P. 1
Cap 5

Cap 5

|Views: 551|Likes:
Published by ramonik25

More info:

Published by: ramonik25 on Apr 15, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/08/2012

pdf

text

original

CAP.

V – BALANŢA DE PLĂŢI

4.1 Structurarea informaţiilor privind fluxurile valutar-financiare în balanţa de plăţi; 4.2 Factorii care influenţează asupra echilibrului balanţei de plăţi; 4.2.1 4.2.2 4.2.3 Factorii care determină echilibrul balanţei contului curent; Factori care influenţează mişcările de capital; Conexiunea dintre creaţia monetară şi balanţa de plăţi.

42

CAP. V – BALANŢA DE PLĂŢI ŞI FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ ECHILIBRUL SĂU

CONCEPTE: balanţa contului curent, balanţa contului de capital, balanţă de plăţi globală, deficit, excedent, produs intern, economisire brută, rata economisirii, absorţie. 4.1. Structurarea informaţiilor privind fluxurile valutar-financiare în balanţa de plăţi În vederea analizei echilibrului în balanţa de plăţi a unei ţări se deosebesc următoarele componente: balanţa contului curent, balanţa contului de capital şi variaţiile rezervelor de valută. a) Balanţa contului curent Balanţa contului curent (BCC) reflectă intrările şi ieşirile de valută ale unei ţări provenite din: exporturile de bunuri, importurile, serviciile, veniturile externe şi transferuri curente. În cadrul contului curent se reflecta încasările din export şi plăţile pentru importuri de mărfuri, încasările şi plăţile pentru servicii internaţionale, încasările şi plăţile cu titlu de venituri şi transferurile unilaterale curente. Echilibrul balanţei contului curent reflectă faptul că ţara poate să-şi finanţeze importurile de bunuri şi servicii pe seama exporturilor şi a veniturilor nete din străinătate. Excedentul balanţei contului curent se manifestă prin sporirea creanţelor asupra străinătăţii care pot fi păstrate în devize, plasate sau folosite în vederea rambursării unor datorii externe. Deficitul balanţei contului curent reflectă gradul de îndatorare externă a ţării, ceea ce presupune solicitarea unor împrumuturi din străinătate. b) Balanţa contului de capital (BMC) Balanţa contului de capital cuprinde intrările şi ieşirile de valută determinate de investiţiile directe în străinătate, de investiţiile de portofoliu, de împrumuturile interguvernamentale, de plasamentele financiare ale sectorului privat nebancar. În contul de capital se reflectă transferurile de capital, achizitia sau lichidarea de active nemateriale. În condiţiile unui sold pozitiv BMC>0, se manifestă intrări nete de capital, iar un sold negativ al contului de capital reflectă ieşirile nete de capitaluri BMC<0.

43

c)

Balanţa de plăţi globală În cadrul balanţei globale de plăţi, cele două componente, balanta contului curent şi balanţa contului de capital, exercită influenţe diferite asupra echilibrului valutar al unei ţări. În condiţiile unui surplus la balanţa contului curent şi la balanţa contului de capital pe total se înregistrează o balanţă de plăţi excedentară (+ BCC+ BMC = +BPG ). Deficitul balanţei contului curent poate fi compensat de intrările nete de capital din balanţa contului de capital sau prin împrumuturile din străinătate. (- BCC +BMC≡ +BGP) Excedentul balanţei contului de capital poate să acopere deficitul balanţei contului curent şi să asigure echilibrarea balanţei de plăti. (- BCC + BMC ≡ +BGP) Excedentul balanţei contului curent poate să compenseze deficitul balanţei contului de capital şi să determine echilibrarea balanţei de plăţi, sau să se efectueze plasamente în străinătate, ceea ce va determina ieşiri de capital din ţara respectivă (+ BCC – BMC ≡ + BGP). Excedentul balanţei contului curent care nu acoperă deficitul balanţei contului de capital generează pe total un deficit al balanţei de plăţi ( + BCC – BMC = - BPG). Dacă balanţa contului curent înregistrează un sold negativ care nu este compensat de excedentul balanţei contului de capital pe total se înregistrează deficit ( - BCC + BMC = - BPG ). d) Variaţia rezervelor de devize În condiţiile unei balanţe de plăţi globale excedentare schimburile comerciale de capital generează intrări nete de devize care se reflectă în rezervele internaţionale de la băncile centrale şi în plasamentele în străinătate. Deficitul balanţei de plăţi globale necesită acoperirea acestuia pe seama rezervelor sau altor fluxuri de intrări de valută din străinătate. 4.2 Factorii care influenţează asupra echilibrului balanţei de plăţi Echilibrul balanţei de plăţi a unei ţări poate fi analizat în funcţie de accentul care se pune asupra unei componente din structura sa: abordarea prin absorţie presupune să se exercite influenţă asupra balanţei de plăţi prin balanţa tranzacţiilor curente, abordarea prin mişcările de capital, ceea ce înseamnă că mişcările de capital

