You are on page 1of 3

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi

Departamentul de Jurnalism
Anul I

Principiile da bază ale PR-ului
Cunoscuta revistă Forbes defineşte noţiunea de “relaţii publice” ca fiind
“obţinerea unor rezultate şi performanţe sporite percepute în mod correct de
public şi comunicate pe canale de comunicare adecvate”. Este lesne de înţeles
că “produsul finit”, evocînd termi-no-logia marketingului de produs, sub forma
mesajului care părăseşte biroul unui specialist în relaţii publice trebuie să
îndeplinească în mod primordial acele caracteristici de bază care să îl facă
“dezirabil” pentru eventualul sau respectivul “consumator” sau client.
Pe lîngă aceasta, specialistul în PR trebuie să “posede cunoştinţe de comunicare, socio-psihologie, cunoştinţe din ştiinţe politice, ştiinţe economice (mai
ales de marketing), cunoştinţe tehnice (pentru relaţia cu presa, pentru reclamă,
pentru organizarea de eveni-mente speciale, pentru editare de texte sau de
imagini, pentru comunicare în limbi străine).”1
Şi cum principiul concurenţei este unul explicat detaliat de marketing,
efortul de a cîştiga, de a-şi urmări obiectivul propus primează firesc în
activitatea unul PR-ist. Poate cel mai bun exemplu în acest sens este acela al
unei campanii de PR la un produs de consum în timul sărbătorilor (cum ar fi o
anumită marcă de ciocolată) care scoate pe piaţă o linie de se-zon şi demarează
o campanie care are ca scop promovarea a noului produs. În aceeaşi notă se
poate vorbi despre teoria jocurilor. În contextual unei economii de piaţă şi, în
acelaşi timp, al unei direcţii similare de activare a două nume de brand, dorinţa
de scoatere din anonimat a birourilor de PR ale celor două companii intră în concurenţă directă.
Punerea în discurs a strategiilor de relaţii publice, ca şi realizarea unui
“scenariu” constituie un factori deosebit de importanţi în activitatea unui PR-ist,
avînd în vedere ambi-valenţa necesităţii de a construe şi a trimite mesajul într-o
formă atractivă pe de o parte şi receptarea corectă şi completă a mesajului pe de
cealaltă
1

parte.

Ideea

trebuie

înţeleasă

ca

în

cazul

vitaminelor

sau

Stoica, Dan, Comunicare publică. Relaţii publice, Iaşi, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”,
2004, pg. 151.

a

face apel la memoria colectivă. Este de menţionat că substanţa implicită a vitaminelor nu se schimbă. Nu trebuie ignorate principiile legate de profilul conduitei unui PR-ist dincolo de tehnicile folosite în atingerea obiectivelor. Jurnaliştii. mai maleabilă pe preferinţele profilului aferent de consumator. Acest principiu subsumează ideea integrării mesajului în discurs şi face apel la capacitatea PR-iştilor de a cosmetiza datele de aşa manie-ră încît să se identifice cu sistemele de valori şi cuantificatori ale publicului ţintâ. Pe lîngă ambalajul atractiv. În aceeaşi sferă vorbim despre mutarea dominantei pe care o propune PR-istul în discurs. ca şi memoria colectivă a publicurilor ţintă.sub formâ de contract . Se vor lua în mod firesc în discuţie acele filme care au marcat istoria cine-matografiei din ţara noastră. ci devine mai accesibilă. priviţi ca „gate-kee-pers” sînt de cele mai multe ori tunelul prin care ajung mesajele organizatiei sau a instanţei reprezentate de respectivul birou de PR în faţa publicului. Un exemplu elocvent ar fi o campanie de readucere în atenţia publică a cinematografiei româneşti. Un principiu major al muncii de PR este propunerea altor tipuri de viziuni asupra realităţii decît cele vehiculate în mod curent. Decisiva în activitatea de PR este relaţia cu presa. pentru ca intenţiile specialistului în PR să îşi atingă scopurile. acesta trebuie să identifice momentele cheie în care să plaseze fragmentele de o importanţă majoră pentru scopul final în discursul său. punînd accentual pe faptul că. O campanie de PR care îşi atinge obiectivele.medicamentelor pentru copii cărora li se adaugă glazuri de fructe ori coloranţi care să le facă mai atractive şi care să uşureze consumul acestora în rîndul mi cuţilor.şi promptitu-dinea sînt două trăsături care terbuie să constituie . Specia-liştii trebuie să cunoască îndeaproape contextul socio-cultural şi background-ul interlocuto-rilor în aşa manieră încît să folosească optim în interesul cîştigării unui capital de încredere acele detalii care vor suscita anumiţi stimuli din universul de interes al acestora. Putem vorbi în acest registru despre un pictor care transpune realitatea prin filtrul atît al viziunii sale artistice cît şi al tehnicii folosite în arta sa. Un comunicat de presâ redactat conform cu normelor şi care conţine detalii semnificative legate de subiectul în cauzâ vor facilita o distribuţie a informaţiilor mai eficare şi mai conformă cu obiectivele propuse de echipa de PR. Discreţia . o metaforă cheie a acestei idei ar putea fi plasarea strategică a standului cu produsele dorite în interiorul supermarketului.

discursul în PR îşi atinge scopurile mult mai eficace în momentul în care este construit în jurul subiectului şi nu plasîndu-l în inima argumentelor. dintre verticalitate şi manipularea realităţii către atingerea . întrebările puse par rupte de context dar conduc la subiectul interogatoriului.fundaţia formării unui PR-ist. Astfel. putem conchide că activitatea unui PR-ist se regăseşte la confluenţa obiectivelor. Aşa cum în cazul discursului unui avocat în instanţă.