You are on page 1of 2

Delimitări ale conceptului de fluctuaţie de personal

Fluctuaţia forţei de muncă este un fenomen normal pe care îl întâlnim în orice
organizaţie. O anumită rată de fluctuaţie există, ea este normală, mai ales în condiţiile
actuale când migraţia forţei de muncă a crescut considerabil, datorită creşterii ofertelor de
locuri de muncă. Când, însă, aceasta depăşeşte anumite limite, înseamnă că lucrurile nu
stau prea bine în organizaţia respectivă şi conducerea trebuie să-şi pună o serie de
întrebări privitoare la cauzele fluctuaţiei. Fluctuaţia este determinată de o politică
salarială deficitară, neancorata în realităţile pieţei forţei de muncă, un mediu al muncii
neprielnic, un management de personal defectuos, relaţii umane deteriorate, etc. Salariile
constituie o problemă sensibilă în negocierile dintre angajator şi angajat
Pe parcursul istoriei profesionale a unui individ într-o organizaţie, au fost
identificate câteva stadii ce pot declanşa dorinţa acestuia de a părăsi organizaţia.
Comportamentul decizional de părăsire al organizaţiei parcurge un anumit traseu, imediat
după ziua angajării, se instaurează aşa numita "criză de inducţie", manifestându-se printro stare de nesiguranţă privitor la acceptarea locului respectiv de muncă. Este o perioadă
de acomodare cu organizaţia, cu locul de muncă, cu colegii, etc, acomodare în care
prezenţa unei asistente psihologice este necesară, altfel poate să apară decizia de a părăsi
organizaţia. Durata crizei de inducţie este cam de la o lună până la doi ani de la angajare.
A doua criză de inducţie poate avea loc în perioada de la doi până la cinci ani de la
angajare. După perioada de acomodare cu postul de muncă, angajatul îşi pune problema
legată de dinamică postului respectiv de muncă, de viitorul acestuia, dar şi de
perspectivele carierei sale profesionale. Dacă şi aceasta, a doua criză de inducţie este
surmontata, atunci se trece într-o aşa numita perioada finală a "stabilizării", de-a lungul
căreia angajatul este puţin probabil că va mai părăsi organizaţia.
Fluctuaţia de personal este cel mai frecvent conceptualizata sub următoarele două
aspecte: ca schimbare de către angajat a unui post de muncă în vederea angajării pe un
post diferit, fie în cadrul aceleiaşi organizaţii, fie în cadrul unei alte organizaţii, ca
renunţare la postul de munca ocupat într-o organizaţie, în vederea angajării pe un post
similar într-o altă organizaţie.
Fluctuaţia este influenţată de două grupe de factori:

Condiţii de munca necorespunzătoare . cazare etc. Din cauze dependente de angajat: .1.Plecări din proprie iniţiativă pentru motive personale sau familiale 2. transport la locul de muncă.Salarii mici şi sistem de salarizare inechitabil .Restructurări sau reorganizări .Climatul de muncă .Incompetenţa profesională .Lipsa posibilităţilor de dezvoltare şi avansare .Necorespunderea cerinţelor organizaţiei . Din cauze dependente de firmă .Lipsa măsurilor cu caracter social (condiţii de igienă. Din cauze dependente de firmă 1.Program de munca necorespunzător cerinţelor angajaţilor .Caracteristicile muncii prestate . Din cauze dependente de angajat 2.) .