You are on page 1of 3

Strangerea obsesiva de lucruri ne transforma in maniaci.

Colectionarea compulsiva,
o tulburare ce-i poate pune in pericol si pe cei din jurul nostru
Cristina Stancu,

Cu totii pastram prin casa, intr-un sertar sau loc dosit, cel putin cateva obiecte aparent fara valoare, pentru
ipoteza in care, la un moment dat ne-ar putea fi utile. Atata vreme cat nu e o exagerare, iar colectia nu ne
afecteza existenta, obiceiul e unul obisnuit, insa daca nimicurile adunate ajung sa ne ticseasca, de-a valma, casa,
transformand-o intr-una greu de locuit, vorbim deja de o manie periculoasa.
"Sunt oameni care colectioneaza diverse lucruri: reviste, CD-uri, fotografii, insa este o diferenta uriasa intre
pasiune si tulburare. Colectionarea compulsiva de obiecte este mult mai mult decat atat. Este o colectionare in
exces de obiecte fara valoare sau gunoi, si, din pacate, si de animale si insotita de inabilitatea de a renunta la
ele", explica, pentru Adevarul, Erna Constantin, psihoterapeut, Psihologie Integrativa.
In urma cu doar cativa ani, autoritatile locale de la Pitesti rezolvau in forta problemele semnalate de locuitorii
unui cartier. Oamenii erau indignati de obiceiurile unei familii vecine care reusise sa adune in curte nu mai putin
de 120 de tone de gunoaie de la cartoane, ziare si reviste, pana la cauciucuri, componente de metal ale unor
obiecte uzate si materiale provenite din constructii dezafectate. Mascatii si angajatii de la salubritate luau atunci
cu asalt gospodaria proprietarilor devenita un munte de gunoaie si un focar de infectie pentru acea zona.
Proprietarul era incatusat si dus la Politie pentru ca se opusese interventiei conduse de un executor judecatoresc,
actiune derulata in baza unei ordonante presedintiale. In plus, era amendat amendat cu 2.000 de lei. Pitestenii
au ramas uimiti de ce au putut aduna in curte proprietarul si partenera sa de viata si multa lume s-a intrebat

atunci ce i-a facut pe acei oameni sa stranga atatea tone de gunoi.


Raspunsul e de domeniul psihiatriei.
"Colectionarea compulsiva face parte din spectrul tulburarii obsesiv-compulsive. Nu exista criterii legate de sex,
varsta sau de statut economic. In determinarea cauzelor inca se fac cercetari, intrucat persoanele care prezinta
aceasta tulburare nu solicita ajutor sau nu constientizeaza simptomele si pericolele", mai spune psihoterapeutul.
"A arunca inseamna, pentru aceste persoane, a pierde"
Colectionarea compulsiva de obiecte ramane inca un mister chiar si pentru specialisti, pentru ca, deocamdata, nu
se stie exact ce declanseaza compulsiile si dorinta de a aduna obiecte. Aceasta manie poate avea la baza factori
genetici, dar si de mediu care au actionat in perioada copilariei. Cercetatorii au reusit sa stabileasca in ce context
poate aparea aceasta tulburare.
"Adunatul compulsiv debuteaza, de regula, la varsta adolescentei, in medie pe la 12 ani, si se poate agrava odata
cu trecerea timpului, astfel ca este bine ca aceasta tulburare sa fie depistata din timp si mai ales daca in familie
au existat antecedente cu privire la tulburarile din spectrul obsesiv-compulsiv. Pe de alta parte, o trauma poate
conduce la dezvoltarea aceste tulburari, cum ar fi traumele legate de pierderia sau moartea unei persoane dragi
sau pierderea bunurilor intr-un incendiu, de exemplu.
Simptome ale colectionarii compulsive de obiecte sunt: dezvoltarea atasamentului fata de lucruri, evitand
oamenii, posesivitate crescuta fata de lucrurile colectionate astfel incat alti oameni sa nu le atinga, prezenta
dezordinii in spatiul in care locuieste persoana respectiva, inabilitatea de a arunca lucruri, perfectionismul si
dificultatea in luarea deciziilor. Isi fac griji atunci cand sunt nevoite sa ia o decizie cu privire la a arunca sau nu
ceva. A arunca inseamna, pentru aceste persoane, a pierde, ceea ce provoaca disconfort si atunci prefera sa
pastreze", precizeaza Erna Constantin.
Atasament intens fata de obiecte considerate de altii inutile
Cei afectati de o asemenea tulburare devin, de obicei, tinta unor glume, pentru ca putina lume intelege
complexitatea unei asemenea afectiuni, care, in fapt, nu are nimic amuzant. Pentru multi dintre cei afectati de
tulburare, maldarele cu lucruri, considerate de ceilalti inutile, le dau o stare de confort, iar ideea renuntarii la ele
le poate crea anxietate.
"Colectionarea compulsiva de obiecte are la baza mai mult teama de a nu arunca ceva decat nevoia de pastra sau
de a economisi. Aceste persoane dezvolta un atasament intens fata de obiecte pe care oamenii le vad ca fiind
banale, astfel ca ar simti o pierdere majora daca acestea ar trebui sa fie aruncate departe. De asemenea, au
presupunerea ca aceste lucruri ar putea fi utile in viitor, astfel ca vor strange mai mult decat un sertar plin cu de
toate asa cum se mai gaseste prin casele oamenilor", explica specialistul.
Pericol pentru cei din jur
Cel mai grav este ca persoanele care prezinta aceasta tulburare se pun nu doar ele insele in pericol, ci obiceiul
lor de a strange obsesiv obiecte devine un pericol si pentru vecini, din cauza riscului de incendii sau crearii unor
focare de infectie.
"Vedem in media reportaje cu oameni care au casele pline de deseuri menajere sau de animale, care din pacate
nu sunt ingrijite corespunzator insa colectionarul compulsiv nu considera acest lucru si le face rau inconstient.
De aceea, de regula, in cazul acestor persoane, familia este cea care solicita ajutor, sau vecinii, iar ajutorul este
cerut la politie, pompieri (exista risc ridicat de producere a incendiilor mai ales atunci cand este colectionat mult

gunoi), serviciile de sanatate publica sau fundatiile pentru protectia animalelor", spune psihoterapeutul.
Un sindrom greu de vindecat
Colectionarea compulsiva de obiecte este o tulburare dificil de tratat, in primul rand din cauza faptului ca cei
afectati nu vad obiceiul lor ca pe o problema.
"Este un sindrom greu de vindecat si este necesar, din punctul meu de vedere, examenul psihiatric dincolo de
toate. De asemenea, sunt specialisti in sanatate mintala cu experienta in tratarea acestei tulburari si psihologi
clinicieni care se pot ocupa cu profesionalism de aceasta tulburare si care pot ajuta pacientii sa aiba o alta
viziune cu privire la lucrurile pe care le colectioneaza", adauga Erna Constantin.
Confiscarea obiectelor sau animalelor colectionate nu este o solutie, intrucat s-a constatat ca, pentru a-si
satisface nevoile emotionale, persoanele care au trecut prin aceasta experienta ajung colectionari si mai
impatimiti.
"Cei cu aceasta tulburare au nevoie de sprijin, intelegere si tratament, mai mult decat de a le lua pur si simplu
<<bunurile>> stranse. Daca li se confisca pur si simplu obiectele colectiei, fara a se apela la tratamentul de
specialitate, aceste persoane o vor lua de la capat si vor continua sa colectioneze compulsiv", incheie specialistul.