You are on page 1of 8

Partea I Exclus

1.Textele fondatoare

2.O liturghie a sexului

Societatea casatoria si dragostea Strategii matrimoniale Neiubirea Partea 2-a De la cavaler la curtezan .

Trubadurii și iubirea curtenească Sexul înainte de toate Romanul trandafirului .

Sexul.instrucțiuni .

Comparăm clipa de acum cu momentul de atunci. au avantajul de a ne pune la îndemînă un termen de comparaţie. Aşadar. să se contopească. apetitul explicativ al omenirii s-a răsturnat: superiorul este explicat prin inferior. atunci vom reuşi să răsturnăm unghiul de judecare. Şi astfel. indiferent de temă şi context. Urmarea va avea o îndoită înfăţişare: mai întîi. epoca actuală aduce cu o lume căzută şi degenerată. judecată prin prisma iubirii. rămîi cu senzaţia că tot ce a fost bun în omenire în materie de gust şi artă a iubirii aparţine trecutului. trăitorii acelor vremuri. inferiorul era explicat mereu prin ceva superior lui. o prăpastie care face ca discrepanţele pe care curgerea timpului le-a săpat să fie ireversibile. Şi la fel cu amorul: împreunarea trupurilor cerea un principiu superior din a cărui elevaţie iubiţii îşi trăgeau nobleţea. Şi astfel. Sensul cauzalităţii era unul descendent. iar năzuinţa de comuniune a oamenilor izvora din dorinţa de unire cu Dumnezeu. cît după prăpastia de mentalitate ce ne rupe de psihologia acelei epoci. cartea lui Jean Verdon. trecerea de la Evul Mediu la Evul Modern seamănă cu spinarea unui grafic descendent. În comparaţie cu o epocă pe care ne-am obişnuit s-o numim întunecată. dinspre spirit către materie. Şi astfel. reuşind astfel să ne privim prin dioptriile unei mentalităţi ce nu mai seamănă cu a noastră. în al doilea rînd. Dragostea în Evul Mediu. Cine a putut spune că există progres în materie de iubire? Există doar o lungă şi inexorabilă aplatizare a vîrfurilor de măreţie care i-au punctat odinioară evoluţia. Astăzi. Şi. vom constata cum prestigiul unei epoci se măsoară nu atît după distanţa pe care trebuie s-o străbaţi în timp ca să ajungi la ea. retardată şi superstiţioasă. Fără dorinţa sufletelor de a se împerechea. sub forma lecturii unor erudite şi pretenţioase tomuri exegetice. ci noi. înaintea trupurilor. monarhul era reprezentantul lui Dumnezeu pe pămînt. cei care se împreunau nu o făceau atît pentru plăcerea lor. procedînd invers decît de obicei: în loc să trecem trecutul prin tiparele momentului actual. de pildă. realizăm că noţiunea de progres e o monedă calpă fără semnificaţie istorică. de politică.Chiar dacă spiritul contemporan suferă de o debilitate a conştiinţei istorice ce merge pînă la atrofia simţului trecutului. şi pînă şi feuda. ci avînd în minte înmulţirea neamului lui Dumnezeu. mergîndu-se pînă acolo că nici nu . Iată. cei cu adevărat troglodiţi şi înapoiaţi nu sunt ei. erau sufletele lor. şi chiar dacă totul se reducea pînă la urmă la o copulaţie biologică. Aşa se face că dragostea avea drept temei spiritul divin. Citind-o. Şi cum orice realitate cerea o explicaţie venită de sus în jos. latifundiul aflat în posesia unui nobil. Modernizarea iubirii a însemnat bagatelizarea ei. cele care năzuiau. Iar dacă mai avem şi puterea de a nu cădea în ispita măsluirii istoriei după cerinţele ideologice ale prezentului. Primul lucru pe care îl deduci din cartea lui Verdon este că medievalii aveau un alt tipar de explicare a lumii decît noi: pentru spiritul medieval. indiferent că era vorba de justiţie. superiorul venea să explice inferiorul. Cele de sus erau invocate pentru a da coerenţă celor de jos. biserica era mireasa lui Hristos. ne pomenim în posesia unui etalon cu care putem aprecia stadiul mental la care am ajuns între timp. apreciem gravura prezentului după matriţa culturală a trecutului revolut. De pildă. era o prelungire a vrerii divine. beneficiarii clipelor de acum. de menajul cotidian sau de relaţii sexuale. incursiunile pe care le facem înapoi. coitul trupurilor era de prisos.

