You are on page 1of 31

Campania din Balcani (Primul Război Mondial

)

Campania din Balcani (Primul Război Mondial)
Teatrul de luptă din Balcani
Parte a Primului Război Mondial

Infanteria sârbă pe insula Ada Ciganlija de pe râul Sava, 1914
Informații generale
Perioadă

28 iulie 1914 — 29 septembrie 1918

Loc

Peninsula Balcanică:
Albania, Bulgaria, Grecia, Muntenegru,
România, Serbia

Rezultat

Victoria Antantei,
dezintegraea Austro-Ungariei,
crearea Regatului Iugoslaviei,
Tratatul de pace de la Neuilly sur Seine,
Tratatul de la Trianon

Modificări teritoriale

Anexarea de către Regatul Greciei a Traciei,
unirea Transilvaniei, Bucovinei, Banatului cu
România,
unirea cu Serbia a teritoriilor fostei monarhii
austro-ungare Slovenia, Croația, Dalmația,
Bosnia și Herțegovina, Voivodina și a patru
teritorii de graniță ale Bulgariei
Combatanți

Austro-Ungaria
Imperiul German
Imperiul Otoman

Bulgaria

Serbia
Imperiul Rus
România
Grecia
Muntenegru
Franța
Imperiul Britanic
Italia
Conducători

1

Campania din Balcani (Primul Război Mondial)

Conrad von Hötzendorf
Potiorek
Nikola Jekov
Georgi Todorov
Vladimir Vazov
Ștefan Toșev
Paul von Hindenburg
Erich von Falkenhayn
August von Mackensen

Oskar

2
link=Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei]]
George Milne

Radomir Putnik
Alexei Brusilov
Constantin Prezan
Panagiotis Danglis
Nikola I
Louis Franchet d'Esperey
Maurice Sarrail
[[Fișier:Flag of the United
Kingdom.svg|23px|boder

modifică

[1]

 

Campania din Balcani a avut loc în timpul Primului Război Mondial (28 iulie 1914 — 29 septembrie 1918);
acțiunile de pe acest teatru de luptă s-au desfășurat în Peninsula Balcanică, inclusiv România.
Pe fronturile din Balcani s-au confruntat forțele Antantei (sârbe, muntenegrene, elene, franceze, britanice, italiene,
române — din 1916 — și ruse) cu cele ale Puterilor Centrale (austro-ungare, germane, otomane și bulgare).
Luptele din Balcani pot fi împărțite în mai multe campanii: Campania din Serbia (iulie 1914 – noiembrie 1915),
Campania din Macedonia (noiembrie 1915 - septembrie 1918) și Campania din România (august 1916 - decembrie
1917). În istoriografia rusă, Campania din România este considerată ca parte a luptelor de pe frontul de răsărit, în
timp ce istoricii occidentali o încadrează ca parte a luptelor din Balcani.[2]
Frontul din Balcani a acoperit un teritoriu foarte mare din Peninsula Balcanică. S-au dus lupte pe teritoriile Serbiei,
Muntenegrului, Greciei, Albaniei, Bulgariei și României.
Luptele în Balcani au început odată cu declarația de război a Austro-Ungariei împotriva Regatului Serbiei și
Muntenegrului. Campania trupelor austro-ungare din 1914 s-a dovedit un eșec, ele nereușind să înfrângă rezistența
trupelor sârbești. Spre sfârșitul anului 1914, frontul din Balcani se stabilizase, transformându-se într-un război de
tranșee. În toamna anului 1915, forțele combinate germano-austriece au atacat cu putere armata sârbă epuizată după
luptele grele de până atunci. În plus, alături de armatele austro-ungare și germane intraseră în luptă ca aliați și forțele
bulgare, care au declanșat o ofensivă împotriva Serbiei dinspre est. În acest timp însă, la Salonic fuseseră debarcate
însă trupe anglo-franceze. Trupele sârbe au fost nevoite să se retragă în Albania, de unde au fost evacuate pe insula
Corfu. După ocuparea completă a Serbiei și Muntenegrului de către Puterile Centrale, trupele sârbe și muntenegrene
s-au alăturat celor ale Antantei din Salonic, care au deschis luptele pe nou front, frontul din Macedonia.
În august 1916, după o serie de succese inițiale pe frontul din Transilvania, deschis la intrarea României în război de
partea Antantei, armata română a fost zdrobită de o ofensivă comună austro-germano-bulgară și cea mai mare parte a
teritoriului țării a fost ocupat.
Până în septembrie 1918, luptele de pe frontul din Macedonia au avut o intensitate scăzută, pentru ca după această
dată, forțele aliate engleze, franceze, sârbe și elene (Grecia intrase în război de partea Aliaților în 1917) reușind să
înfrângă Bulgaria. Bulgaria a cerut armistițiul pe 29 septembrie același an.

Campania din Balcani (Primul Război Mondial)

Perioada antebelică
Cauzele Primului Război Mondial în Balcani
Peninsula Balcanică a fost denumită și „butoiul cu pulbere al Europei”. Balcanii au fost cuceriți în secolul al XV-lea
de Imperiul Otoman, iar popoarele din regiune au trebuit să îndure jugul turcesc pentru mai multe sute de ani. Cu
timpul, o dată cu dezvoltarea Imperiului Austriac (Austro-Ungar) multinațional a devenit manifeste și dorințele
hegemonice ale acestuia în regiune. Popoarele supuse din Balcani au declanșat o serie de războaie de eliberare
națională.[3]
La mijlocul secolului al XIX-lea, în regiune au început să se formeze statele independente moderne – Grecia, Serbia,
România și Bulgaria. După obținerea independenței, statele nou formate au trebuit să facă față unui nou inamic,
Imperiul Austro-Ungar, care încerca să atragă Balcanii în sfera lui de influență.
Unele dintre aceste state au încercat să-și asigure apărarea independenței prin alianțe precum a fost Liga Balcanică,
sprijinită în mod activ și de Imperiul Rus, dornic de a influența politic evenimentele din regiune. Membrii Ligii
Balcanice au fost Bulgaria, Grecia, Serbia și Muntenegru. Ei doreau recuperarea teritoriilor Imperiului Otoman
(turcesc) locuite de sârbi, bulgari, greci și chiar alungarea turcilor din Balcani.[4] Cu toate că făceau parte din ligă,
bulgarii au început să se îndepărteze treptat de aliații lor.
Țările balcanice sperau să poată să-și lărgească teritoriile naționale în
detrimentul Imperiului Otoman. Regatul Bulgariei a încercat să
cucerească tot răsăritul Balcanilor. Regatul Serbiei dorea să cucerească
o ieșire la Marea Adriatică, să ocupe Macedonia și Albania. Regatul
Muntenegrului dorea cucerirea mai multor porturi aflate încă sub
stăpânirea turcă și a Sandžakului. La rândul lui, Regatul Greciei dorea
să-și extindă teritoriul în dauna Turciei.
Conflictele dintre țările balcanice aveau să devină acute, ducând la
izbucnirea unui război antiturc, în timpul căreia Liga Balcanică a reușit
să învingă Imperiul Otoman. Toate posesiunile europene ale Turciei,
cu excepția Istanbulului și zonei adiacente, au trecut sub controlul
învingătorilor.[5]
Victoria nu a însemnat însă sfârșitul conflictelor în regiune. Puterile
învingătoare își disputau teritoriile nou cucerite. Astfel, Serbia și
Bulgaria au intrat în conflict pentru Macedonia, Grecia și Bugaria
pentru Tracia, în timp ce România avea pretenții teritoriale asupra
Graniţele statelor balcanice după primele două
războaie balcanice 1912-1913
Cadrilaterului. Aceste contradicții s-au dezvoltat rapid, ducând la
izbucnirea celui de-al doilea război balcanic, în care Serbia, Grecia,
România, Muntenegru și Turcia s-au aliat împotriva Bulgariei, pe care au înfrânt-o rapid.
În urma celui de-al doilea război balcanic, Macedonia a fost împărțită între Grecia și Serbia, Turciei i-a fost
retrocedată o mică parte a posesiunilor ei europene, iar România a ocupat Cadrilaterul.[6]
În 1908–1909 avea să apară așa-numita „Criză bosniacă”, în timpul căreia Imperiul Austro-Ungar, sprijinit de
Imperiul German, avea să-și manifeste dorința pentru afirmarea hegemoniei în regiune, ocupând, iar mai apoi
anexând Bosnia și Herțegovina. Ocuparea acestei regiuni reprezenta pentru Serbia un atac împotriva intereselor ei. În
primul rând, Bosnia și Herțegovina, cu o numeroasă populație sârbă, reprezenta un teritoriu a cărei ocupare ar fi
asigurat mult-dorita ieșire la Marea Adriatică. În al doilea rând, guvernul de la Belgrad se temea că anexarea de către
Austro-Ungaria a Bosniei și Herțegovinei nu este decât o etapă intermediară, premergătoare ocupării Serbiei înseși.
Austro-Ungaria a știut cum să acționeze ca să obțină recunoașterea internațională a anexării Bosniei. Imperiul Rus,
acționând cu prudență în fața alianței dintre Germania și Austria, a recunoscut fără entuziasm anexarea de către

3

care își arogase rolul de portdrapel al luptei de emancipare a slavilor de sud. Astfel. Sophie Chotek. Atentatul a fost planficat de șase conspiratori. el și-a exprimat dorința de a-i vizita la spital pe răniții atentatului eșuat. Deși Potiorek a hotărât ca mașina arhiducelui să urmeze un traseu ocolit. dintr-un motiv care mai este încă subiect de dezbatere. ca și organizația Mlada Bosna (Tânăra Bosnie). cele șase automobile ale cortegiului arhiducelui s-au îndreptat spre centrul orașului. care luptau pentru unirea Bosniei cu Serbia. Se părea că atentatul a eșuat. aliat al Rusiei. După atac. dar a fost capturat viu. Ferdinand era considerat un sprijinitor al ideii „triplei monarhii” austro-ungaro-slave. Franz Ferdinand a sosit la Sarajevo cu trenul. Astfel au început să apară organizații clandestine prercum Mâna Neagră. Arhiducele Franz Ferdinand. „Mâna Neagră” acționa pe teritoriul Austro-Ungariei pentru destabilizarea situației politice din teritoriile locuite de slavi. guvernatorul Bosniei și Herțegovinei. Pozițiile politice ale radicalilor naționaliști erau întărite după anexările teritoriale datorate victoriilor în războaiele balcanice. Această înfrângere pe plan diplomatic a fost greu digerată la Belgrad și Sankt Petersburg. au sosit într-o vizită la Sarajevo. cu o populație sârbă importantă. Unul dintre ei a declarat în timpul anchetei că grenadele și armele au fost furnizate . împreună cu soția sa. să se împuște. În Serbia au început să apară organizații clandestine naționaliste. a fost de asemenea nevoită să recunoască anexarea. ducându-i pe arhiduce și pe soția sa în dreptul atentatorului Princip. Pe 28 iunie 1914. care aveau ca obiectiv principal eliberarea Bosniei de sub dominația austriacă. moștenitorul tronului austro-ungar.[9] Gavrilo Princip a alergat spre mașină și a deschis focul. cum otrava nu și-a făcut efectul. rivalitatea dintre Serbia și Austro-Ungaria pentru controlul asupra teritoriilor locuite de slavii sudici a fost motivul principal pentru izbucnirea războiului. agravând și mai mult tensiunile din Balcani. Gavrilo Princip Arhiducele Franz Ferdinand al Austriei Imediat după asasinarea arhiducelui la Sarajevo au avut loc în Austro-Ungaria atacuri împotriva sârbilor. trupele sârbe au intrat în Albania.[7] În același timp. iar criza din Albania a fost folosită de diplomația de la Viena pentru prezentarea Belgradului ca potențial agresor și inamic al păcii și pentru o eventuală declarație de război. Apariția unui al treilea regat slav ar fi reprezentat o amenințare politică majoră pentru Serbia. și Viena se temea că ar fi putut pierde în favoarea Regatului Serbiei provinciile Voivodina și Bosnia.[8] La sfârșitul lunii iunie 1914. și a fost arestat de poliție. la invitația generalului Oskar Potiorek. Atentatorii s-au poziționat de-a lungul traseului cortegiului oficial. Nedeljko Čabrinović a aruncat o grenadă spre mașina arhiducelui. mai întâi asupra soției arhiducelui. Militanții organizației naționaliste Mlada Bosna au luat în calcul organizarea unui atentat la Sarajevo pentru uciderea arhiducelui Ferdinand. În cadrul armatei și administrației sârbe existau numeroși activiști ai organizației „Mâna Neagră” plasați în funcții importante. Organizația secretă era sprijinită de personalități de la cele mai înalte niveluri din guvernul sârb. iar mai apoi asupra lui Franz Ferdinand. Sârbii au avut însă o atitudine diferită de guvernul de la Belgrad. Toți cei șase conspiratori au fost arestați. Atentatul de la Sarajevo Sârbii nu s-a împăcat nicio clipă cu ideea anexării Bosnei și Herțegovinei de către Austria. șoferul a urmat altă rută. În 1913. Serbia. De la gară. Cea mai puternică și bine organizată grupare clandestină sârbă a fost Mâna Neagră. Princip a încercat să se otrăvească și. principalul oraș al Bosniei.Campania din Balcani (Primul Război Mondial) 4 Viena a Bosniei-Herțegovina. dar a ratat ținta. care însă milita și pentru unirea Bosniei cu Serbia. După ce Franz Ferdinand a ținut un discurs la primărie. Serbia a fost obligată să se retagă ca urmare a presiunilor internaționale.

