You are on page 1of 3

Masterand: Godiciu (Godiciu Runcan) Ileana-Maria

Anul I, PPETSM,
Ana Munteanu – Psihologia dezvoltării umane. Editura Polirom, 2009;

Cartea este structurată pe 10 capitole în care autoarea abordează:
1. Noţiuni introductive în psihologia dezvoltării – în acest capitol prezintă definiţii, concepte, un istoric
al psihologiei dezvoltării, diferite teorii ale dezvoltări, metode de cercetare folosite în psihologia
dezvoltării, dar se referă şi la principiile etice ale cercetării pe subiecţi umani;
2. Bazele dezvoltării umane – nevoile umane (accent pe nevoile copilului, pe importanţa familiei, dar şi
pe necesitatea unui echilibru şi evitarea unei toleranţe exagerate);
3. Dezvoltarea intrauterină şi naşterea – stadiile dezvoltării intruterine, travaliul şi naşterea,
temperametul nou născutului şi al adultului, reflexele nou născutului, evaluarea la naştere, despresia
post natală şi despre haptonomie. Haptonomia este o tehnică de a comunica cu copilul înainte de a se
naşte inventată de olandezul Frans Veldman care, în timpul celui de-al doilea război mondial, a
observat că în momentele cele mai dramatice există o puternică comunicare emoţională, fără cuvinte.
De aici ideea haptoterapiei. Cuvântul provine din greacă, „haptein”- a aduna împreună, a atinge pentru
a vindeca, a atinge din punct de vedere fizic, dar şi emoţional. Se crează o legătură mai puternică între
părinţi şi copil, dezvoltă siguranţa şi încrederea în sine. Este necesar ca tatăl să se implice. Întâlnirile se
fac în prezenţa unui haptoterapeut-6,7 înainte de naştere, 3,4 după naştere. Ele încep din a 4-a lună de
naştere. La I întâlnire mama face cunoştinţă cu cel mic spunându-i în sinea ei: „Vino aici!”, astfel
reuşind să îl aducă lângă inima ei sau să se culce; Cu ajutorul hatnoterapeutului părinţii îşi cheamă
copilul pentru a se întâlni. El va veni şi se va aşeza sub palma mamei sau a tatălui, realizându-se astfel
legătura afectivă. Părinţii vor descoperi mişcările preferate ale copilului şi vor învăţa gesturi prin care
să-l legene şi să-l liniştească. Copilul care a beneficiat de hapnoterapie se va naşte cu un tonus bun
deoarece el memorează experienţele trăite, a comunicat deja cu părinţii lui.
4. Creierul şi dezvoltarea umană;
5. Sistemul emoţional şi ataşamentul;
6. Dezvoltarea sinelui;
7. Organismul în relaţie cu mediul: dezvoltarea motorie şi cognitivă;
8. Dezvoltarea unor abilităţi complexe;
9. Dezvoltarea copilului de la 0 la 3 ani; Dacă în trecut copilul era perceput ca o „tabula rasa” , un vas
gol care aşteaptă să fie umplut cu informaţii, în prezent se ştie că el vine pe lume cu un bagaj de trăiri şi
experienţe pe care le-a învăţat chiar înainte de naştere. De asemenea s-a demonstrat prin experimente
că, încă de la primele ore după naştere el este capabil să recunoască voci, persoane şi să simtă stări de
spirit.
De exemplu, cu acordul părinţilor Lisitt a realizat cu experiment prin care a demonstrat la zile un copil
poate diferenţia între culori şi forme-pe baza teoriei reflexelor condiţionate-apă şi zahăr;
La o oră diferenţiază vocea mamei de a altor femei;
Peferă imaginile umane de adulţi, apoi de copii altor imagini;
Preferă imaginile şi vocile fericie;
Preferă vocile în următoarea ordine: femeie, bărbat, copil, muzică;

