codul penal adoptat în anul 1936. Ca urmare, faţă de incriminarea faptei la care se referă art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 şi prin art. 553 din Codul penal menţionat, erau aplicabile aceste din urmă dispoziţii, care prevedeau pedeapsa cea mai grea. În actualul Cod penal, dându-se un nou cuprins articolului 215 prin Legea nr. 140/1996, s-a prevăzut, în alin. 4 al acestui articol, că "emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. 1, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alin. 2". În acest fel, legiuitorul a incriminat ca infracţiune de înşelăciune, prin actualul alin. 4 al art. 215 din Codul penal, atât fapta de emitere a unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, cât şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust, dacă s-a produs o pagubă posesorului cecului. Rezultă deci că prejudicierea beneficiarului cecului emis, prin săvârşirea oricăreia dintre faptele de inducere în eroare arătate mai sus, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust, constituie infracţiunea de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. 4 din Codul penal.

50

În cazul în care beneficiarul are cunoştinţă, în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperirii cecului la tras, fapta nu mai poate constitui însă infracţiunea de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. 4 din Codul penal, deoarece îi lipseşte un element constitutiv esenţial, respectiv inducerea în eroare, condiţie cerută fără echivoc prin alin. 1 al aceluiaşi articol. Dar o atare faptă este susceptibilă de a fi încadrată în prevederile art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, potrivit căruia săvârşeşte infracţiunea prevăzută în acest text de lege "oricine emite un cec fără a avea la tras disponibilul suficient, sau după ce a tras cecul şi mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare, dispune altfel, în total sau în parte de disponibilul avut". În această privinţă este de reţinut că prevederile art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, nefiind abrogate prin Legea nr. 140/1996, ca urmare a introducerii alin. 4 în art. 215 din Codul penal, şi nici prin dispoziţii anterioare, nu pot fi considerate scoase din vigoare, ele producându-şi efectele. De aceea, ori de câte ori beneficiarul are cunoştinţă, în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperirii cecului la tras, astfel că lipseşte elementul constitutiv al inducerii în eroare cerut prin art. 215 alin. 1 din Codul penal, fapta constituie infracţiunea prevăzută în art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, iar nu infracţiunea de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. 4 din Codul penal. În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, şi ale art. 4142 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili că fapta de emitere a unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust, dacă s-a produs o pagubă posesorului cecului, constituie infracţiunea de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. 4 din Codul penal, iar dacă beneficiarul a avut cunoştinţă, în momentul emiterii cecului, că nu există disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras, fapta constituie infracţiunea prevăzută în art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934. PENTRU ACESTE MOTIVE În numele legii D E C I D: Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În aplicarea dispoziţiilor art. 215 din Codul penal, stabilesc: 1. Fapta de emitere a unui cec asupra unei instituţii de credit sau asupra unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust, dacă s-a produs o pagubă posesorului cecului, constituie infracţiunea de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. 4 din Codul penal. 2. Dacă beneficiarul cecului are cunoştinţă, în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras, fapta constituie infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934. Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 2 din Codul de procedură penală. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 octombrie 2005. PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA

51

Prim-magistrat-asistent, Ioan Răileanu

Art. 2151. – Delapidarea Însusirea, folosirea sau traficarea, de catre un functionar, în interesul sau ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestioneaza sau le administreaza, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 15 ani. În cazul în care delapidarea a avut consecinte deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi. obiect juridic special- relaţiile sociale patrimoniale+ relaţiile sociale care asigură desfăşurarea normală şi corectă a serviciului unităţii obiect material – bani sau alte valori sau bunuri din patrimoniul public sau privat pe care făptuitorul le gestionează sau administrează subiect activ – un funcţionar public sau un funcţionar care gestionează sau administrează bunurile unei unităţi publice sau private (dublă calificare) coautorat _DA instigare _DA complicitate _DA subiectul pasiv – instituţia publică sau orice altă persoană juridică (unde lucrează subiectul activ) conţinutul constitutiv o acţiune de sustragere definitivă sau temporară a unui bun din patrimoniul unei latura elementul persoane juridice obiectivă material scoaterea bunului din sfera patrimonială în urmarea care se găsea imediată legătura de să existe cauzalitate intenţie, cel mai adesea directă latura forma de subiectivă vinovăţie mobilul nu are importanţă scopul infracţiunii formele infracţiunii actele preparatorii tentativa consumare a infracţiunii posibile, dar nu incriminate pedepsită poate fi şi continuă şi continuată, precum şi progresivă epuizare – încetarea activităţii infracţionale

sancţionarea infracţiunii

52

Art. 220. - Tulburarea de posesie Ocuparea, în întregime sau în parte, fara drept, a unui imobil aflat în posesia altuia, fara consimtamântul acestuia sau fara aprobare prealabila primita în conditiile legii, ori refuzul de a elibera imobilul astfel ocupat se pedepseste cu închisoare de la 1 la 5 ani. Daca fapta prevazuta în alin. 1 se savârseste prin violenta sau amenintare ori prin desfiintarea semnelor de hotar, a reperelor de marcare, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani. Daca fapta prevazuta în alin. 2 se savârseste de doua sau mai multe persoane împreuna, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani. Împacarea partilor înlatura raspunderea penala.
obiect juridic special – asigurarea unei paşnice şi netulburate posesii de fapt a bunurilor imobile obiect material – orice imobil sau parte din imobil subiect activ – orice persoană, chiar şi proprietarul imobilului coautorat – DA (ptr. alin.1) instigare - DA complicitate - DA subiectul pasiv – persoana fizică/juridică în posesia căreia se află imobilul (pot fi si doi subiecti pasivi proprietarul si posesorul) conţinutul constitutiv acţiune de ocupare sau refuz de eliberare latura elementul obiectivă material schimbarea ilicită a stării de fapt urmarea imediată legătura de să existe cauzalitate latura subiectivă forma de vinovăţie mobilul scopul infracţiunii formele infracţiunii actele preparatorii tentativa consumarea infracţiunii sancţionarea infracţiunii intenţia directă/indirectă nu are importanţă nu are importanţă

posibile, dar nu incriminate nu se consumă instantaneu, trebuie să dureze suficient - poate lua forma continuă : epuizare la părăsire sau la pronunţarea hotărârii de condamnare

53

Art. 221. – Tainuirea Primirea, dobândirea sau transformarea unui bun ori înlesnirea valorificarii acestuia, cunoscând ca bunul provine din savârsirea unei fapte prevazute de legea penala, daca prin aceasta s-a urmarit obtinerea, pentru sine ori pentru altul, a unui folos material, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 7 ani, fara ca sanctiunea aplicata sa poata depasi pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea din care provine bunul tainuit. Tainuirea savârsita de sot sau de o ruda apropiata nu se pedepseste. Art. 222. - Sanctionarea tentativei Tentativa infractiunilor prevazute în art. 208 - 212, 215, 2151, 217 si 218 se pedepseste.
obiect juridic special – complex, constând în relaţiile sociale de ordin patrimonial a căror ocrotire este asigurată prin apărarea patrimoniului împotriva faptei de tăinuire obiect material – bunul/bunurile (mobil/mobile) provenit/e din săvârşirea unei fapte subiect activ – orice persoană, chiar şi proprietarul bunului, dar niciodata autorul sau participantul faptei din care provine bunul coautorat - DA instigare - DA complicitate -DA subiectul pasiv – persoana fizică/juridică faţă de care s-a comis infracţiunea din care provine conţinutul constitutiv latura elementul obiectivă material urmarea imediată legătura de cauzalitate latura subiectivă forma de vinovăţie mobilul scopul infracţiunii formele infracţiunii actele preparatorii tentativa consumarea infracţiunii primirea,dobândirea, transformarea, înlesnirea valorificării schimbarea situaţiei de fapt a bunului să existe intenţia calificată ? obţinerea unui folos material pentru sine sau pentru altul

Nu sunt incriminate În momentul executării cu intenţie a oricărei din acţiunile specifice - poate fi continuată

sancţionarea infracţiunii

54

TITLUL V INFRACTIUNI CONTRA AUTORITATII Art. 239. – Ultrajul Amenintarea sãvârsitã nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directã contra unui functionar public care îndeplineste o functie ce implicã exercitiul autoritãtii de stat, aflat în exercitiul functiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercitiul functiunii, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 2 ani. Lovirea sau orice acte de violentã, sãvârsite împotriva unui functionar public care îndeplineste o functie ce implicã exercitiul autoritãtii de stat, aflat în exercitiul functiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercitiul functiunii, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendã. Vãtãmarea corporalã, sãvârsitã împotriva unui functionar public care îndeplineste o functie ce implicã exercitiul autoritãtii de stat, aflat în exercitiul functiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercitiul functiunii, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 6 ani. Vãtãmarea corporalã gravã, sãvârsitã împotriva unui functionar public care îndeplineste o functie ce implicã exercitiul autoritãtii de stat, aflat în exercitiul functiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercitiul functiunii, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 12 ani. Art. 2391. – Cazuri speciale de pedepsire În cazul infractiunilor prevãzute în art. 180–182, art. 189 si 193, sãvârsite împotriva sotului, copiilor sau pãrintilor unui judecator, procuror, politist, jandarm ori miltar, în scop de intimidare sau de rãzbunare pentru acte sau fapte îndeplinite în exercitiul functiunii, maximul pedepsei se majoreazã cu 2 ani.

55

obiect juridic special – complex: respectul datorat autorităţii de stat + libertatea psihică a persoanei obiect material – în varianta tip nu există subiect activ – nu este calificat coautorat - DA instigare - DA complicitate -DA subiectul pasiv – principal – organul care îndeplineşte autoritatea de stat - secundar - un funcţionar public conţinutul constitutiv latura elementul obiectivă material urmarea imediată legătura de cauzalitate latura subiectivă forma de vinovăţie mobilul scopul infracţiunii actele preparatorii tentativa consumare a infracţiunii sancţionarea infracţiunii formele infracţiunii identic cu cel de la ameninţare stare de pericol pentru autoritatea statului+atingerea adusa libertatii psihice a persoanei rezultă ex re intenţia pentru dozarea pedepsei pentru dozarea pedepsei

nu sunt incriminate odată cu producerea definitivă a consecinţelor

56

TITLUL VI INFRACTIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR ACTIVITATI DE INTERES PUBLIC SAU ALTOR ACTIVITATI REGLEMENTATE DE LEGE Capitolul I Infractiuni de serviciu sau în legatura cu serviciul
Art. 147 Prin "functionar public" se intelege orice persoana care exercita permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investita, o insarcinare de orice natura, retribuita sau nu, in serviciul unei unitati dintre cele la care se refera art. 145. Prin "functionar" se intelege persoana mentionata in alin. 1, precum si orice salariat care exercita o insarcinare in serviciul unei alte persoane juridice decat cele prevazute in acel alineat.

Art. 246. - Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor Fapta functionarului public, care, în exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu stiinta, nu îndeplineste un act ori îl îndeplineste în mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o vatamare intereselor legale ale unei persoane se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
obiect juridic special – relaţiile sociale privitoare la asigurarea bunului mers al unităţilor prevăzute de art. 145 C.p. şi apărarea intereselor legale ale persoanelor. obiect material – de regulă lipseşte. poate fi constituit din bunuri, obiecte, valori, înscrisuri, când fapta s-a săvârşit asupra acestora (exemplu sechestru) subiect activ – funcţionar public sau funcţionar coautorat - DA calificat instigare – DA chiar necalificat complicitate– DA chiar necalificat subiectul pasiv- general – statul special – persoana fizică conţinutul constitutiv neîndeplinirea unui act sau îndeplinirea lui în mod defectuos latura elementul obiectivă material atingerea adusă calităţii relaţiilor de serviciu urmarea imediată se impune constatarea ei, fiind infractiune de legătura de rezultat cauzalitate latura subiectivă forma de vinovăţie mobilul scopul infracţiunii formele infracţiunii actele preparatorii tentativa consumarea infracţiunii intenţia directă sau indirectă fără relevanţă fără relevanţă

neincriminate când s-a produs vătămarea intereselor legale ale unei persoane

sancţionarea infracţiunii

57

Art. 247. - Abuzul în serviciu prin îngradirea unor drepturi Îngrãdirea, de cãtre un functionar public, a folosintei sau a exercitiului drepturilor unei persoane ori crearea pentru aceasta a unei situatii de inferioritate pe temei de rasã, nationalitate, etnie, limbã, religie, gen, orientare sexualã, opinie, apartenentã politicã, convingeri, avere, origine socialã, vârstã, dizabilitate, boalã cronicã necontagioasã sau infectie HIV/SIDA, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. obiect juridic special – relaţiile sociale care asigură interesele legale ale cetăţenilor obiect material – de regulă lipseşte subiect activ - calificat coautorat instigare - DA complicitate – DA subiectul pasiv – persoana căreia I s-au îngrădit drepturile conţinutul constitutiv acţiuni latura elementul obiectivă material lezarea unui drept urmarea imediată implicită, nu se pune problema aflării legătura de cauzalitate latura forma de intenţia directă subiectivă vinovăţie mobilul - cerinţă esenţială scopul infracţiunii actele preparatorii tentativa consumare a infracţiunii sancţionarea infracţiunii formele infracţiunii pot exista dar neincriminate când s-a realizat acţiunea incriminată şi s-a produs urmarea imediată