a cărui ţintă este ademenirea femeii prin flatarea ei artistică. Se iveşte astfel distincţia dintre "a răbdă plăcerea" şi "a te bucura de ea". În fine. sufletul este o secreţie a creierului. Tot ce e omenesc se trage din gene. fiindcă aceste decizii . impersonal şi constrîngător. Fără pecetea unei legături conjugale. restricţiile sînt atît de numeroase încît perechile dornice să respecte întocmai învăţătura creştină nu pot să se atingă decît 93 de zile pe an. şi tot ele sunt sursa motivaţiilor noastre. tot aşa cum unui motor electric care nu mai merge bine trebuie să-i schimbăm cărbunii. Aşa se face că nu mai există valori ireductibile cărora să nu le poţi găsi nişte cauze inferioare. ce e moral şi ce e imoral.sau abţineri de a decide . alături de voinţa părinţilor. Dar chiar şi înlăuntrul cadrului matrimonial. adică cu inferiorul. Cine nu acceptă decizia părinţilor are la îndemînă două soluţii: căsătoria clandestină sau răpirea fetei. Nu mai poate decide ce este rezonabil şi ce nu. restul zilelor fîind destinate întăririi credinţei. 9) În Evul Mediu. cuvîntul lui. a două e primejdioasă prin încercările cerute. Din întretăierea celor trei sfere rezultă tensiunea de fond care hrăneşte esenţa medievală a iubirii. E explica ceva înseamnă a-i demonstra structura arătîndu-i piuliţele din care e făcută. Pentru un cavaler. cavalerul şi trubadurul. femeia face parte dintr-un univers valoric în care turnirele şi trofeele obţinute reprezintă răsplata virtuţilor de luptător. prima e neomenească prin interdicţiile impuse. iar credinţa e o emoţie provocată de serotonină. condiţia ei obligatorie este căsătoria. Astfel omul postmodern de fapt nu mai e liber.mai este nevoie de entităţi superioare pentru a lămuri conexiunile cauzale. În cadrul acesta general totul este tranzitoriu şi reparabil. caz în care se întîmplă ceva cu adevărat mirabil. Dacă nu-mi place lumea în care trăiesc. Tipul acesta apare în urma erodării autorităţii ecleziatice şi aristocratice. Spre deosebire de cavaler. decizii stupide. Constrîngerile se îmblînzesc. mi se spune că trebuie să merg la un psihoterapeut ca să-mi schimb concepţiile. enzime. Apoi. care .o prefaţă al cărei nivel intelectual îl depăşeşte pe cel al Jean Verdon: "Concepţia noastră despre viaţa sufletească este întemeiată pe inginerie. Dacă sunt deprimat.au fost deja stabilite într-un cadru general. Iubirea creştină se desfăşoară pe un tărîm al înfrînării. Dumnezeu este o fantasmă utilă. luptele sunt purtate în numele madonei lăuntrice şi toţi laurii trebuie să fie aduşi plocon la picioarele ei. marcată de apariţia a două scheme de comportament: codul onoarei şi codul luptei. Iubirea este o chestiune biochimică ce poate fi redusă la hormoni şi neurotransmiţători. în funcţie de protagonişti. La ele apelăm atunci cînd ni se cere să explicăm iubirea. femeia devine cheia unei psihologii a palmaresului. Şi astfel ajungem la cea de-a doua formă a iubirii medievale: dragostea cavalerească. hormoni şi microbi. preotul joacă un rol hotărîtor în alianţele dintre familiile aristocratice. femeia să fie aleasă drept ţinta supremă a trofeelor cîştigate. fiinţele feminine sunt dintre cele mai atrăgătoare. e cea a iubrii curteneşti. iau Magne B6. cum taina căsătoriei intră exclusiv în atribuţiile bisericii. Şi astfel. iar nu din empireul divin al suflării dătătoare de viaţă. iar a treia e îmbietoare prin înlesnirile îngăduite. iubirea e păcat aducător de damnare. Toţi înconjoară femeia cu o reţea de oprelişti şi obligaţii. Consecinţa acestei viziuni este dispariţia unei bolte spre care să ridicăm fruntea în căutarea unor motivaţii înalte. fiind liber doar să abuzeze de libertate." (p. În acest caz. dar fiecare în felul lui. dragostea cavalerească şi dragostea curtenească. ultima categorie. Nu ne-au mai rămas decît dehiscenţele. Pe o scara a severităţii morale. Cum singurul scop al iubirii trebuie să fie zămislirea urmaşilor. vulgaritate şi deriziune. Principalele figuri masculine care dau tonul şi convenţia dragostei sunt în număr de trei: preotul. ca să-mi combat lipsa de magneziu. Preotul în numele crucii şi al rînduielii divine. Profunzimea e sinonimă cu subsidiarul. Şi cum iubirea trupească e o sursă a păcatului. femeii nefiindu-i îngăduită decît prima variantă. Rezultatul: frivolitate. în numele libertăţii personale. rigoarea se înmoaie şi pe aceste fundal apare figura seducătorului liric. ci crîncenă sau desfătătoare. iar trubadurul în numele seducţiei şi al înfiorării lirice. sunt obligat să mă resemnez ca orice om cu concepţii progresiste. De aici şi pînă a considera întreaga lume scena unui uriaş turnir pe care trebuie să-l cîştigi cu orice preţ nu mai e decît un pas. iubirea nu era nici tranzitorie şi nici reparabilă. tendoanele şi zgîrciurile de sub piele. cavalerul în numele sabiei şi al onoarei cazone. cu subiacentul. Dacă am impresia că fiul meu ori fiica mea iau. În consecinţă avem trei tipuri de iubire: dragostea creştină. Ierarhia explicativă pogorîtoare a dispărut. biserica recomandă femeii să nu se bucure de plăcerea actului sexual. în virtutea unei alegeri simbolice. fiind principala pîrghie prin care tinerii sunt cununaţi. fatal frivolă în comparaţie cu primele două. Iar dintre trofeele cu care merită să-ţi împodobeşti panoplia casnică. şi anume ca. Cum frumos scrie Ioan Pânzaru în prefaţa volumului .

a Slavic tribe residing in central Bohemia which subdued the surrounding tribes in the late 9th century and created the Czech/Bohemian state.[13] When Czechoslovakia broke up in 1993.Степан (1854). успешно хозяйничал. the Czech Socialist Republic (Česká socialistická republika. Research regards Čech as a derivative of the root čel. которые обосновались в Тараклии после русскотурецкой войны 1828-1829гг. the Civic initiative Czechia was formed by linguists and geographers in Brno to promote the use of Czechia. According to legend.[12] On 6 March 1990 the Czech Socialist Republic was renamed the Czech Republic (Česká republika. а второй умер ещё в юности. В семье у них пять сыновей: Степан (1908). У Степана три сына . a diversităţii şi multiplicităţii culturale . в его семью входили два сына . К 1850г. media magnate Vladimír Železný) expressed concern about the non-use of Česko and Czechia. Предки этого рода были в составе 49 семейств. This name derives from the Celtic tribe of Boii. ČR). which before had been only rarely used alone. kinsman). în căutarea drepturilor naturale. Within that state. Boiohaemum.g. which inhabited the area from the 4th century BC. следующей переписи села. individuals such as presidentVáclav Havel and minister Alexandr Vondra have strongly opposed using these forms.cucereşte femeia.Штерю (1817) и Стоян (1820)." The name survived all the following migrations affecting the area. on the other side. ci o supune sub sceptrul mîntuirii. trubadurul o seduce. Штерю был участником первой мировой войны. Костадин (1865) и Штерю (Терентий) (1887). due to the evolution of the Czech language. Его родоначальником был Стойно Иванов Татарлиев (1790). being eventually replaced by "č" by the end of the century (changing Czechy to Čechy). The use of the word "Česko" within the country itself has increased in recent years. al doilea la valenţele talentului. The origin of the name of the tribe itself is unknown. У первого были сыновья Степан (1843). who brought them to Bohemia. as it is known in Latin.Rakousy-Rakousko for Austria. Однако он приспособился к работе. Манойл (1845) и Павел (1846).[10] Several variants of the name have been used over the centuries. In 1997." The country is named after the Czechs (Czech: Čechové). ČSR)[11] was created on 1 January 1969. de iubire. Известен был он своей . у второго . De cealaltă parte. Первый становится монахом на Афонской горе. In the late 19th century the suffix for the names of countries changed from -y to -sko (e.g. "Česko" was rarely used and viewed as controversial: some Czech politicians and public figures (e.nefiind siguri că vom atinge vreodată aceste idealuri nu ne îndepărtăm în acelaşi timp. This feeling was especially prominent among the inhabitants ofMoravia. a conference of professionals aimed at encouraging the use of the name was held at Charles University in Prague.[17][18] The historical English name of the country is Bohemia. as harsh sounding or as a remnant of Československo. Миню (Михаил) (1844) и Иван (1849). В 1835г. От его сыновей Манойла и Павла нет потомства. The decision started a dispute as many perceived the "new" word Česko. it only came into official use in 1918 as the first part of the name of the newly independent Czechoslovakia (Česko-Slovensko or Československo) . Иван (1912). it comes from their leader Čech. including the arrival of theSlavic tribes and the creation of the Czech state. The digraph "cz" was used until the 16th century reform. [15] During the 1990s.так со временем видоизменилось написание фамилии. К началу XX века в Тараклии было пять семейств с фамилией Татарлы . Георгий (1915)..” meaning "home of the Boii. Uhry-Uhersko for Hungary). Последний был женат на Иванне Дериволковой. preotul nici nu cucereşte femeia şi nici nu o seduce. a egalităţii (fără fraternitate).[14] The older term Čechy was rejected by many because it was primarily associated with Bohemia proper and to use it for the whole country was seen as inappropriate. While the notion of Česko appears for the first time in the late 18th century. Primul recurge la armele vitejiei. эти два сына женились и растили своих детей. the Czech part of the name was intended to serve as the name of the Czech state. Начнём описание со Штерю Стойнова. The Czech Senate held a session on the issue in 2004. без правой руки. после которой вернулся инвалидом. cu siguranţă. Ce a mai rămas astăzi din aceste chipuri ale iubirii? Felul cum Ioan Pânzaru îşi încheie prefaţa dă un răspuns acestei întrebări: "Citind această carte.Василий.(member of the people. comes from the Germanic “Boi-heim.[16] The following year. ne putem întreba dacă îndepărtîndu-ne de Evul Mediu. Василий (1917) и Тимофей (1921).

. Сыновья. взрослея.строгостью как к семье. выделялись в отдельные хозяйства. так и к односельчанам.