Guvernul sârb a acceptat nouă dintre punctele ultimatumului. iar în vest era teatrul de luptă din Marea Adriatică. În nord.[11] După respingerea tuturor propunerilor de pace. Franz Josef a semnat decretul de mobilizare generală în Austro-Ungaria. Prințul-regent al Serbiei. Albaniei. respectiv. mai puțin punctul cinci.600 m altitudine. contele Leopold Berchtold. Pe 29 iulie. în est șerpuia din dreptul orașului Lom-Palanka spre Sofia și Kavala. A doua zi după producerea atentatului. La vest de Sofia. Neacceptarea acestui punct a fost interpretat de austrieci ca o respingere a ultimatumului în întregime. urmată pe 4 august de Regatul Unit. Austriecii au refuzat categoric orice negociere. Austro-Ungaria a remis Serbiei un ultimatum în zece puncte. O serie de lanțuri deluroase formate de-a lungul râurilor Drina sau Timok le-a permis sârbilor să-și organizeze foarte eficient apărarea. în sud de la Kavala. Pe 1 august 1914. Imperiul German a declarat război Imperiului Rus. Respectarea acestui punct de către sârbi ar fi dus la o încălcare gravă a suveranității și constituției statului sârb. Pe 23 iulie. Cele mai greu accesibile sectoare ale frontului au fost cele de est și. În regiunea nordică a teatrului de luptă s-au dus lupte în zone muntoase de până la 2. Armata sârbă a putut să folosească în favoarea ei configurația terenului. altitudinea la care s-au dus lupte a fost între 1. Imperiul Rus a încercat să aducă partea austriacă la masa tratativelor. Cea mai mare parte a acestui teritoriu era muntos. Începuse Primul Război Mondial. ministrul de externe austriac. Guvernul austro-ungar de la Viena căuta astfel cu orice chip să obțină un motiv de război. Personalul diplomatic austro-ungar a părăsit Belgradul. În același timp.[12] Pe 31 iulie. dar propunerile Sankt Petersburgului pentru reluarea negocierilor de pace au fost respinse categoric de austrieci. Balcanii ajung la înălțimi de 2. În zona centrală a frontului aflat pe teritoriul Serbiei. care declarase public că nu va părăsi Serbia la greu. iar câmpiile se întindeau doar de-a lungul văilor râurilor și în zona litorală. Alexandru I a cerut sprijinul împăratului Rusiei Nicolae al II-lea. A doua zi. Austro-Ungaria a încercat să atace Serbia pentru a îndepărta principala amenințare la adresa supremației Vienei în Balcani. de-a lungul țărmului Mării Egee până la Salonic. de 5 . Fronturile se întindeau pe aproximativ 400 km lungime și o adâncime de 300 km. Punctul cinci al ultimatumului prevedea ca Belgradul să permită organelor de forță austriece să desfășoare acțiuni de suprimare a oricăror activități antiaustriece. Nicolae al II-lea ordonase mobilizarea generală în Rusia.500 m. urmând să se poarte negocieri pe baza răspunsului părții sârbe. Două zile mai târziu. Germania a cerut oprirea pregătirilor de război ale Rusiei.000 și 1. Ultimatumul avea prevederi care nu puteau fi acceptate de niciun stat suveran. iar țarul a făcut o ultimă încercare pentru oprirea războiului. dar până în acel moment nu avusese nicio bază legală. Această declarație a fost folosită de autoritățile austriece ca să acuze Serbia că a sprijinit teroriștii. Criza din iulie Încă din 1913. i-a scris premierului István Tisza. Motivul perfect pentru declarația de război a fost oferit de asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand. Austro-Ungaria a declarat război Serbiei pe 28 iulie 1914.[10] Guvernul austriac a luat hotărârea finală în ceea ce privește conflictul cu Serbia pe 19 iulie. Serbiei și anumite regiuni ale Bulgariei și Greciei. pe frontul cu austro-ungarii. frontul se întindea de-a lungul râurilor Sava și Dunăre. Caracteristicile teatrului balcanic de luptă Teatrul balcanic de război se întindea pe teritoriile Muntenegrului. împăratul Austriei Franz Josef I a primit asigurări din partea împăratului Germaniei Wilhelm al II-lea cu privire la sprijinul Berlinului în conflictul cu Serbia. informâdu-l despre intenția de a folosi „crima de la Sarajevo pentru reglarea conturilor cu Serbia”.400 m. sau pe cel cu bulgarii. Regatul Unit. Franța a declarat război Germaniei. Franța și Italia au propus Vienei ca diferendul să fie discutat în cadrul unei conferințe a Marilor Puteri Europene.Campania din Balcani (Primul Război Mondial) de guvernul de la Belgrad.

În afară de regiunile litorale ale Mării Egee. Armata a 2-a – armată mobilă. Dunărea are în dreptul Belgradului o lățime între 1. • • • • Armata I – a fost concentrată în raioanele Palanka.000 de oameni.5 și 1. adică între 45. Comandantul suprem al armatei a fost regele Nikola I. dar comanda efectivă era exercitată de șeful Marelui Stat Major. De aceea.[14] Combinația unei multitudini de factori — terenul muntos.000 de oameni. problemele de aprovizionare. cu efective de 247. numărul redus de căi de comunicație. Pe de alte parte. • Armata a 5-a – a fost plasată pe malul stâng al Drinei până la confluența cu Sava. Guvernul sârb a cerut Antantei de-a lungul întregului război să fie aprovizionat cu armament.000 și 60.000 de oameni. concentrată în regiunea Valevo.[15] Forțele armate și planurile de luptă Efective militare Аustro-Ungaria Austro-Ungaria a mobilizat împotriva Serbiei 239 de batalioane. Armata a 3-a – armată mobilă. luptele principale s-au purtat pe direcția centrală. Pacea și Topola. între Sarajevo și granița cu Serbia. trupele au fost nevoite să-și aducă proviziile de la mari distanțe. 180 de piese de artilerie erau modele învechite). Armata a avut efective de 80. Participarea ei la această campanie a fost nesemnificativă și a fost transferată în Galiția. cu o adâncime de până la 14 m. spre Belgrad. Comandantul suprem al armatei a fost numit prințul regent Alexandru I.000 de soldați și 610 piese de artilerie (din care 40 de tunuri grele. medicamente și alte echipamente militare. forțarea cursului Dunării sau Savei era foarte dificilă. și în sud spre Salonic.Campania din Balcani (Primul Război Mondial) vest. Serbia nu avea o industrie de apărare bine dezvoltată și depindea din acest motiv de aliați. A avut efective de 60. generalul Radomir Putnik. Comandatul acestui front a fost numit generalul Potiorek. Din acest motiv. defensiva putea fi organizată foarte eficient pe o distanță de aproape 400 km. Ca urmare a sărăciei regiunii. iar în același timp. 100 de piese de artilerie de câmp și 100 pentru lupta montană. 516 piese de artilerie și 392 de mitraliere. Armata a 4-a – asigura apărarea cursului superior al Moravei și asigura legătura cu forțele muntenegrene. muniție. Râurile mai mici se intersectau în regiunea centrală a frontului: Velika Morava.[13] Cele mai importante cursuri de apă ale frontului balcanic au fost Dunărea și afluenții săi Drina și Sava. era nevoie pe toate fronturile de soldați specializați în lupta montană. 37 de escadroane.[16] • Armata a 2-a – a fost plasată de-a lungul râurilor Sava și Dunărea.[17] Serbia Serbia a desfășurat în teren patru armate. • Armata a 6-a – a fost plasată în Bosnia. Vardar și Struma. 6 . concentrată zona capitalei. criza de muniție — au făcut ca operațiunile militare să se desfășoare în condiții foarte grele. Muntenegru Muntenegru a mobilizat șase divizii. Belgrad.9 km.

care formau patru armate. Pe de altă parte. După victoria din Războaiele balcanice. Armata a 3-a era plasată în regiunea Valjevo. după care plănuia înaintarea în adâncimea teritoriului Serbiei pe văile râurilor Kolubara și Morava. Cele cinci divizii vechi purtau numele Moravia. Vardar. Problema acestui plan era faptul că armata austro-ungară era obligată să forțeze cursurile unor râuri mari: Dunărea și Sava. pe râul Drina) și au concentrat în sectorul central al țării. din cele 12 divizii de infanterie și una de cavalerie. O a doua versiune a planului. generalul Oskar Potiorek a primit un nou plan ofensiv împotriva Serbiei și Muntenegrului. Corpul al 9-lea urma să fie păstrat în rezervă. comandantul forțelor austro-ungare. care prevedea un atac pe direcția râului Drina era mai ușor de pus în practică. teritoriile nou alipite la Serbia a dat numele a cinci regimente: Kosovo. Armata a 2-a era concentrată în jurul capitalei. De aceea. Pentru a răspunde acesteri solicitări. ci primeau numele regiunii de origine. Dunav. Comandantul forţelor sârbe. Numărul de divizii fusese mărit de la 5 la 10. generalul Oskar Potiorek După încheierea războaielor balcanice. împotriva armatelor ruse. ceea ce era un avantaj pentru defensiva sârbă. Ca urmare a acestei împărțiri. fiind obligați să lupte pe două fronturi: în Balcani și în Galiția. a opt divizii mobile. Bregalnica și Monastir. Moravei și a lanțurilor muntoase dintre ele. Înaltul Comandament german a cerut austro-ungarilor să-și concentreze principalele forțe în Galiția. cu obiectivul final al cuceririi regiunii întărite din centrul țării. Timok și Drina. pe Dunăre și Sava. pe această direcție a atacului exista un număr redus de drumuri și de localități montane. Sârbii și-au plasat armatele astfel: Armata 1 trebuia să apere cursul Dunării.Campania din Balcani (Primul Război Mondial) 7 Planurile de luptă și dispunerea în teren Planurile austro-ungare de luptă împotriva Serbiei prevedeau desfășurarea a trei armate. austro-ungarii au început mutarea în grabă a Armatei a 2-a (~190. În cazul punerii în aplicare a acestei a doua versiuni. Ibar. Diviziile de rezervă ale Armatei a 3-a asigurau apărarea împotriva atacului bulgarilor folosindu-se de obstacolele naturale ale cursurilor Timokului. care acoperea linia de apărare naturală a râurilor Dunărea.[19] Odată ce au fost siguri de alianța cu Rusia. austriecii își puteau apăra mai bine flancurile și diminuau riscurile epuizării atacului. iar ultima armată era amplasată pe cursul superior al Moravei. sârbii și-au dat seama că austriecii sunt într-o situație grea. La izbucnirea războiului. ei au luat în considerație și posibilitatea declanșării unor . Serbia a putut mobiliza 12 divizii de infanterie și una de cavalerie. Kragujevac. Sârbii au prevăzut existența celor două versiuni ale planului austriac (al atacului din nord. Šumadija. În armata terestră. mareşalul Radomir Putnik Comandantul forţelor austro-ungare. 8 formau un grup mobil. funcție de existența sau inexistența unei alianțe cu Rusia. Corpul al 7-lea plasat pe cursul inferior al Savei avea numai sarcini de diversiune. În același timp. făcând joncțiunea cu forțele muntenegrene. Comandamentul austriac se baza pe densa rețea de căi ferate din Banat pentru atacarea cu succes a Belgradului.[18] Cele trei armate trebuiau să invadeze Serbia și Muntenegru și să învăluiască armata sârbă pe flancuri. Sârbii aveau două versiuni de plan de luptă împotriva Austro-Ungariei. Din acest motiv. Restul corpurilor 15 și 16 trebuiau să atace armata muntenegreană. diviziile nu erau numerotate. la distanță egală de cele două sectoare. forțele armate ale Serbiei fuseseră complet reorganizate. Sava și Drava. și dinspre vest.000 de soldați) în Galiția. Atacul decisiv trebuia dat pe cursul Drinei de corpurile de armată 4 și 13 și de o parte a corpurilor 15 și 16.

ceea ce în condițiile luptelor care aveau să se ducă în munți a reprezentat un avantaj important. atât cele umane. În schimb. La fel ca și în cazul Serbiei. ceea ce a făcut ca trupele Vienei să nu ducă lipsă de arme sau muniție de-a lungul întregului război. Infanteria sârbă folosea încă pușca Mauser model 1898 și în cadrul armatei se manifesta o criză acută de arme.[23] 8 . erau limitate. Principalele forțe militare au fost lăsate în țară. Spre deosebire de sârbo-muntenegreni.Campania din Balcani (Primul Război Mondial) acțiuni ofensive în regiunea râurilor Sava și Kolubara. Armata a 2-a a primit permisiunea să efectueze o misiune de recunoaștere în această zonă. în ciuda izolării față de aliați și a crizei continue de muniție și prozivii. muntenegrenii dispuneau de 100 de tunuri montane. Resursele armatei sârbe. austro-ungarii aveau o flotilă militară care acționa pe Dunăre. cu excepția tunurilor montane. Industria militară austriacă era bine dezvoltată.000 de oameni. Armata austriacă depășea armatele inamicilor săi balcanici la toate capitolele: efective. în regiunea Šabac.000 de soldați în Sandžak și 29.[22] Infanteria muntenegreană era înarmată cu puști model Mosin–Nagant. în combinație cu folosirea metodelor războiului de gherilă au permis acestora. În ciuda faptului că armata austro-ungară o depășea din punct de vedere numeric pe cea sârbă. Încercările sârbilor de organizare a unei ofensive în Bosnia și Srem nu au fost însă încununate cu succes. sârbii dispunând doar de 48 de tunuri grele. Cea mai mare parte a pieselor de artilerie erau modele depășite din punct de vedere tehnic. În afară de flota maritimă.[20] Amplasarea corespunzătoare a forțelor sârbo-muntenegrene. armament și echipamente militare. muniție și echipamente tehnice. austro-ungarii dispuneau de o forță militară aeriană și o flotă militară. Muntenegrul a mobilizat 6.000 de soldați de-a lugul graniței cu Austro-Ungaria. Comandamentul sârb a reușit să mobilizeze 247. să reziste vreme îndelungată atacului austro-ungar. care erau modele depășite. cât și cele materiale. Muntenegru nu avea aviație sau o industrie proprie de apărare. Pe 9 august. Serbia nu dezvoltase o industrie militară proprie și nu avea aviație sau marină militară. produse în Rusia.[21] Dotarea cu armament Serbia nu a avut suficient timp să se reînarmeze după încheierea celor două războaie balcanice. Armata austriacă era dotată cu piese de artilerie moderne. Muntenegru nu avea o flotă miltară. care a asigurat o blocadă totală a apelor teritoriale ale Muntenegrului și sprijinul operațiunilor terestre în zona litorală. ceea ce a permis vaselor de război austro-ungare să instituie blocada maritimă a apelor teritoriale muntenegrene încă din prima zi a războiului. În plus. aceasta din urmă ocupa poziții defensive favorabile. Infanteria austro-ungară era dotată cu puști Mannlicher model 1895 și mitraliere semi-grele Schwarzlose.

trupele sârbe au trecut în defensivă pe noi linii sârbe de apărare.000 de prizonieri. După ce și-au reorganizat armatele. sârbii să-și împingă inamicii înapoi pe pozițiile de plecare de pe râurile Sava și Drina. în timpul cărora sârbii au reușit să respingă atacurile austriece.[27] Soldaţii austrieci în timpul unui bombardament al artileriei Pe 7 noiembrie. după ce la începutul atacului sârbii au fost nevoiți să se retragă. Ofensiva generală austriacă a început pe 12 august. trupele austriece au început pregătirile pentru o a doua ofensivă. Forțele Armatelor a 5-a și a 6-a au început forțare cursului Drinei. 9 . În noaptea de 8 septembrie. Pentru a preîntâmpina prăbușirea frontului. Bătălia de pe Drina După această înfrângere. austro-ungarii au declanșat pe 7 septembrie o a doua ofensivă. În același timp. Pe 14 noiembrie.000 de oameni morți. vehicule. dar sârbii au opus o rezistență acerbă.[25] Sârbii au reușit să captureze aproximativ 50. ceea ce a făcut ca.Campania din Balcani (Primul Război Mondial) Campania anului 1914 Declanșarea luptelor Luptele pe frontul balcanic au izbucnit pe 28 iulie 1914. pe 16 august înregistrându-se lupte la Šabac și Slatina. comandamentul austriac a fost obligat să folosească o parte a efectivelor Armatei a 2-a. sârbii au declanșat o ofensivă limitată în regiunea Srem. imediat după remiterea declarației de război. dar aceștia din urmă au fost nevoiți să se retragă din cauza crizei de muniție. sârbii au fost în cele din urmă nevoiți să se retragă. șase batalioane ale atacatorilor au fost distruse complet. după terminarea concentrărilor de trupe. când artileria și flotila Austriei de pe Dunăre au început bombardarea Belgradului. dar au fost respinși de sârbi. în următoarele zile ei au contraatacat și au reușit să străpungă liniile austriece la Loznica. existând unități care s-au retras panicate. Prima ofensivă a austriecilor a fost un eșec. sârbii au avut pierderi importante — peste 15. Sârbii au provocat o primă înfrângere armatelor Puterilor Centrale și au împiedicat transferarea Armatei a 2-a austriece pe frontul din Galiția. austriecii au reușit să ocupe malul drept al Drinei. Pe 15 august. în ciuda atacurilor repetate ale primilor. austriecii au început traversarea râului Sava. Trupele austriece intrate pe teritoriul Serbiei s-au dedat la violențe împotriva populației civile. Austriecii au atacat fără succes pozițiile sârbilor pe 6 noiembrie. care s-a încheiat după patru zile. concepută ca o învăluire a liniilor sârbe prin zona de sud-vest. Ajunși pe linia Srem – Sremska Mitrovica – Sarajevo. Pe flancul sudic. austriecii au încercat și să pătrundă în valea râului Velika Morava dar. Armata a 2-a a atacat orașul Šabac. în Galiția).[24] Trupele austro-ungare au fost întâmpinate de Armatele a 2-a și a Primele lupte de pe frontul din Serbia 3-a sârbe. În același timp. Pe 20 august. austriecii au atacat Valjevo. răniți sau luați prizonieri. cantități mari de arme. provizii și muniție. pe 24 august. Pe frontul Armatei a 3-a. Această victorie a avut o mare valoare strategică pentu Aliați. trupele sârbe au început urmărirea austriecilor în retragere. Pe flancul nordic a intrat în acțiune Armata a 2-a (care nu fusese relocată încă pe frontul de răsărit. întârziind astfel trimiterea ei pe frontul din Galiția.[26] În același timp. Rezistența ariergărzii austriece nu a fost în toate regiunile atât de puternică. 50 de tunuri. după traversarea Dunării și a regiunii Semendria.

pe 13 decembrie. generalul Živojin Mišić a luat hotărârea să se retragă cu Bătălia de pe râul Kolubara trupele de sub comanda sa spre Gorni-Milanovać. dar sârbii au reușit să-i respingă pe austro-ungari. după care. În acest timp însă. Sârbii au fost nevoiți să se retragă din cauza lipsei muniției. Franța a trimis arme și muniție. de-a lungul dealurilor până pe pantele platoului Mine. subunitățile austro-ungare au atacat pozițiile sârbilor care apărau calea ferată Obrenovac–Valevo. au intrat în luptă Armatele a 2-a și a 3-a. ele au fost respinse până pe pozițiile de plecare de pe teritoriul Austro-Ungariei. austriecii au fost nevoiți să se retragă. artileriei și echipamentului soldaților. Austriecii au reușit să cucerească zona localității Lazarevac și să producă retragerea unităților Armatei a 2-a sârbe. să declanșeze un contraatac. Aceste ajutoare au permis sârbilor să reia acțiunile ofensive. a fost în cele din urmă acceptat. Comandamentul sârb nu a organizat însă urmărirea trupelor inamice. Nici pe aceste poziții defensive trupele generalului Potiorek nu au reușit să reziste multă vreme. în particular a bocancilor de iarnă. Armata a 6-a austriacă a reușit să cucerească pe 24 noiembrie înălțimile strategice de pe muntele Malen. 10 . planul lui Mišić.[] Bătălia de pe râul Kolubara Forțele austro-ungare și-au continuat ofensiva. sârbii au abandonat Belgradul. Cu toate acestea. considerate prea slabe pentru a mai continua rezistența. acompaniindu-și retragerea cu contraatacuri. iar armata sârbă și-a oprit ofensiva pe aliniamentul râurilor Drina și Sava. Radomir Putnik. Mišić voia să-și regrupeze forțele și. care presupunea abandonarea Belgradului în mâinile inamicilor. neluând în considerație primejdia de a-și expune flancul stâng atacului Armatei I sârbe. Antanta (Franța și Rusia) a trimis ajutoare în Serbia pe Dunăre și prin Salonic. În timpul luptelor. 5 Armata a 2-a. austriecii au rezistat trei zile atacurilor sârbilor. decembrie 1914 Retragerea austro-ungarilor a continuat până pe liniile fortificate de la sudul Belgradului.000 de prizonieri. După succesul Armatei I. O zi mai târziu. Austriecii au reușit să traverseze cursul Drinei. Planul sârbilor prevedea un atac al Armatei I. Ei s-au retras pe noi poziții defensive. Armata austriacă a 6-a a traversat râul Leg. iar trupele sârbe au început retragerea. găsind trupele austriece nepregătite pentru apărare. pe care o considera sleită și incapabilă să întreprindă acțiuni ofensive. Armata I a atacat masivul Suvobor. cu ajutorul rezervelor. frontul se întindea între Dunăre. În această situație. În ciuda opoziției comandantului armatelor sârbe. pregătindu-se să atace flancul stâng al Armatei I sârbe. Austriecii au atacat unitățile sârbe care se retrăgeau din Belgrad. În dimineața zilei de 3 decembrie a fost dat ordinul de contraatac.000 de soldați morți și 19. Trupele sârbe au reintrat în Belgrad pe 15 decembrie. astfel încât. pe 2 decembrie.[] Pe 30 noiembrie 1914. Pe 16 noiembrie. sârbii au pierdut 22. trupele sârbești au fost nevoite să se retragă după lupte grele. iar. la ofensivă trebuiau să ia parte și Armatele a 2-a și a 3-a. Potiorek a luat decizia să distrugă Armata a 2-a sârbă. care trebuia să ia cu asalt și să cucerească masivul Suvobor. pe 5 decembrie.Campania din Balcani (Primul Război Mondial) După a două ofensivă austro-ungară. Totuși. Generalul Potiorek a luat hotărârea să atace Armata a 5-a austriacă intrând în Belgrad. iar Rusia muniție și alimente. cursul superior al Moravei. iar întregul teritoriul al țării a fost curățăt de trupele străine.

000 de soldați. armata muntenegreană. Contribuția armatei sârbe la cauza Antantei a fost fost foarte importantă în anul 1914.000 de soldați. În timpul verii anului 1915. comandamentul austriac a încetat operațiunile ofensive pe frontul din Serbia și a mutat trupele de pe frontul din Balcani pe cel cel răsăritean. în mare parte cu ajutorul aliaților principali: Regatul Unit. iar. a jucat un rol important în luptele împotriva armatelor austro-ungare în 1914. răniți. în Munții Carpați. Victoriile sârbilor din 1914 au fost plătite cu pierderi grele însă. Austro-Ungaria a început să se pregătească să atace pozițiile sârbilor. Ferdinand I răsărit. Campania anului 1915 La începutul anului 1915. în condițiile în care armata nu a avut niciodată efective active mai mari de 100. Până în vara aceluiași an. Marele Cartier General Rus a cerut sârbilor să organizeze o ofensivă pentru a-i sili pe austro-ungari să retragă o parte a trupelor de pe frontul de răsărit. îmbrăcăminte sau muniție. Puterile Centrale au luat hotărârea să scoată definitiv din luptă Serbia și Muntenegru. silind armata rusă să se retragă din Polonia și Galiția. avea să fie recompensată cu teritorii ale Serbiei. Austro-Ungaria a avut nevoie de ajutorul Germaniei pentru asigurarea victoriei. dispăruți și prizonieri). Generalul Potiorek a fost înlăturat de la comandă.000 de oameni (morți. medicamente. războiul de pe frontul din Balcani a devenit unul de poziții și pe linia frontului s-a stabilit un calm temporar. Sârbii au simțit de-a lungul acestui an lipsuri mari. pentru a face joncțiunea cu forțele Imperiului Otoman. Dată fiind experiența anului 1914. Generalul Radomir Putnik a refuzat să implice însă armata sârbă într-o acțiune ofensivă pentru care nu avea suficiente trupe și echipament. pentru intrarea acesteia din umrmă în război de partea Puterilor Centrale. Franța și Imperiul Rus. Armata austro-ungară a fost nevoită să păstreze efective importante în Balcani. În același timp. cu efective de 50. La rândul ei. În rândurile soldaților sârbi și muntenegreni a izbucnit tifosul. Austro-Ungaria a reușit să înfrângă Imperiul Rus pe frontul de Ţarul Bulgariei. pe care nu a putut să le trimită pe frontul din Galiția.600 de ofițeri. Generalul Erich Ludendorff avea să scrie în memoriile sale: „Trupele austro-ungare au fost zdrobite în Serbia și au încetat să mai fie o forță de luptă valoroasă”. Sârbii au pierdut aproximativ 132. în cazul în care urmau să intre în război de partea Puterilor Centrale. României și Turciei. prin care statul balcanic se obliga să intre în război de partea alianței austro-germane. În timpul „Marii retrageri” a armatei ruse din Polonia și Galiția. armata sârbă a trecut printr-un proces de reformare și reînarmare. deoarece nu s-a putut face legătura cu trupele Imperiului Otoman. pentru respingerea atacului rușilor. un război de poziții. care a răpit viețile a numeroși soldați. Toți acești factori i-au convins pe bulgari să intre în luptă de partea Puterior Centrale.[] Pe 6 septembrie 1915 a fost semnată la Sofia o convenție militară între Bulgaria și Puterile Centrale. Germanii promiteau bulgarilor că. războiul din Balcani s-a transformat într-un război fără acțiuni ofensive ample.Campania din Balcani (Primul Război Mondial) Rezultatele campaniei anului 1914 După două înfrângeri pe frontul din Serbia în 1914. În vara anului 1915. Diplomații germani au început să ducă tratative cu Bulgaria. când pe frontul din Balcani se părea că nu se vor mai desfășura acțiuni ofensive de amploare. confruntându-se continuu cu o criză de hrană. Înfrângerea trupelor austro-ungare în campania din 1914 a produs un impact de mare amploare asupra planurilor de luptă a Austriei și Germaniei. Turcia a reușit în același an să apere cu succes strâmtoarea Dardanele. Austro-ungarii au suferit pierderi foarte mari pe frontul din Balcani în 1914: 274. 11 . La sfârșitul anului 1914.000 de soldați și 7. forțele anglo-franceze nu au reușit să străpungă frontul german. împotriva armatei ruse. noul comandant al trupelor austro-ungare devenind arhiducele Eugen von Österreich-Teschen. Această convenție stipula că în 30 de zile. cu care cele două puteri erau aliate. pe frontul de vest. În fața armatelor sârbe au rămas doar două corpuri de armată austro-ungară.

Armata a 11-a era întărită cu unități de artilerie grea. sperând ca Regatul Bulgariei să poată fi atras de partea Aliaților. pe direcțiile Kragujevac și Niș. austro-germanii au asigurat o superioritate umană și armament de 3:1. Antanta nu a fost de acord cu acest plan la început.Campania din Balcani (Primul Război Mondial) Austro-Ungaria și Germania aveau să mobilizeze fiecare câte 6 divizii de infanterie. Muntenegrul mobilizase la rândul lui 50. Aceste trupe promiteau să apere flancul sudic al sârbilor. aflată încă în faza de mobilizare. ar fi trebuit ca toate forțele să fie aruncate în luptă împotriva austro-germanilor. pe frontul împotriva Serbiei austro-german. Forțele armate bulgare erau considerate printre cele mai bune din regiune în acea vreme. sub comanda feldmareșalului Mackensen.000 de oameni[29]. Rivalitățile dintre monarhii sârb și muntenegrean au văduvit cele două armate de avantajul unui comandament comun. alimente și materiale sanitare. În faza inițială a atacului. unde trebuiau să zdrobească armata bulgară. Puterile Centrale au concentrat în total 14 divizii austro-germane și 6 bulgare. După semnarea convenției de la Sofia. Маnifestul ţarului Ferdinand I Bazându-se pe folosirea la maxim a puternicelor bariere naturale reprezentate de privind declaraţia de război Sava și Dunărea.[30] Armata sârbă mobilizase 12 divizii (aproximativ 200. Aliații și-au dat seama rapid de primejdia care plana asupra aliaților lor balcanici.000 de soldați și avea în dotare 135 piese de artilerie.000 soldați anglo-francezi au debarcat la Salonic cu permisiunea guvernului elen. iar Bulgaria. avea să mobilizeze pentru luptă 4 divizii la granița cu Serbia. Planul de atac prevedea ca austro-germanii să atace din nord și nord-est. În total. După aceasta. Pe 5 octombrie. Au fost executate misiuni ample de recunoaștere. trupele austro-germane totalizau aproape 300. în 35 de zile. au fost luate toate măsurile pentru păstrarea secretului operațiunilor militare. • Armata a 3-a austriacă sub comanda generalului Hermann Kövess von Kövessháza. 150. situația în Balcani s-a schimbat în favoarea Puterilor Centrale. Trupele Antantei venite în sprijinul Serbiei numărau aproximativ 150. iar în spatele frontului au fost construite noi drumuri și au fost reparate cele vechi. Ei au luat însă decizia de a debarca trupe anglo-franceze la Salonic de-abia pe 1 octombrie 1915. Aceste atacuri concentrice ar fi trebuit să distrugă armata sârbă în centrul țării. Pentru a asigura elementul surpriză. Comanda generală a fost încredințată feldmareșalului August von Mackensen. erau mai slab echipate cu tehnică de luptă și duceau lipsă de muniții. sârbii au plasat doar forțe reduse în sectorul nordic.[28] Pregătirile de război Comandamentul germano-austriac a pregătit cu atenție și în amănunt atacul împotriva Serbiei.000 de oameni) și avea în dotare 678 piese de artilerie. Planul comandamentului sârb se concentra asupra luptelor cu Bulgaria. în vreme ce efectivele principale au fost concentrate în răsărit. Rusia nu a putut trimite trupe în regiune. iar bulgarii să atace din est. Armatele sârbă și muntenegreană erau inferioare inamicilor lor. să cucerească Sofia și să oblige Bulgaria să capituleze. România refuzând dreptul de tranzit al trupelor țariste pe teritoriul său.000 de soldați.[] Austriecii și germanii au concentrat pe front următoarele forțe: • Armata a 11-a gemană sub comanada generaluluil Max von Gallwitz . 12 .

reușind să încetinească înaintarea diviziilor austriece. În dimineața zilei de 15 octombrie. Bulgaria a declarat război Serbiei și a trecut la atac pe 15 octombrie. aproximativ 5. În timpul bombardamentelor de artilerie. germanii au cucerit Belgradul. forțele Puterilor Centrale au declanșat atacul împotriva Belgradului. care au fost la rândul lor obligate să se retragă. bulgarii au reușit să-i oblige pe sârbi să se retragă de pe valea Timokului.[32][33] După cucerirea orașului Niš. Pe 25 trupele după ocuparea oraşului Niš octombrie. trupele Puterilor Centrale și-au reluat ofensiva. Atacul Bulgariei Pe 8 octombrie. aliații austro-germani au avut pierderi mari. trupele austro-germane și cele bulgare au făcut joncțiunea și au putut să desfășoare în continuare o ofensivă comună. Numărul mare al capetelor de pod fortificate a permis comandamentului german să asigure traversarea a suficiente trupe în ciuda contraatacurilor furioase ale sârbilor. Wilhelmal II-lea. Prin aceste victorii.[31] În această fază a războiului. barajele antiinfanterie și fortificațiile sârbilor de pe direcțiile de înaintare ale austro-germanilor. înaintând doar 10–15 km. forțele anglo-franceze au înaintat dispre Salonic în Macedonia pentru a veni în ajutorul aliaților lor. Armata a 2-a bulgară comandată de generalul Stoianov-Todorov a traversat rapid Vardarul și a pătruns în Macedonia. Sârbii s-au apărat cu îndărătnicie și au reușit să provoace pierderi mari austro-germanilor. ţarul Bulgariei. Încercarea acestora din urmă de continuare a înaintării a 13 . Cu toate aceste. Focul artileriei grele a distrus tranșeele. Divizia I a Împăratul Germaniei. Armata a 2-a bulgară i-a atacat pe anglo-francezi. Organizarea excelentă a capetelor de pod. Armata a 3-a austro-ungară și armata a 11-a germană au pierdut 10. comandantul armatei sârbe a fost nevoit în aceste condiții să aducă pe frontul austriaco-german trupele dislocate la granița cu Bulgaria. și armata muntenegreană s-a repliat spre sud. dar în schimb au fost obligați să lupte de trei ori mai mult. Armata a 15-a bulgară sub comanda generalului Boiadjiev a trecut la ofensivă. Armata muntenegreană a rezistat cu disperare. Germanii plănuiseră să cucerească Belgradul într-o singură zi. Pe 22 octombrie. La rândul lor. În ciuda acestor succese. În oraș au izbucnit lupte de stradă grele. iar sârbii s-au apărat cu vitejie. După cucerirea unor capete de pod. Austro-germanii au urmărit constant trupele sârbo-muntenegrene în retragere. sârbii au organizat în timpul retragerii mai multe atacuri care să încetinească înaintarea inamicilor. Bulgarii au reușit să ocupe mai apoi orașele Kumanovo și Veles. Numai în prima zi de luptă. La rândul ei. Armatele sârbe au fost nevoite să se retragă spre sud. bulgarii au intrat în Niš. oprindu-le pentru o vreme marșul.000 de soldați. Ferdinand I şi feldmareşalul Mackensen trecând în revistă bulgarilor a lansat o serie de atacuri eșuate la Pirot. Ele au început operațiunile de traversare ale Savei. situația armatei sârbe era de-a dreptul catastrofală.Campania din Balcani (Primul Război Mondial) Ofensiva austro-germană Atacul austro-german a început în ziua de 6 octombrie 1915. Grosul armatei sârbe concentrată la granița cu Bulgaria a fost obligat să se regrupeze și să participe la apărarea împotriva atacului din nord al germanilor. Germanii și austriecii au trecut la redistribuirea forțelor de infanterie și artilerie grea pentru creșterea eficienței înaintării. Profitând de aceasta. după o puternică pregătire de artilerie. Pe 5 noiembrie. Comandanții sârbi au luat decizia să retragă trupele spre sud-vest spre Albania și Muntenegru. pentru a evita o încercuire totală. Pe 7 octombrie a început înaintarea diviziilor austro-ungare și germane de infanterie. Armatele austro-ungare au traversat Drina și au atacat forțele muntenegrene. iar sârbii au fost nevoiți să se retragă din nou sub presiunea atacurilor conjugate ale inamicilor lor. În același timp. armata bulgară au întrerupt legăturile sârbilor cu aliații lor din Grecia. întâlnind o rezistență acerbă din partea trupelor sârbe. pe 9 octombrie. fortificarea lor cu lucrări genistice și sprijinul asigurat de artileria grea au asigurat în cele din urmă superioritatea necesară victoriei forțelor Puterilor Centrale.000 de civili au fost uciși în orașul Belgrad.

de frica ocupantului străin. guvernul sârb a fost evacuat de la Prizren. în timpul retragerii. sârbii au fost nevoiți să-și distrugă tunurile și vehiculele de transport. întreg teritoriul Serbiei și Muntenegrului fusese ocupat de armatele Puterilor Centrale. opunând o rezistență puternică. în ciuda mai multor atacuri. În luptele care au urmat. Unitățile sârbe care se opuneau Armatei a 2-a bulgară au continuat să-și mențină pozițiile. de unde marina Antantei se obligase să evacueze militarii și civilii sârbi și muntenegreni. Evacuarea armatei sârbe în Albania. pentru a evita încercuirea restului armatei și a-i protejat retragerea spre Albania. iar austro-germanii au continuat ofensiva. O bună parte soldaților muntenegreni au fost luați prizonieri de cuceritori. 1915 Retragerea prin munții Albaniei a fost o operație dificilă. Luptele de la sfârșitul anului 1915 Austro-germanii au continuat ofensiva de direcția nord-sud.[35] Operațiunile militare împotriva Serbiei și Muntenegrului au durat aproximativ două luni. Armatele sârbă și muntenegreană au continuat retragerea spre interiorul Muntenegrului și spre Albania. Între timp. Premierul britanic David Lloyd George avea să scrie mai târziu[36] că „Serbia a fost abandonată de aliați în ciuda promisiunilor solemne de sprijin…” Puterile Centrale s-au temut să continue ofensiva și în Grecia și s-au mulțumit să plaseze la graniță două armate bulgare. reușind să expluzeze definitiv armata sârbă de pe teritoriul sârbesc. Retragerea a fost o operațiune foarte dificilă. în condiții de iarnă. Pe 14 ianuarie 1916. Pe 26 noiembrie 1915. În afara drumurilor și a vremii potrivnice. germanii au primit sprijinul unor unități de vânători de munte. Cele două tabere au suferit în timpul acestor lupte pierderi foarte grele. În aceste condiții. pentru a evita căderea lor în mâinile inamicilor. austriecii au cucerit capitala Cetinje. Cei aproximativ 150. având ca obiectiv cucerirea capitalei. executată pe drumuri montane.000 de sârbi supraviețuitori ai retragerii prin Albania au fost evacuați pe insula Corfu în ianuarie 1916.[34] Armata muntenegreană s-a retras până a ajuns în noiembrie să lupte pe teritoriul național. Cetinje. bulgarii au întărit Armata a 2-a cu o divizie de infanterie din cadrul Armatei I.000 de soldați și ofițeri. comandamentul armatei sârbe și-a mutat cartierul general de la Kragujevac la Kruševac. În cursul luptelor.000 de soldați și 700 de ofițeri). Odată cu ocuparea și a regiunii orașului Ohrid. De asemenea. la sfârșitul cărora întreg teritoriul acestor două state a fost ocupat de trupele Puterilor Centrale. bulgarii au desăvârșit cucerirea așa numitei „Macedonii de pe Vardar”. trupele sârbe au suferit cele mai grele pierderi de la începutul războiului și au fost nevoite să se retragă rapid. În acel moment. În timpul retragerii. armata bulgară a străpuns apărarea sârbă din regiunea Prizren. și atacurile armatei albaneze au îngreunat retragerea. Serbia nu a putut fi învinsă decât prin atacul comun al unor forțe net superioare din punct de vedere al efectivelor și echipamentelor militare. . Cu toate acestea. Pentru ca să împiedice retragerea spre Albania și să reușească să încercuiască grosul trupelor sârbe. sârbii au fost obligați să elibereze și prizonierii de război austro-ungari (aproximativ 30. Forțele albaneze fuseseră formate și echipate cu ajutorul austro-ungarilor și aveau ca obiectiv împiedicarea sau încetinirea retragerii sârbilor. Pe 1 decembrie. Un mare val de refugiați civili au însoțit armatele în retragere. Retragerea avea ca obiectiv atingerea litoralului Adriaticii. armata sârbă a pierdut 55. întărite cu câteva divizii germane. Armata muntenegreană a fost obligată să se retragă continuu sub loviturile forțelor austro-ungare.Campania din Balcani (Primul Război Mondial) 14 fost oprită din nou în timpul luptelor de la Krivolak (Macedonia) în 17–21 noiembrie. bulgarii nu au reușit să-și atingă obiectivul încercuirii armatei sârbe.

. Armata muntenegreană. Regele Nikola I a semnat decretul pentru demobilizarea armatei și a plecat în exil. sârbii au pierdut și o mare cantitate de armament. teritoriile Serbiei și Muntenegrului au fost ocupate în întregime de Puterile Centrale. iar unitățile eliberate de pe front au putut fi trimise pe frontul de răsărit și pe cel italian. Armata sârbă avea să fie reorganizată și să renască în primăvara anului 1916.000 de soldați. intrând în luptă de partea Antantei pe frontul din Salonic. După ocuparea Serbiei și Muntenegrului. în timpul retragerii cât și datorită condițiilor meteorologice grele și a echipării precare a soldaților. în parte datorită efectivelor limitate de care dispunea. dar și datorită dificultăților logistice. populația sârbă și muntenegreană a continuat lupta de gherilă împotriva ocupantului. Armata sârbă avea 130. Sârbii formaseră șase divizii de infanterie și una de cavalerie. nu plănuia nicio ofensivă de amploare pe frontul din Salonic.000 de oameni. Victoriile din campania anului 1915 le-au adus Puterilor Centrale mari avantaje. Forțele militare austro-germano-bulgare au fost capabile să respecte planurile de operații pe care și le-au propus în cadrul ofensivei din Balcani. În afară de pierderile umane. Scopul Înaltululi comandament german era să țină sub control trupele inamice din regiune cu ajutorul unor efective reduse germano-bulgare. forțele Antantei de frontul din Salonic se bucurau de superioritate numerică în fața trupelor germano-bulgare. Teritoriul Serbiei a fost Cucerirea Serbiei de către Puterile ocupat de trupele austriece și bulgare. blocul austro-german a slăbit considerabil pozițiile din regiune ale Antantei. Teritoriul Muntenegrului a fost ocupat de armatele austriece. Armata sârbă a suferit pierderi foarte mari în timpul luptelor cu inamicii.[37] Cu toate acestea. De asemenea. Puterile Centrale nu au putut să obțină capitularea Serbiei. Austro-Ungaria și Germania au realizat joncțiunea cu Imperiul Otoman. Cu toate acestea.Campania din Balcani (Primul Război Mondial) 15 Rezultatele campaniei anului 1915 La sfârșitul anului 1915. Regatul Muntenegrului a fost scos din război. ale cărui trupe reprezentau forța militară principală a Puterilor Centrale. Planul de luptă al Aliaților prevedea blocarea în zonă a unor forțe germane cât mai numeroase. (Generalul Putnik a fost demis). Antanta a format frontul din Macedonia. iar totalul forțelor aliate din Balcani ajungea la 300. Efectivele Antantei au fost suplimentate cu cele ale armatei sârbe. după ce a Centrale în anul 1915 suferit pierderi importante. a fost demobilizată. Pe de altă parte. Teritoriul țării a fost ocupat de trupele austro-ungare. complet reorganizată. Campania anului 1916 La începutul anului 1916. Puterile Centrale au stabilit un front continuu de la Marea Baltică până la Marea Mediterană. Flancul sudic austro-ungar nu s-a mai aflat sub presiunea forțelor Antantei. În afară de cele deja enumerate (stalibirea unui comunicații directe cu Turcia și semanrea unei alianțe cu Bulgaria). plasate sub comanda nominală a prințului moștenitor Alexandru Karađorđević. Înaltul comandament german. împiedicând astfel transferarea lor pe frontul de vest. muniții și mijloace de transport.[38] Luptele pe frontul din Salonic în anul 1916 După înfrângerea zdrobitoare a Serbiei. Reușitele militare din Balcani ale Puterilor Centrale le-au adus mari avantaje strategice și diplomatice. Utilizarea judicioasă a trupelor sârbe în condițiile luptei din munți și dificultățile întâmpinate de Armata a 2-a bulgară în luptele cu sârbii au împiedicat Puterile Centrale să încercuiască și să scoată definitiv din luptă trupele Belgradului.[39] În luna mai a anului 1916.

[40] Acesta a hotărât ca prima ofensivă importantă de pe frontul din Salonic să fie purtată în două regiuni: pe valea Vardarului și în Tracia. După ce și-au atins obiectivele limitate pe care și le propuseseră. Pe 3 octombrie. șase sârbe. având dublu scop. Acest atac a obligat comandamentul Puterilor Centrale să întărească efectivele din această zonă a frontului cu un număr de divizii germane. Acești prizonieri au fost internați în lagăre de prizonieri de război din Germania. În ciuada atacurilor organizate de Aliați. Victoria sârbilor nu a schimbat în mod hotărâtor situația de pe front. bulgare și turce. care avea ca scop scoaterea Bulgariei din război. iar unitățile bulgare rămase în regiune au rămas relativ pasive. Bulgarii au reușit să respingă atacul.000 de soldați și ofițeri. trupele Antantei au fost obligate să oprească ofensiva din pricina stării de epuizare a trupelor. Spre sfârșitul anului 1916. Mai multe regimente ale Armatei I au cucerit Florina și au luat peste 6. Ofensiva trebuia să înceapă pe 20 august. După intrarea României în război. Pe 19 noiembrie. trupele Antantei (cinci divizii de infanterie britanice. Comandamentul bulgar a luat-o înaintea Aliaților și a declanșat propria ofensivă pe 17 august. Trupele bulgare au reușit să înainteze 80–90 km. După ce de-a lungul celor 20 de zile de luptă avantajul tactic a trecut dintr-o tabără în alta. De-a lungul întregului front a fost restabilit calmul. Atacurile repetate ale sârbilor au fost respinse de bulgari cu ajutorul artileriei grele. dispăruți sau prizonieri. una italiană și una rusă)[42][43] au declanșat un atac spre Florina și Monastir. trupele Antantei au avut sarcina de oprire a relocării forțelor inamice prin declanșarea unor acțiuni ofensive.[44] Trupele Antantei suferiseră de la începutul ofensivei în august pierderi insemnate — 47. trupele Antantei au cucerit orașul Monastir. respingerea bulgarilor din teritoriile cucerite și sprijinirea României. pe 1 septembrie.500 de prizonieri și au capturat mai multe piese de artilerie grea ale elenilor. trupele Aliaților (sârbe. Antanta a plănuit o ofensivă combinată. bulgarii au fost respinși pe liniile de plecare ale ofensivei lor de pe 17 august. Unitățile anglo-franceze au încercat să străpungă defensiva bulgară în regiunea lacului Dojran (9–18 august). Victoria lor a fost plătită scump.000 de oameni morți. pentru că această ofensivă nu a mai fost urmată și de alte atacuri ale Aliaților în alte sectoare ale frontului. germanii au continuat să trimită trupe din Balcani pe frontul de vest. Aliații aveau pe frontul din Salonic 18 divizii de infanterie (5 . Pe 11 decembrie. provocându-le pierderi importante inamicilor. trupele sârbe au reușit pe 30 septembrie să cucerească definitiv punctele strategice ale muntelui. trupele Antantei nu au mai continuat ofensiva. patru franceze. lipsei rezervelor și a crizei de muniție.Campania din Balcani (Primul Război Mondial) 16 Luptele din primăvara și vara anului 1916 În momentul în care comandamentul german a luat hotărârea transferării unor efective din Balcani pe frontul din Franța. Bulgarii au mutat în regiune opt regimente de infanterie din alte sectoare. cu viața a 5. ruse și franceze) au declanșat o ofensivă prin care s-a urmărit preluarea controlului asupra punctelor strategice din Macedonia. un important nod de transport din Macedonia. Luptele de la sfârșitul anului 1916 În luna septembrie a avut loc o bătălie în regiunea muntoasă Kajmakčalan între trupele sârbe și cele bulgare. Acțiunile militare ale Antantei au căpatat o mai mare amploare în luna august.[41] Cu toate acestea. Atacul bulgar a țintit regiuni ale Greciei puternic populate. de unde au fost eliberați doar după sfârșitul războiului. răniți. În sprijinul bulgarilor au fost aduse și mai multe batalioane de infanterie germană de pe frontul din România cât și un corp de infanterie turcă. Monumentul eroilor sârbi de pe muntele Kajmakčalan În lunile octombrie-noiembrie.

trupele Antantei nu își îndepliniseră obiectivul stabilit pe frontul din Macedonia: scoaterea Bulgariei din război. După prima fază a atacului.000 de soldați din care 240. Aliații nu au reușit să evacueze bolnavii de malarie din regiune. În același timp. Acest nou plan urmărea ca și cel al anului 1916 scoaterea din război a Bulgariei. Campania anului 1917 Puterile Antantei au stabilit obiectivele pentru trupele care luptau pe frontul din Macedonia în cadrul conferinței de la Chantilly de pe 15 noiembrie 1917.000 de greci)[46] urma să aibă loc pe 25 aprilie. Acțiunile ofensive ale francezilor pe frontul din Salonic au încetat pe 8 mai din cauza lipsei sprijinului adecvat de artilerie și din cauza contraatacului bulgarilor. operațiunea ofensivă a Antantei pe frontul din Macedonia a fost oprită pe 23 mai. 2 germane și una turcă). 50. a cerut demobilizarea forțelor armate și marinei elene. aflate până atunci sub controlul francezilor. răspândirea epidemiei de malarie nu a putut fi oprită. Guvernul elen a fost obligat să accepte toate aceste cereri.[45] Planul comandamentului germano-bulgar pentru anul 1917 era axat în principal pe defensivă.000 de soldați aliați au fost bolnavi de malarie de-a lungul timpului pe frontul din Balcani. 17.000 de francezi. Pe 18 mai. Antanta a întreprins o serie de acțiuni împotriva Greciei.000 de oameni.Campania din Balcani (Primul Război Mondial) franceze. Peste 80. Rezultatele campaniei anului 1916 La sfârșitul anului 1916. În plus.000 de sârbi. Rebeliunile au fost însă rapid înăbușite de comandamentul Antantei. 6 sârbe și câte una rusă și italiană). pentru prevenirea unei posibile alianțe a acestei țări cu Puterile Centrale. Antanta a instituit blocada navală împotriva Greciei. Pierderile înregistrate de aliați în această fază a luptelor au fost de 20. trupele bulgare au obținut un succes limitat în luptele pentru cucerirea unor înălțimi muntoase. care s-a încheiat cu un eșec. încununate de un succes parțial. întărirea pozițiilor și comunicațiilor din spatele frontului și respingerea oricărei acțiuni ofensive a Antantei. Aliații au reușit la un moment dat chiar performanța preluării controlului asupra întregului sistem politic al țării. Această modificare nu a influențat însă în mod considerabil situația de pe front. Trupele Aliate de pe frontul de la Salonic urmau să declanșeze o ofensivă de mare amploare împotriva bulgarilor. 200.000 de englezi. Puterile Centrale aveau în aceeași regiune 11 divizii de infanterie (8 bulgare. O altă problemă importantă cu care trupele Antantei au fost obligate să se confrunte a fost malaria.[47] Unul dintre motivele cele mai importante ale eșecului Antantei în acest ultim atac a fost deficiențele artileriei. au declanșat o serie de operațiuni ofensive. În ciuda unor măsuri luate de medicii militari.000 de ruși și 23. ofensivă care urma să fie sprijinită și de acțiuni ale trupelor române și ruse de la nord de Dunăre. au apărut rebeliuni ale unor subunități franceze ca rezultat al înfrângerii suferite pe frontul de vest în cadrul ofensivei „Nivelle”. și ofensiva sârbilor pe valea râurilor din regiune a fost stopată. considerând că există în rândurile ofițerilor un puternic sentiment progerman. și aceasta în ciuda neutralității pe care o proclamase guvernul de la Atena. 130. Principalele probleme ale Antantei pe frontul din Balcani au fost asigurarea siguranței spatelui frontului și a trupelor de rezervă. Luptele din anul 1917 Declanșarea ofensivei trupelor aliate (660. 17 . Puternica apărare bulgară din regiunile muntoase nu a permis trupelor aliate părăsirea așa-numitelor „văi ale malariei” care se întindeau de-a lungul cursului Vardarului. Prăbușirea frontului din România a oprit însă punerea în aplicație a acestui plan. mai mult chiar.000 de italieni. În 1916. Trupele bulgare s-au apărat cu succes de-a lungul întregului front. și după agravarea situației pe porțiunea românească a frontului de răsărit. 5 engleze.

Bulgarii nu au fost Militari britanici pe frontul din Salonic la Kilkis (Grecia) capabili să întreprindă singuri operațiuni ofensive ample. 3 elene. După ce Antanta a fost sigură de alianța cu Grecia. comandantul forțelor aliate de pe frontul din Salonic (Macedonia). Prin mobilizarea forțelor armate elene. ca să ajute la mobilizarea forțelor armate elene. Alexandru I a devenit monarhul Greciei. și-au concentrat acțiunile pe frontul de vest și pe cel din Italia. Presiunile făcute de țările Antantei asupra Greciei pentru a o determina să intre în război au continuat și în 1917. Aliații dispuneau de 23 de divizii în regiune (8 franceze. Pe 12 iunie 1917. au trebuit să înăbușe rebeliunile militarilor radicalizați de ideile revoluționare. forțele armate ale principalelor puteri ale Antantei au fost preocupate să organizeze acțiuni ofensive pe frontul de vest. 6 sârbe.Campania din Balcani (Primul Război Mondial) Intrarea Greciei în război Antanta a luat o serie largă de măsuri pentru a-i face pe greci să intre în război de partea Aliaților. s-a îmbunătățit aprovizionarea și siguranța spatelui frontului. Partizanii nu dispuneau de armament modern. În același timp. 80 de ofițeri francezi au sosit în Grecia în septembrie. adică peste 600. Grecia a declarat război tuturor țărilor Puterilor Centrale. Noul rege a înscris țara pe drumul alierii cu puterile Antantei. În 1916 a fost numit premier al Grecia Eleftherios Venizelos. Numărul total al celor care au participat activ la lupta împotriva ocupanților s-a ridicat la 13. 4 engleze. dar au reușit să dezorganizeze spatele frontului inamic. generalul Maurice Sarrail. În plus. Spre sfârșitul campaniei din 1917. Pe frontul din Macedonia a domnit calmul pe parcursul anului 1917. Al doilea fiu al fostului rege. câte una italiană și rusă). un susținător hotărât al intrării Greciei în război de partea Antantei. care au aplicat tactici de gherilă. regele Greciei Constantin I a abdicat și a părăsit țara. Pe 29 iunie.000 de soldați. Rezultatele campaniei anului 1917 La sfârșitul anului 1917. Pe 2 iulie. forțele aliate de pe frontul din Salonic au crescut din punct de vedere numeric. Guvernul sârb în exil pe insula Corfu a semnat declarația pentru formarea Iugoslaviei.000 de oameni. 18 . germanii. Pe teritoriul Serbiei au izbucnit frecvent răscoale împotriva forțelor străine și au fost formate unități de partizani. s-a luat hotărârea ridicării blocadei navale instituite în 1916. fiind incapabili să facă față atacului armatei regulate.[48] Lupta poporului sârb împotriva trupelor de ocupație ale Puterilor Centrale a avut o importanță specială. Grecia și-a rechemat ambasadorii din statele Puterilor Centrale. Ieșirea din război a Rusiei a făcut ca efectivele aliaților de pe frontul din Salonic să fie văduvite de aportul tuturor militarilor ruși. Luptele din Balcani nu au influențat în mod semnificativ desfășurarea conflictului pe alte fronturi. Plecarea unităților ruse a reprezentat pe de-o parte slăbirea puterii aliaților pe frontul din Salonic. iar pe de altă parte a îndepărtat primejdia disemninării ideilor revoluționare în rândul trupelor. a fost înlocuit cu generalul Adolphe Guillaumat. iar aliații lor. În anul 1917 a avut loc un eveniment cu o importanță majoră pentru Balcani.

Această victorie a întărit convingerea conducătorilor militari ai Antantei că armata Greciei și-a desăvârșit procesul de reorganizare și poate participa la orice acțiune militară. la care se adăuga un număr de batalioane germane. (care avea să fie înlocuit la un moment dat de Louis Franchet d'Esperey). Declanșarea ofensivei Ludendorff de bătălia de la Skra di Legen. În aceste condiții. El este însoţit de amiralul Pavlos Koundouriotis (stânga) şi generalul Maurice Sarrail (dreapta) La sfârșitul lunii mai. generalul Guillaumat. Premierul elen Venzilos trecând în revistă o unitate greacă de pe frontul din Salonic. trupele elene sprijinite de cele franceze au declanșat un atac în regiunea cursului râului Skra. până la Vlora. de la începutul anului 1917. comandamentul francez a modificat acest plan. Soluția găsită a fost organizarea unui atac al forțelor elene în Tracia și a celor sârbe pe valea Vardarului. Armata a 11-a „germană” era formată în marea majoritate din soldați bulgari.[50] una italiană și 10 elene). 6 sârbe. Unitățile sârbe și elene urmau să aibă rolul principal în atacul planificat. de-a lungul văii râului Vardar și un atac asupra pozițiilor fortificate bulgare din jurul lacului Dojran. armata bulgară nu a organizat operațiuni ofensive. Cu toate acestea. 4 britanice. pe malul Mării Adriatice. Pregătirile armatelor aliate pentru ofensiva generală au început în august 1918. cu toții fiind echipați cu armament german.[51][52] adică 667.[55] . iar cele franceze și britanice trebuiau să le asigure tot sprijinul necesar. să facă tot ce era posibil să împiedice transferul trupelor germane pe frontul de vest. Comandamentul aliat și-a propus să spargă frontul bulgarilor printr-un atac de-a lungul răului Cerna.. Acest ultim plan a fost aprobat de responsabilii militari ai Antantei pe 3 august. De asemenea. Macedonia pe frontul de vest din primăvara anului 1918 a dus la transferarea unor contingente germane numeroase de pe frontul din Macedonia în Franța. Pe flancul drept urma să intre în acțiune diviziile elene. planul aliat prevedea și atacuri pe direcțiile orașului Bitola.070 de piese de artilerie. care aveau ca principal obiectiv oprirea transferului efectivelor bulgare ale Armatei a 2-a spre sectoarele de front în care se desfășura atacul principal. atac încununat de succes. Comandamentul francez a ordonat comandantului aliat de pe frontul din Salonic. calmul a fost stăpân pe întreaga lungime a frontului. Acesta se întindea de la golful Orfano al Mării Egee. iar acțiunile de luptă au fost de mică intensitate. luând decizia organizării unei ofensive generale pe întreg frontul din Macedonia. organizate în 3 armate: Armata a 11-a „germană” și Armata I și a II-a bulgară. Până în cele din urmă.[53][54] Puterile Centrale de pe frontul din Salonic erau formate din 12 divizii bulgare.[49] Comandamentul a început în 1918 să studieze posibilităție de organizare a Soldaţi bulgari luaţi prizonieri după unei ofensive pe frontul din Macedonia. Pregătirile pentru ofensivă Forțele Antantei ocupau un front de 350 km.Campania din Balcani (Primul Război Mondial) 19 Campania anului 1918 Situația militaro-politică din Balcani de la începutul anului 1918 s-a modificat în favoarea Antantei.000 de soldați și 2. de-a lungul crestelor munților. Efectivele aliate erau formate din 29 de divizii (8 franceze.

Frontul bulgarilor a fost fragmentat puternic. au atins cursul râului Vardar. a urmat atacul a cinci divizii sârbe.000 de prizonieri bulgari și 50 de piese de artilerie. iar situația Armatei a 11-a a ajuns să fie critică. amenințând să atace Sofia. Pe 20 septembrie. Pe 28 septembrie. reușind să rupă legătura dintre Armata 2-a și Armata a 11-a bulgare. Subunitățile Armatei a 11-a care nu au aflat de semnarea armistițiului au continuat să lupte până pe 30 septembrie. comandantul Bulgarii de sub comanda generalului Vazov au reușit să reziste doar în regiunea trupelor bulgare din regiunea lacului lacului Dojran. iar guvernul de la Sofia a încercat să restabilească ordinea prin măsuri de forță. 10. Trupele aliate au reușit să pătrundă pe văile râurilor Vardar și Struma. iar francezii au desăvârșit încercuirea Armatei a 11-a. Pe 26 septembrie. dată fiind situația disperată în care se afla armata. Au avut loc o serie de lupte violente între bulgari și sârbi pentru controlul mai multor înălțimi muntoase. 20 . În aceeași zi a fost semnat armistițiul dintre Antantă și Bulgaria. breșa din frontul bulgar ajunsese la 45 km lungime și 40 km lățime. După acest succes. În dimineața zilei de 15 septembrie. Până la urmă.[56] Trupele franco-elene au cucerit pozițiile bulgarilor de pe muntele Dzena. Armata bulgară a fost nevoită să se retragă pe întreaga linie a frontului. sârbii. Comandanții Armatei a 11-a bulgaro-germane au dat ordinele de retragere cu întrârziere. convoaie cu provizii și diferite echipamente militare.Campania din Balcani (Primul Război Mondial) Declanșarea ofensivei generale a trupelor aliate Operațiunile militare aliate au început în dimineața zilei de 14 septembrie printr-o puternică pregătire de artilerie. armatele aliate au trecut la atac. Armistițiul dintre Antantă și Bulgaria a fost semnat pe 29 septembrie 1918 la Salonic. În seara aceleiași zile. La ofensivă au luat parte activ și cavaleria și aviația. Termenii acestui armistițiu prevedeau retragerea imediată a trupelor bulgare din Serbia și Grecia. Pe 29 septembrie. Pe 21 septembrie.[58] Capitularea Bulgariei În această perioadă. breșa din frontul bulgarilor a Dojran ajuns la 25 km lățime și o adâncime de 15 km. După încheierea bombardamentului asupra pozițiilor bulgare.000 de cai și o cantitate uriașă de provizii. aproximativ 30. după ce au străpuns liniile bulgare. Generalul Vazov. piese de artilerie. Aliații au capturat 3. armata bulgară a fost răvășită de rebeliuni. demobilizarea armatei bulgare după retragerea în țară (cu excepția unor unități de infanterie și cavalerie necesare păstrării ordinii în țară) și dreptul de liber tranzit al trupelor aliate pe teritoriul Bulgariei. dar sârbii au reușit să-și atingă toate obiectivele propuse. pe 18 septembrie. Guvernul de la Sofia. ceea ce a permis Aliaților să o izoleze de restul trupelor bulgare. sârbii au cucerit orașul Štip. trupele bulgare au fost obligate să se retragă în mare grabă. Trupele victorioase au cucerit aproximativ 500 de piese de artilerie. frontul bulgar a fost rupt pe o distanță de 15 km.[57] abandonând mii de răniți. două divizii și franceze și una sârbă au atacat pozițiile Diviziilor a 2-a și a 3-a bulgare de pe înățimile Vetrenik și Dobro Pole. Germanii au înțeles situația grea în care se aflau bulgarii și au încercat să le ușureze situația printr-un atac în regiunea Niș din Serbia. sârbii au ocupat orașul Veles și trupele engleze au intrat în Bulgaria.000 de soldați au refuzat să lupte. În cele mai multe cazuri. a făcut tot ce i-a stat în putință să grăbească procesul de negociere pentru semnarea unui armistițiu.

Germania a fost obligată să ceară la rândul ei armistițiul. Urmările Primului Război Mondial în Balcani Primul Război Mondial a fost un eveniment care a provocat urmări majore pentru toate statele din Peninsula Balcanică. în Albania au debarcat și forțele italiene. Croaților și Sârbilor. În teritoriile din sud ale imperiului. Croaților și Slovenilor de la Zagreb a proclamat crearea Statului Slovenilor. trupele elene au intrat în țară în 1914. În același timp.[61] Dezintegrarea Austro-Ungariei după primul război mondial Albania În ciuda faptului că Albania și-a proclamat neutralitatea. Trupele Antantei au declanșat operațiuni ofensive și spre granițele Turciei. trupele Antantei s-au pregătit pentru invadarea Austro-Ungariei. trupele Antantei aveau cale liberă spre România. La începutul anului 1915. după doi ani. În aceste condiții.[59] Trupele sârbe au continuat lupta pentru eliberarea teritoriului țării. De-a lungul întregului război. Independența țării a fost restaurată în 1920 și. partea de sud urma să fie ocupată de Grecia. iar pe 1 noiembrie a intrat triumfal în Belgrad. amenințând să cucerească Istanbulul. Această convenție reglementa divizarea Albaniei după terminarea războiului. Pe 12 octombrie. pregătindu-se pentru traversarea fluviului pe la Ruse și Sviștov. amenințând armatele Puterilor Centrale aflate în regiune.[3] . țările Antantei și Italia au semnat o convenție secretă care prevedea lichidarea Albaniei independente. Acest act a marcat sfârșitul Primului Război Mondial. După încheierea războiului mondial. Pe 11 noiembrie 1918. Acest eveniment a declanșat procesul de dizolvare a Puterilor Centrale. iar partea centală urma să devină protectorat italian. România fusese obligată prin Tratatul de la Buftea-București cu Puterile Centrale să iasă din război și să-și demobilizeze armata.[60] Două divizii aliate (una franceză și una britanică) s-au îndreptat spre Dunăre. armata sârbă a eliberat Nișul. În 1915. De asemenea. guvernul de la Viena a cerut Aliaților pe 27 octombrie să accepte începerea negocierilor separate de pace. Adunarea Națională a Sârbilor. Partea de nord urma să fie incorporată în Serbia și Muntenegru. în condițiile în care fusese părăsită de toți foștii aliați. Odată cu intrarea trupelor aliate pe teritoriul României. Austro-Ungaria După eliberara teritoriului Serbiei. poporul albanez a declanșat lupta împotriva armatelor străine de ocupație. guvernul generalului Constantin Coandă a decretat mobilizarea generală și a declarat război Imperiului German. austriecii au acceptat toate condițiile de pace impuse de Antantă. trupele italiene au luptat împotriva austriecilor pe teritoriul Albaniei. teritorii populate de slavi. pe teritoriul Albaniei au intrat și trupele sârbo-muntenegrene. pacea a declanșat colapsul Imperiului Austro-Ungar. Pe 29 octombrie. După formarea frontului din Macedonia. trupele italiene și iugoslave au fost definitiv alungate din țară. Aliații aveau deschisă calea pentru invadarea teritoriului Austro-Ungariei.Campania din Balcani (Primul Război Mondial) 21 Încheierea luptelor în Balcani Ca urmare a capitulării Bulgariei.

Ferdinand I.25 milioane de franci-aur. iar flota la maxim 10 nave de război. Antanta a întreprins o serie de măsuri menite să forțeze Grecia să se alăture Aliaților și acțiunile Aliaților au dus la rezultatul dorit: Atena a declarat război Puterilor Centrale. grecii a permis bulgarilor să ocupe mai multe regiuni de graniță. Înfrângerea din Primul Război Mondial a dus la dezvoltarea în Bulgaria a ideilor revanșarde. După semnarea tratatului de pace dintre Grecia și Turcia. grecii au fost animați de ideea „Greciei Mari”. ducând la ieșirea din război a Bulgariei și capitularea Turciei. conștientă de câștigurile teritoriale pe care le-ar fi avut în tabăra învingătorilor. care a intervenit ceva mai târziu. De asemenea. Expansiunea teritorială a Greciei după 1832 După victoria din războiul cu Turcia (Vezi și: Tratatul de la Sèvres).a. Tratatul de pace de la Sèvres a fost revizuit prin semnarea tratatului de pace de la Lausanne. Grecia s-a retras din Tracia Apuseană și Răsăriteană. cele două țări au căzut de acord să efectueze un schimb de populație în 1923. în care Grecia a fost învinsă.000 de oameni.000 km². Tracia Apuseană a intrat în componența Greciei. Grecii ciprioți s-au bucurat de sprijinul guvernului de la Atena în tentativele lor de unire a insulei cu Grecia. Bulgaria a pierdut aproximativ 11. iar Neuilly-sur-Seine Bulgaria a pierdut accesul la Marea Egee. Cadrilaterul a fost Bulgaria după Tratatul de la reocupat de România.Campania din Balcani (Primul Război Mondial) 22 Bulgaria Ofensivele Aliaților din toamna anului 1918 și în particular cea de pe frontul din Salonic au avut consecințe politice și strategice extrem de importante. Temându-se de sentimentele progermane ale armatei și chiar și a populației. Bosilegrad ș. Bulgaria a fost prima țară a Puterilor Centrale care a ieșit din război. când. de ocupare a Istanbulului și a strâmtorilor Bosfor și Dardanele s-au prăbușit. După semnarea armistițiului cu Antanta. După încetarea ostilităților. Regele Bulgariei. Ostilitățile pe teritoriul elen începuseră încă din 1916. a fugit din țară. timp de 37 de ani. . Bulgaria a fost obligată să transfere în Grecia și Iugoslavia o mare cantitate de mărfuri sub formă de reparații de război. Strumica. Bulgaria a fost obligată să-și reducă forțele armate la maximum 20. Regatul Iugoslaviei a ocupat regiunile orașelor Țaribdor. Grecia Grecia a intrat în război în 1917 de partea Aliaților. în ciuda neutralității proclamate de guvernul de la Atena. Visurile elenilor de creare a „Greciei Mari”. Ca urmare. Disensiunile cu Turcia au dus însă în cele din urmă la izbucnirea războiului greco-turc din 1919 – 1920. Pe 27 noiembrie 1919 a fost semnat Tratatul de pace de la Neuilly sur Seine. Bulgaria a fost obligată să plătească despăgubiri de război: 2. Teritoriul Greciei a fost afectat în mică parte de lupte. Bulgaria avea să se alăture Puterilor Axei în timpul celui de-al doilea război mondial.

000 de oameni.000 km² de-a lungul graniței cu Austro-Ungaria. când trupele austro-ungare au ocupat în totalitate teritoriul țării. Unirea Bucovinei cu România. Croaților și Slovenilor. Croaților și Slovenilor în cadrul Regatul Sârbilor. Croaților și Slovenilor a primit numele de Regatul Iugoslaviei. Aproximativ 3. Muntenegrenii au fost obligați să accepte condiții de pace grele. Muntenegrului și teritoriilor austro-ungare locuite de slavii sudici pentru formarea unui nou stat independent — Regatul Iugoslaviei. România a fost forțată să ceară pacea și să semneze un tratat de pace dezavantajos cu Puterile Centrale. la Srem în Voivodina. În octombrie 1918.Muntenegru a devenit oficial parte a Serbiei. membru al dinastiei Karađorđević. De asemenea. Astfel. Serbia Încă din 1917. România a recâștigat controlul asupra Cadrilaterului. Noul regat avea să fie un stat în care să fie asigurată egalitatea națiunilor constituente: sârbii. în Zagreb a fost proclamat Statul slovenilor. Muntenegru Regatul Muntenegrului a fost obligat să înceteze operațiunile militare în 1916. Regatul Sârbilor. s-a semnat în insula Corfu o înțelegere între guvernul Serbiei și Comitetul Iugoslav cu privire la asocierea Serbiei. Regele Nikola I a mai continuat câțiva ani să se opună cu arma în mână unirii cu Serbia. au fost luați prizonieri de către austro-ungari. România a pierdut regiuni de graniță foarte importante din punct de vedere strategic sau economic. delegațiile muntenegreană și austro-ungară au negociat capitularea armatei muntenegrene. Regele Nikola I al Muntenegrului a semnat decretul de demobilizare a armatei și a fugit în Italia. după eliberarea țării de sub ocupația austro-ungară. La 1 decembrie 1918. ultimele trupe muntenegrene. care a dus la ruperea frontului armatei bulgare. România a declarat remobilizarea armatei și a reintrat în război de partea Antantei. Cadrilaterul și o parte a Dobrogei la sud de calea ferată București – Constanța. croaților și sârbilor.[62] România după Tratatul de pace de la Buftea-Bucureşti. Pe 26 noiembrie. De asemenea. Pe 26 noiembrie 1918. Banatului și Transilvaniei cu România. după ce austro-ungarii au ocupat capitala Cetinje. În 1929. la Belgrad a fost proclamată unirea Regatului Serbiei cu Statul Sârbilor. . România a pierdut 18. a fost proclamată unirea Muntenegrului cu Serbia. încercând să restaureze independența țării. 1918 După bătălia de la Dobro Pole.Campania din Balcani (Primul Război Mondial) 23 România După semnarea Tratatului de la Brest-Litovsk. Teritoriul României care era deja ocupat de Puterile Centrale (Muntenia și alte regiuni mai mici) rămânea sub controlul cuceritorilor până la sfârșitul războiului. Șeful noului stat urma să fie regele Serbiei. România a fost obligată să accepte tranzitul trupelor Puterilor Centrale. În plus. croații și slovenii. Victoria Antantei la sfârșitul războiului a adus României desăvârșirea unității naționale: unirea Basarabiei.[63] Muntenegru s-a angajat prin Declarația din Corfu să devină parte a Regatului Iugoslaviei. Bulgaria trebuia putea să exploateze toată Dobrogea până la sfârșitul războiului. forțele sârbe au rupt frontul bulgarilor și au reușit să elibereze teritoriul național de sub ocupația forțelor Puterilor Centrale. dar nu avea permisiunea să iasă din România. Corpul expediționar francez nu era obligat să părăsească țara. În același timp. În ianuarie 1916.

pierderile totale ale sârbilor s-au cifrat la 6 miliarde franci francezi. care a murit ca un martir. Bulgaria nu a fost însă capabilă să suporte din punct de vedere economic un război de durată. temându-se de cruzimea ocupantului. Luptele de pe frontul din Balcani s-au dus pe teritoriile Muntenegrului. cruzime dovedită cu un an în urmă.[66] În timpul luptelor.[64] Autoritățîle bulgare speraseră că Serbia urma să fie învinsă rapid.000 de civili sârbi pe insula Corfu. Au avut loc două tentative de lovitură de stat. Antanta a reușit să evacueze aproximativ 150. îmbrăcate în straie de țărani sau în uniforme militare. Un jurnalist german prezent la ofensivă avea să scrie: „Sângele arhiducelui Franz Ferdinand. datorită ajutorului important din partea Germaniei. Soldații austro-ungari s-au dedat la jafuri și violențe împotriva civililor sârbi.Campania din Balcani (Primul Război Mondial) Pierderile umane și materiale Serbia a fost țara care a suferit cele mai multe pierderi și distrugeri în timpul luptelor din Balcani. În 1918. 24 .000 de oameni s-au retras odată cu armata în condiții foarte grele.[] Prin comparație cu trupele germane și austriece. sau nu au fost făcute. bulgarii au evitat folosirea armelor împotriva civililor. Bulgariei și Albaniei. După deschiderea frontului din Salonic. Din cauza faptului că toți bărbații în putere erau în armată. Economia Serbiei a fost distrusă aproape în totalitate. iar populația. A urmat criza de alimente. sau au pierit de foame sau de tifos? Probabil nu este prima zi în care zac aici. Aici zac chipurile crispate ale femeilor și copiilor. De exemplu. la sfârșitul războiului existând 10. va fi spălat cu râuri de sânge sârbesc. economia bulgară a avut puțin de suferit. partidele de stânga au devenit tot mai populare. Bulgaria a fost obligată să plătească despăgubiri de război în bani și mărfuri. La început. Greciei. refugiații au continuat să moară de boli sau de foame. Țara a fost devastată iar economia a intrat în declin. Primul Război Mondial a provocat pierderi uriașe tuturor statelor din Balcani. Chiar și aici. Aproximativ 250. dorea pacea. semănăturile de toamnă au fost întârziate. ajunsă în pragul sărăciei de pe urma unui îndelungat război de uzură. După război. țara era secătuită. urmăriți îndeaproape de avangărzile austro-germane. Activitatea industrială din țară a scăzut aproape la jumătate.[65] Refugiații și atrocitățile împotriva civililor Războiul din Balcani a produs cele mai grele pierderi umane Serbiei și Muntenegrului. iar ochii le-au fost ciuguliți demult de ciori”. printre cele care au câștigat noi aderenți și simpatizanți în principal prin propaganda antirăzboinică fiind Uniunea Națională Agrară Bulgară și Partidul Comunist Bulgar. economia bulgară a fost supusă unor presiuni mari. Suntem martorii evenimentului solemn al unei pedepse istorice. După declanșarea ofensivei austro-germane din toamna anului 1915. În șanțuri. deoarece chipurile lor sunt deja desfigurate de mușcăturilor animalelor sălbatice de pradă. au plecat în refugiu sau și-au pierdut averea. Refugiații au suferit de foame.000 de orfani. civilii sârbi s-au retras odată cu armata. sute de mii de civili au fost uciși. tifos. sau au murit în timpul bombardamentelor de artilerie și atacurilor aeriene. peste tot putem vedea cadavrele împrăștiate pe pământ. Situația s-a înrăutățit și a provocat un val de refugiați. Muntenegru se afla într-o situație similară. Prețul pâinii a crescut exponențial la oraș. Au fost uciși. urmați de cei din orașele mai mici și din sate. de-a lungul drumurilor și pe pârloage. Suferințele sârbilor au început încă din toamna anului 1914. Coloanele în retragere ale armatei sârbe s-au amestecat cu coloanele de refugiați. Soldaţi austrieci împuşcând prizonieri sârbi Primii care și-au părăsit casele au fost locuitorii capitalei Belgrad. Primele crime împotriva civililor au apărut în timpul ofensivei austriece în Serbia din august 1914.

slovaci) dar nu numai. Soldații bulgari.[68] După formarea frontului din Salonic. răniți sau capturați. în aceeași zi.500 de oameni uciși. soldații francezi de pe frontul din Balcani au cerut cu insistență încetarea războiului. Datorită acestui fapt. Pierderile totale (militare și civile) s-au ridicat la 1.Campania din Balcani (Primul Război Mondial) Partizanii sârbi și muntenegreni au dus o luptă neîntreruptă cu trupele de ocupație. Cu toate acestea. au preferat să dezerteze sau să se predea. O parte a rebelilor au pornit în marș spre Sofia. s-a manifestat fenomenul franternizării între soldații ruși (Antanta) și bulgari (Puterile Centrale). aproximativ 295. reprezentând 33% din populație (sau 60% din populația de sex masculin) dintre care pierderile militare s-a ridicat la 275. în rândurile armatei austriace din Balcani au avut loc dezertări dese. Pentru oprirea acestei mișcări. Bulgaria a pierdut 87.000 de morți în Balcani. sloveni. Pierderi din Muntenegru s-au ridicat la 15. Un mare număr dintre aceștia au ajuns să lupte în rândurile trupelor sârbe și mai apoi au luptat împotriva forțelor Puterilor Centrale. armata austro-ungară a pierdut în campania din Balcani. guvernul bulgar a fost ajutat de aliații germani prin trimiterea Diviziei a 217-a de infanterie. situația Bulgariei a rămas critică și. care au fost obligați să lupte de partea sârbilor. epuizați de un război lung de uzură. Rebeliunile soldaților și dezertările După izbucnirea războiului.000 de militari.000 de persoane. au dezertat din armata austro-ungară. Sofia a fost obligat să înceapă tratativele de pace. militarii loiali guvernului bulgar și cei germani au reușit să pună capăt rebeliunii. Pe 28 septembrie 1918.[69] În rândurile soldaților Corpului expediționar francez s-au manifestat mișcări de protest în 1917. considerau că războiul îi privește în primul rând pe aceștia din urmă și au încercat să scape de recrutarea obligatorie. Împreună. Comandamentul forțelor franceze din Bacani a înăbușit orice mișcare revoluționară sau pacifistă din rândul trupelor din subordinea sa.000 de persoane. cehi. comandamentul sârb a încercat să-i trimită pe macedoneni în zonele din spatele frontului. care a dus de fapt la sfârșitul luptelor pe acest front. Pierderi În campania din Balcani.[70] Cea mai importantă rebeliune a soldaților de pe frontul din Balcani a fost cea militarilor bulgari. Odată cu reluarea ofensivei aliate împotriva forțelor Puterilor Centrale.000 de soldați slavi (sârbi. provocând panică și haos în capitala țării. Ca urmare a înfrângerii suferite de francezi pe frontul de vest în cadrul Ofensivei Nivelle. croați. se răsculaseră aproximativ 30. s-au răsculat și au cerut semnarea unui armistițiu. Forțele britanice expediționare au pierdut aproximativ 5.000 de morți. răniți și prizonieri. Civilii rămași în țară s-au răsculat în mai multe rânduri împotriva forțelor străine.[67] Această problemă a existat însă și în rândurile armatei sârbe. Numărul total al pierderilor (civile și militare) suferite de Muntenegru a fost 35. civilii sârbi au luat parte activă la lupta pentru alungarea inamicului de pe pământul țării. În timpul campaniei din 1914. 25 . Macedonenii.5 milioane de oameni. 35. iar odată mobilizați.000 de persoane. Serbia a suferit cele mai mari pierderi. Armata greacă a ucis aproximativ 9.000 de oameni.

După ce Vardar Macedonia a fost ocupată de trupele bulgare în 1915. pp 122– 130. Отношения между България и централните сили по време на войните 1912 – 1918 г. Autoritățile bulgare au folosit aceste versuri ca un mijloc de luptă ideologică împotriva sârbilor. operele lui Vazov au fost ulterior condamnate. Zadohin. Низовский. guvernul bulgar a impus bulgarizarea în rândul populației locale.Задохин. Note [1] http:/ / ro. php?title=Campania_din_Balcani_(Primul_R%C4%83zboi_Mondial)& action=edit& section=0 [2] Pentru mai multe detalii despre participarea României la luptele Primului Război Mondial. (Războaiele balcanice. 2000. Printre acestea se numără un poem publicat în ziarul „Slovenul” din Ljubljana la 27 iulie 1914 scris de către naționalistul sloven Marco Natlachena. și retragerea dureroasă în care și-au pierdut mulți camarazi. au fost implicate figurile literare din Bulgaria. [4] A. studioul de filmare a încetat complet să mai funcționeze. Acțiunea filmului se desfășoară într-un sat sârb în perioada cuprinsă între primul război balcanic și Primul Război Mondial. И. Simon and Schuster. dedicat pentru participarea Bulgariei în În Bulgaria. Ulterior.[73] Timbru poștal bulgăresc. wikipedia. 1912 – 1913) – Moscova. ISBN 5-17-019625-3. A. intitulat „Srbe na vrbe!” (în română Spânzurați sârbii cu salcie!) în semn de răzbunare pentru asasinarea arhiducelui Ferdinand. Вече (Vece) . soldații sârbi cântă despre satul lor distrus. (Relațiile Bulgariei cu Puterile Centrale în perioada războaielor din 1912 – 1918) – Sofia: 1957 [7] Dedijer. The Road to Sarajevo. iar împreună cu Monumentul „Victorie” dedicat în onoarea fotograful rus Samson Chernov au filmat lupta de la Sirmia și lupta victoriei de pe Frontul din Salonic. vedeți și Participarea României la Primul Război Mondial [3] А. 102—112. Малые войны первой половины XX века. Primul Război Mondial a fost văzută ca războiul de eliberare. (A. după ce teritoriul Serbiei a fost ocupat. au început să apară imediat după izbucnirea ostilităților. Cu toate acestea. biserica unde s-au însurat. Pastuhova). Глава «Война Болгаріи съ Турціей» [6] T. Vladimir. А. în septembrie 1914. celebrul poet bulgar Ivan Vazov a publicat o colecție de poezii intitulată „Cântece de Macedonia”. pp. 1966. cunoscut cu numele „Tamo daleko” (în română Departe acolo). În 2009. 1912—1913 гг. 12 . un cântec a devenit foarte popular. Pentru acest scop. Г. ВОЕННАЯ ЛИТЕРАТУРА --[ Военная история ]-. Пастухова (N. Ю.Рябинин А. În 1916. 1914. Belgrad pentru Zemun. org/ w/ index.[71] De la începutul războiului cunoscutul Jock Bogdanovici din Belgrad a început să filmeze primele operațiuni din Balcani. А. Рябинин (A. Cu toate acestea. Nizovski)..Campania din Balcani (Primul Război Mondial) 26 În cultura populară Primele lucrări consacrate Primului Război Mondial în Balcani. Balcanii) – Мoscova. Primul Război Mondial deoarece se credea că armata bulgară se lupta pentru teritoriul bulgar istoric și este casă pentru mulți bulgari. mai ales pentru emigranții sârbi care au fugit din țară după al Doilea Război Mondial. Gheorghe doborând balaurul”. New York. Влахов (T. Пороховой погреб Европы (Butoiul cu pulbere al Europei) – Moscova. Балканы (Micile războaie din prima jumătate a secolului al XX-lea. Acest film a devenit unul din cele mai costisitoare filme produse în Serbia cu un buget de aproximativ 5 milioane de euro. html) [5] Н. filmată de cameramani străini. р. Riabinin).[72] După retragerea armatei sârbe în 1915 și ocupația de către trupele Puterilor Centrale în Serbia. regizorul sârb Srdjan Dragoevici a regizat filmul „Sf. Балканская война. În cântec. Vlahov). Întreaga epopee a sârbilor între 1915-1916 a fost acoperită de un scurt metraj. lib. АСТ. Балканская война (http:/ / militera. 2003. ru/ h/ ryabinin_aa/ index. cântecul a devenit foarte cunoscut în Serbia.

Корсун (N.147. Moscova. — С. Рябинин (A.. Писарев (Iu. Korsun). Низовский А. War Memoirs of David Lloyd George . navele militare austro-ungare au atacat pe Dunăre mai multe vapoare sârbești. 1914 – 1918) — Мoscova. Балканский фронт мировой войны 1914–1918 гг. 1. Балканский фронт мировой войны 1914–1918 гг. W. 35 [27] Sârbii au avut în această luptă probleme foarte mari cu muniția de artilerie. raportul dintre muniția de artilerie folosită de cele două părți a fost de 100:1 în favoarea austriecilor. 86 – 188 [18] Н.(Frontul balcanic al războiului mondial. pe 26 iunie. în noiembrie 1914. 1939. 9 [10] Fritz Fischer. Din Задохин А. 18 – 21 [25] Н. 1914 – 1918) — Мoscova. 1968.248 27 . Воениздат НКО СССР. Балканский фронт мировой войны 1914–1918 гг. 6 [14] Н. Korsun).(Frontul balcanic al războiului mondial. Simon and Schuster. 348 [37] Premierul britanic Lloyd-George scria atunci când rezuma situația anului 1915: „Dardanelele au fost evacuate. pp 131 . Сербия и Черногория в Первой мировой войне. Г. 1930. 1966. 9 [16] Österreich-Ungarns letzter Krieg. Балканский фронт мировой войны 1914–1918 гг. Корсун (N. Воениздат НКО СССР. — С. 1. Г. — С. 1939. – Wien. — С. Корсун (N. 50 [33] Георги Марков (Gheorghi Makarov). 243 [9] Vladimir Dedijer. Moscova. II. 135. 1939. Балканская война (http:/ / militera. 51 – 52 [35] Н. Germany’s Aims In the First World. Trevor N. 1914 – 1918) — Мoscova. Korsun). Korsun).А.. Пороховой погреб Европы. drumurile spre Dunăre. — С.Рябинин А. Наука. ISBN 5-17-019625-3. Г. Korsun). 1968. Pisarev). Зайончковский (A. 1. — С. vol. — С. Pisarev). 1. 1939.А. Korsun). 1939 — С. 247 . – Wien. Г. – pp.(Frontul balcanic al războiului mondial. (Serbia și Muntenegrul în Primul război Mondial). Корсун. Корсун (N. — С. 1967). — С. 335. lib. Norton. 1967 page 53 [11] Albertini. 1939. 31 [24] Н. — C. 33 [30] Ю. Балканский фронт мировой войны 1914–1918 гг. (Frontul balcanic al războiului mondial. Astfel. 1914 – 1918) — Мoscova. vol. 1933-36 . 1914 – 1918) — Мoscova. Moscova. România a fost izolată”. [13] Н. New York.(Frontul balcanic al războiului mondial. 1939. 1914 – 1918) — Мoscova. Balcanii) – Мoscova. ru/ h/ ryabinin_aa/ index. 57 [22] A. Балканы (Micile războaie din prima jumătate a secolului al XX-lea. — pp. Moscova. Сербия и Черногория в Первой мировой войне. р. Londra. pp.(Frontul balcanic al războiului mondial. p. Балканский фронт мировой войны 1914–1918 гг.196 [21] Ю. р. Наука. 58 [36] David Lloyd George . Корсун (N. Воениздат НКО СССР. Воениздат НКО СССР. — С. Воениздат НКО СССР. New York. 1939. Rusia s-a îndreptat implacabil spre o înfrângere zdrobitoare. Г. АСТ. 1914 – 1918) — Мoscova. Корсун (N. 1939. — С. vol. — С.(Frontul balcanic al războiului mondial. 1930. Корсун (N. Корсун (N. Вече. Наука. — С. ВОЕННАЯ ЛИТЕРАТУРА --[ Военная история ]-. Astfel. Балканский фронт мировой войны 1914–1918 гг.The Road to Sarajevo. Pisarev). Riabinin). 1914 – 1918) — Мoscova.174 [31] Н. (Serbia și Muntenegrul în Primul război Mondial). 1953. Первая мировая война (Primul Război Mondial) — Sankt Petersburg. Голямата война и българският ключ за европейския погреб 1914—1916 — Sofia. 1995.(Frontul balcanic al războiului mondial. М. Luigi. 1914 – 1918) — Мoscova. — С.Campania din Balcani (Primul Război Mondial) [8] Vladimir Dedijer. Сербия и Черногория в Первой мировой войне. le-au capturat și au deschis focul și asupra țărmului Serbiei. London. 1914 – 1918) — Мoscova. 27—28 [12] În cartea sa Military History Of World War I . 7 [15] Н.А. Балканский фронт мировой войны 1914–1918 гг. Г. Г. 1914 – 1918) — Мoscova. 1914 – 1918) — Мoscova. Korsun). Zaioncikovski). Корсун (N. Писарев (Iu. Г. (N. Воениздат НКО СССР.) [28] А.(Frontul balcanic al războiului mondial. [38] Н. Г. 39-42 [32] Н. Korsun). p. – p. Воениздат НКО СССР. Сербия и Черногория в Первой мировой войне. Балканский фронт мировой войны 1914–1918 гг. Балканский фронт мировой войны 1914–1918 гг. 1968. Balcanii au trecut în mâninile Puterilor Centrale. Воениздат НКО СССР. 195 . Полигон. 1930. Балканский фронт мировой войны 1914–1918 гг. Г. Moscova. 1939. Vol. Корсун (N. 125 [17] Österreich-Ungarns letzter Krieg. (New York. — С. 17 – 18 [20] Österreich-Ungarns letzter Krieg. Simon and Schuster. Ю. Писарев (Iu. Dupuy amintește de faptul că au existat incidente militare deja înainte de declarația oficială de război.(Frontul balcanic al războiului mondial. Pisarev). Корсун (N. 2000. Constantinopol și Marea Neagră au fost definitiv închise. vol. Наука. The Road to Sarajevo. 2000. 75-76 [39] Ю. Г. ISBN 5-89173-082-0 [29] Н. 1914 – 1918) — Мoscova. Oxford University Press. Корсун (N. Воениздат НКО СССР. Г. (Serbia și Muntenegrul în Primul război Mondial). 1939. А. Origins of the War of 1914. 1930. Писарев (Iu. — С. 205 [34] Н.(Frontul balcanic al războiului mondial. Korsun). Воениздат НКО СССР. C. 1939. 1939. 1. 1966. Воениздат НКО СССР.А. 1968. Балканский фронт мировой войны 1914–1918 гг. Балканский фронт мировой войны 1914–1918 гг. Korsun). 173 . Воениздат НКО СССР. Г. Korsun). New York: W. Korsun). – Wien. html) [23] Österreich-Ungarns letzter Krieg.. Г. Воениздат НКО СССР. Serbia a ieșit din joc. Korsun). (Serbia și Muntenegrul în Primul război Mondial). C 22 – 25 [26] Ю. 16 [19] Н. Vol.(Frontul balcanic al războiului mondial. Малые войны первой половины XX века. 2003. – Wien.(Frontul balcanic al războiului mondial.

— С. 1914 – 1918) — Мoscova. Писарев (Iu.Campania din Balcani (Primul Război Mondial) [40] Н. 1914 – 1918) — Мoscova. 1967. 88 [49] Ю. Низовский. Операции на суше в 1918 г (Războiul mondial. Вече (Vece) . Пер. Пер.(Frontul balcanic al războiului mondial. Корсун (N. Воениздат НКО СССР. Воениздат НКО СССР. 73 [41] Н.(Frontul balcanic al războiului mondial. 1939. 1968. 89 [56] Н. Вече (Vece) . А. 108.Задохин. Г. bulgarii au fost siliți să abandoneze mari cantități de provizii. 297 . Moscova.1 [67] Ревизия ценностных представлений австро-венгерских фронтовиков периода Первой мировой войны (http:/ / ah. Корсун (N. Воениздат НКО СССР. Moscova.Фош и победа союзников 1918 г (Foch și victoria Aliaților în 1918). (A. Балканский фронт мировой войны 1914–1918 гг. 109.А. Операции на суше в 1918 г (Războiul mondial. milua. Писарев (Iu. Балканский фронт мировой войны 1914–1918 гг. De la Revoluția Franceză la războiul imperialist). Pisarev). Korsun).: Уроки истории (Crearea statului iugoslav în 1918: lecțiile istoriei) (http:/ / vivovoco. — С. Наука. Nizovski). Русские войска на Салоникском фронте (Trupele ruse pe frontul din Salonic) — «Исторические записки». 1939. Orientul Îndepărat rus. croată și slovenă. Korsun). 131 – 138) [53] Н. 95 [54] Рене Турнэс. — С. 1914 – 1918) — Мoscova.(Frontul balcanic al războiului mondial. — С. Москва. Г. Pisarev). Балканский фронт мировой войны 1914–1918 гг. — С. 1939. — С. 1. Корсун (N. Корсун (N. Воениздат НКО СССР. (Politica internațională din ultima vreme în tratate. Сербия и Черногория в Первой мировой войне. p. Korsun). Г. Moscova. Корда (A Korda). — С. 313 – 318 [61] Ю. От Французской Революции до империалистической войны. rsl.(Frontul balcanic al războiului mondial. Г.Задохин. — 309. 1939.(Frontul balcanic al războiului mondial. 1939. html) 28 . 1924. А. Korsun).(Frontul balcanic al războiului mondial. Сербия и Черногория в Первой мировой войне. 1939. — С. 100 [57] În timpul retragerii. 1914 – 1918) — Мoscova. Корсун (N. Г. Ю.(Frontul balcanic al războiului mondial. Воениздат НКО СССР. A.000 de trupe combatante.(Frontul balcanic al războiului mondial. Корсун (N. Г. Korsun).(Frontul balcanic al războiului mondial. 1968. Operațiunile terestre în 1918). C. — С. Воениздат НКО СССР. Korsun). 110 [60] Ю. de naționalitate sârbă. Корсун (N. 204 [46] În ciuda faptului că Grecia nu a intrat oficial în război decât în vara anului 1917. Воениздат НКО СССР. unde fuseseră organizați în unități militare [51] А. Низовский. 1939. [52] Divizia rusă de pe frontul din Salonic a fost demobilizată ca urmare a stării de spirit revoluționare a soldaților ( Ю. guvernul elen a dat ordin încă din 1916 ca să se formeze unități de voluntari. 1925. Operațiunile terestre în 1918). 1939. din care 250. С. 2000. с франц. Efectivele totale ale Aliaților ajunseseră la 369. 71 [44] Н. note și declarații/ capitolul I. — С. Мировая война. Корсун (N.В. 74 [42] Pe frontul din Salonic ajunsese până în acel moment câte o divizie din Italia și din Rusia. În luptele de la Skopje însă. С. 77 [45] Ю. Korsun). Балканский фронт мировой войны 1914–1918 гг. Корсун (N. arme și muniție. 102 [59] А. Корсун (N. Сербия и Черногория в Первой мировой войне. А. 1914 – 1918) — Мoscova. Балканский фронт мировой войны 1914–1918 гг. 1968. С. 1939. org/ army/ mironov. 1914 – 1918) — Мoscova. 104) [58] Н. Балканский фронт мировой войны 1914–1918 гг. — С. Воениздат НКО СССР. Г. Zadohin. Наука. A. Вече (Vece) . pp 139—141 [63] Н. 2000. ru/ VV/ PAPERS/ HISTORY/ SERBIAN. 59 [64] А. 1938г. A. А. 1914 – 1918) — Мoscova. Пороховой погреб Европы (Butoiul cu pulbere al Europei) – Moscova. 164 [55] Н. 136 [65] А. Балканский фронт мировой войны 1914–1918 гг. А. Г. 1914 – 1918) — Мoscova. Г. Korsun).Ключников. Ю. Ч.(Frontul balcanic al războiului mondial.000 de oameni. Балканский фронт мировой войны 1914–1918 гг. (A. 79. Воениздат НКО СССР. 137 [66] А. Балканский фронт мировой войны 1914–1918 гг. bulgarii au reușit să evacueze folosind acoperirea trenurilor blindate o mare cantitate de bunuri și să dinamiteze depozite de provizii și poduri. 82 [48] Н. нотах и декларациях. (Vedeți și Н. 1939. 1939. Корда (A Korda). Zadohin. С. Балканский фронт мировой войны 1914–1918 гг. Низовский. Korsun). HTM) [62] Ю. Писарев (Iu. А. Корсун (N. — С. Korsun). Ю. Nizovski). Pisarev). Писарев (Iu. 2000. 1939. Korsun). Т.Задохин. Г. care să lupte de partea Antantei. Zadohin. Acești voluntari fuseseră aduși cu vapoarele britanice din lagărele din Vladivostok. Pisarev).(Frontul balcanic al războiului mondial. с франц. foști prizonieri de război austro-ungari. Наука. [47] Н. Пороховой погреб Европы (Butoiul cu pulbere al Europei) – Moscova. Создание югославского государства в 1918 г. Kliucinikov. Korsun). Пороховой погреб Европы (Butoiul cu pulbere al Europei) – Moscova. 1914 – 1918) — Мoscova. Г. Воениздат НКО СССР. 310.301 [50] O divizie sârbă era formată din 12. Г. Pisarev). Корсун (N. 1914 – 1918) — Мoscova. Мoscova. A. Мoscova. Мировая война. Moscova. Международная политика новейшего времени в договорах. 1914 – 1918) — Мoscova.500 de voluntari. С. Воениздат НКО СССР. Андрей Сабанин (Iu. Г. 1914 – 1918) — Мoscova. (Serbia și Muntenegrul în Primul război Mondial).А. НКИД. Воениздат НКО СССР. Г. 1924. Г. Балканский фронт мировой войны 1914–1918 гг. — С. (Serbia și Muntenegrul în Primul război Mondial). Балканский фронт мировой войны 1914–1918 гг. Sabanina). Писарев (Iu. (Serbia și Muntenegrul în Primul Război Mondial). Воениздат НКО СССР. [43] Н. — С. (A. Nizovski).(Frontul balcanic al războiului mondial.

com/ title/ tt0906083/ ) [73] Multicultural America — Serbian Americans (http:/ / www. Božo Repe. imdb. selected articles by Dr.». htm) [70] «Революционное движение во французской армии в 1917 г. html) Vezi și • Bulgaria în timpul Primului Război Mondial • Participarea României la Primul Război Mondial 29 . com/ multi/ Pa-Sp/ Serbian-Americans.Campania din Balcani (Primul Război Mondial) [68] Unii dintre macedonenii dezertori s-au ascuns în munții Macedoniei. uni-lj. Department of History of the University of Ljubljana (http:/ / www. care să lupte cu autoritățile sârbe. unde Organizația Revoluționară Internă Macedoneană a organizat grupuri armate. ff. si/ oddelki/ zgodovin/ DANIJELA/ HISTORY/ _private/ 20th/ bozorepe. genrogge. стр. Această organizație milita pentru autonomia Macedoniei în cadrul unei uniuni cu Bulgaria [69] Болгария в начале XX века (Bulgaria la începutul secolului al XX-lea) (http:/ / www. 307—308 [71] Slovene History — 20th Century. pdf) [72] Sveti Georgije ubiva azdahu (http:/ / www. ru/ bulgaria/ bulg2-2. everyculture.

Zhuyifei1999.wikipedia.php?title=Fișier:DezintegrareaAustroUngariei. DIREKTOR.svg  Licență: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.png  Licență: GNU Free Documentation License  Contribuitori: Original uploader was Pakko at en. Herbythyme.svg  Licență: necunoscută  Contribuitori: Fișier:Flag of Bulgaria.0 Unported  Contribuitori: User:Radu Gherasim.org/w/index. Fișier:BulgarianPOW-Skra.jpg  Sursă: http://ro. 5 modificări anonime Fișier:Potiorek oskar fzm 1853 1933 photo2.jpg  Licență: Creative Commons Attribution-Sharealike 2. Shakko.svg  Sursă: http://ro.wikipedia. Don-vip.org/w/index.wikipedia. Tm.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: AdiJapan Fișier:Hellenic Kingdom Flag 1935. MacedonianBoy. Vali. Neq00. Herzi Pinki.org/w/index. LeadSongDog.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: User:B1mbo and User:Madden Fișier:Flag of the Ottoman Empire. Bawolff.svg  Sursă: http://ro.jpg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Original uploader was Lord Eru at en.org/w/index.jpg  Licență: anonymous-EU  Contribuitori: Cplakidas. Comnène Fișier:Austrians executing Serbs 1917.wikipedia. Thuresson. Chelin. Brian Ammon.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Russia. Marv1N.jpg  Licență: Public Domain  Contribuitori: --Edgar Allan Poe Fișier:Wn21-17.org/w/index.org/w/index.Saloniki Front . Fișier:Flag of Austria-Hungary 1869-1918.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.svg  Licență: GNU Lesser General Public License  Contribuitori: David Vignoni Fișier:Balkan Wars Boundaries.GIF  Sursă: http://ro.php?title=Fișier:Flag_of_Austria-Hungary_1869-1918. Zscout370. Roosa.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: SKopp Fișier:Flag of the German Empire.php?title=Fișier:Flag_of_the_Ottoman_Empire.org/w/index.svg  Sursă: http://ro.php?title=Fișier:Manifest-Bulgarian-First-World-War. Connormah.org/w/index. User:Rowanwindwhistler Fișier:Bulgaria after Treatry of Neuilly-sur-Seine. 2 modificări anonime Fișier:Sv. Adriaan. PANONIAN. Rcbutcher.jpg  Sursă: http://ro.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Zscout370 Fișier:Flag of Romania.wikipedia Later version(s) were uploaded by Пакко at bg.php?title=Fișier:Traite_de_Bucarest_Mai_1918. Ewan.wikipedia Fișier:Greekhistory.org/w/index. Jnpet. Ericbarriere. Poulos.wikipedia Fișier:World War I .php?title=Fișier:FerdinandOfBulgariaAndKaiserWilhelmII. Gryffindor.svg  Sursă: http://ro.jpg  Sursă: http://ro.php?title=Fișier:Battle_of_Kolubara. Korrigan.php?title=Fișier:Vojska_Ada_Ciganlija. Scientus. Gorup.svg  Sursă: http://ro. Topory.wikipedia.jpg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Various (Periodical) Fișier:Battle of Kolubara.php?title=Fișier:Flag_of_Bulgaria.jpg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Various (Periodical) Fișier:Ferdinand of Bulgaria.wikipedia.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: DsMurattalk Fișier:State Flag of Serbia (1882-1918).php?title=Fișier:Franz_ferdinand. Greece.jpg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Cladeal832. Jameslwoodward. Jungpionier. Bibi Saint-Pol. MesserWoland.wikipedia Fișier:Vladimir Vazov. Сербијана. Kyle the hacker. Nerissa-Marie.php?title=Fișier:Battle_of_Cer.wikipedia.org/w/index. Juiced lemon.0 Unported  Contribuitori: Guilherme Paula Fișier:Flag of Russia.wikipedia.wikipedia Later versions were uploaded by Avala at en.org/w/index.wikipedia.org/w/index. SiBr4. Akhristov. Jmabel.jpg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Original uploader was StanProg at bg.org/w/index. The Evil IP address.php?title=Fișier:Serbian_retreat_WWI. Eleassar.php?oldid=8799035  Contribuitori: Andrei Stroe. Fsopolonezcaro.svg  Licență: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3. 1 modificări anonime Fișier:Manifest-Bulgarian-First-World-War.jpg  Licență: GNU Free Documentation License  Contribuitori: Petar Milošević from sr. Kulmalukko.php?title=Fișier:General_Putnik. 5 modificări anonime Sursele. VernescU. Jafeluv.php?title=Fișier:State_Flag_of_Serbia_(1882-1918). Kanonkas.php?title=Fișier:Balkan_Wars_Boundaries. SKopp. Sarang. John Vandenberg.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Original flag by Acts of Union 1800SVG recreation by User:Zscout370 Fișier:Flag of Italy (1861-1946).php?title=Fișier:Flag_of_the_United_Kingdom.wikipedia.svg  Licență: necunoscută  Contribuitori: Fișier:Flag of France.org/w/index.php?title=Fișier:Gavrilloprincip. Bender235.org/w/index.wikipedia.org/w/index.org/w/index. Infrogmation.jpg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Official photograph Fișier:Serbian Campaign 1915. GEO.JPG  Sursă: http://ro.svg  Sursă: http://ro. Pe-Jo. BAICAN XXX. Klemen Kocjancic. Original uploader was A.jpg  Sursă: http://ro. PANONIAN.GIF  Licență: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.wikipedia.wikipedia.wikipedia. VAIO HK.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.svg  Sursă: http://ro.JPG  Licență: Public Domain  Contribuitori: UNDERWOOD & UNDERWOOD Fișier:NoviBG Nov30 2005. Simetrical. Radu Gherasim.php?title=Fișier:Ferdinand_of_Bulgaria.wikipedia.svg  Licență: Creative Commons Attribution-Sharealike 2.wikipedia (Original text : Dragases (talk)) Fișier:Flag of Montenegro (1941-1944). Nightstallion. Zntrip. Noaa.php?title=Fișier:Vladimir_Vazov.org/w/index.jpg  Licență: Public Domain  Contribuitori: S.wikipedia.jpg  Sursă: http://ro.org/w/index.wikipedia.php?title=Fișier:Flag_of_Italy_(1861-1946). Badseed. Nikola Smolenski. Uaauaa.org/w/index.jpg  Sursă: http://ro. Petar na Kajmakčalan.svg  Sursă: http://ro.jpg  Licență: Public Domain  Contribuitori: N. DIREKTOR. Rocket000.svg  Sursă: http://ro. Joadl Fișier:General Putnik.wikipedia. X-Flare-x.php?title=Fișier:Sv.php?title=Fișier:Wn21-17.svg  Sursă: http://ro.jpg  Sursă: http://ro. Verdy p.jpg  Sursă: http://ro. licențele și contribuitorii imaginilor Fișier:Vojska Ada Ciganlija. Quadell. Ludger1961.jpg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Original uploader was Мико at bg.org/w/index. Morio. Arria Belli.php?title=Fișier:NoviBG_Nov30_2005.org/w/index.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:BulgarianPOW-Skra.svg  Sursă: http://ro.wikipedia. Happenstance._Petar_na_Kajmakčalan.svg  Sursă: http://ro.org/w/index.JPG  Sursă: http://ro..wikipedia.wikipedia. Akela3.jpg  Sursă: http://ro.jpg  Sursă: http://ro.jpg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Computerjoe. Rcbutcher. Marc Mongenet.wikipedia.php?title=Fișier:Serbia-WW1-4.jpg  Licență: Public Domain  Contribuitori: CrniBombarder!!!. Martin H.wikipedia.wikipedia.Sursele și contribuitorii articolelor Sursele și contribuitorii articolelor Campania din Balcani (Primul Război Mondial)  Sursă: http://ro. Howcome.jpg  Sursă: http://ro.0 Unported  Contribuitori: en:User:Adam Carr Fișier:Traite de Bucarest Mai 1918.org/w/index.JPG  Licență: necunoscută  Contribuitori: Vali Fișier:Serbia-WW1-4.php?title=Fișier:Gtk-dialog-info.php?title=Fișier:Wn21-24.org/w/index. Dbenbenn.British Troops at Kilkis. 3 modificări anonime Fișier:Franz ferdinand.wikipedia.5  Contribuitori: F l a n k e r Image:Gtk-dialog-info.jpg  Sursă: http://ro. Pierpao.jpg  Sursă: http://ro. PRODUCER. Zscout370.wikipedia.php?title=Fișier:Austrians_executing_Serbs_1917.png  Sursă: http://ro.php?title=Fișier:Potiorek_oskar_fzm_1853_1933_photo2.org/w/index. Antonoff Fișier:Serbian retreat WWI. Sasa Stefanovic.wikipedia.Cython at en.wikipedia. GÜT. Tchernof (????-????) Fișier:Battle of Cer. Str4nd. R-41. 1 modificări anonime Fișier:gavrilloprincip. Nolanus. Ulner. Wwooter.org/w/index. Homo lupus. Jak.php?title=Fișier:Bulgaria_after_Treatry_of_Neuilly-sur-Seine.jpg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Electionworld.php?title=Fișier:Flag_of_the_German_Empire. Odder. Dan Mihai Pitea.org/w/index. Михајло Анђелковић. Reisio.jpg  Licență: necunoscută  Contribuitori: Bulgarian head of state Fișier:FerdinandOfBulgariaAndKaiserWilhelmII.jpg  Sursă: http://ro. DIREKTOR.org/w/index. 3 modificări anonime 30 .wikipedia.php?title=Fișier:Hellenic_Kingdom_Flag_1935. Подпоручикъ Fișier:Venizelos WWI 1918.org/w/index. Huhsunqu. XcepticZP.jpg  Sursă: http://ro.jpg  Licență: Public Domain  Contribuitori: .org/w/index.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia. ZooFari. VovanA.php?title=Fișier:Flag_of_Romania.php?title=Fișier:Flag_of_France. 66 modificări anonime Fișier:Flag of the United Kingdom. Nicke L.php?title=Fișier:Serbian_Campaign_1915. 15 November 2006 (UTC) Fișier:Wn21-24.wikipedia. DWC LR.wikipedia.wikipedia. Micki. Camptown.php?title=Fișier:World_War_I_-_Saloniki_Front_-_British_Troops_at_Kilkis.php?title=Fișier:Venizelos_WWI_1918.org/w/index.wikipedia.php?title=Fișier:Flag_of_Montenegro_(1941-1944). OwenBlacker.org/w/index. Tolea93.php?title=Fișier:Greekhistory.5  Contribuitori: Aktron.wikipedia._Greece. Rhadamante. Miaow Miaow.jpg  Licență: necunoscută  Contribuitori: Balcer.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.wikipedia Fișier:DezintegrareaAustroUngariei.org/w/index.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Original uploader was Dragases at en.wikipedia.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Aaker.org/w/index.jpg  Licență: Public Domain  Contribuitori: V. Madden.org/w/index.jpg  Sursă: http://ro. OttomanReference.jpg  Sursă: http://ro.org/w/index.jpg  Sursă: http://ro.svg  Sursă: http://ro.jpg  Licență: Public Domain  Contribuitori: 23 editor.wikipedia.org/w/index.wikipedia.wikipedia. Tabasco.jpg  Licență: Public Domain  Contribuitori: --Edgar Allan Poe 11:46.org/w/index.

wikipedia Licență Creative Commons Attribution-Share Alike 3.jpg  Licență: anonymous-EU  Contribuitori: Original uploader was Мико at bg.wikipedia.org/w/index. licențele și contribuitorii imaginilor Fișier:WWI-Bulgarian-stamp.org/licenses/by-sa/3.Sursele.0/ 31 .0 //creativecommons.jpg  Sursă: http://ro.php?title=Fișier:WWI-Bulgarian-stamp.