58

Art. 248. - Abuzul în serviciu contra intereselor publice Fapta functionarului public, care, în exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu stiinta, nu îndeplineste un act ori îl îndeplineste în mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o tulburare însemnata bunului mers al unui organ sau al unei institutii de stat ori al unei alte unitati din cele la care se refera art. 145 sau o paguba patrimoniului acesteia se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. obiect juridic special – relaţiile sociale privind corecta îndeplinire a atribuţiilor de serviciu obiect material – de regulă lipseşte subiect activ - calificat coautorat - DA instigare - DA complicitate – DA subiectul pasiv instituţia sau conţinutul constitutiv latura elementul obiectivă material urmarea imediată legătura de cauzalitate latura forma de subiectivă vinovăţie mobilul scopul infracţiunii actele preparatorii tentativa consumare a infracţiunii sancţionarea infracţiunii formele infracţiunii o unitate prev. de art. 145 C.p. acţiune/ inacţiune tulburare a bunului mers, pagubă să existe intenţie directă/indirectă doar pentru dozarea pedepsei

posibile, neincriminate

în momentul săvârşirii conduitei abuzive poate fi continuată

59

Art. 249. - Neglijenta în serviciu Încalcarea din culpa, de catre un functionar public, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasa, daca s-a cauzat o tulburare însemnata bunului mers al unui organ sau al unei institutii de stat ori al unei alte unitati din cele la care se refera art. 145 sau o paguba patrimoniului acesteia ori o vatamare importanta intereselor legale ale unei persoane, se pedepseste cu închisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda. Fapta prevazuta în alin. 1, daca a avut consecinte deosebit de grave, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 10 ani. obiect juridic special –asigurarea îndeplinirii corecte a atribuţiilor de serviciu obiect material – de regulă lipseşte subiect activ – calificat participatia nu este posibilă decât, eventual, participaţia improprie (altă infracţiune) subiectul pasiv – instituţia conţinutul constitutiv latura elementul obiectivă material urmarea imediată legătura de cauzalitate latura forma de subiectivă vinovăţie mobilul scopul infracţiunii actele preparatorii tentativa consumare a infracţiunii sancţionarea infracţiunii formele infracţiunii

încălcarea unei îndatoriri de serviciu tulburare, pagubă, vătămare, consecinţe grave să existe culpa (uşurinţă, neglijenţă) NU NU

când s-a executat acţiunea incriminată

60

Art. 250. - Purtarea abuziva Întrebuintarea de expresii jignitoare fatã de o persoanã, de cãtre un functionar public în exercitiul atributiilor de serviciu, se pedepseste cu închisoare de la o lunã la un an sau cu amendã. Amenintarea sãvârsitã de cãtre un functionar public, în conditiile alin. 1, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendã. Lovirea sau alte acte de violentã sãvârsite de cãtre un functionar public, în conditiile alin. 1, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendã. Vãtãmarea corporalã sãvârsitã de cãtre un functionar public, în conditiile alin. 1, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 6 ani. Vãtãmarea corporalã gravã sãvârsitã de cãtre un functionar public, în conditiile alin. 1, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 12 ani. obiect juridic special – comportare corectă şi cuviincioasă a funcţionarului public obiect material la varianta tip nu există subiect activ - calificat coautorat - DA instigare - DA complicitate – DA subiectul pasiv – orice persoană conţinutul constitutiv latura elementul obiectivă material urmarea imediată legătura de cauzalitate forma de vinovăţie mobilul scopul infracţiunii acţiune crearea unei stări care aduce atingere prestigiului şi bunei desfăşurări a activităţii instituţiei de stat să existe intenţia directă/indirectă fără relevanţă

latura subiectivă

actele preparatorii tentativa consumare a infracţiunii sancţionarea infracţiunii

formele infracţiunii

tentativa posibilă, nu incriminată

61

Art. 254 - Luarea de mita Fapta functionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeste bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori accepta promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi. Fapta prevazuta în alin. 1, daca a fost savârsita de un functionar cu atributii de control, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi. Banii, valorile sau orice alte bunuri care au facut obiectul luarii de mita se confisca, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani. obiect juridic special – asigurarea exercitării cu probitate de către funcţionari a atribuţiilor de serviciu obiect material – nu are subiect activ - calificat coautorat - DA instigare - DA complicitate – DA subiectul pasiv – autoritatea publică, instituţia unde făptuitorul îndeplineşte atribuţiile si mituitorul, cand este constrans conţinutul constitutiv acţiune/inacţiune latura elementul obiectivă material stare de pericol urmarea imediată nu necesită probare legătura de cauzalitate latura forma de intenţia directă subiectivă vinovăţie mobilul există dorinţa de a obţine câştiguri fără muncă scopul infracţiunii intentia calificata prin scop actele preparatorii tentativa consumare a infracţiunii sancţionarea infracţiunii formele infracţiunii

tentativa posibilă dar nu incriminată poate fi şi continuată dacă banii se primesc în rate 62

Art. 255 - Darea de mita Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în modurile si scopurile aratate în art. 254, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Fapta prevazuta în alineatul precedent nu constituie infractiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de catre cel care a luat mita. Mituitorul nu se pedepseste daca denunta autoritatii fapta mai înainte ca organul de urmarire sa fi fost sesizat pentru acea infractiune. Dispozitiile art. 254 alin. 3 se aplica în mod corespunzator, chiar daca oferta nu a fost urmata de acceptare. Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în cazurile aratate în alin. 2 si 3. obiect juridic special – combaterea acţiunilor de corupţie obiect material – nu există subiect activ - nedeterminat coautorat instigare – poate exista şi absoarbe calitatea de complice complicitate subiectul pasiv orice unitate privată conţinutul constitutiv latura elementul obiectivă material urmarea imediată legătura de cauzalitate latura forma de subiectivă vinovăţie mobilul scopul infracţiunii actele preparatorii tentativa consumare a infracţiunii sancţionarea infracţiunii formele infracţiunii prev. de art. 145 C.p. sau o persoană juridică acţiune stare de pericol nu trebuie probată intenţia directă să existe

o infracţiune de consumare anticipată, tentativa fiind asimilată faptei consumate poate fi continuată

63

Art. 256 - Primirea de foloase necuvenite Primirea de catre un functionar, direct sau indirect, de bani ori de alte foloase, dupa ce a îndeplinit un act în virtutea functiei sale si la care era obligat în temeiul acesteia, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confisca, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani. obiect juridic special – comportament cinstit, corect al funcţionarilor obiect material – nu există subiect activ - calificat coautorat DA instigare - DA complicitate – coautorul necalificat e complice subiectul pasiv autoritatea publică, instituţia de stat conţinutul constitutiv acţiunea de primire latura elementul obiectivă material urmarea stare de pericol imediată legătura nu se pune problema stabilirii de cauzalitat intenţia directă e latura forma de subiectivă vinovăţie mobilul scopul infracţiuni i actele preparatori i tentativa consumare a infracţiunii sancţionarea infracţiunii formele infracţiuni i

tentativa posibilă dar neincriminată când primeşte poate fi în formă continuată

64

Art. 257. - Traficul de influenta Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, savârsita de catre o persoana care are influenta sau lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar pentru a-l determina sa faca ori sa nu faca un act ce intra în atributiile sale de serviciu, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 10 ani. Dispozitiile art. 256 alin. 2 se aplica în mod corespunzator. Art. 258. - Fapte savârsite de alti functionari Dispozitiile art. 246 - 250 privitoare la functionari publici se aplica si celorlalti functionari, în acest caz maximul pedepsei reducându-se cu o treime. obiect juridic special obiect material – nu există subiect activ – orice persoană coautorat instigare - DA complicitate - DA subiectul pasiv – organul de conţinutul constitutiv latura elementul obiectivă material urmarea imediată legătura de cauzalitate latura forma de subiectivă vinovăţie mobilul scopul infracţiunii actele preparatorii tentativa consumare a infracţiunii sancţionarea infracţiunii formele infracţiunii stat, instituţia de stat acţiune starea de pericol rezultă din materialitatea faptei intenţia directă calificată prin scop

posibilă, neincriminată ?continuată?