44

influenţează substanţial asupra balanţei de plăţi şi abordarea monetară în cadrul căreia se pune accent pe variaţia rezervelor valutare. Prin intermediul balanţei de plăţi se reflectă relaţia dintre produsul intern (PIB) şi sectorul extern al unei ţări, deoarece consumul final (CF), investiţiile (I) şi exportul de bunuri şi servicii net (En) formează căile de realizare a produsului intern brut.
PIB = CF + I + En ; (Y ) PIB = CF + I + ( E − M )

Pe baza datelor din balanţa contului curent, respectiv a consumului final (CF), a investiţiilor (I), a exporturilor nete (E), precum şi a veniturilor externe nete (Ve) şi a transferurilor curente (Tc) se determină venitul naţional brut disponibil (VNBD).
VNBD = CF + I + E n + Ve + Tc VNBD = CF + I + ( E − M ) + Ve + Tc

Soldul balanţei contului curent (Scc) poate fi expresia influenţelor exercitate de exporturi, venituri nete şi transferuri curente.
S cc = E n +Vn + Tc ; S cc = ( E − M ) +Vn + Tc

Economisirea brută (EB) care rezultă din balanţa soldului curent este expresia sumei investiţiilor şi a soldului balanţei contului curent.
EB = I + S cc

Rata economisirii unei ţări se exprimă prin raportul dintre economisirea brută şi produsul intern brut (EB/PIB). Rata investiţiilor unei ţări se evaluează prin relaţia dintre investiţii şi produsul intern brut (I/PIB); I/Y. În vederea reflectării relaţiei dintre economisire, investiţii şi soldul contului curent, se raportează soldul contului curent la produsul intern brut (Scc/PIB) sau se calculează diferenţa dintre rata economisirii şi rata investiţiilor (EB/PIB – I/Y). 4.2.1 Factorii care determină echilibrul balanţei contului curent Balanţa contului curent este dependentă de exporturile de bunuri şi servicii (X), de importurile de bunuri şi servicii (M), de veniturile nete din străinătate şi transferurile unilaterale curente.
BCC = ( X − M ) + Vn + Tc

45

Valoarea exporturilor unei ţări depinde de cererea din străinătate cu privire la bunurile şi serviciile naţionale. La rândul său cererea de bunuri din străinătate este influenţată de activitatea economică, respectiv de venitul din străinătate (Y *) . Exporturile unei ţări (X) sunt o funcţie crecătoare de venitul din străinătate (

Y * ). Importatorii din străinătate compară preţurile produselor din străinătate cu
preţurile produselor din ţara lor, de aceea exporturile unei ţări depind de raportul dintre preţurile relative ale produselor naţionale şi de preţurile produselor din străinătate, respectiv de cursul de schimb real. În aceste condiţii, exporturile unei ţări sunt o funcţie crescătoare de cursul de schimb real e r ( er = e ⋅ P * / P ). Creşterea cursului de schimb real e r reflectă diferenţele între preţurile produselor din străinătate şi preţurile produselor naţionale şi determină îmbunătăţirea exporturile). În general, exporturile unei ţări depind de venitul din străinătate şi de cursul de schimb real.
X = X ⋅ (er , Y * )

competitivităţii preţ a produselor naţionale (stimulează

Forma liniară a acestei relaţii se exprimă astfel:

X = x1er + x 2Y * cu x

1

> 0 şi x 2 > 0

x1 si x 2 – indicatori de elasticitate preţ şi de elasticitate venit ai exporturilor

Importurile unei ţări sunt o funcţie crescătoare de venitul intern (Y). În condiţiile creşterii volumului activităţii economice interne, sporeşte cererea internă de bunuri şi servicii. În cazul în care o parte din cererea internă de bunuri şi servicii se acoperă prin importuri, acestea sporesc de la o perioadă la alta. Importurile sunt mai scăzute/sau mai ridicate, cu cât preţul relativ al produselor din străinătate este mai ridicat. În acest context, importurile (M) sunt o funcţie crescătoare de cursul de schimb real. În general, importurile unei ţări depind de venitul intern şi de cursul de schimb real:

M = M ( er ⋅ Y )
Forma liniară a acestei relaţii se prezintă astfel:
M = m1er + m2 y cu m1 < 0 si m2 > 0