Între 18 luni şi 3 luni apare propoziţia din 2 cuvinte şi „nu-ul social”. Prin refuz el îşi manifestă autonomia. La cei nestimulaţi insuficient. . amar-se strâmbă.Să se aplece pentru a ridica o jucărie. Părinţii vor impune limite cu blândeţe.Să înţeleagă întrebări simple. La 24 de luni: întoarce paginile unei cărţi.Arată nasul. Mamele care îşi ignoră copiii vor avea copii neinteresaţi sau agresivi. gura. . se joacă cu copiii. îi plac poveştile. Reflexul păşitului-întărit-va merge mai repede.Să bea singur din cană. 5000. îşi zice numele. Autoarea subliniază importanţa prezenţei mamei. dacă e îngrijorată-nu. La 21 de luni: . Dacă o mamă vorbeşte frumos. Reacţiile circulare-copilul repetă o acţiune şi observă rezultatul. dându-i şi copilului posibilitatea de alege. La 9 luni-debutul schemei obiectului permanent-dacă un oboiect e acoperit. Dacă la 7-9 luni se sperie de străini înseamnă că e dzvoltat normal şi are un ataşament bun. el îl va căuta.Spune cam 20 de cuvinte. La 9 luni îşi recunoaşte numele. . Sua. mesajul e conflictual. legată de dormitul pe burtă. Dacă mama zâmbeşte copilul se va îndrepa spre un obiect. . vrea să îţi dea ceva. ochii. spune 3 cuvinte în propoziţii. . Îşi modifică ritmul tremuratului după ritmul vocii care îi vorbeşte. el nu trebuie certat. nu se ştie cuza. Suprastimularea şi lipsa de stimulare sunt periculoase pentru dezvoltarea copilului. La 18 luni un copil dezvoltat normal poate: . Copilul înregistrează ceea e vede şi ceea ce aude.Să arate cu degetul obiecte pe care le vrea. sare pe loc.Loveşte o minge mare cu piciorul. la fel ăn alte ţări. . ne dă mingea dacă i-o cerem. numeşte obiecte văzute când se plimbă. Apare chiar şi înainte de naştere-pregătire pentru a se naşte cu capul înainte. sau la cei cu handicap această schemă se formează mai târziu.Să construiască un turn din 3 cuburi. Vestimentaţia adulţilor influenţează starea de spirit a celui mic. . fuge. . este ceva normal.Să îşi scoată şosetele singur. mănâncă singur. construieşte din 6 cuburi.Dacă gustă ceva dulce în prima oră-zâmbeşte. rată părţi ale corpului. Sindromul morţii subite-1990.Să imite spălatul pe dinţi. începe să facă ceva pentru plăcerea adulţilor.Să încerce să spună cuvinte când cere ceva. dar e agitată. La 32 luni: îi place să deschidă fermoare. a neceităţii de a pronunţa cuvântul atunci când i se arată celui mic un obiect. La 12 luni devine conştient de ceea ce face. Din primele zile recunoaşte expresii faciale. . a atitudinii ei. . La 9+12 luni putem juca cu el primele jocuri de rol: duce telefonul la ureche. urcă scările ţinându-se de balustradă.

. Îmbătrânirea. Cea mai importantă nevoie este nevoia de dragoste. Copiii autişti nu indică. . interacţionează adecvat cu el. Copilul cu handicap trece prin aceleaşi procese de dezvoltare ca şi cel dezvoltat normal.. Pentru o recuperare cât mai bună este necesară intervenţia precoce-5-6 luni. . să se ofere soluţii. şti la ce folosesc diferite obiecte. dacă plânge vine şi îl ia în braţe. Caracteristici ale profilului parental: e centrat pe copil. nu se uită în ochii celuilalt. la adolescenţă. în special de la specialişti. se bucură de copil. sortează culori. fără să proiecteze asupra lui propriile expectanţe. dezvoltat de T.Capacitatea de a interacţiona pozitiv cu copilul. Berry Brazelton. se joacă cu el îi stimulează dezvoltarea. îşi ştie tot numele. de bucurie. e flexibil. are încrdereîn sine. Este important şi sprijinul pe care părinţii îl primesc de la ceilalţi. La 4 luni ataşamentul dintre părinţi şi copil devine tot mai puternic. e receptiv. are o perspectivă pozitivă asupra vieţii. El trebuie stimulat atât din punct de vedere cognitiv. merge cu tricicleta. fără să îl perceapă în mod negativ.. .. încep să aibă încredere în capacităţile lor. Nu doar adultul poate influenţa comportamentul copilului. Autoarea prezintă modelul punctelor de sprijin. spune cum se simte. desenează cercul. pentru a evita frustrările. merge pe vârfuri. 10. Pentru naştere: asigurarea că vor avea un copil sănătos. . .Abilitatea de a prcepe copilul în mod realist. . cât şi afectiv-totul se ace într-o atmosferă caldă.Abilitatea de a fi empatic cu copilul.Capacitate de a-şi stăpânii durerea. să reacţioneze adecvat când cel mic arată un obiect sau când plânge. I trebuie să accepte manifestările de independenţă atunci când apar. nu arată obiecte şi nu reacţionează când li searată ceva.Capacitatea de a impune limite. îşi formează propriile ritualuri. repetă cântece. .pegătirea părinţilor pentru a devini conştienţi că vor avea un copil. pentru a se adapta. după aceea ei încep să îşi revină şi să îşi crească copilul.Părinţii trebuie ajutaţi să înţeleagă etapele dezvoltării copilului pentru a le face faţă. dar mai lent. Dacă la 3 săptâmâni părinţii sunt epuizaţi.La 36 luni: construieşte un turn din 9 cuburi. ci şi invers: dacă cere un obiect-i-l dă.Capacitate de a considera prioritare nevoile copilului. nu urmăresc direcţia privirii adultului.Acceptarea responsabilă a sarcinii de a satisface nevoile copilului – funcţie care depinde de capacitatea părintelui de a recunoaşte aceste nevoi. dar şi să impună limite şi reguli cu blândeţe. sau să li se explice clar ce probleme sunt. când se manifestă negativismul. îl încurajează să devină independent. caldă..Aşteptări realiste faţă de capacităţile copilului de a coopera – existp stadii când capacitatea de cooperre este diminuată-de exemplu la 2-3 ani. îşi pune pantofii. pentru el copilul e cel mai important. să aibă o atitudine veselă.. . Autoarea trece în revistă funcţiile parentale descrise în 1998 de Kari Killen: . dacă arată un ovbiect adultul îl numeşte. încep să aibă iar contacte externe. care spune că fiecărei etape de dezvoltare a copilului îi corespund o serie de asigurări pe care părinţii e bine să le primească: înainte de naştere. să comunice cu cel mic. fără a o revărsa asupra copilului.