Infectia HIV/SIDA

A. DATE GENERALE Inca de la aparitie, in anii 1970, SIDA a constituit o mare provocare la adresa stiintei medicale. Pana acum, cercetatorii nu au reusit sa descopere leacul pentru virusul mortal, care foloseste sistemul imunitar al organismului ca sa se multiplice. Raspandirea rapida a SIDA in randul popoarelor din Africa si Asia au transformat-o din epidemie in pandemie. Au trecut peste doua decenii de cand medicii si publicul au aflat de sindromul imunodeficientei umane dobandite (SIDA). Acest sindrom –termenul medical pentru o boala caracterizata de un complex tipic de simptome si afectiuni – a fost identificat mai intai in randul barbatilor homosexuali din SUA, in 1978. Se crede insa ca originea sa indepartata se afla in Africa. In Africa exista doua tulpini inrudite ale virusului HIV: HIV-1, agentul patogen propriu-zis al sindromului imunodeficientei dobandite, predomina in asa-numita centura SIDA. Aceasta include unele state la sud de Sahara, printre ele destinatii turistice cum ar fi Kenya si Tanzania. Doar circa 2% din populatia lumii traieste in aceasta zona, dar ea gazduieste 50% din totalul persoanelor infectate. Africa de Sud a inregistrat una din cele mai mari rate de infectare din lume. Potrivit cercetarilor, exista doua motive pentru gradul ridicat de infectare. In primul rand, oamenii se angajeaza in practici sexuale cu grad mare de risc, ca schimbarea frecventa a partenerului si sexul cu prostituate. In al doilea rand, educatia sexuala si igiena sexuala sunt foarte proaste. A doua tulpina a virusului HIV-2, a aparut probabil in Africa de Vest. Nu a infectat la fel de multi oameni ca HIV-1 si tabloul clinic pare mai putin grav. De-a lungul secolelor, desi in principal in secolul al XX-lea, stiinta medicala a identificat multe boli si le-a descoperit cauzele. Acum

stim ca marile calamitati ale trecutului – ciuma bubonica, holera, tuberculoza, sifilisul si malaria – sunt provocate de bacterii, virusuri, ciuperci sau organisme monocelulare. S-a stabilit o legatura directa intre perturbarile provocate de agentul patogen si boala. Chiar si in cazul imunodeficientei congenitale sau al unei deficiente provocate de agentul patogen si boala. Chiar si in cazul imunodeficientei congenitale sau al unei deficiente provocate de medicamente cu diferite grade de toxicitate, cauzele puteau fi identificate. Dar aparitia SIDA a demonstrat ca bolile infectioase pot redeveni o amenintare serioasa. Cercetarile asupra cauzelor SIDA au devenit un domeniu stiintific in expansiune rapida, cercetatorii obtinand rezultate tot mai detaliate. Sau avansat multe ipoteze si s-au testat unele tehnici noi terapeutice. Astazi, stim ca SIDA este ultimul stadiu al unei infectii virale cronice progresive in care sistemul imunitar al victimei devine tot mai slab. Cauza bolii este virusul imunodeficientei umane(Tipul 1), sau HIV-1, cunoscut in cel putin noua variante. Acest agent patogen supravietuieste numai in lichide si se transmite prin contactul cu lichide corporale. Concentratiile ridicate de virus se gasesc in sange, sperma si secretii vaginale. Celulele –gazda ale HIV sunt celule – ajutatoare T4, un tip de leucocite ce fac parte din sistemul imunitar care e distrus de infectie. In general, dupa o perioada intre 4 si 26 de saptamani se poate stabili, printr-o analiza a sangelui, daca o persoana este infectata sau nu. Perioada de latenta, in care persoana infectata nu manifesta simptome, poate dura pana la 11 ani. De aceea se presupune ca exista mai multi oameni infectati cu HIV decat numarul cazurilor de boala anuntate. Exista mai multi factori implicati in transmiterea virusului: infectarea partenerilor heterosexuali care practica sex neprotejat; riscul dependentilor de droguri prin folosirea in comun a acelor contaminate; transmiterea pe verticala de la mama la fat(in 25% din cazuri, copilul este seropozitiv si va contracta cu siguranta SIDA in anii urmatori;