46

m1 şi m 2 - indicatori de elasticitate – preţ şi elasticitate – venit ai

importurilor Influenţa venitului intern asupra echilibrului balanţei contului curent O altă modalitate de a identifica factori care influenţează asupra echilibrului balanţei contului curent venitului. Producţia de bunuri şi servicii presupune asigurarea unei concordanţe între venitul intern (Y) pe de o parte şi consumul final (C), investiţiile private (I),
Y = C + I +G + X −M

presupune evaluarea impactului producţiei, cererii şi

cheltuielile publice (G), exportul (X), mai puţin importul (M) pe de altă parte. În condiţiile unei economii închise, venitul naţional (VN) în totalitate provine din produsul intern: Y = VN. În cazul unei economii deschise, venitul naţional este egal cu venitul intern (produsul intern) plus veniturile nete din străinătate VN=Y+Vn. Produsul intern al acelei ţări este expresia diferenţei între venitul naţional şi veniturile nete primite din străinătate. Y = VN −Vn
V −Vn ≡ C + I + G + X − M N

VN ≡ C + I + G + X − M + Vn + Tc ABSORŢIA (A) reprezintă partea din venitul naţional destinată (absorbită) acoperirii cererii interne, respectiv consumului, investiţiilor private şi cheltuielilor publice ale ţării respective. A≡C+I+G În condiţiile în care soldul balanţei contului curent este expresia diferenţei între valoarea exporturilor şi valoarea importurilor, la care se adaugă veniturile nete primite din străinătate, venitul naţional reflectă relaţia dintre absorţia internă şi balanţa contului curent. VN ≡ A + BCC Potrivit acestei corelaţii, soldul balanţei contului curent exprimă diferenţa dintre venitul naţional şi absorţia internă.
BCC = VN − A

Diferenţa dintre venitul naţional şi cererea internă se reflectă în soldul balanţei contului curent:

47

- excedentul balanţei contului curent ( BCC > 0 ) exprimă faptul că venitul naţional nu este absorbit în întregime de cererea internă ( A < VN ) respectiv, absorţia internă este mai mică decât venitul naţional; - deficitul balanţei contului curent reflectă faptul că cererea internă este mai mare decât venitul naţional ( A > VN ). În situaţia, în care într-o ţară venitul naţional este mai mare decât consumul se formează creanţe asupra străinătăţii. Excedentul balanţei contului curent este expresia procesului de economisire şi a formării unei capacităţi de finanţare. În cazul opus al unei ţări, la care consumul este mai mare decât venitul naţional, urmează să se împrumute din străinătate pentru a acoperi o parte din DEFICIT. Soldul balanţei contului curent se explică şi prin prisma raportului dintre venitul naţional şi cererea internă de bunuri şi servicii. BCC ≡VN– A ≡VN – ( C + I +G ) Venitul naţional este expresia consumului privat (C), al economisirii private (S) şi al impozitelor mai puţin subvenţiile (Tn).
VN = C + S +Tn

Soldul balanţei contului curent fiind expresia diferenţei dintre venitul naţional şi absorţia internă reprezintă diferenţa dintre consum, economii şi impozite pe de o parte şi consum, investiţii şi cheltuieli publice pe de altă parte.

BCC ≡ VN − A ≡
C şi −C se anulează

C + S + Tn − C − I − G

BCC ≡ ( S − I ) + (Tn − G ) Din abordarea echilibrului balanţei de plăţi prin absorţie rezultă o altă semnificaţie a deficitului sau excedentului balanţei contului curent. Deficitul balanţei contului curent ( BCC < 0 ) este expresia diferenţei dintre investiţiile private şi economisirea privată ( S − I ) < 0 şi/sau a unui deficit al administraţiilor publice (Tn −G ) < 0 . Ecedentul de cheltuieli publice şi/sau insuficienţa economisirii care exprimă deficitul extern sunt rezultatul raportului dintre opţiunile private şi politicile bugetare publice . În cazul unei politici bugetare expansioniste, respectiv al unui deficit bugetar se va produce o creştere a deficitului balanţei contului curent. 48

Politica bugetară restrictivă care îşi propune să asigure echilibrarea bugetului de stat se va reflecta şi într-un excedent al balanţei contului curent. 4.2.2 Factori care influenţează soldul balanţei contului de capital. Deţinătorii de capitaluri îşi modifică comportamentul privind capitalurile în funcţie de dobândă. În cazul economiei deschise, deţinătorii de capital au posibilitatea să opteze pentru plasarea capitalurilor în ţară sau în străinătate. Dacă rata dobânzii într-o ţară (i) este mai mică decât rata dobânzii din străinătate ( i * ), i < i * , deţinătorii de capital vor reduce din plasamentele din ţara respectivă şi le vor deplasa în străinătate generând o ieşire netă de capitaluri. În cazul în care rata dobânzii dintr-o ţară este mai mare decât dobânda din străinătate ( i > i * ), se manifestă o intrare netă de capitaluri în ţara respectivă. Balanţa contului de capital (BMC) reflectă diferenţele dintre intrările şi ieşirile de capitaluri, fiind dependentă în principal de variaţia ratei dobânzii.
BMC = BMC (i − i * )