65

Capitolul II Infractiuni care împiedica înfaptuirea justitiei Art. 259. - Denuntarea calomnioasa Învinuirea mincinoasa facuta prin denunt sau plângere, cu privire la savârsirea unei infractiuni de catre o anume persoana, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. Producerea ori ticluirea de probe mincinoase, în sprijinul unei învinuiri nedrepte, se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani. Daca cel care a savârsit fapta declara mai înainte de punerea în miscare a actiunii penale fata de persoana în contra careia s-a facut denuntul sau plângerea, ori împotriva careia s-au produs probele, ca denuntul, plângerea sau probele sunt mincinoase, pedeapsa se reduce potrivit art. 76.
obiect juridic special- complex: relaţiile sociale specifice înfăptuirii justiţiei; relaţiile sociale privitoare la demnitatea şi libertatea persoanei căreia I se pune, pe nedrept, în sarcină săvârşirea unei infracţiuni obiect material - ? subiect activ – nu este calificat coautorat - DA instigare - DA complicitate - DA subiectul pasiv – principal – statul secundar – persoana învinuită în mod mincinos conţinutul constitutiv acţiunea de învinuire latura elementul obiectivă material stare de pericol urmarea imediată legătura de rezultă dinmaterialitatea faptei cauzalitate latura forma de intenţie directă/indirectă subiectivă vinovăţie mobilul nu interesează scopul infracţiunii formele infracţiunii actele preparatorii tentativa consumarea infracţiunii posibile, dar nu incriminate posibilă, dar nu incriminată infracţiune instantanee, se consumă în momentul în care s-a săvârşit acţiunea epuizare când apare forma continuată, când se produc sau se ticluiesc, în continuare, alte probe mincinoase

sancţionarea infracţiunii

66

Art. 260. - Marturia mincinoasa Fapta martorului care într-o cauza penala, civila, disciplinara sau în orice alta cauza în care se asculta martori, face afirmatii mincinoase, ori nu spune tot ce stie privitor la împrejurarile esentiale asupra carora a fost întrebat, se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani. Fapta prevazuta în alineatul precedent nu se pedepseste daca, în cauzele penale mai înainte de a se produce arestarea inculpatului, ori în toate cauzele mai înainte de a se fi pronuntat o hotarâre sau de a se fi dat o alta solutie ca urmare a marturiei mincinoase, martorul îsi retrage marturia. Daca retragerea marturiei a intervenit în cauzele penale dupa ce s-a produs arestarea inculpatului sau în toate cauzele dupa ce s-a pronuntat o hotarâre sau dupa ce s-a dat o alta solutie ca urmare a marturiei mincinoase, instanta va reduce pedeapsa potrivit art. 76. Dispozitiile alin. 1 - 3 se aplica în mod corespunzator si expertului sau interpretului. obiect juridic special – complex: activitatea de stabilire a adevărului; relaţiile sociale privitoare la unele din atributele persoanei (libertate, demnitate, patrimoniu) obiect material – nu există subiect activ – numai un martor, expert, interpret autor unic în cazul martorilor coautorat posibil în cazul experţilor instigare şi complicitate pot exista subiectul pasiv – statul (principal) persoana fizică (secundar) conţinutul constitutiv acţiune sau omisiune de a spune tot ce latura elementul material stie obiectivă urmarea imediată stare de pericol legătura de rezultă ex re cauzalitate latura forma de vinovăţie intenţia directă/indirectă subiectivă mobilul scopul infracţiunii nu au relevanţă decât pentru dozarea pedepsei formele infracţiunii actele preparatorii tentativa consumare a infracţiunii posibile, dar nu incriminate diferă in functie de comportamentul care constituie elementul material posibilă formă continuată 67

sancţionarea infracţiunii

Art. 261. - Încercarea de a determina marturia mincinoasa Încercarea de a determina o persoana prin constrângere ori corupere sa dea declaratii mincinoase într-o cauza penala, civila, disciplinara sau în orice alta cauza în care se asculta martori, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda. Dispozitiile din alineatul precedent se aplica si în cazul în care fapta este savârsita fata de un expert sau de un interpret. obiect juridic special – apărarea activităţii de normală înfăptuire a justiţiei obiect material – doar când s-a făcut prin constrângere fizică (corpul persoanei) subiect activ – nu este determinat coautorat - DA instigare - DA complicitate – DA subiectul pasiv principal statul, adiacent persoana asupra căreia s-a săvârşit infracţiunea conţinutul constitutiv latura elementul acţiune obiectivă material urmarea stare de pericol imediată legătura de rezultă implicit cauzalitate latura forma de intenţia directă subiectivă vinovăţie mobilul nu interesează decât pentru dozarea scopul pedepsei infracţiunii actele preparatorii tentativa consumare a infracţiunii sancţionarea infracţiunii formele infracţiunii instantanee este posibilă forma continuată

68

Art. 262. - Nedenuntarea unor infractiuni Omisiunea de a denunta de îndata savârsirea vreuneia dintre infractiunile prevazute în art. 174, 175, 176, 211, 212, 2151 , 217 alin. 2 - 4, art. 218 alin. 1 si art. 276 alin. 3 se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani. Fapta prevazuta în alin. 1, savârsita de sot sau de o ruda apropiata, nu se pedepseste. Nu se pedepseste persoana care, mai înainte de a se fi început urmarirea penala pentru infractiunea nedenuntata, încunostinteaza autoritatile competente despre acea infractiune sau care, chiar dupa ce s-a început urmarirea penala ori dupa ce vinovatii au fost descoperiti, a înlesnit arestarea acestora. obiect juridic special – relaţiile sociale care asigură prompta realizare a justiţiei penale prin denunţarea de îndată a anumitor infracţiuni obiect material – nu are, decât cel al infracţiunii nedenunţate subiect activ – orice persoană, cu excepţia autorilor instigare - doar subiectul pasiv - statul conţinutul constitutiv latura elementul obiectivă material urmarea imediată legătura de cauzalitate latura forma de subiectivă vinovăţie mobilul scopul infracţiunii actele preparatorii tentativa consumare a infracţiunii sancţionarea infracţiunii formele infracţiunii

