UNIVERSITATEA DE MEDICINA SI FARMACIE ‘CAROL DAVILA’ BUCURESTI

PROIECT STIINTIFIC DE CERCETARE

CONTRIBUTIE LA OPTIMIZAREA ABORDARII BIOPSIHOSOCIALE A BOLNAVILOR INCURABILI LA NIVELUL RETELEI MEDICULUI DE FAMILIE

CONDUCATOR STIINTIFIC, PROF.UNIV.DR.IOAN BRADU IAMANDESCU

DOCTORAND, SPECIALITATEA : PSIHOLOGIE MEDICALA

MOTTO :

« ESTE UNUL SI ACELASI LUCRU IN NOI : VIATA SI MOARTE, VEGHE SI SOMN, TINERETE SI BATRANETE. CAND UNELE SE SCHIMBA, VIN ALTELE, CAND SE SCHIMBA ACESTEA, SOSESC ALTELE »(HERACLIT)

PROCESUALITATEA CUNOASTERII STIINTIFICE

In procesul de cercetare metoda conditioneaza desfasurarea a trei trepte principale : contactul cu realitatea obiectiva(munca de teren) ; interpretarea datelor(activitatea de generalizare si abstractizare) si aplicabilitatea practica a rezultatelor. Corespunzator acestor etape, procesul de cunoastere stiintifica, comporta urmatoarele faze, specializate metodologic : - Ce anume cunoastem (obiectul cercetarii) ? - Cum anume cunoastem (cu ajutorul caror mijloace, metode si tehnici) ? - In ce scop cunoastem ( cu ce rezulate ) ? Concretizand aceste faze in practica de cercetare putem schita urmatorul model al desfasurarii oricarei investigatii: a) pregatirea cercetarii, alcatuita din subetapele: - alegerea temei si a obiectivelor investigatiei ; - stabilirea ipotezelor de lucru ; - alegerea mijloacelor de investigatie (metodele si tehnicile de cercetare) ; b) colectarea datelor(efortul cercetatorului) ; c) analiza si interpretarea datelor ; d) redactarea unui raport final, cu propuneri si solutii. Aceste metode si tehnici le putem clasa in doua categorii principale : - metode si tehnici de recoltare a datelor privitoare la fenomenul cercetat ; - metode si tehnici de analiza si interpretare a datelor culese. Scopul cercetarii , pe care intentionez sa o efectuez , este de a studia impactul psihologic al momentului final, pornind de la ipoteza : Orientarea spirituala diminueaza teama de moarte sau nu ? In acest sens am stabilit ca directii de cercetare urmatoarele : Obiective : Algoritm de abordare medicala, psihologica si spirituala a bolnavilor incurabili pentru a li se crea un confort psihic menit sa atenueze teama de moarte si sa se bucure de restul vietii la maxim.

(Variabila dependenta) _ Cunoasterea starilor de fapt (intensitatea anxietatii fata de moarte) stabilita prin aplicarea unui chestionar cu intrebari inchise referitoare la tanatofobie ; 2. (Variabila independenta)_ Tanatoterapia subiectilor participanti orientata in sens spiritual, elementele nou aparute prefigurand evolutia unor structuri in cadrul carora actiunea sa devina eficienta ; cunoasterea cauzelor si a factorilor stimulatori in vederea evaluarii posibilitatii generalizarii lor.
1.

Voi folosi un Centru de asistenta a persoanelor varstnice din orasul Pucioasa(unde am aviz de acceptare) si pe langa acest grup pacienti ai mei si ai altor 3 colege – medici de familie- care sunt in situatia de a putea testa si consilia in acest sens. Urmaresc, astfel o diversitate pe sex, pregatire socio-profesionala / nivel intelectual,stadiu de ateroscleroza ; deasemeni, de varsta, boli incurabile in evidenta speciala la medicul de familie sau varstnici cu boli in stadiul terminal. Totodata, urmaresc si tanatoterapia psihologica a varstnicului aparent sanatos. ANALIZA DIMENSIONALA A CONCEPTELOR Generalizari empirice si teorii Definitie : Moartea – stare a organismului dupa ce viata a incetat, fie in organele vitale(moarte clinica), fie in toate celulele. Astfel, moartea clinica este mai curand un moment, in timp ce moartea biologica este un proces care dureaza zile.Pe de alta parte, intr-un organism pluricelular exista continuu o reinnoire a materiei vii care include moartea unor celule si nasterea altora (in fiecare zi, creierul unui adult pierde zeci de mii de molecule). Moartea naturala este moartea « de batranete », in timp ce moartea obisnuita survine,la om, prin boli si accidente. Moartea clinica trebuie deosebita de moartea aparenta, stare potential sau spontan reversibila avand, la prima vedere, aspectul unui deces.Progresele medicinii au facut ca unele morti clinice autentice sa fie invinse(reanimari), dar o moarte clinica durand mai mult de cateva minute duce la leziuni cerebrale ireversibile ; in consecinta, semnele patognomonice ale mortii sunt cautate in electroencefalograme. Teama de moarte a fost legata de un sentiment de conservare, dar teama umana de moarte este un fenomen mult mai complex. Unii autori au vorbit despre un sentiment al mortii la batrani, tradus prin dorinta de a muri(Mecinikov). Omul pare a fi singura fiinta care are constiinta inevitabilitatii mortii sale – izvor de drama si de aspiratii la nemurire.

Cercetarile psihologice au aratat ca, exceptand moartea prin tortura, tetanos sau intoxicatie cu stricnina, momentul mortii clinice nu implica suferinte ELEMENTE DE MEDICINA PALIATIVA Ioan Bradu Iamandescu si Ovidiu Popa Velea ‘ In ultimele decenii, asistenta paliativa a devenit de tot mai mare actualitate,datorita recuperarii, gratie mijloacelor tehnologice moderne, a unor bolnavi ce altadata mureau la scurt timp dupa punerea diagnosticului. Cresterea duratei medii de viata s –a reflectat printre altele si intr-o crestere a procentului pacientilor care au boli degenerative cronice si incurabile. Odata cu multiplicarea numarului acestor pacienti se pune problema acuta a unei asistente medicale si psihologice de calitate, de natura sa le mentina in masura posibilului un timp cat mai indelungat, atat demnitatea de a trai, cat si autonomia si mai general, calitatea vietii. In ce priveste latura psihologica a asistentei acestor bolnavi, ea include strategii si demersuri complexe. Fazele prin care poate trece, fara un suport psihologic adecvat, un bolnav incurabil, sunt negarea, revolta, resemnarea, panica cu posibila oscilatie haotica intre ele. Sarcina de a gasi cea mai buna solutie pentru ca aflarea de catre bolnav sa nu devina un veritabil handicap pentru acesta, revine medicului, el putand, la limita, temporiza aflarea adevarului pana cand conditiile necesare sunt create ‘. ‘Nu este suficienta prelungirea vietii ci si calitatea ei ’(Prof.Dr.I. Serbanescu)
A.

B. articularitati ale asistentei psihologice acordate bolnavului incurabil

P

O prima regula avuta in vedere este adecvarea scopului terapiei(pe cat se poate de clar si realist) la terapia de fond. Daca scopul este prelungirea vietii, accentul va cadea pe terapiile ce urmaresc cresterea increderii in sine si autonomiei. Daca gravitatea bolii ofera doar un obiectiv mai putin ambitios(o moarte decenta) accentul va cadea pe o terapie suportiva si oferirea unui minim de confort, inclusiv spiritual, in fata inevitabilului. CULTUL MORTILOR LA POPOARELE DIN ANTICHITATE 1. Cultul mortilor la egipteni

`Potrivit conceptiilor egiptenilor despre natura omului si nemuririi sufletului, omul era compus din trei parti : corpul material,sufletul invizibil si imaterial si al treilea

element denumit de ei Ka, dublul sau principiul vital din om, un fel de fantoma vizibila, dar impalpabila, avand forma exacta a omului. Acest Ka il insoteste pe om toata viata, iar dupa moartea lui, ii supravietuieste, ca un geniu protector continuand sa se intereseze, de trupul si sufletul lui. Dar ca sa poata aceasta, Ka are nevoie de doua lucruri : de o locuinta materiala, de aceea mormintele aveau aspect de adevarate locuinte, amenajate cu toate cele necesare vietii precum side un suport material. Acest suport este corpul distructibil, dar care poate fi imbalsamat si astfel conservat. Imbalsamarea este absolut indispensabila pentru ca defunctul sa-si poata continua viata si dupa moarte. 2. Cultul mortilor la babilonieni

Si aici, gasim credinta intr-o viata de dincolo de mormant. Alaturi de mort, erau ingropate obiectele sale personale. Se credea ca dupa moarte, spiritul mortului, un fel de umbra desprinsa de trup, tulbura viata celor ramasi in viata, ratacind fara sa aiba odihna daca n-a fost inmormantat cu tot ritualul cuvenit. Babilonienii erau cnvinsi ca o suferinta este o pedeapsa pentru o vina, la ei intalnim pentru prima data in istorie ideea ca durerea fizica sau suferinta morala, sunt consecinte ale pacatului. 3. Cultul mortilor la persani Judecata din urma care va incheia ciclul existentei universale va pedepsi sau va rasplati pe om dupa faptele sale. Omului i se cer trei lucruri : cugetari bune, cuvinte bune si fapte bune. 4. Cultul mortilor la chinezi

In privinta sufletului, vechii chinezi credeau ca acesta are un dublu aspect : acela al unui suflet vegetativ care ramane atasat de corp si dupa moarte si un suflet aerian, care dupa moartea omului va merge fie alaturi de stapanitorul suprem, fie in imparatia ‘Fantanilor galbene’. 5. Cultul mortilor in civilizatia cretana.

Cretanii credeau intr-o viata de dupa moarte, dar ei si-o inchipuiau ca o lume plina

de frumuseti side bucurii, ei aduceau mortului onoruri funebre, pentru ca acestia san u le faca rau mai tarziu ca spirite rele. 6. Cultul mortilor in grecia antica.

Si grecii antici credeau intr-o viata a omului dincolo de moarte, ei credeau ca dupa moarte sufletul mortului este purtat de un luntras Charon, care il trece peste raul muntilor Styx.Dupa moarte locuinta defunctului era stropita cu apa, adusa dintr-un izvor sacru pentru purificare. 7. Cultul mortilor in civilizatia etrusca.

Ca si grecii si romanii, etruscii practicau atat inhumarea cat si incinerarea, aceasta in functie de dorinta defunctului sau de obiceiurile familiei. Cand defunctul era incinerat, acesta era ars pe rug, impreuna cu obiectele preferate in viata de acesta. Cand nu era incinerat, defunctul era innmormantat sau depus in cavou, pe un par, pe o banca sau intr-un sicriu.Alaturi de mort i se puneau diferite obiecte de uz pentru viata de dincolo. 7. Cultul mortilor la romani. Corpul neinsufletit era spalat, uns cu mirodenii, iar sub limba i se punea o moneda, dupa obiceiul grecesc, spre a-si plati trecerea Styx-ului, apoi era imbracat si depus pe un pat funebru, in jurul caruia ardeau faclii, dupa ce focul de vatra(considerat sacru) era stins in semn de doliu. Corpul neinsufletit, acoperit cu flori si coroane era expus 2-3 zile. 8. Cultul mortilor la daco-geti Inhumarile celor bogati se faceau astfel : mortul se tinea la vedere timp de trei zile, timp in care il jeleau, dupa care urma un pranz funerar. Mortul se incinera sau se ingropa in pamant, peste mormant se spargeau vase folosite de defunct,langa mormant se gaseau gropile de ofranda in care i se puneau paine si oasele animalelor sacrificate la pranzul funerar, care erau puse in vase de lut ars.

9. Cultul mortilor la crestini ortodocsi. Crestinii cred ca trupul lipsit de viata va reinvia la judecata de apoi, cand el se va reuni cu spiritul, refacand persoana care se va infatisa in fata lui Hristos pentru a fi trimisa in rai sau in iad. Din descrierea diferitelor obiceiuri si credinte legate de moarte, precum si de cultul mortului de-a lungul intregii antichitati, se poate deduce ca la toate poparele intalnim speranta unei vieti de dincolo, bineinteles fiecare popor cu specificul sau.La toate exista credinta, in existenta, ca parte distinctiva a omului, a sufletului sau, care o data cu actul mortii nu dispare, el paraseste corpul lipsit de viata, pentru a-si continua o alta viata ulterioara. Se poate afirma ca orice gen de teama de moarte reprezinta, de fapt, teama de moartea identificarii sentimentului « sinelui » cu eul. Mintea formuleaza aceasta temere ca pe una fata de moartea corpului, dar aceasta e doar de suprafata. Cel care se teme de pierderea propriei vieti si identitati ca « sine » este eul, iar la baza anxietatii sale este constienta propriei vulnerabilitati. Daca eul s-ar baza pe o realitate absoluta, nu s-ar teme de nimic, deoarece ar sti ca este atemporal si invulnerabil. Prin contrast, cunoasterea adevaratului « sine » include constienta absolutului si infinitului. ‘Sinele ‘ personal este ‘continutul’, in timp ce ‘sinele’ realitatii inseamna contextul. Prin analogie, norul este supus schimbarii si disolutiei, dar spatiul cerului este, in mod intrinsec, neschimbator. Vremea se schimba, dar cerul insusi ramane neschimbat. Iluminarea reprezinta, pur si simplu, transferul de identitate de la nor la cer. Astfel, inteleptul poate spune « Sunt cel ce exista dinaintea nasterii oricarui univers si voi ramane in continuare, neschimbat si dupa ce acestea vor fi disparut. In afara timpului sunt eu, Absolutul, nu ma voi supune mortii sau renasterii ». METODE SI TEHNICI DE CERCETARE Determinarea populatiei supuse investigatiei presupune realizarea a trei operatii metodologice distincte, dar strans legate intre ele: stabilirea colectivitatii statistice generale, stratificarea (gruparea populatie) si alegerea esantioanelor asupra carora urmeaza sa se efectueze investigatia propriu-zisa. Colectivitatea statistica generala va cuprinde un numar de 30 subiecti( batrani institutionalizati intr-un centru de ingrijire si asistenta sociala a persoanelor varstnice si bolnavi incurabili aflati in stadiul terminal. Ulterior se procedeaza la gruparea populatiei in raport cu acele caracteristici natural-sociale ale acesteia care

se constituie in factori determinanti(sau influenti) ai modelelor de actiune si comportament promovate de grupurile umane investigate. Criteriile de grupare sunt : caracteristici sociodemografice (sex, varsta, starea civila, structura familiala) ; caracteristici sociale (apartenenta la mediul social de provenienta (rural, urban) ; caracteristici socioprofesionale(forma de calificare) ; caracteristici economice (venituri).

Stabilirea metodelor de cercetare si elaborarea instrumentelor pentru recoltarea informatiilor. Pentru cunoasterea opiniilor, motivatiilor si comportamentelor subiectilor care formeaza esantionul folosim mai multe metode de investigatie : metoda anchetei,interviul si experimentul. Instrumente folosite pentru a recolta informatiile : 1.Fisa de observatie ; 2. Chestionar cu intrebari inchise(cu raspunsuri multiple, precodificate pentru masurarea intensitatii opiniilor) si deschise (cu referire la perceptia despre sine, lume si viata) ; 3. Ghidul de interviu. Recoltarea datelor presupune stabilirea parametrilor urmariti : 1.Gradul de independenta, capacitatea functionala, abilitati senzoriale si motrice pastrate; 2. Opinii asupra bolii – atitudini problematizante (pedeapsa divina, vinovatie, autocritica, negarea bolii ) ; 3. Informatii privind cauzele bolii, tratamentul ; 4. Obiective actuale, sperante – da /nu ; 5. Frica de moarte (chestionar ) ; 6. Suportul religios (este credincios sau nu ? ) ; 7. Demnitatea personala (ii este afectata ? de ce ? ce crede ca se poate face pentru a o pastra ?) . Inainte de a declansa cercetarea propriu-zisa se procedeaza la o ancheta « pilot » pentru a testa validitatea instrumentelor de cercetare.

Prelucrarea informatiilor - presupune : verificarea si validarea informatiilor care urmeaza sa fie retinute pentru prelucrare ; codificarea informatiilor care stabileste o corespondenta riguroasa intre natura calitativa a informatiei si cifrele sau literele atribuite. Dupa ce se codifica toate informatile de ordin statistic din chestionar, se intocmeste lista codurilor care devine instrument de lucru al cercetatorului pana la intocmirea raportului de cercetare. Aceasta constituie un important moment al procesului de cunoastere, informatia fiind condensata si sistematizata in vederea analizei cantitative si calitative. Aspectele cantitative nici nu ar fi posibil de cunoscut in afara codificarii lor, cand avem de-a face cu o masa mare de informatii. Se elaboreaza lista corelatiilor si a celorlalte tipuri de analiza(analiza factoriala, coeficienti de semnificatie, etc.). Corelatiile solicitate trebuie sa porneasca de la necesitatile de verificare a ipotezelor in baza carora a fost orientata intreaga cercetare. Analiza datelor si explicarea proceselor si fenomenelor studiate. Acestea devin posibile numai dupa ce avem toate informatiile sistematizate si ordonate. In vederea unei analize riguroase, se impune utilizarea unor metode statistice si matematice : se calculeaza ponderea diferitelor caracteristici, medii si indici ai valorilor acestora ; se urmareste analiza in timp a proceselor analizate, se face analiza comparativa.

CULEGERE DATE (exemplu)

N r . c r t .

Numele si prenumele Initiale

cat.varsta 55-64(1) 65-74(2) 75 - >(3)

Chestionarrr HAD (0-42)

starea de sanatate mentala (MMSE) - det. usoara (i) - det.moderata (ii) - normala (iii)

nivel intelectual inferior (a) mediocru(b) superior (c)

venituri (situatia materiala) mici (x) medii (y) mari (z)

mediu rural / urban (- , +)

nivel anxietate inainte de introducerea v.i. (usor/modera t/sever)

nivel anxietate dupa introducerea v.i. (usor/modera t/sever)

1 M.I. 70 . (2)

30

Moderata (ii)

Sup. (c)

Medii Urban (y) (+)

Sever

Usor

Datele pe care le culegem apar in mod natural imperecheate; mai precis, pentru fiecare subiect masuram intensitatea anxietatii inainte (xb) si dupa (xa) administrarea tanatoterapiei. Evident, am putea calcula diferenta d = xb – xa si am putea considera ca psihoterapia este eficace pentru subiectul nostru daca d>0, ineficace daca d= 0 (nu se constata schimbare) si daunatoare daca d <0. Gandesc ca cercetand reactiile si apoi rezultatul obtinut in functie de parametrii introdusi in cercetare, voi putea sa stabilesc unele criterii, dupa care, in special medicul de familie sa aplice diferentiat-personalizat- nobila si onorabila actiune de tanatopsihoterapie. METODE DE STUDIERE Relatii de tip functional (unei valori a fenomenului cauza ii corespunde o singura valoare a fenomenului efect ; de tip statistic, care se manifesta diferit de la o unitate la alta, legitatea manifestandu-se ca tendinta, la nivelul ansamblului. Coeficientul de corelatie poate lua valori cuprinse intre -1 si + 1. Cu cat coeficientul este mai aproape de 1, cu atat corelatia dintre variabile este mai ridicata iar pe masura ce coeficientul este mai aproape de zero scade si intensitatea legaturilor dintre variabile.

MODALITATI PRACTICE DE ASISTENTA PSIHOLOGICA A BOLNAVILOR INCURABILI Strategii cu rol psihoterapeutic
Medicul trebuie sa adopte o strategie care sa aiba in vedere, cel putin egala cu tratamentul starea psihologica a bolnavului. Strategii utilizate de medic 1. Centrare pe disconfortul somatic (tratament eficient) ; 2. Sustinerea permanenta a dialogului(incurajare/consolare) ; 3. Mobilizarea resurselor Pt( angrenarea in activitate pana la sfarsit, reglarea unor conturi personale, inducerea ideii de ‘moarte ca sansa de desavarsire’ ; 4. Apel la reteaua de suport social(informational, afectiv, instrumental)/ institutii( familia, biserica, medicina, asistenta sociala), care au rolul de a potenta efectul medicatiei si, totodata scad tulburarile psihice. Principii de ordin psihoterapeutic 1.Comunicare permanenta : Adevar – Dorinta Pt _ Necesitate Pt Incurajare/ consolare Prezenta fizica 2.
3.

Apelul la : sentimente religioase sustinerea(prezenta )celor apropiati autocentrare pe realizari Elemente de ordin experimental(mijloace de relaxare): autorelaxare muzicoterapie T.A.Schultz

4. N.B. 1,2,3 surse de endorfine – stimuleaza celulele NK Nu trebuie pierduta din vedere familia, mai ales ca medicul de medicina de familie va continua relatiile profesionale cu aceasta.

Model de demnitate pentru boala terminala

Categorii majore de demnitate,teme si subteme Completat si modificat dupa Levenson J.A.
Boala – preocupari (griji) inrudite Demnitate– repertoarul conservarii Inventarul demnitatii sociale

Nivel de independenta
Activitate cognitiva Capacitate functionala

Perspectivele pastrarii demnitatii
· Continuitatea eului · Rolul prezervarii · Generalitate – mostenire · Intretinerea mandriei · Optimism · Autonomie/control · Acceptare · Elasticitate (energie)/lupta spiritului

Hotarele singuratatii Sprijin (suport) social Sensul (intelesu) grijii Povara (greutate) pentru altii (ceilalti) Consecinta preocularilor (grijilor)

Simptomul durerii
Durere fizica Durere psihologica · Nesiguranta medicala · Anxietate de moarte

Demnitate-pactici de conservare
· Trairea `momentului` · Mentinerea normalitatii · Cautarea confortului spiritual

REDACTAREA RAPORTULUI DE CERCETARE
Este ultima etapa a cercetarii. Se elaboreaza mai intai o schita a raportului. Schita este necesara in toate cazurile cand se redacteaza un material. Aceasta permite punerea in ordine logica a tuturor informatiilor de care dispunem. Se procedeaza la redactarea propriu-zisa a raportului, care trebuie sa fie concis. Exista,insa, situatii cand se impune folosirea unor date, a unor explicatii suplimentare, descrierea evolutiei in timp a unor fenomene care ar lungi dimensiunile raportului. Analiza critica a raportului : Concluziile de baza ale raportului, aprecierile critice si propunerile sunt sustinute de argumente suficiente, plauzibile ? In functie de rezultatele cercetarii ipoteza va fi infirmata sau confirmata, concluzionandu-se daca orientarea spirituala are rolul de a diminua sau nu tanatofobia. Doresc sa ating acest subiect, dar sa las deschisa o urmatoare cercetare privind influenta diverselor tratamente chimioterapeutice si psihoterapeutice in tanatoterapia psihologica.

DISCUTII Batranetea – moment cand incetam sa mai facem parte din populatia activa. Timp al odihnei, desigur, dupa o viata de munca. Dar, pentru multi oameni, un timp cand te simti inlaturat sau cand ai impresia dureroasa ca ai devenit inutil. Situatiile sunt diverse ; exista batraneti fericite, foarte ocupate, deschise catre relatii numeroase, familiale sau de alt tip. Din nefericire, nu este cazul tuturor. Cati oameni singuri nu regreta, cu nostalgie, perioada vietii lor profesionale: cand cel putin aveau contacte cu altii. La aceasta se adauga imbatranirea propriu-zisa : deficiente organice, surzenie, orbire, dificultati de miscare si de deplasare, uneori deficiente intelectuale, etc. Relatiile cu ceilalti tind sa se diminueze si mai mult, iar contactele continua sa se rarefieze Societatea moderna, inmulteste numarul batranilor, dar nu le face viata mai usoara. Suntem departe de imaginea lui Espinal, a batranului patriarh, plin de intelepciune si de bunatate, impartasindu-si experienta copiilor si nepotilor care-l asculta cu respect. Singura in camera sau in apartamentul sau, singura pe patul de spital unde n-o inconjoara decat chipuri anonime, persoana in varsta sufera, in zilele noastre, de o cruda singuratate. Cat de fericita este cand primeste, din cand in cand, vizite ! Imagine sumbra ce va trebui nuantata. Ea descrie totusi situatii frecvente si reale. S-a vorbit despre o « spiritualitate a batranetii ». Important este sa evitam doua excese: cel de a idealiza religia batranului sic el de a o nesocoti.Probabil ca starea sa fizica sau mentala il determina pe batran sa se retraga, intr-o oarecare masura, din lumea in care traieste, sa se detaseze de o serie de lucruri, sa priveasca altfel realitatea. Este obligat sa o faca si nu poate proceda altfel. Insa reactiile sunt diverse : simtind cum ii scapa lucrurile, persoana in varsta se poate, de asemenea, inclesta de oameni si de obiecte cu energia disperarii. Detasarea in sens spiritual, nu este in nici un caz automata. Totusi, in cele mai bune cazuri, poate interveni treptat o alinare : religia este prezenta, cu promisiunile ei de inviere, de viata eterna. Credinta si speranta sustin moralul si ii ajuta pe batrani si bolnavii incurabili sa-si suporte slabiciunile si suferintele. Nu e niciodata usor sa mori, insa cel care i se poate incredinta lui Dumnezeu ar putea spune, la fel ca batranul Simeon din Evanghelie : « Acum, slobozeste pe robul tau, Stapane, dupa cuvantul tau, in pace(Luca 2, 29) ». Exista, chiar pentru fiinte profund religioase, batraneti si morti mult mai dureroase : actul de credinta si de speranta devine atunci mult mai dificil. Dar, el, ramane un sprijin si, la sfarsit, chiar in intunericul cel mai adanc, se deschide un drum al luminii si al vietii.

BIBLIOGRAFIE 1. BORIS LUBAN – PLOZZA, IOAN BRADU IAMANDESCU, Dimensiunea psihosociala a Practicii Medicale, Editura Info Medica, Bucuresti, 2003 ; 2. PAUL POPESCU – NEVEANU, Dictionar de psihologie, Editura Albatros, Bucuresti 1978 ; 4. Dr.GH.I.RAPEANU, Dr.SORIN M.RADULESCU, Metode si tehnici de cercetare sociologica, Editura Intact,1997 ; 5. Dr.AUREL POPESCU-BALCESTI, Enigma vietii si a mortii, Editura Larry- Cart, editia a VIII-a, Bucuresti ; 6. DAVID R. HAWKINS, Sinele : Realitate si subiectivitate, Editura Cartea Daath, Bucuresti,2006 ; 7. JEAN – FRANCOIS CATALAN, Omul si religia sa, Editura Polimark, Bucuresti, 1997. 8. WILLIAM BREITBART,M.D., CHRISTOPHER GIBSON, Ph.D, HARVEY MAX CHOCHINOV,M.D., Ph.D, F.R.C.P.C. “Palliative Care” cap.40, Edited by New York, Oxford University Press, 2006