Intrările nete de capital se produc în condiţiile unei rate a dobânzii dintr-o ţară mai mari decât rata dobânzii din străinătate ( i > i*). Plasamentele în ţările în care se produc intrări de capital necesită convertirea în moneda ţării respective. Intrările de capital contribuie la creşterea cererii din moneda ţării respective pe piaţa valutară. În momentul în care cererea de monedă depăşeşte oferta, moneda se apreciază, în funcţie de gradul de mobilitate a capitalurilor şi de politica valutară a bancii centrale. Investitorii dintr-o ţară se aşteaptă la aprecierea monedei ţării respective, în cazul în care, creşte rata dobânzii în ţară faţă de rata dobânzii din străinătate. În condiţiile anticipărilor aprecierii monedei se corectează variaţia ratei dobânzii pentru a aprecia avantajul net al plasamentelor în moneda ţării respective. Mişcările din contul de capital depind de diferenţialul de dobândă corectat

ˆ (i − i* + e)

de variaţia procentuală anticipată a cursului de schimb (ê).
BMC = BMC (i − i * + ê)

În cazul în care diferenţalul de dobândă (ê) este negativ, scăderea anticipată a lui e evidenţiază o apreciere anticipată a cursului de schimb care diminuează rentabilitatea plasamentelor în ţară si reduce rentabilitatea anticipată.

49

În situaţia creşterii anticipate a lui e (un ê pozitiv) se manifestă o depreciere a cursului de schimb care sporeşte rentabilitatea plasamentelor din străinătate în ţara respectivă.
BMC = K (i − i * + ê) cu K > 0

K - reprezintă un coeficient pozitiv care se interpretează ca un indicator de elasticitate a mişcărilor de capital în raport cu variaţia dobânzii. 4.2.3 Conexiunea dintre creaţia monetară şi balanţa de plăţi În cazul unei asemenea abordări sunt evidenţiate conexiunile dintre soldul balanţei de plăţi si creaţia monetară. Creanţele asupra trezoreriei şi creditele destinate economiei formează creditul intern al unei ţări (CIN). Creanţele asupra străinătăţii sunt constituite din mijloacele de plată internaţionale deţinute de sistemul bancar ( inclusiv banca centrală), respectiv rezervele internationale (RI). Moneda unei ţări are drept contrapartidă creditul intern şi creanţele asupra străinătăţii.
M = CIN + RI

Variaţiile masei monetare sunt compensate de variaţiile în acelaşi sens a creditului intern şi/sau rezervelor de valută (RI).
∆M = ∆CIN + ∆RI

Excedentul balanţei de plăţi contribuie la creşterea rezervelor internaţionale, iar după convertirea devizelor în moneda nationala la o sporire a masei monetare care poate să stimuleze inflaţia.
∆RI = ∆M − ∆CIN

Excedentul balanţei de plăţi ( ∆RI > 0 ) exprimă o cerere de monedă superioară cerinţelor interne ( ∆M > CIN ), care poate fi destinată agenţilor din străinătate. Crearea de monedă peste cerinţele interne contribuie la propagarea inflaţiei şi la reducerea puterii de cumpărare a agenţilor rezidenţi. În condiţiile unui excedent rezultat din balanţa contului curent, bunurile şi serviciile care se livrează în străinătate au o valoare mai mare decât valoarea bunurilor şi serviciilor cumpărate din străinătate destinate satisfacerii nevoilor interne. În cazul practicării unor cursuri fixe, excedentul sau deficitul balanţei de plăţi se reflectă prin diminuarea sau creşterea masei monetare pe plan intern. Autorităţile monetare sunt neutre faţă de oscilaţiile monetare determinate de relaţiile externe. Banca centrală poate să intervină pentru a contracara variaţiile masei monetare de origine externă, respectiv sterilizând oscilaţiile monetare. 50

În situaţia unui excedent, care determină o intrare de devize şi sporeşte masa monetară, banca centrală poate să intervină pentru a frâna creaţia monetară internă. Instrumentele de care dispune o bancă centrală sunt mai limitate într-o economie închisă. Banca centrală nu poate să sporească ratele dobânzii deoarece reducerea creditului intern ar putea fi compensată de noile intrări de capitaluri din străinătate. În schimb, banca centrală poate să utilizeze rezervele obligatorii şi să exercite control direct. În cazul unui deficit extern care se reflectă prin reducerea masei monetare, banca centrală poate să adopte o politică monetară expansionistă pentru a compensa efectul restrictiv al balanţei de plăţi. În măsura în care banca centrală promovează o scădere a ratei dobânzii destinată să stimuleze creaţia monetară, este contracarată de către ieşirile de capitaluri în străinătate.

51

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->