omisiune stare de pericol nu trebuie dovedită intenţie sau culpă irelevante

nu pot exista poate fi continuă sau continuată

69

Art. 264. - Favorizarea infractorului Ajutorul dat unui infractor fara o întelegere stabilita înainte sau în timpul savârsirii infractiunii, pentru a îngreuia sau zadarnici urmarirea penala, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infractiunii, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 7 ani. Pedeapsa aplicata favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevazuta de lege pentru autor. Favorizarea savârsita de sot sau de o ruda apropiata nu se pedepseste. obiect juridic special – relaţiile sociale privitoare la înfăptuirea justiţiei obiect material – există numai în varianta favorizării reale( când ajutorul dat asigură infractorului folosul sau produsul infractiunii) şi constă în bunurile produse subiect activ- orice persoană care răspunde penal coautorat - DA instigare - DA complicitate - DA subiectul pasiv- statul, poate exista si unul secundarin ipoteza in care se efectueaza pentru a asigura folosul sau produsul infractiunii, persoana vatamata conţinutul constitutiv actiune latura elementul obiectivă material stare de pericol urmarea imediată rezulta din efectuarea elementului material al legătura de faptei cauzalitate latura forma de intenţia directă/indirectă subiectivă vinovăţie mobilul nu are relevantă scopul infracţiunii formele infracţiunii actele preparatorii tentativa consumare a infracţiunii nu sunt incriminate cand actiunea a fost executata poate fi continua sau continuata 70

sancţionarea infracţiunii

Art. 266. - Arestarea nelegala si cercetarea abuziva Retinerea sau arestarea nelegala, ori supunerea unei persoane la executarea unei pedepse, masuri de siguranta sau educative, în alt mod decât cel prevazut prin dispozitiile legale, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. Întrebuintarea de promisiuni, amenintari sau violente împotriva unei persoane aflate în curs de cercetare, ancheta penala ori de judecata, pentru obtinerea de declaratii, se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani. Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si întrebuintarea de promisiuni, amenintari sau violente fata de un martor, expert sau interpret. obiect juridic special – complex _ relatiile sociale privitoare la infaptuirea justitiei şi relatiile sociale privitoare la garantarea libertatii individuale obiect material – corpul persoanei subiect activ – functionar public sau, in a doua varianta, persoana ce desfasoara o activitate in unitatile in care se executa pedeapsa, masura de siguranta sau masura educativa subiectul pasiv- prima varianta orice persoana a doua varianta – o persoana condamnata sau fata de care s-a luat o masura de siguranta conţinutul constitutiv actiuni/inactiuni latura elementul obiectivă material urmarea stare de pericol imediată legătura de rezulta inevitabil cauzalitate latura forma de intentia directa/indirecta subiectivă vinovăţie mobilul nu au relevanta decat pentru dozare scopul infracţiunii formele infracţiunii actele preparatorii tentativa consumare a infracţiunii posibile, dar nu incriminate odata cu savarsirea actiunilor incriminate arestarea nelegala are caracter de infractiune continua cercetarea abuziva poate fi savarsita in forma 71

continuata sancţionarea infracţiunii

Art. 267. - Supunerea la rele tratamente Supunerea la rele tratamente a unei persoane aflate în stare de retinere, detinere ori în executarea unei masuri de siguranta sau educative, se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani. obiect juridic special – complex: relatiile sociale privitoare la infaptuirea justitiei+ relatiile sociale referitoare la ocrotirea integritatii corporale obiect material – corpul persoanei subiect activ – un functionar coautorat - DA instigare - DA complicitate - DA subiectul pasiv – persoana supusa la rele tratamente este subiect pasiv secundar conţinutul constitutiv latura elementul obiectivă material urmarea imediată legătura de cauzalitate latura subiectivă forma de vinovăţie mobilul scopul infracţiunii formele infracţiunii actele preparatorii tentativa consumare a infracţiunii

actiune/inactiune stare de pericol rezulta ex re ; daca s-au produs urmarile de la art. 181, 182, 183 C.p., exista concurs intre infractiuni intentia doar pentru individualizare

posibile, dar nu incriminate cand s-a realizat actiunea continua sau continuata poate fi

72

sancţionarea infracţiunii

Art. 268. - Represiunea nedreapta Fapta de a pune în miscare actiunea penala, de a dispune arestarea, de a trimite în judecata sau de a condamna pe o persoana, stiind ca este nevinovata, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani. obiect juridic special – complex: relatiile sociale privitoare la infaptuirea justitiei+ relatiile sociale referitoare la apărarea libertăţii şi demnităţii persoanei obiect material – corpul persoanei subiect activ- calificat coautorat – doar pentru arestare sau condamnare de catre un complet de judecată instigare - DA complicitate - DA subiectul pasiv – secundar persoana faţă de care s-a efectuat un act de represiune nedreaptă conţinutul constitutiv latura elementul obiectivă material urmarea imediată legătura de cauzalitate latura forma de subiectivă vinovăţie mobilul scopul infracţiunii actiuni complex: stare de pericol pentru desfăsurarea justitiei precum si fata de atributele persoanei ___rezulta implicit intentia nu constituie elemente obligatorii

73

posibile, dar nu incriminate actele preparatorii tentativa consumare a infracţiunii sancţionarea infracţiunii formele infracţiunii

--- in momentul savarsirii actiunii --- continuata

Art. 269. – Evadarea Evadarea din starea legala de retinere sau de detinere se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 2 ani. Daca fapta este savârsita prin folosire de violente, de arme sau de alte instrumente ori de catre doua sau mai multe persoane împreuna, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 8 ani. Pedeapsa aplicata pentru infractiunea de evadare se adauga la pedeapsa ce se executa, fara a se putea depasi maximul general al închisorii. (doar dacă era condamnat si nu daca era arestat preventiv sau retinut, cand pedepsele se contopesc) Tentativa se pedepseste. obiect juridic special – relatiile sociale privitoare la autoritatea actelor judiciare şi la respectarea stării legale de retinere sau detinere la care o persoană este supusă în baza lor obiect material – nu are subiect activ - calificat coautorat - DA instigare - DA complicitate - DA subiectul pasiv – statul? conţinutul constitutiv latura elementul obiectivă material urmarea imediată legătura de cauzalitate latura forma de subiectivă vinovăţie mobilul scopul actiune, comisiva stare de pericol este vadita intentia directa sau indirecta nu au relevanta 74

infracţiunii

tentativa se pedepseste actele preparatorii tentativa consumare a infracţiunii sancţionarea infracţiunii formele infracţiunii

cand actiunea de evadare este savarsita efectiv NU poate fi continua sau continuata

Art. 270. - Înlesnirea evadarii Înlesnirea prin orice mijloace a evadarii se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani, iar daca fapta s-a savârsit de catre o persoana care avea îndatorirea de a pazi pe cel care a evadat, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani. Înlesnirea evadarii în conditiile art. 269 alin. 2 se pedepseste cu închisoare de la 2 la 8 ani, iar daca fapta este savârsita de o persoana care avea îndatorirea de a pazi pe cel care a evadat, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani. Înlesnirea evadarii unei persoane retinute, arestate sau condamnate pentru o infractiune pentru care legea prevede o pedeapsa mai mare de 10 ani, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 10 ani, iar daca fapta este savârsita de o persoana care avea îndatorirea de a pazi pe cel care a evadat, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani. Înlesnirea evadarii savârsita din culpa, de catre o persoana care avea îndatorirea de a pazi pe cel care a evadat, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani. Tentativa la faptele prevazute în alin. 1, 2 si 3 se pedepseste. obiect juridic special – relatiile sociale privitoare la autoritatea actelor judiciare şi la respectarea stării legale de retinere sau detinere la care o persoană este supusă în baza lor obiect material – nu are de regula; în varianta agravata de la alin.2 cu referire la art. 169 alin.2, are obiect material, care poate fi corpul unei persoane sau un bun+ subiect pasiv adiacent, persoana careia i s-au creat 75

pagube materiale subiect activ – orice persoana coautorat - DA instigare - DA complicitate - DA subiectul pasiv - statul conţinutul constitutiv latura obiectivă elementul material urmarea imediată legătura de cauzalitate forma de vinovăţie mobilul scopul infracţiunii actele preparatorii tentativa consumare a infracţiunii actiune

stare de pericol rezulta intentia directa sau indirecta nu intereseaza

latura subiectivă

formele infracţiunii

posibile, dar nu incriminate incriminata(intrerupta, fara efect) in momentul in care s-a consumat efectiv activitatea de inlesnire si a avut ca efect tentativa de evadare

sancţionarea infracţiunii

Art. 271. - Nerespectarea hotarârilor judecatoresti Împotrivirea la executarea unei hotãrâri judecãtoresti, prin amenintare fatã de organul de executare, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, iar dacã fapta a fost sãvârsitã prin acte de violentã, pedeapsa este de la unu la 5 ani. Împiedicarea unei persoane de a folosi o locuinta ori parte dintr-o locuinta sau imobil, detinute în baza unei hotarâri judecatoresti, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda. Daca fapta prevazuta în alin. 2 se savârseste prin amenintare, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani, iar daca fapta a fost savârsita prin acte de violenta, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani. Nerespectarea hotãrârilor judecãtoresti, prin sustragerea de la executarea mãsurilor de sigurantã prevãzute în art. 112 lit. c), d) si g), se pedepseste cu închisoare de la o lunã la 3 luni sau cu amendã. Nerespectarea hotãrârilor judecãtoresti, prin neexecutarea, cu rea-credintã, a pedepselor complementare aplicate persoanelor juridice, prevãzute în art. 714 si art. 715 alin. 2, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendã.
obiect juridic special – complex: relatiile sociale privitoare la apărarea persoanei fizice

76

reprezentanta a organului de executare a hotararii judecatoresti impotriva amenintarii, cat si relatiile sociale privitoare la drepturile persoanelor obiect material – la varianta tip nu are, la varianta agravata nerespectarea interdictiilor vizate de art. 271 alin.5 C.p. subiect activ – orice persoană, iar la variantele specie, este calificat coautorat - DA instigare - DA complicitate - DA subiectul pasiv adiacent– persoana fizica reprezentanta a organului de executare a hotararii judecatoresti conţinutul constitutiv actiune latura elementul obiectivă material urmarea stare de pericol imediată legătura de nu trebuie dovedita cauzalitate latura forma de intentia directa sau indirecta subiectivă vinovăţie mobilul nu au relevanta scopul infracţiunii posibile, dar nu pedepsite formele actele infracţiunii preparatorii tentativa poate fi continuata sau chiar continua consumarea infracţiunii sancţionarea infracţiunii

Art. 272. - Retinerea sau distrugerea de înscrisuri Retinerea sau distrugerea unui înscris emis de un organ de urmarire penala, de o instanta de judecata sau de un alt organ de jurisdictie, ori împiedicarea în orice mod ca un înscris destinat unuia dintre organele sus-aratate sa ajunga la acesta, când astfel de înscrisuri sunt necesare solutionarii unei cauze, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. obiect juridic special – relatiile sociale privitoare la activitatea de infaptuire a justitiei obiect material – înscrisurile subiect activ – orice persoană coautorat - DA instigare - DA complicitate - DA subiectul pasiv secundar – orice persoana conţinutul constitutiv actiuni latura elementul obiectivă material urmarea 77

latura subiectivă

imediată legătura de cauzalitate forma de vinovăţie mobilul scopul infracţiunii actele preparatorii tentativa consumare a infracţiunii

stare de pericol nu trebuie dovedita intentia directa sau indirecta nu intereseaza

formele infracţiunii

posibile, dar nu incriminate consumarea infractiunii se produce instantaneu poate fi savarsita in forma continuata, dar nu continua

sancţionarea infracţiunii

TITLUL VII INFRACTIUNI DE FALS Capitolul III FALSURI ÎN ÎNSCRISURI Art. 288. - Falsul material în înscrisuri oficiale Falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de naturã sã producã consecinte juridice, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani. Falsul prevãzut în alineatul precedent, sãvârsit de un functionar în exercitiul atributiilor de serviciu, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Sunt asimilate cu înscrisurile oficiale biletele, tichetele sau orice alte imprimate producãtoare de consecinte juridice. Tentativa se pedepseste.
"Inscris oficial" este orice inscris care emana de la o unitate din cele la care se refera art. 145 sau care apartine unei asemenea unitati.

obiect juridic special – relatiile sociale privind increderea publica acordata inscrisurilor oficiale obiect material – înscrisul alterat preexistent subiect activ- orice persoana, mai putin un functionar pentru varianta tip, incadrandu-se la varianta agravata coautorat - DA 78

instigare - DA complicitate - DA subiectul pasiv – unitatea careia I se atribuie in mod mincinos inscrisul oficial falsificat si persoana fizica careia i s-au cauzat prejudicii morale sau materiale conţinutul constitutiv actiune de falsificare latura elementul obiectivă material urmarea stare de pericol imediată legătura de să existe cauzalitate latura subiectivă forma de vinovăţie mobilul scopul infracţiunii formele infracţiunii actele preparatorii tentativa intentia directa sau indirecta nu sunt relevante

posibile si necesare, dar neincriminate este incriminata si poate exista in oricare din modalitati cand actiunea a fost desavarsita si s-a produs urmarea imediata, prin crearea stării de pericol

consumare a infracţiunii sancţionarea infracţiunii

Art. 289. – Falsul intelectual Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de cãtre un functionar aflat în exercitiul atributiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurãri necorespunzãtoare adevãrului ori prin omisiunea cu stiintã de a insera unele date sau împrejurãri, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Tentativa se pedepseste. obiect juridic special – identic cu cel al falsului material in inscrisuri oficiale obiect material – înscrisul oficial falsificat care devine in parte si produsul infractiunii subiect activ – un functionar care savarseste fapta in exercitiul atributiilor de serviciu coautorat - - Da instigare - - DA complicitate - - DA participatie improprie – Da subiectul pasiv – unitatea in conţinutul constitutiv latura elementul obiectivă material urmarea imediată legătura de cadrul careia s-a comis falsul actiune stare de pericol trebuie sa existe 79

latura subiectivă

cauzalitate forma de vinovăţie mobilul scopul infracţiunii actele preparatorii tentativa consumare a infracţiunii

intentia directa actiune(comisiune)/inactiune(omisiune) doar pentru individualizare posibile, dar nu incriminate incriminata in toate formele nu are importanta daca inscrisul fals a fost ori nu folosit

formele infracţiunii

sancţionarea infracţiunii

Art. 290. - Falsul în înscrisuri sub semnãturã privatã Falsificarea unui înscris sub semnãturã privatã prin vreunul din modurile arãtate în art. 288, dacã fãptuitorul foloseste înscrisul falsificat ori îl încredinteazã altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinte juridice, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendã. Tentativa se pedepseste. obiect juridic special – relatiile sociale referitoare la increderea publica acordata inscrisurilor sub semnatura privata obiect material – inscrisul sub semnatura privata falsificat care constituie si produsul infractiunii subiect activ – orice persoana coautorat - Da instigare - DA complicitate - DA subiectul pasiv – persoana fizica sau juridica conţinutul constitutiv doua actiuni succesive: falsificarea inscrisului si folosirea inscrisului falsificat ori latura elementul incredintarea lui spre folosire altei persoane obiectivă material urmarea stare de pericol imediată legătura de sa existe cauzalitate 80

latura subiectivă

forma de vinovăţie mobilul scopul infracţiunii

intentia cu privire la ambele actiuni ce intra in componenta elementului material nu sunt relevante pentru existenta infractiunii desi posibile, nu sunt incriminate

formele infracţiunii

actele preparatorii tentativa

este pedepsita si nu poate exista decat dupa inceperea actiunii subsecvente de folosire sau de incredintare a inscrisului spre folosire, imprejurarea ca faptuitorul nu l-a folosit si nici nu l-a incredintat altuia spre folosire echivaland cu o desistare voluntara de la activitatea infractionala. Exista tentativa si atunci cand faptuitorul a incercat sa se foloseasca de inscris dar nu a reusit, sau cand a incercat sa-l incredinteze unei alte persoane, dar aceasta l-a refuzat ori l-a denuntat. de indata ce s-a creat urmarea imediata datorita savarsirii actiunii subsecvente de folosire de catre faptuitor a inscrisului fals in vederea producerii unei consecinte juridice, sau de incredintare a inscrisului unei alte persoane spre folosire in vederea aceleiasi finalitati

consumare a infracţiunii

sancţionarea infracţiunii Art. 291. - Uzul de fals Folosirea unui înscris oficial ori sub semnãturã privatã, cunoscând cã este fals, în vederea producerii unei consecinte juridice, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani când înscrisul este oficial, si cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendã când înscrisul este sub semnãturã privatã. obiect juridic special – diferă după cum este vorba despre un inscris oficial sau sub semnătură privată, corespunzător infractiunilor de fals analizate mai-sus obiect material – înscrisul fals subiect activ- orice persoană, în afara de falsificatorul inscrisului sub semnatura privata (uzul de fals absorbit) coautorat instigare complicitate subiectul pasiv – persoana fizica sau juridica ale carei interese au fost sau ar putea fi lezate prin folosirea înscrisului falsificat conţinutul constitutiv actiunea de folosire a înscrisului fals care trebuie să fie susceptibil de a produce latura elementul consecinţe juridice obiectivă material stare de pericol 81

latura subiectivă

urmarea imediată legătura de cauzalitate forma de vinovăţie mobilul scopul infracţiunii actele preparatorii tentativa consumare a infracţiunii

rezulta in principiu din materialitatea faptei intentia + să urmărească producerea unor consecinţe juridice, adică scop imediat nu prezinta relevanta decat pentru dozare nu prezinta relevanta decat pentru dozare

formele infracţiunii

posibile, dar nu incriminate posibile, dar nu incriminate are loc atunci cand executarea actiunii de folosire a inscrisului fals a fost dusa pana la capat si s-a produs urmarea imediata, fara a interesa daca s-a produs consecinta juridica pe care faptuitorul a avut-o in vedere la folosirea inscrisului poate fi continuata, epuizare cand inceteaza actiunea de folosire a inscrisului fals

sancţionarea infracţiunii

Art. 292. - Falsul în declaratii Declararea necorespunzãtoare adevãrului, fãcutã unui organ sau institutii de stat ori unei alte unitãti dintre cele la care se referã art. 145, în vederea producerii unei consecinte juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurãrilor, declaratia fãcutã serveste pentru producerea acelei consecinte, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendã. obiect juridic special – relatiile sociale care privesc încrederea publică în declaraţiile făcute de către persoanele fizice în faţa autorităţilor sau altor unităţi prev. de art. 145 C.p. obiect material – dacă este în scris, declaraţia subiect activ – orice persoană responsabilă penal şi care are capacitatea de a face declaraţii coautorat - - NU complicitate - - DA subiectul pasiv – persoana fizică sau juridică care suportă consecinţele juridice ale actului întocmit 82

conţinutul constitutiv latura elementul obiectivă material urmarea imediată legătura de cauzalitate latura subiectivă forma de vinovăţie mobilul scopul infracţiunii formele infracţiunii actele preparatorii tentativa consumare a infracţiunii

acţiunea de a face o declaratie necorespunzãtoare adevãrului scris sau oral, in fata unei institutii de stat sau a unei unitati din cele prevazute la art. 145 C.p. stare de pericol nu trebuie dovedita intentia directa nu are relevanta pentru realizarea continutului infr. nu are relevanta pentru realizarea continutului infr.

nu sunt sanctionate, desi posibile consumare in functie de modalitatea faptică în care se realizează declaraţia: dacă este făcută oral, în momentul consemnării într-un înscris apt să producă consecinţe juridice; dacă se face printr-un înscris care emană de la făptuitor, în momentul în care înscrisul este prezentat, analizat şi înregistrat de către funcţionarul care reprezintă unitatea prev. de art. 145 C.p., abilitată să dea eficienţă declaraţiei respective

sancţionarea infracţiunii

Art. 293. - Falsul privind identitatea Prezentarea sub o identitate falsã ori atribuirea unei asemenea identitãti altei persoane, pentru a induce sau a mentine în eroare un organ sau o institutie de stat sau o altã unitate dintre cele la care se referã art. 145, în vederea producerii unei consecinte juridice, pentru sine ori pentru altul, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani. Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã încredintarea unui înscris care serveste pentru dovedirea stãrii civile ori pentru legitimare sau identificare spre a fi folosit fãrã drept. obiect juridic special – relatiile sociale referitoare la increderea publica acordata constatarilor facute de autoritatile si institutiile competente, cu privire la identitatea persoanelor obiect material – la varianta tip, de regula lipseşte, cu exceptia cazului cand se prezinta inscrisuri false in varianta asimilata, inscrisul subiect activ- orice persoana coautorat – DA, cand persoana a cărei identitate este atribuită de autor, 83

confirmă sustinerile acestuia instigare complicitate - DA cadn persoana a carei identitate este atribuita de autor, lipseste, dar si-a dat acordul subiectul pasiv – institutia de stat conţinutul constitutiv actiuni alternative conform definitiei latura elementul obiectivă material stare de pericol urmarea imediată rezulta din materialitatea faptelor legătura de cauzalitate latura subiectivă forma de vinovăţie mobilul scopul infracţiunii formele infracţiunii actele preparatorii tentativa consumare a infracţiunii intentia directa are relevanta pentru pedeapsa are relevanta pentru pedeapsa

nu sunt incriminate, desi posibile in momentul in care faptuitorul s-a prezentat sub o identitate falsa sau a atribuit o astfel de identitate altei persoane, respectiv in momentul incredintarii inscrisului care serveste la dovedirea starii civile, pentru identificare sau legitimare, unei alte persoane spre a-l folosi in mod ilegal forma continuata posibila, epuizare odata cu executarea ultimului act din activitatea infractionala

sancţionarea infracţiunii TITLUL IX INFRACTIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR RELATII PRIVIND CONVIETUIREA SOCIALÃ Capitolul I INFRACTIUNI CONTRA FAMILIEI Art. 305. - Abandonul de familie Sãvârsirea de cãtre persoana care are obligatia legalã de a întretine, fatã de cel îndreptãtit la întretinere, a uneia dintre urmãtoarele fapte: a) pãrãsirea, alungarea sau lãsarea fãrã ajutor, expunându-l la suferinte fizice sau morale; b) neîndeplinirea cu rea-credintã a obligatiei de întretinere prevãzute de lege; c) neplata cu rea-credintã, timp de 2 luni, a pensiei de întretinere stabilitã pe cale judecãtoreascã, se pedepseste, în cazurile prevãzute la lit. a) si b) cu închisoare 84

de la 6 luni la 2 ani sau cu amendã, iar în cazul prevãzut la lit. c), cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendã. Actiunea penalã se pune în miscare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrtilor înlãturã rãspunderea penalã. Dacã pãrtile nu s-au împãcat, dar în cursul judecãtii inculpatul îsi îndeplineste obligatiile, instanta, în cazul când stabileste vinovãtia pronuntã împotriva inculpatului o condamnare cu suspendarea conditionatã a executãrii pedepsei, chiar dacã nu sunt îndeplinite conditiile prevãzute în art. 81. Revocarea suspendãrii conditionate nu are loc decât în cazul când, în cursul termenului de încercare, condamnatul sãvârseste din nou infractiunea de abandon de familie.

obiect juridic special – relatiile care privesc convietuirea sociala intre membrii de familie obiect material – nu are subiect activ- circumstantiat – persoana obligata la intretinere coautorat instigare - DA complicitate - DA subiectul pasiv – persoana indreptatita la intretinere conţinutul constitutiv actiuni şi inactiuni latura elementul 85

obiectivă

latura subiectivă

material urmarea imediată legătura de cauzalitate forma de vinovăţie mobilul scopul infracţiunii actele preparatorii tentativa consumare a infracţiunii

stare de pericol sa existe intentia directa sau indirecta pentru lit.a, reauacredinta (intentia prin omisiune) pentru lit.b-c

formele infracţiunii

nu sunt incriminate, desi posibile la lit.a in varianta prev. la lit.a se consuma in momentul in care victima este alungata, parasita sau lasata fara ajutor, fiind astfel expusă la suferinte fizice sau morale lit.b numai in forma continua

sancţionarea infracţiunii

Art. 306. - Relele tratamente aplicate minorului Punerea în primejdie gravã, prin mãsuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltãrii fizice, intelectuale sau morale a minorului, de cãtre pãrinti sau de orice persoanã cãreia minorul i-a fost încredintat spre crestere si educare, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi. obiect juridic special – relatiile sociale care privesc convietuirea sociala in familie obiect material – corpul minorului subiect activ- circumstantiat prin disp. art. 306 C.p. coautorat - DA instigare - DA complicitate - DA 86

subiectul pasiv – minorul conţinutul constitutiv latura elementul obiectivă material urmarea imediată legătura de cauzalitate latura subiectivă forma de vinovăţie mobilul scopul infracţiunii formele infracţiunii actele preparatorii tentativa consumare a infracţiunii

actiuni sau inactiuni

stare de pericol sa existe

nu sunt incriminate, desi posibile de indata ce starea de pericol s-a produs forma continua sau continuata posibila in cele mai multe cazuri, cazuri in care epuizarea are loc la incetarea definitiva a activitatii infractionale

sancţionarea infracţiunii

Art. 307. - Nerespectarea mãsurilor privind încredintarea minorului Retinerea de cãtre un pãrinte a copilului sãu minor, fãrã consimtãmântul celuilalt pãrinte sau al persoanei cãreia i-a fost încredintat minorul potrivit legii, se pedepseste cu închisoare de la o lunã la 3 luni sau cu amendã. Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã fapta persoanei cãreia i s-a încredintat minorul prin hotãrâre judecãtoreascã, spre crestere si educare, de a împiedica în mod repetat pe oricare dintre pãrinti sã aibã legãturi personale cu minorul, în conditiile stabilite de pãrti sau de cãtre organul competent. Actiunea penalã se pune în miscare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrtilor înlãturã rãspunderea penalã. obiect juridic special – relatiile sociale care privesc un anumit segment al relaţiilor de familie, referitor la creşterea şi educarea copiilor 87

obiect material – daca e prin actiune, corpul copilului, daca e prin inactiune, nu exista subiect activ- circumstantiat – parinte al copilului minor sau persoana careia i s-a incredintat copilul prin hotarare judecatorească subiectul pasiv – minorul şi părintele împiedicat să-şi realizeze obligaţiile morale ori alte drepturi părinteşti conţinutul constitutiv actiuni sau inactiuni latura elementul obiectivă material stare de pericol urmarea imediată rezulta din materialitatea faptelor legătura de cauzalitate latura subiectivă forma de vinovăţie mobilul scopul infracţiunii formele infracţiunii actele preparatorii tentativa consumare a infracţiunii

nu sunt incriminate, desi posibile in momentul cand copilul nu este dat spre crestere si educare parintelui caruia i-a fost incredintat acesta, termen stabilit prin intelegere intre parti sau prin hotarare judecatoreasca forma continuata posibila la alin.2

sancţionarea infracţiunii

88

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful