You are on page 1of 35
PARTEA I OBŢINEREA BREVETULUI DE INVENŢIE CAPITOLUL I CONDIŢII LEGALE Secţiunea 1 Dreptul la brevet 1.1. Brevetui-titlu de protecţie a invenţiilor în România protecţia invenţiilor este reglementată prin dispoziţiile Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie. Conform acestci legi (Art. 1 şi 2), drepturile asupra invenţiilor sunt recunoscute şi apărate pe teritoriul României prin eliberarea de către Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci — OSIM — în condiţiile legii, a unui document de protecţie, denumit brevet de invenţie. Pot solicita brevete de invenţie numai persoanele — fizice sau juridice — îndreptăţite la eliberarea brevetelor (Art. 14, alin. 3). Dacă cererea de brevet nu este făcută de persoana îndreptăţită la eliberarea brevetului, OSIM nu îi va putea da curs, lipsind subiectul legal al dreptului la brevet, prin urmare cererea va fi respinsă. 1.2. Dreptul al brevet al inventatorilor Legea nr. 64/1991 stabileşte (Art. 3) că dreptul la eliberarea brevetului de invenţie aparţine inventatorului, respectiv, după decesul acestuia, succesorilor săi in drepturi. Aceştia pot fi succesori legali sau testamentari. Legea prevede şi situaţii în care persoana îndreptăţită la eliberarea brevetului este alta decât inventatorul (Art. 5). în aceste cazuri inventatorului i se eliberează un duplicat al brevetului de invenţie (Art. 38, alin. 2). In toate cazurile, indiferent cine este solicitant sau titular al brevetului eliberat, inventatorul are dreptul de a i se menţiona numele şi calitatea de inventator în brevetul de invenţie, în toate publicaţiile care se editează în legătură cu acest brevet, precum şi în carnetul său de muncă (Art. 38). 13. Dreptul inventatorilor coautori Dacă sunt mai multe persoane care au creat împreună o invenţie (coautori) treptul la brevet pentru acea invenţie le aparţine tuturora, în comun (Art 4, alin. 1). k v'î PARTEA I OBŢINEREA BREVETULUI DE INVENŢIE CAPITOLUL I CONDIŢII LEGALE Secţiunea 1 Dreptul la brevet 1.1, Brevetul-titlu de protecţie a invenţiilor în România protecţia invenţiilor este reglementată prin dispoziţiile Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie. Conform acestei legi (Art. 1 şi 2), drepturile asupra invenţiilor sunt recunoscute şi apărate pe teritoriul României prin eliberarea de către Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci — OSIM — în condiţiile legii, a unui document de protecţie, denumit brevet de invenţie. Pot solicita brevete de invenţie numai persoanele — fizice sau juridice — îndreptăţite la eliberarea brevetelor (Art. 14, alin. 3). Dacă cererea de brevet nu este făcută de persoana îndreptăţită la eliberarea brevetului, OSIM nu îi va putea da curs, lipsind subiectul legal al dreptului la brevet, prin urmare cererea va fi respinsă. 1.2. Dreptul al brevet al inventatorilor Legea nr. 64/1991 stabileşte (Art. 3) că dreptul la eliberarea brevetului de invenţie aparţine inventatorului, respectiv, după decesul acestuia, succesorilor săi în drepturi. Aceştia pot fi succesori legali sau testamentari. Legea prevede şi situaţii în care persoana îndreptăţită la eliberarea brevetului este alta decât inventatorul (Art. 5). în aceste cazuri inventatorului i se eliberează un duplicat al brevetului de invenţie (Art. 38, alin. 2). In toate cazurile, indiferent cine este solicitant sau titular al brevetului eliberat, inventatorul are dreptul de a i se menţiona numele şi calitatea de inventator în brevetul 9 de invenţie, în toate publicaţiile care se editează în legătură cu acest brevet, precum şi în carnetul său de muncă (Art. 38). 13. Dreptul inventatorilor coautori Dacă sunt mai multe persoane care au creat împreună o invenţie (coautori) dreptul la brevet pentru acea invenţie le aparţine tuturora, în comun (Art. 4, alin. 1). Situaţia este aceeaşi şi în cazul în care mai mulţi inventatori au creai, împreună, un grup de invenţii unitar, în cadrul căruia invenţiile sunt legate printr-un concept inventiv unic, ele fiind protejate, împreună, printr-un singur brevet de invenţie. Dreptul la brevet le aparţine, în comun, asupra întregului grup de invenţii, considerat ca un tot. Desigur că, prin înţelegere scrisă (contract), coautorii pot conveni ca brevetul să fie eliberat numai unuia sau unora dintre ei sau ca drepturile conferite de brevet să fie împărţite între ei într-un anumit mod. 1.4. Dreptul inventatorilor independenţi Dacă una şi aceeaşi invenţie a fost creată, independent, de doi sau mai mulţi inventatori (sau colective de inventatori) brevetul de invenţie se acordă aceluia (acelui colectiv) care a depus la OSIM, în condiţii reglementare, cererea de brevet având ca obiect invenţia respectivă. Dacă doi sau mai mulţi solcitanţi au depus cereri de brevet având ca obiect aceeaşi invenţie (grup de invenţii unitar) brevetul va fi acordat aceluia dintre ei a cărui cerere de brevet are prioritate în timp faţă de celelalte (prior in tempore —fortiorin jure). Dacă acesta îşi retrage sau abandonează cererea, ori cererea sa este respinsă, brevetul va fi acordat solicitantului următor, în ordinea cronologică a priorităţii cererilor de brevet. 1.5. Dreptul la brevet al salariaţilor Drepturile salariaţilor sunt dependente de prevederile contractuale prin care aceştia sunt legaţi de unitatea în care lucrează şi, în unele cazuri, de prevederile unor contracte încheiat de această unitate cu alte persoane fizice sau juridice. Dacă aceste contracte conţin clauze referitoare la dreptul asupra brevetelor, cu referire la anumite categorii de invenţii, precizate, atunci, în mod obligatoriu, aceste clauze vor fi respectate şi OSIM va elibera brevetul de invenţie persoanei îndreptăţite prin clauzele contractuale (care i s-au adus la cunoştinţă, în scris, de către solicitant). Invenţiile create de salariaţi, care sunt legate de obligaţii contractuale, sau care, nefiind legate de astfel de obligaţii, au fost create în legătură cu activitatea unităţii sau cu funcţia salariatului, prin utilizarea cunoştinţelor tehnologice din unitate sau au fost realizate cu sprijinul material al unităţii, constituie invenţii de serviciu. în cazul invenţiilor de serviciu atât inventatorii cât şi unitatea au obligaţia să se informeze reciproc asupra creării invenţiilor, respectiv asupra stadiului lor de realizare şi să se abţină de la orice divulgare. 10 Inventatorii salariaţi, ale căror invenţii nu intră în categoria invenţiilor dc serviciu, deci sunt necondiţionat, la eliberarea invenţii libere, au dreptul, brevetului şi nu au obligaţiile menţionate în alineatul precedent. Pentru invenţiile de serviciu se pot menţiona distincte, care vor fi tratate în cele ce urmează. 1.5.1. trei situaţii Contract de muncă cu misiune inventivă Dacă inventatorul a creat invenţia în cadrul exercitării unui contract de muncă prin care i s-a încredinţat, în mod explicit, o misiune inventivă, dreptul la eliberarea brevetului aparţine unităţii. în acest caz inventatorul beneficiază de o remuneraţie suplimentară, stabilită prin contract. Dacă în contract sunt inserate clauze explicite privind dreptul la brevetele pentru invenţiile care vor rezulta din activitatea desfăşurată pe baza acestui contract, de exemplu că unele brevete sau toate brevetele vor fi eliberate inventatorului sau că dreptul la brevet aparţine, în comun, unităţii şi inventatorului, atunci se vor respecta aceste clauze. Dacă, în intervalul de timp de 60 de zile de la data la care inventatorul a informat în scris unitatea despre crearea invenţiei, informare care trebuie să cuprindă şi o descriere a invenţiei, unitatea nu a depus la OSIM cererea de brevet, dreptul la eliberarea brevetului aparţine inventatorului. Dacă, însă, a survenit o înţelegere între părţi, care prevede altfel, vor fi respectate cele stabilite prin această înţelegere. 1.5.2. Contract de cercetare Când invenţia a fost creată în cadrul unei activităţi desfăşurate pe baza unui contract de cercetare, dreptul la brevet aparţine unităţii care a comandat cercetarea. Inventatorul are, şi în acest caz, dreptul la o remuneraţie suplimentară, care va face obiectul unui act adiţional la contractul de cercetare. Dacă contractul prevede că dreptul la brevete pentru invenţiile care vor rezulta din activitatea desfăşurată în cadrul derulării contractului vor aparţine celeilalte părţi sau inventatorilor, vor fi respectate prevederile contractuale în acest sens. 1 1 Şi la această categorie de invenţii inventatorii vor avea dreptul la brevet dacă, în termenul de 60 de zile de la informarea unităţii îndreptăţite la eliberarea brevetului, aceasta nu a depus la OSIM cererea de brevet (cu aceeaşi rezervă a eventualei existenţe a unei înţelegeri între părţi, care să prevadă altfel). 1 2 1.5.3. Invenţiile nelegate de contracte în cazul în care invenţiile sunt realizate de salariaţi, fíe în exercitarea funcţia lor, fie în domeniul de activitate al unităţii, prin cunoaşterea ori folosirea tehnicii sau a mijloacelor specifice ale unităţii ori a datelor existente in unitate, fie cu ajutorul material al unităţii, dar la crearea lor autorii nu au fost legaţi prin contract cu misiune inventivă sau de derularea unui contract de cercetare, dreptul la brevet aparţine inventatorilor salariaţi (în lipsa unor prevederi contractuale contrare). La această categorie de invenţii de serviciu este rezervat, totuşi, prin lege, dreptul unităţii de a fi preferată la încheierea contractelor privind invenţiile respective; acest drept expiră după trei luni de la data la care salariatul a făcut oferta. De menţionat că, în unele ţări, unitatea are dreptul la brevet pentru toate invenţiile de serviciu, indiferent de condiţiile în care acestea au fost create. 1.6. Dreptul persoanelor străine Persoanele fizice sau juridice străine, care au domiciliul, respectiv sediul, în afara teritoriului României, au dreptul la brevet şi, în general, beneficiază de prevederile Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, numai pe baza convenţiilor internaţionale privind invenţiile la care România este parte sau pe bază de reciprocitate (Art. 6). De menţionat că, în afara convenţiilor internaţionale privind invenţiile, la care România este parte, există un număr relativ mare de acorduri şi tratate bilaterale şi multilaterale, încheiate de România cu alte state sau cu organisme internaţionale, în care sunt incluse clauze privitoare la protejarea reciprocă a invenţiilor. Pe baza acestora, persoanele fizice şi juridice române pot să-şi breveteze invenţiile în alte state, în condiţii de egalitate de tratament cu cetăţenii acestor state, şi reciproc. 1.7. Transmiterea dreptului la brevet Dreptul la eliberarea brevetului de invenţie poate fi transmis prin succesiune (legală sau testamentară) şi prin contract de cesiune (Art. 48). Acest contract poate fi încheiat oricând până la acordarea brevetului (după acordarea brevetului se poate transmite brevetul). 12 1.5.3. Invenţiile nelegate de contracte Transmiterea (cesiunea) dreptului la brevet poate fi totală sau parţială. în cazul cesiunii parţiale persoana care cedează dreptul (cedentul) şi cea care primeşte dreptul (cesionarul) vor beneficia, în comun, de dreptul la brevet. Contractul poate conţine şi prevederi referitoare la un anume mod de împărţire a drepturilor şi a obligaţiilor între coproprietarii viitorului brevet eliberat de OSIM. Cererea de brevet va fi, în orice caz, depusă pe numele persoanei (persoanelor) îndreptăţite la brevet la data depunerii ei, ceea ce înseamnă: a) dacă contractul de cesiune s-a semnat înainte de depunerea cererii de brevet, cererea va fi făcută pe numele cesionarului şi va fi însoţită de contractul de cesiune, ca document care justifică dreptul la brevet al solicitantului; în cazul succesiunii, dacă succesiunea a fost deschisă înaintea depunerii cererii de brevet, cererea va fi făcută pe numele succesorului şi va fi însoţită de o dovadă a succesiunii în drepturi; b) dacă contractul de cesiune s-a semnat după depunerea cererii de brevet la OSIM, el are ca efect modificarea persoanei solicitantului brevetului şi, de aceea, acest contract va fi depus la OSIM cât mai curând, cu menţionarea numărului cererii de brevet la care se referă şi a denumirii invenţiei care face obiectul cererii, împreună cu documentul doveditor al plăţii taxei legale pentru înregistrarea cesiunii; în mod analog se va proceda atunci când este cazul unei succesiuni deschise după depunerea cererii de brevet. Cesiunea produce efecte faţă de terţi de la data înregistrării ei la OSIM. OSIM operează modificarea persoanei solicitante şi o publică în Buletinul Oficial al Proprietăţii Industriale — BOPI. Este de menţionat că OSIM nu are competenţa de a stabili sau schimba persoanele solicitante ale brevetelor sau titularii de brevet, ci doar ia act de modificările de solicitant sau de titular, inclusiv modificări ale numelor sau adreselor celor existenţi, pe baza documentelor depuse la OSIM. Axe însă dreptul ca, în cazul unor neclarităţi, al lipsei unor documente doveditoare sau al depunerii unor documente necorespunzătoare sau nerelevante, să ceară remedierea lipsurilor constatate şi apoi să hotărască în funcţie de îndeplinirea sau neîndeplinirea condiţiilor impuse de lege. Reamintim că dacă persoana care figurează în dosarul cererii de brevet ca solicitant al brevetului nu este îndreptăţită la eliberarea brevetului de invenţie, cererea de brevet se respinge. 1 3 2.2. Unitatea invenţiei Eliberarea unui brevet de invenţie creează, în acelaşi timp, drepturi şj obligaţii pentru titularul de brevet. Drepturile conferite fiind foarte bine determinate şi indisolubil legate obiectul invenţiei, este firesc ca pentru fiecare invenţie să existe un brevet distinct. în acelaşi timp, beneficiul drepturilor fiind condiţionat de îndeplinirea obligaţiei de plată a taxelor anuale pentru menţinerea în vigoare a brevetului, se justifică şi din acest punct de vedere ca fiecare invenţie să fie legată în mod univoc de un brevet, astfel încât menţinerea sau nemenţinerea în vigoare a protecţiei unei invenţii să nu aibă efect şi asupra altor invenţii (situaţie posibilă în cazul în care un brevet ar avea ca obiect două sau mai multe invenţii). 7^ # # # De aceea a fost adoptat (şi consacrat în toată lumea) principiul unităţii invenţiei, respectiv al unităţii cererii de brevet. Conform acestui principiu: un brevet de invenţie se acordă pentru o singură invenţie şi, în consecinţă, o cerere de brevet poate avea ca obiect o singură invenţie. A In cazul în care există un grup de invenţii care au fost create împreună (sau în mod coordonat) şi au la bază un singur concept inventiv general, acest grup este considerat unitar, invenţiile putând să facă împreună obiectul unui brevet, ca şi cum ar fi o singură invenţie. Având concept inventiv unic, exploatarea în practică a oricăreia dintre invenţii va fi legată de exploatarea celorlalte, deci acordarea pentru fiecare dintre ele a unui brevet de invenţie separat ar fi nelogică, întrucât nu s-ar putea realiza caracterul exclusiv al protecţiei, exploatarea oricăruia dintre brevete fiind dependentă de exploatarea celorlalte. \ O cerere de brevet care se referă la o singură invenţie sau la un grup de \ invenţii legate împreună printr-un concept inventiv general unic este o cerere de brevet unitară. Dacă cererea de brevet se referă la două sau mai multe invenţii, nelegate prin . acelaşi concept inventiv general, cererea este neunitară. Cererea de brevet neunitară poate fi divizată, de către solicitant, până la data finalizării examinării ei, rezultând atâtea cereri unitare (şi independente între ele) câte invenţii (sau grupuri de invenţii unitare) au făcut obiectul cererii neunitare. Toate aceste cereri, denumite cereri divizionare, beneficiază de data depozitului naţional reglementar al cererii iniţiale neunitare şi, dacă este cazul, de priorjtatea sau priorităţile ei recunoscute, indiferent de data la care cererile divizionare vor fi depuse la OSIM. Dacă cererea neunitară beneficiază de mai multe priorităţi (priorităţi multiple), acestea vor fi recunoscute numai pentru cererea sau cererile divizionare care au ca obiect invenţia sau invenţiile la care se referă ficcarc prioritate. 18 în cazul în care solicitantul nu divizează cererca neunitară, OSIM va lua în considerare la examinarea cercrii o singură invenţie, şi anume pe aceea pentru care optează solicitantul; în lipsa acestei opţiuni va fi luată în considerare prima invenţie (respectiv primul grup unitar de invenţii), în ordinea dată de revendicări. De notat că: lipsa de unitate a unei cereri de brevet nu poate constitui un motiv pentru respingerea acesteia. în consecinţă, un brevet eliberat pe baza unei cereri de brevet neunitare nu va fi revocat sau anulat pentru acest motiv. Acel brevet asigură protecţia pentru două sau mai multe invenţii, în timp ce taxele anuale de menţinere în vigoare vor fi plătite pentru o singură invenţie. Nu există o procedură de divizare a unui brevet acordat pentru mai multe invenţii, nc- unitare. A Intr-un grup de invenţii, unitar, una dintre acestea (care trebuie revendicată cea dintâi) este invenţia principală, care constituie soluţia finală a problemei tehnice abordate, iar celelalte reprezintă mijloacele concepute special pentru realizarea, aplicarea sau utilizarea ei. A Intr-un grup uni*ar invenţiile se asociază datorită conceptului inventiv unic, care determină stabilirea între ele a unor relaţii de condiţionare în exploatarea practică. De aceea, într-un astfel de grup, invenţiile componente sunt caracterizate şi prin funcţia lor de invenţie principală, respectiv de invenţie-mijloc. Legea (Art. 7, alin. 2) împarte invenţiile în trei categorii: produse, procedee si metode. A • • • • Intr-un grup unitar oricare din cele trei categorii de invenţii poate constitui invenţia principală. Produsele şi procedeele pot constitui şi soluţii-mijloc, sub forme catacteristice. Astfel, produsele pot să apară sub forma: — mijloc utilizat pentru obţinerea unui produs nou (procedeul utilizat ne- fiind revendicat ca nou); — mijloc pentru utilizarea unui produs nou; — mijloc pentru aplicarea unui procedeu nou sau a unei metode noi. Procedeele pot apărea sub forma: — procedeu de obţinere a unui produs nou; — procedeu pentru utilizarea unui produs nou. Rezumând, vom spune că se pot asocia într-un grup unitar de invenţii: — o invenţie principală (produs, procedeu, metodă) 2.2. Unitatea invenţiei cu — una sau mai multe invenţii-mijloc (mijloc utilizat pentru obţinerea produsului, mijloc destinat utilizării produsului, mijloc pentru aplicarea procedeului sau a metodei, procedeu de obţinere a produsului, procedeu destinat utilizării produsului). Nu pot fl asociate două invenţii din aceeaşi categorie, ca de exemplu: do,,* produse, două procedee de obţinere a aceluiaşi produs, două mijloace care aceeaşi funcţie in aplicarea unui procedeu sau a unei metode, două procede* (sau mţjloace) pentru utilizarea aceluiaşi produs. Dacă accstea au la bază acela«; concept inventiv înseamnă că ele constituie două exemple de realizare a unei invenţii unice, deci nu este vorba de două invenţii, ci dc prezentarea greşită a invenţiei unice, numai sub formă de variante, lipsind soluţia de principiu, care sintetizează invenţia şi cuprinde în ea esenţa inventivă a celor două variante. Dacă cele două invenţii nu au la bază acelaşi concept inventiv, atunci ele nu pot face parte dintr-un grup unitar şi vor trebui să facă obiectul unor cercri de brevet separate. Cazurile principale de grupuri de invenţii unitare sunt următoarele: — metodă şi mijloc (aparat, dispozitiv, instalaţie etc.) pentru aplicarea ei; — procedeu şi mijloc (dispozitiv, utilaj, instalaţie etc.) pentru aplicarea lui; — produs şi mijloc (dispozitiv, utilaj, instalaţie etc.) pentru obţinerea lui; — produs şi procedeu de obţinere a lui; — produs, procedeu de obţinere a produsului şi mijloc (mijloace) pentru aplicarea procedeului; — produs şi mijloc pentru utilizarea lui (de exemplu: substanţă chimică şi amestec sub forma căruia poate fi utilizată: muniţie şi arma cu care poate fi lansată etc.); — produs şi procedeu pentru utilizarea lui (de exemplu: medicament şi procedeu special conceput pentru administrarea lui; vopsea şi procedeu special conceput pentru aplicarea ei). Se pot realiza şi asocieri mai complicate de invenţii într-un grup unitar de invenţii. Exemplificăm: — produs, procedeu de obţinere şi mijloc pentru utilizarea produsului; — produs, procedeu de obţinere şi procedeu pentru utilizarea produsului; — produs, procedeu de obţinere, mijloc pentru aplicarea procedeului şi mijloc pentru utilizarea produsului; — produs, procedeu de obţinere, mţjloc pentru aplicarea procedeului şi procedeu pentru utilizarea produsului în enumerarea făcută mai sus, a principalelor variante dc grupuri dc invenţii unitare întâlnite în practică, ordinea de succesiune a invenţiilor în cadrul fiecărui grup respectă regula enunţată mai înainte, conform căreia invenţiile se expun şi se revendică începând cu cea care reprezintă soluţia finală a problemei şi continuând cu soluţiile-mijloc, fiecare dintre accstca reprezentând un mijloc dc obţinere, aplicare, utilizare a celei care o prcccde sau a primei invenţii din grup. 2.3. Criterii de brevabilitate Sunt brevctabile invenţiile care satisfac, cumulativ, trei criterii de brevetabilitate (Art. 7, alin. 1), denumite şi condiţii de existenţă a unei invenţii brevetabile: — sunt noi (criteriul: noutate); — au rezultat dintr-o activitate inventivă (criteriul: activitate inventivă); — sunt susceptibile de aplicare industrială (criteriul: aplicabilitate industrială). A • In cazul invenţiilor care au ca obiect soiuri de plante, hibrizi sau rase de animale, criteriile de brevetabilitate au suferit o adaptare specifică domeniului, devenind: noutate, dlstinctivitate, omogenitate şi stabilitate. OSIM constată satisfacerea (sau nesatisfacerea) condiţiilor de existenţă a invenţiei brevetabile prin examinarea descrierii invenţiei, a revendicărilor şi a figurilor explicative, anexate la cererea de brevet. Dacă pe baza acestor documente nu se poate demonstra că sunt satisfăcute toate criteriile de brevetabilitate cererea de brevet este respinsă, indiferent dacă, în practică sau în mintea inventatorului, există o invenţie bine definită, care poate îndeplini condiţiile de noutate, activitate inventivă, aplicabilitate industrială. Cele trei criterii trebuie satisfăcute cumulativ. Neîndeplinirea unui singur criteriu de brevetabilitate determină respingerea cererii de brevet, indiferent dacă celelalte criterii sunt sau ar putea să fie satisfăcute. A f In cele ce urmează se vor expune, în mod sintetic, principalele cerinţe care determină satisfacerea criteriilor de existenţă a invenţiei brevetabile. Ordinea de prezentare va fi aceea în care aceste criterii sunt examinate de OSIM şi anume: aplicabilitate industrială, noutate, activitate inventivă. Această ordine este determinată de cel puţin trei motive principale. * Primul motiv este acela că examinarea aplicabilităţii industriale are în vedere numai documentaţia tehnică de brevetare din dosarul cererii de brevet (descriere, desene, revendicări, plus eventualele completări şi precizări aduse acestora), în timp ce, pentru examinarea noutăţii şi a activităţii inventive, este necesară mai întâi efectuarea unei cercetări documentare ample, pentru stabilirea stadiului tehnicii. > Al doilea motiv este acela că, înainte de examinarea noutăţii şi a activităţii inventive, trebuie stabilit că invenţia este complot definită, realizabilă şi aplicabilă, cu anumite efecte, într-un anumit domeniu. A >- In fine, noutatea se examinează înaintea activităţii inventive, întrucât aportul creator al inventatorului poate fi evaluat prin cunoaşterea clementelor de noutate ale invenţiei, care îl pot justifica. 1 1 J 2.3.1. Aplicabilitatea industrială O invenţie este susceptibilă de aplicabilitate industrială dacă îndeplinişi cumulativ, trei condiţii: — poate fi realizată; — poate fi folosită cel puţin într-un domeniu de activitate; — poate fi reprodusă, ori de câte ori este necesar, cu aceleaşi caracteristici (Art. 10). îndeplinirea acestor condiţii poate fi constatată numai dacă în descrierea invenţiei se realizează o dezvăluire suficientă a invenţiei, astfel încât să fie îndeplinite următoarele deziderate: a) invenţia este prezentată complet si clar, în termeni tehnici de specialitate, astfel încât să rezulte că este corectă din punct de vedere ştiinţific şi tehnic şi că un specialist din domeniu o poate realiza numai pe baza descrierii şi a cunoştinţelor tehnologice curente, fără a fi nevoit să desfăşoare o activitate inventivă; b) este evidenţiat explicit domeniul de aplicare a invenţiei; c) sunt evidenţiate efectele rezultate din utilizarea invenţiei şi modul în care acestea se produc. 2.3.1.1. 23.1.1.1. Prezentarea invenţiei Dezvăluirea completă a invenţiei A In descrierea invenţiei şi, în mod deosebit, în partea descrierii în care se prezintă exemplul (exemplele) de realizare, invenţia trebuie dezvăluită suficient de clar şi de complet, încât: — un specialist din domeniul ei de aplicare să o poată realiza fără a fi nevoit să mai inventeze şi el ceva; — să permită compararea invenţiei cu soluţiile existente deja pe plan mondial, în vederea stabilirii dacă sunt îndeplinite condiţiile de noutate şi activitate inventivă. Dacă elementele dezvăluite în descriere nu definesc complet invenţia sau nu dovedesc că aceasta este realizabilă, nu este demonstrată aplicabilitatea şi cererea de brevet este respinsă. Sunt situaţii în care un produs este complet nou (de exemplu: o substanţă chimică, un material) şi în tehnică nu sunt cunoscute procedee pentru producerea sa. în aceste situaţii descrierea invenţiei va trebui să prezinte, în mod obligatoriu, un procedeu de fabricare a noului produs, ca dovadă că produsul este, într-adevăr, realizabil. 22 Dacă Ia labricarca unui produs propus pentru brevetare sunt necesare cunoştinţe care constituie secrete de fabricaţie (know-how) brevetabilitatea produsului va fi condiţionată de divulgarea, în descriere, a acestor cunoştinţe, astfel că solicitantul are de ales între a face publice nişte secrete de fabricaţie, pentru a demonstra că produsul este realizabil (deci poate avea aplicabilitate), şi a renunţa la obţinerea brevetului, păstrând secrete cunoştinţele tehnologice respective. Necesitatea divulgării complete a soluţiei şi a mijloacelor tehnice de realizare a ei constituie unul dintre motivele pentru care se admite brevetarea^împreună, a unui grup de invenţii bazate pe acelaşi concept inventiv. Dacă, de exemplu, un produs şi procedeul său de fabricare au fost create odată, având la bază aceeaşi idee inventivă, este normal ca, în lipsa din descrierea invenţiei a procedeului, să nu poată fi demonstrată realizabilitatea produsului, după cum lipsa din descriere a prezentării produsului poate conduce la concluzia că procedeul nu are aplicabilitate, întrucât el este destinat fabricării unui produs care nu există. Dezvăluirea invenţiei trebuie să se facă prin evidenţierea elementelor care definesc invenţia ca o soluţie tehnică şi care, în general, sunt reprezentate de elementele constitutive (prezentate prin alcătuirea şi funcţionalitatea lor) şi de relaţiile existente între acestea (relaţii de alcătuire şi funcţionale). Elementele definitorii ale invenţiilor diferă de la o invenţie la alta, în funcţie de natura acestora. Vom exemplifica pe categoriile de invenţii prezentate la pct. 2.1.1. Produsele-obiecte sunt caracterizate prin părţile lor constitutive (subansambluri, organe, repere), elementele de legătură dintre acestea, forma constructivă (a produsului ¡,au a părţilor constitutive), materialele din 1 3 care sunt realizate diferite componente, relaţiile constructive şi de poziţie dintre părţile constitutive, relaţiile funcţionale dintre acestea. Substanţele chimice sunt caracterizate prin elementele componente şi legăturile dintre ele, simbolizate prin formula chimică, semnificaţia (natura) radicalilor substituienţi, structura moleculară, geometrie, stereometrie, greutate moleculară. Amestecurile au ca elemente definitorii componentele (natură şi parametri), raportul cantitativ dintre acestea, structură, proprietăţi fizico-chimice sau, după caz, organoleptice, bacteriostatice, dezinfectante, insecticide, fungicide etc. Soiurile de plante şi rasele de animale sunt descrise prin caracteristicile morfologice, fiziologice, biochimice şi tehnologice. Microorganismele sunt dcscrisc prin caractcristicilc morfologice, fiziolog{(|jB dc cultură, biochimice, antagonice şi efectele specifice ale utilizării lor; în I cazuri descrierea microorganismului nu este suficienta pentru ca, pe baza ci invenţia să poată fi reprodusă de către o persoană de specialitate din domeniu J | atunci este pecesar ca la descrierea invenţiei să se anexeze un document prin care se confirmă că microorganismul a fost depus într-o instituţie de depozit desemnată dc guvern sau care are calitatea de autoritate de depozit internaţional. Procedeele şi metodele, ca succesiuni logice de operaţii tehnologice, se caracterizează, în general, prin etape (faze), ordinea dc desfăşurare a acestora, condiţii iniţiale (materii prime, parametri), condiţii de desfăşurare (parametri tehnologici), mijloace tehnice utilizate (utilaje, instalaţii, dispozitive, aparatură), condiţii finale (produse obţinute, rezultate calitative). • • 1 In cazuri particulare dc procedee sau metode, elementele caracteristice ale acestora îmbracă şi ele forme particulare. Procedee biologice sunt caracterizate prin indivizii de la care se porneşte, modul dc acţionare asupra acestora (selecţie individuală, hibridare, poliploidie, transfer genetic, tratare cu agenţi chimici sau fizici), condiţiile de mediu în care se desfăşoară. Procedeele genetice au ca clemente caracteristice separarea ARN şi ADN, secvenţiere ADN, modificarea secvenţelor ADN, donare, sinteză ARN şi ADN, procese chimice sau biologice (selecţionare, hibridare, transfer genetic). Metodele medicale sunt caracterizate prin modalităţile dc intervenire asupra organismelor şi anume: natura mijloacelor utilizate (aparatură, medicamente, agenţi fizici, chimici şi balneologiei, reactivi, dezinfectanţi), parametri tehnologici (doze, intervale de timp, durate, temperaturi, concentraţii, parametrii agenţilor fizici sau balneologiei), precum şi calea de acţiune sau de administrare. Se atrage atenţia, în mod deosebit, asupra faptului că mijloacele grafice şi matematice de ilustrare şi explicare a invenţiilor (formule chimice, relaţii matematice, scheme, diagrame, tabele) nu sunt elemente definitorii ale invenţiilor, ci purtători de informaţii care exprimă, în mod codificat, convenţional, alcătuirea invenţiei şi/sau principiul ei de funcţionare. Se face această prccizare întrucât adesea în descrierea invenţiei apar formule chimice şi matematice (unele chiar în revendicări) sau se fac trimiteri la diagrame şi scheme electrice, hidraulice sau pneumatice (în care sunt figurate elemente definitorii ale invenţiei), dar toate acestea nu constituie invenţia brevetabilă sau părţile definitorii ale acesteia, ei modul convenţional de reprezentare a alcătuirii şi funcţionării invenţiei. Aşadar, se va breveta: — nu o formulă chimică, ci o substanţă a cărei structură este descrisă de formula chimică; 24 1 5 — nu o schemă, ci un circuit a cărui alcătuire este descrisă cu ajutorul schemei: — nu o relaţie matematică, ci o metodă (de exemplu o metodă de măsurare) al cărei principiu de lucru are la bază o realitate fizică exprimată prin relaţia matematică respectivă. 23.1.1.2. Corectitudinea ştiinţifică şi tehnică Pentru ca o invenţie să fie realizabilă şi să aibă funcţionalitate, respectiv performanţe, este necesar ca principiul ei de alcătuire, principiul de funcţionare, modul de realizare şi utilizare să fie corecte din punct de vedere ştiinţific şi tehnic. Dacă o idee are la bază o eroare ştiinţifică sau tehnică, aceasta nu va putea fi realizată sau, dacă va putea fi realizată, ea nu va funcţiona. O astfel de creaţie nu rezolvă nici o problemă tehnică şi nu are nici o posibilitate de aplicare. Cererile de brevet care au ca obiect creaţii greşite din punct de vedere ştiinţific sau tehnic sunt respinse pentru neîndeplinirea criteriului de aplicabilitate industrială. O speţă aparte în cadrul acestei categorii o reprezintă propunerile de tipul perpetuum mobile, adică acele născociri bazate pe ideea greşită că se pot încălca legile naturii şi, astfel, se poate crea energie, în mod perpetuu, fără a se consuma nimic sau aproape nimic pentru producerea ei. Legile firii nu pot fi încălcate. Ex nihilo — nihil Nicăieri în lume nu se admit la brevetare astfel de propuneri greşite, motivul fiind peste tot şi întotdeauna acelaşi: ele nu pot funcţiona şi, prin urmare, nu au aplicabilitate industrială. Cu toate acestea, au fost suficiente cereri de brevet care au propus astfel de idei şi probabil vor mai fi mulţi visători care vor crede că, la un moment dat, au reuşit să depăşească limitele naturii. Mulţi dintre aceştia nici nu cred că ideile lor se bazează pe o presupusă încălcare a legilor naturii, pe când alţii, dimpotrivă, pornesc de la convingerea că acest lucru este sau va deveni posibil. Sperăm, în mod sincer, că cititorul acestei cărţi nu se numără (sau nu se va număra) printre aceia care îşi irosesc timpul, energia şi resursele creative (poate chiar şi banii) în slujba unor astfel de idei nerealizabile, neaplicabile, nebrevetabile. 2.3.1.2. Precizarea domeniului Este suficient să fie relevat un singur domeniu de activitate în care să poată fi aplicată invenţia. 1 7 Pentru ca aplicabilitatea să aibă un caractcr industrial trebuie ca, în dome I dc aplicare, invenţia să poata fi realizată ori dc câte ori este nevoie, cu acele — caracteristici. Dacă în domeniul sau domeniile enunţate în descrierea invemfej J nu este asigurată rcproductibilitatca caracteristicilor, se va face o restrângere (ii domeniu până la nivelul la care rcproductibilitatca este asigurată. O problemă deosebită ridică, în acest sens, unele categorii de invenţii la care | precizările de domeniu trebuie să fie foarte complete, aşa cum este, de exemplu, cazul soiurilor dc plante sau al raselor dc animale, unde domeniul de utilizare trebuie precis delimitat la anumite zone geografice, condiţii pedoclimatice etc. 2.3.1.3. Evidenţierea efectelor utilizării invenjiei -f Reproducerea invenţiei cu aceleaşi caracteristici are în vedere reproducerea atât a elementelor constitutive caracteristice ale invenţiei cât şi a efectelor caracteristice rezultate din aplicarea invenţiei. Dacă realizarea de un număr indefinit de ori a obiectului invenţiei cu aceleaşi caracteristici pare aproape subînţeleasă dacă este satisfăcută cerinţa ca invenţia să poată f realizată de orice specialist al domeniului, rcproductibilitatca efectelor (tehnice sau de altă natură) după un număr indefinit de reproduceri ale invenţiei nu este de la sine înţeleasă, mai ales atunci când efectele sunt noi sau când sunt modificate performanţele obiectului în carc este inclusă invenţia. De aceea este ncccsar ca în descrierea invenţiei să fie evidenţiate în mod explicit efectele utilizării invenţiei, precum şi modul în care accstc efecte sunt produse, astfel încât să rezulte că ele se produc la fel în tot domeniul de aplicare a invenţiei şi în orice variantă de realizare a acesteia. Problema este mai delicată la invenţiile referitoare la soiuri de plante şi rase de animale, unde condiţia de reproductibilitate este găsită sub forma combinaţiei dintre două criterii dc brevetabilitate: omogenitatea şi stabilitatea. îndeplinirea acestor două criterii este constatată în mod practic, prin verificarea pe o anumită populaţie (considerată relevantă), supusă reproducerii într-un număr anumit de generaţii succesive, şi certificată de către organe competcnte în testarea şi omologarea soiurilorşi/sau raselor. OSIM nu participă la constatarea îndeplinirii acestor criterii, ci doar ia act de constatarea făcută în acest sens de către organele competente. 2.3.2. Noutatea O invenţie este nouă dacă nu este conţinută în stadiul tehnicii, adică în fondul de cunoştinţe carc au devenit accesibile publicului, anterior datei constituirii la 26 OS1M H depozitului reglementar al cererii de brevet, respectiv datei priorităţii invocate ;i recunoscute (Art. 8, alin. 1). Cazurile în care o invenţie este complet nouă, adică nu se aseamănă cu nimic din ceea ce este cunoscut, sunt extrem de rare. în marea lor majoritate invenţiile brevetabile au Ia bază cunoştinţe şi soluţii anterioare, faţă de care aduc unele elemente de noutate. Noutatea acestor invenţii poate consta în concepţia de ansamblu nouă (componentele fiind, în sine, cunoscute) sau în forma constructivă nouă a produsului sau a unor componente ale acestuia. De asemenea pot av£a noutate invenţiile care, pornind de la alte invenţii, cunoscute, diferă de acestea prin: — modificări: modificări de elemente constitutive, adăugarea unor componente, eliminarea unor componente, înlocuirea unor elemente componente cu alte elemente, modificarea poziţiei relative a componentelor, a ordinii lor de succesiune, a raportului cantitativ dintre componente, a parametrilor caracteristici ai componentelor etc; — asocieri: asocierea nouă a două sau mai multe invenţii cunoscute sau a unor componente ale unor invenţii diferite, cunoscute, asocierea unei invenţii cunoscute cu elemente aparţinând altei sau altor invenţii; — noi aplicări ale invenţiilor cunoscute: în acelaşi domeniu dar în alt mod/scop sau în alt domeniu, fie păstrând modul de aplicare, fie în alt mod/scop; I — combinaţii între cele de mai sus. La examinarea unei invenţii din punct de vedere al îndeplinirii condiţiei de noutate se au în vedere: — elementele definitorii ale noutăţii; — referinţa de timp; — referinţa informaţională. 2.3.2.1. Elementele definitorii ale noutăţii La cererea de brevet se anexează descrierea invenţiei, eventualele^figuri explicative şi revendicările.^Revendicările constituie documentul în care sunt prezentate elementele componente ale invenţiei considerate că definesc noutatea invenţiei (elementele de noutate). Revendicările se bazează pe descriere, ceea ce înseamnă că elementele de noutate revendicate trebuie să fie prezentate şi explicate în descriere şi, după caz, regăsite în figurile explicative. A . “ In principiu pot fi elemente definitorii ale invenţiei (exemplificate în 2.3.1-1.1-) dacăprezin an , m sine, sau contribuie la diferenţierea invenţiei faţă de soluţiile simi are exis ente în stadiul tehnicii. | Examinarea noutăţii se face cu referire directă la conţinutul revendicărilor. Pe parcursul procesului de examinare solicitantul are dreptul de a modifica / revendicările, fie adăugând revendicări celor existente, fie renunţând la acele revendicări care nu au elemente de noutate, fie modificând conţinutul unora din revendicările iniţiale, fie, pur şi simplu, formulând alte revendicări decât cele pe baza cărora a fost constituit depozitul naţional reglementar al cererii de brevet. Elementele constitutive ale invenţiei care, deşi ar putea constitui elemente de noutate, nu fac obiectul revendicărilor, nu sunt avute în vedere la examinarea noutăţii invenţiei, decât dacă, până la încheierea examinării, solicitantul le introduce în revendicări. De aceea este foarte important ca solicitantul să analizeze cu maximă atenţie documentele pe care examinatorul cererii de brevet i le semnalează, chiar şi atunci când opinia examinatorului este că acestea aduc limitări I noutăţii sau infirmă noutatea invenţiei; în cadrul unei astfel de analize solicitantul va avea în vedere şi elemente ale invenţiei care nu au fost revendicate şi va putea, eventual, să constate că lipsa parţială sau totală a noutăţii, semnalată de examinator, a fost determinată de absenţa din revendicări a unor elemente care la prima vedere, nu păreau importante dar care, în urma raportării la stadiul tehnicii au devenit singurele elemente care definesc noutatea invenţiei, justificând refor- mularea revendicărilor, cu luarea în considerare (şi) a acestor elemente. 23.2.2. Referinţa de timp; priorităţi Pentru un inventator pot exista diferite date importante, considerate de referinţă, cu privire la invenţia sa: data la care s-a născut prima idee, data la care s-a cristalizat invenţia ca soluţie tehnică definită şi realizabilă, data începerii sau terminării proiectării, data realizării primului exemplar, data primei testări sau a omologării, data primei expuneri publice a ideii invenţiei sau a produsului realizat pe baza invenţiei, data primei prezentări în literatura de specialitate data depunerii cererii de brevet la OSIM, data depunerii unei cereri de brevet in altă tarăetc.pag 28 2 J,3. Activitatea Inventivă Poate părea paradoxal faptul că unei invenţii i se pune condiţia să fi rezultat dintr-o activitate inventivă (ca şi cum s-ar putea pune la îndoială faptul că invenţia a fost inventată). Evident că nu acesta este sensul aplicării criteriului de brevetabilitate referitor la existenţa unei activităţi inventive. Nimeni nu pretinde ca inventatorul să dovedească cu documente că a elaborat invenţia printr-un proces creativ, iar o eventuală examinare a existenţei obiective a actului creator este de neconceput (nefiind posibil, de exemplu, să se stabilească volumul şi nivelul tehnic al cunoştinţelor de specialitate ale inventatorului, capacitatea lui creativă, modul în care s-a produs procesul mental de elaborare a invenţiei). De aceea, actul de cVeaţie, propriu-zis, este prezumat şi nu face obiectul nici unei examinări; însăşi folosirea fără rezerve, nuanţe sau limitări subiective a noţiunii de invenţie în lege şi în literatura de specialitate dovedeşte acest lucru. Problema care se pune la brevetarea invenţiilor este aceea că existenţa unei soluţii aplicabile, care prezintă noutate faţă de soluţiile deja cunoscute, nu poate fi suficientă pentru ca, numai pe această bază, să se acorde un drept de exploatare exclusiv. Un astfel de drept trebuie să fie legat de o noutate esenţială în domeniu, care să nu se identifice sau confunde cu nici una dintre soluţiile consacrate, să nu atingă nici unul din drepturile deja dobândite pentru invenţiile anterioare, deci să nu afecteze libera utilizare a soluţiilor din stadiul tehnicii nici beneficiul drepturilor anterior dobândite. Această condiţie este îndeplinită dacă invenţia aduce ceva original, surprinzător pentru specialişti, ceva care nu putea să apară decât ca urmare a unei activităţi inventive. Este evident că atestarea existenţei acelui ceva original ar muta aprecierea existenţei activităţii inventive din domeniul abstract şi subiectiv al cercetării existenţei actului de creaţie, în domeniul concret al determinării practice a originalităţii invenţiei prin raportare la cunoştinţele existente în stadiul tehnicii. Ar fî simplu dacă elementul presupus a fi original, altfel spus conceptul hiventiv generaLal invenţiei, ar putea fi definit şi prezentat în mod explicit, după reguli bine stabilite, şi ar exista şi criterii obiective care să decidă dacă acest A concept este, într-adevăr, original. In practică, însă, aşa ceva nu este posibil; în descrierea invenţiei poate fi prezentată alcătuirea obiectului invenţiei, pot fi expuse funcţiunile elementelor componente, relaţiile de alcătuire şi funcţionale, , pot fi relevate elemente care au o formă sau structură nouă, pot fi descrise şi explicate efectele produse, dar expunerea exactă a conceptului inventiv general este extrem de dificilă, dacă nu chiar imposibilă şi, în orice caz, nu i se pot stabili 34 reguli precise pentru formulare. De aceea suficient ca el să rezulte în mod implicit. se consideră —'TfTFonSTuci nu se cere o identificare exactă a elementului de originalitate, ci doar pdemonstrarea existenţei lui, demonstraţie considerată suficientă pentru a atesta că invenţia a rezultat dintr-o activitate inventivă. Pentru rezolvarea problemei s-a pornit de la una din definiţiile date procesului de creaţie, conform căreia, acesta se caracterizează prin preluarea cunoştinţelor existente şi prelucrarea lor, nu pe căi rutiniere, consacrate, algoritmizate, ci într-un mod nou, care constituie un nou algoritm de gândire în domeniu. Aceasta revine la a spune că o soluţie tehnică a rezultat dintr-o activitate inventivă dacă elaborarea ei nu s-a făcut prin prelucrarea şi aplicarea rutinieră (în mod cunoscut, consacrat), a cunoştinţelor din stadiul tehnicii, ci prin stabilirea între aceste cunoştinţe a unor noi conexiuni, neaşteptate pentru specialistul mediu, obişnuit, al domeniului. Trecând acum din planul abstract al mecanismului creaţiei în cel concret al determinării existenţei procesului creativ numai pe baza informaţiilor care descriu produsul acestui proces (invenţia) şi performanţele sale, putem defini principiul practic pe baza căruia se poate stabili dacă o invenţie este sau nu rezultatul unei activităţi inventive. O invenţie este considerată că rezultă dintr-o activitate inventivă dacă, pentru o persoană de specialitate in domeniu, ea nu rezultă, în mod evident, din stadiul tehnicii* Pentru aplicarea acestui principiu este necesar ca, mai întâi, să fi fost deja confirmată noutatea, pasul următor fiind acela de a se analiza dacă pentru un specialist invenţia, având elemente de noutate, rezultă sau nu, în mod evident, din stadiul tehnicii. Pentru această analiză sunt deja stabilite reguli practice (a se vedea Regula 32.B. din Regulament), care iau în considerare specificul obiectului invenţiei, elementele de noutate, efectele aplicării invenţiei şi modul în care acestea sunt determinate de elementele de noutate. Nu vom face o prezentare a acestor reguli, nici comentarii cu privire la valabilitatea lor. Considerăm mai util să evidenţiem nişte considerente generale pe care se bazează aceste reguli (şi altele posibile). Pornind de la ideea că procesul de creaţie determină stabilirea cel puţin a unei noi conexiuni (relaţii cauzale) care constituie esenţa noutăţii invenţiei şi sursa efectelor realizate de invenţie, rezultă că, în mod necesar, conceptul inventiv al invenţiei se manifestă în noutatea elementelor constitutive ale invenţiei, asociaată cu noutatea raporturilor dintre acestea, respectiv dintre acestea şi cele cunoscute ale invenţiei. Elementele de noutate fiind deja puse în evidente de examinarea noutăţii, rămâne, aşadar, ca examinarea activităţii inventive sa pună în evidenţă noutatea raportului (raporturilor) dintre elementele constitutive ale invenţiei; acest lucru se face pornind de la efectele aplicării invenţiei si de la ideea că acestea rezultă din modul (original sau nu) în care elementele } noutate conlucrează între ele şi cu elementele cunoscute ale invenţiei. Dacă nu este posibil să se evidenţieze noutatea raportului (de alcătujr funcţional) în care se află componentele invenţiei, ea se poate constata pr¡ ’ analiza contribuţiei pe care o au elementele componente ale invenţiei la obţj nerea efectelor caracteristice, produse de invenţie. Astfel, de exemplu: — dacă, faţă de soluţiile similare cunoscute, invenţia aduce un efect nou neaşteptat, şi acesta nu este datorat direct introducerii unei componente care determină, întotdeauna, în mod esenţial, producerea efectului respectiv înseamnă că invenţia conţine în ea un raport nou între componente, care a determinat producerea efectului nou; — în mod similar se apreciază cazul dispariţiei unui efect, existent la soluţiile similare cunoscute, în funcţie de faptul dacă această dispariţie este sau nu determinată, în mod exclusiv, de eliminarea unui element component care determină, în mod esenţial, producerea efectului; — dacă, faţă de o soluţie cunoscută, noutatea invenţiei constă în înlocuirea unei componente cu alta, tot cunoscută, există noutate de raport numai dacă această componentă nu este echivalentă tehnic cu cea înlocuită; se consideră că este echivalentă tehnic dacă, pentru un specialist în domeniu, este evident că înlocuirea se poate face în mod cunoscut, fără aport creativ, şi că cele două componente îndeplinesc aceeaşi funcţiune în cadrul ansamblului producând acelaşi efect tehnic; — dacă o invenţie se deosebeşte net de orice altă soluţie existentă în stadiul tehnicii, fie prin forma constructivă de ansamblu (deosebirile fiind de natură tehnică, nu estetică), fie prin principiul nou de alcătuire, iar efectele pe care le produce sunt datorate, cel puţin în parte, acestei (acestor) deosebiri, este evident că noutatea nu este numai constitutivă, ci şi de raport (raporturi) între componente; — dacă o invenţie a rezultat din asocierea mai multor soluţii cunoscute, faptul că efectul global obţinut prin asociere este superior sumei efectelor caracteristice componentelor intrate în asociere, luate separat, probează că asocierea nu este o simplă juxtapunere ci o combinaţie organică, în cadrul căreia s-a stabilit un raport nou între componente. Pag36 S-a arătat că examinarea activităţii inventive'Succcde întotdeauna examinării noutăţii şi că ambele se raportează la stadiul tehnicii. în principiu, nu există nici o deosebire între regulile de definire a stadiului tehnicii pentru examinarea acestor două criterii debrevetabilitate. Totuşi, în ceea ce priveşte cererile de brevet cu prioritate anterioară, care la examinarea noutăţii sunt considerate că fac parte din stadiul tehnicii, dacă sunt publicate, la examinarea activităţii inventive condiţia de includere a lor în stadiul tehnicii este mai restrictivă, şi anume: o cerere de brevet cu prioritate anterioară poate fi opusă altei cereri de brevet, cu prioritate ulterioară, numai dacă şi data ei de publicare este anterioară datei de prioritate a celei de a doua cereri. 2.4. Invenţia de perfecţionare Invenţia care perfecţionează o altă invenţie, protejată printr-un brevet, şi care nu poate fi aplicată fără invenţia pe care o perfecţionează, este considerată o invenţie de perfecţionare (Art. 33 şi 36). Denumirea de invenţie de perfecţionare poate să deruteze, pentru că foarte multe invenţii sunt concepute să perfecţioneze alte invenţii, acesta fiind de obicei scopul spre care se îndreaptă eforturile creatoare ale inventatorilor: perfecţionarea invenţiilor cunoscute, îmbunătăţirea performanţelor acestora. Dc aceea trebuie accentuată cea de a doua componentă a definiţiei: invenţia de perfecţionare nu poate fi aplicată fără invenţia pe care o perfecţionează. Această condiţie se poate traduce prin aceea că invenţia perfecţionată este soluţia de bază, pe care se grefează o modificare, care o perfecţionează, fără a putea însemna ceva de sine stătător şi având aplicabilitate numai împreună cu baza. Din punct de vedere al condiţiilor de brevetare şi al tuturor criteriilor avute în vedere la eliberarea brevetului, invenţia de perfecţionare nu se deosebeşte cu nimic de oricare altă invenţie (contrar aparenţei că ideea de perfecţionare ar presupune îndeplinirea unei condiţii în genul „progresului tehnic“). Singura ei caracteristică este aceea că, fiind grefată pe invenţia pe care o perfecţionează, se poate aplica numai odată cu aceasta, reprezentând, în final, o variantă a ei care, dacă ar fi fost inventată odată cu ea, ar fi făcut obiectul aceluiaşi brevet de invenţie şi elementele sale de noutate ar fi fost incluse într-o revendicare distinctă (revendicare dependentă). Pornind de la posibilitatea ca pentru o invenţie să fie formulate revendicări dependente care să depindă de alte revendicări dependente, se poate trage concluzia că şi o invenţie de perfecţionare poate fi, la rândul său, perfecţionată de o altă invenţie de perfecţionare, rezultând un sistem de invenţii de perfecţionare in cascadă. Pag 37 Invenţia de perfecţionare are un statut special în perioada de protecţ^ Durata de valabilitate a brevetului său este limitată la cea rămasă pentru invem; ’ pe care o perfecţionează fără a fi, totuşi, mai scurtă de 10 ani, iar taxele datora^ pentru menţinerea în vigoare a brevetului sunt reduse la jumătate. Dacă, înainte de expirarea celor 10 ani, brevetul invenţiei perfecţionate nu se mai află în vigoare (epuizarea duratei de protecţie, renunţarea la protecţie decăderea titularului din drepturi pentru neplata taxelor de menţinere în vigoare), pe perioada rămasă invenţia capătă statut de invenţie independentă şi taxele de menţinere în vigoare a brevetului ei se plătesc integral. Dacă brevetul pentru invenţia perfecţionată este anulat, invenţia de perfecţionare pierde acest statut, retroactiv, şi este tratată ca orice invenţie, cu toate consecinţele care decurg de aici: durata de protecţie de 20 de ani, independenţa în raport cu brevetul anulat, taxe de menţinere în vigoare nereduse ca nivel, pe toată durata de valabilitate. Statutul special al acestei categorii de invenţii a apărut sub forma brevetului complementar sau adiţional, care se elibera titularului brevetului invenţiei perfecţionate, iar epuizarea protecţiei odată cu cea a brevetului principal, ca şi reducerea taxelor de menţinere în vigoare, erau justificate de faptul că invenţia de perfecţionare nu putea fi, tehnic, separată de invenţia perfecţionată, nefiind decât o variantă a acesteia şi putând face, împreună cu ea, obiectul aceluiaşi brevet. Multe ţări au renunţat, în legislaţia lor de brevete, la brevetele complementare (adiţionale), acordând atenţia cuvenită brevetelor dependente, în categoria cărora sunt incluse şi brevetele pentru invenţiile de perfecţionare. în România nu s-a întâmplat încă acest lucru, ba chiar s-a inclus în lege o prevedere expresă (valabilă, de fapt, pentru toate brevetele dependente) în sensul că invenţia de perfecţionare nu poate fi exploatată decât cu acordul titularului brevetului pentru invenţia perfecţionată, ceea ce lasă clar să se înţeleagă că brevetul pentru invenţia de perfecţionare (brevetul complementar) poate fi eliberat oricărei persoane, nu A numai titularului de brevet al invenţiei perfecţionate. In legislaţia anterioară era prevăzută noţiunea de invenţie complementară, care includea nu numai invenţiile de perfecţionare ci şi pe acelea care completau o invenţie deja brevetată. Dacă imposibilitatea exploatării invenţiei de perfecţionare fără acordul titularului brevetului invenţiei perfecţionate este logică (fiind, de fapt, subînţclcasă) şi nu necesita prevederea ei expresă în lege, trebuie spus că, în virtutea cara terului exclusiv al drepturilor conferite de brevetul de invenţie, nici titularul brevetului pentru invenţia perfecţionată nu poate exploata invenţia de perA fecţionare fara acordul titularului brevetului eliberat pentru această invenţie. In partea a doua a lucrării va fi consacrat un paragraf special prezentării brevetelor dependente (Cap. I, pct. 2.1.8.2.).pag 39 Cât priveşte dreptul terţilor de a exploata o invenţie de perfecţionare, rezultă că aceştia o pot face numai dacă au consimţământul ambilor titulari de brevet. Rezumând, statutul actual al invenţiei de perfecţionare este următorul: —invenţia de perfecţionare nu poate fi aplicată fără invenţia pe care o s perfecţionează; — la data depozitului reglementar al cererii care are ca obiect o invenţie de perfecţionare brevetul pentru invenţia perfecţionată trebuie să fie în vigoare (altfel cererea are ca obiect o invenţie obişnuită); — titularii celor două brevete pot fi una şi aceeaşi persoană sau persoane diferite; — solicitantul trebuie să menţioneze în ceierea de brevet că aceasta are v '\ ca obiect o invenţie de perfecţionare (lucru care se va reflecta în mod corespunzător în descrierea invenţiei şi în revendicarea principală); —perioada de valabilitate a brevetului durează până la încetarea protecţiei , conferite de brevetul pentru invenţia perfecţionată, fără a fi, însă, mai mică de 10 ani; — cuantumul taxelor anuale pentru menţinerea în vigoare a brevetului v k'f eliberat pentru invenţia de perfecţionare este redus la jumătate, pe durata * protecţiei invenţiei perfecţionate, şi este întreg după această perioadă; l —brevetul pentru invenţia de perfecţionare este dependent de brevetul eliberat pentru invenţia perfecţionată şi, atâta timp cât acesta din urmă este în vigoare, invenţia de perfecţionare poate fi exploatată numai cu acordul titularului brevetului eliberat pentru invenţia perfecţionată; — titularul brevetului eliberat pentru invenţia perfecţionată poate exploata invenţia de perfecţionare numai cu acordul titularului brevetului acesteia; —atâta timp cât brevetul pentru invenţia de perfecţionare şi cel pentru invenţia perfecţionată sunt în vigoare orice terţă persoană poate exploata invenţia % * de perfecţionare numai dacă are acordul ambilor titulari de brevet.pag 39 Secţiunea a 3-a Condiţii administrative 3.1. Condiţii de formă Brevetele de invenţie sunt eliberate de OSIM, organ guvernamental d specialitate, cu autoritate unică pe teritoriul României în asigurarea protecţiei î domeniul proprietăţii industriale, în conformitate cu legea şi cu prevederile tratatelor internaţionale la care statul român este parte (Art. 1, 2,63). Persoana îndreptăţită la eliberarea brevetului se adresează la OSIM cu o HC cerere de brevet de invenţie, însoţită de documentaţia necesară brevetării. * Pentru a putea servi ca bază eliberării unui titlu de protecţie care conferă drepturi exclusive, cererea de brevet şi documentaţia necesară brevetării trebuie să pună la dispoziţia OSIM cel puţin următoarele informaţii, strict necesare: — datele de identificare a solicitantului; — temeiul legal în virtutea căruia solicitantul este îndreptăţit la eliberarea brevetului; — datele de identificare a inventatorului(lor); — datele de identificare a persoanei împuternicite să reprezinte solicitan- tul(ţii) în faţa OSIM; — denumirea invenţiei care face obiectul cererii de brevet; — în ce constă invenţia, domeniul ei de aplicare, dacă invenţia este brevetabilă şi elementele de noutate revendicate. Pentru ca aceste informaţii să fie prezentate în întregime şi într-o formă care să asigure examinarea de către OSIM a tuturor cererilor de brevet în condiţii de obiectivitate şi de uniformitate de tratament, sunt stabilite reguli privind forma de prezentare şi modul de redactare a documentelor care trebuie să conţină aceste informaţii. Aceste reguli constituie sinteza experienţei de multe decenii a oficiilor de brevete din mai mulţe ţări, rezultatul mai multor runde de sistematizări şi optimizări. y Respectarea acestor reguli asigură îndeplinirea condiţiilor de înregistrare a cererilor de brevet şi maximizează şansele de obţinere a unei protecţii eficiente. Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991 prescrie aceste reguli în detaliu şi nu le vom reproduce, ci vom face o prezentare selectivă a celor mai importante cerinţe care au determinat redactarea acestor reguli, pentru ca cititorul sa înţeleagă, în primul rând, rostul lor şi, astfel, să le utilizeze în interesul obţineri» unei protecţii optime pentru invenţiile sale. 40 3.2. Depozitul cererii de brevet OSIM primeşte cererile de brevet de invenţie împreună cu documentaţia necesară brevetării şi constituie un depozit, sub forma unui dosar al cererii de bieset, în care se introduc toate documentele referitoare la acea cerere. Noţiunea de depozit are aici un conţinut special şi ea nu trebuie înţeleasă în sensul pe care îl are în dreptul civil, întrucât obiectul depozitului nu este depus la OSIM pe un termen definit, urmând a fi restituit proprietarului, ci este depus pentru a rămâne definitiv la OSIM, servind ca bază drepturilor care se vor naşte din cererea de brevet şi ca mărturie a legalităţii acordării acestor drepturi. De subliniat că valoarea acestui depozit nu este dată de obiectele materiale pe care le conţine (documente) ci de informaţiile pe care acestea le conţin, după cum valoarea brevetului de invenţie care se va elibera pe baza acestei documentaţii nu este dată de obiectele concrete produse şi vândute, ci de bunul imaterial încorporat în acestea, invenţia, care constituie obiectul protecţiei conferite de brevet. - Depozitul cererii de brevet este reglementar constituit şi OSIM confirmă oficial data constituirii depozitului naţional reglementar, dacă cererea de brevet este depusă împreună cu documentaţia tehnică necesară demonstrării că obiectul cererii de brevet satisface condiţiile de existenţă a unei invenţii brevetabile. Dacă este depusă numai o documentaţie minimală, prescrisă de Regulament, cererea de brevet este înregistrată sub rezerva completării ulterioare cu celelalte documente. Neîndeplinirea condiţiilor pentru constituirea depozitului reglementar este notificată în scris solicitantului, acordându-i-se posibilitatea să remedieze lipsurile semnalate, într-un termen rezonabil. 4 1 Dacă nu sunt îndeplinite nici măcar condiţiile minime pentru înregistrarea cererii de brevet, OSIM restituie solicitantului documentaţia, păstrând un exemplar ca martor. 3.2.1. Limba oficială Toate documentele care se depun la OSIM, fie piese ale depozitului cererii de brevet, fie alte documente sau corespondenţă, se redactează în limba română, care este limba oficială. Este admisă, ca singură excepţie) depunerea de către solicitanţi străini a descrierii, revendicărilor, desenelor (dar nu şi a cererii) redactate într-o limbă străină, dar acest lucru este posibil numai pentru motive justificate şi este / condiţionat de depunerea în termen de 2 luni a traducerii, în limba română, a acestor documente. Ncrcspectarea celor două condiţii — motive justificate şi dep^ termen a traducerii in limba romană are ca urmare neconstituirea dep^ ^ I reglementar şi, în consecinţă, respingerea cererii de brevet. 3.2.2. Depozit naţional reglementar; condiţii minime Pentru constituirea depozitului naţional reglementar este necesar J 1 depună la OSIM: — cererea de brevet, conţinând datele de identificare a solicitantului; \ — descrierea invenţiei; — revendicări; — desene explicative (când sunt necesare pentru înţelegerea invenţiei).. Toate aceste documente se redactează în jrei exemplare, semnate de către solicitant sau mandatarul autorizat. Cerinţele impuse pentru redactarea acestor documente vor fi date în Secţiunea 4, iar în Cap. III vor fi date îndrumări practice pentru redactarea în condiţii optime şi alegerea cu eficienţă a posibilităţilor pe care le oferă legea, chiar de la depunerea cererii de brevet. Dacă documentele menţionate sunt depuse la OSIM şi ele au foriria de redactare prescrisăy^ererea este înregistrată în Registrul naţional al cererilor de | brevet de invenţie depuse la OSIM7~ Cererile de brevet se înregistrează în ordinea intrării lor în Registratura generală a OSIM. Numărul de ordine din Registrul naţional al cererilor de brevet depuse este numărul cererii de brevet şi el va fi utilizat pentru identificarea cererii de brevet pe toată durata procedurilor desfaşurate în legătură cu cererea de brevet, atât în corespondenţa oficială cât şi în publicaţiile editate de OSIM. Data intrării în Registratura generală este, în acest caz, data depozitului naţional reglementar al cereriFde brevet, care dă dreptul de prioritate şi de la care începe perioada de valabilitate a brevetului ce va fi, eventual, eliberat. Reamintim că, în cazul cererilor de brevet divizionare, cererile sunt considerate ca intrate în OSIM de la data depozitului reglementar al cererii neunitare din care provin şi păstrează data de depozit reglementar a acestei prime cereri, dacă ele au fost depuse până la încheierea procedurii de examinare a invenţiei rămase ca obiect al cererii care a fost neunitară şi conţinutul lor (reflectat în revendicări) nu depăşeşte limitele dezvăluirii invenţiei la care se referă, făcute în depozitul cererii neunitare. J Cererile de brevet pot fi înregistrate şi în cazul în care îndeplinesc condiţiile minime, care constau în depunerea următoarelor documente: 4 3