administrarea de sange si produsi de coagulare contaminati bolnavilor de hemofilie si pacientilor care aveau nevoie de sange in urma interventiilor chirurgicale. In fiecare an se cheltuiesc circa 18 milioane de dolari in lupta impotriva SIDA. Crearea de tratamente impotriva SIDA se bazeaza pe incercarile de a incetini multiplicarea virusului HIV in celulele-gazda. O alta abordare a fost vaccinarea indivizilor cu ADN pur: acidul nucleic, care poarta doar parte din alcatuirea genetica a virusului, este injectat intr-un muschi. Odata ajuns in corp, intareste sistemul imunitar. Cu toate acestea, mecanismele implicate nu sunt intelese pe deplin deocamdata. Cercetatorii din Germania si SUA au reusit sa produca un virus modificat genetic care, in testele de laborator, a atacat celulele-gazda ale virusului HIV. Ramane de vazut cum va reactiona sistemul imunitar al unui organism viu la virusul modificat. Cum cunostintele despre virusul HIV cresc mereu, exista sansa gasirii unui leac in viitorul apropiat. Deocamdata, noile medicamente si tehnici terapeutice fac ca pacientii seropozitivi sa se bucure de o viata mai buna si o perioada de supravietuire mai lunga. Insa, in prezent, cea mai importanta este educarea populatiei pentru a prevenii contractarea cu virusul HIV, aceasta putand avea un efect real asupra transmiterii. Masuri de siguranta: • Sex doar cu protectie impotriva infectarii si evitarea practicilor sexuale cu grad mare de risc. • Folosirea manusilor de protectie in cazuri de urgenta. • Respectarea igienei personale si publice. • Reducerea riscului de transmitere prin sange donat prin folosirea propriului sange pentru transfuzii.

• Mentinerea controlului strict asupra producerii de vaccinuri din material viral incapacitat. • Sprijinirea ingrijirilor medicale superioare pentru indivizii seropozitivi. B. IMPLICATIILE EPIDEMIEI HIV. CONSECINTE BIO-PSIHOSOCIO-CULTURALE Bolnavul de SIDA este nevoit sa suporte modificarile bio-psihosocio-culturale survenite in urma “atacului” intregului sistem al universului din care face parte (pornind de la microbiologic la macrosocial), ceea ce determina o amplificare a trairilor stresante cu implicare psihologica negativa asupra sistemului imunitar, deja “bombardat” de virusul HIV. Anormalitatile imunologice care se produc sunt numeroase si complexe, atingand maximul in stadiul SIDA. Virusul distruge progresiv anumite celule tinta ale organismului si in special unele limfocite, componente ale sistemului imunitar. Persoana respectiva devine astfel vulnerabila fata de unele infectii si cancere, care determina evolutia ulterioara a bolii. Sunt afectate sistemele:respirator, cardiovascular, neuroendocrin; apar manifestari digestive, cutanate, renale, hematologice, miopatii, adenopatii,etc. “Patogeneza leziunilor patologice in infectia HIV-SIDA este determinata de faptul ca boala este multisistemica. Leziunile primare ale infectiei HIV ating sistemul limforeticular (timusul, ganglionii) si creierul. Leziunile asociate determinate direct sau indirect de actiunea HIV sunt date de: starea de imunodeficienta (infectiile oportuniste, infectiile bacteriene recurentiale); leziuni asociate cu virusul Epstein – Barr (hiperplazia limfoida pulmonara, pneumonia limfoida interstitiala; adenomegaliile; sindroame limfoproliferative si limfoame maligne); leziuni asociate cu sindromul cronic de slabire (inanitie); leziuni asociate cu injuriile iatrogene date de nutritia parenterala totala, ventilatia

mecanica si oxigenoterapia. Exista inca multe alte leziuni cu o patogeneza nedeterminata:arteriopatia, cardiomiopatia, nefropatia, trombocitopenia” (Dr.Rodica Matusa). “ Natura simptomelor fizice, evolutia progresiva si reactiile de respingere din partea celorlalti fac ca suferinta emotionala a fie frecventa la pacientii cu infectia HIV. O asemenea suferinta este foarte probabila, deoarece grupele cu risc crescut (homosexualii, hemofilicii si toxicomanii) pot avea si alte motive pentru problemele psihologice. In plus exista complicatii neuropsihice ale infectiei HIV” (Levy si colab.,1988) Majoritatea persoanelor supuse testarii diagnostice cu anticorpi HIV resimt anxietate sau depresie. Aceste tulburari sunt, de obicei, tranzitorii la persoanele cu un rezultat negativ la test, dar poate fi sever si prelungit la cei cu rezultat pozitiv. Consumul de alcool si droguri este frecvent la cei infectati, descriindu-se sindroame cerebrale acute si subacute in acest stadiu. Pentru cei care sunt HIV pozitiv, dar nu sufera de SIDA sau alte simptome, apar probleme cum ar fi lipsa sperantei, expectatii negative asupra viitorului, nesiguranta, dar si restrictiile impuse de atitudinea publicului care pot determina probleme psihiatrice si sociale negative. In plan afectiv depresia poate sa ajunga la intensitate majora cu risc suicidar semnificativ, idei de inutilitate, autoculpabilitate, renuntare apriorica la activitati anterior agreate, lipsa elanului vital, suferinta semnificativa, sentiment al durerii morale. In plan comportamental apar tulburari de adaptare, sociofobie cu evitarea relatiilor interpersonale, atitudini dispretuitoare, agresivitate. In plan cognitiv deficitul cronic este asociat cu cefalee, crize convulsive, hipomnezie, hipoprosexie. In ultimul stadiu apare dementa caracterizata prin deteriorare cognitiva, dezorientare allo si autopsihica, amnezie de fixare si evocare a datelor si evenimentelor, bradipsihie, simptome neurologice (tremor, hipertonie, tulburari de echilibru, ataxie, hiperreflexie generalizata). Dementa poate aparea la copii cu HIV, unde

este ilustrata prin: intarziere sau oprire in dezvoltarea psihica, hipertonie generalizata, microcefalie. Liliana Diaconescu descria aceste modificari psihopatologice si sociale negative, astfel: “Anxietatea, descurajarea, disperarea, depresia pot impinge bolnavul spre sinucidere. Diagnosticarea unei persoane cu infectie HIV determina in cele mai multe situatii respingerea si stigmatizarea de catre familie si comunitate. Persoanele infectate sau bolnave sunt supuse discriminarii privind serviciul, educatia, locuinta, acordarea de asistenta medicala. Toate acestea, la care se adauga simptomele bolii (oboseala,durerea) duc la scaderea calitatii vietii. Se modifica imaginea si stima de sine, perceptia integritatii corpului datorita scaderii in greutate si a aparitiei leziunilor tegumentare. Scaderea abilitatilor de autoingrijire duc la pierderea independentei” (Dimensiunea psihosociala a Practicii Medicale, ed.a II-a,2003). Bolnavii de SIDA reactioneaza diferit, in functie de structura de personalitate. Trebuind sa suporte fenomenul de respingere in societate, fata de ceilalti bolnavi incurabili care beneficiaza de ingrijirile atente ale familiei si persoanelor angajate in acest scop, acestia recurg deseori la mecanisme de aparare cu caracter dezadaptativ, exprimandu-si, deschis sau nu, revolta, agresivitatea si razbunarea. Unii incearca sa seduca tot mai multi parteneri pentru a face parte din aceeasi categorie, altii devin apatici, se autoculpabilizeaza, considerand boala ca pe o pedeapsa divina. Iata ce spune un barbat homosexual bolnav de SIDA: “ Dupa o lupta de sapte luni cu fiecare proces agresiv al bolii, am realizat cat de mult imi lipsea Hristos in viata. L-am intrebat pe Dumnezeu daca ma primeste inapoi si am primit un “DA” rasunator. *Smeriti-va dar sub mana tare a lui Dumnezeu, pentru ca la vremea Lui, El sa va inalte si aruncati asupra Lui toate ingrijorarile voastre, caci El Insusi ingrijeste de voi* (1 Petru 5:6-7). Acest verset imi arata ca si daca am SIDA, lui Dumnezeu tot ii pasa de mine. Daca ai SIDA sau o stare preliminara declansarii SIDA si esti un crestin care se poticneste,

Dumnezeu te vrea inapoi in turma. El ne cauta cu staruinta si nu putem scapa de dragostea Lui”. Cu cat bolnavul se retrage social, cu atat se apropie de divinitate. Credinta in Dumnezeu il face capabil sa accepte cu demnitate destinul mult incercat. Pacientii sunt mai vulnerabili daca au avut o tulburare psihica anterioara sau o incapacitate, existenta dintotdeauna, de a nu putea face fata adversitatilor ori daca au o viata de familie tulburata sau o conditie sociala nesatisfacatoare. C. MECANISMELE DE APARARE Sunt procese psihice inconstiente care vizeaza reducerea sau anularea efectelor neplacute ale pericolelor reale sau imaginare, remaniind realitatea interna si/sau externa si ale caror manifestaricomportamente, idei sau afecte pot fi constiente sau inconstiente. In functie de mecanismele de aparare ale eului adoptate, multi pacienti cu SIDA reusesc sa duca o viata relativ normala pe perioade importante de timp, insa o parte din ei dezvolta un comportament dezadaptativ. Tulburarile emotionale generate de aflarea rezultatului pozitiv au o derulare ampla. Initial, eul se apara prin refuzul realitatii care reprezinta actiunea de a refuza realitatea unei perceptii resimtite ca periculoasa sau dureroasa. Melanie Klein afirma ca ceea ce este refuzat este o realitate interna, nu un stimul extern, prin urmare acesta “locuieste” in psihicul subiectului, chiar daca este refuzat categoric, in ciuda evenimentelor faptice. Refuzul pare a fi o forma radicala de refulare care poate opera si in raport cu date obiective sau stimuli perceptivi. Ceea ce este propriu refuzului, spre deosebire de refulare, este tocmai caracterul obiectiv al stimulului refuzat, negat, ceea ce i-a determinat pe multi autori sa inscrie refuzul in categoria mecanismelor inalt dezadaptative. Ulterior, o alta reactie este furia impotriva celorlalti care poate fi manifesta sau pasiva. De cele mai multe ori ea este pasiva, bolnavul

ascunzandu-si cu grija tendintele agresive, tocmai pentru a nu se desconspira si a atrage respingerea si marginalizarea. Teama de pierdere a sanatatii, a familiei, a serviciului, a intregului sistem relational il determina sa ascunda faptul ca este infectat cu HIV. Agresiunea pasiva este raspunsul la conflictele emotionale si la factorii de stres interni si externi printr-o agresiune impotriva celuilalt, exprimata in mod indirect si necombativ. Rezistenta, resentimentul sau ostilitatea sunt mascate de o fatada de adeziune aparenta. Depersonalizarea este un alt mecanism constand intr-o alterare a imaginii de sine si a imaginii modului de functionare a propriei persoane, produsa de o dezinvestire a ceea ce este perceput ca “eu” si avand drept rezultat un sentiment de ireal. Perceptia de sine si perceptia afectelor pare ireala, bolnavul are senzatia ca aceasta apartine altcuiva si traieste un sentiment de indepartare fata de sine. Regresia constituie o revenire – mai mult sau mai putin organizata si tranzitorie – la moduri de expresie anterioare ale gandirii, la conduitele sau relatiile obiectuale in fata unui pericol intern sau extern susceptibil de a genera un exces de angoasa sau frustrare. In stadiile tardive ale bolii mecanismele predominante sunt izolarea si retragerea apatica. Izolarea este “carantina” destinata sa neutralizeze contagiunea periculoasa. Freud defineste acest mecanism in felul urmator: “Cautand sa impiedice asociatiile, punerea in legatura a gandurilor, el (bolnavul) urmeaza una dintre legile cele mai vechi ale nevrozei de constrangere, tabuul atingerii ...; izolarea este suprimarea posibilitatii de contact”. Retragerea apatica are rol de protectie, compusa din indiferenta afectiva, din restrictie in relatiile sociale si activitati exterioare si din supunerea pasiva in fata evenimentelor, care permite unei persoane sa suporte o situatie foarte dificila Pentru a evita adoptarea unor mecanisme de aparare cu caracter negativ, dincolo de judecata morala si teama de contaminare, pacientii au nevoie de suport emotional si directionare catre un nivel adaptativ ridicat prin capacitatea de a recurge la celalalt (afiliere), altruism, activism, autoobservare, responsabilizare, sublimare care permit

depasirea stresului, accentuand sentimentul de gratificare printr-o perceptie constienta a sentimentelor, ideilor si a consecintelor lor, asigurand echilibru posibil intre diferitele motivatii conflictuale. D. MODALITATI DE PREVENIRE SI ABORDARE A SIDA *Campania de prevenire a imbolnavirilor trebuie sa responsabilizeze intreaga societate, sa cuprinda toate domeniile de activitate (scoli, autoritatile locale si nationale, biserica, organizatiile guvernamentale, asistenta sanitara, mass-media) care sa informeze sistematic despre vulnerabilitatea in fata HIV/SIDA si impactul asupra comunitatii. *Implicarea cat mai activa a tinerilor si copiilor folosind activitati interactive care au ca scop corectarea si/sau actualizarea cunostintelor referitoare la HIV/SIDA , in principal in ceea ce priveste prejudecatile intalnite frecvent in comunitatea lor sau printre cei de varsta lor. *Informare cu privire la raspandirea HIV si care sunt modalitatile de a prevenii raspandirea acestui virus si cum se pot implica astfel incat sa reduca stigmatizarea si izolarea celor infectati. *Perceperea corecta a nivelului de risc personal in ceea ce priveste infectarea cu HIV, sa aprecieze alegerile pe care le au de facut acum sau pe viitor, ceea ce e de facut pentru a reduce comportamentele riscante. *Intelegerea consecintelor discriminarii – oricine poate fi infectat cu HIV si cei care traiesc cu acest virus au nevoie de ajutor si sprijin.

BIBLIOGRAFIE Ioan-Bradu Iamandescu, Boris Luban-Plozza, Dimensiunea psihosociala a practicii medicale, Editura Infomedica, Bucuresti, 2003; 2. Michael Golder, Dennis Gath, Richard Mayan, Tratat de psihiatrie, Editia a II-a, Editat de Asociatia Psihiatrilor Liberi din Romania cu sprijinul Organizatiei Internationale Geneva Initiative on Psychiatry, Bucuresti – Amsterdam,1994; 3. Nahmias, A.J.Evidence for human infection with HTLV-III, LAV like virus Central Africa 1959, LANCET 1986; 4. Petrea S. – SIDA. Trecerea oprita. Ed. All. Bucuresti, 1998; 5. Raphael M., Manifestations hematologiques au cours de l`infection a VIH, SIDA-INFECTION A VIH, ASPECTSEN ZONE TROPICALE, Paris, 1990; 6. Reader`s Digest – Ultimele taine ale lumii: enigma ale naturii, istoriei, stiintei si religiei – Bucuresti, 2008; 7. Rodica Matusa, SIDA. Manifestari clinice, Tipografia RomFlair Press-SRL., 1994; 8. Serban Ionescu, Marie-Madeleine Jacquet Claude Lhote – Mecanismele de aparare, Ed. Polirom, Bucuresti, 2002; 9. Voiculescu, M.G. Boli infectioase, vol.II, Ed. Medicala, Bucuresti, 1990.
1.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful