You are on page 1of 55

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

Facultatea de Drept

SUBSTITUŢIILE
FIDEICOMISARE
- Teză de licenţă -

Coordonator ştiinţific
Lect. dr. Codrin Macovei

Absolvent
Gherasim Monalisa

Cuprins
Aspecte introductive privind dreptul de a dispune prin intermediul liberalităţilor
....................................................................................................................................................6
I. Istoric....................................................................................................................................8
1. Noţiuni ..............................................................................................................................8
1.1. Noţiunea de fideicomis ............................................................................................8
1.2. Noţiunea de substituţie ...........................................................................................15
2. Apariţia substituţiei fideicomisare...............................................................................16
II. Substituţia fideicomisară – reglementare actuală: aspecte generale..................21
1. Sediul materiei ...............................................................................................................21
2. Noţiune............................................................................................................................21
3. Elementele substituţiei fideicomisare .........................................................................23
3.1. Prima caracteristică: instituirea unei obligaţii juridice în sarcina grevatului ..23
3.2. A doua caracteristică: sarcina de a administra şi a transmite. Clauza de
inalienabilitate. Liberalităţile reziduale .......................................................................25
3.3. A treia caracteristică: liberalităţile sunt executate succesiv, au acelaşi obiect şi
sunt în favoarea a două sau mai multe persoane diferite. Dreptul de retur.
Caducitatea legatului. Substituţia vulgară. Legatul dublu condiţional ....................27
3.4. A patra caracteristică: succcesivitatea liberalităţilor dependentă de moartea
instituitului. Restituire independentă de decesul grevatului. Dubla liberalitate în
uzufruct şi nuda-proprietate ..........................................................................................30
4. Interpretarea dispoziţiilor .............................................................................................31
5. Sancţiunea.......................................................................................................................32
III. Substituţia fideicomisară permisă ............................................................................34
1. Interesul reglementării ..................................................................................................34
2. Natură juridică ...............................................................................................................35
3. Condiţii de validitate .....................................................................................................37
2

4. Efectele substituţiei fideicomisare...............................................................................40
5. Ineficacitatea substituţiei fideicomisare .....................................................................47
Concluzii ............................................................................................................................49
Bibliografie ........................................................................................................................51

3

Listă de abrevieri
alin.

alineat

apud

citat după

art.

articol

C.A.

Curtea de Apel

Cas.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

C.S.J.

Curtea Supremă de Justiţie

C. civ.

Codul civil

C. civ. fr.

Codul civil francez

dec.

decizia

Ed.

editura

ed.

ediţia

etc.

etcaetera („şi celelalte”)

ibidem

în acelaşi loc

infra

mai jos

Jud.

Judecătoria

loc. cit.

locul citat

nr.

numărul

op. cit.

opera citată

p.

pagina

pp.

paginile

s. civ.

secţia civilă

sent. civ.

sentinţa civilă

supra

mai sus

Trib.

Tribunalul

urm.

următoarele

v.

a se vedea

4

5

nu şi pe cale contractuală caracterizată prin irevocabilitate. în principiu.). a interzis pactele asupra unei moşteniri nedeschise şi substituţiile fideicomisare şi a consacrat instituţia rezervei succesorale. legea interzicând actele asupra bunurilor dintro succesiune viitoare. pe lângă incapacităţile speciale prevăzute în materia liberalităţilor. liberalităţile testamentare vor produce efecte numai în limita cotităţii disponibile a moştenirii. Dreptul de dispoziţie asupra patrimoniului pentru cauză de moarte se poate exercita numai pe calea dispoziţiilor testamentare – acte esenţialmente revocabile –. 955 C. Legiutorul este mai exigent în privinţa liberalităţilor dat fiind că prin intermediul acestora are loc o sărăcire a patrimoniului dispunătorului. astfel. la data deschiderii succesiunii. dacă testatorul decedat are. dar şi interesul public. În materie succesorală. caz în care moştenirea este testamentară (art. libertatea de a dispune sau a primi nu este absolută. când devin succesibili. fără a aduce atingere cotei prevăzute de lege în favoarea moştenitorilor rezervatari. Îngrădirile dreptului de a dispune sau a primi prin acte inter vivos sau mortis causa sunt expres prevăzute de lege şi nu pot fi deduse pe cale de interpretare. moştenitori legali. civ. inclusiv acte unilaterale (cu excepţia testamentului). manifestată prin testament. nedeschisă. Această limitare care vizează şi liberalităţile făcute prin acte între 6 . civ) Aşadar. În al doilea rând. Totuşi. nu numai în temeiul legii (la persoanele. Ea are o limită pe care interesul privat nu poate să o violeze niciodată şi această limită este interesul public al societăţii întregi.Aspecte introductive privind dreptul de a dispune prin intermediul liberalităţilor „Orice persoană poate face şi primi liberalităţi cu respectarea regulilor privind capacitatea” (art. legiutorul. persoanele sunt libere să dispună de averea lor prin liberalităţi oricum voiesc. în ordinea şi în cotele determinate de lege). dar încearcă totodată a proteja pe cât este posibil dreptul preţios ce aparţine omulu i de a face acte de binefacere. dar şi în temeiul voinţei celui care lasă moştenirea. rezervatari. luând în considerare speranţele legitime a le familiei. 987 C. iar patrimoniul succesoral se poate transmite. dreptul de opţiune succesorală nu poate fi exercitat sub nicio formă (act unilateral sau contract) de către prezumtivii moştenitori decât din momentul deschiderii moştenirii.

De regulă. testatorul nu poate stabili soarta bunurilor pentru caz de moarte a propriilor moştenitori. anume asupra substituţiilor fideicomisare. Interesul suscintat de acestea se datorează modificării de perspectivă a legiutorului în ceea ce le priveşte. cât şi să complinim dispoziţiile lacunare ale legii în această materie. precum şi a modificării mecanismului acesteia. ne vom opri asupra substituţiei fideicomisare permise. Substituţiile fideicomisare şi liberalităţile reziduale vor produce efecte numai în cazurile în care sunt permise de lege. vom trece apoi la prezentarea elementelor substituţiilor fideicomisare. Pentru o mai bună înţelegere a instituţiei vom începe cu o încadrare pe platforma istoriei. libertatea dreptului de dispoziţie asupra patrimoniului vizează. încercând totodată a le delimita de alte figuri juridice apropiate în măsură a atrage controverse cu privire la aplicabilitatea sau inaplicativitatea dispoziţiilor privitoare la substituţiile fideicomisare. donaţiile făcute de de cuius prin care se aduce atingere rezervei succesorale sunt şi ele reductibile până la limita cotităţii disponibile. În sfârşit. 7 . În continuare ne vom concentra doar asupra uneia dintre interdicţii. iar în final. instituţie care în reglementarea actuală nu mai este prohibită în mod absolut. căutând totodată să înţelegem.vii. în principiu numai cazul morţii dispunătorului.

Tomulescu. avec l’agrément de’auteur . „toate substituţiile fideicomisare fiind fideicomise condiţionale. 449. 5 Idem .I. 1958. Bucureşti. un mecanism juridic apărut ca replicǎ la intransigenţa formalismului juridic din Epoca Clasicǎ romanǎ 2 şi care pe parcurs a suferit numeroase transformări. p. categorie ce reprezenta clasa dominantǎ. Bucureşti. p. care înseamnă înlocuire şi substantivul fideicommissum. Reglementarea liberalităţilor fideicomisare şi reziduale în noul Cod civil. Falsificatorii de testamente procedau în acelaşi mod pentru a-şi acoperi ilegalitatea şi pentru a nu fi atacate testamentele falsificate. 1 1.care se poate traduce prin fides – bună credinţă şi commissum – lucru încredinţat. substituţii fideicomisare. par M. cit. Strasbourg. au ajuns în imposibilitate de a îndeplini formele cerute pentru întocmirea testamentului. tome cinquième. Ed. Zachariae .). Lăsau legate importante împǎratului sau persoanelor cu mare trecere. astfel încât persoanele îndrituite nu îndrǎzneau sǎ atace testamentele. Raportul substituţie fideicomisarǎ . 2001. în accepţiunea dreptului roman. Lecţii de drept roman. 2 M. Ed. 1104. 1846 . traduit de l'allemand. 446. 3 M. F. dar nu toate fideicomisele condiţionale. Lagier Libraire-Editeur. 239. p. Litografia Învǎţǎmântului Bucureşti. p. Noţiunea de fideicomis Dreptul roman nu a cunoscut instituţia substituţiei fideicomisare sub aceastǎ denumire. implicit. Polirom. IV. 224. Ciucǎ. C. . 4 Dezvoltarea relaţiilor comerciale a reprezentat de asemenea un impuls în apariţia noului instrument juridic întrucât negustorii. 4 C. 8 . Macovei. 5 1 C.”3 Pentru romani legatul devenise un instrument al tiraniei imperiale.V. Manual de drept privat roman . Condiţiile erau atât de restrictive încât exista obiceiul de a lǎsa legate importante împǎratului de cǎtre testator pentru a avea siguranţa cǎ testamentul creat nu avea sǎ fie anulat.fideicomis este mai degrabǎ unul de parteîntreg.onis. Cours de droit civil français. Aubry. au ajuns a se deplasa în ţǎri îndepǎrtate şi. 2011 (în continuare citat cu loc. vol.1. în Noile Coduri ale României. Noţiuni Originea expresiei de „substituţie fideicomisară” provine din latină: substitutio fideicommisaria şi este alcătuită din substantivul substitution.S. Istoric 1. p.C. ci sub cea a fideicomisului. revu et augmenté.S. Universul Juridic.

inserat într. 7 F. Oxford University Press. Ed. numita fid uciar sau grevat. în timp ce libertatea de formǎ a fideicomisului a fost aplicatǎ şi legatelor. Fideicomisul reprezenta o manierǎ indirectǎ şi precativǎ de a lega. s-a admis cǎ numai acei capabili de a primi prin testament puteau cere executarea fideicomisului şi cǎ numai acei capabili de a testa puteau face o asemenea liberalitate. The Oxford Encyclopedia of Ancien Greece and Rome . 122. Gagarin. vol. 8 M. New York . Volume I. Astfel. p. Rosetti. 2010. deşi se aflau sub imperiul Lex Voconia. Chiricǎ. ce lipsea legatelor a fost suplinit cu ce D. Naţionalǎ. revista „Studia Universitatis Babeş-Bolyai”. 2003. O terţă persoană (fiduciarius). Iniţial putea funcţiona chiar şi între incapabili. iar cei mai bogaţi cetǎţeni romani. cu sarcina de a transmite bunurile incapabilului. în prezenţa a 5 martori) şi de fond (grevat putea fi oricine culegea ceva din succesiune indiferent cu ce titlu: erede. 1900. 9 D. Eternizarea voinţei lui de cuius prin intermediul substituţiiloe fideicomisare . 6 Lipsa de restricţii de formă (putea fi făcut în formă orală. p. Drept civil: Succesiuni şi testamente. o persoană din grupul amicilor. Alexandresco. apoi consta în gratificarea unei persoane capabile de a primi. puteau lǎsa întreaga avere fiicelor lor. 529. numit fideicomisar. Explicaţiunea teoreticǎ şi practicǎ a dreptului civil român în comparaţiune cu legile vechi şi cu principalele legislaţiuni strǎ ine. IV-II. moştenitor ab intestat) a presupus o extindere rapidă a fideicomisului. cum însuşi termenul ne-o indică (de regulă. 6 p. Iaşi. un alt fideicomisar. fideicomisul a suferit pe parcurs numeroase restricţii.Pe fondul acestora s-a creat fideicomisul. ci era doar un administrator şi un depozitar al averii legate neavând nicio obligaţie personalǎ în privinţa bunurilor administrate. una de încredere. Jurisprudenţa a aplicat şi fideicomiselor anumite reguli de fond din materia legatelor. 9 Ulterior. strǎinii. Bucureşti. numǎrul 3. 9 .l restituie.un codicil chiar neconfirmat prin testament. instituţie care permitea a dispune de bunuri dupǎ moarte în condiţii mult mai favorabile decât testamentul. 2013. care era adevaratul destinatar. legatar. 72. persoanele cǎzute în dizgraţie şi persoanele necǎsǎtorite. de exemplu. Fiduciarul nu a avea un drept de proprietate asupra lucrului pe care era obligat sǎ. 8 Întrucât a fost întrebuinţat ca mijloc de a ocoli legea. 7 Atracţia principalǎ a fideicomisului a fost cǎ persoanelor incapabile de a deveni moştenitori sau legatari puteau beneficia de el. o parte din aceasta sau doar la un bun determinat pe care trebuia să le pună la dispoziţia unui beneficiar (fideicomissarius). care era gratificatǎ la rândul ei prin legate testamentare sau prin instituire ca succesor testamentar) primea din partea dispunătorului o dispoziţie de ereditate (hereditas fideicomissa) referitoare la întreaga sa averea sa succesoralǎ. Ed. Poenar.

verbal sau în scris.cit. Fideicomisul de ereditate. p. fie cǎ s-a cerut o astfel de mǎsurǎ în interesul împǎratului.cit. nu era apǎrat de dreptul civil. V. fideicomisul nu era recunoscut ca sursă de obligaţii. Fǎrǎ acceptarea fiduciarului însǎrcinat a restitui. fii moştenitor şi te rog ca. . 191. sub Justinian ajungându-se la o contopire/asimilare a acestora. restituirea depindea de îndeplinirea condiţiei sau de trecerea termenului stabilit care putea fi chiar moartea fiduciarului. tot ce a primit din ereditate sau o parte din ce a primit. M. Restituirea fideicomisului de cǎtre fiduciar se fǎcea prin simpla declaraţie a fiduciarului. iar ce aveau în plus legatele au completat normele privind fideicomisele. Bob.D. Fidecomisul putea sǎ fie pur şi simplu. hotǎrârea a devenit treptat o procedurǎ obişnuitǎ şi a devenit atât de popularǎ încât dupǎ un timp a fost instituit un pretor special care sǎ exercite jurisdicţie în materie de fideicomise. 1104. de orice acţiune. p. 11 10 . Aceasta restituire avea efectul de a pune lucrurile corporale ale ereditǎţii între bunurile 10 V. 213. pe eredele sǎu ab intestat sau pe un precedent fideicomisar. Sancţionarea legislativǎ nu a întârziat însǎ foarte mult. a restitui toatǎ ereditatea sau o parte din aceasta. îndatǎ ce vei putea. O altǎ clasificare importantǎ şi plinǎ de efecte în materia fideicomiselor a constat în împǎrţirea în fideicomisul de ereditate şi fideicomisul singular. op. Bucureşti. Bob. 2009. hotǎrârea sa fiind motivatǎ fie din dorinţa de a arǎta bunǎ voinţǎ pentru anumite persoane. cu termen sau condiţional. însǎrcinând pe eredele sǎu testamentar. de aceea a primit denumirea de pretor fideicomisar.” 12 Fiind echitabilǎ şi apreciatǎ de popor. „Lucius Titus. acesta fiind „primul care a ordonat consulilor sǎ intervinǎ pentru a se da fideicomisului efecte legale. lipsit. în final. 11 Cu alte cuvinte.oferea natura fideicomiselor. deci. Fideicomisul pur şi simplu presupunea cǎ autorul lui îl putea obliga pe fiduciar sǎ transmitǎ lucrul fideicomisarului îndatǎ dupǎ primirea lui. Hanga. fie cǎ s-au constatat unele cazuri de rea-credinţǎ. M. Ed. De exemplu. Hanga. 10 Iniţial. executarea sa era aleatorie. p.. Instituţiile lui Iustinian. ci numai de voinţa testatorului. care devenea la rândul sǎu fiduciar. în principiu. În timpul împǎratului Augustus fideicomisele devin obligatorii.M. sǎ accepţi moştenirea mea şi sǎ o transmiţi lui Gaius Seius”. Ciucǎ. cel pe care îl considerǎm a fi varietatea din care s-a inspirat îndeosebi substituţia fideicomisarǎ. Dacǎ era condiţional sau cu termen. fideicomisul devea caduc. era acea dispoziţie prin care o persoanǎ dispunea pentru momentul în care nu va mai fi în viaţǎ. op. 12 V. un raport de încredere şi. Universul juridic. fiind fondat doar pe fides.D. pe cale de consecinţă.

care garanta dobânditorului cǎ îi va transmite mai tǎrziu valoarea a ceea ce nu se putea transmite deocamdatǎ. Danielopolu. fideicomisarul ţinea loc de cumpǎrator al moştenirii. Deci.fideicomisarului.N. Vânzarea era simulatǎ. Imprimeria Statului. atunci acţiunile – care potrivit dreptului civil. 13 G. acesta trebuia sǎ uzucapeze toate lucrurile mancipi spre a câştiga asupra lor domeniul ex jure. a unui al treilea. iar dacǎ aceast lucru nu era posibil. a încasa de la ei ceea ce datorau defunctului. adicǎ la interpunerea între pǎrţile din stipulaţie. ar fi fost sǎ se transmitǎ moştenitorului sau contra moştenitorului – sǎ. Gaius. nici de legatar. vol. Instituţiunile. În conformitate cu acesta. iar din partea terţului. Popescu. Acesta reprezenta vechiul mecanism al transmiterii succesiunii de la eredele fiduciar la fideicomisar. Traducere. Ed. pretorul a început sǎ acorde acţiuni ultile atât în interesul cât şi împotriva celui care a primit. „Nu era vorba nici de moştenitor. prin senatconsultul propus de consulii Trebellias Maximus şi Seneca s-a dorit a se remedia inconvenientele sistemului anterior. 1982. 1889. 13 În aceastǎ manierǎ restituirea nu era completǎ şi de aceea a fost necesar a se stabili reguli dupǎ care sǎ se ducǎ la îndeplinire efectele restituirii. este admis a reţine pentru sine o pǎtrime. se apela la un expedient. 107. În schimbul unui preţ fictiv. iar creanţele şi datoriile defunctului rǎmâneau tot asupra eredelui instituit sau ab intestat. În perioada cuprinsǎ între domnia împǎratului Augustus şi pânǎ la senatconsultul Trebelian s-a apelat la instituţia mancipaţiunii ereditǎţii sau a pǎrţii din ereditate care forma obiectul fideicomisului. 14 11 . persoana care primea o parte din succesiune printr-un fideicomis se regǎsea în poziţia unui legatar parţiar. Bucureşti. Ulterior. p. p. ci mai curând de un cumpǎrător. A. Explicaţiunea Instituţiunilor lui Iustinian . Sub domnia împǎratului Nero. sub consulii Pegasus şi Pusio s-a instituit ca acela care a fost rugat sǎ transmitǎ o moştenire. 185 şi urm. Ed. Se proceda la transferul creanţelor şi acţiunilor. Academiei Republicii Socialiste România. prevǎzându-se „cǎ dacǎ a fost transmisǎ cuiva o moştenire prin fidecomis. El putea doar şi avea dreptul de a urmǎri pe debitorii moştenirii. studiu introductiv.i fie transmise aceluia sau împotriva aceluia cǎruia i s-a transmis mai departe succesiunea prin fideicomis.l urmǎreascǎ pentru ceea ce defunctul le datora. aşa cum legea Falcidia prevedea cǎ ar trebui sǎ reţinǎ în materia legatelor. I. dar şi creditorii defunctului puteau sǎ. a unei a patra persoane pentru despǎgubirea debitelor.”14 Astfel. Aceleaşi stipulaţiuni care interveneau între vânzatorul succesiunii şi cumpǎrǎtorul ei interveneau şi între moştenitor şi cel cǎruia i se transmitea succesiunea”. note şi adnot ǎ ri . care era singurul continuator al persoanei juridice a defunctului.

pǎrţile cǎdeau sub regimul stipulaţiilor parţiare. în revista Şcoala dreptului organic. Dacǎ reţinea sfertul în cauzǎ. nu a primit nimic. se aplica senatconsultul Trebelian. L-a abrogat pe cel Pegasian. dar au ajuns sǎ fie contopite sub Justinian. Acţiunile se acordau împotriva eredelui şi a fideicomisarului în raport cu porţiunea ce le revenea din succesiune. O. Buruiană. Substituţia fideicomisară sau voinţa de dincolo de moarte . a fost autorizat sǎ instituie mai multe fideicomise cu termen successive şi astfel i s-a oferit posibilitatea de a reglementa transmisiunea bunurilor sale pentru mai multe generaţii. Mihăilă. care la rândul 15 V. Avea o prerogativă asemănătoare cu cea a unui suveran şi se ştie că este dificil a se renunţa la un asemenea statut. M. p. denumit şi fideicomis gradual a fost mijlocul juridic care permitea „eternizarea” voinţei lui de cujus.. 2007. În cazul în care ceea ce se cerea a fi transmis era nu mai mult de ¾ din moştenire. De aceea. cele douǎ senatconsulte Trebelian si pagasian au fost inconciliabile.D. Dacǎ se cerea a fi transmis mai mult de ¾. pentru ca succesiunea fideicomisarǎ sǎ fie transmisǎ în aceleaşi conditii juridice şi a prevǎzut ca în cazul în care eredele. iar acţiunile privind moştenirea erau acordate proportional cu cotele succesorale. şeful de familie a căutat să-şi conserve şi după moarte puterea ce o avea asupra celorlalţi. nici mǎcar utilǎ cum era sub cel Trebelian. 219. I. Hanga. care se aplicau în raporturile dintre legatarul parţiar şi moştenitor. iar restituirea opera în virtutea senatconsultului Trebelian. Bob. dând autoritate deplinǎ celui Trebelian. iar moştenitorii odatǎ intrat de bunǎ voie în succesiune. aşa cum prevedea senatconsultul Trebelian. vol. op.E. dacǎ era transmisǎîntreaga ereditate. se aplica senatconsultul Pegasian. 16 12 . 16 Dispunǎtorul îl ruga pe fiduciar sǎ transmitǎ un anumite bunuri din succesiune unei persoane din aceeaşi familie. În acest caz. Prin urmare. nici pasiv. în temeiul testamentului. p.adicǎ a acelui legatar care primea printr-un legat o parte din succesiune. se aplicau stipulaţiile folosite în cazul unei vânzǎri. 172. Fideicomisarul nu avea nici activ. fideicomisarul putea sǎ. suporta toate sarcinile moştenirii indiferent dacǎ a reţinut sau nu quarta. Junimea. Dacǎ moştenitorul instituit refuza sǎ intre în succesiune. Aplicaţiile cercului de hermeneutică juridică „Şcoala dreptului org anic”. La început. eredele nu mai avea dreptul de a primi quarta. Fideicomisul de familie. cit. Iaşi.l constrângǎ sǎ accepte şi sǎ transmitǎ moştenirea prin intermediul pretorului sau a magistraţilor comunali. se dǎdeau acţiuni utile fideicomisarului şi contra lui. Ed. M. 15 Testatorul. nicio acţiune. Pater familias era cel care hotăra soarta tuturor membrilor familiei. sǎ i se îngǎduie sǎ reţinǎ o pǎtrime sau atât cât era necesar pentru a ajunge la o pǎtrime din moştenire. Fiduciarul era el direct obligat de cǎtre creditorii defunctului şi avea dreptul de a urmǎri pe debitorii moştenirii.

18 M. p. De aceea. având şi el obligaţia de a transmite acel bun altei persoane din aceeaşi familie care la rândul ei avea aceeaşi obligaţie. nici sarcinǎ de a contribui la plata datoriilor. 19 Putea avea ca obiect un lucru corporal. op. achiziţie cu titlu particular. din care decurgea intransmisibilitatea sa atât între vii cât ş i cu ocazia morţii. un drept de creanţǎ. Dispunǎtorul putea lǎsa printr-un fideicomis un lucru ce-i aparţinea lui însuşi sau moştenitorului sǎu. în acest caz indicaţia nemafiind valabilǎ. op.ei avea aceeasi obligaţie. De ce era importantă această ficţiune? Răspunsul trebuie căutat în caracterul personal al obligaţiei la romani. 13 . indiferent dacǎ îi aparţinea lui sau altei persoane. 72. Tipog rafia Alexandru A. în general. Când lucrul lǎsat aparţinea unui terţ. un dezmembrǎmânt al dreptului de proprietate. Principiul continuaţiunei persoanei defunctului. întrucât descendentul era privit ca un adevărat continuator al personalităţii lui de cujus. 18 Fideicomisul singular se aseamǎnǎ cu legatele. Rolul ficţiunii continuării personalităţii lui de cujus de către moştenitorii săi era de a asigura transmiterea către aceştia a obligaţiilor şi. în sensul că defunctul supravieţuia în persoana moştenitorului. nu existǎ dovezi îndestulatoare care sǎ ateste faptul cǎ s-a abuzat de aceastǎ instituţie cum s-a întâmplat in Europa modernǎ. a tuturor raporturilor de drept. 1938. Iaşi. 17 Acceptându-se prelungirea nedefinitǎ a fideicomisului gradual.. din punct de vedere juridic. sau unui legatar sau unui fideicomisar sau oricǎrei alte persoane. Sion. s-a ajuns la crearea fideicomisului perpetuu. Cu alte cuvinte. prin mecanismul fideicomisului de familie. p. care alcătuiau acel „universum jus defuncti”. p. Întocmai ca acestea din urmă. Danielopolu.. alcătuind una şi aceeaşi persoană. liberaţiunea unui debitor sau chiar libertatea. persoana 17 B. „Lucius Titus.. Acest lucru era necesar şi pentru păstrarea legăturilor sociale şi economice. dar orice alt lucru. Gagarin. fideicomisarul se transforma automat în fiduciar. Aşadar. fii moştenitorul meu şi îţi încredintez sarcina de a da fondul lui Cornelian Gaius Seius sau de a reclǎdi casa lui Gaius Seius sau sa nu mai ceri de la Gaius ceea ce. Însǎ nu putea cere sǎ dea mai mult decât a primit prin testament. Teză de doctorat în ştiinţele juridice . putea sǎ cearǎ fideicomisarului sǎ transmitǎ nu numai lucrul ce i-a fost lǎsat lui. dar şi pe cele singular ca sǎ rǎmânǎ intactǎ o pǎtrime din ereditate. Justinian a considerat de cuviinţǎ sǎ. Totuşi. 13. 106 . în temeiul cǎruia obiectul legatului iniţial devenea inalienabil. cit. Ţerek. 19 G. devoluţiunea acestuia urmând voinţa testatorului iniţial.mi datorezi mie” Fiduciarul avea dreptul de a reduce nu numai fideicomisele ereditare. era o liberalitate particulară. cit. De exemplu. care nu dǎdea fideicomisarului nici drept de creanţǎ.l limiteze la patru generaţii.

223. op. cit. dacǎ refuza sǎ jure. Aceeaşi procedurǎ putea fi urmatǎ şi atunci când o persoanǎ care avea o astfel de însǎrcinare era un legatar sau chiar un fideicomisar. 111. Danielopolu. Bob. fideicomisarul jurând mai întâi pe propria lui bunǎ-credinţǎ. cit. op.D. 21 În ceea ce priveşte proba fideicomisului.D. op. el era necondiţionat obligat sǎ ducǎ la îndeplinire sarcina primitǎ. putea fi dovedit printr-un act scris sau prin intermediul a cinci martori. pp. in sarcina unui alt fideicomisar singular. 221-222.i plǎteascǎ valoarea respectivǎ.însǎrcinatǎ cu ducerea la îndeplinire a voinţei testatorului trebuia sǎ-l cumpere şi sǎ. Bob.. M.un cuvânt. 22 20 V.. p. în sarcina unui donatar mortis causa. iar eredele nega în mod perfid existent oricǎrui fideicomis. Hanga. în sarcina oricǎrei persoane care primea ceva mortis causa de la de cujus. 20 Un fideicomis singular putea fi pus în sarcina unui erede ab intestat. Dacǎ persoana care avea aceasta sarcinǎ afirma cǎ a transmis. Dacǎ nu era niciun martor sau mai putin de cinci martori. cit . Hanga. putea cere apoi eredelui sǎ jure cǎ n-a auzit niciodatǎ pe testator cǎ a spus ceva în aceastǎ privinţǎ sau. în sarcina unui erede testamentar. dar cǎuta sǎ sǎ tragǎ profit din subtilitǎţile formale ale legii. 21 14 .. G. într. existent fideicomisului era legal doveditǎ.l transmitǎ terţului sau sǎ. p. M. 22 V. în sarcina unui fideicomisar de ereditate.

din anumite motive. este deplin justificată. care sǎ primeascǎ moştenirea în cazul în care fiul sǎu impuber nu ar fi supravieţuit tatǎlui. a suferit pe parcurs numeroase modificări ajungând în final să fie similar cu legatul atât în ceea ce privea condiţiile de fond. Alexandresco. Aşadar. caducǎ sau fǎrǎ putinţa de a-şi produce efectul esenţial scontat 24 . reînvierea fideicomisului de ereditate sub numele de „substituţie fideicomisară”. instituţia din care s-a inspirat legiuitorul francez în reglementarea substituţiilor fideicomisare. . de asemenea. V. nu se regǎseşte enumerată printre substituţiile dreptului roman. Aşadar. 1104. 23 Fideicomisul nu a fost privit în raport cu acestea nu pentru că nu ar fi constituit în sine o substituţie. mecanismul de funcţionare fiind chiar similar. dar ar fi murit înainte de a fi atins vârsta pubertǎţii. testa şi faţǎ de un terţ. Cauza care a determinat crearea fideicomisului nu a fost aceea de a a înmulţi şansele ca un cetǎţean roman sǎ rǎmânǎ cu erezi aleşi de el. substituitul era moştenitorul tatǎlui. anume substituţiile vulgarǎ. cit. era pus în imposibilitatea de a testa. pp. Era o instituţie prin intermediul cǎruia pǎrintele de famile testa în favoarea fiului sǎu ce se afla sub putere pǎrinteascǎ şi. prin starea minţii sale. Noţiunea de substituţie Fideicomisul. nu era decât un testament fǎcut pentru altul. iar dacǎ fiul era moştenitorul tatǎlui însǎ murise impuber. op. ci condiţiile mult prea severe care se cereau pentru a putea dispune post mortem. cit. Ciucǎ. Substituţia vulgarǎ sau obişnuitǎ era aceea prin intermediul cǎruia testatorul substituia un alt moştenitor pentru cazul în care cel instituit în primul rând nu ar fi putut sau nu ar fi voit sǎ fie moştenitor. pentru că reprezenta o modalitate de eludare a legii. pupilarǎ şi quasi-pupilarǎ ori exemplarǎ. op. ci pentru că interesul care stătea la baza uzitării lui diferenţia. 15 . făcându-se astfel şi o delimitare între această instituţie 23 24 D.M. Substituţia quasi-pupilarǎ. Fideicomisul a fost raportat mereu la instituţia legatului întrucât era o alternativă a acestuia şi. era şi moştenitorul fiului. Ea permitea pǎrintelui de familie de a alege un moştenitor copilului care. numitǎ şi exemplarǎ nu era decât o întindere a substituţiei pupilare. 497-498. Substituţiile din dreptul roman presupuneau instituirea subsecventǎ de erede testamentar pentru eventualitatea în care. Substituţia pupilarǎ era un atribut al puterii pǎrinteşti. cât şi cele de formă.. ca şi cea pupilarǎ. p. ori ar fi supravieţuit.2. Substituţia quasi-pupilarǎ. instituirea primarǎ eredului ar fi rǎmas invalidǎ.1.

Editions Montchrestien.D. 27 M. Tome IV-II. prin intermediul privilegiul primului nǎscut nu se putea asigura pǎstrarea bunurilor în familie dacǎ moştenitorul era risipitor 25 . Bocşan. Ed. 2. autoritatea politică. Căderea Imperiului Roman a dus la dispariţia normelor edictate în interiorul acestuia şi. Bucureşti. Universul Juridic. odatǎ cu renaşterea dreptului roman. Drept privat roman . pe care proprietarul voia să o păstreze întreagă şi neîmpărţită. Pe când fideicomisul roman avea funcţia de a face ca prin intermediul fiduciarului (care nu era un adevărat succesor. 580. Molcuţ. aşadar. Paris. prin aceasta. în dreptul feudal. Bucureşti. practica dovedeşte că mecanismele specifice fideicomisului de ereditate graduale au reapărut. Practică testamentară. obligaţi sǎ rǎmânǎ bogaţi. intermediarul era un adevărat succesor. 2002. fară a fi consacrate expres. să şi-o menţină şi să şi-o apere căci. mari întreprinderi de manufactură. De aceea. anume pǎstrarea intactǎ a averii familiei.L. dar având forţă juridică în virtutea cutumelor specifice acelor vremuri. p. figură juridică care se apropie de forma iniţială a fideicomisului roman. 1966. H. în secolul XII în sudul Franţei şi în secolul XIV în ţǎrile cutumiare 26 . Mazeaud. 26 16 . Totuşi. îmbrǎcând privilegiul primogeniturii. care era adevăratul beneficiar. dar nu putea să primească direct. Rosetti. în cazul substituţiei fideicomisare. Jurisprudenţă română 1865-2001 . J. 231. sporind astfel forţele de producţie şi creând astfel între oameni condiţiile unor noi raporturi de producţie. Leçon de droit civil. 169. moşia. Bogaţii erau. 27 Astfel. p. alături de modestele ateliere meşteşugăreşti ale epocii feudale. Ei trebuiau sǎ rǎmânǎ stǎpâni pe mijloacele de producţie.şi fideicomisul simplu. p. substituţiile fideicomisare au ajuns să alcătuiască instrumentul juridic care permitea nobilimii feudale să-şi menţină puterea economică şi. Aşadar. Mazeaud. a fost necesarǎ crearea unui mecanism care sǎ atingǎ aceastǎ finalitate. principiul care stǎtea la baza fideicomisului de familie a fost generalizat. 2011. pentru ca acea clasǎ din care fǎceau parte sǎ poatǎ continua explorarea ţǎrǎnimii aservite. 25 E. din generaţie în generaţie. cu timpul. astfel că nu avea sarcina de a conserva) să transmită bunuri fideicomisarului. Succession. Totuşi. pe cale de consecinţă a dus şi la dispariţia fideicomisului. Liberalites . în mâinile urmaşilor săi. Clasă în ascensiune în acel timp. Ed. Apariţia substituţiei fideicomisare În societatea feudală pricipala bogăţie o reprezenta pământul. burghezia începe să construiască. dezvoltarea forţelor de producţie a adus cu sine ivirea burgheziei pe arena istoriei. căruia fideicomisul nu îi era substituit decât la deces.

C.. de credit pentru invenstiţii şi funcţionarea întreprinderilor. îl făcea să stoarcă pământul cât mai mult. la moartea sa. substituţiile au ajuns sǎ fie interzise definitiv întrucât 28 B. totul. p. II. deoarece ele dădeau dreptul fiecărui cetăţean să stabilească un ordin de succesiune particular al familiei sale. În al doilea rând. Cod civil adnotat cu trimiteri la doctrina franceză şi română şi jurisprudenţa completă de la 186 81925. op. crea un fel de bunuri de mână moartă familiale. 311. reduse a implora sprijinul şi binefacerea posesorului unui patrimoniu care ar fi trebuit să fie comun şi aceasta nu numai pentru o scurtă perioadă de timp. fiind oculte. naşterea industriei moderne reclama o sporire a acestei producţii.l îndemna să îmbunătăţeascǎ exploatarea. în directă contradicţie cu principul liberei circulaţii a bunurilor. iar atât cei care produceau mărfurile. timp de generaţii. XI. În primul rând. întreaga avere ajungea în mâna celui dintâi născut dintr-o familie. 2008. Hamangiu. dimpotrivă. 360 apud M.Manufacturile aveau însă nevoie de imobile pentru a se întemeia şi a se dezvolta. Ed. Nimic nu. o modalitate a proprietăţii funciare. grevatul fiind obligat să transmită. Odatǎ cu revoluţia francezǎ. C.. oricare ar fi fost urmările. Nevoile economice ale burgheziei în ascensiune veneau în conflict cu vechile aşezări juridice feudale. care alcǎtuiau tot atâtea frâne ce stânjeneau dezvoltarea producţiei şi schimbul de mărfuri. prin intermediul unei ordonanţe din 1560. ca dânşii să poată perpetua splendoarea neamului. În sfârşit. nu era decât un fel de uzufructuar.H. şi aşa din fiu în fiu. ci pentru secole. 1. p. Clauzele de substituţie. Instituţia fideicomisară constituia. prin urmare. imobilizarea proprietăţii funciare. Substituţiile fideicomisare apăreau ca o piedică ce trebuia sfărâmată. Cum observa un autor burghez. Préameneu. cit . Eliescu. 3. 29 17 .”28 4. Beck. de o producţie agricolă sporită pentru ca muncitorii care lucrau la ele să poată fi hrăniţi. potrivite pentru o economie naturală. 29 Inconvenientele create de acestea au provocat o reacţie din partea puterii roiale şi din dorinţa de a restrânge puterea nobiliarǎ. Bucureşti. 206. prin oprirea de a înstrăina şi de a greva impusă substituţiilor succesivi. Locré. lăsând în sărăcie o serie de alte rude. p. cât şi comercianţii care le distribuiau aveau nevoie de capitaluri. „în familiile cărora substituţia le asigura conservarea celor mai mari averi. Exposé des motifs du titre des donations. alcătuiau o cauză de nesiguranţă a creditului. care stânjenea creşterea producţiei agricole într-un timp când. fiecare generaţie era pătată de un ruşinos faliment. regele a limitat substituţia fideicomisarǎ la douǎ generaţii. bunurile inalienabile ce a moştenit. dimpotrivă. iar pe cele existente deja le-a redus la patru generaţii. 2. vol.

tatăl. 31 H. J. civ. liberalitatea către nepoţi trebuia să se încadreze în limitele cotităţii disponibile. 32 Art. 31 Ulterior. 35 V. erede sau legatar este însărcinat cu obligaţia de a conserva şi a transmite unei a treia persoa ne este nulă chiar şi faţă de donatar. 33 Reforma dreptului succesoral francez din 2006 34 a adus cu sine înlocuirea dipoziţiilor. alin. Totuşi. soră în cazul descendentului fără descendenţă proprie – art.fr/affichCode. 896 fiind abrogat de Legea din 13 mai 1835. în mode egal. nicio discriminare de vârstă sau sex neputând fi introdusă . respectiv frate. op. p. rămânând în vigoare până la data de 1 ianuarie 2007. L. c) în cazul grevării copiilor. Mazeaud. respectiv 1057-1061 C. Excepţia rezervată donaţiilor făcute şefului statului a avut cea mai scurtă existenţă. 1048 şi 1049 din acelaşi act normativ.gouv. 30. op. O rice dispoziţie prin care un dontatar. După cum lesne se poate observa. p. sunt reprezentate de liberalităţile graduale şi reziduale reglementate în articolele 1048-1056. substituţiile fideicomisare. prin substituţii perpetue în favoarea persoanelor arǎtate prin însǎşi legea instituţiunii. 227. erede sau legatar. 896 teza finală. Operaţiunile „autorizate prin lege”. mai sus prezentate. civ. la nivelul legislaţiei franceze. modificat prin Legea nr. cu valoare de principiu 32 . L.. civ. întrucât cunoştea unele atenuări reglementate în art. francez prevedea că „Substituţiile sunt prohibite. Macovei. excepţiile prin care mama. Natura juridică a substituţiilor fideicomisare . Mazeaud . 29. 580. b) substituţia nu putea cunoaşte decât un singur grad . Seria Ştiinţe Juridice nr. printre codiţiile de valabilitate ale substituţiei putem reţine: a) era necesară gratificarea tututor nepoţilor (născuţi. francez. C. francez de la 1804 a preluat soluţia datǎ prin decret interzicând. sau sora puteau apela la substituţii pentru a-şi gratifica prin testament sau donaţie nepoţii (calitatea de instituit având-o copii în cazul mamei şi tatălui. fr. 1048-1074 C. civ. p.cit.acestea contraveneau idealurilor promovate de revoluţionari (în special egalitatea socială) şi implicit realităţilor determinate de noua organizare socială 30 . Analele Universităţii „Constantin Brâncuşi” din Târg u Jiu. civ. Stoica. Stoica. op.) au făcut periodic obiectul reformelor legislative. 728/2006 privind reforma succesiunilor şi a liberalităţilor intrată în vigoare din 1 ianuarie 2007. art. f r. art. 896 având în prezent următoarea formulare: „Dispoziţia prin care o persoană este însărcinată să conserve şi să remită unui al treilea nu produce efecte decât în cazul în care este autorizată prin lege”.. concepuţi sau care se vor naşte după decesul dispunătorului).legifrance. Interdicţia nu era absolută. cu un nou capitol. 18 . 34 v. http://www.. p. C. 896 din vechiul C. Dragu. cit. Dragu. cit. 3 al art. această substituţie era permisă doar în cadrul familial restrâns.L. 2/2009. Napoleon le-a restabilit sub numele de majorate care nu erau altceva decât donaţii alipite de un tilu de nobleţe care se transmitea cu însuşi titlul. fratele. În schimb..” 33 C.do?cidTexte=LEGITEXT000006070721 . 35 30 V.

l ca să ţie şi să păzească. R. 216 .. a treia. acestea recunoşteau valabilitatea substituţiilor fideicomisare. eredele instituit sau legatarul va fi însărcinat de a conserva şi a remit e la o a treia persoană. se prevedea că . Deci. Astfel. 803 C.Substituţiile sau fideicomisele sunt prohibite. chiar în privirea donatarului. în „Adunarea” lui Andronache Donici.l. Cel întâi scris moştenitoriu se numeşte rânduit şi moştenetce trăind ori voind sau nefăcându-se nevrednic moştenirii. civ francez. 1958. 2009. II. Ed. p. iar cel de al doilea se numeşte subrânduit şi moşteneşte întâmplându-se a nu moşteni rânduitu murind sau lepădându-se de moştenire ori făcându-se nevrednic şi aceasta se numeşte obicinuita subrânduire”. acela ce este însărcinat în fideicomisarul nu poate întru nici un chip a înstrăina vreun lucru din moştenirea ce i s-a încredinţat a o păzi pentru altul” 36 Codul Calimach apărut în anul 1817 la Iaşi şi care cuprindea în materie testamentară dispoziţii referitoare la limba de moarte. Ediţie critică . 37 Sub legiurea Caragea. dovada reprezentândo strădaniile doctrinei şi jurisprudenţei de a interpreta unele dispoziţii neclare din testamente în sensul că nu ar reprezenta substituţii fideicomisare şi.. Stănescu. legatul rămăşiţei. Ed. cuprindea de asemenea o dispoziţie privitoare la această instituţie în art. 2014. Deak. a III-a. de la 1864 deveniseră de multă vreme anacronice. Dogaru. În art. a patra. C. 37 19 . 315. Codul Calimach. sau toată moştenirea sau numai o parte dintrânsa pentru rânduitul moştenitor (care se numeşte în pravilă fideicomisaru) arătându-se foarte curat gândul şi voinţa ce are. Bazele dreptului civil. la formele testamentului. 227228. Tratat de drept succesoral. Bucureşti. ş. Succesiuni. deşi nu conţinea nicio prevedere privitoare la substituţiile fideicomisare. Editura Universul Juridic.În ceea ce priveşte reglementările vechiului drept românesc. V.Beck. 38 F. a eredelui numit sau a legatarului”. una dintre preocupările importante ale legiutorului a fost să reglementeze corespunzător materia substituţiilor. p. la revoc area şi nulitatea testamentului. va fi nulă. pravilă apărută în 1814. de a valida anumite figuri juridice (fideicomisul fără obligaţie. Ed. îndatorându. V. vol. se face următoarea menţiune cu privire la substituţia fideicomisară: „Asemenea poate să lase omul moştenirea sa la unul.c. Cu ocazia elaborării actualului C. Popescu. 38 Noua reglementare a adus cu sine 36 I. orice dispoziţii prin care donatarul. civ. 770: „după întâia rânduire de moştenitori poate testatorul să facă şi subrânduire (substituţie) adică a doua. neînsuşindu-şi însă niciuna dintre excepţiile stipulate de C.H. civ.. în plus. Legiutorul român din 1864 a interzis substituţia fideicomisară. Bucureşti. orânduire de moştenitori. dublul legat condiţional) prin care să diminueze sfera de aplicare a substituţiilor fideicomisare. s-a admis de asemenea valabilitatea substituţiilor fideicomisare. Academiei Replublicii Populare Romîne. pp. deşi acesta a reprezentat sursa de inspiraţie în consacrarea principiului prohibiţiei substituţiilor fideicomisare. civ. vol. Prevederile consacrate de C.

20 .o atenuare a principiului prohibiţiei substituţiei fideicomisare. consacrându-se prin norme de excepţie cazul substituţiei fideicomisare permise. aspect pe care îl vom trata în capitolul următor.

inm-lex. R. Ed. denumit substituit. denumită instituit. civil. Potrivit regulilor de tehnică legislativă nu este recomandat ca denumirea unei secţiuni să coincidă cu denumirea unui articol tocmai pentru confuziile pe care le poate crea. M. civ. 86. Noul cod civil. iar doctrina şi jurisprudenţa create până în prezent. 993-994 alin. este mai convenabilă decât cea iniţială. prin titlul secţiunii a 3-a „Substituţiile fideicomisare” se creează aparenţa existenţei a două instituţii juridice distincte. raţiunea constând în aceea ca în primul articol din aceasta să se prevadă că respectiva figură juridică „prin care o persoană. nu produce efecte decât în cazul în care este permisă de lege 41 . 2012. 2013. 2011(în continuare citată cu loc. denumirile marginale „Noţiune” şi respectiv „Substituţia fideicomisară” lasă impresia unei singure instituţii. Hamangiu.R. rămân pline de însemnătate în aceasta materie. substituţiile fideicomisare rămân în continuare nule absolut.C. Aşadar. 993-1000 C. ipotezele în care este premisă regăsindu-se în articolele următoare prin reglementarea substituţiilor fideicomisare ( v. 40 Iniţial secţiunea a fost intitulată „Substituţiile”.N. prelegere susţinută în cadrul Conferinţelor I. Ed. desemnat de dispunător. Stănciulescu. ci trebuie interpretată în sensul că ea este permisă aşa cum este reglementată în Secţiunea a 3-a din Capitolul I al Titlului III. Hamangiu. civ. civ. vol. Soreaţă. G. desemnat de dispunător. altfel noţiunea de substituţie ar fi fost restrânsă nespus de mult. Bucureşti. M. ceea ce ar însemna a contrario că ea ar fi lovită de nulitate în cazul în care se stipulează în acest sens ori legea interzice expres ori tace. este însărcinată să administreze bunul sau bunurile care constituie obiectul liberalităţii şi să le transmită unui terţ. L. considerăm că modificarea denumirii secţiunii în „Substituţii fideicomisare”. (G.) 21 . 40 Coroborând cele două articole tragem concluzia că actualul C. Hamangiu. 2013. Noutăţi legislative în materia succesiunilor introduse prin noul Cod civil . septembrie. Instituţii de drept civil în reglementarea noului Cod. nu produce efecte decât în cazul în care este permisă de lege”.. deşi atrage numeroade critici. „Liberalităţile” din C. Boroi. .. Noţiune Art. doctrină şi jurisprudenţă. respectându-se dispoziţiile art. adaptate corespunzator. Comentarii. 1 C.II. Bucureşti.ro/NCC/video1. iar prin articolul urmatorul se dispune că „O liberalitate 39 v. p. p. 605. cit. sub rezerva respectării condiţiilor restrictive prevăzute de lege. civ. denumit substituit. în schimb. 993 C. Frenţiu. Sediul materiei În doctrină 39 au fost exprimate rezerve cu privire la dispoziţiile imprecise şi contradictorii ale art. 81. 41 Sintagma conform căreia dispoziţia ce cuprinde o substituţie fideicomisară nu produce efecte „ decât în cazul în care este permisă de lege” nu se interpretează în sensul că o asemenea dispoziţie e valabilă numai atunci când legea permite expres acest lucru.) În ceea ce ne priveşte. p. Ed.M. denumită instituit. este însărcinată să administreze bunul sau bunurile care constituie obiectul liberalităţii şi să le transmită unui terţ. Bucureşti. civ. a pemis substituţia fideicomisară.html. 2. ) http://www. Substituţia fideicomisară – reglementare actuală: aspecte generale 1.. Popescu. II. prevede că „Dispoziţia prin care o persoană.

” Comparând dispoziţiile legale cu cele ale Codului civ. este lipsită de eficacitate. am fi în prezenţa unor alte liberalităţi afectate de modalităţi şi ar rămâne la latitudinea instanţei să decidă dacă suntem în prezenţa unei fraudări a legii. la decesul său.H. indisponibilizarea unui bun fiind permisă doar în cazurile prevăzute în mod expres de către legiuitor. din 1864. subcapitolul 6. Spre deosebire de vechea reglementare. respectiv de a primi prin liberalităţi. C. de a administra bunurile care constituie obiectul liberalităţii şi de a le transmite. Ed. Bucureşti. 993 si cea din art. „Condiţii de validitate”. 81. dacă momentul transferului nu este reprezentat de momentul decesului.M. inst ituie în sarcina legatarului. S-a considerat că dacă momentul transferului este reprezentat de momentul decesului instituitului. p. 42 A fost exprimată opinia conform căreia elementul care creează diferenţa între substituţia reglementată prin art. 42 43 44 I. civ. de asemenea trebuie luat în considerare faptul că transferul dreptului operează direct de la dispunător pentru ambii gratificaţi. în lumina căreia instituitul avea obligaţia de a conserva bunurile vizate de liberalităţi. 2. după caz. Dreptul la moştenire în Codul civil .. 36. Celălalt principiu a cărui nerespectare atrăgea nulitatea absolută în vechea reglementare. M. constatăm că această instituţie beneficiază în mare măsură de aceeaşi definiţie. nu mai este incident în această materie întrucât mecanismul operării acestei instituţii a suferit modificări 44 . 2013. inte nţia legiutorului fiind aceea de a opri ca instituţia substituţiei fideicomisare să fie folosită pentru a eluda dispoziţiile legale ce instituie anumite incapacităţi de a dispune. Beck. donatar sau legatar. 22 . în caz contrar neexistând motiv a se anula liberalitatea. Ed. substituţia îşi va produce efectele în timpul vieţii instituitului şi dacă ar urma a-şi produce efectele în timpul vieţii instituitului.poate fi grevată de o sarcină care constă în obligaţia instituitului. Soreaţă. interdicţia de a stabili ordinea succesorală a altei persoane. a donatarului obligaţia de a administra bunurile cu care a fost gratificat. Raţionamentul care stă la baza interdicţiei îl reprezintă respectarea principiului liberei circulaţii. anume.2. v. 994 este reprezentată de momentul la care urmează a opera transferul dreptului asupra bunului ce face obiectul liberalităţii de la instituit către substituit. Genoiu. 210. p. actualul C. incidente în materia substituţiei fideicomisare. infra capitolul II. cit. op. p. secţiunea 6. incapacităţile de a primi impuse fiind impuse şi substituitului. substituitului desemnat de dispunator. 43 Nu raliem la această opinie întrucât. aşadar nu poate fi vorba de o ocolire a incapacitătilor.

b) succesivitatea liberalităţilor este dependentă de moartea primului gratificat. 201). Boroi. simplele recomandări. Ang helescu. trebuie să fie folosiţi termeni din care să se poată deduce cu destulă precizie că testatorul a voit să impună voinţa sa instituitului de a administra şi a remite averea la substituit. Bucureşti II. condiţie care este distructivă de orice obligaţie: legatarii particulari nu au niciun titl u. M.. nr. Curs de drept civil. de a administra şi de a transmite. care au acelaşi obiect. Bucureşti. gratificatului următor. Elementele substituţiei fideicomisare Pentru a ne afla în prezenţa unei substituţii fideicomisare este necesar ca dispunătorul să gratifice două sau mai multe persoane cu liberalităţi succesive. Aşadar. niciun drept de a constrânge pe soţia defunctului” (C. p. nu poate constitui o obligaţie juridică – sarcină 45 în înţelesul tehnic – . Aşadar clauza respectivă nu este nulă. dorinţe sau rugăminţi nu sunt de ajuns pentru a da naştere unei substituţii fideicomisare. ci trebuie ca substituitul să poată avea o acţiune în contra instituitului în cazul în care acesta “ar refuza” a îndeplini dispoziţiile testamentare şi printr-o simplă rugăminte 46 nu putem scoate această acţiune. dar fundamentarea este greşită. 2012. (v. Soluţia este corectă. Ed. a gratificatului anterior. la moartea sa. adică o legătură de drept care să constituie pe instituit debitor şi pe substituit creditor. a 2-a revăzută şi adăugită. Primul gratificat (gratificatul anterior în cazul substituţiilor fideicomisare mai mari de un grad) este obligat să administreze şi să transmită. denumit substituit. substituţia fideicomisară presupune întrunirea cumulativă a următoarelor elemente: a) dispunătorul gratifică două sau mai multe persoane diferite prin liberalităţi succesive. Prima caracteristică: instituirea unei obligaţii juridice în sarcina grevatului O simplă dispoziţie precativă scrisă în testament. G. Totuşi.A. impuse gratificatului de către dispunător (v. cit.D. Bob. 24) 23 . 3. Pentru a înţelege mai bine modul de operare al acestei instituţii vom dezvolta fiecare caracteristică în parte. 46 „Considerând că sarcina impusă legatarei de a da colateralilor testatorului « dacă va voi» constituie o obligaţie potestativă din partea debitoarei. prin urmare. având acelaşi obiect. Partea generală. a gratificatului anterior. Aşadar.1. evetualitate ce depinde de libera alegere a moştenitoarei instituite. ci dă naştere unui drept eventual al colateralilor. Hamangiu. c) dispunătorul impune respectarea unei obligaţii juridice pentru primul gratificat. ea nu consimte la asumarea vreunei obligaţii pur potestative.A. întrucât legatara nu este în raporturi contractuale cu testatorul. Singura obiecţiune ce s-ar putea aduce este că pentru instituit o simplă rugăminte e de ajuns ca onoarea şi conştiinţa să-i impună a urma astfel cum îl roagă testatorul. după caz. 96/ 1887). dinspre particular spre general. dec. după caz. obiectul liberalităţii. a face sau a nu face. p. 45 Sarcina este o modalitate specifică liberalităţilor şi constă într-o obligaţie de a da. d) obligaţia constă într-o dublă sarcină. op. ed. prin care testatorul îşi manifestă dorinţa ca averea să treacă la o a treia persoană la moartea legatarului. C.3.

Hamangiu. Cas. instituind un legatar universal şi îndatorându-l ca. nu există substituţie fideicomisară întrucât substituitul nu este suficient de determinat şi nu se ştie cine anume are dreptul la acţiune. De exemplu. Brăila. C. Totuşi.fideicomisele secrete nu se pot împiedica. I. să o lase cui va crede de cuviinţă” sau „Starea mea nemişcătoare ce se va găsi după moartea mea. 212. 48 În ceea ce priveşte facultatea de alegere a acestuia. 317 în C . „las averea mea lui A pentru ca şi el. p 434 în. această avere va trece de la moştenitori. întrucât substituitul chemat a culege bunurile nu este determinat. 47 Cerinţa instituiri unei obligaţii juridice nu este îndeplinită nici în cazul în care cel deal doilea gratificat nu este determinat. cât va trăi. 24 . lăsată la dispoziţia instituitului. precum nici moştenitorii săi. p. căci testatorul n-are decât să roage verbal pe institituit ca să treacă averea. mai 91/83. nu există substituit şi prin urmare nu există substituţie. Hamangiu. 213. B.. la moştenitori” 50 . cit . Hamangiu. ea nu va avea dreptul de a o înstrăina. unui al treilea şi instituitul fiind om de onoare va îndeplini această dorinţă deşi nu este scrisă în testament. deşi proprietatea moştenitoarei mele. de exemplu. p. pentru ca la moartea să le lase pentru operă de binefacere sau de cultură. op. p. „copiii mei”. cit. în revista „Dreptul” nr. p. „familia mea”. op. Trib. la moartea sa. nu există substituţia fideicomisară când testatorul. p. prin urmare. ci chiar în mod tacit sau implicit. 49 De exemplu. la moartea lui. I. op. 59/83.l are. 113/97 B. 209. nu suntem în prezenţa unei substituţii fideicomisare întrucât nu se ştie cine are dreptul la acţiune pentru a reclama beneficiul substituţiunii. Cas. În ceea ce ne priveşte. 47 48 49 50 C. considerăm că şi în cazul în care facultatea de alegere este limitată. să nu înstrăineze imobilele succesiunii. nimeni nu. 209. cit. 143/82. nu este obligatoriu ca să fie arătat în mod expres.

neexistând obligaţia de a administra şi nici de a transmite bunuri determinate. Interesul legitim al clauzei de inalienabilitate poate fi al dispunătorului (spre exemplu. Nu putem considera că suntem în prezenţa unei substituţii prohib ite. şi dacă există un interes serios şi legitim”. cu sarcina pentru aceasta de a lăsa moştenitor pe un terţ. 125 apud. în Noile Coduri ale României. Ed. prin intermediul legatului ce-l va lăsa în favoarea sa. iar în caz de litigiu.2. acesta îşi rezervă uzufructul bunului şi vrea să-şi garanteze drepturile asigurâdu-se că va avea mereu de-a face cu acelaşi proprietar). substituţia fideicomisară presupune un termen fix şi independent. al dobânditorului gratificat (reputat ca prodiguu) sau chiar al unui terţ. 25 . Liberalităţile reziduale Obligaţia impusă de către dispunător trebuie să constea atât sarcina de a administra. nu suntem în prezenta acestei interdicţii. 2 C. meubles. 51 E. 2011. ca o sarcină a liberalităţii. art. Clauza de inalienabilitate. Dacă dispunătorul lasă un legat sau încheie o donaţie doar cu sarcina pentru gratificat de a administra şi de a nu înstrăina bunurile care reprezintă obiectul liberalităţii. Se observă că spre deosebire de substituţia fideicomisară. p. la cerere. Carbonier. J. care începe să curgă de la data dobândirii bunului. Droit civil. să.3. ci ne-am putea afla în prezenţa unei clauze de inalienabilitate. 627 alin. spre deosebire de clauza de inalienabilitate. Presses Universitaires de France. Ed. Conform art. civ. Aşadar. a 10-1. Paris. Terţul nu va deţine vocaţia la moştenire de la dispunător. civ. decesul instituitului. în cazul căreia termenul este strâns legat de interesul legitim.i plătească o rentă viageră. însă numai pentru o durată de cel mult 49 de ani. îi atribuie judecătorului competenţa ca. ed. ci de la legatară. 1980. trebuie dovedită. Limitele juridice ale dreptului de proprietate reglementate de noul Cod civil . fiind o premisă de la care pornește toată instituția substituțiilor fideicomisare. nu suntem în prezenţa unei substituţii fideicomisare. în cazul căreia interesul serios și legitim se prezumă că există. aceasta condiţie trebuie îndeplinită. 627 C. dacă testatorul lasă bunurile sale soţiei sale. Les bien Monaie. cât şi cea de a transmite. Bucureşti. 129-129. aceleaşi prevederi sunt aplicabile chiar dacă interesul care a justficat inalienabilitatea nu a dispărut. în cazul clauzei de inalienabilitate. dispariţia interesului poate aduce înlăturarea clauzei indiferent dacă termenul stabilit nu s-a împlinit. Chelaru. Universul Juridic. pp. „prin convenţie sau testament se poate interzice înstrăinarea unui bun. 51 În cazul în care interesul care a justificat inalienabilitatea a dispărut. dar cererea dobânditorului este fondată pe un interes superior. să autorizeze pe dobânditor să dispună de bun. De asemenea. A doua caracteristică: sarcina de a administra şi a transmite. căruia gratificatul trebuie. dacă se impune doar una dintre sarcini. immebeubles.

vocaţia legatarului nefiind universal. iar acesta nu este ţinut de obligaţia de a suporta pasivul succesoral). 33). Hamangiu.. în termenul de 49 de ani. Astfel. Într-o altă opinie.A. în concret.O altă deosebire este că prin intermediul folosirii acesteia nu se poate împiedica transmisiunea pe cale succesorală a bunului la care se referă. secţiunea 6. 125. p. devin inalienabile în ipoteza predecesului instituitului în raport cu substituitul.” Aşadar. 52 Considerăm. cit. civ. Publicitatea imobiliară în concepţia noului C. obligaţie care nu este încălcată prin înstrăinarea bunului.). precizăm că substituția fideicomisară permisă este în acord cu dispoziţiile privitoare la clauza de inalienabilitate. Chiş .. elementele ei particulare nefiind în conflict cu normele de ordine publică. în „Revista română de drept privat” nr. op. În opinia unor autori. 2012. 1001-1005 ceea ce în lumina dispoziţiţiilor C. nulitatea substituţiei fideicomisare mai mare de un grad izvorăşte tocmai din dorinţa legiutorului de a limita pe cât se poate prerogativa omului de declara un bun inalienabil. de la 1864 purta numele de „legatul rămăşiţei”. p. cu susbtituţia fideicomisară sau cu legatul prinosului (emolumentul efectiv cules de către legatarul universal după plata celorlalte legate cu titlu universal sau cu titlu particular. Interesul serios și legitim ţine însăşi de esenţa substituţiei fideicomisare permise. reglementează în art. la data decesului instituitului. practic. „Dispunătorul poate stipula ca substituitul să fie gratificat cu ceea ce rămâne. chiar dacă bunul este afectat de o asemenea clauză. p. a căror valabilitate era pusă sub semnul întrebării 54 . din donaţiile sau legatele făcute în favoarea acestuia din urmă. obiect al substituţiei fideicomisare. Civ. de regulă. lângă fideicomisul fără obligaţie şi dublul legat condiţional. că substituţia fideicomisară este o construcţie juridică complexă care include un caz particular de inalienabilitate convenţională 53 . cu precizarea faptului că bunurile. Nu aderăm la această opinie deoarece. spre deosebire de clauza de inalienabilitate. Acesta se încadra în categoria liberatăţilor duble având acelaşi obiect. 54 I. Substituţiile fideicomisare și liberalităţile reziduale în reglementarea Noului Cod civil . infra capitolul II. C. p. 1001 C. Conform art. 53 26 . Ed. Totodată. Genoiu. civ. nu şi în indisponibilizarea bunului. dobânditorul va putea transmite proprietatea asupra acestuia. totuşi. 157. iar termenul reprezentat de decesul instituitului se va încadra. ce poate fi cuprinsă la rândul ei într-o donaţie sau legat într-un testament” (A. cât timp dobânditorul este obligat la rândul său să administreze şi să transmită. la decesul său. în cazul substituţiei fideicomisare. 135). instituitul e obligat a administra şi a transmite. subcapitolul 6. se va întâlni rar cazul unui instituit și al unui substituit de vârste fragede. civ. Acest legat nu trebuie confundat cu acestea. Chelaru.1. care nu îndeplineşte condiţia prezenţei obligaţiei de adminstrare a 52 E. Sub denumirea de „libe ralităţi reziduale”. liberalitatea reziduală reprezintă o operaţiune asemănătoare substituţiei fideicomisare. (v. Civ. 3/2012 (în continuare citat cu loc. cit . 994-1000 C . substituţia fideicomisară este chiar o aplicaţie a clauzei de inalienabilitate susţinându-se că „clauza de inalienabilitate poate să îmbrace forma substituţiei fideicomisare prevăzută de art . moştenitorilor legali sau testamentari.. în cazul liberalităţilor reziduale. „Interesul reglementării”. finalitatea urmărită constă în gratificarea succesivă a două persoane. Pentru a fi atinsă.

asemenea substituţiei fideicomisare. p. în ipoteza în care instituitul este şi moştenitor rezervatar al dispunătorului. la moartea ei. M..). op. persoanei indicate suma aratată în testament. în ordine succesivă. Caducitatea legatului. p. liberalitatea reziduală nu. p. 55 Spre deosebire de substituţia fideicomisară. nu suntem în prezenţa unei substituţii fideicomisare dacă legatul unui imobil este făcut unei persoane cu sarcina de a remite. nici una odată cu cealaltă. Dreptul de retur. . Bucureşti. dispunătorul poate interzice instituitului să dispună prin donaţie de bunurile cu care l-a gratificat. 1002 C.bunurilor care fac obiectul liberalităţii. la moartea sa. 58 Aşadar.. D. un alt lucru sau o s umă de bani unei alte persoane pentru că nu există obligaţia de a administra şi remite imobilul legat. 1049. Totuşi. Alexandresco. Hamangiu. p. civ. 1004 C. substituitului cuvenindu-se numai ce a mai rămas din bunurile cu care a rămas instituitul până la decesul acestuia din urmă. instituitul se bucură de aşa. în consecinţă. Succesiuni . Genoiu. a unui drept de retur a donaţiei sau a unui caz de caducitate a legatului. Ed. instituitul nu poate dispune. ci există un legat cu sarcină. să reţină bunurile sau sumele obţinute în urma încheierii acestora şi nici să încheie acte cu titlu gratuit. op. Substituţia vulgară. Legatul dublu condiţional Pentru a ne afla în prezenţa unei substituţii fideicomisare este necesar să existe cel puţin două liberalităţi având acelaşi obiect. Stănciulescu. de bunurile care constituie obiectul liberalităţii reziduale. bunurile care constituie rezerva succesorală nu mai sunt afectate de obligaţia de transmitere şi. De asemenea. 27 . de aceea fiind numit şi fideicomis fără inalienabilitate. 162. 57 În plus. 55 56 57 58 C. Macovei. Dobrilă. 3. cit . nu una în lipsa celeilalte. au acelaşi obiect şi sunt în favoarea a două sau mai multe persoane diferite. L. 56 De asemenea. prin testament. trebuie să distingem dacă ne aflăm în situaţia unei substituţii fideicomisare.. cit . ci una dupa alta. cit. 523. loc. 2012.l împiedică pe instituit să încheie acte juridice cu titlu oneros.3. po trivit art. 149. întrucât „nu este ţinut să dea socoteală dispunătorului ori moştenitorilor acestuia” de modul în care a dispus de bunurile legatului (art. civ. În cazul operării reducţiunii liberalităţii. A treia caracteristică: liberalităţile sunt executate succesiv. pot fi transmise prin testament. legatarul fiind obligat a remite. I. în favoarea a două sau mai multe persoane desemnate de dispunător şi care liberalităţi să fie executate succesiv.zisă „independenţă patrimonială”.

Universul Juridic. moştenirea să revină nepotului meu X. Ed.Dacă liberalitatea este afectată de retur în profitul dispunătorului.„las pe soţia mea ca legatar universal. pe lângă primul gratificat şi un al doilea care să beneficieze de liberalitate în cazul în care primul nu ar dori sau nu ar putea să o primească. stipularea unui drept de reîntoarcere facută de dispunător în folosul moştenitorilor săi actualmente născuţi sau viitori. De exemplu. vom fi în prezenţa a două liberalităţi succesive. indiferent dacă instituitul sau substituitul decedează anterior donatorului. a II-a.” Şi substituţia vulgară reprezintă o dublă liberalitate având acelaşi obiect. dreptul celui de-al doilea gratificat se naşte. civ. 526 şi urm. Bucureşti. iar dacă ea moare înaintea mea. expresia „drept de retur” nefiind obstacol în calificarea unei astfel de dispoziţii în substituţie fideicomisară. Deak. rezultând substituţia vulgaro. iar dacă condiţia suspensivă se îndeplineşte. nu vom fi în prezenţa unei substituţii fideicomisare. Constituie un astfel de exemplu. Traité pratique de droit civil. Ripert. civ. ci a unei singure liberalităţi. ci alternative. după caz. or dacă substituitul predecedează instituitului. cit. se poate dispune liber de obiectul ei.. în realitate gratificaţi cu toate bunurile care trebuie să li se întoarcă.). după caz a gratificatului şi a moştenitorilor acestuia (art. liberalitatea devenind ineficace în privinţa lui. p. dacă prima se realizează. Prin urmare. Librairie Générale de droit et de jurisprudence. ipoteza în care testatorul desemnează un al doilea legatar. dar în cazul acesteia liberalităţile nu sunt succesive. nu vom mai fi în prezenţa unei substituţii fideicomisare. 60 În ceea ce priveşte caducitatea legatului. dobândind direct de la dispunător. după modelul francez („la substitution compendieuse”). anterioară intrării în vigoare a actualului Cod civil. M. iar cea de-a doua este făcută sub condiţia suspensivă a ineficacităţii celei dintâi. Dacă prin intermediul dispoziţiei prevăzute în actul de liberalitate. 2002. ed. 1016 C. Donations et testaments . Paris. suntem în prezenţa unei substituţii vulgare. 303. nu acceptă liberalitatea. a fost relevantă posibilitatea combinării celor două tipuri de substituţie (substituţia fideicomisară şi substituţia vulgară). Prin urmare. tome V. deoarece moştenitorii dispunătorului sunt. 1071.. Totuşi. ci a unei singure liberalităţi afectate de condiţia rezolutorie a predecesului gratificatului. pentru cazul în care cel dintâi nu poate sau nu vrea să 59 D. substituitul nu acceptă oferta de donaţie. dispunătorul desemnează. 59 Dacă e în profitul unei terţe persoane. Indiferent de care dintre gratificaţi beneficiază de liberalitate. G. op. 60 28 . 61 În literatura de specialitate. lit. 298-299. prevede moartea legatarului şi renunţarea la legat drept cazuri de caducitate a legatului. pp. 61 F.fideicomisară. dreptul celui de-al doilea nu se mai naşte. Alexandresco. Tratat de drept succesoral . constitutie o substituţie fideicomisară. Planiol. art. 1933. pp. a şi d C. Prima este pură şi simplă.

sub condiţia rezolutorie de a muri fără urmaşi.. astfel că al doilea legatar se consi deră proprietar din chiar momentul decesului testatorului. cit. termenii clari şi categorici ai zisei clauze fiind compatibil cu interpretarea dată de către instanţa de fond. iar în ce priveste pe Eforie. în ipoteza în care „ A îi lasă lui B. o atare dispoziţie nu cuprinde două liberalităţi care ar urma să se execute în mod succesiv. p. Deci. a consacrat două principii care guvernau demult timp jurisprudenţa română şi franceză valabile şi astăzi în ceea ce priveşte delimitarea între substituţia fideicomisară şi dublul legat alternatv condiţional şi anume: 1. spre deosebire de substituţia fideicomisară prohibită de art. dacă B moare fără a avea copii. testatorul a supus legatul acesteia unei condiţii suspensive. iar nu o substituţie fideicomisară. instanţa a statuat că „dispoziţia dintr-un testament prin care se lasă un bun unei persoane şi se adaugă că dacă ea va muri înainte de majorat atunci bunul se transmite altei persoane este permisă de lege deoarece. La fel ca în cazul susbstituţiei fideicomisare. Acelaşi teren îi este lăsat de a şi lui C. şi ia naştere. retroactiv. clauza prin care testatorul arată că dacă s-ar întampla ca nepoata să moara înainte de majorat. legatul asupra terenului se desfiinţează în ceea ce-l priveşte. sub condiţia suspensivă. în anul 1931. Genoiu.civ. nr. dacă condiţa se îndeplineşte. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie 64 . căci. atunci primul legatar rămâne unicul beneficiar.” Aşadar. În speţă. iar dacă nu se îndeplineşte. F. având acelaşi obiect.primească bunul legat. urmeaza ca în această situaţie. însă.. în favoarea lui C. ar fi trebuit ca testatorul să fi impus nepoatei sale obligaţia de a păst ra şi remite Eforiei bunul succesoral. din momentul decesului testatorului. 62 I. suntem în prezenţa unui dublu legat condiţional. dar spre deosebire de aceasta. 582/6 mai 1931. Pentru a stabili dacă dispoziţia testamentară a cărei validitate se constată e o substituţie fideicomisară sau un dublu legat alternativ condiţional sub condiţie rezolutorie pentru Primus şi suspensivă pentru Secundus. justifică concluzia că nu există substituţie fideicomisară. care îndeplininduse exclude posiblitatea pentru Eforie de a mai culeg e legatul la moartea numitei. ceea ce însa testamentul nu prevede. op. Curtea a fost autorizată să decidă că dispoziţia testamentară cuprinde un legat dublu condiţional. 63 Spre exemplu. cum că intenţia testatorului a fost să subordoneze un legat în ce priveşte pe prima beneficiară condiţiei rezolutorii a atingerii de către dânsa a majoratului. precum bine motivează şi Curtea. e necesar să se cerceteze voinţa testatorului. Acest criteriu subiectiv care îl dă cercetarea şi interpretarea în fiecare caz a voinţei testatorului e singurul care poate duce la rezolvarea problemei. întreaga avere va trece Eforiei. deosebirea rezidă în faptul că acesta reprezintă dispoziţia prin care testatorul face două legate. un teren. în favoarea a două persoane. 62 În ceea ce priveşte dublul legat condiţional. validitatea dipoziţiei testamentare depindea de împrejurările existente la data deschiderii succesiunii şi de sancţiunea aplicabilă substituţiei fideicomisare. cit. loc. ca sa poată fi vorba de o atare dispoziţie. care însă este rezolutorie pentru primul gratificat (instituit) şi suspensivă pentru cel de-al doilea (substituit). a decesului dânsei înainte de a deveni majoră. ci una singură şi anume: dacă se îndeplineşte condiţia. ca B să moară fără copii.” 63 29 . 297. prin legat este desfiinţat retroactiv şi numai cel de al doilea va avea efect. p. bunul este dobândit de către cel de-al doilea beneficiar direct de la dispunător. 153. la moartea sa altei persoane. Deak . 64 Prin dec. dar sub aceeaşi condiţie. primul gratificat nu are obligaţia de a administra bunul primit. ar fi avut drept consecinţă să atribuie legatul Eforiei. 803 vechiul C. de asemenea.. Într-o asemenea ipoteză. condiţie care dacă s-ar fi realizat. însă testatorul îl obligă pe cel de-al doilea să conserve bunurile primite şi să le transmită.

http://www. A va fi considerat legatar a unui uzufruct cu termen. Deak. precum ar fi în cazul în care testatorul zice las lui A cutare lucru. op. . nr. lui C.4. p. Alexandresco. chiar şi un patrimoniu sau o fracţiune de patrimoniu. S-a spus că în acest caz nu suntem în prezenţa unui legat asupra aceluiaşi lucru. 65 3. dec. ci se realizează în acelaşi moment (momentul încheierii constractului de donaţie. sau în cazul testamentului. cit. D. C. Astfel. normele 65 66 67 68 M. Craiova. să adiministreze) şi să remită bunul unei a treia persoane sau aceea de a testa un dublu legat este. Bocşan. sau când va deveni major. nud-proprietar. p. iar nuda proprietate alteia. Dubla liberalitate în uzufruct şi nuda-proprietate Liberalitatea constituită în favoarea substituitului urmează să se execute doar la decesul instituitului. este lăsat unei persoane. dar voiesc ca lucrul legat să-i fie dat lui B în termen de 10 ani. Dacă restituirea trebuie să aibă loc într-un anumit termen. o chestiune de interpretare lăsată la suverana apreciere a instanţelor de fond. Dreptul de proprietate al lui B se va naşte la moartea testatorului şi numai transmiterea va fi amânată până ce termenul va ajunge la scadenţă. v. iar uzufructul aceleiaşi case lui B şi după moartea lui B. 30 . F.jurisprudenta. op. Cele două liberalităţi nu sunt succesive. Uzufructul lăsat lui B stingându-se. nudul proprietar dispune liber de dreptul pe care îl are asupra bunului potrivit dreptului comun. op. 68 Totuşi. respective cel al deschiderii moştenirii).com. dacă prin instituirea acestor uzufructuri s-ar ajunge la scoaterea bunurilor din circuitul civil. De exemplu. în principiu. acel lăsat lui C este un nou uzufruct. Chestiunea de a şti dacă intenţia testatorului a fost aceea de a însărcina pe un legatar să conserve (în prezent. las nuda proprietate a casei mele din Iaşi lui A. iar obiectul lor juridic – dreptul de uzufruct şi nuda proprietate – este diferit. chiar dacă au ca obiect (derivat) aceleaşi bunuri. 300. ci a două legate deosebite. O altă liberalitate dublă cu acelaşi obiect permisă de lege este dispoziţia prin care uzufructul unui bun.A. 228. 66 Obiectul liberalităţii nu este scos din circuitul civil prin voinţa dispunătorului.D. Restituire independentă de decesul grevatului. iar B. 67 S-a spus că uzufructul aceluiaşi lucru ar putea chiar să fie dat la mai multe persoane pentru ca ele să..2. iar uzufructuarul poate ceda liber emolumentul dreptului său de uzufruct. p. cit . cit.l foloseasca succesiv. sub rezerva de a nu denatura sensul adevărat al unei dispoziţii clare şi nesusceptibile de înţelesuri diferite. A patra caracteristică: succcesivitatea liberalităţilor dependentă de moartea instituitului. 533.. 1115/2007.

Dacă clauzele sunt obscure şi dau loc la îndoieli asupra sensului lor. p. civ. I. întrucât interpretarea unui act juridic trebuie făcută astfel încât să producă efecte juridice. nr. prin urmare. 1 C. în principiu. luate aşa cum sunt scrise. după moartea sa. s-a precizat că respectiva clauza testamentară poate fi înţeleasă atât în sensul că testatorul s-a referit la ipoteza decesului lui I. Sect. p. de asemenea. instanţa a decis că această dispoziţie constituie o substituţie vulgară. Interpretarea dispoziţiilor Conform art. (C . din textul testamentului rezultă fără echivoc faptul că testatorul a înţeles ca întreaga sa avere să revină. 2030 din 17 iunie 2003. după caz. în măsura în care este posibil. Donaţia . 1325 C. dându-se fiecăruia înţelesul care rezultă din ansamblul actului. 71 căci principiul conform căruia clauzele trebuie 69 M. după caz.. cit. Donaţia şi moştenirea. 1039 alin. Pentru situaţia de predeces al nepotului său de frate. intervenit însă înaintea de moartea dispunătorului.P. 1266-1269 C. voinţa lui trebuie să fie interpretată în sensul care dă un efect actului de liberalitate. actele de liberalitate se interpretează după voinţa concordantă a părţilor. Luând în considerare că la data judecării cauzei. De asemenea.E.. ci cele privitoare la clauza de inalienabilitate. Drepturile statului asupra moştenirii vacante. Ed. Jud. comportamentul ulterior încheierii lui etc.D. clare şi necontrazise prin alte clauze din cuprinsul legatului. „ Regulile de interpretare a contractelor sunt aplicabile şi testamentului. 2 C. de natura. iar nu una ilicită sau nulă 69 şi ca atare iluzorie. În ipoteza în care voinţa testatorului ar fi fost în sensul dobândirii de către soţia sa doar a dreptului de folosinţă viageră asupra averii sale ar fi folosit expresii potrivite sau echivalente din 70 31 .) 71 „Apărarea formulată de pârâţi în sensul că prin testamentul în discuţie a fost instituit în favoarea soţiei supravieţuitoare doar legatul uzufructului averii succesorale şi în favoarea lor nuda proprietate. la decesul său. ţinându-se seama de scopul actului încheiat. în măsura in care sunt compatibile cu caracterele juridice ale acestuia. Moştenirea testamentară. 70 Totodată în stabilirea sensului trebuie să se ţină seama. 226. potrivit dispoziţiilor art. fără descendenţi. obiectul actului. ele trebuie interpretate în sensul în care pot produce efecte.E. iar nu în acela în care nu ar putea produce niciunul. În această situaţie s-a pus problema dacă această din urmă dispoziţie testamentară instituie o substituţie fideicomisară sau o substituţie vulgară. Bocşan. iar nu după sensul literal al termenilor. nr.P.incidente nu ar fi cele din materia substituţiilor fideicomisare. op. dar înaintea soţiei. R. Bucureşti. Hamangiu. Aşadar. a donaţiei. str. chiar dacă astfel luate ar fi nule şi fără efect. Astfel. E. 2011. în interpretarea acestuia trebuie pornit de la premisa că dispunătorul a voit să facă o dispoziţie valabilă. voinţa dispunătorului. cât şi în sensul că s-a referit la ipoteza predecesului acestuia faţă de V. civ. trebuie. 1 Bucureşti.P. a fost respinsă de instanţa având în vedere dispoziţiile exprese ale testamentului care nu lasă loc de interpretare. substituţia fideicomisară era interzisă în mod absolut. Astfel. conform art. dispus că. imobilul din Bucureşti. după moartea sa. ceea ce ar constitui o substituţie vulgară.”. clauzele se interpretează unele prin altele. 14. 4. Nica.. întreaga avere mobile şi imobilă urma să fie moştenită de soţia sa.. Prin sen.P.. coroborat cu 1239 alin. În cazul în care clauzele sunt precise. civ. soţiei sale iar ulterior decesului acesteia nepoţilor săi de frate. 56 să revină nepotului său de f rate I. civ. de împrejurările în care a fost încheiat. „Printr-un testament olograf întocmit la data de 2 ianuarie 1951. înaintea soţiei sale. civ. existenţa cauzei actului de liberalitate este prezumată până la proba contrară. Doctrină şi practică judiciară adnotată. ceea c ear constitui o substituţie fideicomisară. iar nu acela care l-ar anula.

sintagme care nu sunt întâlnite în cauză. Într-adevăr. nr. la fel ca în prezent. atât în privinţa substituitului. civ.. p. “substituit” şi nu trebuie să întrebuinţeze întocmai cuvintele „a administra” şi „a transmite”.. 212. 73 5. el nu autorizează pe judecător să înlăture o clauză pe motiv că ar fi nulă după conţinutul ei literal şi sub pretext a intenţiunii testatorului. sentinţa pronunţată nu este definitivă. 206.” (Jud. fiind clari şi precişi. nu dau loc la interpetare. deoarece obiectele acestor legate fac parte din universalitatea bunurilor care este devolută legatarului universal (art. declara o dispoziţie particulară nulă chiar în privinţa legatarului universal. acest percept nu poate fi aplicat când termenii din cuprinsul acestora. or raţiunea art.interpretate în sensul în care pot avea un efect. a eredelui numit sau a legatarului. Dispoziţia trebuie interpretată mai cu seamă după spiritul care a însufleţit pe dispunător în momentul formulării dispoziţiei şi nu numai după vorbele întrebuinţate. iar nu în acela în care nu ar putea avea niciunul. „orice dispoziţii prin care donatarul. să îi substituie o altă clauză care să poată avea efect.1666/2009. 888 vechiul C. 73 Idem . ceea ce a determinat pe legiutor să pronunţe nulitatea dispoziţiilor făcute în opoziţie cu art. Dacă s-ar admite teoria contrară. fiind în curs de soluţionare apelul exercitat în cauza. 803 din vechea reglementare. civ. eredele instituit sau legatarul va fi însărcinat de a conserva şi a remite la o a treia persoana. 32 . “instituit”.com) 72 C. 72 Având în vedere că sistemul folosirea formulelor sacramentale a fost părăsit. p. cât şi privinţa grevatului. care din recunoştinţă faţă de testator ar prefera să respecte mai bine care să reiasă această dorinţă a sa. op. excludea cu desăvârşire admiterea ideii că legatarul universal poate să profite de nulitatea dispoziţiei prin care i s-a impus sarcina de a conserva şi a remite un obiect particular al eredităţii.jurisprudenta.. folosea numai legatarului universal.). a u fost: 1) condiţia că interdicţia nu ar fi eficace dacă s-ar lua lucrul de la substituit numai din mâna substituitului şi nu din mâna grevatului. sent. dispoziţiile imperative în această materie s-ar eluda cu mare înlesnire. Sancţiunea Potrivit vechiului sistem. chiar în privirea donatarului. este evident că acest principiu înceta a fi aplicabil când legea. 803 din vechiul C. d ispunătorul nu trebuie a folosi noţiunile de de “substituţie fideicomisară”. pentru a ne afla în prezenţa unei substituţii fideicomisare.” Cum nulitatea şi caducitatea legatelor particulare. Sector 6 Bucureşti . bazată pe un interes de ordine publică. civ. cit. www. cu excluziunea moştenitorului ab intestat. civ. conform art. va fi nulă. 803 din vechiul C. nu îşi are aplicaţiune decât atunci când temenii literali ai unei liberalităţi pot da loc la două interpretări. Hamangiu.

civ. Pentru menţinerea substituţiunii ar trebui ca erezii îndreptăţiţi a invoca nulitatea absolută să nu facă numai o confirmare. Florescu.cit. Bucureşti. M. 76 În privinţa posibilităţii confirmării nulităţii absolute. Dreptul succesoral în noul Cod civil . 74 75 76 C. Astfel. C. 207-208. sancţiunea care va interveni va fi aceea a ineficacităţii dispoziţiei prin care este instituită substituţia fideicomisară. Acest principiu era aplicabil nu numai când legatarul universal era însărcinat a conserva şi a remite ereditatea înşăşi. libertatea graduală. 888 din vechiul C. adică instituţiunea şi substituţiunea. Dacă actul este lovit de nulitate absolută. Aşadar. p.voinţa acestuia din urmă decât prohibiţiunea legii. nu va fi nulă în totalitate. întrucât consacră substituţia fideicomisară cu un singur grad. în aceeaşi situaţie ca oricare legatar grevat de o substituţie. 1047.. suprimarea. viziunea rămâne aceeaşi. în ceea ce le priveşte. p. a IV-a. atât timp cât nu reiese în mod indubitabil condiţionarea existenţei intenţiei liberale a dispunătorului de executarea către toţi beneficiarii. Macovei. nu era aplicabilă. Imposibilitatea de a scinda cele două liberalităţi era fondată pe un interes de ordine superioară şi nu pe voinţa presupusă a testatorului. ci să încheie o nouă convenţie. părţile nu-i pot da tăria legală nici prin ratificare. cit. 33 . Universul Juridic. 74 Actuala reglementare. celelalte dispoziţiuni conţinute de act rămânând valabile. şi astfel nu poate profita de nulitatea dispoziţiei. nemaifiind necesar să fie constatată de către instanţă. 2) imposibilitatea de a interverti voinţa testatorului. Dobrilă. dar şi atunci când sarcina purta asupra unor bunuri determinate cuprinse în instituţiune. 128. D. 75 Într-o altă opinie. cât şi al fiecăruia din obiectele ce o comp un. de unde urma că voinţa autorului actului de ultimă voinţă era neputincioasă în contra voinţei legii. Hamangiu. op. ed. dreptul de a cere nulitatea revenea moştenitorilor legitimi şi prin urmare lor le profită şi beneficiul nulităţii.. dispoziţia specială din art. cu mai multe grade. op. Ed. ci doar în privinţa liberalităţilor care depăşesc prima substituire. 2013.C. Ceea era afectat de nulitate era numai dispoziţia afectată de substituţiune. căci legatarul universal era în acelaşi timp legatar al eredităţii ca ereditate. a determinat o modificare şi în privinţa sancţiunii aplicabile: se menţine liberalitatea anulânduse numai condiţia. pp. de unde rezulta că ori de câte ori era însărcinat a conserva şi a transmite unui al treilea obiecte certe. el a fost pus. nici prin executare întrucât interesul protejat este de ordine publică.

Dobrilă. 81 F. către un al doilea substituit desemnat de dispunător. adică aceea pr in care dispunătorul stabileşte un singur substituit. Popescu. ulterior recăsătorindu-se. lawyer. De exemplu.german-probate- 34 . 80 Un alt exemplu îl reprezintă situaţia în care dispunătorul doreşte să asigure un trai cât mai confortabil copiilor cu anumite dizabilităţi şi menţinerea unui echilibru în ceea ce priveşte drepturile succesorale ale urmaşilor. 78 Testatorul poate dori a-şi expercita influenţa asupra moştenirii şi după moarte din motive diverse bazate pe sentimente şi/sau pragmatism. op.III. să revină copiilor din prima căsătorie. Klinger. p. Hamangiu. Deak.. Dacă această persoană nu doreşte să. la data decesului său. 129. M. 78 http://www. dar nedorind ca moştenirea să ajungă la copiii dintr-o căsătorie anterioară a soţiei. Gheorghe. Bucureşti. A. poate lăsa bunul soţului. cit. 80 R. 77 1. a lipsei de experienţă a succesorilor sau de a proteja succesorul aflat într-o situaţia nefavorabilă. O primă aplicaţie îl reprezintă cazul unei persoane căreia îi decedează soţia şi care rămâne din prima căsătorie cu unul sau mai mulţi. p.N. R.. iar. Interesul reglementării Legiuitorul nu a rămas insensibil la dorinţa firească a testatorului de a proteja patrimoniul familial împotriva prodigalităţii. Intenţia care stă la baza instituirii unei substituţii fideicomisare este însă dificil de apreciat în situaţii concrete. Astfel o parte din bunuri sunt lăsate de către dispunător unuia dintre copiii săi – bolnav – pentru a avea un trai cât mai confortabil. Ed.R. Popescu. cit . 1042. 2013.html. dar cu sarcina ca acesta să conserve şi să administreze bunurile şi.com/detail/article/preliminary-and-subsequent-heirs-under-german-law-1504.Substituţia fideicomisară permisă Legiutorul validează doar substituţia simplă. la decesul său. Preliminary and Subsequent Heirs under German Law. Macovei. loc. 81 77 C. 79 V.i dezavantajeze pe copii şi nici soţul din a doua căsătorie. poate numi un moştenitor subsecvent acesteia. cit. 79 Avantajul substituţiilor fideicomisare a fost circumstanţiat şi prin raportare la alte situaţii particulare. p. fără a exista posibilitatea obligării acestuia la administrarea bunurilor primite şi transmiterea lor la decesul său. op. îşi numeşte soţia unic moştenitor. să le transmită copiilor celorlalţi fraţi. unică şi neperpetuă. Manual de drept succesoral . 230.

civ. Cadariu-Lungu. care stabilesc expres că bunurile care constituite obiectul liberalităţii vor fi dobândite de substituit direct de la dispunător. 2012. aplicând regulile specifice liberalităţilor afectate de modalitatea sarcinii. 230. nu va putea solicita revocarea pentru neexecutarea sarcinii impuse instituitului. 82 2. pentru a se asigura că sarcina liberalităţii va fi executată precum s-a prevăzut. constitiund fie o plată realizată pe această cale. 2. loc. cit. Natură juridică Până în prezent. substituţia fideicomisară este o sarcină impusă de dipunător gratificatului. I. Într-o opinie 83 . duce la concluzia că nu suntem în prezenţa unei stipulaţii pentru altul. neputând a fi explicat altfel gratificarea cu un drept temporar. Macovei. Dreptul de moştenire în Noul Cod civil .l transmite substituitului (de exemplu. tăcerea legiuitorului cu privire la natura ei juridică. Se apreciază că în situaţia în care instituitul nu execută în mod culpabil sarcina de a administra bunul şi apoi de a. Substituitul. orice conflicte ce s-ar ptea ivi atunci când de cujus nu va mai fi. dispunătorul îl motivează şi îl recompensează pe instituit. Coţa. făcând ca bunul să dispară din patrimoniul instituitului. Nu raliem la aceasta întrucât. Hamangiu. Ed. cit. îl grevează cu sarcini. îl distruge etc. neavând niciun drept născut şi actual asupra bunului. pentru a evita. pe cât posibil. înstrăinează bunul. vor crea numeroase controverse. astfel încât nu îl mai poate transmite la decesul său substituitului) persoanele interesate pot cere revocarea legatului pe acest temei. iar nu o contrapresta ție în vederea liberalității. ci este o obliga ție care anihilează liberalitatea. 82 83 84 H. 35 . (adică cu un cadou care ulterior va fi luat înapoi). 999 C. C.Într-o altă opinie. fie o liberalitate indirectă. 159. În condiţiile în care instituţia a devenit permisă în mod excepţional. chestiunea naturii juridice a substituţiilor fideicomisare nu a prezentat un interes deosebit întrucât acestea erau prohibite în mod absolut. Bucureşti. iar nu de la instituit. la care nu aderăm. 84 Un alt contraargument este acela că retransmiterea bunului nu are caracter accesoriu. p.. 996 alin. liberalitatea în favoarea substituitului ar apărea ca o stipulaţie pentru altul. op. asemenea unei sarcini. iar acest aspect nu reprezintă doar o ficţiune destinată validării fideicomisului pentru că substituitul trebuie să accepte primirea liberalităţii de la dispunător conform art. dispoziţiie incomplete în materie şi trimiterea la instituţia fiduciei. în timpul vieţii sale. De aceea. motivul gratificării instituitului este efortul depus de acesta pentru administrarea bunurilor care fac obiectul substituţiei fideicomisare. Coroborând consacrarea acestei reguli cu dispoziţiile art.E. p.

582.2. 8/1996. 23-24. Totuşi. iar dupa moartea acestuia se transmit prin moștenire. supra capitolul II. Mazeaud. nu se pune problema retroactivității. oricare ar fi data la care opera a fost adusă la cunostința publică în mod legal. Beck. 86 36 .cit. După cum s-a precizat în doctrină „ când dreptul de proprietate este afectat temporar de anumite condiţii sau alte stipulaţii cuprinse în actele translative de proprietate. deşi s-ar explica astfel desfiinţarea actelor juridice ale instituitului. cit . dispozițiile Legii nr. Bucureşti. întocmai ca cea rezultată dintr-o clauză de inalienabilitate este opozabilă terţilor cu îndeplinirea condiţiilor de publicitate. în armonie cu schimbarea opticii asupra perpetuității dreptului de proprietate. . pp. Liberalităţile reziduale”. pe o perioadă de 70 de ani. 87 H. sarcina impusă instituitului este afectată de o condiţie – supravieţuirea substituitului – iar această obligaţie. iar substituitul ca proprietar sub condiţia suspensivă a supravieţuirii faţă de instituit. 86 În sprijinul susținerii unui drept de proprietate actual şi temporar s-a invocat cu titlu de exemplu. 2009. Ed. Clauza de inalienabilitate. Art. privind dreptul de autor si drepturile conexe care prevede.H. la art. ci al unui mecanism specific de transmitere a dreptului de proprietate de la o persoană la alta” 88 Substituţia fideicomisară valabilă ar putea fi înţeleasă prin aplicare regulilor condiţiei. Drepturi reale principale.O altă perspectivă este cea a ipotezei proprietăţii temporare. după decesul substituitului bunurile neintrând în domeniul public. p. Coţa. 25 că anumite drepturi patrimoniale durează tot timpul vieții autorului. cit . proprietatea instituitului nu este condiţională. loc. 88 V. limită a ipotezei în care am considera natura juridică a substituției fideicomisare de gradul I drept un legat dublu condițional. 89 v. Stoica. p. doar inalienabilitatea 89 acesteia fiind condiţionată de predecesul faţă de substituit. ci este definitivă. 87 Nu considerăm că suntem în prezenţa unui drept de proprietate temporar. Mazeaud. 85 Prin urmare.L. secţiunea 3. potrivit legislatiei civile. J. ceea ce face ca îndeplinirea condiţiei să 85 H. H. pe o perioadă de 70 de ani. „ A doua caracteristică: sarcina de a administra şi a transmite. iar dupa moartea acestuia se transmit prin moștenire. 30 din același act normativ arată că drepturile patrimoniale asupra programelor pentru calculator durează tot timpul vieții autorului. această explicaţie nu este coerentă cu existenţa a două liberalităţi (retroactivitatea face ca instituitul să nu fi fost niciodată proprietar). nu suntem în prezenţa unei proprietăţi temporare. Dat fiind că gratificatul are un drept temporar. Coţa. loc. potrivit legislației civile. O altă analiză restrânge câmpul de aplicare al regulilor condiţiei. op. întrucât în cazul substituţiilor fideicomisare suntem în continuare în prezenţa perpetuităţii dreptului pe proprietate. 105. Putem vedea instituitul ca proprietar sub condiţie rezolutorie a predecesului faţă de substituit. subcapitolul 3. C. Drept civil.

230. să şi limiteze) şi doar cu acordul expres al gratificatului în cazul donaţiei (pentru a nu încălca irevocabilitatea acesteia). Cel de-al doilea impediment. 92 întrucât în cazul instituit-persoană juridică s-ar ajunge în ipoteza 90 C. fie donaţie sau legat. cât şi persoana juridică. datorită dispariţiei titlului acestuia. Pe lângă aceste două chestiuni. loc. cit. C. cit . Macovei. la decesul său.. ci fiindcă proprietatea sa devine una inalienabilă. fără nicio limitare în cazul legatului (liber să revoce oricând în tot. 91 37 .desfiinţeze actele instituitului. cu respectarea condiţiilor strict prevăzute de lege. Condiţii de validitate Modificarea atitudinii legiutorului cu privire la substituţia fideicomisară prin consacrarea valabilităţii acesteia. Obiecţia de natură să atragă sancţiunea nulităţii absolute. a fost înlăturată. în timp ce în calitate de substituit poate compărea atât persoana fizică. or de deces putem vorbi doar în cazul persoanei fizice. op. adică aceea prin care dispunătorul stabileşte un singur substituit. a impus înlăturarea obiecţiunilor aduse împotriva acesteia în secolul trecut. op.. 1043. Genoiu. cit. Dobrilă. gratificaţilor şi a valorii. este important a stabil cadrul juridic al aplicării substituţiei fideicomisare şi anume o delimitare în privinţa instrumentului care o exprimă. 92 I. p. în actuala reglementare ambii gratificaţi primesc obiectul liberalităţii de la dispunător. Această explicaţie îşi are raţiunea în faptul că ţine de însăşi esenţa instituţiei ca transmiterea obiectului liberalităţii să opereze la decesul instituitului. instituitul având doar obligaţia de administrare şi predare. din momentul încheierii sau poate fi stipulată chiar şi ulterior. Dacă vechea reglementare presupunea două momente bine delimitate. care consta în indisponibilizarea bunurilor prin numirea succesivă de substituiţi. care nu poate fi obligat la rândul lui să administreze şi să transmită bunurile primite. instituitul dobândea bunul de la dispunător şi substituitul de la instituit. Fideicomisul poate greva orice liberalitate. a fost de asemenea înlăturat prin recunoaşterea ca valabilă doar a substituţiei simple. 91 În calitate de dispunător şi instituit. 153. a dispunătorului. p. dar nu cu caracter retroactiv. p. pe când proprietatea substituitului este una neafectată de modalităţi şi dobândită de la dispunător. M. 90 3. unice şi neperpetue. testatorul poate la fel de bine.. anume dispunerea ordinii succesorale în cazul morţii altei persoane. unui al doilea substituit. Macovei. nu poate compărea decât persoana fzică.

acesta trebuie să deţină capacitatea de a primi o donaţie la momentul aceptării acesteia. civ.l priveşte pe substituit 94 . potrivit dispoziţiilor art. Prin „criteriu” vom înţelege enunţurile testamentare şi circumstanţele extrinseci ale cauzei care permit clasificare voinţei probabile ale lui de cuius. op. Raţiunea acestui text este coerentă cu regula dobândirii obiectul fideicomisului de substituit de la dispunător şi nu de la instituit şi cu evidenţa naşterii drepturilor substituitului la data morţii instituitului.. Dobrilă. ceea ce implică. 95 Pe cale de consecinţă. cel mai probabil. civ. capacitatea de a primi a substituitului a fost privită în raport cu momentul deschiderii succesiunii instituitului.l priveşte pe substituitul-donatar. 94 38 . nu s-a pus problema determinării momentului în funcţie de care trebuie apreciată capacitatea substituitului.inalienabilităţii perpetue. Genoiu. Sub reglementarea Codului civil de la 1864. 93 În lumina dispoziţiilor art. op. 999 C. civ. 95 C. cum ar fi: porecla. poate compărea în calitate de substituit-donatar şi o persoană neconcepută la data deschiderii moştenirii dispunătorului. M. incapacităţile de a dispune se apreciază în raport cu dispunătorul. în vechea reglementare substituitul dobândind de la instituit şi nu de la dispunător (I. întrucât substituţiile fideicomisare erau interzise. 987 alin. în doctrină . cit.. iar instituitul trebuie să fie capabil a primi la data la care acceptă donaţia pentru ipoteza în care substituţia fideicomisară este cuprinsă într-o liberalitate inter vivos. Nimic nu împedică însă ca substituitul să fie o persoană juridică. astfel încât există riscul ca dispunătorul să nu mai fie în viaţă. cit. cât şi al unui testament. M. 994 alin. 3 C. putând fi gratificată atât prin intermediul unei donaţii. Totuşi. loc. 1013 alin. Drept urmare. 93 C. Macovei. p. activitatea etc. 1037.cit. în ceea ce.. Beneficiarii liberalităţilor trebuie să fie determinaţi de către dispunător sau cel puţin să prevadă criteriile pe baza cărora beneficiarul să poate fi determinat la data la care liberalitatea produce efecte juridice. 150). p. de prietenie. dispunătorul trebuie să fie capabil de a gratifica. Astfel. civ. p. la data la care îşi exprimă consimţământul (prin contract de donaţie sau prin testament). Dobrilă. În ceea ce. dacă nu ar fi fost prevăzută această dispoziţie. trecerea unei perioade îndelungate de timp. respectiv la data deschiderii moştenirii dispunătorului pentru ipoteza în care substituţia fideicomisară este cuprinsă într-o liberalitate mortis causa art. iar cele de a primi. trebuie să distingem între ipoteza în care substituţia fideicomisară se realizează prin intermediul unei donaţii şi ipoteza în care se realizează prin intermediul unui legat. caz în care ar fi trebuit să intervină caducitatea ofertei conform art. Macovei. în raport cu instituitul şi substituitul. 2 – 4 C. 1 C. Totuşi. “Oferta de donaţie făcută substituitului poate fi acceptată de acesta şi după decesul dispunătorului”. legătura de rudenie.. 1048.

R. Bucureşti. Popescu. Aşadar.000 de lei). în caz contrar aflându. copilul va fi ţinut să execute sarcina doar în limita cotităţii disponibile de 300. loc. persoana neconcepută nu poate compărea în calitate de substituitlegatar. credem că trimiterea la dispoziţiile privitoare la fiduciar este în măsură a crea confuzie întrucât. obiectul substituţiei fideicomisare trebuie să permită „administrarea” şi. nr. 2. intenţional intenţia liberală animus 97 donandi. cât şi oneroase. După 96 I. Studias Iurisprudentia. Ed. I. 99 v. 40.000 de lei. p. întrucât acesta dobândeşte bunurile care constituie obiectul liberalităţii. fiduciarul este numit având la bază un scop oneros.200.diminuarea patrimoniului dispunătorului şi mărirea corelativă a patrimoniului gratificatului. şi un element moral. Rosetti. (F. substituitul. Deşi substituţia fideicomisară conţine în structura ei atât elemente gratuite. cit. R. pe lângă cerinţele generale cerute pentru valabilitatea obiectului derivat al unui act juridic.000 de lei). la data deschiderii moştenirii dispunătorului. Munteanu. 996 alin. li beralitatea va fi supusă reducţiunii întrucât încalcă rezerva copilului.). 2 C. trebuind a se încadra în limitele cotităţii disponibile.cit. 98 O. De asemenea. valoarea bunurilor care fac obiectul substituţiei fideicomisare este limitată. 97 39 .4. infra capitolul II. Cauza liberalităţilor .000 de lei şi masa de calcul este 1. 2003. pe când la baza numirii instiuitului trebuie să stea intenţia de a face bine.. chiar dacă a asimilat în structura ei elemente interesate. „Efecte în persoana instituitului”. pp. p. civ. 144. subcapitolul 6. un amalgam unitar. p.000 de lei şi masa de calcul este de 600. Genoiu. menţinându-se sub egida titlului gratuit. altfel ne-am afla în prezenţa unei liberalităţi reziduale. totodată. liberalitatea va fi perfect valanilă şi copilul este ţinut să execute sarcina pentru că rezerva nu îi este afectată. beneficiul instituitului trebuie să întreacă cheltuielile necesare pentru administrarea bunului. Titlul gratuit în actele juridice. animus donandi. 100 De exemplu. Căpăţână.legatar trebuie să deţină capacitatea de a primi un legat. 150-151.000 de lei (ceea ce înseamnă că rezerva copilului este de 300. op. ca efect al voinţei testatorului (art.000 de lei (ceea ce înseamnă că rezerva copilului este de 600.ne în prezenţa unui act cu titlu oneros. În schimb dacă liberalitatea are p valoare de 500. 96 Bunurile care pot constitui obiectul substituţiei fideicomisare. 98 Din această cauză. 241). nu trebuie să existe îndoială cu privire la gratificarea instituitului. Deak. secţiunea 6. acestea trebuie să formeze. revista Studia Universitatis Babeş-Bolyai. Dacă instituitul este şi moştenitor rezervatar 99 al dispunătorului. animus testandi .000 de lei şi cotitatea disponibilă tot de 300.000 de lei şi cotitatea disponibilă este tot de 600. dacă liberalitatea cu sarcină lăsată copilului rezervatar are o valoare de 500. 100 Este lovită de nulitate dispoziţia prin care defunctul ar dispune micşorarea rezervei moştenitorilor săi ori ar impune o sarcină care să afecteze rezerva. animus testandi nu trebui să fie mijlocul de a obţine realizarea sarcinii.Spre deosebire de substituitul-donatar. 2003. unele împreună cu celălalte. economic . trebuie să fie neconsumptibile. Susţinem acestea luând în considerare obligativitatea existenţei celor două elemente pentru a ne afla în prezenţa unei liberalităţi: un element material.

dec. în sensul de a. Acest caz de subrogaţie operează doar în cazul valorilor mobiliare avându-se în vedere că executarea obligaţiei de administrare al acestora se poate adeveri dificilă pe termen lung. civ. 33 din Legea nr. Macovei. prin art. legiutorul consacrând un caz special de subrogaţie reală. b) obligaţiuni şi alte titluri de creanţă. 104 Astfel. M. În cazul în care liberalitatea substituiţia fideicomisară vizează valori mobiliare103 . clauze. instituitul fiind obligat a transmite la moartea sa bunurile care pot fi identificate şi se află în patrimoniul său. putem folosi definiţia data de art. c) orice ate titluri negociate în mod obişnuit. potrivit cu care prin valori mobiliare înţelegem: „a) acţiuni emise de societăţi comerciale şi alte valori mobiliare echivalente ale acestora. 7/1995. negociabile pe piaţa de capital. op. p. 1046. 105 4. Comăniţă.S. cu excepţia instrumentelor de plată” 104 A.J. sarcina administrării şi transmiterii acestora produce efecte şi asupra valorilor mobiliare care le înlocuiesc. b) obiectul sarcinii treb uie identificat în patrimoniul instituitului la data exigibilităţii celei de-a doua liberalităţi. se instituie o dublă condiţionare a eficacităţii celei de-a doua liberalităţi: a) obiectul sarcinii trebuie să se regăsească în prima liberalitate. făcând în continuare obiect al obligaţiei de administrare şi transmitere către substituitul desemnat de dispunător. 2 pct. instituitul este pe de o parte 101 C. C. 1351 C. 102 Ce-a de-a doua limitare face referire la art. 102 40 . Efectele substituţiei fideicomisare 4. Prima limitare interzice dispunătorului să modifice obiectul celei de-a doua liberalităţi. 103 Pentru stabilirea acestei noţiuni.. 1046. p. dând lo la o decontare în bani. în revista „Dreptul” nr.l obliga pe instituit să transmită altceva decât a primit sau mai mult decât a primit. p. 87. 995 C. prevăzută de dispunător în privinţa instituitului. inclusiv titlurile de stat cu scadenţă mai mare de 12 luni. Ed.1. Drept civil-Succesiunile. nr.. cit. Macovei. civ. însă apreciem că ar putea să reducă emolumentul substituitului. sunt interzise dispunătorului orice dispoziţii. Bucureşti. 151. 105 C. M. bunul care a intrat în patrimoniul instituitului dobândeşte dobândeşte regimul juridic al bunului care a ieşit din patrimoniu. răspunderea este înlăturată atunci când prejudiciul este cauzat de forţa majoră sau de caz fortuit”. 1314/1994. op. negociate pe piaţa de capital. Orice lectură diferită a acestui alineat ar conduce la calificarea drept liberalitate reziduală. Cât timp drepturile substituitului nu s-au născut. 2013. Bacaci. s. ceea ce este infirmat în articolele următoare.. Efecte în persoana instituitului Pentru a înţelege poziţia institutului trebuie să avem în vedere situaţia complexă în care se află. care dau dreptul de a achiziţiona respecti vele valori mobiliare prin subscriere sau schimb. care ar leza drepturile moştenitorilor rezervatari. p. potrivit căruia „dacă legea nu prevede altfel sau părţile nu convin contrariul. sarcini. Dobrilă. 297/2004 privind piaţa de capital. civ. 101 Totodată. G.cum s-a statuat în practica instanţei supreme. cit. Dobrilă. Universul Juridic.. condiţii.

Monitorului Oficial. după cum am precizat mai sus. iar dacă instituitul moare înainte de a cere reducţiunea. Aşadar legea stabileşte imperativ numai dreptul la rezervă. Sunt moştenitori rezervatari soţul supravieţuitor. 108 În opinia noastră. de partea din bunuri proporţională cu rezerva sa. 2011. Ed. în considerarea calităţilor sale privitoare la administrare. după aceptarea succesiunii defunctului. 107 C. 107 În literatura de specialitate s-a exprimat opinia că dacă instituitul este şi moştenitor rezervatar al dispunătorului. Bucureşti. Este adevărat că rezerva 109 succesiunii revine moştenitorului rezervatar în momentul deschiderii moştenirii acestuia din urmă. manifestată prin liberalităţi ori dezmoşteniri. Deak. p. descendenţii şi ascendenţii privilegiaţi ai defunctului. 1095 alin. (C. chiar şi prin intermediul unor acte de înstrăinare. De asemenea. instituitul poate dispune liber de bunurile care compun obiectul liberalităţii numai după ce a operat reducţiunea.cit. C. 108 Codul civil al României: îndrumar notarial / Uniunea Naţională A Notarilor Publici Din România. Din momentul în care a operat reducţiunea considerăm că în privinţa bunurilor obiect al reducţiunii nu mai este incidentă instituţia substituţiei fideicomisare..H. nu şi obligativitatea acceptării ei110 . Popescu.proprietar al bunurilor fideicomisare şi pe de altă parte este obligat să le administreze şi în interesul substituitului. Excepţia ar consta-o. cu observaţia că obligaţia de administrare este una transmisibilă (atât timp cât nu a fost instituită intuitu personae) şi va trebui respectată şi de terţi106 . drepturile terţilor şi ale creditorilor devin inopozabile substituitului. Beck. op. op. Nu aderăm la această opinie întrucât considerăm că doar liberalitatea făcută instituitului este intuitu personae. p. vol. are obligaţia de a le transmite substituitului. nu şi sarcina de a administra şi a transmite. i s-ar fi cuvenit ca moştenitor legal. cit. ci prin bună învoială sau prin pe calea acţiunii în justiţie. Macovei. cazul în care instituitul ar fi numit. actul de dispoziţie nu este posibil”. Ed. 231. p. p. p. Dicţionar de Drept civil şi proceduri civile . 41 .. Precizăm că dacă bunul se află în posesia instituitului.. are dreptul de a face acte de conservare. 230-231). I. 1095 reducţiunea nu operează de drept. 2009). În calitatea de proprietar. Dobrilă. chiar împotriva voinţei defunctului. Aşadar este posibilă înstrăinarea sau ipotecarea unui bun primit de la dispunător cu sarcina de a-l administra şi de a-l transmite. iar în momentul naşterii acesora. ridicarea excepţiei de reducţiune este imprescriptibilă extinctiv conform art. 1124). Conform art. cu condiţia respectării anterioare a publicităţii fideicomisului. poate fi calificată ca o donaţie indirectă către substituit. (D. 1 C. la moartea sa. acesta poate dispune liber. Bucureşti. op. Însă odată cu naşterea drepturilor substituitului. de administrare şi de dispoziţie (legiutorul nu interzice expres forme compatibile de înstrăinare cu instituiţa substituţiei fideicomisare). iar creditorii săi pot urmări aceste bunuri. 109 Rezerva succesorală reprezintă partea din bunurile moştenirii la care moştenitorii rezervatari au dreptul în vitutea legii. 358. Macovei. dar dreptul său de proprietate este serios limitat deoarece el exercită atributele dreptului în numele şi pe seama substituitului” (F. renunţarea la el. în subsidiar. 233). care în absenţa liberalităţilor sau dezmoştenirilor. E. Rădescu. ( Idem. cit. 110 Deoarece acest drept este unul propriu şi nu unul dobâdit de la defunct. aceasta poate fi 106 În doctrină a fost exprimată opinia conform căreia „instituitul este proprietar al bunurilor primite. civ. R. G. M. dar ceea ce se naşte în persoana moştenitorilor rezervatari este dreptul la rezervă. s-a precizat că „dispunătorul trebuie să fie conştient de faptul că dacă instituitul se va afla în mare nevoie şi «salvarea» sa ar putea veni prin înstrăinarea sau ipotecarea unui bun primit de la dispunător cu sarcina de a-l administra şi de a-l transmite substituitului. Rădescu. Rezerva succesorală a fiecărui moştenitor rezervatar este de o jumătate din cota succesorală. Stoican.

G. chiar dacă art. Astfel . M. 113 Legiuitorul oferă posibilitatea derogării de la această regulă. civ. ci le exercită cu anumite restricţii impuse de actul de liberalitate. 773 C. 1049). Testatorul are libertatea de a stabili pe lângă primul substituit.i instituitului posibilitatea. 210. cit . posesia ca atribut al dreptului de administrare nu presupune intenţia instituitului de a se comporta ca un proprietar şi de a stăpâni bunul pentru sine. op. conferindu. din interpretarea art. în alin. care să beneficieze de liberalitate în cazul în care instituitul nu poate sau nu doreşte să o primească. Frenţiu. întrucât spre deosebire de posesia proprietarului. moştenitorul. un al doilea gratificat. . p. moştenitorii substituitului sau o terţă persoană. o donație indirectă. dacă la data decesului dispunătorului una din 111 I. iar dacă substituitul nu poate primi. fiind. instituitul va fi gratificat din voința dispunătorului. suntem de părere că pentru a determina conţinutul obligaţiei de administrare a instituitului putem să apelăm la dispoziţiile cărţi a III-a (Despre bunuri). (C. Pentru ca instituitul să nu exploateze excesiv bunul în defavoarea substituitului. Dobril ă. op. folosinţa bunului. civ. caz în care acţiunea este prescritibilă în termen de 3 ani de la data deschiderii sucesiunii instituitului. reiese faptul că instituitul este o persoană gratificată care culege obiectul substituției fideicomisare în lipsa altui beneficiar al liberalității. civ privitor la domeniul de aplicare al administrării bunului altuia. Titlul V (Administrarea bunului altuia). de a-l utiliza pentru realizare misiunii sale. civ. Genoiu. fapt care constituie una dintre condiţiile esenţiale pentru a ne afla în prezenţa unei substituţii fideicomisare. în principiu. 795 C.C. el este instituit moștenitor printr-o substituție vulgară. cu art. 1000 C. Macovei. Prin coroborarea acestei dispoziţii. instituitul are poziția juridică a unui gratificat. 113 De fapt. 2 al aceluiaşi articol se statuează că instituitului i se aplică în mod corespunzător dispoziţiile din prezentul cod referitoare la fiduciar. art. p. „Persoana împuternicită cu administrarea simplă este ţinută să efectueze toate actele necesare pentru conservarea bunurilor. arată că fiduciarul exercită drepturile care fac obiectul fiduciei în folosul unuia sau mai multor beneficiari..cerută de succesorii lui. cit. după caz. 111 S-a exprimat opinia că întinderea puterilor de administrare nu este cea a unui proprietar. p. 112 Ne exprimăm rezervele cu privire la această opinie întrucât. op. potrivit dispoziţiilor art. arătăm că renunțatea substituitului la substituția fideicomisară constituie o liberalitate făcută de acesta instituitului.. civ. 89. precum şi actele utile pentru ca acestea să poată fi folosite conform destinaţiei lor obişnuite”. cit. 792-857 C. dar şi obligaţia. A fost calificat drept detentor precar având obligaţia transmiterii bunului la moartea sa. 112 42 . 794 C. Mai mult. Așadar. obiect al liberalităţii. aceea de transmitere a bunului către substituit la moartea sa. În acest sens.

obligația de administrare fiind stipulată. cu tot predecesul substituitului (D. incubă succesiunii instituitului şi nu acestuia. 115 H. conform naturii sale. obligaţia pusă în sarcina lui Secundus dispare. una de la dispunător şi una de la instituit 116 . Se întâmplă însă ca Tertius să înceteze din viaţă înaintea lui Secundus. Totuși. civ. În egală măsură. Dispunătorul poate impune prezentarea de garanţii directe (personale. Liberalitatea devenind caducă faţă de Tertius. substitutitul trebuie să primească bunul în starea în care se afla la momentul liberalității. moștenitorii săi vor răspunde pentru stricăciunile aduse bunului de autorul lor. dispunătorul poate urmări prevenirea ineficacităţii liberalităţii datorită pieirii bunurilor din 114 Cum în vechea reglementare interdicţia privitoare la substuţiile fideicomisare era absolută. parțial. cealaltă va fi valabilă și va produce efecte. 996 alin. pentru a păstra valoarea lor economică până la data transmiterii lor către substituit. uzura normală. loc. precum şi în intenţia sa. op.i permită exploatarea normală. 43 . nu mai poate fi vorba de substituţie: rămâne validă donaţia sau legatul făcut lui Secundus. art. Împrejurarea că substituitul a murit înaintea instituitului nu este de natură să schimbe caracterul operaţiunii voite şi create de dispunător. Date fiind acestea. credem că instituitul trebuie să administreze bunul cum crede de cuviință. Substituitul trebuie să primească bunul într-o stare care să. din pricina decesului său. Instituitul nu poate fi obligat să aducă un spor de valoare bunului. căci legatul adresat lui Tertius devine caduc. la care se adaugă. obligaţie care. conţinutul obligaţiei de trans mitere diferă de înţelesul juridic al unui act de dispoziţie (aceasta fiind accepţiunea istorică). situaţia ineficacităţii celei de-a doua liberalităţi a fost de natură a crea opinii contrare. Asupra acestei chestiuni există şi o altă părere: predecesul substituitului nu poate acoperi nulitatea întregii dispoziţiuni. Dobrilă. cit. Nulitatea este originară şi trebuie căutată în actul prin care dispunătorul a stipulat dubla liberalitate succesivă. evitându-se caducitatea totală a liberalităţii. în interesul său. 2 C.liberalități este ineficace 114 . 115 Dreptul de proprietate al substituitului se naşte din momentul acceptării liberalităţii şi nu din momentul morţii instituitului. În vederea asigurării eficacităţii sacinii de a administra şi a transmite. Într-o opinie. sunt prevăzute anumite măsuri pentru a se preveni intenţiile frauduloase ale instituitului. Tertius. Iată ipoteza: dispunătorul Primus dăruieşte lui Secundus un bun cu sarcina de a-l păstra în patrimoniul său şi de a-l transmite când va muri unui alt beneficiar. aspect pentru care nu trebuie să dea socoteală. totodată. în folosul substituitului şi. Alexandresco. p. cit. M. Aşadar. firește. întrucât dreptul substituitului îşi are izvorul în actul de liberalitate. în favoarea sensului de predare a bunurilor. Cu alte cuvinte. cu excepția uzurii normale. cit. care afectează drepturile proprii ale substituitului asupra bunului. 580). acesta din urmă nu are niciun drept asupra profiturilor obținute din administrare. Instituitul este obligat să administreze bunul astfel încât să nu. prevăzând expres faptul că substituitul dobândeşte ca efe ct al voinţei dispunătorului. neoperând două transmisiuni.. 1047. Coţa.i diminueze valoarea. op.. încât prin liberalitatea adresată instituitului se va considera ca nulă. reale) sau modularea concretă a obligaţiei de administrare în sensul respectării unei exploatări înţelepte a bunurilor. 116 C. căci substituţia presupune existenţa unui instituit (Secundus) şi a unui substituit (Tertius ). Macovei. ambii beneficiari ai dublei liberalităţi succesive. la o analiză atentă. p.

societăţile de administrare a investiţiilo r. Pentru soluţia contrară. Cele două categorii de măsuri pot fi cumulate. dacă liberalitatea are ca obiect drepturi supuse acestora. acesta are în rapoturile cu terţii puteri depline asupra bunurilor fideicomisare. analiza trebuie realizată in concreto şi vizează elemente de apreciere subiectivă. 784 alin. 119 În privinţa puterilor instituitului. 2 şi 3 C. apreciată prin reducerea emolumentului gratificatului pâna la neantizarea intenţiei liberale faţă de acesta. executarea sarcinii devine extrem de dificilă ori excesiv de oneroasă pentru beneficiar. de bunuri sau de pierderi financiare). societăţile de asigurare şi de reasigurare leg al înfiinţate. Dobrilă. puterile fiduciarului (art. notarii publici şi avocaţii. acesta poate cere revizuirea sarcinilor sau condiţiilor. iar circumstanţele în care dispunătorul a plasat această executare se pot schimba semnificativ cu trecerea anilor. societăţile de servicii de investitii financiare. 787 C. R. El poate trebuie să facă menţiune despre calitatea sa. bunurile care constituie obiectul liberalitătii nu alcătuiesc o masa patrimonială autonomă. 783 C. nu este aplicabil. 776 alin. susţinem că teoria impreviziunii îşi găseşte aplicarea şi în cazul substituţiei fideicomisare. Deak.). civ este prevăzută obligaţia de a respecta formalităţile de publicitate. op. ceea ce confirmă decidentului o largă putere de apreciere. indiferent de forma de exercitare a profesiei. 235. p. obligaţia de a da socoteală (art. 773 ultima teză C. trebuie să existe o legătură cauzală între o modificare fundamentală a împrejurărilor iniţiale şi dificultatea sau caracterul păgubos al executării sarcinii. 118 C..motive care nu ţin de voinţa instituitului. Prin urmare. civ. întrucât sarcina riscă să afecteze drepturile dobândite de terţi de la instituit. civ.” Prin urmare. 1 C. v. 3 art. civ. Macovei. 1006-1008 C.). prin obligarea acestuia la încheierea unor contracte de asigurare (în principiu. cit. op. civ. M. survenite ulterior acceptării liberalităţii. este necesar ca executarea să devină „extrem de dificilă”. 995 C. subrogaţia reală cu titlu particular. (Idem. pentru a opera revizuirea. 1006 prevede că „Dacă din cauza unor situaţii imprevizibile şi neimputabile instituitului. cit. În cazul în care 117 Idem . respectarea sarcinii se poate întinde o perioadă semnificativă de timp. civ. p. în mod convenţional. De aceea. 1044. impunând astfel.).). În ambele ipoteze. Popescu. 1045) 119 Suntem de părere că art. De asemenea. 118 În aplicarea dispoziţiilor privitoare la fiduciar. civ. 44 . distictă de celelalte drepturi şi obligaţii din patrimoniul instituitului. p. 1053. Nu sunt aplicabile în privinţa instituitului prevederile art. apreciem ca incidente şi regulile privind precizarea calităţii fiduciarului (art. răspunderea fiduciarului pentru prejudiciile cauzate (art. În cazul substituţiei fideicomisare..). civ. p. prin raportare la mijloacele materiale de care dispune gratificatul sau pe care liberalitatea i le livrează. Art. în alin. potrivit cu care pot avea calitate de fiduciar numai instituţiile de credit. 782 C. 117 De asemenea.. ceea ce poate îndeptăţi pe titularul liberalităţii să ceară îndepărtarea aplicării stricte a regulii pacta sunt servanda. fiind incidente normele privitoare la revizuirea juridiciară a sarcinii (art. F . fie să devină „excesiv de oneroasă”.

De aceea considerăm că substituitul. În exercitarea puterilor sale. 2013. Universul Juridic. Cu toate acestea. la fel ca orice proprietar sub condiţie suspensivă. în mod expres. 199. în Noile Coduri ale României . Fiducia în noul Cod civil. este aplicabilă prezumţia instituită în art. De aceea. 235. 2011. nu autorizează. în speţă. 120 Asemenea acestuia. Aynès. includerea în contractul de fiducie a unor clauze referitoare la condiţiile în care fiduciarul trebuie să-şi îndeplinească obligaţia de a da socoteală. L. civ. producerea vreunui efect. poate cere instituitului să dea socoteală cu privire la actele efectuate în îndeplinirea obligaţiei 120 121 P.acesta nu şi-a menţionat calitatea şi actul este păgubitor pentru beneficiar. ipotecă asupra bunurilor viitoare). Wolters Kluver România. Chirică. deşi art. instituitul este ţinut să dea socoteală. acestea vor fi reglate de instanţa de judecată. considerăm că în analizarea îndeplinirii acesteia se va ţine cont de buna-credinţă a instituitului în administrare. Bucureşti. prin raportare la fiducie. jurisprudenţa istorică franceză şi doctrina susţin că substituitul poate îndeplini acte de conservare materială şi juridică (de exemplu. civ. Bucureşti. 782 alin. în cazul fiduciei. 3 conform căreia se consideră că instituitul a acţionat în nume propriu. p. Ed. Bunurile. 45 . întrucât împrejurarea că drepturile substituitului sunt viitoare şi eventuale nu le transformă în drepturi indisponibile. prevede că sub sancţiunea nulităţii absolute. totuşi conţinutul acestei obligaţii diferă de cea a fiduciarului întrucât instituitul are şi poziţia unui gratificat. Efecte în persoana substituitului Pentru analiza drepturilor care se nasc în persoana substituitului prin instituirea unei substituţii fideicomisare trebuie distins între două momente: a) substituţia nu a operat încă (instituitul este în viaţă) C. substituitul având doar un drept eventual. neimpunându-se o obligaţie de rezultat. instituitul nu este scutit de obligaţia de a da socoteală şi dacă între gratificaţi se vor ivi neînţelegeri în privinţa condiţiilor concrete ale îndeplinirii acestei obligaţii. fiduciarul trebuie sa se arate demn de încrederea pe care şi-a pus-o în el fiduciantul: el trebuie sa utilizeze dreptul de proprietate conform obiectivelor pentru care a primit proprietatea. D. fiducia ajungând deci sa facă din proprietate un simplu instrument în serviciul unei finalităţi particulare. înstrăinare de bunuri privite individual. însărcinat „a administra” tot în baza lui fides. 121 4. Malaurie. cât şi al substituitului. În ceea priveşte modul concret în care ar trebui îndeplinită obligaţia de a da socoteală.2. substituitul. ci una de mijloace. Ed. îndeplinirea unui act întrerupător al prescripţiei) şi chiar acte de dispoziţie (cesiune totală. Drept civil. p. 779 C. administrând bunul atât în interesul propriu. dacă părţile au omis să le includă în actul de liberalitate.

este necesară efectuarea formalităţilor de publicitate prevăzute de lege (bunuri mobile. cit. C. 996 alin.l împiedică pe substituit să încheie o nouă substituţie fideicomisară permisă. îndeplinirea obligaţiei de transmitere. R. iar dreptul de proprietate se definitivează. sa.). civ. op. considerăm că sunt incidente regulile 122 123 124 125 F. civ. fiindcă nu există un sistem de publicitate generală aplicabilă bunurilor mobile. op.3. iar nu a dispunătorului. Totuşi. 788 C.1 C. b) substituţia a operat (succesiunea instituitului s-a deschis) Din acest moment. Art. 1 C. pp.sale de a administra bunurile în condiţiile în care demonstrează îngrijorarea sa este justificată întrucât instituirea sarcinii de administrare presupune menţinerea bunului într-o stare aptă să fie economic valoros şi pentru substituit. Efecte în persoana terţilor Indiferent de natura mobiliară sau imobiliară a sarcinii fideicomisare. 46 . cit . 124 4. op. civ. 999 şi art. În ceea ce priveşte dreptul de a cere transmiterea bunurilor care constituie obiectul liberalităţii. Aşadar. prevede că „Drepturile substituitului se nasc la moartea instituitului”. precum şi dreptul de a cere predarea bunurilor care constituie obiectul liberalităţii 123 . în Arhiva Electronică de garanţii Reale sau în alte forme de publicitate prevăzute ulterior de lege. dar şi o acţiune personală întemeiată tot pe acesta. se naşte dreptul de a trage la răspundere pe instituit pentru prejudiciile cauzate printr-o administrare neconformă. Deak. în opinia noastră. Instanţa va putea să impună instituitului respectarea voinţei dispunătorului. Popescu. substituitul are drepturi depline cu privire la bunurile primite. cit. în momentul transmiterii. p. 122 Odată cu deschiderea succesiunii instituitului se naşte şi vocaţia substituitului de a primi drepturile fideicomisare. 232. În cazul în care dispunătorul a stipulat ca şi substituitul să administreze şi să transmită bunurile unui alt substituit desemnat de către dispunător.. anume.. să. Macovei. intitulat „Înlocuirea fiduciarului”.i interzică efectuarea anumitor acte. fără a afecta substituţia fideicomisară în ansamblul său.i prescrie ce acte să facă şi în caz contrar care este răspunderea sa. 231-232.. substituitul are la îndemână atât ca lea acţiunii în revendicare întemeiată pe actul de liberalitate. bunuri imobile. Privitor la situaţia în care instituitul nu îşi îndeplineşte obligaţiile sau pune în pericol valoarea economică a bunurilor încredinţate. Macovei. notarea în cartea funciară) 125 . 240. în baza art. considerăm că nu sunt aplicabile dispoziţiile din art. 996 alin. 1000 C. întrucât ar fi rezultatul propiei voinţe. Evident. o asemenea clauză nu va produce efecte. C. nimic nu. condiţionată de acceptarea liberalităţii (art. civ. p.

dacă dobânditorul bunului mobil a cunoscut pe orice cale că acesta intră în obiectul liberalităţii afectat de substituţie. Ineficacitatea substituţiei fideicomisare Potrivit dispoziţiilor articolului 1000 C. O altă opinie este aceea că substituitul poate intenta o acţiune în despăg ubiri în conformitate cu prevederile art. drepturile substituitului asupra obiectului liberalităţii fideicomisare născută la data decesului instituitului nu le vor fi opozabile avânzilor cauză cu titlu particular şi oneros ai instituitului (art. 126 C. 2 raportat la 908 C. Hamangiu. p. p. Aşadar.interese sau desfiinţarea actului subsecvent de înstrăinare încheiat cu intenţia fraudării drepturilor substituitului. 787 C. 26. F. op. p. În cea de-a doua ipoteză. Ed. C. civ. adică în termen de un an de la data deschiderii moştenirii dispunătorului.). în forma cerută de lege. Bucureşti. cit. Macovei. inclusiv substituitul. 127 În primul caz. substituţia fideicomisară devine ineficace când substituitul decedează anterior instituitului şi atunci când substituitul renunţă la beneficiul liberalităţii. 999 C. cit. 127 G. (v. iar pe cale de excepţie poate fi acceptată şi după decesul acestuia. iar restituirea nu îi cauzează nicio pagubă. . 237). fiindcă a primit o valoare fără a plăti în schimb un contraechivalent. b) substituţia fideicomisară este inserată într. sarcina fideicomisară nu poate fi exercitată datorită culpei acestuia. 994 alin. Vis-à-vis de situaţia în care la data decesului instituitului. 1108 C. 47 . a celor intrinseci existenţei substituţiei. cu menţiunea respectării dispoziţiilor art. pot cere revocarea liberalităţii cu daune. civ. neacceptarea donaţiei de către substituit atrage ineficacitatea substituţiei. se consolidează dreptul de proprietate al instituitului asupra bunurilor care au format obiectul liberalităţii. implicit.C. op. atunci dispunătorul sau moştenitorii săi. civ. reiese că regula o reprezintă acceptarea ofertei de donaţie în timpul vieţii dispunătorului. 20 şi urm. civ.. Comentariile Codului civil. 232. de către moştenitorii substituitului. Din interpretarea art. Regula nu poate fi menţinută şi în cazul dobânditorului cu titlu particular şi gratuit al instituitului. considerăm că trebuie distinse următoarele două ipoteze : a) când substituţia este inserată într-o donaţie. R. În cazul neefectuării publicităţii sarcinii. 909 alin. situaţii în care bunul revine instituitului.prevăzute pentru dobândirea proprietăţii prin posesia de bună-credinţă în măsura în care nu este prevăzută de lege o formă de publicitate. Potrivit art.. 2 raportat la art. caz în care renunţarea la beneficiul acesteia trebuie realizată în condiţiile dreptului comun. 2013. în această ipoteză se naşte răspunderea instituitului pentru nerespectarea obligaţiilor de efectuare a formalităţilor de publicitate şi. Frenţiu. Deak . 126 5. Popescu. civ. nu vor putea fi aplicabile regulile privitoare la dobândirea proprietăţii prin posesia de bună credinţă.un legat.

civ. şi renunţarea poate fi expresă sau tacită. op. ca urmare a citării sale în consitiile legii. cit. printr-o substituţie vulgară. cit . renunţarea acestuia în condiţiile legii atrăgând caducitatea substituţiei. iar bunurile vizate de aceasta se cuvin instituitului. civ. cit. Genoiu. Acceptarea expresă constă în însuşirea explicită a titlulului sau calităţii de moştenitor. înstrăinarea sub condiţia supravieţuirii substituitului faţă de instituit a unui bun care formează obiectul liberalităţii sau cererea adresată instituitului de a înscrie sarcina în cartea funciară. în termen de un an de la data deschiderii moştenirii dispunătorului. 131 128 I. 1154. suntem. op. C. p. 1112 C. pentru ipoteza predecesului substituitului. Macovei. în prezenţa unei substituţii fideicomisare. bunurile în discuţie vor reveni moştenitorilor substituitului sau unul al doilea substituit. 1149-1150. 130 C.. Genoiu. pp. Macovei. În cazul în care a intervenit ineficacitatea substituţiei. de către succesibil. printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată sau tacită. Dobrilă. 214. op. dacă acesta cunoştea deschiderea moştenirii şi calitatea lui de succesibil. p. cu unic beneficiar. este necesar ca cel de-al doilea substituit să fie desemnat alternativ. M. substituitul trebuie să accepte legatul.. p. în cazul în care substituitul predecedează instituitului sau renunţă la beneficiul liberalităţii. Totuşi. pe care succesibilul nu. ci o liberalitate de drept comun. 215.. 130 Prin urmare. M. Art. op. acceptarea poate fi expresă sau tacită 128 . nu mai întâlnim o dublă liberalitate succesivă. Dacă însă dispunătorul a arătat că.. de exemplu. Dobrilă. De asemenea. 131 I. 129 48 .. cit.l putea săvârşi decât în calitatea sa de moştenitor şi din care rezultă neîndoielnic intenţia sa de a accepta succesiunea 129 . prevede prezumţia relativă a renunţării la moştenire în cazul neacceptării moştenirii în termenul de opţiune succesorală. pentru a ne afla în prezenţa unei substituţii fideicomisare permise. dacă priveşte bunuri imobile etc. Acceptarea tacită este cea care rezultă dintr-un act sau fapt juridic. din nou.

dezvoltarea producţiei şi a schimbului de mărfuri. incidenţa instituţiei revizuirii sarcinii etc. printre prerogativele căruia se numără dreptul de a înstrăina bunurile şi luând în considerare faptul că legiutorul nu prevede expres interdicţia de a încheia asemenea acte. prin dobândirea bunurilor care constituie obiectul liberalităţii. Cu titlu de noutate. Au fost înlăturate obiecţiile care erau de natură a atrage nulitatea absolută. civ. ca efect al voinţei dispunătorului şi substituţiile graduale au răsmas sub incidenţa sancţiunii nulităţii absolute. civ. proprietatea este definitivă. Legiuitorul submite această figută juridică fiduciei. Pentru a fi consecvenţi incidenţei dispoziţiilor privitoare la fiduciar. 994 –1000 C. Înţelgem substituţia fideicomisară prin aplicarea regulilor condiţiei. posibilitatea dispunătorului de a imp une constituirea de garanţii şi încheierea unor contracte de asigurare . această modalitate nu afectează proprietatea . instituţie reglementată în detaliu în dreptul privat român. Pentru a constitui un act valid de transmitere. spre deosebire de C. Totuşi. anume impunerea devoluţiunii succesorale. ci inalienabilitatea bunurilor. au intervenit modificări în însăşi modul de operare al substituţiilor fideicomisare cunoscute până la intrarea în vigoare a actualului C. actuala reglementare consacră un caz de substituţie fideicomisară permisă în condiţiile legii (art. Însă. ci doar sarcina de a administra şi transmite. de la 1864. doar inalienabilitatea fiind condiţionată de predecesul faţă de substituit. care la rândul său nu poate fi obligat a administra şi transmite unui al doilea substituit. fapt care ar trebui să aibă ca efect îndepărtarea angoaselor juridice. Substituţia fideicomisară permisă presupune un singur instituit însărcinat a administra şi transmite la decesul său substituitului. civ. recunoscându-se doar valabilitatea substituţiei fideicomisare cu un singur grad. aplicabilitatea dispoziţiilor referitoare la fiduciar. 49 . condiţionate totodată de predecesul instituitului faţă de substituit. de administrare şi acte de dispoziţie care nu aduc atingere sarcinii. de către substituit. prevederea inexactă a dispoziţiilor aplicabile din materia fiduciei însumată cu tăcerea legiutorului cu privire la natura juridică a substituţiei fideicomisare sunt în măsură a creea controverse în această materie.Concluzii Substituţiile fidicomisare sunt în continuare interzise sub sancţiunea nulităţii absolute.) care nu se identifică cu instrumentul juridic care permitea nobilimii feudale să-şi menţină puterea economică şi nu constituie o piedică care stânjeneşte libera circulaţie a bunurilor. suntem de părere că instituitul are dreptul de a face acte de conservare. Aşadar. şi au fost impuse restricţii şi norme de protecţie. cum ar fi obligativitatea publicităţii sarcinii.

Luând în considerare faptul că orice instituţie nouă poate aduce o perioada de incertiudine în legătură cu corecta ei înţelegere şi aplicare. deşi actuala reglementare nu este la adopost de critici. încheiem prin a preciza că modificările aduse de legiutor sunt binevenite şi aşteptăm soluţiile oferite de practica judiciară în această materie. 50 .

51 .

... Boroi. Rosetti Bălănescu.. vol. Ed. vol. Editura Universul Juridic. 4. Stănciulescu. Anghelescu. G. Tratat de drept succesoral. G. Deak.N .Bibliografie Dicţionare juridice. I. 20. Danielopolu. Alexandresco. 2009. 2009. 2013. Ed. Editura Hamangiu. Chiricǎ. a III-a. Rădescu. Hamangiu. 2001.. F. vol. 1900 . Tratat de drept succesoral. 14. Rădescu. Rosetti. Ed. Beck. Succesiuni . C. ed. Cadariu-Lungu. Bucureşti. Universul juridic.C. Ed. O. III. G. Bucureşti. Popescu. Ed. Curs de drept civil. 2013. Volume I. Ed. Bucureşti. Genoiu. A. Bucureşti. Drept civil. 2012. 2013. Bucureşti.A.. Wolters Kluver România. C. 8.. Partea generală. Chiş. Bucureşti. Beck. Hanga. M. Gheorghe. C.H. C. Bunurile.. Frenţiu. 12. Polirom. vol. Comăniţă. 5. 2012.A. Bob.. Stănescu. Ed.. Ed. 10. G. vol. 2012.. Universul Juridic. Beck. Bucureşti.. E. Hamangiu. G. Comentariile Codului civil.. Ed.. Ed. Civ .. Bacaci. IV-II. Dicţionar de Drept civil şi proceduri civile . M. Imprimeria Statului. Iaşi. Ed. 2. Rosetti. a IV-a. IV. Dreptul de moştenire în Noul Cod civil. 2. Malaurie. A.. D. Naţionalǎ. Drept civil-Succesiunile. Explicaţiunea Instituţiunilor lui Iustinian . Publicitatea imobiliară în concepţia noului C. Cursuri 1. vol. Stoican. Hamangiu. Ed. Bucureşti. V. şi Băcoianu. Ediţia a 2-a revăzută şi adăugită. Enciclopedii 1. Bucureşti. Explicaţiunea teoreticǎ şi practicǎ a dreptului civil român în comparaţiune cu legile vechi şi cu principalele legislaţiuni str ǎine. II. L. Aynès. Deak. 2003. F. All. 15. Ed. 2012 6. Ciucǎ.C.. Hamangiu. Oxford University Press.. 2010. D. Ed. Bucureşti. Bazele dreptului civil. 11. Titlul gratuit în actele juridice. Hamangiu. Bucureşti. I. Boroi. V. I. P. 2013.. Bucureşti. 16. Drept civil : Succesiuni şi testamente.. Bucureşti...M. Tratat de drept civil român . Bucureşti. D. 7. Al. . Bucureşti.. Ed. 2013. Ed. 52 . I. Florescu. I. Tratate. Lecţii de drept roman. Hamangiu. Editura Universul Juridic.. civ.. Bucureşti.H. 2014. R. 2003. Ed. 2009. a II-a. Manual de drept succesoral. Lucrări cu caracter general. C. 2013 . V. 17. 18.. Dreptul la moştenire în Codul civil. New York. 2002. D... 19. G. The Oxford Encyclopedia of Ancient Greece and Rome . Căpăţână.D. V.. 2.E. Ed... Ed. 13.. Gagarin. Instituţiile lui Iustinian . 1889. Universul Juridic. A. Ed. Bucureşti 1998. Instituţii de drept civil în reglementarea noului C. Dreptul succesoral în noul Cod civil. 9. Dogaru. L. Bucureşti. 3. Ed.H.

26. Zachariae. Sion. Aubry. M.. Succesiuni. Stoica. Drepturi reale principale. 23. Bucureşti. 1966. Paris. civ ..L. Bucureşti. Teză de doctorat în ştiinţele juridice . note şi adnot ǎri. C. 1938. Librairie Générale de droit et de jurisprudence. Cours de droit civil français. studiu introductiv. Donations et testaments . C. traduit de l'allemand. Succession. Iaşi.N. 53 . Leçon de droit civil. Strasbourg. 29. Hamangiu. Soreaţă. 25.. 2011. Ed. 28. 2009. 2013. B. 1982. M. Principiul continuaţiunei persoanei defunctului. L. 24. H. A. Bucureşti. C. Drept civil. Bucureşti. Gaius. Bucureşti. Ed. Noutăţi legislative în materia succesiunilor introduse prin noul C..C. Tipografia Alexandru A. Molcuţ. Mazeaud. Lagier Libraire-Editeur.S.M. Ed. Universul Juridic. 1846. 2012. Beck.H.. Popescu. F. Hamangiu. tome cinquième. Tomulescu.S. par M. Ed.. Traducere.. 22. Mazeaud. Drept privat roman . E. Editions Montchrestien. Manual de drept privat roman . Instituţiunile. avec l’agrément de’auteur . Paris. 1958. Ţerek.21. 30. 1933. Academiei Republicii Socialiste România. Litografia Învǎţǎmântului Bucureşti. Liberalites . Traité pratique de droit civil. revu et augmenté. Ripert.. Stănciulescu. G. V. Planiol.. tome V. Tome IV-II.. 27. M.. J. Ed..

Dragu. 2009. Ed. Ed. Genoiu. Eternizarea vointei lui de cuius prin intermediul substituţiilre fideicomisare . Substituţia fideicomisară sau voinţa de dincolo de moarte .. Coduri comentate 1. H.. vol. Comentarii. 3/2012. Beck. Substituţiile fideicomisare și liberalităţile reziduale în reglementarea Noului Cod civil . I. Stoica. Bucureşti. Poenar . vol.. Fiducia în noul Cod civil. 2013. F. 6. Limitele juridice ale dreptului de proprietate reglementate de noul Cod civil. C. revista Studia Universitatis Babeş-Bolyai. numǎrul 3. Aplicaţiile cercului de hermeneutică juridică „Şcoala dreptului organic”. I. Bucureşti. M. Bucureşti. C. V. 4. Mihăilă. 8. Codul Calimach. Reglementarea liberalităţilor fideicomisare şi reziduale în noul Cod civil. Comentariu pe articole. Bucureşti. revista „Studia Universitatis Babeş-Bolyai”. Ed. Chirică... Ed.E. Buruiană. 2011. în revista Şcoala dreptului organic. în Noile Coduri ale României. Ed. Cauza liberalităţilor . Analele Universităţii „Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu. I. O. Munteanu. în Revista română de drept privat nr.. 2011. nr. I. nr. Consideraţii asupra naturii juridice a substituţiilor fideicomisare de gradul I . 5.. 5. 2011. revista Studia Universitatis Babeş-Bolyai.. Codul civil al României: îndrumar notarial / Uniunea Naţională A Notarilor Publici Din România. Universul Juridic. 1958. Universul Juridic.H. 9. 2013. 2003. 2011. Beck. Ed. Natura juridică a substituţiilor fideicomisare. 2. 4. Bucureşti. Seria Ştiinţe Juridice nr. Hamangiu.. 2013. 2. în Noile Coduri ale României .. D. anul 2013. Coţa.R. Universul Juridic. Studias Iurisprudentia. Junimea. Ed. Macovei. Cod civil adnotat cu trimiteri la doctrina franceză şi română şi jurisprudenţa completă de la 1868-1925.H. doctrină şi jurisprudenţă. Ediţie critică. II. 7. Monitorului Oficial. 2. Noul Cod civil.Articole şi studii de specialitate 1. în Noile Coduri ale României. Ed. C. 2008 .. de Hamangiu. 2007. C.. Noul cod civil. 3. Bucureşti. L. Chelaru. 4. Studias Iurisprudentia. vol. 2. vol. Iaşi. Academiei Replublicii Populare Romîne. E. 3. Bucureşti. Ed.. II. 54 .

. Drepturile statului asupra moştenirii vacante.. Jud. Nica.tpdjo1 4v_2?cidTexte=LEGITEXT000006070721&dateTexte=20140522. Preliminary and Subsequent Heirs under German Law. Bucureşti. M. Rosetti. 2.ro/NCC/video1.D.N. C. Nr. http://www.html.A. septembrie 2011 http://www. 55 . I. Donaţia şi moştenirea. 1666/2009. nr. dec. Donaţia . Bucureşti.gouv. Klinger. Civ. Practică testamentară. http://www. Craiova. Ed.inm-lex. Moştenirea testamentară.do.. Conferinţele I. Bocşan. Doctrină şi practică judiciară adnotată . Bucureşti. Sector 6. 4. Codul civil francez. V.german-probate-lawyer.fr/affichCode. 2011..html. versiune consolidată până în 27 martie 2014 http://www.Culegeri de practică judiciară 1. Ed. C.jurisprudenta. 2. Jurisprudenţă română 1865-2001.com. Hamangiu.legifrance. 1115/2007.jsessionid=72B80941D3109CEF7D4ABAFFC1FA5F7A. 3.M. sen. Resurse online 1.com/detail/article/preliminary-and-subsequent-heirs-undergerman-law-1504.